Page 1

Diego Brasioli Ambasadorul Italiei în România P3

Sorin Cehan director editorial la „Gazeta Românească“, săptămânal în limba română publicat la Roma P6

Bucătăria italiană Istorie, tradiţie și pasiune pentru un gust savuros P7

LUNI, 2 IUNIE 2014

Italia Italia în era modernă a devenit un stat-naţiune efectiv – pe 17 martie, 1861 - când statele peninsulei şi Cele două Sicilii au fost unite de către regele Victor Emmanuel II din dinastia de Savoia. Proclamarea Republicii Italiene pe 2 iunie 1946 a fost un eveniment de primă importanţă în istoria Italiei contermporane. Până în 1946, Italia a fost în mod oficial o monarhie constituţională condusă de Casa de Savoia.


2 istoric 2 iunie, Ziua Naţională a Italiei luni - 2 iunie 2014

Ziua Republicii la Roma: paradă militară pe Via dei Fori Imperiali

C

ea mai importantă manifestare de 2 iunie este tradiționala paradă militară de Ziua Republicii, care va avea loc, ca în fiecare an, pe celebra stradă Via dei Fori Imperiali, care face legătura între Colosseum și Piața Venezia. În 1948 s-a desfășurat prima paradă militară de Ziua Republicii, în 1949 cu ocazia intrării Italiei în NATO, iar din 1950 ceremonialul a fost inclus în protocolul manifestărilor oficiale. În prezent, ceremonialul implică depunerea unei coroane de lauri a Soldatului Necunoscut, la Altarul Patriei urmat de o paradă cu fanfara Armatei Italiene, urmată de Marina Militară, Aviația Militară, Carabinieri, Poliția etc. Parada se desfășoară în prezența președintelui Italiei, Giorgio Napolitano, a primului ministru Matteo Renzi și a altor înalți oficiali.

Drapelul Italiei Bandiera d’Italia, adesea denumit în italiană Il Tricolore este un tricolor cu trei benzi verticale de dimensiuni egale colorate în ordine începând de la lance în verde, alb și roșu. În forma sa actuală, el este utilizat din 19 iunie 1946 și a fost adoptat oficial începând cu 1 ianuarie 1948, odată cu promulgarea constituţiei republicane și sfârșitul domniei Casei de Savoia în Italia. Articolul 12 al Constituţiei Italiei, aprobată de Adunarea Constituantă în ziua de 22 decembrie 1947, stipulează: „Drapelul Republicii este tricolorul italian: verde, alb și roșu, în trei benzi verticale de dimensiuni egale“ . Prima entitate statală care a utilizat tricolorul italian a fost Repubblica Cispadana (Republica Cispadană) în 1797, după ce armata victorioasă a lui Napoleon a traversat Italia. În această perioadă, mai multe mici state republicane de inspiraţie iacobină au înlocuit vechile state absolutiste și aproape toate au utilizat drapele cu trei benzi egal dimensionate de diverse culori inspirate de modelul francez din 1790. Culorile alese de Republică erau roșu și alb, iar drapelul milanez era verde, aceeași culoare cu cea de pe uniformele gărzii civile din Milano. PRELUCRARE FOTO Florin Anghel CORECTURĂ Livia Săvulescu

EDITOR Petrică Răchită /petrica.rachita@romanialibera.ro TEHNOREDACTARE Adrian Stan /adrian.stan@romanialibera.ro

COORDONATOR MARKETING Daniela Bîndilă DIRECTOR DE PUBLICITATE Radu Găvruș

ADVERTISING SALES MANAGER Adriana Alexiuc adriana.alexiuc@medienholding.ro Ani Honcioiu ani.honcioiu@medienholding.ro Claudiu Stana claudiu.stana@medienholding.ro Marius Mihai marius.mihai@medienholding.ro

ZILE NAŢONALE este un supliment al ziarului Cotidianul România liberă este un produs ADRESA: Nerva Traian nr. 3, Bl. M101, et. 5, sector 3, București CP 031041; Telefon: 021/202.82.90; Fax: 021/202.81.43 TIPAR Sigma Media Contact: tipografie@medienholding.ro Telefon: 021/202.81.60


interviu 3

luni - 2 iunie 2014

Diego Brasioli, ambasadorul Italiei în România “Italia este primul investitor în România din punctul de vedere al societăţilor înregistrate“ Excelenţa voastră, ne-aţi putea spune ce reprezintă ziua de 2 iunie pentru Italia din punct de vedere istoric şi al tradiţiilor? D.B.: Ziua de 2 iunie este data care marchează naşterea Italiei republicane. În zilele de 2 şi 3 iunie 1946, într-adevăr, italienii au fost chemaţi să-şi exprime propria opinie, printr-un referendum prin vot universal, asupra configurării instituţionale a statului italian şi au optat pentru forma Republicii. Din anul 1950, evenimentul este reamintit în fiecare an printr-o paradă militară în minunatul cadru al Forumurilor Imperiale: un monument ce reaminteşte războaiele sângeroase în urma cărora a luat naştere statul italian şi, în acelaşi timp, măreţia trecutului glorios al civilizaţiei latine. Astăzi ceremonia se împarte în momente distincte printre care depunerea unei coroane cu lauri din partea preşedintelui Republicii la monumentul eroului

­necunoscut, parada militară pe drumul Forumurilor Imperiale şi după-amiază deschiderea pentru public a grădinilor Palatului Quirinale, pentru ca ­doritorii să poată vizita sediul Preşedinţiei R ­ epublicii. Un program intens de evenimente este prevăzut în schimb începând din luna ­iulie, când Italia va prelua preşedinţia prin rotaţie a Consiliului Uniunii ­Europene. Cum sărbătoreşte ambasada ziua de 2 iunie? D.B.: Anul acesta, urmând indicaţiile preşedintelui Republicii, ziua de 2 iunie va fi sărbătorită şi în România cu sobrietatea pe care vremurile de criză actuale o impun ţării noastre: am prevăzut, într-adevăr, doar un moment de întâlnire cu interlocutorii instituţionali, precum şi cu exponenţii lumii oamenilor de afaceri, ai culturii şi ai mediului social. Cu acest prilej, datorită sprijinului generos al sponsorilor noştri, vom încerca să evidenţiem produsele enogastronomice excelente ale Italiei. Vorbind în general, speranţa mea este ca italienii care trăiesc şi muncesc în România să-şi amintească faptele care au condus la evenimentele din data de 2 iunie 1946 şi să trăiască această dată ca pe un moment în care trebuie să strângem rândurile în

jurul valorilor care au stat la baza constituirii Republicii. Relaţiile economice bilaterale dintre ţările noastre. D.B.: Relaţiile economice şi comerciale dintre Italia şi România sunt extrem de solide. La baza acestei afirmaţii se află faptul că Italia este de ani de zile primul investitor în România din punctul de vedere al societăţilor înregistrate (circa 40.000, din care aproape jumătate sunt active). Interschimbul comercial se cifrează la circa 12 miliarde de euro anual. În anul 2013 au sosit în ţara dvs. circa 2.000 de societăţi italiene noi, iar numărul societăţilor italiene înregistrate în primele două luni ale acestui an se ridică la 282. Extrem de relevantă este prezenţa tradiţională a întreprinzătorilor noştri în zona de nord-vest a ţării, concentrate în judeţul Timiş, unde s-a repetat un adevărat model disctrictual italian cu peste 4.125 de societăţi italiene şi mixte înregistrate. Cele mai importante investiţii italiene în România şi perspectivele viitoare. D.B.: Sectoarele strategice sunt numeroase. Înainte de toate, sectoarele agro-in-

dustrial, al infrastructurilor şi transporturilor. De ani de zile societăţile italiene contribuie la construcţia de autostrăzi, străzi, poduri şi căi ferate. Şi sectorul manufacturier a căpătat în ultimii ani o nouă dinamică, obţinând rezultate extrem de relevante în sectoarele industriei automotive, prelucrării metalelor, producţiei motoarelor electrice şi turbinelor şi instalaţiilor petroliere şi energetice. Printre principalele grupuri amintim: Ducati Energia, Prysmian Group, Enel, Ansaldo Nucleare şi alţi investitori în sectorul energiilor regenerabile. Privind către viitor, sunt încântat să afirm fără să ezit că numeroasele oportunităţi de investiţii care au atras până acum societăţile italiene în România există încă şi pot oferi noi spaţii doritorilor să pătrundă în această realitate economică promiţătoare. Fondurile europene şi oportunităţile pe care acestea le vor oferi în perioada 2014-2020 sunt unul din factorii care vor facilita sosirea noilor investitori. Prezenţa noastră va continua să crească şi datorită apropierii lingvistice, culturale şi geografice dintre ţările noastre. În ultimul rând, în cursul vizitei Ministrului Afacerilor Externe Federica Mogherini, în această ţară, s-a confirmat nivelul excelent al relaţiilor bilaterale.


4 turism

luni - 2 iunie 2014

Italia – locul cinci la nivel

mondial în domeniul turismului

Zeci de milioane de turişti străini vin anual în Italia.

I

talia este una din puţinele ţări europene unde se regăsesc aproape toate formele posibile de turism: ţara se mândreşte cu numeroase monumente aflate în patrimoniul cultural al umanităţii, are mii de kilometri de litoral, munţi impresionanţi unde se pot practica în voie sporturile de iarnă, staţiuni balneoclimaterice, şi, în general vorbind, cam tot ce-i trebuie pentru a atrage în fiecare an zeci de milioane de turişti străini. Se învecinează la nord cu Austria și Elveția, la nord-vest cu Franța și la nord-est cu Slovenia. Italia înconjoară două enclave - San Marino și Vatican și are o enclavă pe teritoriul Elveției numită Campione Italia. Clima este continentală, cu o temperatură medie de 1,5 grade C în ianuarie și de 24 grade C în iulie. Munții Apenini se află în centrul peninsulei, mergând spre est, unindu-se cu Alpii, care apoi formează un arc, închizând Italia în nord. Cel mai înalt punct al Italiei este Monte Bianco cu 4.808 m, iar aici se găsesc doi faimoși vulcani: acum adormitul Vezuviu, în apropriere de Napoli și activul Etna în Sicilia. Italia este foarte cunoscută pentru arta și cultura sa, dar și datorită monumentelor de valoare printre care se numără Turnul din Pisa, Colosseumul roman, Columna lui Traian, Fântâna dorințelor, Pantheonul, sute de biserici, precum și impunătorul Vatican. Roma este capitala Italiei și este situată pe malul râului Tibru, fiind de-a lungul secolelor capitala republicii romane. Este un important centru turistic, fiind împânzit de monumente istorice de origine romană, etruscă, renascentistă și barocă, potrivit travelworld.ro.

împăratul Nero, ca urmare a influenței majore pe care o aveau în acele timpuri luptele de gladiatori. A necesitat printre nenumărate alte materiale de construcție, zeci de mii de tone de marmură adusă din apropiere, din Tivoli și aproape 300 tone de fier pentru a lega blocurile unul de celălalt. Ca un precedent la materialele prefabricate moderne, multe dintre părțile componente ale Colosseumului au fost construite în altă parte și aduse la locul construirii arenei pentru asamblare. Această metodă a permis un ritm accelerat de lucru care a dus la construirea edificiului în numai 7 ani.

COLOSSEUMUL rămâne cea mai vestită și mai mare arenă construită vreodată de romani. Inițiativa construirii sale a avut-o

FONTANA DI TREVI a fost construită de arhitectul Nicola Salvi în 1735 și terminată în 1762. Această fântână este un exemplu per-

fect de stil rococo, cu efecte dramatice, creaturi acvatice de marmură, dominate de un impresionant Oceanus. Apa vine din izvorul Acqua Vergine. PANTHEONUL a fost construit acum 1.900 de ani. Acest templu este o exemplificare extraordinară a uneia dintre cele mai mari invenții romane: domul. Cu un diametru de 43,5 metri, domul Pantheon-ului, a rămas până în secolul 15 cea mai mare construcție de acest tip din lume. Construcția este o emisferă perfectă, având înălțimea și diametrul egale între ele. VATICANUL este, probabil, cel mai bogat stat independent din lume, impresionantă colecție de comori inestimabile de artă, compensând lipsa totală de resurse naturale. Pentru iubitorii de artă, Vaticanul este centrul suprem, adăpostind comori universal cunoscute, de la Capela Sixtină la celebra piață San Pietro, construită de Bernini. NAPOLI este cel mai mare oraș din Italia de Sud. Este una dintre capitalele regionale și are o populație de un milion de locuitori, iar împreună cu zona metropolitană strânge trei milioane de locuitori. Este bogat în monumente cum sunt: Castel Nuovo (sec. XII), Arcul de Triumf, Palatul Regal (sec. XVII), Palatul și Galeria Națională de pe Capodimonte, biserici, în apropiere aflându-se orașul roman Pompei, acoperit cu lavă în timpul erupției vulcanului Vezuviu din anul 79 d. Hr. În Napoli se află aproximativ 400 de biserici. Printre cele mai importante se

numără: „Îl Monastero di Santa Chiara“, „La Chiesa del Gesù Nuovo“. Destinații romantice, rivierele sunt sectoare de litoral amenajate pentru turism, cea mai importantă fiind Riviera Italiană, constând într-un lanț de stațiuni balneo-maritime: San Remo, Diano Marina, Alassio, Nervi, Portofino, Santa Margherita Ligure, apoi rivierele napolitană situate în Golful Napoli: Amalfi, Sorrento, insulele Ischia și Capri, veneziana: Lido di Venezia, Riccione, Rimini, sardă aflându-se în insulă Sardinia, palermitana aflându-se în zonă orașului Palermo. VENEȚIA - amplasată în laguna sărată a Mării Adriatice, aceasta se întinde pe mai mult de 100 de insulițe. Principala cale este Canal Grande, care șerpuiește din Piața San Marco spre marginea orașului. De-a lungul Marelui Canal pot fi admirate cele mai frumoase palate din Europa, ridicate de bogații neguțători venețieni. Principalele atracții ale orașului sunt pe lângă Canal Grande, Piața și Basilica San Marco, Palatul Dogilor, Puntea Suspinelor, Ponte Rialto, cartierele centrului istoric: Castello, Cannaregio, San Polo, Santa Croce, Dorsoduro, cu nenumăratele comori arhitectonice, artistice și culturale. FLORENȚA - oraș în centrul Italiei, regiunea Toscană, capitala provinciei Florența, pe râul Arno. Situată la picioarele Apeninilor, Florența a fost la început o așezare a unei colonii etrusce. Orașul este vestit în toată lumea pentru clădirile sale gotice și renascentiste, galeriile de artă, și muzee. În plus este un important centru comercial.


luni - 2 iunie 2014

italieni în România 5

Imigranţii italieni - o istorie de sute de ani în România

P

rezența italienilor în România a fost şi este una semnificativă. În unele documente se invocă cifra de 3.331 de persoane. Este adevărat că această cifră statistică reprezintă numărul celor declarați la ultimul recensamânt, în 2002. În realitate însă, putem vorbi fără rezerve, de o cifră mult mai mare. Italienii cu originea comună cu cea a localnicilor, și-au găsit locul peste tot în România, trăind în perfectă armonie cu localnicii. Prezența lor specifică se simte și azi în București, Brașov, Caracal, Fălticeni, Roman, Tulcea, Iași, Câmpulung-Muscel, Ploiești, Pitești, Arad, Calafat, Sulina,Turnu Severin, Bacău, Neamț, Cluj, Bistrița, Suceava etc. Italienii pot fi astfel întâlniți în marile aglomerări urbane ca: antreprenori, unde au participat la construirea unor mari și impunătoare edificii în București, Ploiești, Câmpulung-Muscel, Craiova, Galați, Iași, Sinaia, Timișoara, Târgoviște, Pitești, Sibiu, Brașov și alte localități. Au lucrat la drumuri și poduri, șosele, căi ferate, aducțiuni de apă, viaducte, dar și fântâni, biserici, monumente funerare, bănci, școli. Mărturie stau: spitalul Colțea și multele mozaicuri de la Palatul Cotroceni, Casa de Economii și Cercul Militar din București, podul de la Cernavodă, calea ferată Brașov-București, Liceul Dinicu Golescu și biserica Flamandă – Câmpulung-Muscel, catedralele din Craiova și Galați... O categorie aparte în cadrul minorității italiene din România o constituie comercianții. Pentru aceștia, România a însemnat o bună piață de lucru în toate timpurile. Îi întâlnim mai ales în porturile de la Dunăre și Marea Neagră. La Constanța, în porturile Galați și Brăila (unde există una din marile Burse de grâu din Europa) au format comunități care există și azi. Dovadă a mărimii și importanței acestor comunități stau consulatele italiene care au funcționat la Constanța, Galați și Brăila, dar și impunătoarele edificii unde se întâlneau membrii comunităților numite „Casa Italia“. Harnici agricultori, grădinari și viticultori pot fi întâlniți și azi în Dobrogea și Banat. Să ne amintim de o veche și „importantă colonie din Dobrogea, cea de la Cataloi, cu oameni harnici, friulani de origine, care pe la 1888 au luat în arendă de la guvernul român peste opt mii de hectare de teren de pădure, le-au desțelenit și le-au cultivat cu viță de vie și cereale“. Aceștia au alcătuit una din cele mai unite și stabile comunități din zonă. În Banat și Craiova, italienii au avut cele mai mari orezării din țară, mult timp fiind cei mai renumiți. Integrarea rapidă în viața socială din România a fost posibilă și pentru că au fost purtătorii unor valori de care era atâta nevoie într-un timp, aici. Au fost buni constructori și meseriași. Un exemplu edificator ar fi cel al lui Osvaldo Zuliani care împreună cu soția sa Anna Crovato și cei doisprezece copii ai lor s-au ocupat de construcții. Ei au avut o mică fabrică de ciment în orașul Focșani și o antrepriză. Numeroase și importante sunt obiectivele realizate de aceștia în oraș și în împrejurimi. Și ca ei sunt mulți alții. Italienii au fost buni muncitori zidari, faianțari, mozaicari, decoratori. Au fost buni artiști, pictori, sculptori, arhitecți, profesori. Au fost buni medici. Au fost și sunt. Cert este că italienii au fost și sunt o prezență activă în viața publică din România, cu un rol deosebit de important în făurirea statului modern român. În prezent, Asociația Italienilor din România - RO.AS.IT. încearcă să unească sub aceeași „umbrelă“ toată această diversitate de comunități, grupuri și individualități. Unitate în diversitate, întrucât italienii din România provin din diverse regiuni ale Italiei, dar cei mai mulți din partea de nord, din Friuli-Venezia Giulia, Emilia-Romagna, Trento și Belluno. Aceștia, mai ales, au sosit și trăiesc în grupuri etnice compacte și își spun: bellunezi, friulani, trentini sau romagnoli. Răzleț întâlnim italieni din Genova, Napoli, Bari, Milano și chiar din Sicilia. Președintele Asociației italienilor din România - RO.AS.IT. este Mircea Grosaru, el fiind și reprezentantul actual al minorității italiene în Parlamentul României. Este cel de-al patrulea deputat al etniei, mandat primit la alegerile din 2004. Predecesorii săi au fost: Iuliano Valentin (mandatul 1992 - 1996), Marilena Tomov (mandatul 1996 - 2000) și Ileana Stana Ionescu (mandatul 2000 - 2004). Asociația Italienilor din România – RO.AS.IT. a luat ființă în urmă cu douăzeci de ani, la inițiativa unor etnici italieni care au dat un anunț într-un ziar local. Obiectul de activitate consta în prezentarea de filme documentare, în organizarea de expoziții de fotografie, grafică și pictură, de cursuri de limbă, cultură și civilizație italiană etc. În foarte scurt timp, un număr mare de persoane a aderat la acest proiect, care a crescut în anvergură de la an la an.

Descendent al unor imigranţi italieni, prim-ministru în România Un descendent de imigranți italieni, Theodor Rosetti a fost prim-ministru al României în perioada 1888-1889 și membru de onoare al Academiei Române. Theodor Rosetti a studiat finanțele și științele politice la Lvov și la Viena, precum și dreptul la Paris. După absolvire, a devenit judecător la Iași și profesor la Facultatea de Drept a Universității din Iași.

Theodor Rosetti, declarându-se un admirator al Italiei, a fost un propagandist sincer al filoitalienismului. Ca membru al Partidului Conservator a fost de mai multe ori președintele Consiliului de Miniștri și ministru. A deținut funcția de guvernator al Băncii Naționale a României în perioada 19 noiembrie 1890 - 21 noiembrie 1895.


6 interviu

luni - 2 iunie 2014

Sorin Cehan,

director editorial la „Gazeta Românească“, săptămânal în limba română publicat la Roma Cât de bune sunt relaţiile dintre italieni şi români în Italia? S.C.: „La nivel individual, relaţiile dintre italieni şi români sunt excelente. La nivel de imagine publică, în presă şi în discursul politic, românul are încă un mic semn minus în faţă“. Cea mai importantă publicație de limba română din Italia este săptămânalul Gazeta Românească. Ziaristul Sorin Cehan conduce partea editorială a publicației de peste 10 ani și este un atent observator al numeroasei comunități de români din Peninsulă. Care este, la momentul actual, numărul românilor din Italia? Câţi sunt cu acte, fără acte? S.C.: Numărul românilor din Italia este de circa un milion şi reprezintă circa 20% din numărul străinilor, în majoritatea statisticilor. Cele mai noi cifre, din februarie 2014, vin de la ultimul recensământ din Italia, care dau un număr mai mic de români faţă de alte surse, de 820.000. Ultimul raport Caritas, care în mod tradiţional face estimări asupra străinilor, vorbea de 997.000 de români. Dacă ţinem cont că în 2008 acelaşi raport a estimat numărul românilor la maxim 1.016.000, atunci putem trage concluzia că în Italia se află o populaţie rezidentă înregistrată de circa un milion de cetăţeni români. Din raţiuni retorice, anumite asociaţii şi grupuri din comunitate proclamă cifre care ajung şi la 2 milioane de români în Italia, fără o fundamentare statistică. Există oricum, pe lângă populaţia rezidentă, numeroşi „navetişti“ care vin pentru câteva luni şi se întorc acasă, fără a încerca să obţină rezidenţa. Nu se poate face o estimare a celor care nu au acte, dar având în vedere că de la serviciile sanitare până la cumpărarea unei maşini şi înscrierea copiilor la şcoală, peste tot este nevoie de acte de rezidenţă, atunci numărul acestora nu poate fi foarte mare. Cum au evoluat relaţiile românoitaliene după momentul Mailat din 2007? Care este percepţia asupra românilor, cum sunt văzuţi acum? S.C.: Cazul Mailat a scos la iveală ce e mai rău din idiosincrazia unui popor neînvăţat cu străinii. Italia a devenit relativ recent o ţară de imigraţie, până în anii ‘70 erau italienii cei care emigrau în masă. În paranteză trebuie spus, emigraţia în masă a italienilor a reînceput, din cauza crizei. Revenind la cazul Mailat, o infracţiune cu consecinţe teribile la nivel individual, a fost transformat într-un act de acuzare asupra întregului popor român. Atunci relaţiile româno-italiene au fost la cel mai scăzut nivel. Revenirea la normalitate s-a

făcut treptat, dar încă există o anumită încărcătură negativă de imagine pe care cuvântul „român“ o are aici. Din păcate, există încă o parte a buletinelor de ştiri în care se vorbeşte des de infractori români şi asta cu siguranţă nu ajută. Cel mai mult ajută relaţiile individuale, osmotice, create în cei 20 de ani de emigraţie românească în Peninsulă cu populaţia majoritară. La nivel individual, relaţiile dintre italieni şi români sunt excelente. La nivel de imagine publică, în presă şi în discursul politic, românul are încă un mic semn minus în faţă. Cum au evoluat relaţiile instituţionale între cele două ţări? S.C.: Relaţiile instituţionale au fost mereu bune, nu ştiu să existe chestiuni grave de disputat. Guvernele din cele două ţări, destul de similar de schimbătoare în componenţă, au contacte permanente, multe firme italiene au făcut avere în România, Italia este una din ţările care susţine necondiţionat aderarea

României la Schengen, un fel de premiu de bună purtare pe care încă nu l-am luat. Relaţiile sunt bune, dar se consumă în surdină: liderii români care ajung la Roma nu au vizibilitatea celor din ţările bogate. E explicabil. Avem un PIB de 10 ori mai mic. Cu ce se ocupă, în linii mari, emigranţii români din Italia? S.C.: Majoritatea bărbaţilor lucrează în construcţii sau servicii, iar femeile muncesc în majoritate în casele italienilor, ca menajere, babysitter sau îngrijitoare de bătrâni. Oferta pe piaţa muncii pentru români nu s-a schimbat şi este greu de crezut că se va schimba în viitor. Piaţa muncii de aici este foarte rigidă, locurile de muncă se obţin mai mult prin cunoştinţe şi nu, de regulă, pe principii meritocratice, aşa că un nou venit, oricât de capabil ar fi, nu va avea acelaşi bazin de cunoştinţe care să-l ajute să se afirme. Nu este numai cazul românilor, toţi străinii au parte de acest tratament.

Ce părere ai, românii vor mai sta aici sau se vor întoarce acasă? Cât va rămâne din comunitatea românească în următorii ani? S.C.: Gândul întoarcerii acasă este comun tuturor românilor din Italia, este planul ideal de raportare la patrie. La început, orizontul de timp era de un an - doi, până când erau rezolvate diverse probleme materiale în ţară. Apoi plecarea a suferit mereu amânări, şi după 20 de ani, cu rate la bancă pentru case şi copii la şcoală, cu toată familia aici, multora le vine greu să mai plece. Dar gândul plecării nu îl abandonează nimeni. Revenind în plan real, criza economică nu alege între imigranţi şi italieni. O statistică foarte recentă vorbeşte de 100.000 de tineri italieni care au emigrat în căutarea unei vieţi mai bune. Mulţi români rămaşi şomeri îşi fac bagajele, dacă nu au plecat deja spre alte ţări unde criza s-a terminat. Dacă România le va oferi un loc de muncă şi garanţii pentru viitor, se vor întoarce, fără îndoială.


luni - 2 iunie 2014

gastronomie 7

Bucătăria italiană

B

ucătăria italiană este recunoscută la nivel internațional pentru minunatele paste și pentru tentanta felie de pizza fierbinte, aromată, de pe care brânza se întinde ademenitor, însă ascunde mult mai multe preparate, ascunde o istorie și o cultură gastronomică vechi de mii de ani. Cu fiecare regiune străbătură din Italia descoperi obiceiuri culinare diferite, care se remarcă prin ingrediente și stiluri de pregătire. Astfel, cu cât înaintezi mai mult spre sudul Italiei vei constata că localnicii preferă pastele mai tari, în timp ce spre nord afinitatea lor este mai mare pentru tăițeii de casă obținuți din apă, făină și ou. Milano este celebru pentru risotto, în timp ce Bologna și-a făcut un nume când vine vorba de cei mai gustoși tortellini, iar pizza cea mai bună o vei găsi cu siguranță la Napoli. De-a lungul timpului bucătăria italiană a evoluat, căpătând mai multă savoare, mai mult farmec și asta datorită obiceiurilor pe care le-au împrumutat de la vecini, grecii fiind unii dintre cei mai influenţi. Regiunile de coastă se remarcă pentru stilul lor extrem de simplist de a pregăti mâncăruri pe bază de pește și fructe de mare. În Sardinia delicatesele, precum: homar, pește spadă sau sardine, sunt extrem de comune. Sicilia prezintă deopotrivă influenţe provenite din Africa de Nord și din Arabia, de la cei din urmă preluând în special dulciurile, cum ar fi prăjitura de îngheţată siciliană, numită Cassata. Cât privește cel mai popular preparat din Italia, pastele, se spune că acestea au fost aduse de fapt din China, de către Marco Polo. A fost practic o mâncare redescoperită, consumată pe vremea etruscilor și romanilor. Se spune că primele paste gătite în Italia semănau cu tăiţeii chinezești (noodles) de astăzi, numai că erau copţi și nu fierţi.

BARILLA recomandă Penne Rigate cu Ricotta și Vânătă

Nr. 1 în ITALIA

SECRETELE PREGĂTIRII PASTELOR PERFECTE Pentru un gust deosebit, culoare aurie și textură „al dente“, pastele Barilla sunt produse din făină de grâu dur de cea mai bună calitate. Pastele de o calitate inferioară, atunci când sunt gătite, își pierd amidonul, ceea ce face ca apa în care fierb să devină tulbure, iar pastele își pierd forma, textura și se lipesc de vas. Pastele Barilla rezistă procesului, iar sosurile aderă la suprafaţa acestora, devenind un liant perfect pentru aromă. Ele rămân aurii și delicioase. PASTELE NU SUNT SIMPLE PRODUSE. Nu toate pastele sunt la fel. Calitatea pastelor depinde de calitatea ingredientelor. Un test simplu de preparare îți va arăta dacă pastele sunt de calitate sau nu. Dacă apa în care fierb nu face spume intense, rămâne limpede după gătit și culoarea pastelor este aurie, este foarte probabil să fie vorba de Paste Barilla. APĂ, APĂ, APĂ. Majoritatea oamenilor nu folosesc un vas suficient de mare sau suficientă apă pentru a găti pastele. Regula este folosirea unui litru de apă la fiecare 100 g de paste. SARE. Apa sărată ajută la intensificarea aromei pastelor. Sarea se adaugă doar înainte ca apa să atingă punctul de fierbere, însă cu puțin înainte de a adăuga pastele. Pentru rezultate optime, adăugați 7 g de sare la fiecare litru de apă.

Ingrediente 500 g Barilla Penne Rigate 1 vânătă medie ¾ cană de ricotta sărată 400 g de roșii strivite sau pastă de rosii 1 ceapă mică 4 linguri de ulei de măsline extravirgin 6 frunze de busuioc 1 căpățănă de usturoi ulei de floarea soarelui sare și piper, după gust Mod de preparare 1. Tăiați vânăta cubulețe, asezonați-o cu puțină sare și lăsați-o la scurs timp de 20 de minute pentru a îndepărta sucul amar. După această perioadă, dați cubulețele prin făină. 2. Într-o tigaie cu ulei încins adăugați cubulețele de vânătă și prăjiți-le până acestea devin aurii. Apoi scoteți-le cu o lingură pe un pat de servețele pentru a scurge uleiul. 3. Tocați mărunt ceapa și usturoiul, după care adăugați-le într-o tigaie cu ulei încins la foc mediu și căliți-le. Adăugați vânăta, pasta de roșii, sare, piper și gătiți-le timp de 15 minute. 4. Fierbeți pastele în apă cu sare urmărind instrucțiunile de pe ambalaj. Scurgeți pastele și adăugați-le în tigaia cu sos. Gătiți pentru încă un minut amestecându-le în sos. 5. Serviți imediat adăugând busuiocul și brânza ricotta rasă. Timp de preparare: 45 minute Porții: 4 Mai multe preparate pe bază de paste găsiți în numărul de iunie al revistei BUCĂTĂRIA PENTRU TOȚI

ULEIUL ȘI APA NU SE AMESTECĂ. Când folosiți paste de calitate Barilla, nu este nevoie să adăugați ulei. Acesta va face ca pastele să devină alunecoase și astfel sosul se va scurge de pe ele. Uleiul se adaugă doar când se folosesc paste de calitate inferioară pentru a mai reduce din efectul de lipire a pastelor pe vasul în care fierb. NU CLĂTIŢI. Iarăși, dacă este vorba de Paste Barilla, nu trebuie sub nici o formă să le clătiți după fierbere. Pastele Barilla nu se lipesc între ele întrucât, în timpul fierberii, doar o foarte redusă cantitate de amidon este eliberată. Mai mult, apa elimină stratul subțire de amidon de pe pastele Barilla, ceea ce face ca sosul să adere mai greu la acestea.

AL DENTE. Pastele, așa cum le consumă italienii, sunt gătite „al dente“. Literal aceasta înseamnă „la dinte“ sau ușor ferme la mestecat. În mod ideal, acestea pot fi gustate direct din vasul în care fierb și când consistența optimă este atinsă iar apa scursă, ar trebui mutate în tigaia în care se fierbe sosul. POTRIVIŢI FORMA PASTEI CU TIPUL DE SOS. Italienii folosesc mai puțin sos decât o facem noi în general. Fac aceste lucru pentru că ei vor să simtă și gustul pastelor nu doar al sosului. Așa că, dacă pastele sunt de calitate bună, nu le scufundați neapărat în sos. Regula generală e să folosiți o cantitate de sos egală cu cantitatea de paste, iar pastele să fie adăugate după ce sunt fierte în tigaia în care este pregătit sosul. Însă, sosul Pesto poate fi folosit fără a fi încălzit în prealabil. Este necesară doar amestecarea sa ușoară cu pastele. În Italia sunt peste 300 de tipuri de paste, fiecare dintre ele provenind dintr-o anumită regiune. Unor forme diferite ar trebui să corespundă sosuri diferite. Spre exemplu pastele scurte precum Penele se potrivesc perfect cu sosuri ce conțin carne tocată precum Bolognese sau cu sosuri pe bază de legume. Pastele Fettucine sau Pappardelle se potrivesc mai bine cu sosuri consistente și cremoase, iar pastele lungi și groase și Cannelloni sunt ideale pentru cuptor. PASTELE SUNT PRODUSE DIN FĂINĂ DE GRÂU DUR (SAU GRÂU ÎNTREG). Cele mai bune paste sunt făcute din făină de grâu dur. Pastele Barilla sunt făcute 100% din făină de grâu dur de cea mai bună calitate.

◊ Pastele din grâu dur nu te îngrașă! Caloriile în exces și nu carbohidraţii sunt responsabile de creșterea greutăţii.


8 made în Italia

luni - 2 iunie 2014

Mărci celebre Fiat

este casa producătoare de automobile, fondată la Torino în 1899. Compania este deținută și condusă de familia Agnelli.

Armani

lansează prima colecție de haine în 1975. Ulterior, produsele Armani au apărut în rafturile și vitrinele magazinelor de haine și parfumuri din toată lumea. Giorgio Armani, fondatorul casei omonime este, potrivit Forbes, pe poziția a patra în topul celor mai bogați italieni, cu o avere de peste 8 miliarde de dolari.

Ferrari

este celebra casă automobilistică fondată de Enzo Ferrari în 1939. Uzinele Ferrari de la Maranello, lângă Modena, produc cel mai faimos autoturism sportiv din lume.

GUCCI

este casa de modă fondată la Florența în 1921 de către Guccio Gucci. În 2006 a facturat în toată lumea peste 7 miliarde de dolari, devenind a doua marcă cea mai vândută în lume, după Louis Vuitton.

Ziua Italiei  
Advertisement