UNIVERSUL FAMILIEI SOCIETATE
Scrisoare de Crăciun Până deunăzi, de Crăciun se trimiteau în număr mare scrisori şi felicitări cunoscuţilor şi persoanelor dragi cu rânduri îngrijit scrise de mână. Spre deosebire de caligrafia de rutină de la şcoală, cea din scrisori era mult mai curată. Text: Pr. Fabian Măriuţ
A
stăzi scriem mai puţin şi mai rar de mână. Tehnologia ne-a schimbat modul de comunicare. Recurgem îndată la tastatura calculatorului ori la cea a celularului pentru a ne transmite urări. Cred că din cauza suspendării lecţiilor de la şcoală mulţi copii vor avea de suferit. Scrisul e o artă. Totuşi, să nu disperăm. Se pare că nici Isus nu ştia să scrie. După unii exegeţi, acolo, pe nisip ar fi trasat doar nişte semne. În schimb ştia să citească. În sinagoga din satul său natal, Nazaret, a citit din Cartea profetului Isaia. Oricum ar fi, mă întreb ce ne-ar scrie Isus înainte de toate? Cel mai probabil „iubeşte-l pe aproapele ca pe tine însuţi” (Mt 22,39). Iubeşte şi ambientul înconjurător aşa cum te
iubeşti pe tine, am putea adăuga noi astăzi. Apoi, ar mai învăţa să scrie, iar în calitatea sa de unic Maestru ne-ar învăţa să scriem cuvintele de adio spuse la Cina cea de Taină, în acea ultimă seară a vieţii sale pământeşti: „Nimeni nu are o iubire mai mare decât acela care îşi dă viaţa pentru prietenii săi” (In 15,13). Cu o zvâcnire critică, am putea obiecta că e o utopie. Dar dacă religiile nu ar avea şi doza lor de utopie, la ce-ar mai folosi. Nu-i suficient să consemneze realitatea. Trebuie să ridice ștacheta. Să arate idealul. Cum altfel ar fi ajuns Ioan evanghelistul, ucenicul iubit, să înţeleagă că „Dumnezeu este iubire” (1In 4.16), dacă nu şi-ar fi plecat creştetul la sânul lui Isus. Există, aşadar, utopii tangibile. Spre exemplu, tatăl şi fiul care sunt
Tatăl ceresc l-a depus prin mâinile Fecioarei Maria pe pruncul Isus într-o iesle sărăcăcioasă din lemn. Prin Isus Tatăl ne-a dăruit mântuirea. Prin El ne arată că „Dumnezeu este iubire”.
12
ACTUALITATEA CREȘTINĂ | SUPLIMENT CRĂCIUN 2020
gata, gata să se înece. În apa învolburată tatăl reuşeşte să se agaţe de trunchiul unui arbore care pluteşte. Cu un ultim efort îl aşază mai întâi pe copil pe acel trunchi, salvându-l, înainte de a se salva pe sine. „Iubeşte-l pe aproapele…” şi „ dă-ţi viaţa pentru”. Aceasta ar fi scrisoarea lui Isus către noi. Tatăl ceresc l-a depus prin mâinile Fecioarei Maria pe pruncul Isus într-o iesle sărăcăcioasă din lemn. Prin Isus Tatăl ne-a dăruit mântuirea. Prin El ne arată că „Dumnezeu este iubire”. Dacă ar trebui să scrieţi câteva rânduri de Crăciun din cele rostite de Isus, consemnate în Evanghelie, care ar fi ele? E tema pe care v-o propun pentru acest timp sfânt. Puteţi scrie atât de mână, cât şi să tastaţi…
