cat să aplic ceea ce învăţasem de la marii mei profesori Rînzescu, Cotescu, Lupescu, Gropseanu, aceea că există două modalităţi de a aborda un rol: fie de a aduce personajul la tine, fie ca tu să mergi către personaj sau cum spunea Şaliapin: „Tu nu trebuie să plîngi, trebuie să faci publicul să plîngă”. Tot el spunea: „Nu se cîntă cu vocea ci cu inima”! Pe aceasta am încercat să mizez şi eu! Pentru asta mi-au fost mai apropiate rolurile de „tată” din „Rigoletto”, „Traviata”, „Luisa Miller”, „I due foscani” şi pe „Nabucco” îl tratez ca pe un părinte, deşi povestea lui este istoria unei conversiuni. M-am simţit bine de asemenea în roluri ca Macbeth, Iago din Otello, Scarpia din Tosca, foarte interesante din punct de vedere psihologic, sunt cazuri maladive, clinice, morbide care reclamă numeroase nuanţe, culori vocale şi o tensiune dramatică. Sînt roluri care necesită o implicare emoţionalpsihologică care te consumă, dar îţi oferă mari satisfacţii. O astfel de satisfacţie am avut-o cînd în Anglia la un spectacol de „Rigoletto” pus în scenă de maestrul Pintilie a asistat şi marele maestru Liviu Ciulei, care la sfîrşitul spectacolului a venit în cabina mea şi mi-a zis: Bravo! M-aţi emoţionat atît cu vocea cît şi cu interpretarea, cu cine aţi studiat, cu Goangă sau cu Tasian, pentru că aveţi ceva din amîndoi. Am fost copleşit de emoţie! St. Cazazian – Sînteţi un cîntăreţ complex, vocea dumneavoastră dovedeşte resurse de expresie, dar are şi luminozitate şi linia de bravură a marilor efuziuni lirice. Aţi abordat nu numai operă dar şi lied şi oratoriu. Cum vă apropiaţi de aceste genuri? E. T. – Mai întîi pentru că este specialitatea mea de bază. M-a ajutat şi cunoaşterea limbilor 6 străine. Vorbesc cîteva prin-
6 Interviu cu baritonul Eduard Tumagian
tre care şi limba armeană pe care am învăţat-o la şcoală, şi ca o paranteză vă spun că Siruni cînd a ieşit la pensie m-a recomandat în locul lui şi am primit în scris de la Universitate această ofertă! Pentru înregistrări mi-am grupat liedurile pe anumiţi autori! Plăcîndu-mi foarte mult poezia, de exemplu, le-am grupat pe autori francezi simbolişti, impresionişti, pe texte pe care au scris şi compozitori români. Am înregistrat de exemplu un ciclu de lieduri după Paul Verlaine, Ch. Baudelaire, Sully Prudhomme. Am cîntat şi înregistrat foarte multă muzică românească de compozitorii Bentoiu, Doru Popovici, Enescu, Aurel Stroe, Mihaela Vosganian, Paul Constantinescu şi alţii. Am avut o colaborare foarte fructuoasă cu Radiodifuziunea Română care mi-a dat ocazia sămi realizez visul de a interpreta pe scenă lucrări ca „Damnaţiunea lui Faust” în două ediţii (cu Badea şi Dietrich) “L’enfent Prodige”, „Romeo şi Julieta” de Berlioz, ciclurile de lieduri de Ravel şi J. Ibert cu Mandeal, cele 4 lieduri de Musorski, „Reqviemul” de Brahms, Haydn şi alţii. De asemenea pentru prima oară în România opera „Simone Boccanegra”, „Gioconda”, „Puritanii”, „Stifalio” „Macbeth”, duete cu Mosiuc, Mihaela Vosganian, Paul Constantinescu etc. St. Cazazian – Vorbiţi de înregistrări la Radio Bucureşti dar aveţi încă multe înregistrări care circulă pe piaţă! E.T. – Am înregistrat „Război şi Pace” cu Vişnevskaia la pupitru Rostropovici, „Boema” de Leoncavallo la Radio France, duete cu Aragal, „Madame Butterfley” cu E. Moldoveanu, „Ottelo” cu Martinuci, „Falstaff”, filmele din concertul cu Domingo la Wimbley Arena, „Luisa Miller” cu J. Anderson şi Plishka, „Rigoletto”,
„Cavalleria rusticană” şi „Paiaţe”, „Gianni Schicchi”, „Traviata” cu Văduva, o artistă cu care m-am simţit foarte bine. Am cîntat „Traviata” cu foarte multe soprane dar ce a transmis această artistă nu mi s-a mai întîmplat ; la duetul cu ea mi-au dat lacrimile. Spun asta nu pentru că şi ea mi-a făcut un mare compliment adică la emisiunea „Profesioniştii” a doamnei Vodă, întrebată fiind „dacă eraţi bărbat ce voce aţi fi vrut să aveţi”, a răspuns „bariton cu timbrul minunat al lui Tumageanian! St. Cazazian – Vorbeaţi de pasiunea din tinereţe pentru muzica germană dar sunteţi cunoscut ca unul din „Marii baritoni verdieni”. Aţi cîntat de asemenea foarte multă muzică veristă de Puccini, Italo Montemezzi (L’amore dei tre re), Leoncavallo etc, bel canto Belinni, Donizetti, muzică franceză (ca o paranteză aţi cîştigat premiul I, Poulenc la Paris), germană, ne aducem aminte cu nostalgie de “Tannhauser”-ul dumneavoastră, muzică rusă (Oneghin, Igor etc), lucrări vocal simfonice, lieduri etc. Puţini cîntăreţi au abordat atîtea stiluri! A fost o alegere sau întîmplare? E.T. – Aşa cum v-am spus că-mi place studiul eu aş fi fost în stare să cînt tot ce s-a scris pentru bariton! Că voi ajunge să cînt aproape toate operele lui Verdi şi Puccini şi aşa de multe ori nu am crezut la început! Aşa cum nu am crezut că vocea va căpăta volumul pe care l-am dobîndit şi care mi-a permis să fac faţă! St. Cazazian – Ce v-a ajutat în desăvîrşirea carierei dumneavoastră în afară talentului, datele glasului, temperamentul scenic, munca, şcoala românească de canto ori destinul? E.T. – Consider şcoala românească una din cele mai bune,