Revista Ararat - Aprilie 2020

a rr a a t Editura

CUPRINS

B-dul Carol I nr. 43 sector 2 București

Au răsunat clopotele bisericilor Eparhiei Armene din România pe 23 și 24 aprilie ……………………… 4 GHERLA: Comemorarea Genocidului armean în linişte şi rugăciune ……………………………………… 5 NU VOM UITA NICIODATĂ! ………………………………………………………………………………………… 6 Stăm acasă. Citim. Ne amintim. …………………………………………………………………………………… 7 CAMERA DEPUTAȚILOR: Declarație politică la împlinirea a 105 ani de la declanșarea Genocidului Armean ………………………………………………………………………………… 8 Cuvântul PS Episcop Datev Hagopian, Întâistătător al Arhiepiscopiei Armene din România cu prilejul împlinirii a 105 ani de la genocidul armenilor din 1915 ………………………………………… 9 COMUNICAT DE PRESĂ: Ambasada Republicii Armenia …………………………………………………… 10 Mesajul președintelui UAR, Varujan Vosganian, după convocarea Adunării Generale Ordinare de Dare de Seamă și Alegerea noului Consiliu Director al UAR (prin e-mail) în ziua de 26 martie 2020 …………………………………………………………………………………………… 12 Provocări colocviale în Spectacolul cărţii, cu poetul şi eseistul Varujan Vosganian ………………… 14 Nikol Pashinyan :“Turcia încă nu și-a cerut scuze pentru ceea ce a făcut” ……………………………… 16 Memorialul Genocidului din San Francisco a fost luminat în albastru, în semn de solidaritate cu doctorii aflați în lupta cu pandemia de coronavirus ………………………… 17 Deputatul Garo Paylan solicită parlamentului turc să analizeze genocidul armean …………………… 17 Sărbătorile Pascale sub semnul COVID-19 …………………………………………………………………… 18 Creştinii catolici şi armenii din Gherla au sărbătorit Paştele acasă în linişte …………………………… 21 David Charlwood: Genocidul armean ………………………………………………………………………… 22 SCRIITORI ȘI ACTIVIȘTI MARTIRI 1915: CEI 20 DIN SUTE ȘI SUTE… …………………………………… 24 In Memoriam: Nishan Kirkorian …………………………………………………………………………………… 30 Duduk-ul rămâne clasat ca element de patrimoniu armenesc, de către UNESCO ……………………… 31 Gimnastul Albert Azaryan, triplu campion olimpic, îi încurajează pe sportivii armeni să nu-și piardă speranța ………………………………………………… 31

Coperta I, IV: Monumentul Genocidului din Erevan, fotografii oficiale din partea Guvernului Armeniei

REDACŢIA ARARAT Redactor şef : Redactori :

Colaboratori : Corespondenţi din străinătate :

Tehnoredactare :

Supliment

Mihai STEPAN-CAZAZIAN Eduard ANTONIAN, Vartan MARTAIAN Arsen ARZUMANYAN Andreea BARBU Luiza TERZIAN (Constanţa) Arșaluis GURĂU (Constanța) SZEkELY Csaba (Gherla)

Elena CHOBANYAN (Erevan) Edvard JEAMGOCIAN (New York), Anton Lanis ŞAHAZIZIAN (Toronto), Giuseppe MUNARINI (Padova) Simona Paula DOBRESCU (Bari) Sergiu SELIAN (Australia) S.C. ARARAT S.R.L

Pagină web : www.araratonline.com e-mail : redactia@araratonline.com Adresa redacţiei: Bd Carol I Nr. 43, Bucureşti – 2 Tel. / Fax: (4021) 314.67.83 I.S.S.N.1220-9678 Tiparul executat la ARARAT s.r.l.

EDITORIAL

D

Bedros Horasangian: acă nu ar fi existat anul 1915 această dată din calendar nu ar mai fi avut o semnificație aparte. Dacă nu ar fi existat anul 1915 în istoria armenilor ne-am fi bucurat cu toții de venirea primăverii și Învierea lui Isus Hristos, după cum s-ar fi rotit zilele din calendar. Dacă nu ar fi existat anul 1915 nu am mai comemora de fiecare dată, pe 24 aprilie, oriunde ne-am afla pe acest pământ, tragedia care a marcat generația părinților și bunicilor noștri. Dacă nu ar fi existat anul 1915 nu am mai pomeni de toți cei care, scoși cu forța din casele și căminele lor, bătrâni, femei și copii, duși și uciși, printr-un lung și de inimaginabile atrocități și suferințe, pe drumul fără de întoarcere din deșertul sirian. Dacă nu ar fi existat anul 1915 nu am mai aprinde câte o lumânare pentru sufletele celor masacrați și părăsind această lume fără o lumânare la căpătâiul lor. Dacă nu ar fi existat anul 1915 nu am mai fi fost obligați să ne amintim de toți armenii risipiți în cele patru zări ale omenirii, lăsând în urma lor nu doar o patrie (Hairenig) și pământurile (Hogheră) strămoșești, ci un întreg trecut. Memoria zidurilor de la Ani și de la Aghtamar, de la Dvin și Erzerum, de la Van și de la Muș, de la kharpert și de la Tokat și Sivas, de la Erzijan,

24 aprilie kemagh și Agn, de la Rize și Trebizonda la Zeitun și Marash.

Dacă nu ar fi existat anul 1915 cei morți nu s-ar fi transformat în pietre și nici pietrele în oameni vii. Dacă nu ar fi existat anul 1915 Bunul Dumnezeu ar fi putut fi mai îngăduitor cu toți cei rămași pe acest pământ și să ne amintească în fiecare an că a existat anul 1915.

Și ziua de 24 Aprilie.

Când vor bate clopotele bisericilor armene din toată lumea întru amintirea celor care au pierit doar pentru faptul că au fost armeni.

Odihnească-se în pace sufletele lor.

24 aprilie.

au răsunat clopotele Bisericilor eparHiei armene din românia pe 23 și 24 aprilie

A

rmenii din România și-au unit ruga cu toți armenii de pe pământ pe 23 și 24 aprilie pentru comemorarea sfinților martiri al Genocidului Armean.

Prin binecuvântarea P.S. Episcop Datev Hagopian, pe 23 aprilie la orele 2000, au răsunat clopotele Catedralei Armene Sfinții Arhangheli din București, totodată și cele ale bisericilor din întreaga Eparhie cu o durată de trei minute; fiecare armean a stins lumina din casă și a aprins o lumânare, astfel participând și fiind părtaș la comemorare.

A doua zi, la orele 1100, s-a ținut un moment de reculegere în memoria sfinților martiri, apoi din nou au răsunat clopotele bisericilor. P.S. Episcop Datev Hagopian a ținut în Catedrala Armeană o rugăciune către sfinții noștri martiri pentru a fi mij-

4

ARARAT 7-8/2020

locitori la Domnul pentru noi, cei de astăzi și generațiile viitoare.

La ceremonie erau prezenți excelența Sa Ambasadorul Extraordinar și Plenipotențiar al Republicii Armenia dl. Sergey Minasyan, președintele U.A.R. dl.

Varujan Vosganian, soborul clerical.

Cei prezenți apoi au depus coroane de flori la Hacikarul din Curtea Catedralei ridicat în memoria sfinților martiri din 1915. D-na preoteasă soprană Armine Khachatryan a interpretat cu deosebit talent două cântece de Komitas: ,,Krunk’’ și Garun a’’.

P.S. Episcop Datev Hagopian cu ocazia împlinirii a 105 ani de la Genocidul Armean a adresat un îndemn fiilor credincioși.

Biroul de presă al Eparhiei Armene din România

A

gHerla:

comemorarea genocidului armean în linişte şi rugăciune

nii trecuți, la 23 aprilie comunitatea gherleană marca printr-o slujbă oficiată în Catedrala Armenească din centrul oraşului comemorarea genocidului armean.

De astă dată din cauza coronavirusului nu a mai avut loc nici un eveniment, dar în cadrul slujbelor religioase transmise online preotul paroh Küsmödi Attila s-a rugat pentru memoria armenilor, victimele genocidului petrecut în perioada aprilie 1915 - iulie 1916. Comunitatea armenească din Gherla în frunte cu preşedintele sucursalei Transilvania Nord a UAR, ing.

Ioan Esztegár prin rugăciuni individuale a comemorat victimele tragediei. Joi, la orele 2000 împreună cu toate eparhiile armene din țară au răsunat clopotele impozantei Catedrale din Piața Libertății. În condițiile grele create de pandemie armenii gherleni s-au unit în rugăciune, cerând ca Bunul Dumnezeu să dăruiască pace şi sănătate tuturor creştinilor din lume.

Nici în capitala Armeniei, la Erevan nu au mai fost organizate manifestări, din cauza epidemiei Covid-19 a fost anulată şi tradiționala defilare cu torțe, ce se organiza în fiecare an la 23 aprilie. În acest an a fost stins

iluminatul stradal pentru comemorarea victimelor genocidului armean. Tot în Armenia clopotele bisericilor au răsunat la aceeaşi oră, adică la orele 18,00 GMT. De asemenea, au fost depuse flori la Memorialul victimelor genocidului din Erevan.

Comemorarea genocidului armean a fost marcată printr-un fotomontaj şi pe siteul Centrului Național de Informare şi Promovare Turistică Gherla.

Szekely Csaba

7-8/2020 ARARAT

5

nu Vom uita niciodată!

Comunitatea armeană din Constanța a marcat, ca în fiecare an, comemorarea martirilor genocidului din 1915. Clopotul bisericii, bătând la unison cu toate lăcașurile armenești din lume, vorbele sfinte din liturghia care… chiar și fără enoriași, am simțit-o adânc în suflet, fiecare dintre noi! Ne protejăm și îi protejăm pe cei din jur, dar NU UITĂM 24 APRILIE 1915!

Luiza Terzian

Pe 24 aprilie 2020, a avut loc o Slujbă de Comemorare și Pomenire în Memoria Martirilor Genocidului Împotriva Armenilor de la 1915 în Biserica Armenească din Roman (Parohia Istorică Roman).

A slujit preotul paroh Ionel Doru.

Hristos a Înviat!

Emanuel Nazaretian 6

ARARAT 7-8/2020

Fiindca nu putem să ne întâlnim ca în fiecare an, la o comemorare colectivă, noi armenii din Baia Mare am aprins fiecare dintre noi, acasă, câte o lumânare și am spus o rugăciune pentru sufletele armenilor masacrați acum 105 ani de către hoardele dezlănțuite, mânate de ură etnică și religioasă.

24 Aprilie, o dată pe care armenii nu o vor uita NICIODATĂ. ttt

În dimineața zilei de 24 aprilie, la ora 8, preotul romano-catolic Lucaciu Sebastian de la "Parohia Toți Sfinții" din Craiova, a oficiat o Sfântă Liturghie în memoria victimelor genocidului... armeni, siriaci, greci... încheind, Dumnezeu să-i fericească ! ”Parohia Toți Sfinții” a fost înființată în 1827 iar Biserica parohială Sfântul Anton a fost construită în 1844. Mulțumim părinte...

de la ora 19 (pe 24 aprilie) pe faceBook: stăm acasă. citim. ne amintim.

24 aprilie. 24 de voci care au citit 24 de oameni care și-au amintit.

Nu numai despre armeni, nu numai despre genocid, ci despre memorie, amintiri, umanitate, durere, lumină și întuneric, despre viitor și despre promisiuni, despre ce înseamnă să trecem împreună prin istorie.

De la ora 19.00, au fost live:

Ana-Maria Goilav (arhitectă) Armine Vosganian (regizoare) Carmen Bendovski (jurnalistă, manager cultural) Ciprian Măceșaru (scriitor, manager cultural) Corina Popa (sociolog, activistă civică) Fatma Yilmaz (politolog, activistă civică) Felicia Waldman (academic, traducătoare) Hrant Jaghinyan (artist vizual) Ligia Keșișian (poetă, manager cultural) Mugur Grosu (poet, manager cultural) Nicolas Tavitian (politolog, coord. AGBU Europe) Oana Davidescu (manager cultural) Oana-Valentina Suciu (sociolog, manager cultural, activist civic)

Radu Vancu (poet, academic, activist civic) Romanița Constantinescu (germanistă, academic) Roxana Davidescu (artist, manager cultural) Roxana Mirikhyan(filolog, trainer) Rucsandra Pop (antropoloagă, scriitoare, activistă civică) Silvia Schechter (politolog) Silviu Dancu (manager cultural) Sorin Gherguț (poet, traducător, redactor) Svetlana Cârstean (poetă, manager cultural) Vasile Ernu (scriitor, activist civic, manager cultural) Vlad Bedros (istoric de artă) organizatori eveniment Oana SUCIU și Hrant JAGHINYAN 7-8/2020 ARARAT

7

camera deputaȚilor:

M

declaraȚie politică la împlinirea a 105 ani de la declanșarea genocidului armean

arile tragedii nu aparțin doar popoarelor care le-au suferit, ci întregii umanități. Genocidul comis de către autoritățile Imperiului Otoman împotriva armenilor este una dintre aceste cumplite traume ale omenirii. Începând cu primăvara anului 1915, în numai câteva luni, o civilizație multimilenară, aflată în leagănul ei istoric, a fost aneantizată. Până la sfârșitul Primului Război Mondial, din cele trei milioane de armeni locuitori ai Armeniei istorice, un milion și jumătate au fost uciși iar ceilalți și-au găsit salvarea în exil sau schimbânduși identitatea.

Recunoașterea genocidului împotriva armenilor este o atitudine nu doar morală, ci și de luciditate a opiniei publice internaționale. Dacă recunoașterea aceasta ar fi fost făcută odată cu sfârșitul Primului Război Mondial, poate că multe din ororile care i-au urmat, de la masacrele îndreptate împotriva comunităților grecești din Imperiul Otoman și Holocaustul poporului evreu până la crimele din fosta Iugoslavie și genocidele mai recente din Africa, poate că nu s-ar fi petrecut.

8

ARARAT 7-8/2020

În ultimele decenii, Parlamente din numeroase state ale lumii au adoptat Rezoluții prin care califică masacrele din Imperiul Otoman îndreptate

asupra armenilor drept crimă de genocid. Printre statele din Uniunea Europeană ale căror foruri legiuitoare au adoptat astfel de Rezoluții amintim: Franța, Germania, Italia, Austria, Olanda, Suedia, Grecia, Slovacia, Cehia, Polonia, Bulgaria, Belgia, Cipru, Lituania, Luxemburg. Lor li s-au adăugat numeroase alte state ale lumii: Canada, Argentina, Uruguay, Bolivia, Venezuela Paraguay, Chile,

Brazilia, Elveția, Rusia și Cetatea Vaticanului. Remarcabil este gestul Congresului Statelor Unite ale Americii care, la sfârșitul anului 2019, cu o copleșitoare majoritate în Camera Reprezentanților și cu unanimitate în Senat, a adoptat o rezoluție privind condamnarea genocidului armean. Acestora li s-au adăugat rezoluții ale unor foruri internaționale precum Parlamentul European, Consiliul Europei, Partidul Popular European, Consiliul Mondial al Bisericilor, etc. În România există, din partea opiniei publice, o importantă susținere a eforturilor privind recunoașterea genocidului împotriva armenilor.

Noi, semnatarii prezentei declarații, considerăm că a venit timpul ca Parlamentul României să adopte, la rândul său, o Rezoluție privind recunoașterea acestui genocid și ne manifestăm speranța că un mare număr de senatori și deputați se vor alătura demersului nostru.

Deputat Varujan VOSGANIAN Deputat Varujan PAMBUCCIAN

cuVântul ps episcop dateV Hagopian, întâistătător al arHiepiscopiei armene din românia cu prilejul împlinirii a 105 ani de la genocidul armenilor din 1915 Iubiți credincioși, frați și surori,

Armenii din toate colțurile lumii își unesc astăzi glasurile în rugăciune către Dumnezeu pentru sufletele sfinților noștri martiri, un milion și jumătate de nevinovați, victime ale genocidului din 1915, cerând Domnului să-i țină mijlocitori și miluitori pentru noi, cei ce prăznuim cu smerenie pomenirea lor, Astăzi omenirea întreagă duce o luptă crâncenă, capitală, împotriva noului coronavirus, concentrându-și forțele și resursele materiale pentru doborârea acestui dușman nevăzut care a lovit întreaga planetă. Este logic deci ca în aceste momente de cumpănă să se procedeze la instituirea unor reguli speciale pentru întreaga societate, pentru populațiile diverselor state, reguli care conduc și la anumite restricționări ale libertății de întrunire și a desfășurării activităților sociale, culturale, religioase. Chiar și așa însă, când nu ne putem aduna în sfintele noastre biserici, glasul inimilor noastre, ale armenilor din România, se vor uni în rugăciune pentru pomenirea și cinstirea sfinților noștri martiri.

Gândurile și rugăciunile nostre, ale armenilor din România, se se împletesc cu gândurile și

rugăciunile fraților și surorilor noastre care trăriesc în toate colțurile lumii, formând un singur gând unit, o singură voință care și va face auzită vocea ce nu obosește a cere dreptate și adevăr! Cu doar câteva zile în urmă am sărbătorit marele Pranic al Învierii, mărturisind credința noastră în Hristos Cel Înviat și în viața veșnică, credință care nehrănește cu încrederea că ne vom reîntâlni în lumina milei Domnului, cu cei jertfiți pentru credință și neam în urmă cu 105 ani. Pășim cu această nădejde pe calea credinței și nu ne temem. Nu ne temem de cei ne omoară trupurile dar altceva nu pot să ne facă! Ne temem de cel ce ne poate judeca și osândi!

Ziua de astăzi este încă un prilej de a fece să răsune glasul armenilor din întreaga lume, în ceas de judecată când proclamăm din nou răspicat, că niciodată, nicicând, niciunde, o astfel de crimă, un genocid, sângele atâtor victime nevinovate, nu pot fi uitate, nici iertate!

O crimă nepedepsită conduce la altă crimă, o nedreptate făcută conduce la alte nedreptăți, iar o astfel de faptă nejudecată după dreptate va conduce la săvârșirea altor fapte condamnabile! Istoria a fost și este cea mai bună dovadă a riscurilor la care se expune omenirea atunci când trece cu vederea

crimele, nedreptățile, …atunci când omenirea, state, națiuni, guverne, grupări politice stăpânite de interese, nu-și îndeplinește rolul de ași dovedi omenia! Facem încă o dată un apel din inimile noastre, ale celor care astăzi își cinstesc sfinții plângându-și strămoșii, apel către toți semenii noștri, către cei statornici în gânduri de rugăciune dar și celor aleși, numiți sau aflați la cârma statelor și guvernelor, pentru a-și folosi întreaga energie, întreaga putere într-un singur măreț scop – pentru pacea și binele oamenilor, pentru ca niciodată să nu se mai repete astfel de tragedii!

Dorința Noastră, pentru care rămânem pururi rugător, este ca Dumnezeu să ocrotească neamul armenesc, să ne țină uniți și tari în credință, pogorând razele păcii asupra patriei noastre, a Arțakhului, precum și asupra întregii planete și a celor ce trăiesc pe acest pământ.

Dumnezeu să ocrotească această lume iar pe noi, oamenii, să ne ajute în lupta ce o ducem împotriva pandemiei, pentru binele omenirii, dar și să ne fie sprijinitor ca toate ale noastre să fie pentru pacea lumii, pentru sănătatea trupurilor și tămăduirea sufletelor, bineplăcute Domnului, întru slava Celui Căruia datori suntem a-I aduce cinste și închinăciune în veci!

Amin

7-8/2020 ARARAT

9

A

comunicat de presă:

amBasada repuBlicii armenia

stăzi, 24 aprilie marcăm 105 ani de la “Primul Genocid al secolului XX” (1) – Genocidul armean.

Anual, timp de zeci de ani au avut loc evenimente de comemorare a Genocidului armean, marşuri de susținere şi declarații atât în Armenia, cât şi în multe țări ale lumii, inclusiv în rândul comunității armene din România.

Anul acesta, situația de urgență datorată pandemiei de COVID-19 nu permite organizarea niciunui eveniment public comemorativ, cu toate acestea, memoria armenilor din întreaga lume este la fel de puternică, pe cât este şi dorința lor de recunoaştere a adevărului istoric cu privire la evenimentele din Primul Război Mondial. Din acest motiv, pentru a comemora 105 ani de la declanşarea Genocidului armean, pe 24 aprilie, la ora 12:00, toate clopotele bisericilor armeneşti din întreaga lume, inclusiv cele ale Catedralei Arhiepiscopale Sfinții Arhangheli ‘Mihail şi Gavriil’ din Bucureşti, vor suna în memoria celor 1,5 milioane de victime ale Genocidului armean din 1915, comis în Imperiul Otoman. De asemenea vor fi oficiate Slujbe de pomenire – fără public.

10

ARARAT 7-8/2020

Astăzi, la o sută cinci ani, după cum consideră cercetătorii şi reprezentanții mediul academic, procesul ireversibil de recunoaştere şi condamnare a Genocidului Armean continuă (2). În acest context, Armenia le este profund recunoscătoare

nocid, devenind un exemplu demn de urmat pentru alte țări.

Procesul de recunoaştere a Genocidului Armean nu este doar un pas pentru acceptarea adevărului, ci şi un pas spre prevenirea altor genocide, fiind în acelaşi timp şi un mesaj clar că nu poate exista impunitate pentru asemenea crime. Între 1915 şi 1923, guvernul Junilor Turci din Imperiului Otoman a organizat şi comis masacre genocidare şi deportări ale armenilor care locuiau în patria lor istorică şi ancestrală.

Ca urmare a acestor teribile atrocități, 1,5 milioane de armeni au fost ucişi sau deportați şi s-au răspândit în toată lumea, formând o imensă diasporă armeană. Masacrele au avut ca rezultat şi un genocid cultural, întrucât guvernul Junilor Turci a premeditat şi a planificat disțărilor, parlamentelor acestora trugerea sistematică a dovezişi organizațiilor internaționale, lor materiale referitoare la exiscare au recunoscut acest adevăr tența pe acele teritorii a civiistoric. În toamna anului 2019, lizației armene: au masacrat cu în Statele Unite ale Americii, bună ştiință clericii armeni, au Camera Reprezentanților (cu distrus biserici, mănăstiri şi alte un număr copleşitor de voturi) proprietăți ale bisericii, împreuşi Senatul (în unanimitate de nă cu mii de manuscrise mevoturi) a adoptat o rezoluție care dievale bisericeşti. recunoaşte uciderea în masă a O mulțime de supraviearmenilor din Imperiul Otoman țuitori ai Genocidului Armean în urmă cu un secol, drept ge- au găsit un refugiu sigur în Re-

gatul României, care, aflat în aceeaşi alianță cu Armenia în timpul Primului Război Mondial, a fost printre primele țări din lume care le-a oferit în mod oficial adăpost la nivel de stat.

Copiii care au supraviețuit genocidului şi au ajuns în România au fost adăpostiți ulterior în orfelinatul de la Strunga. De-a lungul anilor şi deceniilor care au urmat, descendenții acelor supraviețuitori au devenit parte integrantă a societății româneşti şi şi-au adus esențiala contribuție la progresul României şi la construirea democrației în viața socială, politică, economică şi culturală a țării.

Armenia este recunoscătoare României pentru întregul sprijin şi acordă importanță chestiunii condamnării Genocidului Armean. În Parlamentul României se fac cu regularitate declarații politice şi apeluri pentru recunoaşterea şi condamnarea internațională a Genocidului Armean din Imperiul Otoman. De asemenea, în timpul vizitelor în Armenia, în 2001 şi, respectiv, în 2006, foştii preşedinți ai României, Ion Iliescu şi Traian Băsescu au plantat brazi pe aleea memorială din cadrul Complexului Memorial al Genocidului Armean. În toamna anului 2019, şi ASR Principele Radu al României a vizitat Complexul Memorial al Genocidului Armean, unde a depus

o coroană de flori la Monumentul Genocidului. În 2015, la comemorarea centenarului Genocidului, Preşedintele Klaus Iohannis a transmis un mesaj important: “La un secol de la evenimentele tragice din 1915, aduc un pios omagiu victimelor poporului armean, care a rezistat peste decenii vicisitudinilor istoriei şi grelei încercări de la începutul secolului trecut. Sute de mii de suflete nevinovate au pierit atunci în crima teribilă care a umbrit umanitatea şi care ne obligă astăzi la recunoaştere şi reconciliere.”

Având în vedere că negarea ia forme diferite de la an la an, manifestându-se de la negarea directă la justificarea crimelor sau la recunoaşterea lor ca o ‘durere împărtăşită’, combaterea negaționismului a devenit una dintre cele mai mari priorități ale politicii externe a Armeniei. Ca națiune care a supraviețuit unui genocid, armenii şi-au transformat doliu şi indignarea față de nedreptatea trecutului lor, în acțiuni importante nu pentru armeni, ci pentru acele grupurile etnice care se confruntă astăzi cu ceea ce li s-a întâmplat armenilor acum un secol. Armenia a devenit un vehement avocat al Convenției Națiunilor Unite privind prevenirea şi pedepsirea crimelor de genocid, precum şi a foru-

murilor globale organizate pentru prevenirea genocidului, care amintesc țărilor despre responsabilitatea lor de a asigura protecția drepturilor omului prin amintirea lecțiilor trecutului. ___________________

(1) Menționat în Discursul Papei Ioan Paul al II-lea, care a fost apoi citat de Papa Francisc în cadrul unei Liturghii din 2015 cu ocazia Comemorării victimelor Genocidului Armean.

(2) Până în prezent, Genocidul armean a fost recunoscut de Parlamentul European, Consiliul Europei, Consiliul Mondial al Bisericilor, Asociația Internațională a Studiilor de Genocid şi multe alte organizații internaționale. De asemenea, peste 30 de state, inclusiv Statele Unite ale Americii, Franța, Italia, Grecia, Cipru, Belgia, Elveția, Suedia, Polonia, Slovacia, Lituania, Rusia, Liban, Siria, Argentina, Chile, Uruguay, Bolivia, Venezuela, Canada, Germania, Vatican, Paraguay, Luxemburg, Brazilia, Austria, Republica Cehă, Danemarca, Portugalia, Sfântul Scaun, Olanda, Bulgaria, un număr mare de guverne provinciale şi municipale din întreaga lume au recunoscut Genocidul armean.

Agerpres.ro

7-8/2020 ARARAT 11

mesajul președintelui uar, Varujan Vosganian, după conVocarea adunării generale ordinare de dare de seamă și alegerea noului consiliu director al uar (prin e-mail) în ziua de 26 martie 2020 Așa cum a fost anunțat și pe site-ul ziarului Ararat, Consiliul Director al Uniunii Armenilor din România a convocat Adunarea Generală Ordinară de Dare de Seamă și Alegeri la UAR în ziua de 26 martie 2020 orele 13:00. Ținând cont de situația specială în care ne aflăm și având în vedere prevederile Decretului Prezidential privind instituirea Stării De Urgență pe întreg teritoriul României, Consiliul Director al UAR a decis organizarea acesteia prin email. În final s-au aprobat toate punctele din Ordinea de zi iar Adunarea Generala a validat noul Consiliu Director în aceeași componență.

Domnul Varujan Vosganian, reales președinte al Uniunii Armenilor din România a transmis, la final, un mesaj fiecărui delegat pe care-l redăm mai jos.

Dragi conaționali, Doresc, în primul rând, să vă felicit și să vă mulțumesc pentru modul în care ați contribuit, în situația dificilă pe care o parcurgem, la îndeplinirea condițiilor de a desfășura în mod statutar Adunarea Generală a UAR din 26 martie 2020.

12

ARARAT 7-8/2020

În urma opțiunilor favorabile pe care le-ați exprimat, am putut să depunem la timp, potrivit prevederilor legale, execuția financiară pe anul 2019.

Vă mulțumesc, de asemenea, pentru faptul că ați acordat încredere echipei pe care am propus-o pentru a alcătui noul Consiliu Director al UAR. Vă rog să-mi permiteți să mulțumim tuturor celor care s-au

implicat în organizarea și desfășurarea sutelor de evenimente de sorginte patriotică, evocatoare și culturală pe care UAR le-a organizat în ultimii patru ani. Avem, deja, o tradiție pe care, în strânsă colaborare cu Biserica Armeană și Ambasada Republicii Armenia, trebuie s-o ducem mai departe.

Ceea ce trebuie să adăugăm în acest nou mandat este o participare mai largă a tinerilor în activitățile UAR. Este pentru prima dată când sucursalele au desemnat, din rândul tinerilor, membri supleanți care să participe la activitatea Consiliului Director. Ziua în care le vom încredința destinul comunității noastre nu e departe.

Vă doresc sănătate, liniște sufletească și puterea de a trece cu bine peste această perioadă dificilă. Abia aștept să ne revedem și să vă reînnoiesc, prin viu grai, recunoștința pentru încrederea pe care mi-ați acordat-o, prin votul vostru, mie, ca președinte al UAR și întregii echipe a Consiliului Director.

Sănătate, liniște sufletească și să ne revedem curând!

Aroghtchutiun, haghaghutiun iev șudov desnvink!

Varujan VOSGANIAN

Despre Uniunea Armenilor din România în Araratul de odinioară aprilie 1939

S

ărbătorile Pascale din 1939 au adus puţină linişte sufletească armenilor din România. Dar nimeni nu ştia atunci că peste un an întreaga lume se va schimba din temelii. Şi nu în bine…

Chiar în luna Aprilie 1939 trecuse la cele sfinte, IPSS Patriarhul României Dr.Miron Cristea, un mare prieten al armenilor.

Iată ce scria Vartan Mestugean în Ararat: “Suflet nobil şi blând IPSS era un mare prieten al obijduitului popor armenesc. Iar pentru obştea armeană din ţară avea cele mai mari simpatii cari s-au tradus prin următoarele cuvinte de iubire pe care Patriarhul României le-a adresat Uniunii Armenilor din România şi Consiliului Eparhial cu ocazia promulgării nouiei Constituţii – Nici

eu şi nici Guvernul nu considerăm pe armenii din ţară ca străini, pentru bunele lor sentimente faţă de români şi de cauza românească, armenii sunt fraţii noştri.

Cu această tristă ocazie s-au celebrat parastase solemne la toate bisericile armeneşti din ţară. Şeful Eparhiei şi Preşedintele Uniunii Armenilor din România au expediat o telegramă de condoleanţe Suveranului care a binevoit să răspunză mulţumind pentru sentimentele obştei armene.

Iar în ziua înmormântării, PSS Arhiepiscopul Husik însoţit de Dl. k.H. Zambaccian, Preşedintele Uniunii Armenilor din România au urmat cortegiul funerar de la Gara de Nord până la Sf. Patriarhie. Armenii vor purta vecinic în inimile lor recunoscătoare amintirea marelui Patriarh.“

În ceea ce urmează, vă prezentăm o afacere tipic armenească. Prezentată în Ararat, exact în stilul acid al lui Mestugean: “La sfârşitul lunii trecute s-a ţinut Congesul Eparhial. Printre invitati s-au numarat şi Dl. k.H.Zambaccian, Preşedintele UAR şi Vartan Mestugean, Secretar General. Consiliul Eparhial aflând că Dna.Marchiză de Skedong născută Ekaterina Ivanovna, nepoata şi ultima moştenitoare a lui Manuc Bey a scos la vânzare bunurile rămase de la acesta din urmă a cerut să se facă demersuri pe lângă Marchiză ca să doneze o parte Comunităţii Armene din Hânceşti. Pentru aceasta, Consiliul a hotărât ca o delegaţie să plece la Modena Italia unde locuieşte Marchiza acum octogenară şi să ia contact cu ea. Printre bunurile ce vor fi solicitate ca donaţie se numără Biserica Armenească din Hânceşti, un palat, un pavilion de vânătoare, păduri, pământ, o fabrică de spirt şi o moară.” Şi în final, ultima problema a lunii Aprilie 1939: “Se vorbea să se reia ideea regretatului Preşedinte UAR, D. Danielian de a se întemeia o Şcoală Serală de adulţi pentru învăţământul limbei române.

Conducerea fusese încredinţată Prof. H. Gârnighian. Ideea a rămas baltă. O astfel de şcoală se impune cu atât mai mult cu cât printre condiţiunile referitoare la dobândirea naţionalităţii române se prevede și cunoaşterea limbii şi a istoriei românilor.“ Hristos Hariav i mereloţ!

Eduard aNtONIaN

7-8/2020 ARARAT 13

CULTURÃ desteptarea.ro:

proVocări colocViale în spectacolul cărţii, cu poetul şi eseistul Varujan Vosganian de Gheorghe Bălțătescu

V

ineri, 21 februarie, de la ora 17.00, Centrul de Cultură „George Apostu” din Bacău a organizat o nouă întâlnire a băcăuanilor în cadrul „Provocărilor colocviale”, de data aceasta invitat a fost poetul, eseistul, romancierul Varujan Vosganian, unul dintre cei mai rafinați intelectuali ai României contemporane, un veritabil om de cultură ce impresionează prin eleganța exprimării şi prin uşurința cu care abordează diferitele specii literare. Pretextul reîntâlnirii cu publicul băcăuan iubitor de cultură autentică este dat de o temă ce ilustrează, în puține cuvinte, întreaga istorie a umanității, în care fiecare dintre noi se poate regăsi: „Despre uitare, răzbunare, iertare”. „Şi aceste «Provocări colocviale» se înscriu în seria de 14

ARARAT 7-8/2020

manifestări înscrise în calendarul de anul acesta dedicat celor 30 de ani care se împlinesc de la înființarea acestui centru, pe care îi sărbătorim în acest an cu totul şi totul deosebit. Provocările noastre colocviale se desfăşoară în cadrul «Spectacolului cărții», un program mai amplu pe care Centrul «George Apostu» l-a jucat în acest spațiu de foarte mulți ani în diferite forme, este un proiect care vrea să demonstreze că nimic nu este pierdut atunci când cuvântul

are forța de a nu distruge, are forța de a construi şi reconstrui, înăuntru şi în afară”, a spus în deschidere Geo Popa, director al Centrului de Cultură „George Apostu. Întâmplarea culturală de vineri seara a avut şi un partener, o comunitate de oameni puternici care se regăsesc atât de frumos în toată cetatea Bacăului, Uniunea Armenilor din România – Sucursala Bacău, al cărui preşedinte este Vasile Agop. Înainte de trece efectiv la abordarea temei principale, Varujan Vosganian a adus un omagiu cărții, literei şi textului scris. „Dacă ar fi să dau o definiție condiției umane ar începe cu cartea şi s-ar termina cu cartea. În istorie se vorbeşte mai ales de învingători, împărați, regi, conducători de oşti, despre cetăți inexpugnabile, uitați-vă însă că toate imperiile s-au destră-

mat, toate armatele s-au liniştit şi zidurile tuturor cetăților s-au prăbuşit, însă ne-au rămas tăblițele din antichitate, papirusurile, incunabulele Evului de Mijloc, cărțile din teascurile lui Gutemberg. Aşadar, s-a dovedit că memoria frunzei este mai puternică decât memoria fierului. Şi dacă vrei să pui o temelie unei construcții, această temelie este cartea. Nimic altceva. În cursul istoriei, autoritățile au încercat, şi uneori au reuşit, să distrugă cărțile. Ar fi interesant să parcurgem lista tuturor cărților interzise. Este tragic şi îngrijorător. Şi, cu toate acestea, ele au rămas şi autoritățile au pierit. Este un avertisment şi un omagiu pe care trebuie să-l aducem cărții şi lecturii”, a spus Varujan Vosganian.

Cât „Despre uitare, răzbunare şi iertare”, tema extrem de generoasă şi pilduitoare, Varujan Vosganian a dezvoltat-o în întregime şi pe fiecare în parte, scoțând în relief importanța lor în istorie, dar mai ales în comportamentul oamenilor şi al comunităților istorice. „Uitarea este un monolog, iertarea este un dialog, iar răzbunarea este un accident”, a precizat con-

ferențiarul, care a reuşit să parcurgă întreaga istorie a lumii cu doar aceste trei concepte, care au dominat, în diferite perioade lumea şi indivizii. În partea a doua a „Provocărilor…”, a urmat un omagiu adus poeziei şi muzicii, autori fiind actorul Geo Popa şi violoncelistul Liviu Mera.

Cum a fost „Spectacolul cărții”, prof.dr. Gheorghe Iorga a prezentat publicului recenta apariție editorială a scriitorului Varujan Vosganian, volumul de poezii: „Ei spun că mă cheamă Varujan”, editura ART, Bucureşti, 2019. „Varujan Vosganian este un intelectual fin de o erudiție funcțională, un cititor avizat de literatură bună, de aceea demer-

sul său poetic, ca să vorbim doar despre acesta, e făcut în cunoştință de cauză. Varujan Vosganian nu vine în literatură din spațiul filosofic, poetul şi-a făcut un avantaj din asta, pentru că îl scuteşte de unele prezumții şi unele prejudecăți cultural literare, lingvistice, care i-ar fi influențat poezia, oferindu-i o mare libertate, atât în ontologia poetică, cât şi în textualizare, pe care o regăsim rar în poezia românească. Cartea începe cu poezia «Prefață», astfel putem desluşi trei procedee, care țin de poet, de facerea poeziei: iradierea eului care merge spre anonimat, condamanrea stilistică şi propagarea mesajelor secundare. Şi o ultimă impresie, «Ei spun că mă cheamă Varujan» pare fi un răspuns la volumul anterior, într-un fel, ca să fac un joc de cuvinte, este cartea poemelor mele scrise”, au fost câteva din considerentele privitoarea la poezia vosganiană ale criticului Gheorghe Iorga.

Finalul a fost dominat de o sesiune de întrebări şi răspunsuri, un dialog între poet şi public.

desteptarea.ro

7-8/2020 ARARAT 15

ARMENIA comemorarea genocidului / nikol pasHinyan :

“turcia încă nu și-a cerut scuze pentru ceea ce a făcut”

E

revan, 24 aprilie 2020 (AFP) – Prim-ministrul armean Nikol Pachinyan a cerut vineri, la comemorarea a 105 ani de la declanșarea Genocidului Armene, ca Turcia să își ceară scuze țării sale pentru această „crimă împotriva civilizației umane “.

Comemorările au fost modeste în acest an și fără tradiționala paradă din cauza pandemiei de coronavirus. Memorialul Genocidului din Capitala, Erevan, a fost închis pentru public Într-un discurs video, Nikol Pachinyan a spus că la mai bine de un secol după fapte, „consecințele genocidului sunt încă resimțite”.

După ce a pus flori la me16

ARARAT 7-8/2020

morial, el a denunțat genocidul ca fiind o „crimă nu doar împotriva identității noastre etnice, dar și împotriva civilizației umane“. “Turcia încă nu și-a cerut scuze pentru ceea ce a făcut”, a subliniat el, adăugând că Erevanul „cere” recunoașterea oficială a masacrelor din acele vremuri ca fiind Genocid. Armenii estimează că 1,5 milioane

dintre ei au fost uciși sistematic de trupele Imperiului Otoman în timpul Primului Război Mondial.

Turcia respinge termenul de genocid, invocând masacrele ca având loc pe fondul războiului civil și al foametei care au făcut sute mii de morți în ambele tabere.

Genocidul armean este recunoscut ca atare de aproximativ treizeci de țări și numeroși istorici. În locul pelerinajului la Monumentul de lângă Erevan, armenii din întreaga lume au putut trimite numele printr-un SMS, astfel încât acestea au fost proiectate pe stâlpii memorialului până în zori.

Comemorările au început joi, când oamenii au stins luminile în case și au aprins lumânări, pe întreg teritoriul Armenia, în timp ce clopotele bisericilor au sunat.

memorialul genocidului din san francisco a fost luminat în alBastru, în semn de solidaritate cu doctorii aflaȚi în lupta cu pandemia de coronaVirus

Memorialul Genocidului Armean de pe Muntele Davidson Cross din San Francisco a fost luminat în albastru, în ajunulul Paștelui, în semn de solidaritate cu toți profesioniștii din sănătate și lucrătorii din prima linie aflați în lupta cu pandemia de Covid-19. Începând cu 1923, Mount Davidson Landmark Park and Cross este locul în care se desfășoară, anual, așa numitul serviciu al răsăritului de Soare de Paște o sărbătoare non-confesională la nivelul întregului oraș, pe cel mai înalt vârf din San Francisco.

Datorită pandemiei și a ordinului prin care populației i s-a cerut să stea în casă, această tradiție veche de 97 de ani a fost anulată anul acesta, pentru prima dată în istoria sa.

Cu toate acestea, în conformitate cu tradiția, Consiliul Organizațiilor Armene-Americane din California de Nord (CAAONC), gardianul Muntelui Davidson Cross

a decis să continue tradiția de a aprinde luminile crucii în seara de Paște. Anul acesta a fost un pic diferit.

Clădirile și reperele din zona Golfului Statelor Unite au fost luminate în albastru, ca parte a unei campanii de manifestare a sprijinului pentru profesioniștii din domeniul sănătății și pentru lucrătorii aflați în prima linie în timpul pandemiei COVID-19.

Iniațiativa #LightItBlue s-a extins și asupra altor repere din zona Golfului, inclusiv Stadionul Levi și Turnul Coit.

Acest reper istoric din San Francisco, sub forma unei cruci, se află la 103 ft înălțime, în cel mai înalt punct al orașului, fiind considerat un loc al păcii, reflecției și amintirilor. Este unul dintre cele mai vechi repere din San Francisco și se constituie ca un memorial al celor 1,5 milioane de victime ale Genocidului Armean din 1915.

Din 1997, Consiliul Organizațiilor Armene-Americane din California de Nord (CAAONC), este proprietarul legal al Muntelui Davidson Cross și și-a asumat responsabilitatea menținerii tradiției. Crucea de pe Muntele Davidson a fost rededicată, ca memorial pentru cei 1,5 milioane de armeni care au pierit în perioada 19151923 în Genocidul din Imperiul Otoman și în onoarea tuturor victimelor nedreptății și cruzimii, în protejarea drepturilor omului și a demnității umane.

deputatul garo paylan solicită parlamentului turc să analizeze genocidul armean

Deputatul armean în Parlamentul turc, Garo Paylan, solicită Președintelui Parlamentului să examineze chestiunea Genocidul Armean.

El folosește cuvântul „Aghet” pentru a califica „Genocidul”, deoarece acest termen poate face obiectul unei sancțiuni în Turcia …

Iată textul declarației : “24 aprilie este Ziua amintirii genocidului armean. La 24 aprilie 1915 în capitala otomană, prin decizia guvernului, au fost arestați și exilați elita intelectuală a armenilor [din regiunea occidentală], mulți dintre ei fiind uciși pe platourile Anatoliei.

1915 și politica planului de exterminare, a fost pusă în aplicare mai înainte ca parlamentele din diferite țări să examineze ceea ce Organizația Națiunilor Unite a stabilit a fi drept „crimă de Genocid”. În timp ce armenii au suferit „marele Aghet” (notă „Marea catastrofă” pentru a nu folosi termenul „genocid” pedepsit în Turcia), în urmă cu 105 ani, în parlamentul Turciei subiectul nu este tratat, adevărul nu a fost restabilit și evenimentul nu a primit o notificare. Armenii de pe întreaga planetă, de un secol, așteaptă dreptatea care se poate baza doar pe opinia publică a oamenilor din Turcia și

a parlamentului turc. În acest scop ne-am propus să realizăm o analiză parlamentară a trecutului înainte de a începe studiul „Aghet-ului” din 1915 prin care a trecut poporul armean, pentru a preciza responsabilii acestor asasinate, pentru a confrunta trecutul cu dorința asigurării unei tardive justiții.

Vom trimite cererea președintelui Parlamentului la o dată ulterioară. “

Garo PAYLAN, deputat, reprezentând Diyarbakir în Parlamentul turc.

7-8/2020 ARARAT 17

CREDINTÃ ,

S

sărBătorile pascale suB semnul coVid-19

ărbătorile Pascale din acest an au avut loc sub semnul ordonanțelor militare care au restrâns întrunirile publica în urma epidemiei de coronavirus. Astfel bisericile din cadrul Eparhiei Armene din România au fost obligate, ca și celelalte culte, să-și restrângă activitatea, slujbele având loc fără credincioși.

Unele slujbe din Săptămâna Mare au fost transmise în direct pe pagina oficială a Arhiepis-

J

JOIA MARE – VOTĂNLĂVA (SpĂLAREA pIcIOARELOR)

oia Mare – Spălarea Picioarelor (Votănlăva), simbolizează acea smerenie şi iubire pe care Iisus a afişat-o în fața ucenicilor. Stabilirea acestui ritual i se atribuie lui EPREM HURI din Asiria (306-373). În Biserica Apostolică Ortodoxă Armeană a fost introdus ca ritual în sec 11, de către Catolicosul Krikor Văkaiaser (1066-1105).

Se deschide cortina de pe Sfântul Altar, se binecuvânteză untul, apa, apoi un înalt cleric (Catolicos, Episcop sau Preot) spală picioarele a 12 slujitori ai bisericii, iar in bisericile din dioceze, se spală picioarele a 12 băieți (copii), care aminteşte spălarea de către Iisus a picioarelor ucenicilor, iar ungerea simbolizează, ungerea de către femeia păcătoasă a picioarelor lui Iisus.

La sfârşitul ritualului, untul binecuvântat se împarte enoriaşilor.

18

copiei Armene de pe facebook și pe site-ul Araratonline.com.

De asemeni credincioșii armeni catolici din Gherla au putut urmării slujbele online oficiate la sediul parohiei de preotul romanocatolic Küsmödi Attila.

Prezentăm în paginile următoare câteva imagini de la slujbele ce au avut loc. n

ARARAT 7-8/2020

joia mare – HaVarum (eVangHelii)

Joia Mare – HAVARUM (Evanghelii). Pe Altar se aprind 12 lumânari, simbolizănd pe cei 12 ucenici a lui Iisus, iar o lumânare mare se pune la mijloc, simbolizânu-L pe Hristos.

Pe Iuda îl simbolizează o lumânare neagră, la margine.

Clericii citesc 6 Evanghelii. După citirea unui pasaj din Evanghelie se sting din fiecare parte căte o lumânare, rămânând numai lumânarea lui Iisus arzând, ca semn, al arestării lui Iisus, de fuga ucenicilor şi rămânerea Lui singur.

Vinerea mare – slujBa de înmormântare Vinerea Mare – Slujba de Înmormântare. În această zi se pomeneşte arestarea, răstignirea, moartea, înmormântarea Lui Iisus. Prin răstignirea Lui Iisus şi moartea Sa se adeveresc şi ajung la plenitudine toate profețiile din Vechiul Testament despre Venirea Lui Mesia şi Lucrarea Sa de Mântuire. Dimineața se citesc Evanghelii, care cuprind ultimile momente din viața lui Iisus: trădarea, arestarea, lepădarea lui Petru, aducerea la Pilat, condamnarea la moarte, patimile, răstignirea pe Golgota, eclipsa de soare, moartea, înmormântarea. În Vinerea Mare nu se oficiază Liturghie, deoarece Hristos a fost Sacrificat pe Cruce.

Seara se oficiază ritualul de înmormântare. Se ornează cu flori mormântul simbolic a lui Iisus şi prin cântari, psalme, tămâieri, împreună cu enoriaşii este depus în biserică. În fața mormântului, în genunchi, se cântă SURB ASTVAȚ (Sfinte Doamne), care i se atribuie lui Iosif din Arimatea, el cântând primul acest psalm după coborârea Lui Iisus de pe Cruce.

slujBa de sfinȚire a ouălor și nășHar

Slujba de sfințire a ouălor și nășhar, aprinderea lumânărilor, care prin binecuvântarea PS Episcop Datev Hagopian se impart credincioșilor vîrstnici.

7-8/2020 ARARAT 19

slujBa de ajun și sf. liturgHie de înViere

...au fost oficiate de PS Episcop Datev Hagopian, Întâistătător al Arhiepiscopiei Armene din România împreună cu preoții Oshagan Khachatrian și Radu Krikor Holca, diacon Haik Azarian și ipodiacon Vahe Hovakimyan.

Slujbele au fost transmise online.

Slujba ,,Pomenirii morților” (luni) din Cimitirul Armenesc din București a fost oficiată de Preasfintitul Episcop Datev Hagopian, în coslujire cu preoții din cadrul Eparhiei fără credincioşi (care, conform Ordonanțelor Militare, nu au acces în această perioadă în cimitire).

20

ARARAT 7-8/2020

creştinii catolici şi armenii din gHerla au sărBătorit paştele acasă în linişte Începând cu anul 1582 bisericile catolice şi cea ortodoxă folosesc calendare diferite. Biserica Catolică se ghidează după calendarul Gregorian, în timp ce ortodocşii au păstrat calendarul Iulian. Duminică dimineață străzile municipiului Gherla au fost pustii. Dacă altădată cu ocazia Paştelui Catolic lumea lua drumul lăcaşurilor de cult, de astă dată în jurul bisericilor romano-catolice şi armeneşti a fost linişte. Creştinii au respectat hotărârile autorităților locale şi au sărbătorit Paştile acasă în familie. Cine a avut ocazia a urmărit transmisiunea online a slujbei oficiate de preotul romano-catolic Küsmödi Attila, care în predica lui a scos în evidență importanța acestei mari sărbători în viața creştinilor, subliniind miracolul Învierii

Domnului din noaptea Paştelui şi actele de purificare din Săptămâna Luminată, care readuc echilibrul şi armonia. În acest spirit au sărbătorit creştinii romano-catolici şi armeni Paştele din acest an, chiar dacă au făcut-o acasă, la domiciliul fiecăruia. Prin transmisiunile online de la parohia romano-catolică

de pe strada Mihai Viteazu, creştinii gherleni au trăit din plin evenimentele sărbătoreşti, începând cu Vinerea Mare până la Sfânta Liturghie de duminică dimineață,unde a evoluat şi corul condus de Molnár Árpád.

Bucuria Paştelui şi la Gherla a fost precedată de Săptămâna Mare, timp contractat, în care se sublimează în denii, tot ce a făcut Mântuitorul pe pământ.

După cele 40 de zile de post, reculegere şi rugăciune, credincioşii gherleni au „urcat” cele şapte trepte ale ultimelor zile ale lui Hristos Omul. Duminică 12 aprilie a constituit pentru toți eroniaşii catolici din municipiul Gherla bucuria trecerii de la moarte şi păcat la viață nouă în Isus Hristos Înviat. De astă dată nu a mai avut loc procesiunea tradițională din noaptea Învierii în jurul bisericii.

Szekely Csaba

7-8/2020 ARARAT 21

RECENZIE note de lector daVid cHarlwood:

D

genocidul armean

avid Charlwood este ziarist britanic pe probleme internaționale, absolvent al facultății Royal Holloway a Universității din Londra. A publicat în British Journal of Middle Eastern Studies o lucrare de cercetare a istoriei Orientului Mijlociu la începutul secolului XX. Scrierile lui au apărut în seriile History of terror și Cold war 1945-1991 ale Editurii Pen & Sword din Barnbley, Yorkshire (Marea Britanie): 1920: A year of global turmoil, Suez crisis 1956, Churchill and Eden, partners through war and peace.

Un astfel de volum este și Armenian Genocide cu subtitlul lămuritor The crime of World War I (Crima Primului Război Mondial), editat în 2019 în colecția „Istoria terorii”. Modest cantitativ, el acoperă totuși destul de substanțial tematica anunțată în titlu (există chiar un capitol despre genocidurile grec și asirian). De asemenea, bogat ilustrată cu fotografii adecvate, lucrarea se susține cu relatarea destinelor unora dintre victime și cu dovezi rămase de la martori oculari, unii fiind diplomați care au încercat să intervină pentru a-i salva pe armeni, în principal Henry Morgenthau, ambasadorul SUA în Imperiul Otoman în acea perioadă.

Introducerea demarează cu faimosul citat dintr-un discurs al lui Hitler și se axează pe caracterul de pionierat al Genocidului armenilor în raport cu Holocaustul

22

ARARAT 7-8/2020

evreilor, relevându-se o deosebire esențială: „Uciderea a șase milioane de evrei n-a fost uitată, dar în Turcia de astăzi încă este un delict menționarea publică a Genocidului armean”. Rădăcinile acestei atitudini negaționiste sfidătoare a adevărului istoric trebuie căutate în sadismul deciziei luate de „artizanul” Genocidului, ministrul de interne Talaat pașa, care îi ura pe armeni cu mult înainte de plănuirea crimei. Într-o discuție neoficială cu un profesor universitar danez la o întâlnire de afaceri, în 1910, această „stea în ascensiune a mișcării Junilor Turci” – cum îl etichetează autorul – i-a spus interlocutorului său: „Vedeți, între noi [turcii] și acești oameni [armenii] există o incompatibilitate care nu poate fi soluționată în mod pașnic; ori ei ne vor submina de tot, ori noi îi vom anihila pe ei. Dacă voi veni vreodată la putere în această țară, mă voi folosi de întreaga mea prerogativă ca să-i exterminăm pe armeni.” Intenția noii conduceri a fost, în fapt, turcizarea imperiului prin excluderea elementelor neturcice, în principal a armenilor, a grecilor și a asirienilor. La animozitatea determinată de pozițiile sociale deținute de unii membri ai minorităților etnice, se adăuga – în cazul armenilor – pretextul legăturii tradiționale cu o putere potrivnică otomanilor, Rusia. Odată declanșat războiul cu Rusia prin atacul-surpriză al otomanilor asupra flotei din Odesa, atenția oficialităților turce s-a îndreptat asupra

armenilor. Poliția din Constantinopol strânsese (nu fără colaborarea unor delatori armeni) nume, adrese, fotografii ale unui număr de circa 2.000 de intelectuali și notabilități din comunitatea armeană, temându-se de cooperarea lor cu inamicul. În fapt, „majoritatea armenilor se identificau mai curând cu Turcia decât cu Rusia”. Astfel, la 10 noiembrie 1914, o circulară a Patriarhiei Armene făcea apel ca armenii din provinciile otomane să răspundă ordinului de mobilizare și să se înscrie în armată, supunându-se totodată rechizițiilor impuse de starea de beligeranță și contribuind cu fonduri, întrucât „națiunea armeană, ca parte indivizibilă [subl. mea] a patriei otomane [?] este gata, după cum o cer împrejurările, să facă orice sacrificiu pentru a demonstra loialitatea și patriotismul său”.

Sub titlul Țapi ispășitori, capitolul al treilea relatează procesul de recrutare și apoi de nimicire a populației armene masculine. O rugăciune vânturată în epocă de turci glăsuia: „Doamne, fă-i orfani pe copiii lor, văduve pe nevestele lor și dă bunurile lor musulmanilor”. Într-un război declarat nu numai religios (djihad), ci chiar „sfânt”, armenii erau văzuți ca dușmani ai lui Dumnezeu.

Amploarea masacrelor declanșate și comise asupra populației armene este sugestiv sinteti-

zată de un bătrân țăran armean care, părăsindu-și căminul de undeva la nord de lacul Van, pe un drum înnoroiat care trebuia să-l ducă la pozițiile rusești, i-a spus unui diplomat occidental aflat în trecere pe acolo: „Am văzut ravagiile războiului din Crimeea, ale războiului ruso-turc din 1877-78, ale masacrelor armenești în 1894-96 și domnia terorii care a urmat până în 1914; dar măcelurile care se fac din aprilie încoace sunt dea dreptul îngrozitoare și cele mai cumplite la care națiunea armeană a fost supusă în cursul îndelungatei sale istorii.” Într-o succesiune a faptelor, autorul intercalează rolul Germaniei prin persoana ambasadorului Wangenheim, aliat fidel al Junilor Turci, care deci aproba și încuraja operațiile acelora. Morgenthau a consemnat în memoriile sale o propunere a lui Wangenheim, care opina că armenii și turcii nu puteau conviețui la un loc și ca atare sugerase ca americanii să ia la ei o parte dintre armeni, urmând ca germanii să ducă pe alții în Polonia, de unde, ca reciprocitate, aveau să trimită evrei în Turcia, impunându-le condiția să nu aplice acolo scheme sioniste. Antipatia ambasadorului german pentru evrei era similară celei a lui Talaat pentru armeni: amândoi numeau pe evrei și respectiv pe armeni „cetățeni indezirabili”.

Un diplomat obiectiv și umanist, în schimb, s-a arătat a fi consului american din Harput, Leslie A. Davis, în viziunea căruia Genocidul armenilor era „probabil cea mai teribilă tragedie care a lovit un popor în istoria omenirii”. El a fost nu numai martor, ci și salvator, când de pildă – pe lângă intervențiile sale la autoritățile otomane – a adăpostit 80 de armeni vreme de doi ani, plasându-i în locuințe sigure, și a trimis în Rusia refugiați armeni scăpați de la deportare de-a lungul Eufratului. Înregistrând 10.000 de cadavre întro singură vale, el a consemnat și violența ucigașilor: „Un lucru re-

marcabil despre acele trupuri a fost că aproape toate erau despuiate. Pe multe dintre ele, se vedeau răni făcute de baionete, îndeobște în piept sau în burtă, uneori în grumaz. Puțini fuseseră împușcați, pentru că gloanțele erau prețioase, și mai toate femeile zăceau întinse pe spate și aveau urme de mutilare barbară de la baionetele jandarmilor.”

Tot Davis, care a găzduit familii de armeni în grădina consulatului său, avea să scrie că în același timp, în scuarul din fața clădirii, turcii se adunau în fiecare seară rugându-se lui Allah să-i binecuvânteze în efortul lor de a-i ucide pe detestabilii creștini. Atitudinea aceasta înjositoare deriva din legea islamică Șarı’a, care îi considera pe cei de altă credință dhimmi, adică cetățeni de clasa a doua. Denominația se aplica atât creștinilor, cât și evreilor, dar în schimbul plății unei taxe speciale aceștia puteau să-și practice religia în spatele ușilor închise. La începutul secolului XVIII, taxa furnizase 45% din venitul guvernului otoman.

Statutul de dhimmi, care nu era unul protector, presupunea și o serie de restricții sociale. Intenția acestei departajări a fost formulată drept concluzie de un diplomat german din Adana: „Orice nemusulman era descris ca o persoană murdară și mi-a fost clar că toți armenii trebuiau să fie exterminați până la ultimul copil, ceea ce era sortit de turci tuturor creștinilor, sub deviza Turcia pentru turci”.

Așa se face că, pe lângă armeni, au mai fost eliminați 300.000 de creștini asirieni și caldeeni, lucru confirmat de Morgenthau, care a scris că tot ce relatase despre soarta armenilor putea fi reluat în privința grecilor și a asirienilor.

Când un alt diplomat, de data aceasta german, s-a arătat incapabil să descifreze intențiile Junilor Turci, Ahmet Eyub Sabri, un administrator turc trimis în iunie 1915 de la Constantinopol la Alep ca să coordoneze deportările, i-a spus aceluia: „Tot nu înțelegeți ce

vrem noi! Vrem să stârpim numele de armean.”

Au căzut victime colaterale și unii binefăcători ai armenilor.

Medicul american Fred Shepard, un om modest și dedicat profesiunii sale, umbla călare prin sate depărtate, acolo unde nu existau spitale, ca să trateze bolnavii. La o festivitate organizată în onoarea lui după ce primise o medalie de merit de la Crucea Roșie, el a declarat că venise în țara aceea nu ca să facă bani sau ca să câștige o reputație, ci ca să ajute oamenii. După ce a tratat câteva luni soldați turci într-un spital din Constantinopol, s-a înapoiat la spitalul său din Aintab, de unde, pe lângă operațiile efectuate acolo ca medic chirurg, se deplasa să-i ajute pe armenii din împrejurimi, care încă nu fuseseră dislocați. Tot la două zile, mergea la un complex de clădiri pe jumătate construite, care adăpostea sute de persoane, și îi trata pe bolnavii de tifos. Maladia era răspândită prin păduchi și l-a răpus în cele din urmă chiar și pe Shepard, la două săptămâni după ce fusese contaminat. Soția sa avea să relateze că la înmormântarea medicului un armean spusese: „Nu l-am văzut pe Iisus, dar l-am văzut pe doctorul Shepard”.

Cartea lui Charlwood se încheie cu un capitol intitulat Sfârșitul Armeniei, sugerând operația tutelată de Mustafa Kemal, care a desăvârșit lucrarea Junilor Turci: „Naționaliștii turci, deși n-au purces la organizarea unei eradicări a armenilor în maniera guvernului lui Talaat, au fost totuși hotărâți să nu-i lase pe aceia să locuiască în Turcia, iar dacă rămâneau, lor le era foarte comod să-i omoare”. Epilogul volumului aduce Chestiunea armeană în contemporaneitate, menționând poziția negaționistă a Turciei, a cărei politică o continuă pe cea a lui Atatürk, aceea de menținere a „identității turce” în scopul conservării și dezvoltării republicii.

Sergiu SELIAN

7-8/2020 ARARAT 23

REMEMBER

24

cei 20 din sute și sute…

APRILIE 1915 a fost ziua în care Turcia a arestat, iar apoi a ucis, intelectualii armeni de pe tot cuprinsul țării. Și clericii. În Constantinopol au fost sute.

Cifrele vehiculate au fost 300, apoi 600 unii au avansat 1000. Evident, capitala Turciei furniza cifre mai ridicate local. Dar toată Turcia ridica scorul simțitor. Cititorul va vedea că acțiunea de decapitare a unui popor nu se limita doar la orașul care în anii `30 se va denumi Istanbul.

Ziarul Nor Ghiank din Glendale, într-unul din

numerele sale din aprilie din anii trecuți prezenta o listă de intelectuali victime (fără clerici).

Din motive grafice erau gravuri și fără detalii biografice. Noi am preluat lista, am găsit fotografiile și datele biografice sumare și le prezentăm cititorilor noștri. Fotografiile, deși au un secol vechime, ne privesc cu ochii unor oameni vii, armeni plini de speranță, pulsând de viață, familiști, cu meserii și realizări în domeniile lor cu privirile ațintite în viitor, un viitor care le-a fost retezat de fanatismul obtuz și primitiv.

scriitori și actiViști martiri 1915

Paramaz – numele său real Matteos Sarkisian (1863, Meghri-15 iunie 1915). Scriitor, activist politic, fedain, Educație: Kevorkian Djemaran. Participant la luptele tătaro-armene din 1905-07 din Caucaz și ulterior. Membru al Partidului Hănceakian. *** Dr. Nazaret Daghavarian (1862-1915) medic, agronom, activist politic, co-fondator al AGBU. Autor al unor lucrări 24

ARARAT 7-8/2020

din domeniul medical, religie și istorie. S-a născut în Sebastia, avea numele de Ceadergian, a studiat la Colegiul din Constantinopol, și Universitatea din Paris. A fost directorul școlilor armene din provincia Sebastia, directorul școlii Aramian și a spitalului Surp Părghici din Constantinopol. După arestarea sa de autoritățile turcești a fost eliberat prin medierea ambasadei

franceze și în 1905 pleacă la Cairo, unde lucrează ca medic și predă la școlile armene. Aici devine membru co-fondator AGBU. In 1908, după lovitura de stat a Junilor Turci revine la Constantinopol unde este ales membru al noului Parlament Otoman precum și al Comitetului Central Național Armean.

La 24 aprilie este arestat și ucis pe drumul deportării. *** Harutyun K.Djanghiulian (1856, Van-15 iunie 1915) Ucis pe drumul deportării. Activist politic, membru al partidului Hănceakian. Unul din organizatorii demonstrației de la Kum Kapu (1890). Arestat, condamnat la moarte, apoi la închisoare pe viață. Din 1897 se află în Cipru. S-a străduit să împace grupările hănceakiste. La Cairo, în 1898 publică broșura Măscăricii unde critică virulent

sciziunea hanceakistă. În timpul în care a fost în Egipt a încercat să apropie FRA de Hanceakiști, dar în zadar. După 1908 revine la Bolis unde lucrează în aparatul de partid Hănceakist.

Scrieri: Amintiri din criza armeană, Constantinopol, (1913).

Măscăricii, Cairo, 1898. ***

Edvart Agnuni – numele său real Haciadur Malumian (1863,Meghri-1915). Activist politic, publicist, membru al Federației Revoluționare Armene (FRA). Studiază la colegiul Nersisian din Tiflis (1883), apoi continuă studiile la Geneva. A colaborat la revista Mșag, unde a fost secretar de redacție.

Din 1899 a lucrat la revista Droșak care apărea la Geneva.

Aici publică seria de articole Vești din Caucaz. Participă la cel de al IV-lea congres FRA

din 1907 de la Viena. Apoi prin eforturile sale este convocat la Paris la Conferința tuturor organizațiilor antiotomane care a și pregătit redactarea Constituției otomane. Din 1908 activitatea lui se intensifică la Bolis.

Duce o muncă de propagandă între anii 1910-1911 în SUA, Egipt, Liban, Smirna, Erzerum (unde participă la Congresul FRA din 1914). Scrieri: Vocea Protestului, 1911(Boston), Spre bătălie, 1904 (Geneva, 275 p), Către țară, 1911 (Boston), Rănile Caucazului, 1903 (Geneva, 368 p) ***

Murad sau Marele Murad – numele său real Hamparțum Boiagian (1860, Hagin în Cilicia - iulie 1915, Cesareea) Activist al mișcării naționale de eliberare. În conducerea partidului Hănciak. Conducătorul autoapărării din Sassoun (după arestarea lui Mihran Damadian).

Studii medicale la Bolis. Unul din principalii organizatori ai protestului de la Kum Kapu din 15 iulie 1890. Participă și conduce revolta din 1894 din Sasun, la care participă și Andranic, Kevork Ceauș, Harayr Dă-

johk. În 1904 evadează din închisoare unde era arestat politic și fuge la Paris. Pleacă apoi la Cairo cu scopul de a reuni grupurile Hănceak. Apoi se duce în SUA. Revine în Turcia după revoluția din 1908. E ales în Comitetul Național și membru în noul Parlament. Se opune legii de a fi chemați sub arme și non-musulmanii. E arestat în 1915 și executat prin spânzurare în Cesareea. ***

Prof. Garabed Soghikian (1868-1916) S-a născut la Kharbert pe 26 iunie. A absolvit Colegiul „Eprat” se specializează la Universitățile din Cornell și Yalle, din SUA, obținând titlul de magistru. Revine la Kharpert și predă biologia timp de 15 ani la Colegiul „Eprat”. E arestat în 1915, la 5 iunie iar în pușcărie este torturat personal de guvernator care obosind cheamă ajutoarele sale ca ei să continue. Rămâne un an în carcera întunecoasă. Are căderi psihice și e mutat la spital. Apoi e eliberat și i se ordonă să-i învețe pe turci vopsitoria. Dar epuizat fizic și psihic moare în 25 iunie 1916.

7-8/2020 ARARAT 25

teriale de presă în limba turcă folosind literele armenești și latine. A alcătuit un dicționar francez-turc. În 1915 a fost arestat, deportat la Gianghiri unde a fost ucis. ***

*** Karekin Hajag –Zakarian (1867, Alexandropol -1915).

Publicist, redactor, activist politic, membru FRA. În 1894 pleacă în Elveția, Geneva, studiază la Universitate sociologia. În 1895 este trimis din partea redacției Droșak, în țările Balcanice pentru a face propagandă. Înte anii 1897-1898 e prezent cu misiuni organizatorice la Izmir și Egipt. Absolvă Facultatea de sociologie din Geneva în anul 1898. Revine în Caucaz și predă la Colegiul Nersisian din Tiflis. Colaborează la revista Mșag. A redactat în 1906, împreună cu Avedis Aharonian (Gharib) și Yeghișe Topcian ziarele Haraci și Alik. În 1912 pleacă la Bolis ca director al școlii din Samatia, Colaborează la publicația Azadamart. A fost ucis de turci în 1915. Lucrări publicate: Poetul poporului Kamar Katiba, Impozitele în Turcia, (Bolis, 1912), Noaptea patimilor, Vechiul Orient (1914) ș.a. *** Vartkes Serenghiulian (1871, Karin [Erzerum]-1915, Urfa). Pedagog, activist politic, membru al Parlamentului otoman. A studiat la colegiile Ardzinian și Sanasarian din Karin 26

ARARAT 7-8/2020

(Erzerum). În anii 1880 a organizat demonstrații la Karin și a fost arestat. Eliberat în 1892, a lucrat la Bolis, apoi în Bulgaria, și apoi în Imperiul rus ca revoluționar. La Van a cooperat cu partidul Armenegan. Acolo a fost arestat în 1901, condamnat la 101 ani pușcărie. Eliberat în 1908, și ales ca membru al Parlamentului otoman. În 1915 deportat la Urfa unde a fost torturat și ucis. ***

Diran Kelekian (1862, Cesareea-1915, Gianghiri). Jurnalist armean, scriitor, conferențiar, („Universitatea Otomană” Bolis) redactor al ziarelor Zihan (din 1883) și Sabah (din 1908). A studiat la Bolis și Marsilia. A colaborat la ziarul Daily Mail și a fost corespondent Associated Press. A publicat ma-

Arșag Văramian – numele său real Onnig Terțakian (1870, Bolis -1915,Van). Activist al mișcării armene de eliberare, membru FRA. Studii: Kevorkian Djemaran (1889). A pregătit ocuparea Băncii Otomane. Arestat, a reușit să evadeze. În anul 1897 a desfășurat activitate de propagandă în Bulgaria și România. În 1898 vine la Geneva ca activist FRA dar și colaborator al revistei Droșak, la care devine redactor șef din 1899. A avut o contribuție importantă la înființarea organizațiilor FRA în SUA și fondarea revistei Hayrenik. Deputat în Parlamentul otoman după 1908. În 1915 a fost ucis în cursul genocidului. *** Krikor Zohrab (26 iunie 1861, Bolis -20 iulie 1915, lângă Urfa) Scriitor, jurist, politician, deputat în Parlamentul otoman. A fost un orator influent și membru marcant al Parlamentului. Arestat la 25 mai

pune bazele grupului literar Mehean și a revistei cu același nume împreună cu Costan Zarian, Hagop Oshagan, Aharon Dadurian, și Keham Parseghian.

Mișcarea urmărea renașterea literaturii armene. Torturat și asasinat în 1915. Operele mai însemnate: Cântecul Pâinii, (apărut postum în 1921). Alte volume: Freamăte (1906, Veneția), Inima neamului (1909 Bolis), 1915 a fost trimis la tribunalul Cântece Pâgâne (1912 Bolis). din Diarbekir și apoi asasinat Alte ediții: Caravana Vulturilor bestial pe drum. A scris nume(Erevan, 1969), numeroase alte roase schițe și nuvele multe ediții publicate la Erevan, Beipublicate postum. Este unul din rut, Moscova, Ierusalim, Bolis, prozatorii clasici armeni.

Milano, Marsilia. Viața sa a fost *** ecranizată de Garo Berberian în scurt metrajul numit Daniel. ***

Daniel Varujan – numele său real Daniel Cibukiarian (20 aprilie 1884, Perknig – 26 august 1915, Cankiri). În anii masacrelor hamidiene a fost trimis (1896) la Bolis unde a urmat școala măhitariștilor. Și-a continuat studiile la Veneția (Colegiul Murad-Rafaelian) și în 1905 s-a înscris la Universitatea Gent din Belgia unde a studiat literatura, sociologia și economia. În 1909 revine acasă unde predă timp de trei ani. Se căsătorește în 1912, și devine directorul școlii Surp Krikor Lusavorici din Bolis. În 1914

Kegham Parseghian (1883, Bolis-1915, Ayaș) scriitor, pedagog, editor, jurnalist.Studiază la Școala Mesrobian, apoi la Getronagan Varjaran, pâna în 1896.

Trăieste un an la Paris și revine la Bolis unde editează ziarele Surhantag, Azatamard (19091915) și Aztag (1908-1909).

Co-fondator al revistei Mehean a colaborat cu Costan Zorian, Daniel Varujan, Hagop Oshagan, Hrand Nazariantz, și Aharon Dadurian. O culegere ale scrierilor sale a fost publicată la Paris în 1931. Arestat în 24 apri-

lie 1915 a fost dus lângă Ankara și ucis. ***

Siamanto – numele său Atom Yargianian (15 aureal gust 1878 – august 1915) Născut la Agn, el părăsește orașul natal la vârsta de 14 ani. A studiat la colegiul Nersesian. Se mută la Bolis în 1891, unde continuă studiile la institutul Berberian. Absolvă în anul masacrelor hamidiene 1896. Pleacă în Egipt. În 1897 se duce la Paris și frecventează cursurile de literatură de la Sorbona. La Geneva colaborează la revista Droșak. Acolo îi apar primele scrieri sub titlul Eroice. Apoi Cântecul cavalerului. În 1908 revine în Turcia odată cu proclamarea noii constituții. Dar în 1909 are loc masacrul din Adana. Atunci el scrie Vești sângeroase de la prieteni. Scrieri: Eroic (1902 Paris) Fii Armeniei (1902 -1908) trei volume. Torțe ale agoniei și speranței (1907).

Chemarea Patriei (1910), Surp Mesrop, (1913). Poemele sale descriu cu mare forță de expresie masacrele și exilul armenilor dar și speranța unei renașteri viitoare. Descrierile lui Siamanto sunt deosebit de originale și impresionante, unice în 7-8/2020 ARARAT 27

felul lor în literatura armeană. În 1910 vine în SUA ca editor al ziarului Hayrenik. După un an revine la Bolis. În 1913 vizitează Tiflisul. A fost arestat, torturat și ucis de turcii în 1915. ***

zator, medic. A studiat la școala Berberian pe care o absolvă în 1905 și apoi învăță la Lausanne (medicină). A absovit în 1911 și decide sa revină la Bolis, în 1914, cu familia. A fost imediat arestat în 24 aprilie 1915 și ucis pe data de 26 august. Sevag a fost un poet creativ. Primele lucrări îi sunt tipărite în 1905.

Hrand – numele său real E cunoscut ca poet liric. Stilul Melcon Ghiurgean (1859-1915) său este caracterizat prin origiNăscut la Havav. Studiază la nalitate și muzicalitate. *** Colegiul Din Skiutar (Bolis) apoi școala Surp Khach. În 1878 întră în învățământ predă în mai multe școli. Totodată colaborează la periodicele armenești cu pseodonimul Hrand.

Tematica sa este viața satelor armene. În 1896 îl găsim la Varna (Bulgaria) unde deschide o școală pentru copiii refugiaților armeni. După doi ani revine la Bolis unde este arestat și după Rupen Zartarian (18746 luni de detenție e exilat la 16 august 1915) Scriitor, pedaKastemuni (pe malul Mării Negre). Trăiește 10 ani în exil, în gog, activist politic. S-a născut 1908, după aprobarea noii con- la Tigranakert (Diarbekir) dar stituții, vine la Bolis și reintră s-a mutat la Harput (Kharpert) în învățământ. În 1915 e ares- la vârsta de doi ani. A fost elev tat și cade victimă genocidului. a lui Tilkatintsi (Hovhannes Harutyunian). La vârsta de 18 *** Ruben Sevag – numele ani a început să predea și a consău real Rupen Cilinghirian (28 tinuat astfel încă 10 ani. Apoi a februarie1886, Silivri, – 26 au- petrecut trei ani în institute regust 1915, Cankiri) Poet, pro- ligioase franceze. A fost arestat 28

ARARAT 7-8/2020

în 1903 și expulzat din Turcia în urma activității sale politice.

S-a stabilit în Bulgaria și în 1906 a fondat un ziar Razmig.

El milita ca armenii fugiți din Turcia să revină și să lupte pentru o Armenie autonomă. Ca mulți alți armeni în 1908 el s-a întors în Turcia. După un an lucrează la ziarul Azatamard, predând totodată la Kedronagan Varjaran. La declanșarea genocidului Zartarian a fost dus la Ayaș și deținut până la 5 mai, dus apoi sub escorta militară la Diarbekir, unde a fost ucis de cerkezul Ahmet, locotenenții Nazim și Halil. Zartarian a început să scrie de la vârsta de 11 ani. În 1910 i se publică un volum întitulat Aurora nocturnă, care a fost imediat tradus în franceză. Multe lucrări ale sale au fost adunate și apoi publicate la Paris în 1930. Câteva din scrierile sale: Pietrificații, Sirena, Flori roșii flori, Vânătorul rănit, Lacrimile prizonierului, Dragostea vetrei.

Toate acestea sunt o împletire între realitate si ficțiune. Stilul său este delicat și plin de finețe.

Prozele sale sunt impregnate de un flux poetic frecvent. *** Artașes Harutyunian (3 septembrie 1873-16 august 1915) Poet, filolog, traducător. Se stabilește la Bolis în 1912. În 1915 e arestat și dus la Nicomedia și ucis. Prima sa culegere Lira abandonată vede lumina tiparului în 1902 fiind urmată de Travalii în 1906. Poeziile sale apar în 1912 cu titlul Noua Liră, purtând amprenta simbolismului european. A publicat în mai toate periodicele armene

medalioane dedicate figurilor importante ale literaturii armene contemporane. A contribuit astfel la dezvoltarea criticii literare armene. A tradus din Tolstoi, Maxim Gorki. Scrieri: Lira abandonată (Bolis, 1902), Travalii (Bolis, 1906) Lira nouă (Bolis 1912) Pagini de proză și versuri (Paris 1937) Călătorul nocturn (Erevan, 1968), Catrene (Erevan 1993, 1996), Opere Alese (Erevan 2016) *** Eruhan – numele său real Ervant Sărmakeșhanlian (18701915) scriitor, publicist, traducător, pedagog. S-a născut la Bolis, a urmat Nersesian Varjaran iar apoi Kedronagan Varjaran. Nu poate continua studiile din motive materiale și se dedică studiului individual, învață franceza și parcurge literatura atât armeană cât și cea franceză. În anul 1889 face primele încercări literare, în revistele Dzaghik și Djeridie șarkie. (revistă turcească cu litere armenești) În 1890 se angajează ca ajutor de redactor la ziarul Arevelk. Scrie nuvele și povestiri din viață oamenilor simpli, precum și traduceri din literatura franceză ce se publicau în foileton. În anul 1896, anul măcelurilor hamidiene, pleacă

în Bulgaria unde predă la școlile armenești. În anii 1897-1899 colaborează la ziarul Biuzantion cu pseudonime, până când cenzura hamidiană descoperă numele său adevărat. E nevoit să înceteze colaborarea. În 18981899 este unul din fondatorii și redactorii ziarului Sharjum din Varna iar din 1900-1901 editează bilunarul Shavig. În 1904 se mută în Egipt. După aprobarea noii constituții otomane, ca mulți alții, revine la Bolis cu familia. Predă limba armeană la Kedronagan Varjaran. În acești ani, rescriind o nuvelă de-a sa din 1890, publică Fata Amiralei, un roman care va deveni definitoriu pentru generația sa. În 1913 este numit director al Școlii Centrale din Harbert. În aprilie 1915 este arestat și ucis.

Scrieri: În vâltoarea vieții (Bolis 1911), Fata Amiralei (Bolis, 1929), Fiul (Alexandria, 1936), Amintiri fugare (Cairo, 1941), Povestiri (Paris 1942), Nuvele (Erevan, 1946) și numeroase reeditări la Beirut, Erevan, Cairo Istanbul etc. *** Tâlgadinți – numele său real Hovhannes Harutyunian (1860-1915) Născut în satul Tâlgadin (Armenia de Vest) a făcut apel la intelectualii din

Bolis să vină în teritoriu pentru a ridica nivelul cultural al populației armene. Studiaza la Școala Sămbatian din Kharpert.

Lucrează ca jurnalist și învățător. Colaborează la ziarele Arevelk, Masis din 1880 la 1883. Întemeiază Școala Națională din Kharpert, iar în 1888 devine director. În toiul masacrelor școala a fost incendiată și ruinată din temelii. Tâlgadinți redeschide câteva clase în altă clădire și purcede la refacerea școlii arse cu ajutoare din SUA. Redeschiderea școlii are loc în 1900. Atunci când forțele turcești au sosit să pună în aplicare genocidul Tâlgadinți se adăpostește temporar la un prieten din copilărie, musulman, căruia îi încredințează unele manuscrise ale sale, spre păstrare. Într-un acces de panică musulmanul pune pe foc toate manuscrisele. În scurt timp Tâlgadinți e descoperit și aruncat în pușcărie. În 20 iunie 1915 a fost ucis într-o viroagă nu departe de locul unde se născuse. Scrieri: nuvelele Din colțuri întunecate, Doar un pahar, Eu mi-am jucat rolul.

Prezentare text si foto ARPIAR S.

7-8/2020 ARARAT 29

IN MEMORIAM

A

nisHan kirkorian

trecut în veșnicie, cel ce a fost Nishan Kirkorian, un membru al comunități armene din Constanța.

Kirk pentru familie și colegi, s-a născut la 10 noiembrie 1943, în familia lui Kirkor și Meline Kirkorian. În 1982 a emigrat în SUA și a trăit cu frumoasa sa familie-soția Sultana și fiul Edward, la New York. Între 1962 și 1982 a fost tehnician de sunet la Teatrul de Păpuși Constanța. Pe cei ce nu se văd, dar contribuie din plin la realizările unui teatru, i-am asociat mereu în mintea mea cu partea nevăzută a unui iceberg.

Gheața fascinantă a unui iceberg nu și-ar putea oferi niciodată strălucirea, în lumina soarelui, dacă nu s-ar sprijini pe o masă mai mare de trei ori decât ea, aflată totdeauna sub nivelul apei, niciodată atinsă de razele astrului incandescent. Nishan Kirkorian a fost unul dintre cei care cu modestie au purtat pe umerii săi, întocmai ca partea nevăzută a ghețarului, strălucirea spectacolelor Teatrului de Papuși Constanța. Pentru cei mai puțin familiarizati cu lumea teatrului, voi spune că a fi tehnician de sunet nu înseamnă a fi un simplu butonist care a primit o bandă sonoră pe care are obligatia de a o folosi corect și la timp în spectacol. El este cel care face această bandă în studio, așezând-o cu muzica 30

ARARAT 7-8/2020

potrivită. Kirk, ca un meșter vrăjitor și competent a dirijat mulți ani tot ce a însemnat sunet în Teatrul de Papuși Constanța. Un tehnician excepțional, cu o mare dragoste pentru teatru și artiști, a asigurat sonoritatea impecabilă nu doar a spectacolelor curente din scenă, ci și a celor prezentate de teatru în deplasări în țară și peste hotare, sau în aer liber. Înzestrat cu un chip și o statură foarte expresive, dar și cu talent, a părăsit uneori pupitrul de sunet si a fost ales de regizori de la Teatrul Dramatic Constanța, să pășească în lumina scenei.

Astfel, regizorul Silviu Purcărete, l-a distribuit în figurația spectacolului de teatru antic Hecuba de Euripide. În comedia Răzbunarea de Aleksander Fredro, regizorul spectacolului, Lucian Iancu, care era și interpretul rolului principal, a creat

un moment de mare efect. L-a plasat pe Kirk, care îi semăna foarte bine, într-un spatiu de joc undeva sus, în timp ce el se afla în partea de jos a scenei.

Publicul era uluit de faptul că personajul se află simultan în doua locuri.

Un om bun, cald, calm, cu simțul umorului, gata să ajute la nevoie, revenea adesea la Constanța purtat de dorul de sora sa, Eugenia, distinsă educatoare pensionară, de colegii săi de la Teatrul de Papuși Constanța. Nishan Kirkorian a fost un haiaser care vorbea foarte bine limba maternă, purtând în suflet și familie tradițiile armenești. Am sa-i duc dorul. Îmi vor lipsi, lungile și frumoasele noastre convorbiri telefonice.

Asdvatz hokin lusavore!

Anaid TAVITIAN

VARIA gimnastul alBert azaryan, triplu campion olimpic, îi încurajează pe sportiVii armeni să nu-și piardă speranȚa Gimnastul armean Albert Azaryan ( azi în vârstă de 91 de ani), triplu campion olimpic, de patru ori campion mondial și dublu campion european la gimnastică (inele) sub culorile URSS, a trimis un mesaj sportivilor armeni. „Sportul din toată lumea trece prin momente dificile, dar și sportul din Armenia. Dar lumea sportului nu a renunțat la speranță și nu și-a oprit activitatea. Ceea ce este bine.” – a scris Albert Azaryan care i-a încurajat pe sportivii din Armenia să nu-și piardă speranța și să continue să se antreneze pentru viitoarele competiții. “Această situație îmi amintește de cel deal Doilea Război Mondial, când sportivii au fost demoralizați”, scrie Albert Azaryan, care a vorbit despre Jocurile Olimpice

din 1956, unde a câștigat titlul olimpic, precum și boxerul armean Vladimir Yenguibaryan și atletul armean Igor Novikov, în ciuda anilor dificili de după război. Albert Azaryan rămâne

convins că sportivii actuali din Armenia vor continua să se antreneze neobosit și să se impună pe scena internațională câștigând titluri și medalii. n

în ciuda unor zVonuri, care au circulat, duduk-ul rămâne clasat ca element de patrimoniu armenesc, de către unesco

Duduk-ul, instrument mu- umanității, a reamintit Miniszical armean, este listat de că- terul Culturii și Științei din Artre UNESCO, din 2008, ca pa- menia. Prin urmare, duduk-ul trimoniu cultural imaterial al face parte integrantă din patrimoniul armenesc, recunoscut de UNESCO. Este o afirmație menită să pună capăt zvonurilor potrivit cărora Turcia și Azerbaidjanul doresc să înregistreze acest patrimoniu în beneficiul

lor, la UNESCO. Ministerul Culturii din Armenia susține, de asemenea, că duduk-ul a făcut întotdeauna parte din cultura și tradițiile muzicale armenești. Prin urmare, cuplului turco-azer îi va fi imposibil să ceară și să revendice, în favoarea lor această moștenire a poporului armean.

7-8/2020 ARARAT 31