Anul III, Nr. 91, 6 - 12 februarie • Preþ 1 LEU
DEZVÃLUIRI
CIOROGÂRLA II
Isac e avocatul familiei Petruþ
Arme furate în Baia Mare
pag. 2 - 3 - 4 pag. 20
DEZVÃLUIRI
SOCIAL
Ofiþer agramat
pag. 18
pag. 5
SOCIAL
Indiferenþã criminalã
S-a sinucis în fântâna vecinei
pag. 6
DEZVÃLUIRI
Accident de minã muºamalizat
SOCIAL
Halde periculoase
pag. 8
PAGINILE 10 - 11 pag. 12 - 13 Edi©torial
Secretomanie în curtea lui Isac
Ioan Romeo ROªIIANU
Gardã de succes
pag. 4
Fãrãdelege la Moisei Oameni intoxicaþi
pag. 7 pag. 9 pag. 9
Complice la crimã Atac la preºedinte
pag. 14
Numãrul fiarei Mãgureanu acuzã
pag. 16 pag. 19
Disperat sã dea bine la impresie artisticã, sã nu figureze cumva în vreo bazã de date a Ministerului de Interne la capitolul “nerealizãri”, comisarul ºef de poliþie Ioan Isac, încã ºef al Inspectoratului de Poliþie al Judeþului Maramureº este dispus sã facã orice.
Când agenþii au fost bãtuþi ºi umiliþi la Borºa abia a deschis gura, complexat de amploarea pe care-a luat-o evenimentul. Dupã mintea lui, tot ziariºtii au fost vinovaþi de rãscolirea subiectului, cu scopul vãdit de-al ponegri pe el, de a-i umbri mãreaþa carierã ºi personalitate. Acum, când o þarã întreagã tremurã pe marginea furtului de arme de la Ciorogârla - ceasul rãu, pisica neagrã! – s-a dat o spargere la Secþia de Tir a Clubului Sportiv Municipal Baia Mare. S-au
furat nouã arme, drept cu aer comprimat, dar sunt nouã arme ºi este vorba de o infracþiune gravã. Speriat la gândul unei “Ciorogârla II”, Isac le-a cerut subalternilor sãi sã tacã, sã nu facã prea multe valuri pe marginea cazului. De fapt, numai gândul cã iar va ajunge sub lumina reflectoarelor ºi cã o posibilã descindere-n masã a jurnaliºtilor ar putea scoate la ivealã toate neregulile pe care le pãstoreºte i-a dat fiori reci pe ºira spinãrii. Isac nu vrea “probleme” pe ultima sutã de metri a carierei lui.
El vrea doar ca sã iasã liniºtit la pensie, sã se poatã lãfãi-n voie-n ceea ce-a agonisit într-un an, ca alþii-n 10! Exact ca-n basmele copilãriei. Biroul de Presã– cãruia i se substituie de câte ori vor muºchii lui, vezi articolul din pag. 2 - 4 – n-a zis nimic despre aceastã spargere. A tãcut mâlc! În schimb, dacã tot vorbim de arme, a avut grijã comisarul Voichiþa Zehan – cea care-a primit o garsonierã în blocul sãracilor, al asistaþilor social de pe strada Dragoº Vodã! – sã ne împuie capul cu tot felul de alte cestiuni.
În Buletinul din 29 ianuarie ne-a explicat cum Poliþiºtii de la Serviciul Arme, Explozivi, Substanþe Toxice l-au prins pe unu din Viºeu care deþinea ilegal o armã letalã. În cel din 30 ne-a spus cã l-au prins ºi pe-un bãimãrean, c-o armã neletalã de aceastã datã, tot ilegal deþinutã. Bravas! Bravas poliþiºtilor de la acest serviciu! Dar nu bravas ºi lui Voichiþa noastrã! Dar nu bravas nici lui Isac, cel cãruia nu-i intrã cu niciun preþ în cap cã nu mai e miliþian ci poliþist, cã nu mai e militar ci funcþionar public. Ca sã nu mai zic de faptul cã s-a dovedit destul de habarnist în cunoaºterea ºi recunoaºterea legislaþiei!
dezvãluiri
2
Anul III, nr. 91 | 6 - 12 februarie 2009
Chiar în timpul serviciului sãu
Ioan Isac este avocatul familiei Petruþ EL TRATEAZÃ IPJ-UL CA PE UN SRL În nume propriu, comisarul ºef de poliþie Ioan Isac dã comunicate oficiale, cu antetul Inspectoratului de Poliþie al Judeþului Maramureº, cu numãr de înregistrare ºi peste ºtiinþa Biroului de Presã. El încalcã astfel “protocolul” ºi nu mai justificã nici salarizarea celor de la acest Birou, atâta vreme cât “munca” lor o face chiar el ºi cei de la cabinetul sãu de încã ºef de inspectorat. E încã o dovadã cã el trateazã IPJ-ul ca pe-un SRL, cã mintea lui nu proceseazã dimensiunea ºi valorile democraþiei, cã încã-i curge prin vene sânge de miliþian.. Ioan Romeo ROªIIANU rosiianu@ne-cenzurat.ro
upã ce în paginile sãptãmânalului nostru am publicat înspãimântãtor de multe pagini despre ilegalitãþile care se petrec în voie prin parohia judeþului, astãzi vã prezentãm o mai aparte laturã a celor cu uniformã ºi epoleþi, cu vile multe ºi mari, cu bani cât sã nu le-ncapã-n geamantane.
D
Ofiþerul de presã Aºadar, mai ceva ca Peneº Curcanul simþindu-se, Ioan Isac, ofiþerul care se plimbã pânã ºi pe holurile întunecoase ale IPJ cu ochelarii de soare la ochi, trateazã o lume întreagã la miºto. El e ºeful acolo, el comandã, el face ce ºi cum vrea el. Lui nu-i pasã de dotãrile jalnice ale agenþilor, câtã vreme el are la dispoziþie o limuzinã de lux, nu-i pasã de proasta pregãtire a unora sau de înaltul grad de corupþie al altora din subordine. Tace mâlc la dezvãluirile presei sau când golanii de la care unii poliþiºti îºi trag seva sar la beregata acelora care chiar vor sã aplice legea. Paradoxal, Ioan Isac ne scrie nouã, substituindu-se celor de la Biroul de Presã. Redãm cu fidelitate “actul de creaþie” al celui cãruia nu-i intrã-n atribuþiuni polemica cu presa. Comentãm dupã! E vorba de adresa nr. 10.086/29.01.2009, întocmitã de “operator date cu caracter personal nr. 727”, din cadrul cabinetului lui Isac, ºi semnat de acesta, deci asumat.
Un Isac incult ºi incompetent Domnului IOAN ROMEO ROªIIANU, Redactor ºef al sãptãmânalului „NECENZURAT”, Baia Mare
Articolul referitor la cariera de poliþist a doamnei CORINA VIORICA PETRUÞ, apãrut în nr. 89 al sãptãmânalului „Necenzurat” - la fel de „documentat” precum cel publicat în nr. 88 al aceluiaºi ziar - pe lângã jignirile gratuite la adresa acesteia, pe care nu le comentez mai mult, aduce grave prejudicii de imagine tuturor poliþiºtilor oneºti din instituþia pe care o conduc, motiv pentru care înþeleg sã intervin public pe aceastã cale. Constat revoltat cã, dominat de rea-credinþã ºi prin încãlcarea flagrantã a art. 31, alin. (4) din Constituþie, dar ºi a prevederilor Legii nr.677/2001 privind protecþia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal ºi libera circulaþie a acestor date, continuaþi sã dezinformaþi neruºinat puþinii cititori ai publicaþiei ce o ctitoriþi. Hrãniþi, probabil, pe aceastã cale, frustrarea perso-
nalã pentru incapacitatea de a vã manifesta în segmentul profesional ca un veritabil jurnalist fiind - mai degrabã - o „goarnã stricatã” angajatã partizan în susþinerea, prin orice cãi, a unor interese imorale ºi laºitare. Deºi scrisoarea vã este adresatã personal, prin cele ce voi preciza în continuare, nu doresc sã mã adresez Dvs., ci opiniei publice, în scopul declarat de a readuce subiectul „carierei poliþistului” în limitele sale raþionale ºi legale, prezentând succint evoluþia profesionalã a ofiþerului la care faceþi referire în articol: 1. Pentru întocmirea dosarului de încadrare în structurile poliþiei, între alte înscrisuri, se solicitã oricãrui candidat, bãrbat sau femeie, „Fiºa medicalã de încadrare”, acest document fiind singurul valabil pentru dovedirea aptitudinii medicale privind încadrarea în structurile poliþiei. La data înscrierii la concursul pentru încadrarea directã ca agent de poliþie, doamna Petruþ a prezentat, conform cerinþelor, fiºa medicalã din care rezulta cã este aptã medical pentru a fi poliþistã. Nu intrã în competenþele mele sau ale colaboratorilor mei pe resurse umane verificarea istoricului medical al nici unui candidat, un astfel de act constituind, în lipsa unor prevederi legale exprese, o imixtiune gravã în viaþa privatã a persoanei.
2. În privinþa promovãrii sale în funcþia de ºef de post poliþie comunalã, precizez cã Normele interne ale Poliþiei Române referitoare la cariera poliþiºtilor NU prevãd, printre condiþiile minime obligatorii pentru a participa la concursurile de ocupare a unor funcþii de agent prevãzute cu indemnizaþie de conducere, necesitatea vechimii minime în cadrul structurilor. În consecinþã, promovarea în discuþie nu s-a fãcut abuziv, aºa cum tendenþios încercaþi sã convingeþi opinia publicã, ci cu res-
pectarea normelor în vigoare, care s-au aplicat tuturor candidaþilor înscriºi pentru ocuparea funcþiei. 3. Trecerea agentei de poliþie în corpul ofiþerilor s-a realizat, de asemenea, respectându-se normativele în vigoare ºi condiþiile de participare la concurs stipulate în acestea. În acest sens, informez eventualii cititori cã proba de selecþie a constituit-o testul scris întocmit de cã-
tre comisia de specialitate organizatã la nivelul Inspectoratului General al Poliþiei Române, transmis pe reþeaua informaticã în ziua concursului. În momentul transmiterii candidaþii, inclusiv doamna Petruþ, s-au aflat în sala de concurs, în consecinþã rezultatul concursului nu putea fi influenþat în vreun fel, cu atât mai puþin de ºeful inspectoratului. Mutarea ulterioarã a ofiþerului Corina Viorica Petruþ de la Poliþia oraº Târgu Lãpuº la Serviciul de Investigare a Fraudelor s-a realizat în baza aprobãrii derogãrii de la condiþiile referitoare la tutela profesionalã de cãtre MIRA, în condiþiile obiective ale unor restructurãri ºi transferuri de competenþe între structurile
Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului. În cazul unor agenþii de presã sau personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine. Tipar executat la Compania Tipograficã Cluj-Napoca | Sãptãmânalul NECENZURAT este partener al Agenþiei Naþionale de Presã AGERPRES
dezvãluiri
3
Anul III, nr. 91 | 6 - 12 februarie 2009 Poliþiei Române care au avut loc în anul 2008 ºi care nu au vizat, în mod exclusiv, doar pe ofiþerul Petruþ Corina Viorica. În contextul clarificãrii problemei, mai trebuie precizat faptul cã, evoluþii în carierã de acest fel au avut ºi alþi poliþiºti ai inspectoratului, beneficiari ai principiului potrivit cãruia, nimeni nu poate îngrãdi dreptul conferit de însãºi calitatea de poliþist de a accede la funcþii ºi de a promova în carierã, în condiþiile legii. 4. Ca o opinie personalã, îmi permit sã subliniez cã, pentru cei care analizeazã cu bunã-credinþã tema polemicii, aceste promovãri succesive ale actualului ofiþer de investigare a fraudelor, nu pot fi interpretate altfel decât oportunitãþi legale în cariera de poliþist, pe care orice agent sau ofiþer, având studiile corespunzãtoare, suficientã experienþã profesionalã ºi motivat de o ambiþie personalã pozitivã, le poate valorifica în oricare dintre structurile Poliþiei Române. Cu stimã pentru cititori ºi opinia publicã, ªeful Inspectoratului, Comisar ºef de poliþie, Ioan Isac
Analizã la inteligenþã Aºadar, mai sus v-am redat cu exactitate comunicatul pe care mi l-a remis Ioan Isac în nume personal, deºi are Birou de Presã. Ca sã priceapã ºi el ceva cu ce mai are sub caschetã, o luãm pe rând ºi cu aliniat. “Articolul referitor la cariera de poliþist a doamnei Corina Viorica Petruþ, apãrut în nr. 89 al sãptãmânalului «Necenzurat» – la fel de «documentat» precum cel publicat în nr. 88. al aceluiaºi ziar...”. Mai întâi, în numãrul 88 n-am scris nimic de Corina Petruþ. Deci, nu ºtii nici mãcar sã citeºti, domnule Isac! Sau încurci marfa cu ambalajul. Una din douã! Apoi, mã bucur cã-þi respecþi subalternii ºi te felicit pentru asta. Sau numai pe unii? Pe ãia mai apropiaþi? ªi, mai apoi, tu tragi la început de frazã o concluzie. Deºi n-ai apucat sã-mi demonstrezi cã nu am dreptate, insinuezi cã mint. Nu-mi acorzi prezumþia de nevinovãþie, deoarece structura ta câinoasã de miliþian veros, încã bântuie. Nu-i nimic, o sã mai povestim ºi despre asta! “Motiv pentru care înþeleg sã intervin public pe aceastã cale”, zice Isac, omul care n-a luat nicio poziþie când procurorul Vasile Pop de la Viºeu de Sus a muºamalizat cazul poliþiºtilor agresaþi la Borºa. Mãi, nenea Isac! “Public” þi-o fac eu, acum! Tu mi-ai trimis-o pe... privat! Adicã pe fax! Ai þinut cumva vreo conferinþã de presã ºi eu nu ºtiu? Tu nici mãcar diferenþa între o afirmaþie oficialã ºi una neoficialã nu ºtii sã
faci! În plus, cum naiba n-ai luat nicio poziþie pânã acum la neregulile dezvãluite de presa localã ºi centralã despre ce se-ntâmplã-n curtea ta? N-ai auzit de sesizarea din oficiu? Nu vezi cã aproape toate marile
cazul nostru, mi-ai demonstrat cumva cã n-am avut dreptate undeva? Nu, tu mã ataci mai întâi, mã acuzi mai întâi! Fãrã sã argumentezi ceva! Unde e, mã repet, prezumþia de nevinovãþie, unde este cercetarea
anchete încep peste tot în lume de la dezvãluirile fãcute-n presã? Ce te mânã pre tine-n luptã de data aceasta?
prealabilã, administrarea probatoriului? Dar, dã bine la impresie artisticã dacã-l acuzi pe Roºiianu de “încãlcarea flagrantã a Constituþiei”. Zici cã-mi dezinformez “neruºinat puþinii cititori”. De unde ºtii câþi am, ce tiraj are ziarul, câte abonamente sunt? Mã urmãreºti? Tu eºti atunci în spatele tuturor ºicanelor la care sunt supus când îmi difuzez ziarul? Ce, tu eºti de la BRAT? Ca sã nu crezi iar cine ºtie ce alte noi prostii, îþi spun cã BRAT înseamnã Biroul Român de Auditare a Tirajelor. Deci, nu te-am înjurat! Zici cã ai constatat cã eu încalc “flagrant” Constituþia ºi o Lege. Dacã zici cã “flagrant” înseamnã cã ai toate elementele acum. Deci, de ce dracului mã mai laºi în libertate? De ce nu mã arestezi pe loc? Mããã, eu cred cã mã laºi liber ca sã pot scrie de tine! Cã numai aºa ai ºi tu ºansa sã devii cunoscut ºi ºtiut mãi,
Ura, am încãlcat Constituþia lui... Isac! “Constat revoltat cã, dominat de rea-credinþã ºi prin încãlcarea flagrantã a art.31, alin. (4) din Constituþie, dar ºi a prevederilor Legii nr. 677/2001 privind protecþia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal ºi libera circulaþie a acestor date, continuaþi sã dezinformaþi neruºinat puþinii cititori ai publicaþiei ce o ctitoriþi. Hrãniþi, probabil, pe aceastã cale, frustrarea personalã pentru incapacitatea de a vã manifesta în segmentul profesional ca un veritabil jurnalist fiind - mai degrabã o «goarnã stricatã» angajatã partizan în susþinerea, prin
mai ctitoresc cum crezi tu cã îþi “ctitoreºti” continuu averea! Zici cã sunt “frustrat” ºi cã nu mã pot “manifesta în segmentul profesional ca un veritabil jurnalist”. Domnule, dacã tu nu ºtii - cã în afarã de valoarea bancnotelor ºi etichetele de pe sticle nu ºtiu ce altceva mai citeºti – nu înseamnã cã-n viaþa asta n-am strâns o grãmadã de premii literare sau ca ziarist! Sunt membru cu drepturi depline-n mai multe organizaþii profesionale decât crezi tu! Dar, dacã nu e, nici Dumnezeu nu cere, dupã cum bine ºi profund zice o mai veche vorbã româneascã! Zici cã sunt o „goarnã stricatã”. Ce þi se pare cã nu merge bine la vocea mea de ziarist? În plus, de ce ai pus asta-n ghilimele? Citezi pe cineva? Nu-i bai, o sã-mi spui la Tribunal, cã acolo o sã explici aceste acuzaþii grave la adresa integritãþii mele profesionale. Zici „angajatã partizan în susþinerea, prin orice cãi, a unor interese imorale ºi laºitare”. Deci, altã acuzaþie gravã la adresa mea! În plus, ca sã vezi cât de incult eºti, te anunþ pe aceastã cale cã în DEX-ul limbii române nu existã cuvântul “laºitare”. Existã “laºitate” ºi înseamnã “fricã, lipsã de curaj, faptã de om laº, miºelie”. Apropo, DEX înseamnã Dicþionar Explicativ, da?! Nu te-am înjurat! De asemenea, zici „dominat de rea-credinþã”. Nenea, din acelaºi DEX rezultã cã se scrie corect „reacredinþã”. Cu cratimã se scriu variantele „reaua-credinþã” ºi „relei-credinþe”. Dar tu, om cu caschetã, funcþii, vile, facilitãþi multiple ºi bani, n-ai de unde ºti asta! Apropo de numãrul cititorilor, de firmã mare sau mai micã! Fã ºi tu una, dacã tot eºti aºa de deºtept, dã de lucru ºi pâine la mai mulþi oameni, fã ceva util acestui sistem! Nu, tu nu faci asta! Pentru cã nu te duce mintea sã demarezi o afacere cinstitã! Tu eºti învãþat sã iei de la “stat”, nu sã dai. ªtii cã tu trãieºti ºi din banii pe care-i dau eu la “stat”, domnule?
Cum sã aplice legile Isac?
orice cãi, a unor interese imorale ºi laºitare”, zice Isac. În primul rând, ca sã vadã lumea cât de inutil te umfli în pene, articolul din Constituþie spune cã “Mijloacele de informare-n masã, publice sau private, sunt obligate sã asigure informarea corectã a opiniei publice”. Or, în
anonimule! Cã, cine crezi cã o sã te mai pomeneascã dupã ce n-o sã mai fi mare ºef la IPJ?
Isac e agramat Zici tu “publicaþiei ce o ctitoriþi”. Nu, domnule ofiþer cu mãreþe vile, eu am CTITORIT-O odatã, nu mai pot s-o
Apoi, tot flagrant mã acuzi cã încalc ºi Legea 677/2001. Înainte sã-þi demontez ºi acest cap de acuzare, le spun cititorilor mei cã tu nici mãcar nu ºtii ce prevede aceastã Lege. O sã-þi demonstrez asta acum! Date cu caracter personal înseamnã orice informaþii referitoare la o persoanã fizicã identificatã sau identificabilã; o persoanã identificabilã este acea persoanã care poate fi identificatã, direct sau indirect, în mod particular prin referire la un numãr de identificare ori la unul sau
mai mulþi factori specifici identitãþii sale fizice, fiziologice, psihice, economice, culturale sau sociale; Prelucrarea datelor cu caracter personal este orice operaþiune sau set de operaþiuni care se efectueazã asupra datelor cu caracter personal, prin mijloace automate sau neautomate, cum ar fi colectarea, înregistrarea, organizarea, stocarea, adaptarea ori modificarea, extragerea, consultarea, utilizarea, dezvãluirea cãtre terþi prin transmitere, diseminare sau în orice alt mod, alãturarea ori combinarea, blocarea, ºtergerea sau distrugerea; Stocarea este pãstrarea pe orice fel de suport a datelor cu caracter personal culese; Sistem de evidenþã a datelor cu caracter personal reprezintã orice structurã organizatã de date cu caracter personal, accesibilã potrivit unor criterii determinate, indiferent dacã aceastã structurã este organizatã în mod centralizat ori descentralizat sau este repartizatã dupã criterii funcþionale ori geografice; Operator este orice persoanã fizicã sau juridicã, de drept privat ori de drept public, inclusiv autoritãþile publice, instituþiile ºi structurile teritoriale ale acestora, care stabileºte scopul ºi mijloacele de prelucrare a datelor cu caracter personal; dacã scopul ºi mijloacele de prelucrare a datelor cu caracter personal sunt determinate
printr-un act normativ sau în baza unui act normativ, operator este persoana fizicã sau juridicã, de drept public ori de drept privat, care este desemnatã ca operator prin acel act normativ sau în baza acelui act normativ; Persoana împuternicitã de cãtre operator este o persoanã fizicã sau juridicã, de drept privat ori de drept public, inclusiv autoritãþile publice, instituþiile ºi structurile teritoriale ale acestora, care prelucreazã date cu caracter personal pe seama operatorului; Terþ este orice persoanã fizicã sau juridicã, de drept privat ori de drept public, inclusiv autoritãþile publice, instituþiile ºi structurile teritoriale ale acestora, alta decât persoana vizatã, operatorul ori persoana împuternicitã sau persoanele care, sub autoritatea directã a operatorului sau a persoanei împuternicite, sunt autorizate sã prelucreze date; Destinatar este orice persoanã fizicã sau juridicã, de drept privat ori de drept public, inclusiv autoritãþile publice, instituþiile ºi structurile teritoriale ale acestora, cãreia îi sunt dezvãluite date, indiferent dacã este sau nu terþ; autoritãþile publice cãrora li se comunicã date în cadrul unei competenþe speciale de anchetã nu vor fi considerate destinatari; Date anonime sunt acele date care, datoritã originii sau modalitãþii specifice de prelucrare, nu pot fi asociate cu o persoanã identificatã sau identificabilã. Continuare în pag. 4
dezvãluiri
4
Anul III, nr. 91 | 6 - 12 februarie 2009
Ajutor pentru Isac
Incoerent în public
Aºadar, L 677/2001 este o lege internã, adicã nu se adreseazã cetãþenilor. Deci nici mie! Deci, doar þie ºi structurii pe care-o reprezinþi! Dar, în speranþa cã vei înþelege într-un sfârºit, îþi mai spun doar cã Legea nr. 677/2001 pentru protecþia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal ºi libera circulaþie a acestor date trebuie coroboratã cu Legea nr. 682/2001 privind ratificarea de cãtre România a Convenþiei pentru protejarea persoanelor faþã de prelucrarea automatizatã a datelor cu caracter personal, adoptatã la Strasbourg la 28 ianuarie 1981 ºi cu Legea nr. 102/2005 privind înfiinþarea Autoritãþii Naþionale de Supraveghere a Prelucrãrii Datelor cu Caracter Personal. Într-un asemenea context, datele personale ale Corinei Petruþ nu sunt “secret de stat”, ea fiind funcþionar public. Argumentul vine chiar din interiorul Poliþiei Române, unde inclusiv marii ºefi au CV-urile publicate pe site. Inclusiv Ioan Isac – apropo, îl (re)cunoaºteþi? – ºi-a publicat CV-ul pe acelaºi site. Ce înseamnã asta? Ea de ce nu-ºi poate publica CV-ul ºi scrisoarea de intenþii ºi interese? Aaaaa, Corina Petruþ are ceva de acoperit?
Zice Isac “deºi scrisoarea vã este adresatã personal, prin cele ce voi preciza în continuare, nu mã adresez Dvs., ci opiniei publice...”. Pãi, dacã scrie cã-mi este adresatã mie personal, cum puii mei e publicã? Publicã o fac eu acum, ca sã-ºi dea lumea seama de cât de puþin material a fost nevoie când þi s-a fãcut cascheta!
Apta inaptã Zice Isac cã ofiþerul Corina Petruþ a fost “aptã medical pentru a fi poliþistã”. Or, în “fiºa medicalã de încadrare” existã o rubricã despre starea de sãnãtate, cu referire la boli cronice. Dacã suferã, sau dacã a suferit. Oare ce-a scris Corina Petruþ aici? Întrebarea devine ºi mai fireascã dacã e sã nu uitãm cã au fost candidaþi care au fost respinºi deoarece au avut acnee, tatuaje sau cicatrici în zone ale corpului neacoperite de þinuta de serviciu ºi care nu erau... invalizi de gradul III. Zice Isac: “Nu intrã în competenþele mele sau ale colaboratorilor mei pe resurse umane verificarea istoricului medical al nici unui candidat, un astfel de act constituind, în lipsa unor prevederi legale exprese, o imixtiune gravã în
viaþa privatã a persoanei”. Da, aceastã competenþã de a verifica istoricul medical al unui candidat intrã în sarcina comisarului ºef doctor Filip Tãnase, întrucât dosarul medical se aflã, dupã încadrare, la Centrul Medical al judeþului Maramureº. Cei de acolo nu s-au sesizat cu privire la acest aspect? Nici mãcar dupã articolul publicat? Corina Petruþ a beneficiat de pensie ºi a suferit de boli cronice. ªi orice român informat ºtie cã o boalã cronicã or nu trece, or se vindecã extrem de greu. Iar ea, dacã a fost bolnavã cronic timp de cinci ani, n-a rãmas cu cicatrice în palme? Apoi, domnule Isac, suspendarea plãþii pensiei lui madam Petruþ s-a fãcut, dupã cum am arãtat în articolul cu pricina, în baza art. 62, alin. 4 din Legea 3/1977. Acesta prevede urmãtoarele: „neprezentarea, din motive imputabile pensionarului, la revizuirea medicalã atrage suspendarea plãþii pensiei începând cu luna urmãtoare celei în care era prevãzutã revizuirea medicalã”. Deci, ea nu s-a fãcut bine, conform aceloraºi diagnostice, poate nici acum. Deci, ce a pãzit doctorul Filip? Pentru cã nu pare sã existe vreun act medical oficial care sã ateste faptul cã
NU mai suferã de eczemã cronicã! Spun asta deoarece, în baza acelui dosar în baza cãruia ea a obþinut timp de cinci ani pensie de invalid de gradul III rezultã cã ea ar fi în continuare bolnavã, deoarece pensia i-a fost tãiatã nu pentru cã s-ar fi fãcut bine ci pentru cã a chiulit nemotivat de la revizuire. Cât despre “imixtiunea mea gravã-n viaþa ei”, domnule Isac, las-o baltã! Nu e vorba de niciuna! E vorba doar cã vrei acum sã-i acoperi urmele. De ce?
Aburire de ofiþer La punctul 2 din adresa lui “publicã” Isac zice “NU prevãd printre condiþiile minime obligatorii...”. Noi am aflat cã ar fi avut chiar o derogare de la fostul ministru David cu privire la faptul cã poate participa fãrã a avea doi ani vechime. Pentru cã în acea perioadã exista un ordin care prevedea acea condiþie pentru un ºef de post, nu? În plus, cum a luat ea salariu de merit dacã era în stagiu la Poliþia Oraºului Tg. Lãpuº ca ofiþer? ªi, ca ontrebare-n vânt, acea funcþie mai existã acolo dupã avansarea doamnei? Sau a fost inventatã special pentru ea?
Precizeazã Isac cã “promovarea în discuþie nu s-a fãcut abuziv”. Bun! Atunci cum? Cã dacã s-a fãcut în baza acelei derogãri date de însuºi fostul ministru David, cine a mai beneficiat de ea? În plus, spui cã “proba de selecþie a constituit-o testul scris (...) în momentul transmiterii candidaþii, inclusiv Corina Petruþ”. Pãi, om bun, ori e selecþie ori e concurs? Sã mã anunþi, te rog, când te vei hotãrî! Zice Isac: “evoluþii în carierã de acest fel au avut ºi alþi poliþiºti ai inspectoratului”. Da, unii aveau chiar 15 ani vechime ºi totuºi Corina Petruþ i-a întrecut, deºi avea numai un an ºi-un pic vechime. Înseamnã cã în IPJ Maramureº avem poliþiºti incompetenþi ºi sunt infinit mai buni cei ce vin acum din civilie? Accentuez asta deoarece acelaºi Isac scrie “având studiile corespunzãtoare, suficientã experienþã profesionalã”. Bun, deci sunt necesari aproape doi ani ca sã fii bun! Ce sã mai zicem atunci?!
Tãceri suspecte Canoanele interne ale Poliþiei Române spun clar cã dacã în mass-media apar
articole defãimãtoare la adresa unui poliþist, indiferent cã este subofiþer sau ofiþer, se demareazã imediat o anchetã internã, pentru aflarea adevãrului. Câte astfel de anchete s-au demarat, domnule Isac, dupã seria de dezvãluiri din sãptãmânalul nostru? În plus, ca urmare a acestor acuzaþii grave pe care vi le-am adus de-a lungul ultimei perioade de ce nu aþi organizat nicio conferinþã de presã în care sã prezentaþi o poziþie oficialã? Aaaa, am uitat! Mã scuzaþi! Aveþi numai în organigramã un Birou de Presã! Cã, dovadã clarã, faceþi ºi treaba lor când vã asumaþi rolul de avocat al lui Corina Petruþ. Apropo! Aþi vãzut cã-n cazul crimelor de la Braºov conferinþa de presã a fost susþinutã de purtãtorul de cuvânt al instituþiei ºi nu de comandant? Vã spune asta ceva? Dacã da, lãsaþi-i pe absolut toþi poliþiºtii sã declare ce-i doare sau ce ºtiu despre un caz! Nu-i mai trimiteþi pe ziariºti la Biroul de Presã, nu le mai închideþi gura acestor oameni! Fãrã pic de respect pentru cel care are-un singur ideal: sã iasã la pensie din funcþia de ºef de inspectorat!
ªi, totuºi, se poate!
Numai plusuri pentru Garda Financiarã Maramureº Dragoº HOJDA dragos.hojda@ne-cenzurat.ro
aþia românã este ºi nu este diferitã de restul naþiilor de pe acest glob. Fiecare cu ciudãþeniile sale, cã doar este loc pentru toatã lumea. Fiecare N cu calitãþile, dar ºi cu defectele sale. Unele mai mari, altele mai mici. Nu putem însã nega existenþa lor, mai ales existenþa defectelor. Care pânã la urmã ne caracterizeazã ca popor. La fel ca ºi calitãþile cu care am fost înzestraþi, dar pe care nu prea ne place a ni le dezvãlui lumii întregi, ci mai mult le þinem pentru noi. Nu suntem capabili a prelua ºi implementa lucrurile bune de la alþii, ci numai pe cele rele, care se agaþã de noi ca râia ºi care, din pãcate, ne aduc un renume pe care nici un popor nu ºi l-ar dori. Cel puþin dacã ar fi unul sãnãtos la cap... Cum suntem obiºnuiþi ca fiecare organ al legii din aceastã þarã sã îºi prezinte mai mult plusurile decât minusurile pe anul 2008, iatã cã a sosit rândul Gãrzii Financiare – secþia Maramureº - sã ne încânte cu multitudinea de realizãri avute. Dar nu nimic sã-ºi reproºeze, în schimb. Poate cã suntem noi rãutãcioºi ºi, într-adevãr, ºi-au fãcut treaba, dar noi, românii (fãrã a jigni pe cineva) manifestãm o tendinþã de a ascunde gunoiul sub preº ºi a ne da mari iubitori ai curãþeniei. Nu ºtiu alþii cum sunt, dar ºtiu sigur cum suntem noi. Fiindcã în fiecare zi am de-a face cu semeni de-ai mei. ªtim cã aceastã instituþie este o autoritate publicã de control, subordonatã, care
are ca atribuþii controlul în domeniul financiar, economic, vamal în vederea prevenirii ºi sancþionãrii, bineînþeles conform legislaþiei în vigoare, a actelor de evaziune ºi fraudã fiscalã. Instituþia are la cârmã un funcþionar public, care are funcþia de comisar general. ªi care este numit de cãtre ministrul delegat pentru coordonarea autoritãþilor de control. Este un corp de control specializat al Statului, militarizat, neîncazarmat, care funcþioneazã în cadrul Ministerului Finanþelor. Acestea fiind scrise, ne putem îndrepta atenþia asupra situaþiei privind rezultatele controalelor efectuate în cursul anului 2008. Bineînþeles trecând în revistã numai aspectele laudative. Vi le-am
prezenta ºi pe cele negative dacã ele ar fi menþionate, dar aºa... Mai ºtim noi un inspectorat pus, de asemenea, în slujba celor mulþi care nu are nimic de-ºi reproºat, toate fiind fãcute ca la carte, nemaiîncãpând loc de mai bine. ªi, atunci, cum se face oare cã aproape întotdeauna realitatea îi contrazice? Ca sã nu ne mai lungim, aflãm cã în anul 2008 am avut un numãr de 24 de comisari operativi, un numãr de 5.342 controale efectuate ºi nici mai mult, nici mai puþin decât 5.795 acte de control întocmite. Numãrul agenþilor economici la care s-au constatat abateri de la lege a fost unul destul de mare, circa 4.059 agenþi, fiind aplicate un numãr de 4.188 de amenzi.
Semn cã unora le cam place sã nu respecte legea ºi încearcã sã o fenteze. Dintre aceste amenzi, 3.959 au fost fãcute “cadou” agenþilor economici, iar restul de 229 persoanelor fizice. Valoarea totalã a acestor amenzi aplicate a fost de 15.713,8 mii lei, iar valoarea confiscãrilor dispuse (bunuri, sume lei, valutã) de 753,61 mii lei.
La bugetul de stat au fost viraþi 16.467,41 mii lei Au existat ºi un numãr de 123 sesizãri penale, prejudiciul total fiind de 3058,16 mii lei. La Garda Financiarã agenþii lucreazã ºi peste program, mai exact 3.130 de ore, din care noaptea 409. În numai 61 de cazuri s-a constatat încãlcarea prevederilor OG 25/2006. Prin urmare, sancþiunile aplicate s-au ridicat la valoarea de 1.299 mii lei, un numãr de 3.228 de Cd-uri fiind confiscate, iar procesele verbale de constatare ºi sancþionare a contravenþiilor fiind trimise la ORDA Bucureºti. Controalele efectuate pe toatã raza judeþului au scos la ivealã faptul cã toþi agenþii economici nu par a fi interesaþi de utilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale, fapt pentru
care un numãr de 374 de astfel de agenþi s-au trezit cã le-a fost suspendatã activitatea. ªi ca tacâmul sã fie complet, li s-au aplicat amenzi în valoare de 875,8 mii lei ºi confiscãri de 52,11 mii lei.
Bachus ºi þigãrile Unii agenþi economici de pe raza judeþului se ocupau cu comercializarea þigãrilor de provenienþã ucraineanã. Astfel, un numãr de 18.903 pachete de þigãri au fost confiscate. Dar oare câte au trecut neobservate? Comerciali-
zarea de alcool ºi bãuturi alcoolice fãrã acte legale este o altã practicã des întâlnitã de cãtre agenþii de control ai Gãrzii Financiare. Ca urmare, s-a confiscat cantitatea de 2.938 litri bãuturi alcoolice. Cu riscul de a mã repeta, nu spun cã nu ºi-au fãcut datoria. Spun doar cã mi s-ar pãrea normal ca, pe lângã aceste plusuri evidente, sã fie bifate ºi minusurile. Pentru cã ele existã, fãrã doar ºi poate. Dar nu dã bine ca omul de rând sã ºtie cã existã ºi acestea, nu? Nu dã bine pentru imaginea instituþiei ºi mai ºtiu eu pentru cine.
dezvãluiri
5
Anul III, nr. 91 | 6 - 12 februarie 2009
Ofiþerul Lucian Petruþ e agramat El este un adevãrat pericol pentru limba românã atunci când se apucã sã-ºi punã pe hârtie gândurile de sub caschetã Ioan Romeo ROªIIANU rosiianu@ne-cenzurat.ro
vând pe umeri povara celui care creA dea cã va face ordine prin Piaþa Izvoarele lipind afiºe - când el se prefãcea cã asigura ordinea ºi când nevasta lui vindea acolo mici pe bune! - Lucian Petruþ a crezut cã e la îndemâna oricui sã fie... ziarist.
“Ziarist” la... Avizierul Poliþiei Neavând curaj sã ne dea în judecatã pentru cele afirmate de noi pânã acum, sau sã încerce sã dezmintã public acuzaþiile aduse - mamã, ce ne-am mai bucura! - ofiþerul cu nevastã tot ofiþer ne acuzã la... avizierul Poliþiei. Printr-un “comunicat” adresat - cicã! - numai membrilor SNPPC, cel care-ºi parcheazã cu tupeu jegos maºina personalã chiar ºi în locuri interzise, fãrã sã pãþeascã ceva de la cei de la Poliþia Rutierã, dupã cum am arãtat în numãrul trecut al publicaþiei noastre, ne face harcea-parcea! Ca sã vã daþi cu exactitate seama de limitele mici ale acestui mare individ mare redãm, fãrã absolut nicio intervenþie-n text, comunicatul lipit de el. Citiþi ºi vã veþi cruci! Dar sã nici nu daþi copiilor Dvs sã citeascã, deoarece aceºtia s-ar sminti pe loc
ºi n-ar mai ºti care este treaba cu gramatica limbii române! În plus, lecturarea acestui text confirmã faptul cã individul în discuþie n-a greºit absolut deloc atunci când a scris cã a absolvit “ªcoala Militarã de Subofiþeri de Poliþie LASCÃR PANà din Câmpina, în 1987”, dupã cum am arãtat în nr. 86 (3 - 9 ianuarie 2009) al publicaþiei noastre. Asta în loc de “ªcoala de Subofiþeri de Miliþie VASILE LASCÃR”! Deci, individul nostru e singurul poliþist din þarã care-a absolvit o ºcoalã de poliþie pe vremea lui Ceauºescu! Aºadar, ca sã nu mai bârfim, redãm mai jos “comunicatul” lipit de Petruþ la avizierul Poliþiei.
“CATRE TOTI MEMBRII SNPPC Stimati colegi, am rugamintea de a nu va lasa influientati de tot circul care s-a creat la adresa mea si a Sindicatului pe care il reprezint deoarece stiu ca v-ati dat seama ca totul e minciuna si are drept scop de a ne dezbina. DA AM AJUNS UN SINDICAT PUTERNIC un sindicat care s-a fãcut auzit si ascultat numai prin bun simt si cu multe eforturi.Este foarte usor a arunca cu noroi, dar asa nu se castiga increderea oamenilor.Aceasta mascarada este intretinuta de interese mari, de alte organizatii care vor sa ne dezbine desii timpul lor a apus poate ca
nu-si dau seama ce insemna sa lovesti intr-o institutie a statului pentru care multi dintre noi ne-am sacrificat sanatatea , tineretea ,timpul liber si chiar familiile.Pentru un aventurier care a ajuns in Politie Dumnezeu stie cum este foarte usor a denigra munca de ani si ani a unora va intreb pe voi,pana cat mai permitem sa patrunda in randurile noastre asemenea exemplare ? Prin SNPPC s-au obtinut toate drepturile pe care altii ni le-au incalcat, am castigat procese,avem un acord colectiv de munca care ne protejaza am obtinut si vom mai obtine cresteri salariale.Conducerea MIRA de la toate nivelurile sunt obligati sa ne ceara parerea in orice situatie.Cine ar fi crezut in urma cu mai multi ani ca vom ajunge zilele astea ? Las la latitudinea fiecaruia de a discerne si de a alege ce este mai bine pentru fiecare,dar nu lasati niste debusolati sa va minta asa cum o fac.Problemele pe care le avem le spalam in familie nu prin intermediul unor infractori cu sau fara barba. PRESEDINTE SNPPC MARAMURES PETRUT LUCIAN”
“Bãtãlia” de la Avizier De asemenea, fãrã nicio intervenþie în text, publicãm mai jos ºi textul pe care Vio-
rel Stroe, preºedintele Biroului Teritorial al SNAP, sindicatul care-i stã-n gât lui Petruþ, om direct vizat, ca ºi mine, de altfel, de “actul de inteligenþã” mai sus redat. Viorel Stroe ºi-a intitulat creaþia “Rãspuns cãtre Petruþ” ºi a lipit-o ºi el - unde altundeva? - la acelaºi Avizier al Poliþiei. Logic, dupã cum v-aþi aºteptat ºi Dvs., hârtia lui Stroe era constant ruptã, iar a lui Petruþ constant repusã. Redãm textul ºi comentãm împreunã dupã.
“Raspuns catre Petrut In primul rand imi permit sa-l corectez pe cel care a scris execrabila adresa, un om care incearca cu disperare sa deformeze adevarul. Ca de’! Unii cred ca daca eºti mare (doar la propriu) ai dreptate! Sa revin la corecturi: nu se scrie «influientati», asta chiar daca el crede ca are influenta; nu se scrie «desii», asta chiar daca DESI nu vede barna din ochiul lui se chinuie sa vada paiul din ochiul altora. Si apropo, domnule megapolitist s-au inventat diacriticele. Pe deasupra expresia “pana cat” nu exista. Dar la unii totul e posibil! Vedeti exemplele de ascensiune fulminanta a unor politisti mult iubiti. Denigrarea de care se prevaleaza unul care a fost prins cu mai multe mate-n sac, e doar un motiv comunist pentru a se ascunde in spatele unor min-
ciuni. Si eu las la latitudinea fiecaruia sa cantareasca cele prezentate de ambele anunturi, asta pentru ca cred (apropo domnule, sa stii ca nu e cacofonie) in DREPTUL LA LIBERA EXPRIMARE! Problemele se spala in familie atunci când toti au rufele murdare, nu cand unul s-a murdarit! Asta ti-a scapat! Si daca ai fi barbat, nu ai apela la altii sa iti spele rufele! Viorel Stroe”
În loc de moralã Din câte ºtiu eu, Viorel Stroe a intrat în Poliþie în 15 august 2005, în urma examenelor date-n sesiunea din iulie 2005, iar eu nu sunt un infractor. El a obþinut atunci gradul profesional de agent de poliþie, arma poliþie, specialitatea tehnician criminalist. El a avut media generalã a anilor I ºi II de studiu 8,19. A absolvit
examenul cu media 9,00, iar media generalã de absolvire a ªcolii de Poliþie a avut-o 8,59. Deci, iatã cã cel despre care Petruþ spune cã este un “aventurier” ºi despre care se întreabã retoric cum “Dumnezeu a ajuns în Poliþie” îºi meritã locul în acest sistem. În acest context, în care individul faulteazã grav ºi impardonabil limba românã ca sã nu zic cã o încalcã! - putem spune cã INFRACTOR e Petruþ, pentru cã el furã banii subofiþerilor, dupã cum v-am demonstrat în mai multe numere anterioare ale publicaþiei noastre! Iar faptul cã pânã acum acoliþii au încercat cu disperare sã-i acopere urmele, nu înseamnã cã el este ºi nevinovat. INFRACTOR este, totodatã ºi soþia lui, ofiþer ca ºi el în “era Isac”, cã ea ºi-a falsificat CV-ul de... invalid.
S.N.A.P. - “Sindicatul Naþional al Adevãraþilor Poliþiºti” Democratizarea sistemului poliþienesc român care încã mai poartã stigmatul comunist nu se va putea face atâta timp cât existã “miliþieni” care vãd Sindicatul Naþional al Agenþilor de Poliþie (S.N.A.P.) o ameninþare! Acest sindicat îºi doreºte ca agenþii de poliþie, oamenii care sunt consideraþi carne de tun ºi fãrã drept la apel, sã fie, în sfârºit, luaþi în seamã. Agentului i se pun în cârcã foarte multe obligaþii ºi, pentru ca sã le poatã duce, cineva are grijã sã-i ia drepturile! Asta ca sã nu mai vadã diferenþa între a avea obligaþia ºi a avea dreptul! Se aºteaptã de la agent un serviciu poliþienesc ca în Vest, dar
el este plãtit ca în Est! Dotarea poliþiºtilor lasã de dorit, ca sã nu mai vorbim de respectul cetãþenilor faþã de Poliþie! Ca sã fim respectaþi de cetãþeni mai întâi trebuie sã ne respectãm pe noi înºine! Frica de a spune cã sunt probleme în sistem nu duce la respectul cetãþenilor. Ba, din contrã, vor spune cã suntem laºi! ªi pe bunã dreptate! Cum sã înþeleagã omul de pe stradã cã poliþistului nu-i este fricã sã fugã dupã hoþi, dar îi este fricã sã-ºi spunã problemele în faþa ºefilor? Oare nu se gândeºte cã dacã poliþistul nu luptã pentru drepturile lui nu poate apãra dreptul celuilalt? Problemele poliþistului trebuie sã fie cunos-
cute de cetãþeni pentru cã toþi suntem beneficiarii sistemului. Într-adevãr ºi societatea civilã trebuie sã îºi schimbe atitudinea faþã de poliþist ºi sã lase remuºcãrile sistemului miliþienesc deoparte, dar ºi poliþistul trebuie sã demonstreze cã e în slujba cetãþeanului ºi nu slujbaºul unor cetãþeni! Ca sã impunem corectitudine trebuie mai întâi sã fim noi corecþi! Nu sã ne minþim cu analize ºi statistici fãrã nici un efect! Sã realizãm cã legislaþia nu e actualizatã ºi mai ales cã nu e de partea celor care ar trebui sã o aplice! Acesta-i marele paradox: poliþistul trebuie sã apere legea, dar legea nu îl apãrã pe el! ªtim cu toþii ce se întâmplã cu cei care ultragiazã poliþiºti! Finalitatea acestor
dosare de ultraj este nulã! ªi noi, poliþiºtii, ce facem în acest sens? Înghiþim remarci de genul “nu te-ai orientat” ºi suntem ridicaþi în picioare fãrã drept la replicã pe la ºedinþe uimiþi de tãcerea celorlalþi! Nimeni nu se gândeºte cã s-ar putea ca mâine sã fie “rândul” lui! Sau, poate, unii mizeazã pe faptul cã vor reuºi sã se “orienteze”? Organizaþiile sindicale ar trebui sã se sesizeze din oficiu la astfel de fapte grave, dar liderii din sindicatele reprezentative (apropo, oare câþi dintre lideri sunt agenþi?) se limiteazã la celebra explicaþie: ridicatul din umeri! Sindicatul Naþional al Agenþilor de Poliþie îºi propune ca poliþiºtilor din prima linie sã nu le fie fricã sã aplice legea! ªi multe ar mai fi de propus, dar
trebuie CURAJ! Curajul sã spunem cã noi fugim cu Logan-uri de 70.000 euro dupã hoþi cu BMWuri, cã noi tragem cu pistolul Carpaþi din 1974 dupã criminali cu carabine ºi cã infractorii oferã mitã 5.000 euro, în condiþiile în care salariul mediu al agentului de poliþie este de 300 euro pe lunã! Vrem sã fim dotaþi ºi plãtiþi mai bine pentru ca sã muncim eficient pentru cetãþeni! Agenþii de poliþie întâmpinã cele mai multe probleme ºi pânã acum nimeni nu a fost de partea lor! Am vorbit în numerele anterioare despre discriminarea agenþilor privind anumite drepturi (chirie ºi sporuri – cã doar suntem funcþionari publici ºi nu sunt secrete de stat, cum
mi-au scris unii!) ºi despre abuzurile care se comit de cãtre unii ºefi asupra agenþilor, dar acestea sunt doar o parte din multitudinea de probleme. Sindicatul Naþional al Agenþilor de Poliþie s-a creat pentru rezolvarea acestor probleme, dar pentru asta trebuie un pic de curaj! Curajul de a spune lucrurilor pe nume ºi de a-i susþine pe cei care vor sã schimbe macazul în acest sistem care are forma unui cerc vicios! Puterea lupului e în haitã, dar puterea haitei e în lup! UNIÞI VOM FI PUTERNICI! Agent de poliþie Viorel STROE, preºedinte Biroul Teritorial Maramureº S.N.A.P.
social
6
Anul III, nr. 91 | 6 - 12 februarie 2009
Viaþa vãzutã dintr-un alt punct de vedere
“De-a mama ºi de-a tata” printre gunoaie Sub ochii nepãsãtori ai alor noastre autoritãþi sunt mulþi cei care s-au aciuat pe lângã vreo ghenã de gunoi menajer. Jocurile copilãriei se fac printre aceste gunoaie, dar nimeni nu pare sã fie deranjat de acest lucru pânã-ntr-acolo încât sã ia atitudine ºi sã demareze setul de mãsuri care se impun în astfel de situaþii. Nu cred cã cineva le ºtie numãrul, dacã au cãrþi de identitate, dacã figureazã undeva în vreo evidenþã a Primãriei. Ca sã nu mai vorbim despre aspectele care þin de sãnãtatea lor fizicã ºi mintalã. Dragoº HOJDA dragos.hojda@ne-cenzurat.ro
ceste realitãþi nu-s de ieri, de azi, ci dureazã de ani de zile. Aceiaºi indivizi, mai mult sau mai puþin dubioºi, îºi fac veacul pe lângã aceste ghene de A gunoi existente în întreg municipiul Baia Mare. Ghene pe care le rãscolesc ºi pe care le ºi pãzesc cu strãºnicie pentru ca nu cumva singura lor sursã de hranã ºi de înavuþire sã fie “capturatã” de alþi semeni de-ai lor aflaþi în aceeaºi situaþie financiarã ºi în cãutare de “noi” feluri de mâncare. Teritoriile sunt bine delimitate, ducându-se o adevãratã luptã ºi pentru nimicul existent în acele tomberoane de depozitare a gunoaielor. Cu toate acestea, par împãcaþi în deznãdejdea lor. Ba, mai mult decât atât, gãsesc chiar ºi acea putere de care au nevoie pentru ca sã-ºi trãiascã viaþa, uneori chiar ºi cu zâmbetul pe buze. Printre gunoaie pe care, cu rãbdare sisificã, le sorteazã iar ºi iar în cãutarea vreunui colþ de pâine mucegãitã sau vreunui rest de salam expirat. Aceºti indivizi dovedesc o nãucitoare putere de adaptare la condiþii subumane.
O viaþã plinã de lipsuri Câþi dintre noi ne-am pus mãcar o datã în viaþã întrebarea ce am face noi dacã am fi în locul lor? Am apuca sã supravieþuim sau am muri dupã nici douã zile? Întrebãri la care în mod sigur cã nu vom putea rãspunde poate niciodatã. Deºi niciodatã sã nu spui
niciodatã. Multora dintre noi li se face silã, iar pentru alþii oamenii aceia n-au nici un fel de importanþã. Pentru cã, pur ºi simplu, nu se pot pune în pielea unora care, din voia altora poate, sunt nevoiþi sã trãiascã printre gunoaie. Cât despre copiii acestor nãpãstuiþi ai soartei nu putem spune cã au parte de o copilãrie tocmai de invidiat, una pe care sã ne-o dorim cu toþii. Dar nu este vina lor cã nu au ºi ei un cãmin adevãrat, cã nu au ºi ei o jucãrie ca toþi ceilalþi copii de vârsta lor, cã nu vor ºi ei când vor creºte mãriºori parte mãcar de minimul de educaþie necesar pentru ca sã încerce sã facã ceva cu viaþa lor. Adicã sã încerce sã îºi depãºeascã cumva pãrinþii. Sã spere cã viitorul lor va fi mai bun decât prezentul, sã spere cã ziua de mâine va fi mai bunã decât cea de astãzi. Nu scrie nicãieri cã ei trebuie sã plãteascã pentru faptele pãrinþilor lor. Gândiþi-vã cã aceºti copilaºi învaþã sã meargã, sã vorbeascã, sã râdã ºi sã caute pâinea cea de toate zilele prin-
tre aceste gunoaie. Gândiþi-vã cã toate jocurile copilãriei se fac printre aceste gunoaie. Nu este vina lor cã sunt de etnie rromã, lucru care automat atrage dupã sine alte ºi alte probleme. ªtim cu toþii cât de “bine” sunt vãzuþi rromii de cãtre cetãþenii din întreaga þarã ºi nu numai. S-au convins ºi alþii de ce sunt în stare, dar adevãrul este cã realitatea bate filmul de multe ori. Aºa cum vã spuneam deja, în mod sigur cã nu le va fi uºor sã îºi depãºeascã condiþia, fiindcã vor avea de luptat cu mentalitatea multor animale sociale din jurul lor, dar, cu puþin noroc, nimic nu este imposibil. Unii mã vor întreba, dacã îmi sunt atât de dragi ºi îmi pasã atât de mult de situaþia aceasta în care se aflã, de ce nu îi iau la mine acasã. Alþii vor replica cã îºi meritã soarta, fiindcã nu fac altceva decât sã consume bãuturi alcoolice ºi sã se ia la harþã unul cu altul, atentând astfel la liniºtea publicã ºi agresându-i dacã nu fizic, cel puþin vizual pe cei din jur. Tot
ce le pot spune este cã nu mi se pare normal ca aceºti oameni sã trãiascã aºa cum o fac acum. Nu mi se pare normal ca o þarã care are pretenþia de a fi tratatã ca fiind una de talie occidentalã sã se comporte aºa cu aceºti indivizi, fie ei ºi de etnie rromã. Nimic mai puþin adevãrat cã ºi cu noi, ceilalþi, care nu trãim printre gunoaie, þara aceasta se comportã anormal. Dar în locul acelor oameni am putea fi oricare dintre noi. ªi, atunci, cum ne-am simþi? Noi nu înþelegem niciodatã cã suntem norocoºi cã avem un acoperiº deasupra capului, cã avem ce pune pe masã, cã suntem mai mult sau mai puþin sãnãtoºi ºi câte ºi mai câte. Dar toate acestea se pot schimba într-o clipã, de asta puteþi fi siguri. Într-o clipã putem afla cum este sã ai stomacul gol ºi sã nu ai ce sãi dai ca sã îþi potoleºti foamea. Legea strãzii nu este una uºoarã. Jungla aceasta care se numeºte oraº te înghite, dacã nu ºtii sã îi faci faþã. Nu este vina copiilor cã trãiesc de pe o zi pe alta ºi nu ºtiu ce le rezervã viitorul. Nu ºtiu ce se va alege de ei sau ce vor deveni peste ani ºi ani. Infractori sau cetãþeni care sã se bucure de un oarecare respect din partea celorlalþi. Ei duc o adevãratã luptã cu viaþa, o viaþã lipsitã de speranþa cã mâine va putea fi mai bine. Nu este vina lor cã
pãrinþii se folosesc de ei pentru a încasa niºte alocaþii amãrâte, niºte bani bineveniþi, bani care vin pe lângã ajutorul social primit de la stat. Un ºir lung de zile chinuite pentru aceºti copii. Îi vedem zilnic ºi ne-am obiºnuit deja cu ei. Unii vor comenta iarã cã ºi noi avem grijile noastre, aºa cã nu mai putem lua în cârcã ºi pe ale altora. Alþii, în schimb, vor spune cã pãrinþii sunt de vinã, fiindcã nu se zbat mai mult pentru ca sã îºi gãseascã un loc de muncã ºi, astfel, sã nu mai fie nevoiþi sã caute printre resturile aruncate de mine sau de tine. Iar alþii vor arunca vina pe autoritãþi, care, în loc sã îi ajute, nu fac altceva decât sã dea din gurã ºi sã spunã cã ele fac ce pot, dar singurii vinovaþi sunt tot aceºti oameni care nu îºi dau silinþa mai mult. Poate aºa ºi este. Dar ºtiu sigur cã toþi cei enumeraþi mai sus se fac rãspunzãtori, într-un fel sau altul, de tot ceea ce se întâmplã cu aceºti copii. Poate oamenii aceºtia au ajuns sã nu le mai pese fiindcã ºi-au pierdut speranþa cã într-o zi le va fi ºi lor mai bine. Poate cã s-au resemnat în faþa sorþii ºi chiar poate s-au obiºnuit cu acest fel de a trãi. S-au obiºnuit a trãi din mila publicã. S-au obiºnuit cu o viaþã plinã de greutãþi ºi necazuri, cu o viaþã plinã de neajunsuri
pe toate planurile. ªi, uite aºa, filele zboarã din calendar una dupã alta ºi pe ei tot în preajma ghenelor îi regãsim. Îi vedem ºi ne tot mirãm cum de se poate aºa ceva. Cum de este posibil sã laºi de izbeliºte niºte bieþi copii, fãrã haine, fãrã o sursã de hranã sigurã, fãrã niºte minime condiþii de trai. ªi, totuºi, iatã cã se poate. Aceasta este realitatea ºi nu avem ce face. Fãrã fard, ci aºa cum este ea. Necosmetizatã. Niºte oameni împinºi de destin la marginea societãþii sunt nevoiþi sã-ºi ducã existenþa printre deºeuri. Iar singurul aliat care le poartã de grijã este Dumnezeu. Trebuie sã recunoaºtem cã aceºti oameni au gãsit o modalitate de a face anormalul sã parã normal. Printre resturile aruncate de mine sau de tine poate s-au nãscut copii, care au crescut ºi care vor avea la rândul lor copii.
Concluzii Sunt absolut convins cã în toate statisticile ºi documentele date publicitãþii autoritãþile s-au lãudat cu câte au mai fãcut ele pentru aceºti amãrâþi. Aº vrea sã cred cã va veni ºi ziua aceea când nu vom mai vedea astfel de oameni. Dar tare mã tem cã nu fac altceva decât sã mã îmbãt cu apã chioarã. Nu este nimic rãu în a visa, dar...
(in)justiþie
7
Anul III, nr. 91 | 6 - 12 februarie 2009
Bãtãi ºi fãrãdelege la Moisei NEMULÞUMITÃ, VICTIMA CERE MODIFICAREA LEGISLAÞIEI ÎN VIGOARE Bãtãi ca-n codru
Lavinia GHEDAN lavinia.ghedan@ne-cenzurat.ro
n urma unei bãtãi primite în 6 decembrie 2008, într-un bar din localitatea Moisei, un tânãr s-a ales cu maxilarele rupte ºi cu ºase mãsele lipsã. În urma operaþiilor suferite, victima este nevoitã ca timp de ºase luni de zile sã mãnânce doar supe. Pentru cã a primit doar 45 de zile de îngrijiri medicale, tânãrul cere Colegiului Medicilor sã solicite Guvernului ºi Parlamentului modificarea legii în baza cãreia se acordã zilele de îngrijiri medicale.
Î
Un tânãr din Moisei, Vasile Tomoiagã pe numele sãu, se afla, într-o searã din luna decembrie a anului trecut, într-un bar din localitate. La un moment dat, în local au intrat patru consãteni puºi pe scandal. Dupã ce au încercat sã-l batã pe un comesean de-al lui Vasile, în momentul în care el a vrut sã aplaneze conflictul
dintre comesean ºi cei patru, aceºtia au tãbãrât pe el cu pumnii ºi picioarele. Nervoºi cã Vasile le-a încurcat planurile, consãtenii l-au bãtut mãr. În urma bãtãii primite, Vasile Tomoiagã a fost transportat la spitalul din Borºa unde a rãmas internat, suferind în tot acel timp o serie de operaþii la nivelul feþei.
Nu este pentru prima datã când în zonã au loc bãtãi între tineri. Conflictele, mai mult sau mai puþin grave, se þin lanþ în Maramureºul Istoric. Aproape în fiecare sâmbãtã ºi duminicã au loc scandaluri, uneori soldate cu victime colaterale, care nu au nici în clin, nici în mânecã cu protagoniºtii altercaþiilor. Ultimul mare scandal în zonã a avut loc în urmã cu doar câteva sãptãmâni, când în Viºeu de Sus douã gãºti, una din Viºeu ºi cealaltã din Borºa, s-au mãcelãrit între ele. În scandal au fost implicate peste 100 de persoane, protagoniºtii alegându-se cu vânãtãi serioase. De ce se întâmplã toate acestea în Maramureºul Istoric? Pentru cã nivelul de culturã este foarte scãzut, iar tineretul vrea sã se afirme. Cum
altfel sã o facã, dacã nu-i duce mintea decât sã se batã? Poliþia nu prea intervine în aplanarea conflictelor, deoarece de multe ori nu poate. Cum sã-i amendeze un poliþist care în urmã cu puþin timp era în bar, trãgând la mãsea cot la cot cu bãtãuºii? ªi uite aºa merge treaba prin Maramureºul “Isteric”.
Dacã tot sunt bãtãi, sã fie lege! ªi, pentru cã tot se bat aproape în fiecare sãptãmânã, tinerii din Moisei, Viºeu, Borºa ºi alte localitãþi din Maramureºul Istoric ºi-au fãcut deja un obicei din a-ºi regla ulterior conturile între ei. Aºa cã, sume de 20, 30, 40 de mii de euro sunt o obiºnuinþã pentru aceºtia ca platã a leziunilor suferite în urma altercaþiilor.
S-a început cu stângul pe ºoselele maramureºene
Douã accidente rutiere ºi trei morþi Lavinia GHEDAN lavinia.ghedan@ne-cenzurat.ro
in pãcate, accidentele rutiere fac tot D mai multe victime. Maºinile puternice, ºoferii teribiliºti, neatenþia la volan, alcoolul ºi uneori chiar graba conducãtorilor auto duc la moartea sau rãnirea gravã a tot mai multor persoane. Dupã ce în urmã cu o sãptãmânã un accident din localitatea Tãuþii Mãgherãuº s-a soldat cu moartea a doi tineri ºi rãnirea gravã a unei alte persoane, în dimineaþa zilei de 05.02.2009, în zona fabricii Italsofa, un alt accident s-a soldat cu victime umane.
O tânãrã care conducea un BMW a intrat în depãºirea unei coloane de maºini. Din sens opus venea un Ford
Fiesta ºi un WW Vento. Dupã ce ºoferul Fordului a reuºit sã evite în ultimul moment impactul, cel care conducea
Totuºi, Vasile Tomoiagã al nostru spune cã legea nu este bunã. Aºa cã, în baza certificatului medico- legal pe care l-a obþinut în urma bãtãii primite în barul din Moisei, acesta a trimis o cerere cãtre Serviciul medico-legal al Spitalului de Urgenþã din Baia Mare, în ve-
derea schimbãrii legislaþiei. Poate pânã la urmã iese ceva. Dacã nu schimbarea legilor, mãcar sufletul! În rest, ce sã spunem? Pumni grei ºi viaþã uºoarã! Nu de alta, dar cei patru bãtãuºi vor trebui sã-i plãteascã lui Vasile 20 de mii de euro ca sã se împace.
Vento-ul nu a fost la fel de norocos. Ciocnindu-se frontal cu BMW-ul, ºoferul aflat în WW Vento a decedat pe loc. Tânãra ºoferiþã s-a ales doar cu leziuni uºoare. Tot la fel s-a întâmplat ºi cu tânãra de 21 de ani care conducea maºina implicatã în accidentul din Tãuþii Mãgherãuº. Aceasta s-a ales doar o mânã ruptã, în timp ce doi dintre pasagerii autoturismului au murit pe loc.
Iatã douã accidente în care cei vinovaþi au scãpat teferi, în timp ce alþii, care au avut doar ghinionul de a fi în momentul nepotrivit, la locul nepotrivit, au murit pe loc. Deci, atenþie ºoferi! O clipã de neatenþie poate costa mult! Chiar vieþi omeneºti! Mai bine sã ajungi la destinaþie mai târziu decât niciodatã!
social
8
Anul III, nr. 91 | 6 - 12 februarie 2009
A murit mineritul, trãiascã problemele!
Haldele de steril lãsate la voia întâmplãrii Dragoº HOJDA dragos.hojda@ne-cenzurat.ro
ctivitatea de minerit este consideratã a fi unul dintre factorii majori care se fac rãspunzãtori pentru gradul ridicat de poluare existent în judeþul Maramureº. Asta pe lângã ceilalþi factori care contribuie din plin la acest proces de poluare ºi pe care cred cã nu mai are nici un rost sã-i mai enumer, fiindcã se cunosc prea bine. Nu trebuie sã facem uitat faptul cã de pe spatele acestei activitãþi de minerit judeþul nostru ºi nu numai a trãit o bunã bucatã de vreme, iar unii sau alþii chiar s-au îmbogãþit.
A
O activitate care, pe lângã binecunoscutele probleme cauzate mediului, poate fi trasã la rãspundere ºi pentru faptul cã mulþi au fost cei care au putut sã punã o bucatã de pâine pe masã pentru ei ºi pentru familia lor. O activitate care în mod indubitabil a pus umãrul la dezvoltarea unor comunitãþi mai mari sau mai mici. Care acum au intrat într-o sãrãcie lucie ºi care încearcã sã supravieþuiascã din alte activitãþi colaterale, cum ar fi turismul, acolo unde se poate. Cel mai cunoscut exemplu în acest sens este Cavnicul, un oraº care cândva era considerat a fi unul înfloritor, care a avut perioada sa de glorie. ªi care acum se zbate-n sãrãcie. La fel ºi oraºul Baia Borºa, care aproape cã nu mai existã ca urmare a morþii mineritului. A fost frumos cât a durat, ar putea spune unii. Iar alþii le-ar putea da dreptate. S-a ajuns pânã-ntr-acolo încât acum fiecare se spalã pe mâini, iar de suferit suferã tot mediul, tot populaþia ºi tot imaginea judeþului în întregul ei.
Gloria din abataj Cele 15 minute de glorie ale mineritului maramureºean au apus, rãmânând în urmã doar problemele. Care probleme nu sunt deloc puþine ºi sunt foarte greu de rezolvat. E drept cã nici prea mult interes nu existã. Dupã “moartea” acestuia, mulþi au fost cei care au spus în gura mare cã vor fi numeroase bãtãi de cap cu aceste iazuri de decantare, cu perimetrele miniere ºi cu alte activitãþi care au þinut de minerit. ªi nu peste multã vreme iazurile le-au dat dreptate ºi au arãtat celor care aveau ochi sã vadã cât de periculoase, cât de distructive pot fi pentru mediul înconjurãtor, dar ºi pentru populaþie. ªi, dupã evenimentele care s-au întâmplat în ultimul timp, ne dãm seama tot mai mult cã aceastã ecologizare a perimetrelor miniere din Maramureº nu constituie o prioritate de
grad zero pentru autoritãþile noastre. Pentru cã, dacã ar constitui cu adevãrat o prioritate, atunci am înceta a mai cãuta scuze ºi am trece la luarea unor mãsuri concrete. Nu am mai da vina unul pe altul, nu am mai avea atâtea necazuri ºi atâtea semnale de alarmã trase din toate pãrþile, dar neauzite de nimeni. Plus cã nu s-ar mai atenta atât de mult la imaginea judeþului peste hotare. Mãsurile concrete, palpabile pentru închiderea ºi ecologizarea acestor adevãrate bombe ecologice existã, dar lipsesc cu desãvârºire. Dar noi... avem alte preocupãri. Ca întotdeauna. Problemele de mediu nu prea se înghesuie nimeni sã le rezolve, deºi tuturor ne place sã vorbim despre cum se schimbã clima, despre cum vara nu mai este varã, iar iarna iarnã º.a.m.d. E la modã sã vorbeºti despre mediul înconjurãtor ºi problemele cu care se confruntã, dar atât. Practica ne omoarã.
Vorbele trec, faptele rãmân Mai exact lipsa faptelor rãmâne. Asta deºi discuþii în acest sens au fost, sunt ºi vor fi ºi de acum înainte. Dar, cum a devenit un obicei la noi, totul a rãmas la stadiul de discuþii. S-au pus la cale tot felul de co-
misii de verificare a lucrãrilor din perimetrele miniere, care au verificat (cum, numai ei ºtiu), au venit în faþa ºefului ºi ºi-au prezentat concluziile. Care concluzii aproape întotdeauna nu prezintã realitatea aºa cum este, ci au o tendinþã supãrãtoare de cosmetizare a realitãþii, cum numai la noi este posibilã. ªi gata. Cel mai invocat motiv este lipsa fondurilor. Dar nu se spune faptul cã primarii nu au manifestat interes (sau prea puþin) pentru accesarea fondurilor europene pe linie de mediu. E drept cã sunt ºi primari care sunt habarniºti la acest capitol al accesãrii fondurilor europene. Tocmai pe tema verificãrilor acestor perimetre am mai bifat o scurtã conferinþã de presã convocatã de (încã) prefectul Gyöngyike Böndi, întâlnire la care au fost prezentate concluziile unui studiu realizat de cãtre un colectiv de verificare a lucrãrilor din perimetrele miniere. Un pas mare pentru Instituþia Prefectului, dar unul mic pentru Maramureº. Nesemnificativ, într-un cuvânt. Pe lângã Böndi, au mai spus prezent comisarul ºef Claudia Simion, comisarii Ioan Pop ºi Cãlin Criºan de la Comisariatul Judeþean al Gãrzii Naþionale de Mediu ºi Marian Dicu de la S.C. Conversmin S.A. Grupul de lucru a fost al-
cãtuit din reprezentanþi ai tuturor instituþiilor implicate, iar verificãrile s-au fãcut în baza Ordinului Prefectului nr. 12/08.02.2008. În ceea ce priveºte verificãrile în perimetrele miniere din partea de sud a judeþului (Sãsar, Ilba ºi Nistru) acestea au început în cursul lunii martie ºi au fost finalizate la sfârºitul lunii iunie a anului trecut. Scopul acelui ordin dat de prefect l-a constituit verificarea ºi identificarea lucrãrilor miniere pentru închiderea legãturii cu suprafaþa, starea digurilor de închidere exterioarã ºi asigurarea închiderii gurilor de minã ºi a haldelor de suprafaþã. Prin verificarea efectuatã s-a urmãrit identificarea tuturor lucrãrilor miniere care au legãturã cu suprafaþa, dar ºi a haldelor de steril din preajma lor. S-a urmãrit, de asemenea, verificarea impactului acestor lucrãri asupra mediului înconjurãtor, pericolul pe care acestea îl reprezintã pentru siguranþa cetãþenilor, precum ºi posibilitãþile de intervenþie în cazul producerii unor situaþii de urgenþã. Din capul locului (sau ca sã se spele pe mâini, pentru cã la noi orice opþiune nu trebuie exclusã), s-a precizat cã acest colectiv de lucru nu a avut ca obiectiv al verificãrilor licitarea execuþiei lucrãrilor, costurile acestora, respectarea proiectelor de închidere ºi calitatea executãrii lucrãrilor.
Nu tot, doar o parte Am mai aflat ºi cã aceste verificãri nu s-au finalizat la nivelul întregului teritoriu al judeþului, motivul fiind arhicu-
noscutele inundaþii din luna iulie a anului trecut. Iar un al doilea motiv l-a constituit pregãtirea ºi desfãºurarea în bune condiþii a alegerilor parlamentare. Ce are una cu alta, nu ºtim. ªtim, în schimb, cã se urmãreºte ca aceastã acþiune sã fie finalizatã pentru a se cunoaºte situaþia cu exactitate ºi pentru a se iniþia demersurile necesare pentru a preveni producerea unor situaþii de urgenþã ºi pierderea de vieþi omeneºti sau bunuri materiale. Dar intenþia este cea care în fond ºi la urma urmei conteazã, nu? Aceste verificãri nu trebuiau sã fi fost deja fãcute?
Bombe ecologice În judeþul Maramureº avem 16 iazuri de decantare, iazuri în care se aflã peste 100 de milioane de tone de steril de flotaþie. Pe lângã acestea 16, mai avem ºi circa 300 de halde de steril de minã care au peste cinci milioane tone de steril de flotaþie. Deci, pericolul este unul cât se poate de real. Aceste halde de steril pot provoca în orice moment o catastrofã ecologicã, iar noi ne tot învârtim în jurul cozii. Timpul când cineva va veni ºi ne va spune cã Maramureºul este în siguranþã din acest punct de vedere pare a fi tot mai departe, pentru cã nu ºtim încã nici mãcar ce bani vom avea pentru aceste ecologizãri.
Veºnicele propuneri Dupã ce respectivele concluzii au fost prezentate de cãtre colectivul de lucru, au fost înaintate cãtre Ministerul Mediului ºi cãtre cel al Econo-
miei o serie de propuneri, cum ar fi cele referitoare la clarificarea proprietãþii din perimetrele miniere la care s-au executat lucrãri de închidere sau stabilirea responsabilitãþilor de monitorizare pentru aceste zone. O altã propunere era cea referitoare la introducerea în circuitul turistic a perimetrelor miniere cu potenþial, cum ar fi mina “Sfântu Gheorghe” Bãiþa, “Galeria Lobkowitz”, galeriile pentru hidrotransportul apei din Valea Romanã în Dealul Crucii, puþul Dealul Crucii (ºteampurile ºi flotaþiile vechi de la Ilba, Nistru, Bãiþa ºi Valea Borcutului). De asemenea, propuneri s-au fãcut ºi pentru completarea organigramei ISU cu echipe de salvatori minieri ºi supraveghetori ai zonelor. Dar aceste propuneri nu trebuiau cumva fãcute mai demult?
Concluzii Stãm pe niºte bombe ecologice ºi pe nimeni nu intereseazã. Ce se întâmplã dacã mâine are loc o nouã catastrofã ecologicã? Cine va plãti pentru distrugerea mediului înconjurãtor? Se vor gãsi vinovaþii sau iar mortul este de vinã? Oamenii au tendinþa de a uita aceste lucruri, ºi nu vreau sã cred cã ale noastre autoritãþi mizeazã exact pe aceste lucruri. Sã sperãm cã tragerea acestui semnal de alarmã va avea efectul scontat ºi lucrurile se vor urni din loc. În sfârºit.
administraþie infantilã
9
Anul III, nr. 91 | 6 - 12 februarie 2009
O centralã abandonatã urâþeºte imaginea unui cartier întreg ºi cei de la Urbanism ridicã din umeri
Locuitori intoxicaþi cu promisiuni Dragoº HOJDA dragos.hojda@ne-cenzurat.ro
leºii locali sunt buni la dat din gurã cât îi ziulica de lungã, dar fãrã folos. Acest lucru s-a verificat de “n” ori, iar singurii perdanþi suntem noi, cei A care i-am ales. Acum aleºii fac ceea ce ºtiu ei mai bine - bat din gurã fãrã nici un pic de ruºine pentru alegãtorii care au crezut în ei. Grav este însã cã acest bãtut din gurã se face pe bani publici, fiindcã situaþia ar fi fost cu totul alta dacã în joc erau banii lor proprii ºi personali. Dar cum nu sunt, iar noi avem în sânge boala aceasta a ignoranþei dusã la extrem, aleºii îºi vãd nestingheriþi de treabã. Fac deplasãri pe banii noºtri, îºi cumpãrã maºini 4X4 tot din banii noºtri, iar noi facem greºeala de a vorbi numai pe la colþuri, unde nu ne ascultã nimeni. Decât numai Cel de Sus, dar se spune cã Dumnezeu îþi dã, dar nu îþi bagã-n traistã.
În numãrul 30 (70) din 15 - 21 septembrie 2008 al sãptãmânalului nostru apãrea un articol intitulat “Autoritãþi insensibile la doleanþele bãimãrenilor”. În respectivul articol se prezenta situaþia în care se aflã locuitorii din preajma zonei Center Nemeº, care, încã din anul 2000, tânjesc dupã un loc de joacã ºi dupã o piaþã agroalimentarã. Bineînþeles cã promisiuni din partea autoritãþilor au fost cu duiumul, dar tot degeaba. Bineînþeles cã de fiecare datã doleanþele locuitorilor din zonã au fost luate în
studiu ºi în paralel s-au verificat unele aspecte. Din 2000 încoace, ºi încã nimic nu s-a întâmplat. ªi suntem în 2009. Când, având nr. 202/ 13.01.2009, s-a primit o adresã prin care locuitorilor zonei, prin reprezentantul lor, Viorica Gãinariu, li se comunica faptul cã s-a verificat situaþia juridicã a terenurilor ºi clãdirilor. “Totodatã ne-am deplasat în zona specificatã de d-voastrã unde am constatat urmãtoarele: Într-adevãr existã o zonã liberã de cca 3.000 m2 în spatele blocului 92 de pe B-dul (?!) Grãnicerilor, dar terenul este proprietate a unei persoane fizice din Baia Mare, deci nu poate fi amenajat ca teren de sport. Referitor la înfiinþarea unui loc de joacã în spatele Grãdiniþei nr. 4, problema este deschisã, existând un teren liber de cca. 300 m2, pe care se poate amenaja un loc de joacã. În mãsura în care se vor gãsi bani pentru achiziþionarea de jocuri, se va întocmi
documentaþia necesarã pentru înfiinþarea aici, a unui loc de joacã”. Deoarece au existat situaþii în oraº în care mulþi locatari nu au fost de acord cu înfiinþarea unui loc de joacã la distanþã atât de micã faþã de blocurile adiacente, din cauza gãlãgiei, locuitorii sunt îndemnaþi a prezenta un tabel nominal cu semnãturile majoritãþii locatarilor din blocurile adiacente, prin care sã confirme cã sunt de acord cu înfiinþarea respectivului loc de joacã. În ceea ce priveºte clãdirea C.T. din zonã, aceasta este vândutã, la fel ca ºi terenul aferent. Prin urmare, se spune în respectiva adresã, proprietarul decide ce face cu
La tãþi ni-i greu!
Justiþia românã complice la crimã Români dumneavoastrã, ascultaþi-mã! Dacã nu am dreptate, vã dau adresa ca sã mã puteþi înjura cu toatã gura: Vasile Morar, localitatea Chelinþa nr. 186, oraº Ulmeni, Maramureº. Dacã nu punem cu grãbire zãbalã justiþiei din þãriºoara aceasta, odatã cu ea se alege ºi de noi praful. Ieºim din istorie. Alþii cu picioarele înainte. Morþi de glonþ, de puºcãrii, fãrã vinã, scoºi în drum din propriile case, de proprietãþi pierdute la Curtea cu juri, ºi de încã atâtea pocinoage pe care voi le ºtiþi, iar eu acum nu-mi mai aduc aminte. Auziþi cretinism autohton: magistratul rãspunde numai în faþa legii ºi a propriei lui conºtiinþe. Întrebãm care conºtiinþã? Ce conºtiinþã, doar un exemplu, avea judecãtorul care l-a lãsat în libertate pe Serghei Gorbunov,
dupã ce basarabeanul a fost condamnat la 15 ani de închisoare pentru crimã? El, criminalul, nu prezenta, în viziunea judecãtorului, ºi ‘mnealui complice la crimã, un pericol social. Pânã unde mai poate tolera acest popor toate crimele justiþiei? Strig cu toatã gura: Justiþia românã este, de-o vreme-ncoace complice la crimã împotriva poporului român! Auziþi, mã, netrebnicilor! Sunteþi complici la crimã! De ce au fost datori
cei doi cetãþeni din Braºov sã plãteascã cu viaþa complicitatea voastrã? Statul Român, dacã mai are vreun gram de responsabilitate, de demnitate nu mai poate fi vorba, trebuie sã dea justiþia românã în judecatã, pentru a apãra, cel puþin pe viitor, viaþa propriilor cetãþeni. Mã, tanti justiþie, pânã unde împingi marginea crimei? Se fac anchete. Nici o anchetã! Justiþiei musai trebuie sã i se punã zãbala în dinþi. O zãbalã austriacã din
aceea de a cãrei frâuri, când tragi, metalul rupe falca. Gata! Dacã poporul român este dispus sã se lase pe mâna criminalã a justiþiei, sã o facã. Eu nu mai pot suporta! Nu anchete! Nu declaraþiile pipiþelor purtãtoare de cuvânt! Nu apã chioarã bãtutã în piuã! Nu! Zãbalã justiþiei. Ori se pune în slujba poporului, ori ne punem direct, din neputinþã autohtonã, în slujba justiþiei europene. Aºa nu se mai poate! Auziþi cretinisme: Corpul de control al ministrului va face ºi se va câ*a pe dânsa. Desfiinþaþi, români, aceastã coºniþã gãunoasã care duce la pierderea identitãþii naþionale ºi puneþi-vã sub autoritate europeanã! Altfel, azi cei de la Braºov, mâine eu, poimâine tu ºi tot aºa, pânã când România nu va mai fi. Vasile MORAR
ea. Adicã, o poate lãsa în paraginã, devenind un loc unde locuitorii needucaþi aruncã gunoaiele ºi unde se adunã ºobolanii, devenind, astfel, un adevãrat focar de infecþie, fãrã ca Primãria sã nu aibã nici un cuvânt de spus? Asta sã înþelegem? Referitor la celelalte spaþii dintre blocuri acestea sunt luate în evidenþã ca zone verzi ºi deci, spune adresa, “conform Legii 24/2007 art. 8, lit. d, persoanele juridice, indiferent de tipul de proprietate, au obligaþia de a nu diminua suprafeþele inventariate ca zone verzi”. Iar conform unui alt articol ºi altã literã din aceeaºi lege, persoanele fizice au obligaþia sã nu ocupe cu construcþii pro-
vizorii sau permanente zonele inventariate ca spaþii verzi, deci nici cu parcãri pentru maºini. ªi cum la noi unde-i lege, nu-i tocmealã... nimic de obiectat. ªi cum în România fiecare face ce vrea ºi nimeni nu verificã pe nimeni... Când a venit cineva din cadrul Primãriei sã vadã zona cu pricina ºi sã vorbeascã cu cetãþenii? Cã din birou, de unde-i cald ºi bine, e uºor a da din gurã ºi a gãsi tot felul de scuze. Din 2000 încoace, nu uitaþi! ªi au trecut nouã ani. Cât timp va mai trebui sã treacã pânã când ºi aceºti locuitori vor avea condiþii cât de cât europene? Adicã drumuri, parcãri, locuri de joacã pentru copii etc.
dezvãluiri
10
Anul III, nr. 91 | 6 - 12 februarie 2009
ªoc! Apã otrãvitã în Baia Sprie
Valer Barboloviciu a intoxicat deliberat bãisprienii PESTE 14. 000 DE OAMENI DIN BAIA SPRIE ªI TÃUÞII DE SUS AU BÃUT APÃ CU ARSEN
Lavinia GHEDAN lavinia.ghedan@ne-cenzurat.ro
recentã dezbatere publicã pentru aprobarea unui proiect de închidere a iazului de decantare de la Tãuþii de Sus a scos la ivealã un lucru înfiorãtor. O Peste 14.000 de oameni din Baia Sprie ºi Tãuþii de Sus au folosit ani la rând, pe timp de secetã, o prizã de apã chiar de sub halda de steril de la Puþul 5 al minei Baia Sprie. Tot aici zac depozitate, încã din anul 2001, 3.000 de tone de concentrat de piritã auriferã cu un mare conþinut de arsen. Apa din valea pe care a fost construitã priza de apã trece prin depozitul de piritã dupã care, încãrcatã cu metale grele, ajunge la robinetele beneficiarilor, fãrã ca aceºtia sã aibã mãcar cea mai vagã idee despre efectele negative pe care aceasta le poate avea asupra sãnãtãþii lor. Casa de Culturã din Baia Sprie a fost gazda dezbaterii publice pentru aprobarea proiectului de conservare a iazului de la Tãuþii de Sus. La adunare au fost prezenþi cei care ºi-au susþinut propunerea de proiect, adicã Institutul de Cercetãri Miniere, cetãþeni ai oraºului Baia Sprie, primarul ºi viceprimarul localitãþii, consilieri locali ºi reprezentanþi ai Apelor Române, ai Gãrzii Naþionale de Mediu, precum ºi ai presei. Totul a început cu o prezentare în luminã roz a modului în care se va face închiderea iazului de decantare de la Tãuþii de Sus. Însã, la scurt timp, dezbaterea publicã s-a transformat într-un adevãrat teren de dezvãluiri, care mai de care mai ºocante, venite atât din partea unor localnici, cât ºi din partea reprezentanþilor unor instituþii.
Proiectanþii au vrut sã-i fraiereascã Ideea procedeului de conservare a iazului de decantare de la Tãuþii de Sus a fost foarte bunã, cel puþin teoretic ºi pe timpul prezentãrii acesteia de cãtre proiectanþi. În principiu urma ca iazul sã fie acoperit cu o geomembranã pe pantele lipsite de vegetaþie, dupã care cu un strat de 40 de cm de pietriº, iar peste acesta cu 40 de cm de pãturã de sol. În aceasta urmau sã se planteze copaci, în principiu mesteacãn ºi plop, specii care suportã destul de bine solurile ultra acide. Versanþii iazului, care actualmente au vegetaþie, urmau sã rãmânã aºa cum sunt, lucru care a stârnit nemulþumirea comisarului Cãlin Criºan de la Garda Naþionalã de Mediu. “Domnule inginer, folosiþi
niºte termeni tare ciudaþi! Tot o daþi înainte cu suprafeþele cvasiîmpãdurite! Deci, sã înþeleg cã acele porþiuni pe care sunt câþiva copaci vor rãmâne aºa cum sunt? Pãi, acolo sunt niºte ravene de încape omul în picioare în ele! Apa va continua sã spele în acele locuri, iar problema versanþilor de la iaz nu mi se pare cã va fi rezolvatã în modul în care spuneþi dumneavoastrã. De ce nu le explicaþi oamenilor pe înþelesul lor ce vreþi sã faceþi?”, a spus Cãlin Criºan. În replicã, directorul Institutului de Cercetãri Miniere a încercat sã se apere, punând în faþa auditoriului la îndoialã pregãtirea profesionalã a comisarului de mediu, doar cã la întrebarea acestuia “Ce pregãtire aveþi, domnule Criºan?”, rãspunsul a venit sec “construcþii miniere, domnu’!” Modul în care proiectanþii au gândit reabilitarea iazului a fost deficitar, acest fapt fiind exploatat la maximum de cãtre cei prezenþi. Una peste alta, a venit ºi “bomba” care a fãcut ca proiectul sã nu fie acceptat sub nici o formã de cãtre locuitorii localitãþii Tãuþii de Sus, dar nici de cãtre unele dintre autoritãþile bãispriene.
Depozit de deºeuri toxice pentru tot Ardealul Din momentul în care proiectanþii au prezentat celor din sala Casei de Culturã din Baia Sprie planurile pe termen lung în ce priveºte iazul de decantare, proiectul nu a mai avut nici o ºansã sã treacã de dezbaterea publicã. “Dupã ce iazul va fi ecologizat, vom face o casetare a suprafeþei acestuia. Astfel cã nãmolurile provenite de la staþiile de epurare de la minele din Ardeal vor fi aduse ºi depozitate în casete de 5.000 de tone pe
suprafaþa iazului, pânã când acesta va ajunge la înãlþimea aprobatã de 319 metri. În acest moment iazul având 316,6 metri. Bineînþeles cã aceste casete vor fi la rândul lor ecologizate, fiecare în momentul în care va avea 5.000 de tone de nãmol”, a spus directorul Institutului de Cercetãri Miniere. Afirmaþia acestuia cã la Tãuþii de Sus ar urma sã se facã un depozit de deºeuri miniere a stârnit reacþii aprinse din partea celor prezenþi. “Nici vorbã! Vã spun eu cã aºa ceva nu o sã se întâmple niciodatã la iazul de decantare de la Tãuþi! Suntem de acord cu ecologizarea ºi conservarea iazului în modul în care aþi prezentat-o, chiar dacã are unele lipsuri, dar sã se mai depoziteze materiale pe acest iaz, sub nici o formã! Suntem sãtui de poluare ºi de problemele create de iazurile
de decantare pânã acum. Pe de altã parte, nu-i vãd sensul ca, dupã ce se cheltuiesc bani cu acoperirea cu pãturã de sol, sã vii ºi sã pui iar minereuri pentru a fi nevoie de o nouã ecologizare”, a spus Octavian Cerneºtean, fostul viceprimar al oraºului Baia Sprie, actualmente consilier local, nemulþumit de ideea depozitãrii nãmolurilor de la staþiile de epurare. Ce nu le-au mai spus proiectanþii oamenilor prezenþi la dezbatere a fost faptul cã, de fapt, ideea tocmai în asta consta. În a gãsi un loc în care sã se depoziteze toate acele deºeuri nedorite de cãtre nimeni. ªi unde se putea face acest lucru mai bine decât pe iazul de la Tãuþii de Sus? Cã, vorba aia, oricum sunt învãþaþi cu poluarea tãuþenii.
Ecologizare cu fripturã ºi alcool Iazul de decantare de la Tãuþii de Sus, de fapt unul dintre acestea, a mai fost “ecologizat” în urmã cu câþiva ani. Efectul? Pe mãsura lucrãrilor fãcute ºi nicidecum pe a banilor cheltuiþi. “Priviþi iazul! Apa se scurge de pe el prin ºanþurile colmatate ºi ajunge fie în râul Sãsar, fie pe la noi prin grãdini, când este multã ploaie. Iar copacii care trebuie sã susþinã malurile digului sunt doar unde ºi unde câte unul. Asta-i ecologizare? Dar nu mã mir, pentru cã este pe mãsura lucrãrilor. Eu locuiesc chiar aici, în apropiere de iaz ºi am vãzut cum se fãceau lucrãrile. Erau câþiva muncitori care mergeau în fiecare zi cu un tractor pe iaz unde duceau miei ºi viþei, pe care îi prãjeau. Dupã-masã,
dezvãluiri
11
Anul III, nr. 91 | 6 - 12 februarie 2009 veneau înapoi rupþi de beþi, cântând ºi dansând în remorca tractorului, de erau gata - gata sã cadã. Chiar mã gândeam de unde au atâþia bani sã o ducã tot într-o veselie”, ne-a spus Nicolae Chiuzbãian, localnic din Tãuþii de Sus. “Profesionalismul” cu care s-a lucrat la iazul de decantare i-ar pune pe gânduri ºi pe cei mai mari specialiºti în domeniu. Dupã ce din loc în loc au fost basculate câteva maºini de pãmânt, solul a fost nivelat pe întreaga suprafaþã a pantelor digului. Prin iulie - august au fost plantaþi ºi copacii. Ne întrebãm cum de nimeni nu a verificat modul în care se fãceau aceste lucrãri? Asta deoarece se ºtie cã în perioada de vegetaþie copacii se prind foarte greu. Dar la iazul de decantare de la Tãuþi biologia a fost sfidatã. De fapt, toate au fost sfidate, mai ales oamenii pe care existenþa iazului “ecologizat” i-a afectat pe mai departe. Doar banii care s-au luat pentru execuþia lucrãrilor nu au fost sfidaþi.
3.000 de tone de otravã ascunse Dar, lãsând deoparte problema eºuãrii proiectului de ecologizare a iazului Tãuþii de Sus, dezbaterea publicã de la Baia Sprie a avut ºi pãrþi bune. În toiul discuþiilor comisarul Gãrzii Naþionale de Mediu, Cãlin Criºan, a atras atenþia asupra unei probleme deosebit de grave, care ar fi trebuit sã fie prevãzutã în proiect. “Domnule director, existã o problemã deosebit de gravã în zonã. Eu am mai atras atenþia în repetate rânduri. La Puþul 5 al minei Baia Sprie sunt depozitate lângã halda de steril 3.000 de tone de concentrat aurifer care conþine arsen. Tot în acel loc existã o prizã de apã pentru oraºul Baia Sprie. Deci, problema piritei aurifere trebuie neapãrat rezolvatã. Dumneavoastrã trebuie sã cuprindeþi în proiect ºi transportul acesteia pe iazul de decantare, înaintea închiderii acestuia. Pentru cã pirita trebuie sã disparã cât mai urgent de acolo”, a spus comisarul Gãrzii de Mediu. Cu toate cã directorul Institutului de Cercetãri Miniere a spus cã el habar nu are despre acel depozit de piritã, noi înclinãm sã credem cã nu prea este adevãrat. Asta deoarece, în momentul executãrii unui proiect de ecologizare a unei zone, se iau în calcul toate problemele de mediu dintr-un perimetru mai vast. Doar cã o cheltuialã în plus cu încãrcatul ºi transportul a 3.000 de tone, probabil nu li s-a pãrut prea bi-
nevenitã proiectanþilor. Aºa cã s-au fãcut cã plouã. Adevãrata problemã însã, abia acum începe. Din sursa de apã care spalã cele 3.000 de tone de concentrat cu arsen au bãut apã potabilã peste 14.000 de oameni! Cum de a fost posibil?
Ia arsenul, nu-i arsenul! “Nu este adevãrat cã la Puþul 5 al minei Baia Sprie s-ar fi depozitat piritã auriferã! Într-adevãr, o oarecare cantitate de piritã a fost dusã acolo prin 2001, dar este vorba despre piritã standard. Cei care fac astfel de afirmaþii fie sunt rãuvoitori, fie vorbesc în necunoºtinþã de cauzã”, a declarat Eugen Olea, directorul companiei REMIN. În replicã însã, comisarul Gãrzii Naþionale de Mediu, Cãlin Criºan, a pus actele pe masã. “Este vorba despre 3.000 de tone de piritã auriferã provenitã de la ªuior. Am aici ºi procesul verbal prin care cei
care au depozitat concentratul la Puþul 5 al minei Baia Sprie au fost amendaþi cu 30 de milioane de lei vechi. Atâta erau sancþiunile la acea vreme. Dar sã facã cineva acum afirmaþia cã acest lucru este o fabulaþie mi se pare de-a dreptul o fantasmagorie”, ne-a spus Cãlin Criºan. Din procesul verbal încheiat la acea datã rezultã cât se poate de clar care este conþinutul celor 3.000 de tone de piritã. Aceasta este piritã auriferã care conþine arsen. Cu toate cã Olea nu era la acea vreme director al companiei REMIN, este puþin probabil ca acesta sã nu ºtie de existenþa arsenului în piritã ºi sã creadã cã este piritã standard. ªi, chiar dacã ar fi vorba despre piritã standard (dar nu este cazul!), situaþia tot ar fi deosebit de gravã. În timp, apare procesul de leºiere al piritei, iar în urma acestuia rezultã acidul sulfuric. Acid care tot în sursa de apã potabilã a oraºului Baia Sprie ar urma sã ajungã. Dar, în cazul de faþã cele
douã probleme se contopesc. Pe lângã conþinutul de arsen ºi metale grele, pirita auriferã nu este scutitã de procesul de leºiere, eliberând acid sulfuric. Dar cum de s-a gândit cineva sã facã o prizã de apã potabilã tocmai într-un astfel de loc?
Barboloviciu a otrãvit oamenii Interesant este faptul cã respectiva prizã de apã a fost construitã dupã ce se ºtia cã cele 3.000 de tone de concentrat arsenios au fost depozitate pe halda de la Puþul 5 al minei Baia Sprie. ªi, culmea, acest lucru a fost fãcut de cãtre fostul primar Valer Barboloviciu, primar care, în trecut, a fost inginer minier chiar la ªuior. Sã nu fi ºtiut acesta cât este de periculos concentratul cu arsen? Puþin probabil. Sã nu fi ºtiut cã apa curge de sus în jos? ªi acest lucru este la fel de puþin probabil. Atunci de ce a fãcut o prizã de apã potabilã într-un astfel de loc? Pro-
babil cã va rãmâne o enigmã. “I-am spus în repetate rânduri primarului cã acea prizã de apã nu este în regulã, deoarece o parte din apele pluviale care spalã depozitul ajung în sursa de apã a oraºului. Acesta însã a replicat cã apa, dupã ce trece peste ºapte pietre, este bunã de bãut. Aici chiar cã nu trece peste mai multe, întrucât priza de apã este la mai puþin de 10 metri în aval de la depozit”, ne-a spus unul dintre foºtii consilieri ai oraºului Baia Sprie. Problema este ºi mai gravã, întrucât sursa de apã era folositã doar atunci când celelalte prize de apã nu erau suficiente. Adicã, în perioadele de secetã. Dar în acele perioade ºi concentraþia de metale grele ºi arsen din apã este mai mare, deoarece nu existã procesul de diluþie specific concentraþiilor mari de apã. O altã problemã pe care domnul Barboloviciu credem cã o ºtia, întrucât a lucrat în industria mineritului, este aceea cã nici o staþie de epurare nu opreºte metalele grele care se aflã în diluþie în apã. Deci? Oare care a fost motivul pentru care primarul Barboloviciu nu a þinut cont de faptul cã apa otrãvitã a ajuns la robinetele celor peste 14.000 de oameni, timp de câþiva ani?
Cine va plãti organele sparte? O întrebare la care probabil vom obþine cu greu un rãspuns este - “Cine va plãti otrãvirea timp de câþiva ani a peste 14.000 de oameni?” Garda de Mediu? Nu, deoa-
rece aceºtia au aplicat sancþiuni ºi au avertizat asupra pericolului depozitãrii celor 3.000 de tone de concentrat aurifer pe albia vãii. Apele Române? Puþin probabil, întrucât aceºtia ºtiu bine cum sã iasã basma curatã. Dar de Autoritatea de Sãnãtate Publicã s-a auzit? ªi ce dacã? În birourile lor apa nu curge de pe depozitul de concentrat cu arsen. ªi, oricum, dacã este cazul, vor reuºi ei cumva sã demonstreze cã sãnãtatea oamenilor nu a fost “grav” afectatã. Fostul primar Barboloviciu? De ce? Pentru cã a construit o “nevinovatã” prizã de apã potabilã, într-un loc în care curge otravã? ªi ce dacã? Doar nu a murit nimeni. Încã! Dar efectele consumului de apã care a spãlat depozitul de concentrat arsenios este aproape imposibil sã nu-ºi fi pus amprenta asupra sãnãtãþii celor peste 14.000 de oameni. În special asupra copiilor. Nu se moare pe loc, pentru a putea demonstra uºor legãtura cu apa otrãvitã, dar sistemul imunitar al oamenilor poate fi grav afectat, unele organe, cum ar fi rinichii, ficatul ºi pancreasul, fiind slãbite din cauza intoxicãrii lente cu metale grele ºi arsen. ªi ce dacã? De cirozã au mai murit oamenii. Unii pentru cã erau bãutori. Dar niciodatã pentru cã erau bãutori de… apã “potabilã”. De Poliþie s-a auzit? Dar de Procuraturã? De anchete? Dar de analize de apã care “ies bine”, chiar dacã aceasta spalã un depozit de concentrat cu arsen? Deci? Unde ne sunt… profesioniºtii plãtiþi din bani publici sã ne omoare?
social
12
Anul III, nr. 91 | 6 - 12 februarie 2009
Iazul Colbu - trei rãniþi ºi un mort
Accident muºamalizat la Procuraturã Paradoxal, artizan este tot procurorul Vasile Pop, prim procuror al Parchetului de pe lângã Judecãtoria Viºeu de Sus, ajuns celebru cu supranumele de “procurorul NUP”, cel filmat în timp ce, în loc sã aplice legea, le cerea golanilor care i-au agresat pe poliþiºtii din Borºa ca sã se spovedeascã la preot ºi sã-i jure lui cã nu mai fac. Lavinia GHEDAN lavinia.ghedan@ne-cenzurat.ro
azul de decantare Colbu, situat în localitatea Borºa, este o adevãratã bombã cu ceas. IAccidentele ecologice s-au þinut lanþ în ultimii ani în aceastã zonã, dar efectele multora dintre ele au fost muºamalizate de cãtre autoritãþi. La fel cum, tot în acest loc, a fost muºamalizat ºi accidentul de muncã din 28 august 2007, când inginerul Ioan Mureºan ºi-a pierdut viaþa, în timp ce alþi trei muncitori au fost grav rãniþi în tunelul de subtraversare a iazului de decantare Colbu. Douã zile de precipitaþii abundente cãzute în cursul lunii august a anului 2007 au fost de ajuns pentru un prãpãd la iazul de decantare Colbu. Tunelul de subtraversare a iazului a fost blocat cu bucãþi de lemn, pietriº ºi alte aluviuni aduse de apã, punând astfel în pericol stabilitatea fizicã a acestuia, prin creºterea necontrolatã a oglinzii de apã din lacul de suprafaþã. Asta deoarece tunelul are rolul de a prelua apele pluviale în amonte de iaz ºi de a le conduce, pe sub steril, în aval. Pentru a evita producerea unei catastrofe ecologice, conducerea minei Borºa, în a cãrei sarcinã cãdeau lucrãrile de întreþinere a iazului, a luat hotãrârea de a se interveni urgent pentru decolmatarea tunelului.
ºan a mers la conducerea minei, pentru a încerca sã-i convingã sã opreascã momentan lucrãrile respective, întrucât riscul producerii unui acci-
Inginer ucis de apã ºi buºteni
dent este tot mai mare. Dupã ce a venit înapoi, ne-a spus cã nu a reuºit sã-i convingã ºi cã va trebui sã intrãm iar în tunel”, ne-a spus Ivan Moiº, unul dintre supravieþuitorii accidentului de muncã de la iazul Colbu. Lucrãrile la tunel au fost reluate în jurul orei 16.30, dar la scurt timp apa a intrat brusc în tunel, antrenând cu ea lemne ºi pietre. “Tunelul, care în locul producerii accidentului avea înãlþimea de aproximativ 1,60 metri ºi o lãþime de 1,20, era complet blocat de un dop format din lemne, pietre ºi aluviuni. Cei din conducerea minei au spus cã în spate tunelul este plin cu apã pe o lungime de cel mult ºase – ºapte metri. În schimb, colegii din echipa de salvatori minieri ne-au spus cã în tunel ar trebui sã fie apã pe cel puþin 150 – 200 de
În ziua de 28 august 2007, o echipã formatã din trei muncitori ºi inginerul Ioan Mureºan a intrat în tunelul de subtraversare a iazului pentru a efectua lucrãrile de decolmatare a acestuia. În tunel însã aceºtia au constatat cã grãtarul de protecþie de la intrare este rupt. În consecinþã, lucrãrile în interiorul acestuia erau foarte riscante. Cu toate cã au avertizat conducerea minei cu privire la riscurile la care se expun, ºefii au hotãrât cã lucrãrile nu pot fi oprite. Echipa formatã din cei patru mineri a continuat lucrul pânã în jurul orei 14.30, când au plecat la sediul unitãþii, pentru a lua masa. “În timpul cât am fost la masã, inginerul Ioan Mure-
Aurel Timiº
metri. Lucru care, de altfel, s-a ºi adeverit în momentul în care dopul slãbit a cedat”, ne-a spus mai departe Ivan Moiº. Viitura i-a surprins înãuntru pe cei patru membri ai echipei, iar în timp ce trei dintre aceºtia au reuºit sã se retragã într-o niºã, un al patrulea, inginerul Ioan Mureºan, nu a fost la fel de norocos. Corpul neînsufleþit al acestuia a fost gãsit apoi, dupã trecerea ºuvoiului, la 200 de metri în aval, blocat între peretele tunelului ºi o conductã. Lemnele ºi pietrele antrenate de viiturã nu i-au dat nici o ºansã de su-
Toader Timiº
pravieþuire. Ceilalþi trei membri ai echipei au ieºit din tunel cu toate, cã erau grav rãniþi. În cele din urmã, aceºtia au supravieþuit tragicului accident, dupã zeci de zile de îngrijiri medicale ºi tratament.
Dezinformare cât casa În momentul în care cei trei ortaci au ajuns în locul în care zãcea corpul lui Ioan Mureºan, au încercat sã-i acorde primul ajutor. “Un coleg i-a scos cu degetul din gurã pirita care parcã era bãtutã cu ciocanul, atâta era de presatã. Nãrile inginerului erau ºi ele pline de minereu. Buºtenii care au fost aduºi de apã aveau diametrul de 30 – 40 de cm ºi o lungime de pânã la un metru, iar aceºtia i-au provocat lui Ioan Mureºan rãni deosebit de grave la nivelul pieptului ºi al capului. De fapt, este greu de spus ce l-a omorât pe colegul nostru nãmolul care l-a înecat sau lemnele ºi pietrele care l-au lovit. Cert este cã, în momentul în care am ajuns noi la el, acesta era mort”, ne-a mai spus Ivan Moiº.
Vãzând cã nu mai au cum sã-ºi ajute colegul, minerii au ieºit din tunel. Singura persoanã cu care s-au întâlnit la ieºirea din tunel a fost inginerul Mircea Sava, care le-a spus cã puhoiul de apã a ieºit încontinuu din gura minei preþ de aproximativ ºapte – opt minute. “Dar, ce mi se pare interesant este faptul cã la acea vreme celor din presã li s-a
Vasile Pop
spus cã era vorba despre patru hoþi de fier vechi. Poate dacã muream toþi ºi în ziua de azi am fi fost consideraþi niºte hoþi ºi nicidecum muncitori. Nu pot sã cred cum de cei din conducere au încercat sã ascundã adevãrul în acest mod!”, a mai continuat acesta. Tot cei din conducere au afirmat la acea vreme cã inginerul Mureºan ar fi murit în Salvare, în timp ce era
social
13
Anul III, nr. 91 | 6 - 12 februarie 2009 transportat la spital. Asta cu toate cã, atât din actele întocmite de cãtre IML, cât ºi din spusele celor trei supravieþuitori, reiese cât se poate de clar cã acesta a murit în interiorul tunelului de subtraversare a iazului Colbu.
Incomozi eliminaþi Ivan Moiº a stat în spital trei zile dupã accidentul de la iazul Colbu. Reîntors la muncã, acesta are parte de o surprizã. “Dupã ce am primit iniþial trei zile de concediu medical, nu ºtiu cum a reuºit doctoriþa de la minã, dupã ce s-a sfãtuit cu juristul, sã transforme cele 72 de ore în 24. Pentru cã, din ultima adeverinþã de concediu medical, a rezultat cã doar o zi am fost internat. ªi era ºi normal sã facã acest lucru, atâta timp cât, în momentul în care aveam trei zile de concediu medical, incidentul de la iazul Colbu ar fi fost considerat ac-
dentului ºi pânã la desfacerea contractului de muncã. Ivan Moiº nu a avut prea mult noroc nici în cazul întâlnirii cu procurorul Vasile Pop. Care a fost ºi este foarte cunoscut pentru matrapazlâcurile, mai mult sau mai puþin legale, pe care le-a fãcut. Aºa cã plângerea acestuia împotriva conducerii minei Borºa a fost respinsã din start. Ivan Moiº face recurs la Judecãtoria Viºeu. Aceasta constatã cã “în raportul întocmit de ITM se concluzioneazã cã vinovat de producerea accidentului este dependentã de executant. Conducerea minei, în calitate de decident, nu are nici o culpã în cazul de faþã, decizia fiind substituitã de inginerul Ioan Mureºan de propria hotãrâre de a continua lucrãrile de decolmatare din aval. Vinovãþia lui nu poate fi însã urmãritã juridic, deoarece acesta a decedat. Faþã de cele reþinute mai sus, instanþa va respinge plângerea petentu-
Ivan Moiº
S-o dãm cu cocaina-n dinþi
Peste o tonã de cocainã a fost descoperitã în Portul Agigea. Preþiosul praf trebuia sã ajungã în Spania printr-o firmã craioveanã care importã lemn din Argentina. Pentru feþele subþiri drogurile ar fi costat peste 120 de milioane de dolari. Bani, nu jucãrie! Se mai dovedeºte încã o datã cã România e la intersecþia drumurilor crimei organizate, iar Cetatea Bãniei un nod prin care criminalitatea curge în toate pãrþile. Ca apa.
Guvernanþii români complici la crimã
lui ca nefondatã ºi îl va obliga la cheltuieli judiciare cãtre stat în sumã de 25 de lei.” Ivan Moiº nu se descurajeazã ºi face un nou recurs, de aceastã datã la Tribunalul Maramureº. De aici însã primeºte acelaºi rãspuns ca ºi în cazul precedent. Cã doar “cum îi turcu’, aºa-i ºi pistolu’”. Dacã procurorul Vasile Pop din Viºeu ºi Judecãtoria de aici le-au dat dreptate celor de la mina Borºa, cum sã nu fie ºi Tribunalul Maramureº în asentiment cu ei?
Epilog Un om a murit. Trei au fost grav rãniþi. Alþii sunt ameninþaþi mereu de producerea unui accident ecologic. Mii de oameni se intoxicã zilnic cu pulberile purtate de curenþii de aer de pe iaz. Apa din zeci de vãi ºi râuri este contaminatã cu metale grele ºi alte substanþe toxice provenite din steril. Mahãri din conducerea minei Borºa, dar ºi din cadrul companiei REMIN la acea vreme, iar în viitor ai Conversmin, ºi-au ºi îºi vor burduºi buzunarele cu sume serioase de bani proveniþi din lucrãri de “întreþinere” ºi “conservare” a iazului. Într-un cuvânt, toate acestea sunt iazul Colbu.
ceva sfânt, aceea este Justiþia. Aºa-i! Cine nu-i ca noi o s-o buleascã!
Serghei Gorbunov – condamnat la 15 ani de închisoare pentru tentativã de omor. Magistraþii craioveni îl elibereazã pentru trei luni, ca sã se trateze la ochi, puºcãria nefiind în stare sã-l vindece. Ce bine (n-aº vrea sã fiu cinic) ar fi fost de orbea!
O tânãrã a fost lovitã mortal pe o zebrã din Bucureºti. ªoferul era angajat al Ambasadei Austriei din Capitalã. Din nou stau faþã în faþã un mort (vã amintiþi de basistul Teo Peter?) nevinovat ºi un ºofer care poate ucide fãrã sã se teamã cã o sã i se întâmple ceva. În ce lume trãim? Bã, guvernanþi, pânã acum v-am dispreþuit! Acum vã urãsc din toatã fiinþa mea! Ce fel de tratate sau înþelegeri semnaþi? Viaþa “supuºilor” voºtri chiar nu înseamnã nimic? Bã, burtoºilor, chiar vreþi ca oamenii sã-ºi facã dreptate?
cident de muncã”, ne-a spus Ivan Moiº. Acesta însã nu s-a lãsat ºi a fãcut o plângere penalã cãtre Parchetul de pe lângã Judecãtoria Viºeu. Asta dupã ce, bineînþeles, i-a prevenit pe cei din conducerea minei cã nu va ceda uºor în faþa nedreptãþilor fãcute de aceºtia. Ocazie cu care de altfel a fost ºi dat afarã de la mina Borºa. Ba, mai mult, aceºtia “au uitat” sã-i plãteascã cele 42 de zile pe care acesta le lucrase din momentul producerii acci-
Puneþi Justiþiei zãbalã!
Ce a fãcut ucigaºul? A atacat lucrãtorii unei case de schimb valutar, ucigând doi oameni, dupã care a abandonat sacii cu bani, pierzându-se în noapte. Cele trei luni s-au fãcut ºapte, iar noi eram luaþi cu criza. Pun cu toatã gura o întrebare: Chiar suntem o þarã? Avem instituþii sau doar papagali? Mã, magistratule de la Craiova, ce fel de câine eºti?
Români, ce vi se mai poate fura? Ciorogârla. La Ciorogârla, într-o searã, au ieºit armele-afarã. S-a furat la noi în republicã totul. ªi crucea de la bisericã, ºi pragul de la casã. ªi inima din cerb, ºi pe-
În sfârºit, o veste bunã!
ruca judecãtorului, ºi plugul amãrâtului, ºi mãgarul colduºului. Da’ ce nu s-a furat? Acum se furã armele din depozitele republicii. S-au furat munþi, fabrici, vapoare, apartamente, averi, brânzã, salam, vrãbioare, ouã, nuci, ferestre, turnuri, castele, crame, biblii, pahare de cuminecãturã, galoºi, pãlãrii, papuci de casã, paltoane, biserici, drumuri, vaci, berbecuþi, case de culturã, pãduri, pãmântul de sub case, hârtoape, biciclete, râuri. Da’ ce nu s-a furat? De ce ne lamentãm cã s-au furat niºte pistoale? Ni se furã viaþa, datoritã justiþiei noastre dragi. Dar poporul este fericit pentru cã, auziþi, se fac anchete. Români, ce vi se mai poate fura?
Regizorul Cristian Mungiu, cu celebrul lui film “Patru luni, trei sãptãmâni ºi douã zile”, a luat, la Madrid, premiul Goya pentru cel mai bun film de pe continent. Ne bucurãm. O nouã generaþie de cineaºti vine, vine, vine, calcã totul în picioare. Da’ fiþi atenþi, burtoºilor de la putere, când va fi vorba de bani pentru alte proiecte, daþi cât mai puþini, cã patria-i în crizã! Banii republicii trebuie conduºi înspre justiþia complice la crimã, înspre armata cãreia i se furã obiectul muncii ºi izmana, înspre poliþia ce-o dã-n Logan la 70 de mii de euro capota, iar datoria
Pipiþele din Justiþie Vin pipiþele din Justiþie ºi explicã. Poporul, sãracu’, rãbdãtor pânã la plictis, ºi pe Dumnezeu rabdã ºi este fericit cã vine ancheta. A fost de ajuns! Dar pipiþele cu ºold tras la strung ºi þâþa datã-n silicon ne spun ce ºi cum. Cã legea, bat-o Dumnezeu de lege, a fost respectatã. Cã spiritul Constituþiei este în vânã, cã noi, românii, putem sforãi, cã cioara ºi cioica nu ne trec peste casã ºi cã, dacã avem
faþã de þãriºoarã, ca plutonierul de la mine de la Ulmeni: “Domn ºef, mi s-a furat bicicleta!” “Cine?” “Nu ºtiu!” “Mã, când îl prinzi îl aduci la mine la post. Sã vezi tu ce bãtaie îi dau eu!” Vasile MORAR
CASA DE ASIGURÃRI DE SÃNÃTATE MARAMUREª
COMUNICAT ÎN ATENÞIA MEDICILOR PRESCRIPTORI AFLAÞI ÎN RELAÞIE CONTRACTUALÃ CU CAS MARAMUREª Având în vedere prevederile Ordinului nr. 68/30.01.2009, pentru modificarea ºi completarea Ordinului preºedintelui CNAS nr. 501/14.07.2008, noua Listã de medicamente valabilã cu data de 01.02.2009 poate fi consultatã pe pagina de web a Casei Naþionale de Asigurãri de Sãnãtate, la adresa www.cnas.ro sau pe site-ul Casei Judeþene de Asigurãri de Sãnãtate Maramureº www.casmm.ro. Preºedinte – Director general Ec. Marinel Zoicaº
dezvãluiri
14
Anul III, nr. 91 | 6 - 12 februarie 2009
Proiectul lichidãrii lui Traian pentru România (IV) m ajuns la partea a patra a acestui extrem de interesant material care ne aratã cât de mari ºi cât de multe sunt interesele care guverneazã aceastã þãriºoarã. Câte persoane influente sunt implicate, cât de mulþi bani se învârt prin tot felul de maºinaþiuni. Jocurile de culise sunt multe, iar actorii pe mãsurã. Miza este mare, tocmai de aceea nimeni nu îºi permite sã piardã teren, cu atât mai mult sã fie exclus din joc. (D.H.)
A
Rusia, liberalii ºi virusul antiamerican Manifestarea cea mai pregnantã se vãdeºte în campania (cu note isterice) privind retragerea trupelor din Irak. În vara anului trecut, Tãriceanu ºi liberalii lui Patriciu invocau, pentru a justifica propunerea de retragere a trupelor româneºti din Irak, cazurile Spaniei ºi Italiei. La Madrid ºi la Roma guvernele sunt însã socialiste, membre ale grupului socialist din Parlamentul European. Tot grupul stângist european este infestat de virusul antiamerican. Unul dintre europarlamentarii reprezentativi ai acestui grup este celebrul militant troþkist din Franþa anilor ‘60, Daniel Cohen - Bendit, un fan declarat al Armatei Roºii sovietice. Grupul socialist european, care tot proclama autonomia europeanã faþã de Statele Unite în domeniul politicii externe ºi de securitate, este asociat cu grupãrile comuniºtilor ºi ecologiºtilor create ºi finanþate cu ani în urmã de Uniunea Sovieticã, mai exact de o direcþie a KGB-ului. Iniþiativa retragerii trupelor din Irak, trâmbiþatã de Tãriceanu, devoaleazã afinitãþile cu discursul antiamerican ºi antioccidental promovat de Rusia în plan european. Contextul este totodatã acela al planului instalãrii de baze militare americane în România. Rusia a reactivat reþelele de agenþi de influenþã conservate în România ºi astfel a ajuns preºedintele Camerei Deputaþilor, Bogdan Olteanu, sã afirme cã, deja intraþi în NATO, ar trebui sã o lãsãm mai moale cu parteneriatul cu Statele Unite. Finul lui Tãriceanu cerea, practic, întreruperea parteneriatului strategic cu Statele Unite. Agenta kaghebistã Gisella Vass ar fi fost mândrã de nepoþelul ei. Tot Bogdan Olteanu este cel care trãgea sforile pentru proiectata întâlnire a lui Tãriceanu cu Putin, preparatã deja de o recentã vizitã a lui Patriciu în Rusia.
Meleºcanul lui Patriciu, gunoiul în costum Armani De la începutul lui 2006 asistãm la o adevãratã ofensivã a lui Dinu Patriciu în ºtergerea responsabilitãþii penale personale, cât ºi a complicilor sãi. Eforturile sale au culminat prin asaltul asupra guvernãrii României, care a devenit practic o anexã a Consiliului de Administraþie ROMPETROL. Teodor Meleºcanu, ministru al Apãrãrii, a fost membru în Consiliul de Administraþie al ROMPETROL între 2002 ºi 2004. În condiþiile în care principalul acþionar al ROMPETROL, Dinu Patriciu, este nu doar anchetat penal, ci ºi într-un litigiu internaþional cu Statul Român, prezenþa unor oameni în poziþii cheie din Guvern, care au fost remuneraþi de el cu sume importante, ridicã serioase semne de întrebare faþã de cât de bine este protejat interesul public în acest litigiu. Meleºcanu a fost deconspirat recent ca agent securist de celebrul Liviu Turcu, ofiþerul care a fugit în Occident înainte de 1989 (Traian Bãsescu l-a numit pe Meleºcanu, mai inspirat, poate, “gunoi în costum Armani”). Meleºcanu a fost cel care a legat PNL-ul Bogdan Olteanu
Dinu Patriciu direct cu partidul lui Putin, semnând un acord cu o organizaþie din Moldova susþinutã ºi creatã de consilierul special al lui Putin, Gleb Pavlovski.
Orban, pudelul care latrã Ludovic Orban, fost ministru al Transporturilor, a fost administrator la Rominserv, firmã membrã a holdingului ROMPETROL, al cãrui principal acþionar este Dinu Patriciu. Orban a încercat, ca viceprimar al Capitalei, sã treacã prin Consiliul Municipal o hotãrâre favorabilã ROMPETROL. Instalat de Patriciu drept ºef al ofensivei anti-Bãsescu, Ludovic Orban a fãcut eforturi disperate pen-
tru a se remarca, prin obscenitate ºi trivialitate deºãnþatã, în ochii adevãratului ºef al PNL – Dinu Patriciu. Ludovic Orban ºi-a dovedit fidelitatea în perioada izbucnirii scandalului ROMPETROL, când a sãrit sã-ºi apere patronul, din calitatea de preºedinte al PNL Bucureºti afirmând cã, “dupã cazul Dinu Patriciu, nici un cetãþean al României nu se poate simþi în siguranþã” - jignind astfel toþi cetãþenii României, care n-au nici un motiv sã fie puºi în aceeaºi oalã cu jefuitorii economiei naþionale. Tatãl lui Orban a fost securist în perioada cea mai neagrã ºi mai plinã de blestemãþii a Securitãþii. Bãtrânii membri ai AFDPR care mai sunt în viaþã ºi-l amintesc încã pe mãcelarul din Braºov, renumit pentru sadism ºi maniac al bãtãilor crunte. A fost dat afarã în perioada anilor ‘60, când aparatul încerca sã îºi schimbe faþa. Ulterior, a lucrat la Abator, unde, ca fost securist, ºi-a fãcut de cap. A fost arestat pentru furt, fiind în lot cu fostul director al ONT, ªerbãnicã, un caz cunoscut la vremea aceea. A fãcut puºcãrie la Penitenciarul Codlea, ceea ce nu l-a oprit pe fii-su, Ludovic, sã-ºi doreascã sã serveascã Partidul. Astfel cã, dupã absolvirea Facultãþii de Tehnologie a Construcþiilor de Maºini din Braºov, în 1988, ºi-a propus sã intre la “ªtefan Gheorghiu”. Imediat dupã absolvire, la un an, a devenit, ajutat de “structuri”, învãþãcel în ale activis-
mului PCR la “ªtefan Gheorghiu”.
Politrucul pe stil nou Munca în fabricã nu i-a surâs, vocaþia de politruc fiind mult mai aproape de fibra sa intimã. Dupã Revoluþie, se metamorfozeazã în liberal, aripa deplin conspiratã, ºi se înscrie la continuatoarea ºcolii de activiºti de partid “ªtefan Gheorghiu”, la SNSPA, instituþie fondatã de ofiþerii Securitãþii ºi activiºtii Partidului Comunist, în sedii puse la dispoziþie de SRI. Conducerea SNSPA era asiguratã de cadre de nãdejde, apropiaþi ai lui Ion Ilici Iliescu, care avea nevoie de o instituþie ce urma sã asigure necesarul, linia a doua de cadre ºi slujbaºi ai reþelei cominterniste care apucase sã punã mâna pe conducerea statului. Din acea perioadã dateazã ºi racordul cu Dinu Patriciu, un reprezentant al structurilor acoperite, care îºi propunea, încã de pe atunci, preluarea patrimoniului românesc în folos propriu.
“Famiglia liberalã” “Famiglia liberalã” creatã de Patriciu cuprinde numai astfel de “curaþi liberali”, “pursânge”: Orban, odrasla de ofiþer de securitate, fotomodelul Tãriceanu, cres-
cut de colaboratorul Securitãþii Dan Amedeo Lãzãrescu, Bogdan Olteanu, finul ºi mâna dreaptã a lui Tãriceanu, nepot al Gisellei Vass, agenta NKVD direct implicatã în dosare de crimã ºi chiar cercetatã dupã Revoluþie o perioadã, pânã când, misterios, dosarul s-a topit… ºi exemplele pot continua. Cât despre Tãriceanu, practic nici nu mai încap comentarii, dacã avem în vedere cã în procesul ROMPETROL acesta depune mãrturie în favoarea companiei Bossului ºi împotriva intereselor Statului Român (deºi, teoretic, reprezintã Statul Român, ca prim-ministru!). Un simþ de slugã fãrã egal sau aroganþa unei sfidãri fãrã precedent l-a determinat pe Tãriceanu sã-i ofere, iniþial, postul Justiþiei avocatului lui Dinu Patriciu în Dosarul ROMPETROL, Cristian Iordãnescu. Informaþia apare chiar într-unul dintre ziarele oligarhului penal, “Adevãrul”. Am fi putut fi un exemplu unic pentru întreaga Europã cu un ministru al Justiþiei care sã cumuleze ºi funcþia de avocat al unui cercetat penal! ªi toate acestea în numele “reformei”, asigurãrii funcþionãrii statului de drept, garantãrii independenþei justiþiei ºi continuãrii luptei anticorupþie.
Complicitatea lui Constantinescu Patriciu ºi-a luat avânt în afaceri prin complicitatea
dezvãluiri
15
Anul III, nr. 91 | 6 - 12 februarie 2009
Bãsescu ºi rãzboiul total lui Emil Constantinescu care, nu întâmplãtor, este acum ideologul frontului antiBãsescu. Plasarea lui Constantinescu, tot mai evidentã în aceste momente politice din România, de partea celor care þin prin orice mijloace sã întrerupã la mijloc mandatul preºedintelui României trebuie analizatã cu mai multã atenþie. Geoanã, Constantinescu, Sorin Roºca Stãnescu ºi Voiculescu se vãd des ºi dezbat împreunã cu Patriciu un proiect numit România fãrã Bãsescu. Odatã cu instalarea regimului Constantinescu, Dinu Patriciu i-a cooptat pe Cãtãlin Harnagea ºi pe Dorin Marian, cel care rãspundea la nivel înalt de Securitatea Naþionalã, obþinând astfel suportul ºi propulsia SIE ºi a sistemului de siguranþã naþionalã. I-a recompensat ulterior pe amândoi, oferindu-le slujbe la ROMPETROL. Tãriceanu l-a mobilizat recent pe Dorin Marian la Cancelaria sa, instalându-l, practic, ºef al campaniei antiBãsescu. Resursele financiare nu vor fi o problemã, câtã vreme campania este susþinutã de Patriciu.
Lichidarea lui Bãsescu Constantinescu a primit, se pare, rolul de manager al acestui proiect, al cãrui mesaj definit chiar de el este “lichidarea lui Bãsescu”. Cu alte cuvinte, preºedintele Bãsescu trebuie înfrânt cu orice mijloace, deoarece ne aflãm în crizã – în stare de rãzboi total. Un prim efect al rãzboiului este suspendarea legii. Aºadar, Constantinescu a citat definirea fazelor, ne-a dezvãluit faza care urmeazã – suspendarea legii, a moralei ºi a regulilor. Geoanã propune sudarea lui Bãsescu într-un sarcofag de plumb sau alungarea din România (evident dupã lichi-
dare). Voiculescu ºi Roºca Stãnescu au în acest rãzboi rolul de ofiþeri de presã ºi diversiune. Constantinescu este ideologul. Când spui cã într-un rãzboi legile trebuie suspendate, ne îndreptãm spre un deznodãmânt al fatalului. Bãsescu trebuie sã disparã – ºi în plus, lovitura trebuie sã fie fatalã, pentru cã, odatã eºuatã, ea va genera un efect contrar. Constantinescu propune un proiect politic care nu exclude suprimarea. Când spui cã în rãzboi legile se suspendã excluzi din start procedura electoralã ºi votul democratic. Probabil cã poate fi luatã în considerare ºi fraudarea masivã a alegerilor printr-o generare premeditatã de haos, urmatã de o stare de urgenþã declaratã sub autoritatea Parlamentului. Lucruri asemãnãtoare se petrec în vecinãtatea noastrã rãsãriteanã.
Ucrainizarea României Asemãnarea ºi coincidenþa miºcãrilor de pe scena politicã a României ºi Ucrainei nu sunt deloc întâmplãtoare. ªi aici ºi în Ucraina se dã o bãtãlie – aproape pe faþã între interesele ruseºti ºi cele euroatlantice. Noile evoluþii din câmpul politic din România, dar ºi din spaþiul mai larg al vecinãtãþilor rãsãritene, Ucraina, mai ales, reclamã o nouã cheie de abordare, adecvatã dinamicii evenimentelor care sunt în derulare. Jocul lui Patriciu ºi sprijinul din umbrã sau fãþiº obþinut de acesta nu poate fi decriptat fãrã înþelegerea acestui aspect. Ucraina a lansat o adevãratã bãtãlie împotriva intereselor României, pe toate planurile posibile, episodul recent al transformãrii Insulei ªerpilor în district al Odessei, în scopul interzicerii accesului
Teodor Meleºcanu
þãrii noastre la rezervele continentale submarine de hidrocarburi, fiind doar vârful aisbergului. Ne aflãm într-o arie de intersecþie a numeroase interese geo-politice, în mijlocul bãtãliei pentru trasarea rutelor viitoarelor conducte care urmeazã a fi alimentate de þiþeiul din bazinul Mãrii Caspice. O rivalitate energeticã fãrã precedent se ascunde în spatele numeroaselor dispute diplomatice ºi militare regionale. Din aceastã perspectivã trebuie aºezatã grila de înþelegere a rolului lui Patriciu ºi a acþiunii “grupului sãu de crimã organizatã”.
Destructurarea economiei naþionale Vreme de mai bine de un deceniu, grupul infracþional condus de Patriciu a spãlat bani, a manipulat piaþa de capital ºi a înºelat autoritãþile. ROMPETROL era nava amiral a comerþului exterior românesc, se aflã în topul firmelor româneºti de comerþ exterior, fiind singurul contractor specializat în petrol ºi gaze care activa cu succes pe piaþa mondialã. Ani de zile aceastã societate a adus în þarã milioane de dolari rezultaþi din lucrãrile de foraj ºi construcþii-montaj în domeniul petrolier executate în diverse þãri ale lumii. Afacerea ROMPETROL a fost din start clãditã pe baza unei strategii de destructurare a economiei naþionale. Au avut loc o serie de lovituri succesive care au lichidat întreg patrimoniul petrolier al Româ-
niei, una dintre averile strategice ale þãrii fiind înstrãinatã prin jaf – politicã dusã de toate guvernãrile care s-au succedat dupã momentul 1989. Tandemul de astãzi OMV - ROMPETROL este expresia unui periculos monopol în industria petrolului creat prin contribuþia decisivã a “elitei” corupte securistice ºi de partid. Cazul Patriciu ºi analiza contextului care a creat situaþia de acum este de o covârºitoare importanþã în sensul percepþiei orizontului societãþii româneºti în intervalul urmãtor. Patriciu este un exponent ilustrativ, este deja expresia unei tipologii a oligarhiei româneºti, asemãnãtoare celei ruseºti. Nu întâmplãtor oligarhia noastrã este conectatã direct cu omologii de la Moscova. Eficacitatea Cartelului aratã o remarcabilã tenacitate.
PNL S.R.L. Liberalii stau în poziþie de drepþi în faþa ºefilor Cãlin Popescu Tãriceanu (15 milioane de dolari) ºi Dinu Costache Patriciu (350 milioane de dolari). Pentru a avea sprijin în partid, Tãriceanu i-a luat asociaþi în firmele Intervam S.A., Leader High Tech S.A. ºi Sopas S.A. pe colegii lui Sebastian Vlãdescu, Andrei Chiliman, Dan Radu Rusanu, George Danielescu - SAFI, Radu Spiridon Cojocaru, Dan Constantinescu, Ion Basgan. Dupã ce a reuºit sã punã mâna pe PNL ºi sã scape de contestatari, gruparea Tãriceanu - Patriciu se poate lãuda cã deþine controlul asupra partidului.
Conºtienþi cã pentru politicieni banul este cel mai important, cei doi afaceriºti s-au asociat cu senatori, deputaþi ºi primari din PNL. Patriciu a subjugat întreaga filialã PNL Prahova, iar ceilalþi colegi sunt þinuþi la respect prin relaþiile de afaceri, în care, bineînþeles, ºefii cei mari sunt patroni sau acþionari majoritari. Este motivul principal pentru care, în urmã cu doi ani, Theodor Stolojan spunea cã PNL-ul s-a transformat într-un SRL.
sunt acþionari liberali: ARI Electronics Invest S.R.L., Banca Românã pentru Relansare Economicã Libra Bank, Flanco Import Export S.R.L., Publimedia S.R.L., dar ºi fantomatica S.C. ARABESQUE INVESTMENTS INTERNATIONAL S.A., cu domiciliul în Insulele Virgine. La Leader High Tech S.A., printre partenerii lui Cãlin Popescu Tãriceanu îl gãsim pe fostul ministru de Finanþe Sebastian Vlãdescu, dar ºi firma S.C. Medist S.R.L.
Legãturile de afaceri ale grupãrii Tãriceanu Patriciu cu membri PNL
Banii ºi relaþiile “bãieþilor deºtepþi”
Firma Intervam S.A. este una din multele societãþi la care este acþionar Cãlin Popescu Tãriceanu, premierul României. Interesant este cã printre acþionari gãsim nu mai puþin de ºase liberali: Andrei Chiliman, Dan Radu Rusanu, George Danielescu - SAFI, Radu Spiridon Cojocaru, Dan Constantinescu, Ion Basgan. Chiliman este primarul sectorului 1 din Bucureºti, Basgan parlamentar de Teleorman, Cojocaru - fost parlamentar de Braºov, Constantinescu - senator de Braºov, iar Dan Rusanu este deputat de Hunedoara. Cel mai cunoscut este George Danielescu, zis ºi SAFI. Alãturi de aceºtia, pe lista acþionarilor mai apar alte firme, la care, întâmplãtor,
Este cel puþin dubios cum atâþia liberali sunt asociaþi cu Tãriceanu ºi cu Patriciu în diverse firme. ªi nu numai cu ei, în cercul bãieþilor deºtepþi intrând, mai nou, Sebastian Vlãdescu, Bogdan Olteanu, Relu Fenechiu ºi alþii. Sã nu mai poatã aceºti politicieni sã facã afaceri cu altcineva? Sau poate cã tocmai banii ºi relaþiile – unele chiar în PSD - de care dispun Tãriceanu (15 milioane USD, conform Topului 300 Capital) ºi Patriciu (350 de milioane de dolari) sã fie hotãrâtoare în alegerea celor doi ca parteneri? PNL nu mai este un partid în care sã primeze interesul public ºi politic, ci unul în care guverneazã legea banului. Este un fel de SRL al lui Tãriceanu ºi Patriciu, ambii implicaþi în megaafacerea ROMPETROL. (VA URMA) Preluare dupã yogaesoteric.net, mai 2007
sos viaþa!
16
Anul III, nr. 91 | 6 - 12 februarie 2009
Împotriva cipurilor remurile Judecatei de Apoi sunt mai aproape ca niciodatã. Tot ce se întâmplã în jurul nostru confirmã acest aspect. Oamenii sunt tot mai rãi, tot mai egoiºti, tot mai îndepãrtaþi de Dumnezeu ºi de Cuvântul Sãu. Tot mai mult bestia îºi aratã faþa, iar cine va vrea sã vadã va vedea, iar cine nu va fi pierdut pentru totdeauna. Cu toþii suntem vinovaþi de aceste lucruri, deopotrivã oameni ai Bisericii sau simpli cetãþeni. Aceastã însemnare electronicã a acestei naþii este lucrãtura Diavolului. Tocmai despre aceastã lucrãturã ne-a vorbit în prima parte a acestui articol pãrintele Iustin Pârvu, care a lansat un apel cãtre poporul ortodox, ierarhi, preoþi ºi cinul monahal, îndemnându-i sã lupte pânã la capãt ºi sã nu le fie teamã, fiindcã Domnul este alãturi de ei. (D.H.)
V
Spuneþi NU IADULUI! Însemnarea electronicã a naþiunii trebuie sã aibã consimþãmântul ei. Dezbatere contra ºtanþãrii biometrice prin cipuri invizibile
Primii din lume la paºapoarte cu toate datele biometrice, începând din acest an! Fila informatizatã a noilor documente de cãlãtorie conþine un cip electronic invizibil. Fãrã a fi consultaþi ºi fãrã a aproba acest lucru, românii vor avea paºapoarte cu date biometrice încorporate începând din acest an. Oficial, prin date biometrice se înþelege, într-o primã fazã, introducerea în fila informatizatã a paºaportului a unui “cip electronic invizibil” care va conþine aceeaºi fotografie care existã pe fila respectivã, însã în format electronic. Este vorba despre o fotografie color cu dimensiunile 35 mm 45 mm, conþinând imaginea facialã a persoanei privitã din faþã, cu capul descoperit ºi ochii deschiºi. Ministerul de Interne a informat cã Uniunea Europeanã adaugã cel puþin o mãsurã suplimentarã de identificare. Aceasta constã în încorporarea în cipul electronic aflat în pagina informatizatã a documentului, alãturi de imaginea facialã ºi pe cea a impre-
siunilor digitale ale degetelor de la fiecare mânã. Agenþia de presã Mediafax ne informeazã cã Gabriel Oprea, noul ministru de Interne, a ºi vizitat, la sfârºitul anului trecut, Centrul Naþional Unic de Personalizare a Paºapoartelor Electronice. Unde, începând cu 1 ianuarie 2009, se produc noile tipuri de paºapoarte, care conþin 50 de elemente de siguranþã, faþã de cele 32 câte existã pe actualele documente. Între timp, ministrul a fost schimbat, dar prevederile ºi interesele autoritãþilor, evident, au rãmas aceleaºi. “Elementul de noutate” al paºaportului biometric îl constituie introducerea unui cip care include datele personale ale deþinãtorului. “Noile paºapoarte sunt dovada faptului cã România îºi poate îndeplini responsabilitãþile pe care le are ca þarã membrã a Uniunii Europene. Introducerea unor elemente suplimentare de siguranþã ºi, bineînþeles, controlul strict la graniþe au rolul de a împiedica exportul ºi importul de infracþionalitate”, susþine ministrul Administraþiei ºi Internelor. Începând cu 31 decembrie 2008, România, ca stat membru al Uniunii Europene, poate emite paºapoarte electronice în conformitate cu Regulamentul nr. 2252/2004 al Consiliului Europei, privind standardele pentru elementele de securitate ºi elementele biometrice integrate în paºapoarte ºi în documente de cãlãtorie emise de statele membre. Conform Ordonanþei de
Urgenþã a Guvernului nr. 94/2008 pentru stabilirea unor mãsuri privind punerea în circulaþie a paºapoartelor electronice, precum ºi producerea altor documente de cãlãtorie, personalizarea paºapoartelor electronice se realizeazã de cãtre Centrul Naþional Unic de Personalizare a Paºapoartelor Electronice, care funcþioneazã în structura Direcþiei Generale de Paºapoarte a M.A.I. Conform aceluiaºi act normativ, producerea blanchetelor (paºapoarte în alb) se realizeazã de cãtre Compania Naþionalã “Imprimeria Naþionalã”. Potrivit sursei citate, România este singurul stat din lume care emite un model de paºaport electronic care cuprinde, chiar de la momentul introducerii, ambele elemente de identificare, respectiv imaginea facialã ºi impresiunile digitale, conchide Mediafax.
Numãrul 2, dupã SUA, la ameninþãri teroriste? Nu este foarte clar de ce noi suntem primii în toate, cum am fost ºi cu noile note bancare de plastic ale leului, deºi, teoretic - ºi tot fãrã consultanþã popularã - vom trece în curând la moneda europeanã - euro. Nu este foarte clar care este motivul acestei cheltuieli imense, în condiþiile “crizei internaþionale”, stãrii de subzistenþã a pensionarilor ºi a unei subsalarizãri a profesorilor, de exemplu. În Statele Unite, preºedintele George Bush invoca, anul trecut, în Decretul sãu de instituire a Biometriei informatizate, “Securitatea Naþionalã”, la punctul 1, cã motivul principal al actului este “protejarea naþiunii împotriva «teroriºtilor cunoscuþi ºi suspectaþi»” (“known and suspected terrorists” KSTs - Vezi White House: National Security Presidential Directive and Homeland Security... SUBJECT: Biometrics for Identification and Screening to Enhance National Security). Dacã în cazul american raþiunea este, cel puþin oficial, o mãsurã “antiteroristã”, care sã fie la noi moti-
vul: suntem o naþiune de teroriºti sau, dupã SUA, suntem a doua þarã din lume ca risc al unei ameninþãri teroriste iminente? Nu este foarte clar nici de ce nimeni, dar absolut nimeni din Guvern, nu s-a gândit sã supunã aceastã temã dezbaterii publice, conform normelor de scenã ale aºa-zisei democraþii la care suntem ºi noi niºte figuranþi, acolo. Chiar atât de mare este pericolul ºi nu ºtim noi? Sau însemnarea noastrã, ca pe vite, este primul
pas al unor alte mãsuri luate pentru controlul absolut al fiinþei umane? Ceea ce este clar este faptul cã noua reglementare încalcã dreptul la intimitate ºi propria persoanã, la viaþã ºi la libertate. ªi, mai mult decât atât, încalcã convingerile religioase ale peste 87% din naþiune (Vezi http://www.razboiulnevazut.org/ articol/51/Scrisoarea-ParinteluiPaisie-Aghioratul-referitoare-lasemnele-vremurilor-666.) Orice cetãþean trebuie sã aibã dreptul la alegere, atunci când i se pune
viaþa într-un cip - updatat la voia autoritãþilor - atunci când este transformat într-un simplu numãr, mai ceva ca în statul comunist sau nazist.
“Viaþa fãrã a fi însemnat” În statul vecin ortodox Serbia, în urma unei campanii pornite de o simplã organizaþie de creºtini, introducerea cipurilor biometrice a fost blocatã. Biserica Ortodoxã Sârbã
sos viaþa!
17
Anul III, nr. 91 | 6 - 12 februarie 2009
cu date biometrice a organizat o conferinþã ºtiinþificã, la care au participat experþi în IT, profesori universitari ºi personalitãþi culturale, care au solicitat Guvernului, printr-un apel public, oprirea ºtanþãrii electronice a oamenilor pânã la o dezbatere naþionalã pe aceastã temã. Dupã doi ani de lupte ºi sprijin din partea comunitãþii academice ºi bisericeºti, victoria credincioºilor ortodocºi asupra autoritãþilor a fãcut ca biometrizarea cu fierul roºu a sârbilor sã fie respinsã. (Vezi Serbia rejects biometric ID cards EDRI.) Bineînþeles, asociaþia care a reuºit aceastã performanþã, “Dveri” - Porti (http://www.dverisrpske.com/), nãscutã în 1999, la Facultatea de Filologie a Universitãþii din Belgrad, a fost catalogatã imediat de “prietenii” Serbiei (aceiaºi cu cei ai României) drept fundamentalist-extremistã ºi antimondializare, ca
d e o p l a y ? d o cid=279260406068094333&h l=en http://video.google.co.uk/videoplay?docid=2029681589148358971&hl=en. Cu subtitrarea în românã.
Declaraþia Sfintei Chinotite a Muntelui Athos Considerat de cãtre toþi credincioºii drept centru al Ortodoxiei, Sfântul Munte Athos a avut întotdeauna rolul hotãrâtor în combaterea ereziilor ºi a învãþãturilor strãine credinþei apostolice. În legãturã cu problema sistemului de identitate electronicã Schengen, comunicatul de faþã este al doilea care a fost emis de Sfânta Chinotitã imediat dupã evenimentele din vara lui 1997. Îndemnul ºi exemplul monahilor athoniþi, pãstrând
ºi cum globalizarea ar fi un lucru bun. Avocatul Dragoljub Djordjevic, promotorul campaniei anti-biometrie “Viaþã fãrã a fi însemnat”, a mers mai departe, în 2008 contestând legea abuzivã la Curtea Supremã a Serbiei. Ceea ce trebuie sã facem ºi noi. Studiind materialele accesibile pe internet despre biometrie, am dat ºi de un institut al cãrui nume spune tot pentru români: Information Acces Division, pe scurt IAD.
duhul declaraþiei Sfântului Sinod al Greciei, sunt clare: vor refuza primirea noilor tipuri de buletine care îngrãdesc libertatea umanã, înjosesc personalitatea individualã ºi forþeazã conºtiinþa creºtinilor. Ceea ce trebuie sã facã ºi dreptcredincioºii români.
Înfioraþi-vvã aici:
Comunicatul Sfintei Sinaxe Duble Extraordinare a Sfântului Munte
http://www.biometrics.gov/ http://www.biometrics.org/ DOCUMENTARE VIDEO http://victorroncea.blogspot.com/ 2009/01/documentar-videonoul-microcip-uman.html http://video.google.co.uk/vi-
Karyes, 21.08/3.09.1997 Sfânta Chinotitã Sfântul Munte Athos Nr. Protoc. F2/32/1412
Sfânta Sinaxã Dublã Extraordinarã a Sfântului
Munte Athos, cercetând iarãºi importanta chestiune a Acordului Schengen ºi a buletinelor electronice de identitate, a socotit necesar ca, în continuarea declaraþiilor sale anterioare, sã informeze cinstitul popor ortodox grec urmãtoarele:
1. Împãrtãºim neliniºtea întregii Biserici, alãturându-ne ritului recentelor comunicate ale Sfântului Sinod al Bisericii Greciei, Sfântului Sinod Eparhial al Bisericii Cretei ºi al multor altor Sfinte Mitropolii ºi Sfinte Mãnãstiri. 2. Ca monahi ortodocºi, trãim permanent în duhul rãstignirii ºi al Învierii, duh al plânsului de pocãinþã dãtãtor de bucurie ºi al aºteptãrii venirii Celui “care a pornit ca un biruitor sã biruiascã” (Apocalipsa 6, 2). Considerãm de aceea necesar sã amintim fiecãrui creºtin ortodox cã împlinirea datoriei fundamentale a mãrturisirii credinþei noastre cãtre Domnul nostru Iisus Hristos nu se poate împleti cu un duh de tulburare ºi panicã, duh care nu aratã altceva decât lipsa credinþei ºi a trãiniciei harului din inimã. Adâncirea
studiului semnelor vremii ºi constatarea cu certitudine a zilelor de pe urmã produc o bunã neliniºte ce are drept rezultat încercarea unei pocãinþe depline, a unei lupte hotãrâte pentru biruirea patimilor noastre aducãtoare de moarte ºi a unei mai bune pregãtiri pentru intrarea în Împãrãþia Mielului cel înjunghiat. “Fericiþi cei ce spalã veºmintele lor ca sã aibã stãpânire peste pomul vieþii ºi prin porþi sã intre în cetate!” (Apocalipsa 22,14) 3. Cãderea din dreapta credinþã ºi secularizarea, spiritul general de apostazie ºi de înaintare în diverse rãtãciri ºi slujiri ale diavolului, saltul progresului tehnologic, al sistemelor de înregistrare, arhivare ºi supraveghere, universalizarea economiei ºi constatarea încercãrii de pãtrundere clandestinã a simbolurilor anticreºtine în domenii vitale ale vieþii sociale, cum sunt produsele comerciale, tranzacþiile economice ºi relaþiile stat - cetãþeni, fac cu adevãrat mult prea palpabile ºi apropiate cele pe care Sfântul Evanghelist Ioan le descrie în versetele 13:16-18 din de Dumnezeu insuflata Carte a Apocalipsei. Îndreptãþita neliniºte ºi protestele cinstitului popor nu au, desigur, scopul de a împiedica împlinirea desãvârºitã a proorociilor la o vreme de care “nimeni nu ºtie, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatãl” (Matei 24-36). 4. Suntem însã îngrijoraþi ºi protestãm deoarece rãceala ºi indiferenþa arãtatã faþã de credinþa ºi tradiþia spiritualã a unui popor creºtin ortodox de cãtre Guvernul sãu ºi a reprezentanþilor sãi aleºi pot pune Biserica, chiar ºi Naþiunea, într-o încercare inoportunã ºi în confuzie. 5. Declarãm încã o datã cã datoria fundamentalã a mãrturisirii credinþei, dar ºi încrederea în cele câte Mângâietorul le-a predat ca proorocii în Biserica creºtinã, ne obligã sã refuzãm a accepta orice fel
de buletin electronic de identitate cu Cod Numeric Matricol Unic (C.N.M.U.), ca aducând prejudicii libertãþii persoanei ºi conºtiinþei noastre creºtine. 6. Chemãm Guvernul ºi pe reprezentanþii aleºi ai poporului grec sã anuleze aplicarea dãunãtoare Naþiunii, dar deja votatã de Parlamentul ales, a Acordului Schengen, deoarece nu conþine o garantare deplinã a respectãrii secretului particular ºi a prezumþiei de nevinovãþie a cetãþeanului ºi contribuie în cel mai înalt grad la degradarea ortodoxiei neamului nostru, de vreme ce introduce discriminãri inadmisibile pentru cetãþenii þãrilor terþe. 7. Declarãm cinstitului popor grec cã trãim “bunã” neliniºte întru Dumnezeu pentru cele petrecute, în post ºi rugãciune, stabilind în acest scop o priveghere de toatã noaptea în Sfânta Bisericã Protaton, duminicã, 8/21 – 9 97, de Sãrbãtoarea Naºterii Maicii Domnului.
8. Fie ca rugãciunile Preacuratei Nãscãtoare de Dumnezeu, Mijlocitoarea tuturor ºi Acoperitoarea Sfântului Munte ºi a ortodocºilor de pretutindeni sã-i întãreascã pe toþi credincioºii în lupta comunã a pocãinþei, a sfârºitului creºtinesc ºi a bunei mãrturisiri ºi sã alunge de la naþiune orice nouã ispitã ºi evoluþie a evenimentelor care duc departe de izvoarele dãtãtoare de viaþã ale Tradiþiei noastre Creºtine Ortodoxe. Semneazã: Reprezentanþii ºi Proestamenii celor 20 de Sfinte Mãnãstiri ale Sfântului Munte Athos, prezenþi la Sfânta Sinaxã Dublã Extraordinarã www.civicmedia.ro Victor Roncea (www.victor-roncea. victor.roncea@gmail.com)
social
18
Anul III, nr. 91 | 6 - 12 februarie 2009
Fantoma din adâncuri
Apa unei fântâni a fost “poluatã” cu o… bãtrânã O FEMEIE S-A SINUCIS ÎN FÂNTÂNA VECINEI Lavinia GHEDAN lavinia.ghedan@ne-cenzurat.ro
femeie din localitatea Ciocotiº este în pragul disperãrii. La cei 78 de ani pe care îi are, aceasta spune cã nici nu s-a gândit vreodatã cã asupra ei s-ar O putea abate o aºa mare nãpastã. Vecina acesteia s-a aruncat într-o noapte în fântânã. Problema este cã femeia, bãtrânã ºi aceasta, nu s-a aruncat în fântâna proprie, ci în aceea a ei. Acum proprietara fântânii cu pricina nu mai poate folosi apa pentru bãut. Ba, mai mult, o bântuie fantoma bãtrânei moarte. ne-a spus o vecinã a femeii în fântâna cãreia s-a aruncat sinucigaºa.
Popa, apa ºi berula
“Vai, da nu a avut ea fântâna ei? Nu s-a putut arunca acolo sau sã meargã la râu, cã ºi acolo este apã destulã? Vai, da’ ce mare necaz mi-a fãcut! Numa’ nu pot înþelege de ce nu s-a aruncat în fântâna ei!” Cam aºa începe fiecare zi pentru bãtrâna din Ciocotiº. Dupã care urmeazã explicaþiile bântuirii de peste noapte: “Vai, da’ cât de rãu mã tem noaptea! Cã am vãzut-o când o scos-o din fântânã, numa’ curgea apa din boarfele de pe ea. Vai ºi cum mã strigã toatã noaptea sã merg ºi sã o scot de acolo! Da’ eu nu mã duc cã mi-e fricã, numa’ îmi pun Biblia la cap, cã doarã e Diavolu’, nu cred cã este ea!”
Anchetã în Ciocotiº “Eu numa’ nu cred cã ea s-a aruncat! Eu cred cã cineva a omorât-o ºi apoi a aruncat-o în fântânã ca sã ºteargã urmele. Foarte suspect a fost când au scos-o. Numa’ ce au venit ºi au luat-o ºi au dus-o. Dacã am mers la Poliþie sã cer procesul verbal, mi-au spus cã la ce mi-e bun?! Asta mi-a întãrit ºi mai mult bãnuielile! Dar nu mã las, trebuie sã se facã luminã în acest caz! Momentan, pentru mine este neelucidat acest caz”, nea spus fata bãtrânei, venitã tocmai de la oraº pentru a elu-
cida misterul. De fapt, bãtrâna sinucigaºã se pare cã suferea de ceva afecþiuni psihice. În urmã cu mulþi ani, bunica sinucigaºei a recurs ºi ea la aceeaºi metodã de sinucidere. Doar cã a folosit fântâna proprie atunci. “Amu’ acolo s-o mai aruncat. Apoi nu s-or arunca toþi unul peste altul! Poate s-o gândit cã nu o sã încapã. Sau cine ºtie ce o fi fost în mintea ei... Da’ era femeie bunã! Cã mie mi-a fost varã bunã asta care s-o aruncat. Amu’ tot vin aci la vecina ºi, când nu avem ce face, plângem amândouã. Ce sã facem? Cã suntem bãtrâne ºi nu avem de lucru”,
Încercând sã aplaneze conflictul dintre familia sinucigaºei ºi proprietarii fântânii în care s-a aruncat aceasta, într-un moment de imprudenþã, popa din sat a fãcut afirmaþia cã apa din fântânã este potabilã ºi cã el va bea primul din ea. O miºcare a feþei bisericeºti foarte imprudentã, deoarece a încins ºi mai tare spiritele. “O zis popa cã el bea din apã! Da’, ãsta-i popã?! Îi pe o mânã cu aiºtia, cã i-o dat covoare în bisericã ºi au euroi! Cã doarã aieste îs doamne ºi aiesta îi diac la bisericã, apoi toatã ziua îs laolaltã. Da’ apã nu o venit sã beie, cã ºi cu aghiazmã a dat numai la ei în vilã! Da’ când o bãut bere cu bãrbatu-mio aci, lângã fântânã, o uitat? Bine cã o fost bunã berea atunci! Amu’ fuge de aieste ºi se înþeleg cum sã ne nãpãstuiascã”, a spus fata bãtrânei, proprietarã de fântânã fãrã apã potabilã. Mai mult, grupul de femei adunate la faþa locului, adicã în apropierea fântânei buclucaºe, aduc ºi alte acuze
feþei bisericeºti care, în opinia lor, s-a cam abãtut de la canoanele bisericeºti încercând prin diverse presiuni sã o convingã pe bãtrânã cã fântâna ºi
cer bãtrânei cota-parte pentru a se racorda la reþea. “ªi asta nu este tot! ªi moartea suspectã a bãtrânei au muºamalizat-o! Poate a
curtea acesteia nu sunt “spurcate”. “Da’ cum sã bei apã de pe mort? ªi nici de lângã nu se poate! Eu nici sã mã împuºte ca pe Ceauºescu nu aº pune mâna pe fântânã, d-apoi sã mai ºi beau apã!”, a adãugat o altã babã venitã ºi ea în grabã.
fost un accident. O fi cãzut din pod ºi au aruncat-o în fântânã ca sã parã sinucidere”, a mai adãugat aceasta. ªi, chiar dacã a fost o simplã sinucidere, femeile tot o conspiraþie vãd la mijloc. Poate cã cineva a îndemnat-o
Conspiraþia “útia toþi îs una! Ia, am aici o hârtie pe care a trimis-o la mama de la Cluj. Asta aºa, ca sã o intimideze. Cã asta, fata celei care s-a aruncat în fântânã, trage sforile ºi în Primãrie, ca sã nu se poatã lega la reþeaua de apã. Cã ei ºtiþi ce fac? Vând apa cu 50 de milioane”, ne-a mai spus fiica bãtrânei, nemulþumitã cã proprietarii unei reþele de apã îi
sã le “spurce” fântâna. O altã problemã pe care acestea nu ºi-o explicã este de ce ºlapii sinucigaºei erau lângã fântânã. “Cum? Cine vrea sã se sinucidã îºi lasã ºlapii lângã fântânã? Asta sã o spunã cui vor, nu mie!”, ne-a spus foarte revoltatã cealaltã fiicã a femeii în curtea cãreia s-a întâmplat drama. Aproape toþi trecãtorii sunt opriþi de cãtre femeile în cãutare de explicaþii ºi intervievaþi cu privire la femeia care s-a sinucis în fântâna vecinilor. “Cum de nu ºtii?! Nu ai auzit? Vrei sã ajungi ca bãrbatu-to, pe pat?”, a fost luatã la întrebãri o bãtrânicã care trecea nevinovatã pe drum ºi afirma cã habar nu are ce s-a întâmplat. ªi povestea merge mai departe. “Vai, da’ nu a avut ea fântâna ei? Nu s-a putut arunca acolo? Nu putea sã meargã la râu, cã ºi acolo este apã destulã? Vai, da’ ce necaz…”
cultur(nici)a
19
Anul III, nr. 91 | 6 - 12 februarie 2009
ªi minciuna este vorbã, dar vremea descoperã adevãrul
“De la regimul comunist la regimul Iliescu” Dragoº HOJDA dragos.hojda@ne-cenzurat.ro
e spune cã adevãrul ne va face liberi. Dar oare ne-am întrebat vreodatã dacã vrem sã fim liberi? Dacã vrem sã ºtim ce înseamnã cu adevãrat libertatea? Dacã vrem sã cunoaºtem adevãrul? Pentru cã, nu-i aºa, unele lucruri nu trebuie sã vadã lumina zilei niciodatã. Din punctul meu de vedere, dar ºi al altora, în mod cert, cam despre acest lucru vorbim ºi în cazul Revoluþiei din 1989, în cazul anilor care au urmat Revoluþiei, când unii au vândut totul, alþii au cumpãrat, iar cei mai mulþi nu ºtiau ce se întâmplã. Pânã s-au dezmeticit însã, þara era deja ocupatã de comuniºtii din rândul doi. Asta chiar dacã de-a lungul anilor au mai apãrut frânturi de adevãr, au mai ieºit la ivealã unele aspecte care nu au fãcut altceva decât sã confirme ceea ce noi toþi am intuit deja. ªi anume faptul cã evenimentele din 1989 au fost orchestrate de cineva interesat direct de acestea ºi de turnura pe care ar fi luat-o ºi nu au venit ca urmare a faptului cã ne-am sãturat de cultul personalitãþii marelui conducãtor. Deºi...
S
Un vechi proverb românesc spune cã “ºi minciuna este vorbã, dar vremea descoperã adevãrul”. Iatã cã a sosit vremea descoperirii adevãrului despre evenimentele care în mod sigur ar fi trebuit sã ne transforme modul de a fi ºi de a gândi. Iar cel care vine ºi ne aduce acest adevãr este un personaj care va rãmâne cu siguranþã-n memoria oamenilor ºi care nu va putea fi scos din manualele de istorie datoritã rolului pe care l-a jucat în primii ani de dupã Revoluþie. Virgil Mãgureanu este numele sãu, iar vizita distinsului oaspete în municipiul nostru a fost prilejuitã de lansarea volumului “De la regimul comunist la regimul Iliescu”, un volum apãrut la Editura RAO. Unul care s-a bucurat de un real succes la târgul Gaudeamus. Evenimentul a avut loc, cum era ºi normal, la Biblio-
teca Judeþeanã “Petre Dulfu”, printre cei prezenþi la lansare numãrându-se Teodor Ardelean - directorul acestei instituþii de culturã, care ºi-a presãrat întreaga introducere cu privire la cel care este Virgil Mãgureanu cu pasaje din Biblie, primarul Cristian Anghel ºi alþii.
Adevãruri neºtiute “De la regimul comunist la regimul Iliescu” este o carte-dialog incitantã între istoricul Alex. Mihai Stoenescu - unul dintre cei mai avizaþi analiºti ai perioadei recente din istoria României - ºi profesorul Virgil Mãgureanu, ºef al Serviciului Român de Informaþii în anii care au urmat imediat Revoluþiei din 1989, mai exact între 1990 – 1997, un om care cu greu poate fi
scos din ale sale, dupã cum bine se autocaracteriza. Mãgureanu poate fi considerat unul dintre martorii de nepreþuit pentru epoca postdecembristã, un om care acolo unde nu ºtie, preferã sã tacã. Despre aceastã epocã s-au scris nu unul, ci câteva zeci de volume, dar toate aveau ºi au încã un lucru în comun: nu au fost suficient de explicite pentru românul cel de toate zilele. Dar toate acestea sunt acum de domeniul trecutului, cãci din acest punct de vedere dialogurile realizate cu Virgil Mãgureanu pe marginea Revoluþiei din 1989 ºi a anilor care i-au urmat sunt mai mult decât binevenite. Un prim pas îndreptat înspre clarificarea datelor care, pentru cei care au fost direct implicaþi ºi nu numai, par evidente. Dar pentru cititorul de rând sunt dezvãluiri ºocante despre istoria trãitã în necunoºtinþã de cauzã.
Virgil Mãgureanu ºi Mihai Stoenescu
Cartea ne oferã confirmãri, infirmãri ori clarificãri propuse de fostul ºef al SRI pe marginea acestor întâmplãri care ºi-au lãsat amprenta asupra conºtiinþei acestei þãri în care ne ducem cu toþii ºi binele ºi rãul. Centrul de greutate al volumului se mutã pe analiza în profunzime a scenariului revoluþionar, a momentelor cruciale din acea lunã decembrie a anului 1989. Dar nu numai. Aºa cum au putut remarca toþi cei prezenþi, volumul de faþã este unul extrem de valoros pentru istorici, dar în aceeaºi mãsurã ºi incitant pentru cititorul obiºnuit, care are ocazia de a asculta pe cineva autorizat vorbind despre implicarea sovieticã în evenimentele din decembrie. Un om care neagã denumirea de revoluþie pentru ceea ce s-a întâmplat atunci, în acele zile de 21, 22, 23 ºi 24 decembrie 1989. Cei care au avut ocazia rãsfoirii acestei cãrþi-dialog au putut observa cã amãnunte interesante despre lupta pentru putere în primele luni ale anului 1990 ne sunt oferite nouã, cititorilor, celor care dorim ca adevãrul sã triumfe în faþa minciunii. Aflãm cã Securitatea a continuat sã acþioneze, deºi, în mod oficial, aceasta nu mai exista. ªi multe asemenea dezvãluiri care ar trebui sã ne punã pe gânduri ºi sã realizãm cât de puþine lucruri ni se spun nouã, cetãþenilor direct afectaþi de ceea ce se întâmplã acolo sus.
Virgil Mãgureanu nu face altceva decât sã ne spunã lucruri esenþiale despre istoria recentã a României, despre primii doi ani de libertate anarhicã, în care statul prãbuºit în luna decembrie a anului 1989 era lipsit de un serviciu secret care sã-l protejeze. Un stat român care încearcã sã-ºi refacã din temelii primele ins-
“Revoluþia nu a fost opera unei mulþimi spontane ieºite-n stradã pentru cã nu îl mai suporta pe Ceauºescu. Într-adevãr devenise, sãracul de el, de nesuportat.” Autorul ne dezvãluie ºi faptul cã la Moscova, dar ºi în capitalele occidentale, se ºtia cã Ceauºescu nu va apuca Anul Nou.
Cuvinte de final
tituþii democratice. Un stat român care trebuia sã îºi regãseascã identitatea pierdutã. Fostul ºef al SRI afirmã clar cã schimbarea lui Ceauºescu a fost o operaþiune minuþios ºi îndelung pregãtitã de Gorbaciov, Kremlin ºi KGB. Nici americanii, israelienii ºi francezii nu sunt tocmai strãini de aceastã mutare. Pentru Mãgureanu evenimentele din 1989 au fost nimic mai mult decât o “loviturã de stat militarã, reuºitã parþial”.
Autorul ne-a demonstrat încã o datã cã nu se teme sã spunã lucrurilor pe nume. La lansarea acestui volum nu s-a putut abþine sã nu facã o serie de remarci ironice la adresa “blondei de la Cotroceni”, despre care crede cã nu are ce cãuta în Guvern. Din punctul sãu de vedere, numirile în fruntea statului se fac din cu totul alte motive, fãrã a se þine seama de profesionalism ºi competenþã. Exemplul ales a fost ministerul Turismului, despre care s-a spus cã a fost înfiinþat doar pentru o singurã persoanã, care nu s-a remarcat cu absolut nimic în acest domeniu, un ministru cãruia îi lipseºte experienþa. Un argument pentru a demonstra de ce România este una dintre cele mai înapoiate þãri din Europa, în care nu s-a fãcut nimic în ultimii ani, ci numai s-a distrus. Mãgureanu a concluzionat cã România nu ºi-a gãsit încã conducãtorii, prin urmare nu are cum sã aibã pretenþia sã însemne ceva în dialogul cu restul þãrilor din Uniunea Europeanã.
(i)realitãþi
20
Anul III, nr. 91 | 6 - 12 februarie 2009
ªoc! Baia Mare este Ciorogârla II
S-au furat nouã arme!
În noaptea de 3/4 februarie 2009, sediul Clubului Sportiv Municipal, Secþia Tir Sportiv a fost spart. Hoþii au furat patru pistoale cu aer comprimat marca Morini ºi alte cinci puºti, aceeaºi marcã. Pentru a ajunge la arme hoþii au spart patru uºi metalice ºi un fiºet metalic, toate asigurate cu grilaje metalice ºi nu mai puþin de 14 lacãte. comprimat, astea erau cerinþele, asta am asigurat. Noi n-avem buget de investiþii!”
Ioan Romeo ROªIIANU rosiianu@ne-cenzurat.ro
ub pretextul confidenþialitãþii anchetei, poliþiºtii lui Isac n-au anunþat evenimentul în Buletinul de Presã. În realitate, lui Isac îi este teamã ca nu cumva o þarã întreagã sã afle de spargere, iar presa sã vinã în Baia Mare ºi sã descopere haosul, incompetenþa sau corupþia care domnesc în Inspectoratul de Poliþie al Judeþului Maramureº. Paradoxal, nici mãcar Federaþia Românã de Tir, proprietara de drept a armelor, nu a anunþat dispariþia acestora.
S
Eveniment neanunþat În timp ce Biroul de Presã al IPJ Maramureº ne împuie constant capul ºi ne þine la curent cu toate gãinãriile petrecute prin judeþ, prezentându-ne pompos toate acestea ca realizãri mãreþe ale ofiþerilor ºi subofiþerilor, în acest caz n-a scos nicio vorbã, n-a zis nici pâs! Celor de-acolo nu li s-a pãrut important sã anunþe societatea civilã de faptul cã niºte hoþi profesioniºti deþin acum nouã arme. Drept cã acestea sunt neletale, dar meritam sã ºtim ºi noi! Cã, oricum, tanti Leana de la magazinul din colþ nu face ea diferenþa între o armã letalã ºi una neletalã! Ea n-are de unde ºti cum aratã de aproape pistoalele cu aer comprimat!
Hoþi profesioniºti Hoþii au pãtruns în incinta Clubului prin efracþie.
Ca niºte profesioniºti adevãraþi, au reuºit sã spargã nu mai puþin de 14 lacãte mari, patru uºi metalice asigurate cu grilaje de fier forjat ºi un fiºet metalic. Incinta în care erau armele pãstrate nu era asiguratã nici mãcar cu camere de luat vederi ºi nu exista nici paznic. Despre acest aspect, preºedintele CSM Baia Mare, Sorin Andrei (foto) ne-a declarat urmãtoarele: “Noi am respectat ºi îndeplinit absolut toate cerinþele celor de la Biroul Arme ºi Muniþii din cadrul Poliþiei Municipiului Baia Mare. Dacã la Poligonul de la Tãuþii Mãgherãuº ne-au cerut sã punem camere de luat vederi, am pus! Am pus ºi alarmã, avem ºi paznici înarmaþi, avem tot. Aici, nefiind vorba de arme letale, ci numai de unele cu aer
Arme pe stradã Hoþii au furat patru pistoale cu aer comprimat marca Morini ºi cinci puºti corpuri, tot cu aer comprimat. Ele sunt folosite pentru competiþii ºi antrenament, pentru proba de 10 metri. Sunt arme neletale, cu diaboluri. Din cele patru pistoale sustrase în noaptea de 3/4 februarie douã nici mãcar nu funcþioneazã. Fiecare pistol în parte are în jur de 400 de grame fiecare ºi cam în jur de un kilogram fiecare puºcã. Valoarea lor de cumpãrare, acum patru ani, când au fost achiziþionate de cãtre Federaþia Românã de Tir era de câte 28 de milioane de lei vechi bucata. Federaþia le-a dat apoi în custodie Clubului Sportiv Municipal Baia Mare. Acum, când dupã furt au trebuit a fi din nou evaluate, conducerea CSM, þinând cont ºi de uzura acestora le-a estimat la numai 11,2 milioane de lei vechi fiecare.
Campioanã afectatã Cea mai mare problemã a celor de la CSM Baia Mare e faptul cã multipla campioanã Adriana David (foto) a rãmas fãrã pistol. Unul dintre cele furate era al ei. Adriana a plecat vineri la lotul naþional fãrã arma creatã special pentru ea. În acest context, în cele nouã zile de pregãtire centralizatã ea va fi nevoitã sã se antreneze cu o altã armã în vederea participãrii la Campionatul European de la Praga, care va începe peste douã sãptãmâni. Problema vine din faptul cã la aceste arme speciale, dupã mâna fiecãrui sportiv se face o crosã (mâner n.n.) specialã. Tocmai pentru ca arma sã nu i se miºte în mânã, sã nu aibã joc ºi sã afecteze linia de ochire.
Spargere înainte de control Spargerea a fost constatatã de angajaþii CSM Baia Mare în dimineaþa zilei de 4 februarie. Aceºtia l-au anunþat pe preºedintele Sorin Andrei, iar acesta a sunat la 112.
Paradoxal, exact cu o zi înainte poliþiºtii de la Biroul Arme ºi Muniþii verificaserã la Poligonul din Tãuþii Mãgherãuº modul în care era asiguratã paza ºi siguranþa celorlalte arme. Chiar în 4 februarie ei ar fi trebuit sã verifice ºi modul în care erau pãstrate aceste arme neletale.
Ciorogârla II Chiar dacã vorbim de arme neletale, pericolul este evident. Dacã hoþii au reuºit sã spargã atâtea lacãte ºi uºi, faptul clar cu premeditare, n-avem nicio garanþie cã ei nu le vor
folosi fie ºi pentru a intimida nu ºtiu ce vânzãtor. Pentru cã sunt puþini cei capabili sã facã diferenþa între o armã letalã ºi una neletalã. Totuºi, ca o precizare extrem de liniºtitoare, hoþii n-au furat calculatoare, casetofoane ºi alte bunuri. Deci þinteau exact armele. Numai cã, în graba lor, n-au mai furat ºi compresorul ºi buteliile necesare procesului de încãrcare a acestor arme. Deci, nu le pot folosi decât ca mijloc de intimidare. Sã vedem, dincolo de toate, când va anunþa eminentul Isac dispariþia acestora!
tel: 0742-9949884, fax: 0262-2278.014