30
ULTIMA DECADĂ
9/2012
Concluzii Din tabelele de valori extrase pentru fiecare tipologie de plan în parte se constată faptul că valoarea parametrului introdus de noi in formula coeficientului global de izolare termică, respectiv raportul perimetru supra arie, variază într-un câmp de valori specific fiecărei forme planimetrice in parte. Cu cât forma în plan a clădirii de locuit este mai complexă, valorile maxime ale parametrului P/A ating valori din ce în ce mai mari, limita câmpului de valori mutându-se în partea de sus a tabelului. Având în vedere relaţia 2.2, unde coeficientul global de izolare termică (G) este functie lineară de P/A putem trage concluzia că formele complexe în plan ale clădirilor determină un coeficient de izolare termică mare şi implicit un consum mai mare de energie. Pentru a compensa acestă creşterea valorică a consumului de energie este necesară mărirea rezistenţei specifice medii a anvelopei clădirii. O izolare suplimentară implică costuri iniţiale de construcţie mai mari, însă sunt justificate de o economie a consumului de energie pe toată durata de funcţionare a clădirii. Se poate observa o influenţă directă a acţiunilor şi deciziilor luate încă din faza de proiectare a unei clădiri şi comportarea ei pe toată durata de fucţionare, raportată la consumul de energie. Din studierea graficelor de valori obţinute pentru fiecare formă in parte se constată că valorile P/A tind spre o constantă odată cu mărirea suprafeţei construite a clădirii, câmpul de valori ce pot fi obţinute pentru acest parametru micşorându-se. Deci influenţa formei planimetrice asupra consumului de energie se reduce pe măsura ce clădirea este din ce în ce mai mare ca suprafaţă, factorul major în proiectarea unei anvelope optime din punct de vedere energetic, va fi rezistenţa specifică medie a materialelor folosite în alcatuirea anvelopei. Cunoaşterea de către arhitect a modului cum rezolvările funcţionale şi forma în plan a unei clădiri de locuinţe sunt corelate cu influenţa directă asupra valorilor coeficientului global de izolare termică, constituie premiza unui proiect din care va rezulta o locuinţă cu un consum optim de energie. Asta nu înseamnă că toate locuinţele ar trebui să aibă forma in plan de pătrat sau cerc (forma cu cel mai înalt grad de eficienţă energetică), însă trebuie să se ţină cont, în toate fazele de proiectare că între forma în plan a unei clădiri şi caracteristicile specifice ale materialelor din care este alcătuită anvelopa există o legătură ce poate constitui baza elaborării unei case pasive din punct de vedere energetic. Surse bibliografice: 1. Normativul C107/1997 2. Teza de doctorat “Optimizarea anvelopei construcţiilor de locuinţe” elaborată de Arh. Dr. Ing. Bogdan Şerbănoiu.
31