SÆCULUM
135
Simbolismul antropocosmologic al nuntirii / jertfei în Mioriţa Title: “Anthropo-cosmological symbolism of the wedding (sacrifice) into Mioriţa” Abstract: Mioriţa is one of the fundamental myths of the Romanian people - the myth of pastoral existence - in relation to literary and ethnogenetic aspects, polyvalent in mythical function, ritualistic and symbolic; furthermore, it rises to a mito-dogmatic consciousness able to establish and structure an ethos. Carol-rite-myth, Mioriţa is a dogmamyth par excellence - which contains paradigmatic valences under an ancient antropocosmologic ante-Romanian aspect - formulated in terms of an archaic-liturgical poem. The poem - according to actual reminiscences - descended from a rite of initiation or rite of passage (transition) of the soul interpreted as a carol, and in secular form as a pastoral ballad. Mioriţa - followed closely by Legends of God’s Mother - is the quintessential of Romanian Cosmic Christianity, but it is also function of the ciclico-anamnesis embodiment of the sacred-hypostatic which arises into mioritic topofany. Keywords: Myth, rite, symbol, mioritic topofany, dogma-myth IX. Şi zise fratele: Iată, Părinte, eu am lăsat toate, familie, avuţie, desfătări şi slava lumii, şi nu mai am nimic în viaţă decât trupul. Dar pe fratele care mă urăşte şi mă ocoleşte nu-l pot iubi, deşi mă silesc în fapt să nu răsplătesc răul cu rău. Spune-mi deci ce trebuie să fac, ca să pot să-l iubesc din inimă, chiar dacă mă necăjeşte şi-mi întinde tot felul de curse. Răspunse bătrânul: Este cu neputinţă să iubească cineva pe cel ce-l necăjeşte, chiar dacă se arată a se fi lepădat de materia lumii, dacă nu cunoaşte cu adevărat scopul Domnului. Iar dacă din darul Domnului va putea să-l cunoască şi se va sili să umble potrivit cu el, va putea să iubească din inimă pe cel ce-l urăşte şi-l necăjeşte, precum şi Apostolii, cunoscându-l, l-au iubit84.
Mircea Eliade se preocupă în special de evenimentul nupţial mioritic, considerând că dimensiunea cosmică a creştinismului nu este elaborată îndeajuns în cadrul acestui rit sau colind ori baladă. Acesta subliniază faptul că nu este sfânt prin sine însuşi cosmosul, ci sacralitatea este dobândită prin sineitatea insului-ciobănaş – pe 84 Filocalia II – Sf. Maxim Mărturisitorul: „Cuvânt ascetic prin întrebări şi răspunsuri, Fratele – Bătrânul”, trad. din greacă, introd., note: acad. pr. prof. dr. Dumitru Stăniloae, Buc., Ed. Humanitas, 2009, p. 27; şi apud, în P.G. 90, 912A-957A, cu titlul Liber asceticus. Per interrogationem et responsionem.