Issuu on Google+

Anul II, Nr. 86, 3 - 9 ianuarie • Preþ 1 LEU

DEZVÃLUIRI

(I)REALITÃÞI

Poliþiºtii editeazã ilegal o revistã

Poliþist rãzuit din calendar pag. 4 - 5

ADMINISTRAÞIE

Sabotaj la Sighet

pag. 20 pag. 4

ARC PESTE TIMP

Interviu cu fiul Regelui Mihai pag. 14 - 15

SOCIAL

Amendat fãrã vinã

pag. 5

SOS VIAÞA!

Drogurile lumii moderne pag. 16 - 17

SOCIAL

Faþa nevãzutã a Sighetului pag. 6

paginile 2-3 Edi©torial

Albul murdar al lumii

Ioan Romeo ROªIIANU

Datorii publice

pag. 7

Abandon în vamã

pag. 7

Falsuri la Recea

pag. 8

Decadenþa PRM Balul bobocilor

pag. 9 pag. 12

Groapa ucigaºã

pag. 13

Francmasoneria

pag. 18

Venirea iernii ºi cãderea primei zãpezi naºte sentimente contradictorii în sufletele oamenilor. Prilej de bucurie pentru prunci, stare de teamã ºi grijãnmulþitã pentru maturii potopiþi de taxe ºi impozite. Albul zãpezii acoperã mizeria lumii, însã gradul de însãrãcire împrãºtie neguri peste-o lume în care prãpastia dintre

bogaþi ºi sãraci se acutizeazã într-un ritm alarmant. Albul zãpezii acoperã gunoaie ºi naºte amãgirea unei lumi pure. Dar, ca-n toate cele, dacã ridici puþin vãlul realitãþii maculatul ia imediat locul imaculatului. Realitatea lumii ºi lumea realã ca un privit ascuns într-o oglindã. Te scufunzi în adâncul oglindit ca-ntr-o ºoaptã. Dar tot n-ai cum scãpa de gemetele lumii, de sãracii lumii, de cei numai puþin ridicaþi deasupra nevoilor. Crãciun, Naºterea Domnului, colinde, lumânãri fumegând

în biserici. Senzaþia cã putem redeveni mai buni, mai frumoºi. Amãgire! Odatã ajuns în stradã, departe de pavãza sfinþilor cu privire rece ºi fixã de pe pereþii sfintelor biserici românul redevine trist. Speranþa dispare-n vânt, i se risipeºte iluzia frumuseþii ºi-a bunãtãþii, e repotopit imediat de-o adâncã durere tãcutã. E singur ºi gol, ca ºi rãtãcit printr-o lume strãinã sufletului lui, aspiraþiilor lui de mai bine ºi mai frumos. Am vãzut în aceastã perioadã de înãlþare sufleteascã, paradoxal, mai mulþi oameni

urâþiþi decât aº fi crezut. Nu urâþi! Doar oameni afectaþi crunt de aceastã tranziþie ca ºi interminabilã, doar oameni, oameni marcaþi de opulenþa altora ºi de propria lor sãrãcie sau neputinþã. Am vãzut mai mulþi oameni îngenuncheaþi de acest sistem ticãloºit, oameni care-au început sã-ºi piardã încrederea-n tot ºi în toate, oameni care-au reintrat în biserici cãutând argumentul divinitãþii pentru-a se putea apãra ºi proteja de vicisitudinile unei lumi în care visul nu mai este monedã de schimb nici mãcar în minþile mai mult sau mai puþin înfierbântate-ale unor adolescenþi încã neloviþi la greul vieþii.

Am vãzut oameni suspinând mai des decât râzând, cerºetori mai mulþi decât cei darnici, mai multe haine vechi decât noi, mai multe lacrimi decât bucurie, mai multã suferinþã decât mi-ar fi putut trece prin minte. Am vãzut mai multã mizerie decât alb ºi curat, mai mult întuneric decât luminã. ªi asta-n pofida parfumului de falsã sãrbãtoare ºi a luminilor care-au împânzit bulevardele. Am vãzut toate astea deoarece lumina ºi frumuseþea nu prea mai au puterea sã rãzbatã dintr-un interior împovãrat de griji înspre-un exterior strãin ºi indiferent.


dezvãluiri

2

Anul III, nr. 86 | 3 - 9 ianuarie 2009

Furt în sediul IPJ Maramureº (III)

Parchetul muºamalizeazã infracþiunile MAFIEI din poliþie Proverbul românesc conform cãruia “câinii latrã, ursul merge mai departe” se potriveºte de minune când vorbeºti despre mult prea strânsele ºi nefireºtile relaþii ºi legãturi dintre poliþiºtii ºi procurorii din Maramureº. Noi am scris pânã ne-au durut degetele, am dezvãluit ilegalitãþile ºi miºmaºurile fãcute de ei, dar... Vom continua sã facem acest lucru deoarece avem convingerea cã tot va veni o vreme în care vor plãti pentru cele fãcute. Cã, noi am citit în Constituþia României cã scrie cã “nimeni nu este mai presus de Lege”. Ioan Romeo ROªIIANU rosiianu@ne-cenzurat.ro

-a fost numãr al publicaþiei noastre în care sã nu alocãm spaþiu neregulilor din administraþia publicã localã. Dar, ca la noi în România, cei în N mãsurã sã aplice Legea ori au avut biete reacþii, ori au tãcut mâlc, confirmând existenþa la înalt nivel a traficului de influenþã ºi a corupþiei... fãrã frontierã. În ultimele numere, dupã cum aþi putut vedea, am scris pe larg despre modul în care unii poliþiºti sunt pur ºi simplu deasupra lumii ºi legii. Bineînþeles cã asta a fost posibilã cu acordul ºi larga complicitate a procurorilor ºi a ºefilor din IPJ Maramureº. Cazul pe care l-am dezvoltat a fost cel al ofiþerului Lucian Petruþ, cel care furã banii subofiþerilor. Astãzi continuãm dezvãluirile noastre având convingerea cã “vremurile sunt aproape”, dupã cum frumos ºi clar stã scris în Sfintele Scripturi.

Haosul de la Parchet Am arãtat pe larg în numãrul trecut cã deºi iniþial a reþinut în sarcina lui Lucian Petruþ absolut toate acuzaþiile aduse de agentul de poliþie Viorel Stroe, ca un fãcut, procurorul Ioan Dorel Buda de la Parchetul de pe lângã Judecãtoria Baia Mare l-a scos nevinovat de toate cele pe ofiþerul nostru cu nevastã tot ofiþer. Dar, ca sã pricepeþi ºi mai bine “firul epic” – iatã cum un dosar penal devine o poveste în mintea unui procuror! – ca sã înþelegeþi mai bine haosul care domneºte-n voie în Parchetul condus încã de Vasile Brisc reluãm firul poveºtii. Aºadar, Viorel Stroe constatã la un moment dat, din fluturaºii de salariu de pe lunile mai ºi iunie 2008 – primii cu toate detaliile de salarizare! – cã i se opresc ilegal ºi abuziv bani de cãtre Lucian Petruþ, pentru un SNPPC în care nu sa înscris niciodatã! Prin urmare, în data de 15.07.2008 înregistreazã la Parchetul de pe lângã Judecãtoria Baia Mare – atenþie unde! – o plângere penalã cãreia i se dã nu-

mãrul 2659/P/08/15.07.2008. În numãrul trecut am scris despre ºi am ºi scanat în ziar documente cât se poate de clare, de relevante. S-a vãzut cât de repede s-au grãbit sã reacþioneze cei vizaþi de plângerea lui Stroe, de la însuºi marele Petruþ pânã la docilul Isac. Acte cu parfum de trafic de influenþã, clare încercãri de muºamalizare a cazului, de ºtergere a urmelor. Dar, ca sã vã mai convingeþi încã odatã de faptul cã n-a fost o coincidenþã totul, vã

spun cã, deºi Stroe a depus la Parchetul de pe lângã Judecãtoria Baia Mare plângerea lui penalã, din considerente lesne de înþeles lui îi rãspunde-n scris... cineva de la Parchetul de pe lângã Tribunalul Maramureº.

Trageri de timp Fãptaºul se numeºte, de data aceasta, prim-procuror adjunct Ioan Crinel Couþi, un mai vechi “prieten” al publicaþiei noastre. El, dupã ce ºefii lui direcþi ºi cei din IPJ au de-

cis muºamalizarea cazului, ca sã tragã de timp, a preluat el cazul. Care, iniþial cel puþin,

cicã era de competenþa lui. Apoi, brusc, conform Ordonanþei date de el în 31 iulie 2008, nu mai este. Dintr-o datã! Ca sã vezi! Paradoxal, exact în perioada în care cicã a instrumentat el cazul, Petruþ ºi Isac încercaserã sã-l convingã pe Stroe sã-ºi retragã plângerea fãcutã. Dacã au eºuat verbal, s-au ºi grãbit sã-ºi ºteargã urmele-n scris. Am scris ºi noi ºi-am demonstrat asta pe larg în numãrul trecut! Aºadar, prin Ordonanþa din 31 iulie 2008 Ioan Crinel Couþi dispune “declinarea competenþei de soluþionare a cauzei Parchetului de pe lângã Judecãtoria Baia Mare”. Ciudat, domnule Couþi, tare ciudat! Stroe s-a adresat iniþial exact Parchetului în fa-

voarea cãruia aþi declinat competenþa. Atunci de ce v-aþi bãgat „ca musca-n lapte”? Nu cumva ca sã trageþi de timp? Ca sã-l purtaþi pe Stroe de la Ana la Caiafa, în speranþa cã el va abandona, cã va renunþa pânã la urmã?

Alba – neagra la Parchet Din Ordonanþa lui Couþi aflãm cã “din adresa nr. 182084/23.07.2008 a IPJ Maramureº rezultã cã numitul Petruþ Lucian are gradul profesional de subinspector, iar în prezent acesta nu face parte din structura poliþiei judiciare, fiind eliberat din aceastã structurã la data de 01.07.2008”. Dar ºi cã, în contextul în care Petruþ nu mai este judiciarist, i “se aplicã normele dreptului

Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridicã pentru conþinutul articolului aparþine autorului. În cazul unor agenþii de presã sau personalitãþi citate, responsabilitatea juridicã le aparþine. Tipar executat la Compania Tipograficã Cluj-Napoca | Sãptãmânalul NECENZURAT este partener al Agenþiei Naþionale de Presã AGERPRES


dezvãluiri

3

Anul III, nr. 86 | 3 - 9 ianuarie 2009 Nouã, atunci una ne-a spus, dar cu totul ºi cu totul altceva a scris în dosarul cauzei. Sã fie acesta rezultatul “intervenþiilor” sau “sugestiilor” de/din culise? Numai el ºi Dumnezeu ºtie! Oricum, un lucru este cert. Culic n-a cerut absolut nicio expertizã contabilã în acest caz. Lucru la mintea cocoºului pentru un adevãrat profesionist, dar inutil pentru el. Printr-o astfel de expertizã Culic ar fi putut afla exact care era valoarea adevãratã a prejudiciului cauzat de Petruþ prin “mijloace specifice”, dupã înscrierea ilegalã a unui mare numãr de agenþi în SNPPC. Era de ajuns sã fi fãcut o simplã adresã la Serviciul Contabilitate al IPJ Maramureº ºi ar fi aflat exact la câþi poliþiºti li s-au reþinut abuziv anumite sume de bani, ce valoare ºi cât timp. Apoi ºi de la Lucian Petruþ, o evidenþã cu toþi membrii care au adeziuni la SNPPC. Compara, aduna ºi scãdea ºi-i dãdea exact... rezultatul corect.

Cu caseta la Parchet

comun”, deoarece vorbim “de o infracþiune de înºelãciune”. Paradoxal, eminentul procuror, se contrazice exact în urmãtorul pasaj. În cel în care recunoaºte faptul cã EL ar trebui sã-l ancheteze pe Petruþ. Citãm: “este adevãrat cã, în perioada 11.04.2005 – 01.07.2008 numitul Petruþ Lucian a fãcut parte din structura poliþiei judiciare însã atâta vreme cât acesta nu mai are în prezent aceastã calitate (...) instanþa rãmâne competentã sã judece chiar dacã inculpatul, dupã sãvârºirea infracþiunii, nu mai are acea calitate doar în cazurile în care fapta are legãturã cu atribuþiile de serviciu ale fãptuitorului sau s-a dat o hotãrâre în primã instanþã. Or, în speþã, fapta sesizatã nu are legãturã cu atribuþiile de serviciu ale numitului Petruþ Lucian”. Buuun! Deci, chiar dacã Petruþ i-a înscris pe mai toþi cu japca-n sindicatul sãu când era poliþist judiciarist, la Parchetul

IUNCTIS VIRIBUS!

lui Brisc... nu se pune!

Secretomanie Dupã cum am arãtat pe larg în numãrul trecut al publicaþiei noastre, dupã ce Ioan Crinel Couþi ºi-a declinat (in)competenþa în soluþionarea acestui caz, a fost rândul lui Ioan Dorel Buda sã ducã, „spre înalte idealuri” munca de procuror. Cã ºi el, ca ºi antecesorul sãu, a reþinut absolut toate infracþiunile în sarcina lui Petruþ. Lucru care, însã, nu l-a împiedicat deloc sã-l scoatã nevinovat pe acesta pânã la urmã. Dar, ceea ce mie mi se pare ºi mai interesant e faptul cã agentul de poliþie Viorel Stroe nu a fost înºtiinþat direct de cineva de la Parchet de soluþia datã la plângerea sa de cãtre Couþi. El, dupã cum rezultã din “Dovada” semnatã ºi întocmitã de comisarul Marius Culic în data de 10 noiembrie 2008 (?!) a obþinut acel document cu chiu cu vai. Vã pre-

zentãm documentul, ca sã vã puteþi cruci odatã cu noi. Dar ºi ca sã vedeþi cum trateazã Parchetul lumea, adicã pe cei de pe spatele cãrora trãiesc. Iau o decizie, o vârã-ntr-un dosar ºi, dacã nu ºtii unde sã cauþi, poþi s-o aºtepþi muuuult ºi bine acasã.

Nemulþumit de Rezoluþia datã de procurorul Ioan Dorel Buda, dar ºi de modul în care comisarul Marius Culic a instrumentat cazul, curajosul agent de poliþie Viorel Stroe

Din cuprinsul pledoariei agentului de poliþie Viorel

Dupã cum am mai menþionat ºi-n precedentele articole pe aceastã temã, pe marginea acestui spumos subiect, ancheta a fost fãcutã de comisarul de poliþie Marius Culic. Acesta, dupã ce a discutat cu mine telefonic, în direct, la ULTIMA mea emisiune realizatã la Axa Tv Transilvania, cea în care agentul Viorel Stroe a deconspirat corupþia din IPJ Maramureº – interesantã „coincidenþã”, nu? – a finalizat „la foc automat” cercetãrile. Asta dupã ce þinuse ºi el prin sertare secrete dosarul.

e ce este Sindicatul Naþional al Agenþilor de Poliþie – S.N.A.P. - incomod? Pentru cã acest sindicat doreºte sã-i reprezinte pe cei mulþi, adicã pe agenþii de poliþie care sunt peste 70% din efectivul Poliþiei Române. Unii ar spune: “Mulþi, dar proºti!”, eu spun “totuºi mulþi!”. Cu toate cã agenþii reprezintã adevãrata muncã de poliþie, tocmai ei au fost duºi cu preºul în privinþa drepturilor. (se ºtiu care sunt ãia “unii”). Personal, am întâmpinat mari probleme cu conducerea IPJ Maramureº, în sensul cã s-a amânat pânã în ultimul moment punerea la

Isac ºi Culic acuzaþi

Stroe vã redãm doar ultimul pasaj, unul cât se poate de elocvent. Citãm: “... cu aceeaºi ocazie, dl Petruþ Lucian a determinat mai mulþi lucrãtori sã se înscrie în organizaþia sa sindicalã, invocând faptul cã nu vor primi drepturile câºtigate în instanþã dacã nu vor deveni membri, acesta constituind unul dintre motivele pentru care cealaltã organizaþie (C.N.P.-ul) s-a sesizat. În acest sens Petruþ Lucian a determinat mai multe persoane sã semneze adeziuni cu datã retroactivã sentinþei, percepând diferite sume de bani în mod ilegal. Subliniez cã pe acele adeziuni figura ºi semnãtura ºefului IJP Maramureº , dl comisar ºef Ioan Isac, care nu are absolut nicio calitate de reprezentare a organizaþiei sindicale. Cu privire la acest lucru nu s-au solicitat acte justificative, nici de la organizaþia sindicalã, nici de la Financiar Contabilitate, care sã completeze actele de cercetare penalã efectuate în cauzã de dl comisar Culic Marius ºi despre care arãt cã ESTE membru de sindicat”. Scurt ºi concis! Noi, dacã vom mai scãpa cu viaþã, o sã mai publicãm ºi alte documente absolut ºocante despre MAFIA din IJP Maramureº.

Incompetenþa comisarului Culic

S.N.A.P. - un sindicat incomod D

Nu o sã revin la nevoia apariþiei S.N.A.P., pentru cã acest lucru l-am spus în numãrul anterior. Acum vreau sã prezint incomoditatea S.N.A.P.-ului pentru unii

face o nouã “plângere”. De data aceasta “în atenþia primului procuror de la Parchetul de pe lângã Judecãtoria Baia Mare”. Plângerea sa a fost înregistratã sub numãrul 893/11/2/ 28.XI.2008, iar pânã la data apariþiei acestui articol omul nostru n-a primit niciun rãspuns. Asta deºi, paradoxal, legile-n vigoare stipuleazã, într-un asemenea caz, obligativitatea unui rãspuns “în termen de 20 de zile”. Viorel Stroe demonteazã pas cu pas “argumentele” procurorului Ioan Dorel Buda ºi demonstreazã cât de evidente sunt încercãrile acestuia de a-l “absolvi de rãspundere pe fãptuitor”. ªi, ca sã le intre-n bine-n cap ºi procurorilor cât de evidente sunt probele, dar ºi cât de mulþi sunt poliþiºtii furaþi pe faþã de Lucian Petruþ a depus ca probã ºi copia dupã emisiunea „Contrapunct cu Roºiianu”, cea realizatã în data de 08.11.2008, ultima de altfel realizatã de mine la Axa Tv Transilvania, în care-a intervenit telefonic ºi comisarul Marius Culic, alãturi de încã vreo 20 de poliþiºti.

dispoziþie a sãlii de ºedinþe din cadrul Inspectoratului în vederea constituirii Biroului Teritorial Maramureº S.N.A.P., pe motiv cã, atenþie!, nu s-a auzit de acest

sindicat ºi nu s-a informat oficial conducerea IPJ-ului cu privire la calitatea mea de atunci de delegat S.N.A.P., deºi a fost trimis un fax oficial cãtre dl. inspector ºef Isac Ioan cu privire la aceastã calitate în data de 18.01.2008. De asemenea, nu mi s-au acordat zilele libere prezente în L 54/2003 cu privire la sindicate pentru prezentarea statului S.N.A.P.. Mai mult decât atât, agenþii au fost “avertizaþi”

cu privire la noul sindicat ºi li se recomandã sã cântãreascã bine alegerea fãcutã, deºi prin aceeaºi L 54/2003 oricine poate sã adere la sindicatul pe care îl doreºte. S.N.A.P. a întâmpinat probleme ºi la nivel naþional. Site-ul oficial al agenþilor de poliþie a fost blocat! Oare de ce nu vrea un sindicat pentru cei mulþi, pentru agenþi? E momentul sã ne trezim! Toate predicile nu au fã-

cut decât sã întãreascã convingerea cã e nevoie de S.N.A.P. Sã nu uitãm cã ce nu te omoarã, te face mai puternic! În 5 decembrie 2008 s-a constituit Biroul Teritorial Maramureº din cadrul S.N.A.P., dar despre aceasta în numãrul urmãtor. Agent de poliþie Viorel STROE, preºedinte Biroul Teritorial Maramureº S.N.A.P.


administraþie infantilã

4

Anul III, nr. 86 | 3 - 9 ianuarie 2009

ªedinþã de Consiliu Local necenzuratã

Cine se opune construirii de noi locuinþe la Sighet? Nicolae DOBOª nicolae.dobos@ne-cenzurat.ro

n numãrul 79 al publicaþiei “Necenzurat” scriam cã la Sighetu Marmaþiei consilierii locali se opun construirii unor noi blocuri de locuinþe. Viceprimarul Ovidiu Nemeº a cerut Consiliului Local aprobarea unei hotãrâri prin care, în fosta grãdinã ajutãtoare a Spitalului Municipal, pe o suprafaþã de teren nefolositã de ani de zile ºi aflatã în proprietatea Primãriei, sã se construiascã un mic cartier format din trei pânã la cinci blocuri. Necesitatea acestui proiect este motivatã prin faptul cã municipiul traverseazã o crizã majorã în ceea ce priveºte spaþiile locative, la nivelul Serviciului Locativ al Primãriei înregistrându-se peste 1.650 de cereri.

Î

Terenul în discuþie se aflã în proprietatea Primãriei, dar, temporar, se aflã în administrarea spitalului (teren pe care spitalul nu l-a folosit pânã la ora actualã deloc). Motiv pentru care atât Primãria, cât ºi Consiliul Local au cerut Ministerului Sãnãtãþii Publice schimbarea destinaþiei acestui teren. Ministerul Sãnãtãþii Publice, prin Direcþia Generalã Politici, Strategii ºi Managementul Calitãþii în Sãnãtate, a trimis Consiliului Local adresa nr. E.N. 7508/39614/ 30.09.2008, în care se specificã urmãtoarele: “Ca urmare a adresei dumneavoastrã nr. 12280/ 09.07.2008, prin care solicitaþi acordul Ministerului Sãnãtãþii Publice pentru schimbarea destinaþiei unei suprafeþe de 1,09 hectare, teren aflat în administrarea Spitalului Municipal Sighetu Marmaþiei, vã comunicãm avizul nostru favorabil, în conformitate cu prevederile art. 1, alin. (2) din Ordonanþa Guvernului nr. 70/2002 privind administra-

rea unitãþilor sanitare publice de interes judeþean ºi local, cu modificãrile ºi completãrile ulterioare.” În aceastã locaþie ar urma sã se construiascã un total de 156 de unitãþi locative, precum ºi un bloc ANL cu 30 de astfel de unitãþi. Aºa cum am arãtat mai sus, locul stabilit pentru construcþia de locuinþe era fosta grãdinã ajutãtoare a spitalului, nefolositã de ani de zile. Aceastã hotãrâre a Consiliului Local era necesarã pentru a se putea da drumul finanþãrii. Aceastã locaþie propusã de viceprimar oferã ºi o serie de avantaje. Existã aducþiune de apã, de canal ºi de energie electricã, toate acestea fiind facilitãþi pentru care administraþia publicã localã nu ar avea de suportat nici un leu în plus. Dar, se pare cã au apãrut unele mici interese ale unor consilieri locali, cu privire la acest amplasament al viitoarelor blocuri de locuinþe. Cine ºi de ce nu vrea sã se construiascã aici noi apartamente nu

este greu de aflat. Acest fapt rezultã ºi din procesul verbal al ºedinþei de Consiliu Local în care s-a încercat obþinerea aprobãrii acestei locaþii. Pentru a nu se mai “supãra” pe mine unii consilieri locali, am considerat cã meritã sã vã prezint punctul de vedere al unora dintre aceºtia, urmând ca dumneavoastrã, cititorii, sã daþi verdictul. În procesul verbal nr. 9 din 28.11.2008 al Consiliului Local Sighetu Marmaþiei, scrie negru pe alb urmãtoarele: “Încheiat în data de 28 noiembrie 2008, cu ocazia ºedinþei ordinare a Consiliului Local al municipiului Sighetu Marmaþiei. La apelul nominal fãcut de cãtre dl. Sorin Rednic, secretarul Primãriei municipiului, sunt prezenþi 18 consilieri din totalul de 19 consilieri, absent fiind dl. consilier ªtefan Bereº (UDMR). De asemenea, participã la ºedinþã dl. viceprimar, juristul Ovidiu Nemeº, ºefii de birouri ºi servicii din cadrul Primãriei ºi reprezentanþi din mass-

media localã. Secretarul Primãriei considerã ºedinþa statutar constituitã; aduce la cunoºtinþã cã preºedinte de ºedinþã este dl. consilier Cristian Fernea (PSD), dupã care aduce la cunoºtinþa domnilor consilieri cã a fost pus în timp util procesul-verbal al ºedinþei anterioare pe care, dacã nu sunt obiecþii, îl supune aprobãrii Consiliului Local odatã cu ordinea de zi a ºedinþei. Dl. preºedinte de ºedinþã supune aprobãrii întreaga ordine de zi, cât ºi procesul verbal al ºedinþei anterioare. Se voteazã favorabil, în unanimitate, atât ordinea de zi, cât ºi procesul

verbal al ºedinþei anterioare. Dupã ce se aprobã punctul 1 ºi 2 de pe ordinea de zi, se trece la punctul 3 de pe aceeaºi ordine de zi, care fãcea referire la aprobarea schimbãrii destinaþiei unui teren, acesta fiind cel din spatele Spitalului Municipal, teren unde se doreºte construirea de noi blocuri de locuinþe. D-na consilier Magdalena Sebestyen (UDMR) aratã cã, aºa cum rezultã din procesul verbal anterior, proiectul de hotãrâre nu a fost adoptat, convenindu-se atunci cu privire la gãsirea unei alte locaþii. Dl. consilier Gheorghe ªtef (PD-L) spune cã nu e de acord ca sã se construiascã blocuri pe suprafaþa de teren propusã de executiv. Dl. consilier Petru Tomºa (PD-L) propune amânarea acestui proiect de hotãrâre, arãtând cã trebuie gãsite alte soluþii. Dl. consilier Grigore ªteþ (PD-L) considerã cã propunerea de amânare nu i se pare corectã, arãtând cã respectivele blocuri ar trebui construite în zona numitã La Fucs. Dl. consilier Sorin Vlaºin (PSD) aratã cã la ºedinþa anterioarã s-a convenit cu privire la faptul cã se va face ºedinþã reunitã a comisiilor, cã se va face o ºedinþã extraordinarã cu privire la aceastã problemã ºi cã prin propunerea de adoptare a proiectului în forma în care a fost respinsã anterior executivul dovedeºte o atitudine iresponsabilã. Dl. consilier Doru Orza (PD-L) propune ca locaþia pentru viitoarele blocuri sã fie tere-

nul de la Fucs, arãtând cã s-ar putea realiza aici, împreunã cu cei din comuna Vadu Izei ºi o ministaþie de epurare. Dl. Gheorghe Rus (PSD) întreabã dacã s-a fãcut un studiu geotehnic în zona La Fucs. Un oficial din cadrul Primãriei rãspunde afirmativ, arãtând cã adâncimea de fundare este de 4 m, iar costurile sunt de 10 ori mai mari. Dl. consilier Sorin Vlaºin întreabã dacã existã un studiu geotehnic ºi care este adâncimea de fundare în zona terenului din spatele Spitalului Municipal. Reprezentantul Primãriei aratã cã în aceastã zonã (la Spital) adâncimea de fundare este de 1,6 m. Dl. consilier Petru Tomºa (PD-L) aratã cã adâncimea de fundare de 4 m nu este mare, în tot municipiul aceasta fiind de peste 6 m. Dl. consilier Vasile Mic (PSD) propune amânarea proiectului de hotãrâre ºi gãsirea unei alte locaþii. Dl. Preºedinte de ºedinþã supune la vot propunerea de amânare cu douã sãptãmâni a proiectului de hotãrâre cu gãsirea unei alte locaþii. Se voteazã favorabil, în unanimitate. Dl. secretar al Primãriei aratã cã executivul s-ar putea sã nu gãseascã o altã locaþie decât cea propusã ºi roagã domnii consilieri sã caute o locaþie pentru construirea blocurilor de locuinþe ºi sã vinã cu propuneri în acest sens.” N.R. Rãmâne sã stabiliþi dumneavoastrã cine se opune ºi cine nu construirii de noi locuinþe.


administraþie infantilã

5

Anul III, nr. 86 | 3 - 9 ianuarie 2009

Garajul de lângã… garaj

Amendat pentru cã… avea autorizaþie de construcþie Legile în vigoare ale Statului Român prevãd sancþiuni aspre pentru cei care construiesc în mod ilegal. Dacã acest lucru se întâmplã pe un domeniu public, problema este ºi mai gravã. Iar în cazul unui pensionar care “încalcã” aceste legi, pedepsele sunt ºi mai drastice. Cã, vorba aia, pe un pensionar amãrât tot prostul îl ºtie amenda. ªi asta chiar dacã omul nici mãcar nu este în totalitate vinovat. Nu se întâmplã însã acelaºi lucru în cazul marilor mahãri care îºi trag ditamai blocul sau parcarea taman în buricul târgului. Pentru aceastã categorie existã o altfel de legislaþie care se aplicã ºi anume aceea care spune cã pot obþine ºi ulterior autorizaþie de construire. Cã doar nu le-or demola bieþilor oameni clãdirile construite cu atâta trudã din bani furaþi din buzunarele contribuabililor, nu? Lavinia GHEDAN lavinia.ghedan@ne-cenzurat.ro

raian ªomcutean locuieºte în Baia Mare pe strada Dragoº Vodã nr. 2/35. În anul 1991, acesta se hotãrãºte sã-ºi construiascã un garaj. Aºa cã Tmerge la Primãrie ºi obþine autorizaþia de construcþie nr. 321 din 11.11.1991, emisã de Primãria Baia Mare, prin care poate sã-ºi construiascã în mod legal un garaj pe strada Dragoº Vodã. Respectiva autorizaþie a fost valabilã timp de ºase luni, perioadã în care ªomcutean trebuia sã înceapã construcþia respectivului garaj. Însã, din motive de sãnãtate, acesta nu a reuºit sã respecte acest termen, aºa cã autorizaþia de construire a expirat, iar ulterior omul s-a vãzut în imposibilitatea de a mai construi garajul.

Contracte peste contracte În 07.04.1998, ªomcutean încheie cu Primãria municipiului Baia Mare contractul de închiriere nr. 321 prin care obþine, contra sumei de 138.550 lei vechi pe an, o suprafaþã de 18,37 mp, pe strada Dragoº Vodã. Acest teren urma sã fie folosit de cãtre chiriaº pentru construcþia garajului, iar în 16.04.2005, ªomcutean încheie cu Primãria un act adiþional la contractul de închiriere prin care durata respectivului contract este prelungitã la 23 de ani, iar suma chiriei este modificatã de la 138.550 lei vechi pe an, la 601.270 lei vechi pe an. În baza contractului de închiriere ºi respectiv a autorizaþiei de construire obþinutã în 1991 (care, într-adevãr, expirase), ªomcutean îºi construieºte garajul mult visat. Pentru cã situaþia financiarã nu i-a permis la vremea aceea sã-ºi construiascã un garaj din bolþari ºi beton, acesta s-a mulþumit cu o construcþie din tablã. Ulterior însã, Traian ªomcutean îºi face rost de bani ºi construieºte un garaj din beton, pe un amplasament învecinat celui pe care a construit garajul din tablã.

Amendat ºi reamendat “În data de 9 octombrie 2008, am ridicat de la poºtã o scrisoare recomandatã prin care am fost amendat de cãtre Primãrie cu suma de 3.000 lei pentru ridicarea fãrã autorizaþie a unui garaj. Tot atunci

am primit ºi o dispoziþie prin care am fost somat sã dãrâm construcþia pânã în data de 1 noiembrie 2008. Nu am fost anunþat de deplasarea în teren a reprezentantului Primãriei ºi nici nu mi s-a cerut sã prezint vreun act în baza cãruia am construit respectivul garaj. ªi, mai mult, chiar dacã nu aveam acte, mi se pare o sumã imensã 3.000 lei pentru un pensionar ca mine, cãruia îi intrã în casã lunar 681 lei. Am depus o contestaþie la Judecãtoria Baia Mare prin care am cerut anularea amenzii, însã tot ce am obþinut a fost o eºalonare a plãþii acesteia prin efectuarea plãþii unor rate lunare. Nu este prima datã când am fost amendat de cãtre reprezentanþii Primãriei pentru acest garaj. ªi în 04.05.2006 mi-au fãcut un proces verbal în valoare de 2.000 lei, însã atunci amenda a fost anulatã de cãtre instanþa de judecatã în data de 02.10.2006”, ne-a declarat Traian ªomcutean.

Puºcãria ºi garajul ªi pentru cã omul se încãpãþâneazã sã nu renunþe la garaj, cei de la Primãrie

l-au informat, prin somaþia din 21.01.2008, urmãtoarele: “Vã atragem atenþia cã nerespectarea mãsurilor impuse în termenul stabilit, ne obligã sã sesizãm organele de urmãrire penalã, deoarece aþi continuat lucrãrile de execuþie, încãlcând astfel mãsurile dispuse prin Procesul Verbal de contravenþie nr. 51/2007 care rãmâne legal încheiat în urma sentinþei definitive, fapt care constituie infracþiune în conformitate cu prevederile din Legea nr. 50/1991 republicatã în 2004 cu modificãrile ºi completãrile ulterioare ºi se pedepseºte cu închisoare de la trei luni la trei ani.” Deci, iatã cum un pensionar care nu ºi-a construit la timp garajul este ameninþat cu organele de cercetare penalã, asta în timp ce mahãrii urbei construiesc unde vor muºchii lor, de multe ori fãrã nici o autorizaþie. ªi, totuºi, nimeni nu-i ameninþã, nici mãcar cu o amendã, chiar dacã este vorba de construcþii imense, nicidecum de un amãrât de garaj construit de un pensionar pe un spaþiu PENTRU CARE PLÃTEªTE CHIRIE LA PRIMÃRIE. Sau asta sã fie

problema? Faptul cã plãteºte? Poate cei de la Primãria municipiului Baia Mare sau învãþat aºa de bine cu ilegalitãþile, încât, în momentul în care un om de rând încearcã sã meargã pe calea legalã, aceºtia îl considerã suspect ºi trec la sancþiuni împo-

triva lui. Posibil? Ce ziceþi, dragi tovarãºi? În cazul domnului ªomcutean, într-adevãr autorizaþia de construire a expirat, dar omul plãteºte chirie pentru respectiva suprafaþã de teren. Nu credeþi cã trebuia început cu cei care au garaje construite ilegal ºi nu

plãtesc nici chirie pentru teren? Sau aceºtia au alt statut? Care? Plãtesc “taxã de protecþie”? Sau în Primãria Baia Mare nu s-a auzit de aºa ceva? Dacã nu, vã spunem noi! Se mai întâmplã, din când în când.


reportaj necenzurat

6

Anul III, nr. 86 | 3 - 9 ianuarie 2009

Sighetu Marmaþiei,

Între clãdiri pestriþe ºi stive de lemne Nicolae DOBOª nicolae.dobos@ne-cenzurat.ro

unicipiul Sighetu Marmaþiei, al doilea ca mãrime din judeþul Maramureº, aºezat, dupã cum se laudã unii, aproape de borna care marcheazã centrul Europei, aratã în unele zone ca un oraº pustiu, uitat de lume. Încã sunt case în municipiul dintre ape care prezintã o imagine sumbrã ºi lugubrã, parcã ruptã dintr-un film irakian sau togolez. Aceste clãdiri sunt adevãrate monumente care au atâta istorie în pereþii lor încât ar trebui sã ne fie ruºine cã suntem “nemernici” ºi nu le dãm atenþia minimã ºi respectul care li se cuvine. Este atât de simplu sã spui ba cã nu este clãdirea Primãriei, ba cã nu este a bisericii, ba cã nu este a nu ºtiu cãrui evreu care a venit în zonã sã-ºi cearã drepturile. Este ºi mai simplu sã laºi în vãzul tuturor imobilul acela fãrã geamuri, cu pereþii scorojiþi ºi sã nu gãseºti o variantã de a o da mãcar în var.

M

FOTO ªOC

Imaginile vorbesc de la sine. Aceste noi imobile gãsite de ochiul jurnalistului vin sã completeze lista celorlalte clãdiri ajunse în acest hal, care, de altfel, v-au mai fost prezentate de sãptãmânalul “Necenzurat”. Dar, asta este. În campania electoralã, unii dintre candidaþi ne promiteau me-

trou, aeroport, excursii pe Coasta de Azur, în timp ce la Sighetu Marmaþiei, acum, mai sunt clãdiri care parcã plâng aºteptând mâna de gospodar. Probabil unul dintre cele mai mizerabile proiecte ale acestui municipiu este ºi rãmâne “marea realizare” a introducerii gazului metan, lu-

crare câºtigatã de o firmã condusã de doi “maneliºti” asociaþi de pe Dâmboviþa, care ºi-au gãsit fraierii în aceastã zonã, deoarece toate taxele lor sunt la suprapreþ. ªi mai grav este faptul cã aceastã firmã care introduce gazul metan încaseazã bani de la oameni la care uitã sã le mai execute lucrarea. Ad-

ministraþia localã este neputincioasã, deoarece firma “gazoasã” a câºtigat licitaþia pentru aceastã operaþiune la Ministerul Industriei, lucru care, zic ei, le dã dreptul sã facã din oraº ce vor ºi cum le taie capul. Sunt cazuri în care astãzi se asfalteazã o stradã, iar mâine firma “gazoasã” sapã prin lucrarea executatã, Primãria sigheteanã putând doar sã le dea o amendã prevãzutã de lege. Dar investitorii dâmboviþeni nu se prea sinchisesc, râzând în vãzul tuturor aºa, într-o formã de dispreþ, umilire. Ce lucrãri executã aceastã firmã, ce autorizaþii deþine, cât de legal sunt angajaþi cei care muncesc la aceastã societate comercialã nimeni nu ºtie. Probabil în viitorul an toate acestea vor fi sub lupa jurnalistului de investigaþie. Introducerea gazului metan este una dintre marile realizãri sighetene, numai cã omul de rând nu îºi va per-

mite niciodatã sã plãteascã sume fabuloase de-a dreptul pentru a avea în casã acest minim confort. Majoritatea sighetenilor nu renunþã la sobele de teracotã sau la alte forme de încãlzire pe lemne, iar în sezonul rece oraºul parcã este rupt dintr-un þinut forestier în care grãmezile de lemne abundã prin balcoane sau prin faþa locuinþelor. Este simplu de înþeles de ce - deoarece aceastã formã de încãlzire este mult mai ieftinã pentru unii ºi chiar mai utilã din punct de vedere al siguranþei familiei. Cred cã în economia de piaþã, cu care tot ne lãudãm de 18 ani încoace, sighetenii ar avea nevoie de încã o firmã care sã se ocupe de introducerea gazului metan. Nu de alta, dar concurenþa în afaceri poate sã fie în folosul cetãþeanului de rând. Din bârfele “babelor”, se spune cã nu prea existã posibilitatea aducerii prin licitaþie a unei

alte firme care sã se ocupe de introducerea gazului metan. Asta deoarece cei care dau aprobãrile necesare s-ar pãrea cã-ºi iau “cheta” de la actuala firmã “gazoasã” care îºi desfãºoarã activitatea în municipiul dintre ape. Tot din zvonuri am aflat cã personalul angajat al acestei societãþi comerciale ar fi fost obligat sã semneze niºte documente conform cãrora vor avea un program de muncã de patru ore, lucru care mã duce la gândul cã patronatul crede cã angajaþii firmei lor sunt cu sarcinã prenatalã ºi cã urmeazã sã nascã. Sãrbãtorile au venit ºi au trecut ºi la Sighetu Marmaþiei. Pentru unii cu festivaluri. Pentru unii cu alergãtura dupã cârnat ºi costiþã. Pentru unii dupã bradul de Crãciun, iar singurele care nu mai aleargã sunt casele uitate de gospodarii oraºului, dar nu ºi de istoria acestor locuri.


social

7

Anul III, nr. 86 | 3 - 9 ianuarie 2009

Finanþele Publice Maramureº datoreazã

2.148.750 euro celor care au plãtit taxa de mediu Vasile TIVADAR vasile.tivadar@ne-cenzurat.ro

ºa cum s-a creat precedentul din Arad, prin care o instanþã bine legatã la ochi le-a restituit taxa de A înmatriculare aproape tuturor celor care au plãtit gãselniþa liberalã condamnatã de familia europeanã, tot aºa bãimãrenii s-au adresat ACR Maramureº, pentru a-i reprezenta în lupta cu STATUL. Banii au fost luaþi, cheltuiþi, iar dacã legea îi dã înapoi, aparatul juridic al Finanþelor Publice, în loc sã grãbeascã restituirea banilor, cautã nod în papurã celor care au curajul sã-i înfrunte. Instanþele maramureºene au dat DREPTATE, aºa cum era ºi firesc, celor care sunt îndreptãþiþi sã primeascã banii daþi aiurea, însã cei din Curtea de Apel Cluj întârzie sã recunoascã definitiv ºi irevocabil decizia colegilor lor maramureºeni. Aºa cum ne-am obiºnuit deja, se gãsesc numeroase vicii de procedurã, adicã ba cã ACR nu are personalitate juridicã, ba cã persoana a cumulat peste 900 de dosare într-unul ºi nu trebuie sã se judece peste 900 de dosare, ba cã nu trebuie 900 de termene... ªi toatã tevatura se declanºeazã ca o avalanºã de hârtii asupra cetãþeanului, care a fost constrâns, împotriva legilor europene, sfidate de muºchii lu’ Tãriceanu, sã plãteascã

dãri fanariote. În loc sã se facã dispoziþii de platã sau ordine de compensare cu bunã-credinþã de cãtre reprezentanþii Ministerului de Finanþe în teritoriu, vizate de consilierii juridici, iatã cã se întârzie nepermis de mult restituirea acestor sume considerabile. Ministerul de Finanþe percepe cele mai înalte dobânzi pentru sumele datorate, baºca penalitãþile de întârziere. Dacã Curtea Europeanã a Drepturilor Omului va da dreptate acestor oameni, fiindcã incontestabil acolo se va ajunge, iar întârzierea va fi taxatã cu aceeaºi monedã, CINE VA PLÃTI? Ministerul Finanþelor, din banii noºtri, Ministerul Justiþiei, tot din banii noºtri sau acei înalþi funcþionari publici care sfideazã ºi nu vegheazã la respectarea legalitãþii în teritoriu? Aºa cum ne-a declarat domnul Nicu Zmeu, direc-

torul ACR filiala Maramureº, cetãþenii care s-au înscris în aceastã organizaþie se bucurã de asistenþã tehnicã ºi juridicã atât pe plan naþional cât ºi internaþional, iar recuperarea acestor taxe prin prestaþia gratuitã a juriºtilor ACR este o onoare pentru Club. Nu facem imixtiune în actul de justiþie, nu dorim ocolirea legilor Ro-

Despre ABANDONUL vamal Vasile TIVADAR vasile.tivadar@ne-cenzurat.ro În DEX abandon presupune a lãsa un bun sau o idee de bunãvoie sau de nevoie. Iatã cã în Vama Sighet ABANDONUL presupune un loc anume unde bietele babe contrabandiste sunt duse, cicã, la control ºi trebuie sã lase þigãrile ºi alte chestii ilegale pe care, vezi Doamne, ele le aduc în România din Ucraina. Gãselniþa vameºilor de a confisca fãrã acte ºi cu folos mãrfurile interzise este genialã. Astfel, ABANDON înseamnã un loc destinat spolierii nenorocitului fãrã serviciu sau cu bani foarte puþini, ce se preteazã sã stea zeci de ore în vamã pentru a obþine 250 – 300 mii din diferenþa de preþ ce se obþine direct în vamã. Fireºte cã Poliþia de Frontierã îºi face treaba, vameºii la fel, iar dacã în gura pieþei de alimente comerþul cu

mâniei, dorim doar respectarea drepturilor prevãzute în Constituþie. A contesta calitatea de membru ACR sau a contesta personalitatea juridicã a unei instituþii naþionale, a cere dovezi... cã Decebal a fost regele dacilor... pentru a putea da termene interminabile, toate acestea nu fac altceva decât sã mãreascã nota de platã care,

vasile.tivadar@ne-cenzurat.ro

s-a înfiinþat DIRECÞIA POLIÞIEI DE FRONTIERÃ, cã, odatã pusã pe roate, aceastã instituþie chiar va face minuni în faþa gãrii!

sumã mai micã de 1.000 de euro de restituit, iar unii agenþi economici au de recuperat chiar ºi 17.000 de euro. Revenim la cei peste 900 de pãgubiþi deja pentru cã legea ºi-a spus cuvântul. În speþã existã practicã judiciarã ºi, totuºi, lipseºte adevãrata LEGE. Cea a PUNERII în aplicare imediatã a lucrului judecat, fãrã a cãuta acul în carul cu fân.

Acte bune... pe baza unor acte falsificate Vasile TIVADAR

þigãri este în floare, nu trebuie sã bãnuim pe nimeni pentru neprofesionalism. Totul este un fenomen sociologic care a scãpat de sub control. Bine cã

dacã acum este de ordinul milioanelor de euro, pânã în 16 februarie 2009, când este termenul dat de Curtea de Apel Cluj unui domn P.M., care a ajuns prin ACR Maramureº spre finalitatea restituirii sumelor drept taxa de înmatriculare, va ajunge la ce sumã? Ca ºi fapt divers, informãm cititorii noºtri cã nu este

De când s-a demilitarizat evidenþa populaþiei unii românaºi care lucreazã numai pe euro beneficiazã de servicii nemaipomenite. Peste serviciul de urgenþã mai existã servicii înfiinþate clandestin care se împart pe sate sau parcãri oamenilor grãbiþi sã-ºi rezolve statutul de european pe acolo pe unde zbutesc. Astfel, civilii care au înlocuit miliþienii la eliberatul buletinului, paºaportului ºi mai nou a adeverinþelor temporare ºi a altor acte de identitate, vitale întrun stat civilizat, fac ºi ei un ban cinstit. Cã doarã nu se mulþumesc cu decontatul delegaþiei. Profitând de încrederea cetãþeanului care, atunci când predã documen-

tele care stau la baza întocmirii actelor de identitate (certificate de naºtere, cãsãtorie, deces), semneazã ca primarul ºi în rubrica prin care recunoaºte cã a ºi primit acel act care urmeazã a fi întocmit. Dacã nu s-ar fi cheltuit milioane de euro pentru acest serviciu numai pe plan judeþean, dacã nu ar fi ales pe sprânceanã personalul deosebit de amabil ºi solicitud, parcã s-ar fi justificat apariþia unor servicii paralele care, prin abuz ºi trafic de influenþã, sã faciliteze obþinerea acestor acte. Dar, românca este învãþatã cu ciubucul ca ºi turcu cu pistolul. ªi oricâtã leafã ar primi, oricâte absenþe i-ar fi motivate, oricâte venituri i-ar fi trecute cu vederea, iatã cã hãmniºagul este la el acasã. Mâine, poimâine ne vom trezi cu un

flagrant jurnalistic descris amplu de o baroneasã la curþile Europei. Mai mult decât atât, se pare cã atunci când se vãd unghiile la mâþ, viciul constatat devine virtute ºi trãdãtorul devine erou. Ce bine cã nu-i închis Podul de peste Tisa ºi cã accizele la þigãrile fine sunt mult mai mici în Ucraina ca la noi! Aceste lucruri se pot întâmpla sub îngãduinþa unor politicieni care au negociat transferul unor persoane care în viaþa lor nu au avut de a face cu evidenþa populaþiei, ci s-au dovedit extrem de concurente la semnarea unor acte pe care alþi colegi de breaslã le-au refuzat definitiv ºi irevocabil. ªi iatã cã mânã pe mânã se spalã ºi nu obrazul în faþa Europei, atunci când ‘mnealor, spaniolii, franþujii, ori alþi coeuropeni, s-or prinde de blojelile noastre.


social

8

Anul III, nr. 86 | 3 - 9 ianuarie 2009

La OCPI Maramureº -

Fals ºi uz de fals legalizat

Corupþia, hoþia ºi falsurile sunt la ele acasã în România. Atât autoritãþile, cât ºi cetãþenii de rând recurg de multe ori la astfel de acte. Atât pentru a câºtiga foloase necuvenite, cât ºi pentru a-ºi rezolva în unele cazuri probleme care s-ar putea la fel de bine rezolva în mod legal. O sã vã arãtãm în rândurile care urmeazã cum un cetãþean din Recea a încercat sã-ºi întãbuleze o suprafaþã de teren printr-un fals. ªi asta în ciuda faptului cã putea face acelaºi lucru în mod legal. Acum au de suferit urmaºii sãi, care trebuie sã dezlege iþele ilegalitãþii pentru a putea urma mai departe calea legalã. Lavinia GHEDAN lavinia.ghedan@ne-cenzurat.ro

n anul 2003, Pavel Mãdãras cere Primãriei Recea sã-i elibereze titlul de proprietate pentru terenul care se cuvenea a fi retrocedat. În acest sens, depune o cerere prin care solicitã respectivele suprafeþe ºi în urma cererii Primãria emite procesul verbal de punere în posesie pentru Pavel Mãdãras. Mai departe lucrurile au decurs normal. S-a emis de cãtre Oficiul de Cadastru ºi Publicitate Imobiliarã un titlu de proprietate în care suprafeþele înscrise corespundeau întocmai cu cele din procesul verbal de punere în posesie.

Î

De-a titlu– ascunselea “Pavel Mãdãras s-a prezentat la Primãrie sã-ºi ridice titlul de proprietate. Nu-mi mai aduc acum prea bine aminte cum de nu a semnat în registru, dar ºtiu sigur cã l-a luat de la noi. Poate sã-l fi pierdut pe drum sau cine ºtie ce a fãcut cu el. Chiar nu ºtiu cum de nu l-a gãsit ulterior! Dar ce a afirmat dânsul, cã noi nu i l-am fi dat, este o minciunã, nici nu avem ce face cu el!”, ne-a declarat o inginerã a Primãriei Recea în a cãrei responsabilitate intrã eliberarea titlurilor de proprietate. “Nici vorbã! Tatãl meu nu a ridicat nici un titlu de proprietate de la Primãria Recea! Nu ºtiu ce interes au, dar aceºtia þin titlul la ei ºi nu vor nici acum sã-l elibereze. Eu am sã-i dau în judecatã pentru asta ºi mi se pare normal sã fac acest lucru, atâta timp cât semnãtura tatãlui meu nu este în registru. Pãcat cã, între timp, tata a decedat ºi nu

poate confirma ºi el cã nu a ridicat titlul de proprietate de la Primãrie!”, ne-a spus în contrareplicã Ioan Mãdãras. “Doamne fereºte, da, cum sã nu i se dea titlu! Noi nu avem nici un interes sã nu dãm titlurile cãtre proprietari! Oricum, nu ne folosesc la nimic. Sunt acte individuale care nu pot fi folosite decât de cãtre proprietar, aºa cum este cartea de identitate, paºaportul sau ce mai vreþi dumneavoastrã”, ne-a spus primarul comunei Recea, Paven Octavian.

Paven Octavian

Cum–necum, titlul cu pricina este de negãsit, iar cele douã pãrþi se acuzã reciproc cã ascund respectivul act. Dar, tocmai cãutarea originalului a dus la descoperirea falsului ºi, poate, chiar asta explicã de ce a dispãrut titlul iniþial.

Fals în acte fãcut la OCPI Maramureº “Ce mi s-a pãrut foarte suspect a fost faptul cã a venit fiul lui Pavel Mãdãras, în 16 martie 2004 ºi a depus la noi o copie legalizatã a titlului de proprietate de la Oficiul de Cadastru ºi Publicitate Imobiliarã, spunând cã a pierdut originalul, iar în 2007 acesta revine la Primãrie ºi cere sã i se elibereze titlul de proprietate emis pe numele tatãlui sãu. Tot atunci, în respectiva cerere, Ioan Mãdãras cere sã i se actualizeze documentul în conformitate cu situaþia din teren, întrucât în cotorul titlului de proprietate de la OCPI

apare în plus o suprafaþã de 4.000 mp”, ne-a spus primarul comunei Recea. În urma suspiciunilor iscate, primarul confruntã copia legalizatã cu procesul verbal de punere în posesie ºi cu o copie a titlului de proprietate pe care o avea la Primãrie. “Am realizat imediat cã sa fãcut un fals în acte la OCPI, aºa cã am sesizat Procuratura, care a ºi început, de altfel, cercetãrile în acest caz. Probabil cã, în cazul în care nu solicita titlul original sau dacã nu depunea copia de la OCPI, falsul rãmânea nedescoperit”, ne-a mai spus primarul Paven Octavian.

S-a încurcat vrând sã se descurce Ce s-a întâmplat, de fapt? Tatãl lui Ioan Mãdãras a vândut o suprafaþã de 4.000 de metri pãtraþi de teren unui alt cetãþean. Pentru a putea înstrãina respectivul teren, trebuia fãcutã dezmembrarea. Probabil cã bãtrânul a apelat la cunoºtinþele pe care le avea la OCPI, pentru a-ºi rezolva cât mai repede problema dezmembrãrii, aºa cã a trecut în cotorul titlului de proprietate 4.000 mp ca fiind o parcelã distinctã. Nu au avut cum sã scadã suprafaþa din restul înscrisurilor, iar aceasta apãrea în acest context ca fiind în plus. Mai mult, suprafeþele totale

înscrise pe partea din faþã a titlului de proprietate de 5 ha 1.621 mp nu mai corespund cu suma suprafeþelor de pe verso, care totalizeazã 5 ha 5621 mp, cu 4.000 mp mai mult. În momentul în care Ioan Mãdãras a vrut sã întãbuleze respectivul teren, acesta s-a vãzut în imposibilitatea de a folosi copia legalizatã a titlului de proprietate în care un fals grosolan nu poate fi trecut cu vederea. Bãtrânul a decedat între timp, dar cei care au participat la respectivul fals vor fi cercetaþi de cãtre Procuraturã ºi s-ar putea sã nu scape prea uºor. Cu toate acestea, Ioan Mãdãras are o nemulþumire: “Pe mine nu mã intereseazã acest subiect! Eu am nevoie de titlul de proprietate original în

care nu apare suprafaþa de 4.000 mp în plus. Cã este sau nu fals în acte este problema altora! Eu vreau actul!” Oricum, pânã la finalizarea cercetãrilor va mai avea de aºteptat. Cã vrea sau nu, acum are de suferit în urma “manevrelor” fãcute în acte pe vremea când tatãl sãu încã trãia. Vã lãsãm pe dumneavoastrã sã trageþi concluziile în ceea ce priveºte cine ºi ce interes ar fi avut ca titlul original sã se facã nevãzut, atâta timp cât unele persoane ºtiau cã pe cotorul de la OCPI s-au fãcut modificãri în mod ilegal faþã de original. Sfatul nostru: Nu faceþi asta acasã, cã s-ar putea sã fiþi cercetaþi penal!


dezvãluiri

9

Anul III, nr. 86 | 3 - 9 ianuarie 2009

Decadenþã ºi decãdere marca PRM

Corneliu Vadim Tudor are dosar penal (II) Dragoº HOJDA dragos.hojda@ne-cenzurat.ro

odul în care se face politicã în România este unul aproape unic. Numai la noi lumea trece M dintr-o barcã în alta fãrã nici un pic de conºtiinþã, numai la noi stânga poate cere mâna dreptei ºi invers, numai la noi toate se fac în numele poporului, dar numai politicienii noºtri ºtiu la care popor se referã. La noi nimic nu este întâmplãtor, nimic nu este ceea ce pare a fi. În numãrul trecut al publicaþiei noastre am adus în discuþie cazul cetãþeanului Ion Ioan Ferdinand Lãncrãnjan, fiul cunoscutului scriitor Ion Lãncrãnjan, care, în baza unor articole din Codul Penal, îl cheamã în judecatã pe numitul Corneliu Vadim Tudor, nimeni altul decât preºedintele partidului trecut în “nefiinþã”, Partidul România Mare. Acesta din urmã era chemat în judecatã pentru sãvârºirea infracþiunii de calomnie în forma ei specificã. Vã reamintim faptul cã, pe data de 30 iulie 2004, în cadrul unei conferinþe de presã, Tribunul a prezentat un comunicat de presã referitor la un articol intitulat “Sursa Cornel”. Respectivul articol se referea la o posibilã identificare a unui informator al Securitãþii, cu numele de cod Cornel, care apare în Dosarul de Urmãrire Informativã întocmit scriitorului Ion Lãncrãnjan de cãtre Securitate cu numitul Corneliu Vadim Tudor. Tribunul susþinea cã respectivul articol ar fi fost scris de cel care îl cheamã acum în judecatã, afirmaþiile calomnioase mai sus-menþionate fiind fãcute cu scopul de a ascunde o serie de fapte ilegale sãvârºite împo-

triva fiului scriitorului Ion Lãncrãnjan de cãtre el ºi o serie de colaboratori ºi/sau colegi de-ai sãi ºi ai fratelui sãu, senator colonel Ing. (rezervã) Marcu Tudor.

Dovezi de nebãtut Cetãþeanul nostru are toate motivele sã creadã cã va demonstra în instanþã, referitor la afirmaþiile mincinoase ale numitului Corneliu Vadim Tudor despre chestiunea articolului publicat în “Tricolorul”, pe baza unor “documente despre cineva care, în 1976, îi turna la Securitate pe scriitorii Eugen Barbu ºi Ion Lãncrãnjan”, urmãtoarele: “Documentele nu provin dintr-un «Dosar Artã – Culturã – Presã» instrumentat de Securitate, dupã cum minte autorul anonim al articolului din «Tricolorul», ci din DUIul fãcut de Securitate tatãlui meu. Am fãcut greºeala de a le da domnilor senator Dr. Gheorghe Buzatu (de bunãcredinþã, pentru o monografie despre tatãl meu) ºi Nica Leon (referent, la Senat, al numitu-

lui Corneliu Vadim Tudor, pentru a-i «recâºtiga încrederea») un exemplar ºi extrase din DUI-ul tatãlui meu. Apreciez cã orice om normal din punct de vedere psihiatric poate constata cu uºurinþã cã documentele reproduse în facsimil în «Tricolorul» sunt legate de un «Plan de Mãsuri» redactat pe data de 8.XI.1976, de colonel de Securitate Opriºor Oniþiu, la cererea «organelor de partid» referitor la un articol scris de tatãl meu. În acest «Plan de Mãsuri» scriitorul Eugen Barbu, directorul fondator al revistei «România Mare», apare ca ºi colaborator al poliþiei politice, având sarcina «sã-l desfiinþeze pozitiv» ºi «sã-l verifice în paralel» pe tatãl meu.” ªi ca tacâmul sã fie complet, iar dovezile zdrobitoare, cetãþeanul Ferdinand Lãncrãnjan promite cã va prezenta dovezi cum cã Vadim Tudor a participat, alãturi de Ion Lotreanu, pe care-l “denunþã” acum ca fiind informator al Securitãþii, “care l-ar fi urmãrit chiar pe el”, pe baza “mãrturiilor” colegului sãu, deputat colonel de Securitate (rezervã) Ilie Merce, la activitãþi provocatoare antisemite organizate, conform unor mãrturii, de cãtre Securitate la dispoziþia fostului dictator Nicolae Ceauºescu. Reamintim faptul cã al nostru cetãþean solicita daune morale în sumã de 9.990.000.000 lei, “despre aceste daune morale urmând sã îmi expun în mod exhaustiv punctul de vedere referitor la cuantumul acestor daune ºi scopul lor”.

Ce spune Tribunalul În ºedinþa publicã din 11 martie 2005, Tribunalul, compus din preºedinte Petre Roºu, judecãtor Mihai Rotariu, judecãtor Ana Mãdãlina Mãnãilescu ºi grefier Maria Voica, emite Decizia Penalã nr. 593/R. Pe rol se afla judecarea recursului formulat de partea vãtãmatã Ion Ioan Ferdinand Lãncrãnjan împotriva Sentinþei Penale nr. 2780/ 5.11.2004, în Dosarul nr. 10278/ 2004 al Judecãtoriei sector 6. Aºadar, Tribunalul, deliberând asupra recursului penal de faþã, constatã cã prin Sentinþa Penalã nr. 2780/5.11.2004 pronunþatã în Dosar nr. 10278/2004 al Judecãtoriei sector 6 Bucureºti s-a dispus, “în baza art. 11 pct. 2 lit. b C. p. p. rap. la art. 10 lit. f C. p. p. cu referire la art. 284 C. p. p., încetarea procesului penal pornit la plângerea prealabilã a pãrþii vãtãmate Lãncrãnjan Ion Ioan Ferdinand împotriva inculpatului Tudor Corneliu Vadim pentru infracþiunea prevãzutã de art. 206 C. p., ca urmare a tardivitãþii introducerii plângerii prealabile de cãtre partea vãtãmatã”. Potrivit art. 284 al. 1 C. p. p., “în cazul infracþiunilor pentru care legea prevede cã este necesarã o plângere prealabilã, aceasta trebuie sã fie introdusã în termen de douã luni din ziua în care persoana vãtãmatã a ºtiut cine este fãptuitorul”. Tribunalul constatã însã cã din ac-

tele dosarului reiese cã partea vãtãmatã, Ion Ioan Ferdinand Lãncrãnjan a cunoscut conþinutul comunicatului de presã din chiar ziua de 30.07.2004, iar plângerea prealabilã a fost înregistratã pe rolul Judecãtoriei sector 6 Bucureºti la data de 13.10.2004. Cu alte cuvinte, se spune cã nu s-a încadrat în cele douã luni cât pre-

ºi pe fãptuitor, atât în doctrinã, cât ºi în jurisprudenþã, plângerea prealabilã se considerã inexistentã. Cu alte cuvinte, nicicum nu-i bine. Date fiind toate acestea expuse mai sus, instanþa a decis încetarea procesului penal, considerând plângerea prealabilã ca tardiv introdusã. Vom continua a vã pre-

vede legea. Dar se continuã. În cazul în care plângerea prealabilã nu a fost fãcutã în termenul prevãzut de lege, deºi persoana vãtãmatã cunoºtea fapta

zenta lupta pe care fiul regretatului scriitor Ion Lãncrãnjan o duce cu Tribunul. Cel care se judecã cu toatã lumea, fiindcã are gura cam slobodã.


dezvãluiri

10

Anul III, nr. 86 | 3 - 9 ianuarie 2009

Din ciclul "inteligenþã artificialã sub caºchetã"

SNPPC editeazã ilegal o revistã a poliþiºtilor Lucian Petruþ, ofiþerul despre care v-am demonstrat cã furã banii subofiþerilor, este singurul poliþist din România care nu ºtie ce ºcoalã militarã de subofiþeri a absolvit. În prezentarea pe care ºi-a fãcut-o singur ºi care i-a fost publicatã-n aceastã revistã editatã ilegal chiar de oameni care-ar trebui sã vegheze la respectarea ºi aplicarea legilor în România, Preºedintele Biroului Teritorial Maramureº al SNPPC a scris în loc de ªcoala Militarã de Subofiþeri de Miliþie "Vasile Lascãr" din Câmpina - cã el a absolvit în 1987! - cã a absolvit ªcoala Militarã de Subofiþeri de Poliþie "Lascãr Panã"! Ioan Romeo ROªIIANU rosiianu@ne-cenzurat.ro

hiar ºi înainte de integrarea þãrii noastre în Uniunea Europeanã, pentru a putea edita legal o revistã trebuia în prealabil sã mergi la Biblioteca Naþionalã a României, sã întocmeºti un dosar cu actele societãþii editoare ºi, abia dupã completarea acestuia obþineai un ISSN ºi intrai în legalitate. Dar, cum la români unii sunt deasupra legilor, liderii Sindicatului Naþional al Poliþiºtilor ºi Personalului Contractual (SNPPC) din cadrul Ministerului Internelor ºi Reformei Administrative (MIRA) au decis cã aceste reguli sunt tocmai bune de încãlcat ºi au editat o revistã ILEGAL.

C

Lege încãlcatã de poliþiºti Ca sã demonstreze cã ºi ei sunt dãºtepþi foc, cã au cap nu numai ca sã nu le plouã în gât, unii dintre cei cocoþaþi în fruntea SNPPC au decis sã-ºi editeze o revistã proprie. Ca sã se poatã ºi ei exprima liber într-o lume a cãrei libertate exact ei o încalcã ºi distorsioneazã în cele mai multe cazuri. Aºadar, în decembrie 2008 a apãrut primul numãr dintr-o revistã cu nume absolut imposibil "SNPPC.RO". ªi ca sã ne intre-n cap cã e numãr inaugural, au ºi scris clar în stânga sus, "nr. 1, decembrie 2008". Ca om care cunoaºte foarte bine canoanele editãrii unei publicaþii am citit "la rece" toate paginile. N-am gãsit nicãieri ceva scris despre ritmicitatea apariþiei, fapt obligatoriu pentru orice publicaþie care apare legal. Am gãsit, în schimb, dincolo de cele opt pagini ºi-un pic de publicitate (?!) câteva precizãri ABSOLUT ªOCANTE.

Tupeu jegos de poliþist Clar necunoscând prevederile legale din domeniu, tu-

peiºtii editori ai publicaþiei îºi dau singuri cu stângu-n dreptu. Ei fac douã precizãri de toatã coma: "Orice asemãnare cu fapte sau persoane reale, este pur ºi simplu întâmplãtoare ºi trebuie tratate ca pamflet" respectiv "Toate drepturile aparþin SNPPC.

publicitatea fãcutã. Mi-e clar faptul cã la fel trebuie sã tratez în aceste condiþii ºi interviul fãcut cu preºedintele CNS Cartel "ALFA", Bogdan Hossu, grupare sindicalã la care SNPPC a aderat recent. Apoi, precizarea aia cu copyright-ul e de-a dreptul

Orice informaþie sau fotografie folosite fãrã acordul autorului atrag rãspundere juridicã". Sã le luãm pe rând! Precizarea cu pamfletul - dincolo de dezacordurile gramaticale din propoziþie - pusã chiar sub aºa zisa casetã redacþionalã, la finalul revistei, ne obligã sã luãm cât se poate de serios în calcul faptul cã tot ce-au publicat ei în acest numãr inaugural este marfã neseriosã, inclusiv pseudoeditorialul sau

haioasã! Dãºtepþii ãºtia care se dau ºi ziariºti acum nu ºtiu cã existã deja legi clare-n acest sens ºi cã breasla adevãraþilor ziariºti n-a aºteptat sã-ºi încordeze ei muºchii sau sã-ºi punã la lucru singurii neuroni avuþi, ca sã-ºi reglementeze acest aspect. Prin urmare, eu, în baza acelora, am decis sã scriu, sã preiau informaþii ºi chiar poze din fiþuica lor frumos coloratã. Sã vedem ce-o sã-mi facã mie pentru asta fãcãturile astea cu epoleþi ºi caºchetã?! O sã mã

aresteze? O sã-mi ce din punct de vedere juridic?

Agramaþii cu caºchetã Ca sã nu mai vorbesc de faptul cã "ziariºtii" cu caºchetã nici nu ºtiu ce e ãla acord între subiect ºi predicat. Dovadã modul în care-ºi scriu "interdicþia": "Orice informaþie sau fotografie folosite fãrã..." . Nu! Corect se scrie, deoarece este "sau" ºi nu conjuncþia "ºi", "orice informaþie sau fotografie FOLOSITÃ". Am scris cu majuscule ca sã le intre bine-n cap. ªi, poate, ca s-o ºi dea afarã pe Oana Barbelian, care cicã a fãcut corectura la aceastã revistã. Cea mai bunã dovadã fi-

ind, susþin eu, faptul cã nu existã paginã pe care sã nu gãseºti mãcar câteva greºeli. ªi dacã tot m-am apucat sã le þin lecþii de gramaticã, vreau sã le spun distinºilor "ziariºti" cã "ºi" este o conjuncþie coordonatoare copulativã - alãturi de "nici", în timp ce "sau" este o conjuncþie coordonatoare disjunctivã - alãturi de "ori" ºi "fie". Am spus "copulativã", dar n-are nicio legãturã cu "copulaþia", bãieþi! Mãi, asta e gramatica limbii române, iar România este þara în care miºunaþi voi ºi vã umpleþi buzunarele! E gramaticã, staþi liniºtiþi, nu vam înjurat de mamã! ªi, ca sã vã cruciþi cu adevãrat, pãcãlicii ãºtia de ziariºti "interzic" altora ceea

ce ei îºi rezervã sã facã. Adicã sã preia ºi sã publice în revistuþa lor frumos coloratã caricaturi de pe site-ul www.caricaturasai.ro. Asta facem ºi noi, dincolo de tupeista lor cerere restricþionalã, preluãm ºi citãm sursa. Conform legilor în vigoare.

Furt intelectual ºi atacuri pe faþã ªi ca sã vedeþi cât de nesimþiþi sau de rãu intenþionaþi sunt, pe antetul publicaþiei lor au precizat cã ea este "Vocea Poliþiºtilor în România Europeanã". Dincolo de grafia pãcãtoasã - deh, ei nu ºtiu ce este un substantiv propriu ºi unul comun! - vreau sã vã spun cã


dezvãluiri

11

Anul III, nr. 86 | 3 - 9 ianuarie 2009 precizarea este una cât se poate de tendenþios fãcutã deoarece în spaþiul poliþienesc existã deja o publicaþie, "Vocea poliþistului", deja ajunsã la numãrul 3 de apariþie. Aceasta din urmã este editatã de Corpul Naþional al Poliþiºtilor, Consiliul Teritorial Maramureº ºi este legal înregistratã având ISSN 1844 - 6213. Deci, altã coincidenþã? Ca sã vã convingeþi cã nu

de clar faptul cã acesta, ca sã fie statutar ºi majoritar, ca sã aibã reprezentativitate în IPJ-ul lui Isac, a înscris cu japca agenþi în sindicat. Apoi, tot peste voia lor, ºi tot dupã mintea ºi asemãnarea lui, i-a ºi dat afarã. Lucru considerat "legal" de procurorul Ioan Dorel Buda, dupã cum am arãtat pe larg în numãrul trecut al publicaþiei noastre. Cu toate acestea însã, pa-

tatele "Niciodatã acþiunile tale nu trebuie sã urmãreascã un interes personal, sub PARAVANUL unui aºazis interes general al membrilor de sindicat". Toate bune, frumoase ºi la locul lor. Numai cã "Decalogul" acestor habarniºti cu caºchetã n-are 10 porunci, ca-n Biblie ci - þineþi-vã bine! - 15 puncte.

Petruþ încalcã "Decalogul"

este deloc, dar absolut deloc vorba despre simple coincidenþe, în cuprinsul publicaþiei lor liderii SNPPC nu rateazã deloc ocazia sã-i taxeze - pentru cã astfel, cu o astfel de strategie n-o sã reuºeascã nimic mai mult! - pe cei de la "PRO LEX", organizaþie cu care au avut pe faþã conflicte. Ceea ce înseamnã cã au fãcut aceastã revistã ca sã aibã ei unde ºi cum sã-i taxeze constant pe cei care nu fac sau care nu gândesc ca ei. Ei publicã, încercând un joc de cuvinte, "ÎngânDURAre LEXicalã - chichiþe, criticã ºi hachiþe" o paginã întreagã împotriva celor care nu le sunt... prieteni. ªi ºtiþi de ce? Numai pentru cã aceºtia, adicã cei de la "DURA LEX", într-o publicaþie proprie, numitã acum de SNPPC-iºti "fiþuicã" au scris textual cã unii lideri locali s-au ocupat expres de transportarea poliþiºtilor la Bucureºti, în luna aprilie a acestui an, când au mitingit caºchetarii. Pentru faptul cã "adversarii" au condamnat faptul cã poliþiºtii "apolitici" din SNPPC au mãrºãluit având pancarde cu referiri politice, prin care se solicita demisia ministrului David ºi se pomenea de PNL, aceºtia s-au ales cu o paginã întreagã de invective, inclusiv cu un acrostih prin care cititorul este clar aþâþat împotriva lor.

"Decalog" de... 15 porunci Am scris în numerele trecute despre activitatea infracþionalã a ºefului Biroului Teritorial Maramureº al SNPPC, ofiþerul Lucian Petruþ. Am arãtat cât se poate

radoxal, din pagina 5 a publicaþiei pe care-o analizãm acum rezultã altceva. Redãm mãcar trei din punctele a ceea ce ei au numit "Decalogul sindicalistului": "Aºa cum aderarea la o organizaþie sindicalã se face individual, prin liberul consimþãmânt, retragerea se face în acelaºi mod, atunci când consideri cã nu-þi mai reprezintã interesele" , "Dacã ai fost ales într-un organ de conducere sindicalã, eºti obligat sã informezi colaboratorii în legãturã cu acþiunile pe care doreºti sã le întreprinzi" ºi, ca sã încheiem ci-

Dupã cum am arãtat pe larg în articolele pe care i le-am dedicat pânã acum în publicaþia noastrã, Lucian Petruþ n-a respectat nici una din prevederile acestui "Decalog" liber asumat. Mai mult, cu larga complicitate a conducerilor IPJ Maramureº ºi a Parchetului condus de Vasile Brisc, mai iese ºi basma curatã din toatã tãrãºenia cu dosarul penal pe care i l-a întocmit Viorel Stroe. Deocamdatã! Al nostru Lucian Petruþ, v-am arãtat deja, a înscris ºi dat afarã oameni din SNPPC dupã bunul plac, încãlcând flagrant cele atât de frumos stipulate în "Decalogul sindicalistului SNPPC", în ãlã unicat, de 15 puncte în loc de 10. Tot el, când a devenit lider în Maramureº era subofiþer. Apoi, în contradicþie - de asemenea flagrantã! - cu ultimul citat redat mai sus, el exact invers a fãcut. Tot ca o coincidenþã, nu? Cã e coincidenþã cã el a ajuns ofiþer, ca ºi nevasta lui, nu?! Sau cã a fãcut mereu ce-a vrut ºi ce n-a vrut el cu acest sindicat. ªi, dacã tot m-am apucat sã scriu despre asta, am curaj sã pariez cã "ºefii" sau poate chiar ºefii lui de la Bucureºti nu ºtiu nimic sau mai nimic despre toate astea. Nu-i

nimic, aflã acum!

ªcoala "Lascãr Panã" Ca sã vã convingeþi de faptul cã Lucian Petruþ nu este chiar fitecine-n þara asta subliniem faptul cã la pagina 22 din revista-n cauzã apare ºi el. Pagina se numeºte "Profil de LIDER", iar Petruþ apare aici alãturi de încã trei poliþiºti, clar lideri locali ai SNPPC. Numai cã, în timp ce ceilalþi trei foºti subofiþeri - cã ºi ei, ca ºi Petruþ sunt acum ofiþeri recunosc cã au absolvit ªcoala de Subofiþeri de la Câmpina. Petruþ al nostru e mai cu moþ. El uitã cã în 1987, anul în care a terminat el, acea ºcoalã ea se numea "ªcoala de subofiþeri de miliþie" ºi, drept urmare, scrie cã el a absolvit "ªcoala Militarã de Subofiþeri de Poliþie". Mãi sã vezi! Sã vezi ºi sã nu crezi! În 1987 era poliþie? Nu, în 1987 era MILIÞIE! Asta ai absolvit domnule Petruþ! O ºcoalã de miliþie! Nu cã ar fi ruºinos! Nu, ruºinos îmi pare a fi modul jegos în care te dezici de propriul trecut! ªi ca sã vã convingeþi cât de PROST este al nostru Petruþ, dincolo de imaginea scanatã, vã prezentãm o informaþie absolut ºocantã. Petruþ e singurul miliþian care a absolvit o ºcoalã de poliþie! ªi încã una deosebitã de-a dreptul! ªcoala absolvitã de el se numeºte atenþie, staþi jos, cã existã pericolul sã leºinaþi de râs! LASCÃR PANÃ! Nu e banc, oameni buni, e CV-ul lui Petruþ! Mãi, Petruþ, mãi! Mãi, tatã, mãi! În 1987 când tu învãþai sã dai cu pulanul de

cauciuc, Lascãr Panã era antrenorul cu care Minaur Baia Mare defila prin þarã ºi prin cupele europene! Nu era o "ºcoalã de miliþie"! Da, ceva ºtii, totuºi, ºi tu! În Baia Mare existã o Salã a Sporturilor care-i poartã numele acestui mare sportiv ºi antrenor. El mai este ºi cetãþean de onoare al municipiului Baia Mare. Dar tu n-ai de unde sã ºtii asta! La fel cum nu ºtii nici treaba cu Sala Sporturilor "Lascãr Panã", cã, la cum arãþi, nu prea ai trecut pe-acolo!

Numai "editori coordonatori" Ca sã dea bine la impresie artisticã, sã aibã ºi ei cu ce sã se laude-n draci pe la neamuri, vecini ºi prieteni, toþi fãcãtorii acestei fãcãturi cu pretenþii de ºtaif ºi-au împãrþit funcþii. D i n ceea ce ei au numit pompos "Staff SNPPC.RO" am constatat cã toþi semnatarii sunt "seniori editori" sau "editori coordonatori". Treaba

lor! Însã, situaþia devine ºi mai hilarã când citim cã instituþii fãrã personalitate juridicã ºi nu oameni sunt... seniori editori! Cum sã fie "Poliþia rutierã" sau "Birourile Teritoriale ale SNPPC" nici mai mult, nici mai puþin decât "editori coordonatori". Dar, dacã n-ar fi fost asta, ar mai fi fost valabilã zicerea aia cu "mare e grãdina Ta, Doamne"!? Cu adâncã dezamãgire, cred cã nu mai vreau sã fiu "coleg de breaslã" cu ãºtia. Mã las pãgubaº! Mã fac poliþist!


tineret necenzurat

12

Anul III, nr. 86 | 3 - 9 ianuarie 2009

Balul sportivilor boboci Paul Petricã POP

oate cea mai importantã manifestare la care ia parte fiecare licean este Balul Bobocilor. Fiecare regãsim în sufletul nostru amintirea acelor clipe mereu inocente, pe care timpul nu le poate ºterge, deoarece sunt unice în tinereþea fiecãruia. Vinerea de 12 neios (n.n. decembrie) a anului 2008 va rãmâne în mintea sportivilor Liceului cu Program Sportiv Baia Mare (LPS) ca un reper important al trecerii lor prin viaþã.

P

Sportiv este un termen care te duce cu gândul la mãiestrie, sacrificiu, artã ºi valoare, toate obþinute prin depãºirea limitelor corpului uman. Adicã sufletul face din închisoarea lui un mijloc de afirmare care tinde spre idealizare. Cu o astfel de demonstraþie a început balul. Gimnastele au prezentat un moment care ne aduce aminte cã nu degeaba suntem þara care deþine supremaþia mondialã în gimnasticã. Din creºtet pânã în vârful degetelor se vedea concentrarea, precizia ºi mai ales eleganþa fetelor de la gimnasticã ritmicã. Aici realizezi cum poate corpul acestor campioane sã execute miºcãri complexe ºi mai ales, cum printr-o coordonare perfectã, corpul - suspendat pe mâini este încordat perfect paralel cu solul, iar în aceastã încordare se miºcã voit numai degetele

picioarelor. Când priveºti aºa ceva realizezi ce mic eºti, iar reacþiile tale par miºcãri de melc ce te fac sã fi în asentimentul poetului. “E dureros de dulce!” Dar, nici “bobocilor” nu

le-a fost indiferent. Ei au dat dovadã de perspicacitate ºi unii chiar au reuºit sã treacã cu succes de probele pregãtite cu inventivitate de colegii lor mai mari. Astfel, au avut de trecut probe precum “Aceeaºi Mãrie cu altã pãlãrie ” - unde bobocii au prezentat momente comice – “Proba Andreea Marin” surprizã pentru bãieþi, deoarece trebuiau sã arate a Super-

man dupã ce au fost prelucraþi de fetele înarmate cu trusa de machiaj din dotare. Mai amintim ºi proba de perspicacitate, care a constat din întrebãri bine alese. Aºa am aflat motivul pentru care puii de gãinã

vizibil cel mai bine la porcii de Ignat care, datoritã restricþiilor de asomare, au hotãrât sã se taie singuri. Iatã un nou gen de protest emo-european. Astfel, toatã lumea a câºtigat un gram de bucurie din fiecare parte a spectacolului. Câºtigãtorii balului au fost recompensaþi cu mici cadouri, dar mai ales cu mult râvnitele titluri. Miss Boboc LPS este Alexandra Ilc din

clasa a IX-a A. O fatã frumoasã, care are în viaþã motto-ul: “Viaþa merge înainte orice ar fi”. Domniºoara se mai descrie ca fiind timidã, drãguþã ºi bunã la suflet, pasiunile ei fiind “distracþia” ºi sportul. Secretul ei constã în ID-ul de hi5 pe care nici în ruptul capului nu ni l-a divulgat. Mister Boboc LPS este Ionuþ Berlingher din clasa a IX-a B, pentru care “distrac-

stat. Rapacitatea unora care se erijeazã în educatori privatizaþi a iscat valuri în elita sigheteanã când unei fetiþe de un an ºi jumãtate i-a fost dislocatã mânuþa din cot în urma unei manevre a zdra-

hoanei pentru care nu a avut altã explicaþie decât faptul cã ...nu ºtie exact ce s-a întâmplat... A fãcut de toate ca sã scoatã bani din piatrã seacã ºi având avantajul exclusivitãþii pe plan local, i-a permis

þia e pe primul loc” ºi care se descrie ca fiind “optimist, vorbãreþ, cãruia îi place sã se distreze”. Pentru fete Ionuþ are o surprizã- baba_mare2001, ori pe mess, ori pe hi5. La anul LPS promite un bal cu multe alte surprize legate de noi amintiri cu alþi ºi alþi boboci. Aºa, ca sã putem vedea cum gândesc ºi se afirmã tinerii noºtri într-o lume nebunã... nebunã. “Atât... restul e tãcere”.

nu trec strada printre maºini ca sã se sinucidã, ci pur ºi simplu ca sã ajungã dincolo sau cã, dacã te afli pe locul doi într-o întrecere de atletism, nu poþi fi ultimul. Din sceneta “Un pedagog de ºcoalã nouã...sprezece” am aflat cã, pe lângã genurile masculin, feminin ºi neutru, a mai apãrut încã unul. ªi anume “emo”. Acest gen este

Grãdiniþe ºi... grãdiniþe... Tudor... de la... ªANDOR Acest an care a trecut trebuia sã-i bucure foarte mult pe cei mai micuþi oameni... copiii noºtri de grãdiniþã. S-au alocat ca niciodatã fonduri, s-au fãcut licitaþii publice ºi normal cã cei mai buni constructori au prins lucrãrile destul de rentabile de altfel. Dar, vai, anul nou ºcolar a adus surprize neplãcute pãrinþilor, educatorilor ºi, nu în ultimul rând, micuþilor prin faptul cã unele lucrãri erau nepermis de neterminate, unitãþile preºcolare au fost lãsate fãrã grupuri sociale, fãrã clasicele surse de încãlzire (sobele de teracotã) iar fostele bucãtãrii care ne-au hrãnit chiar ºi pe noi au devenit dintr-o datã insalubre, neadecvate cerinþelor

europene, iar ginerii atrocilor securiºti pãstraþi la decizia sãnãtãþii publice îndeamnã directorii de grãdiniþã sã cumpere mâncarea micuþilor de la cantina de ajutor social parcã pentru a-i umili ºi înjosi pe cei mai neajutoraþi dintre noi... preºcolarii. Nu încape vorbã, nu încap soluþii. Chiar dacã pãrinþii plãtesc din greu fonduri în paralel cu cele acordate de Guvern, decizia aparþine unora care urãsc progresul, urãsc noua orânduire ºi fac pe dracu’ în patru pentru a da apã la moarã nostalgicilor. Dacã în oraºele mai rãsãrite copiii se bucurã de opþiuni ºi facilitãþi ca bazin de înot, limbi strãine (pe bune), iniþiere în utilizarea computerului, lecþii de dans,

hranã ºtiinþificã, asistenþã medicalã specialã, educaþie ºi condiþii ca în Vest, în Sighet efortul sisific al educatorilor ºi pãrinþilor nu poate înlocui fondurile de care se bucurã cei din reºedinþele de judeþ bunãoarã. O soluþie de tranziþie sunt grãdiniþele particulare care oferã altceva, însã sumele care întrec adesea salariul minim ce se percep pentru câteva ore pe zi nu pot decât sã adânceascã ruptura dintre cei care au avut ºansa sã se nascã în palat ºi cei care se nasc în noul model de grajd din Bethleem. ªi, ca un fãcut, rezultatele celor mici care au condiþii precare, altruismul, gândirea pozitivã ºi sãnãtatea trupeascã ºi mintalã sunt mai prezente în grãdiniþele de

sã dilueze acest incident. La cererea pãrinþilor prea bine educaþi ºi nepermis de îngãduitori pãstrãm anonimatul acelei grãdiniþe doar pânã dupã sãrbãtori. Amânãm oprobriul public, însã nu îl anulãm.


maramureº voievodal

13

Anul III, nr. 86 | 3 - 9 ianuarie 2009

La Viºeu de Sus, sub atenta "supraveghere" a autoritãþilor

400 de suflete afectate de o rampã de gunoi (V) Dragoº HOJDA dragos.hojda@ne-cenzurat.ro

roblema oamenilor afectaþi de aceastã rampã de gunoi este departe de a se fi terminat. ªi nu se va încheia pânã când toatã lumea nu va fi mulþumitã, pânã când viaþa nu îºi va relua cursul ei firesc ºi normal, pânã când normele europene nu vor fi îndeplinite de respectivul operator de salubrizare, pânã când cetãþeanului nu îi va fi respectat dreptul la o viaþã liniºtitã, departe de problemele cauzate de o afurisitã de rampã de deºeuri menajere.

P

În numãrul trecut vã supuneam atenþiei rãspunsul trimis de cãtre Prefectura Maramureº acestor cetãþeni. Însã oamenii nu au fost mulþumiþi de acest rãspuns. Ba mai mult, au þinut sã precizeze cã Instituþia Prefectului a fost indusã într-o gravã eroare, aducând în acest sens o serie de argumente. Aceiaºi semnatari ai petiþiilor mai susþin ºi cã respectivele concluzii formulate de comisia care s-a deplasat la faþa locului nu au fost tocmai cele conforme cu realitatea.

Lucruri simple, dar, totuºi, complicate Ca ºi în alte dãþi, oamenii au cerut trimiterea unui expert la rampã pentru stabilirea adevãrului. Cât priveºte problema terenului achiziþionat de cãtre operatorul de salubrizare, oamenii nu susþin contrariul. Doar cã firma respectivã “cu aprobarea tacitã a Primãriei, a Gãrzii de Mediu ºi a Agenþiei de Mediu, a fãcut altceva. A împins gunoiul menajer din rampã cu gard cu tot, care era în stare bunã, pe terenul cumpãrat ºi a mãrit rampa, deºi aceasta este la o distanþã de 80 m de albia râului Viºeu, adicã în zonã inundabilã, micºorând distanþa faþã de râu la 60 m pe o lun-

gime de 40 m ºi o lãþime de 10 -15 m pe direcþia curs Viºeu. Dupã care a construit alt gard, fãrã avizul Agenþiei de Mediu, de mãrire a rampei, deºi noi, semnatarii acestei sesizãri, am informat telefonic în acea zi”. Ba mai mult, oamenii au depus Adresa nr. 8740/29.09.2008 la Agenþia pentru Protecþia Mediului Maramureº. Semnatarii mai susþin ºi cã au avut o convorbire telefonicã cu domnul director Viorel Iancu, cãruia i-au explicat situaþia existentã ºi pe care l-au întrebat dacã deþine avizul de mãrire a respectivei rampe. “Rãspunsul dânsului a fost cã nu a dat nici un aviz.” Aceiaºi semnatari mai susþin ºi faptul cã Viorel Iancu a reuºit sã muºamalizeze cumva totul prin rãspunsul dat petiþiei nemulþumiþilor. Oamenii aceºtia continuã cu argumentarea tuturor celor prezentate în respectiva notã de constatare stabilitã de acea comisie care s-a deplasat la faþa locului. În final, doamna Bondi este rugatã a se deplasa personal la faþa locului, “deoarece în consilieri ºi în comisiile trimise de dumneavoastrã nu mai avem încredere, pentru a vã arãta cu ce probleme ne confruntãm. Cerem, în cel mai scurt timp, igienizarea, copertarea, împrejmuirea în totalitate, închiderea rampei ºi eca-

Florea Bumbuc

risarea câinilor. Pentru cã mirosul insuportabil, ºobolanii, microbii emanaþi de deºeurile menajere ºi animaliere ne pun sãnãtatea în pericol, nouã ºi copiilor noºtri ºi în orice moment se poate declanºa o epidemie de proporþii în zona rampei”.

Un fleac! Doar pânã-n 2014 Prin Adresa nr. 87407/ 30.11.2008, dupã apariþia articolelor din presã, spun oamenii, APM-ul se decide sã rãspundã cetãþenilor nemulþumiþi care au înaintat petiþia cu nr. 8740/29.09.2008, comunicându-le unele detalii pe care oamenii le ºtiau deja din rãspunsurile oferite de alte instituþii implicate în rezolvarea acestei probleme. În primul rând, li se comunicã faptul cã Primãria Viºeu de Sus este beneficiarul Autorizaþiei de Mediu nr. 07-171/21.06.2007 pentru Rampa de depozitare deºeuri menajere (depozit clasa B – depozitare deºeuri nepericuloase) cu valabilitate pânã în 31.12.2009, cu anexã Program de conformare pentru încadrarea în prevederile legislaþiei de mediu. “Prin Programul de conformare, Anexã la Autorizaþia de Mediu 07171/21.06.2007 Primãria Viºeu de Sus are obligaþia sã execute lucrãri de refacere ºi protecþie a mediului (ex. Reþea

de colectare a levigatului). Deoarece aceste lucrãri trebuie efectuate în zona perimetralã a rampei de gunoi, dar Primãria Viºeu de Sus nu a avut la dispoziþie terenul necesar, operatorul de salubrizare S.C. Herodot S.R.L., prin administratorul acesteia, d-l Ghirasim Nicolae, a achiziþionat o suprafaþã de 7.914 mp teren pe care l-a cedat Primãriei în vederea realizãrii lucrãrilor necesare.” Tot din respectivul rãspuns mai aflãm cã aceeaºi Primãrie, cu altã pãlãrie, prin Adresa nr. 9370/17.10.2008, a solicitat APM Maramureº îndrumarul privind reorganizarea rampei de deºeuri menajere ºi a realizãrii lucrãrilor impuse în Programul de conformare, Anexã la Autorizaþia de Mediu nr. 07-171/ 21.06.2007, având ca termen scadent data de 31.12.2009. Se continuã cu arãtarea altor aspecte legate de respectivul loc de depozitare, detalii pe care, repet, oamenii le cunoºteau deja. O noutate ar fi faptul cã în partea de nord a rampei gardul de protecþie a fost refãcut pe o lungime de circa 40 m, zonã în care unii dintre cetãþeni susþin cã s-ar fi extins rampa de gunoi. Din declaraþia directorului operatorului de salubrizare reiese cã, din cauza vechimii, gardul de împrejmuire s-a dãrâmat în zona respectivã ºi a fost refãcut din

cherestea rãºinoasã. Bineînþeles cã oamenilor li s-au dat asigurãri cã Primãria va stabili un nou program de funcþionare a activitãþilor desfãºurate la rampa de gunoi cât mai repede cu putinþã. ªi, mai important, din finalul rãspunsului aflãm cã “depozitul de deºeuri menajere de la Viºeu de Sus are prevãzut anul de închidere 2014”. Aºadar, un fleac. Pânã-n 2014 oamenii vor fi nevoiþi a suporta cu stoicism ºi îndârjire problemele cauzate de respectiva rampã de deºeuri menajere. Floare la ureche, aºa cum prea bine arãtam mai devreme.

Trei mãsuri ºi toate trei Tot din cauza articolelor apãrute în presã pe marginea acestui subiect, susþin oamenii, prin Adresa nr. 14452/ 10.11.2008, Autoritatea de Sãnãtate Publicã Maramureº s-a obosit a rãspunde sesizãrii nr. 14452/13.10.2008. Aflãm astfel cã inspectori din cadrul Autoritãþii de Sãnãtate Publicã Maramureº s-au deplasat la faþa locului, unde au constatat cã rampa de depozitare a deºeurilor menajere clasa B nepericuloase ºi a deºeurilor din construcþii ºi demolãri dispune de Autorizaþia de Mediu nr. 07-171/ 21.06.2007, valabilã pânã-n 2009. Totodatã, societatea dispune de contract cu

medic de medicinã a muncii, nr. 2/15.06.2006, având un contract cu o firmã de dezinsecþie-deratizare. Respectivul contract are nr. de înregistrare 1709/31.01.2008. Observãm cã de abia la începutul acestui an firma a reuºit încheierea unui astfel de contract, astfel cã putem înþelege cã pânã la acea datã nu a fost efectuatã nici o deratizare sau dezinsecþie specializatã. Respectivii inspectori au observat cã pe o distanþã de 10 - 15 m, gardul care împrejmuieºte groapa este deteriorat. “Mãsuri: 1. Se va amenaja o platformã pentru spãlatul maºinilor de transport. Termen – 6 luni. 2. Deºeurile depozitate vor fi acoperite zilnic cu pãmânt. 3. Reamenajarea gardului care împrejmuieºte groapa de gunoi, în zona deterioratã. Termen – 30 de zile.” Îi avertizeazã însã cã nerespectarea planului de conformare atrage dupã sine amendã conform Legii nr. 98/1994, cu modificãrile ºi completãrile ulterioare. Semneazã director executiv dr. Alexandru Ilieº ºi inspector sanitar ºef dr. Kristina Cucu. Mai sunt multe de spus, dar timpul nu fuge nicãieri. Toate la timpul lor. O sã aflãm dacã mãsurile dispuse de cãtre ASP Maramureº vor fi puse în practicã sau dacã cineva îºi va bãga picioarele în aceste mãsuri.


reportaj necenzurat

14

Anul III, nr. 86 | 3 - 9 ianuarie 2009

Interviu cu Dieter Stanzeleit

Presupusul fiu al Regelui Mihai I Nicolae BALINT

unt Nicolae Vasile, fiul lui Mihai..." Declaraþiile lui Dieter Stanzeleit, cel care pretinde cã este fiul fostului Rege Mihai I, nu sunt fãcute în premierã. Cu o consecvenþã rar întâlnitã susþine acest lucru de câþiva ani buni. În tot acest timp a adunat ºi adunã în continuare documente din diverse arhive menite a-i susþine afirmaþiile. Nu avem calitatea de a ne pronunþa asupra lor, dar recunoaºtem cã meritã o atenþie mai mare din partea unor specialiºti în domeniu. Citiþi povestea lui Dieter Stanzeleit, în interviul de mai jos.

"S

Reporter: Am luat la cunoºtinþã de povestea dvs. din cartea "De la steaua lui David la steaua lui Rothschild", carte scrisã de Ieronim Hristea ºi care a apãrut cu puþin timp în urmã la Editura "Þara Noastrã". Autorul cãrþii - probabil pentru a completa informaþiile oferite ºi care, indirect, vã privesc ºi pe dvs. - face o trimitere ºi la cartea "Operaþiunea Autonomous" a lui Ivor Porter, fost ofiþer britanic de informaþii în România. Recunosc faptul cã povestea dvs. nu este una comunã... e tristã, tulburã-

toare, incitantã, dar, în acelaºi timp, ridicã ºi câteva semne de întrebare, justificate, cred eu. De fapt, cine sunteþi dvs., domnule Stanzeleit? Dieter Stanzeleit: Mã numesc Dieter Stanzeleit, dar, de fapt, sunt Nicolae Vasile, fiul lui Mihai, Voievod de Alba Iulia ºi al soþiei sale, Nerissa Jane Irene Bowes-Lyon. Ca prinþ moºtenitor, Mihai I a primit de la tatãl sãu titlul de "Voievod de Alba Iulia". R.: La o primã vedere, documentele pe care mi le arãtaþi sunt cu adevãrat impresionante, atât prin nu-

mãr, cât ºi prin conþinut... Nu am calitatea sã mã pronunþ asupra lor, dar recunosc cã meritã o atenþie deosebitã. Afirmaþia cã sunteþi înregistrat, la naºtere, în România, sub numele de Nicolae Vasile, fiu al fostului Rege Mihai I, rezultat dintr-o cãsãtorie legal se bazeazã, probabil, pe aceste documente pe care, dupã câte am putut constata, leaþi obþinut din diverse arhive, în mod deosebit din România, din Germania ºi din Marea Britanie. Când anume aþi aflat despre originea dvs.?

D.S.: La începutul anului 1945, am fost dat în îngrijire refugiatei din Prusia de Est, Irmgard Stanzeleit. Referitor la ceea ce am aflat de la doamna Stanzeleit - cea de-a doua mamã a mea - de la mama ei ºi, de asemenea, din partea fiului familiei Neils, unde stãteau cele douã femei Stanzeleit, când m-au preluat eram într-o stare criticã, aproape mort de foame ºi total slãbit ºi sângerând pe tot corpul. Ei toþi ºtiau cã mama mea adevãratã este o tânãrã nobilã de origine englezã care a fost executatã cu puþin timp înainte. Dacã îi ºtiau numele

sãu, pe cel al tatãlui meu, nu ºtiu exact, dar asta cred. Când m-au luat aveam cinci ani ºi încã îmi mai pot aminti clar cã am vorbit despre evenimentele înspãimântãtoare legate de execuþia mamei mele ºi despre mutilarea brutalã a corpului ei. În orice caz, pentru mine toate acestea au constituit o traumã enormã, care, în primul rând, a trebuit sã o asimilez prin discuþii ºi abia dupã mulþi ani s-a mai diminuat. Evaluaþi asta drept un mecanism simplu bazat pe dorinþa unui bãieþel de a supravieþui ºi, într-un fel, de a-ºi face o viaþã nouã. Am studiat muzica ºi pedagogia, m-am însurat ºi am doi copii minunaþi, iar în Germania am fãcut carierã de concert maestru, profesor ºi un pic ca om de afaceri. Începând din 1994, am cãutat în 17 arhive din ºapte þãri ºi am luat legãtura cu martori oculari. Încã din 1970, în timpul unui turneu în Bucureºti, am întâlnit un bãrbat care fusese mareºal la Curtea regalã ºi care, datoritã asemãnãrii, m-a întrebat direct dacã sunt fiul fostului Rege Mihai. Când de Crãciunul anului 1989, uitându-mã la un post de televiziune german, am vãzut vila de varã a lui Ceauºescu, am avut imediat sentimentul cã îmi erau cunoscute acele locuri ºi cã am trãit acolo. Era castelul Foiºor din Sinaia. La început am gãsit evidenþe de la martori oculari din Sãvârºin, Sinaia ºi Bucureºti, apoi copii dupã documente secrete ºi, mai târziu, chiar originalele. R.: Aþi încercat sã contactaþi Casa Regalã a României ºi pe Regele Mihai I? Când anume aþi fãcut acest lucru, dar, mai ales, cum a întâmpinat Casa Regalã afirmaþia dvs.? D.S.: Unul dintre primii paºi fãcuþi a fost sã-i scriu o scrisoare tatãlui meu, în septembrie 1994, în care îl rugam sã-mi acorde o întâlnire ºi sã discutãm despre evenimentele din trecut. Un secretar executiv cu nume fictiv, Alutschler

(nu a existat aceastã persoanã), mi-a rãspuns ºi mi-a enumerat cele cinci fiice ale tatãlui meu ca fiind singurii copii ºi cã, pe viitor, orice contact ar fi în zadar. Apoi, au mai existat douã posibilitãþi - nunta surorii mele vitrege Maria, la New York, unde eu participam la un dineu public ºi, de asemenea, în România, la o zi comemorativã a soldaþilor anglo-americani cãzuþi în rãzboi. Încercarea mea de a lua legãtura cu tatãl meu a fost blocatã de cãtre membrii familiei lui cu gesturi neplãcute. Acest fel de comportament nedemn îmi este strãin ºi de atunci neglijez orice încercare de a vorbi cu tatãl meu. Este destul de tragic, pentru cã tatãl meu adevãrat, la un moment dat, va deceda, fãrã ca sã-i fie acordatã posibilitatea de a-ºi vedea singurul fiu. R.: Din cele spuse de dvs. rezultã cã, prin mamã, sunteþi înrudit ºi cu Casa Regalã a Marii Britanii. Mã intereseazã dacã aþi încercat sã o contactaþi ºi care a fost reacþia ei? D.S.: Din partea acesteia am primit salutãri prietenoase. Mãtuºa mea, Regina Mamã Elisabeta, în ciuda numeroase-

lor felicitãri cu ocazia împlinirii vârstei de 100 ani, felicitãri pe care le-a primit din toatã lumea, ºi-a gãsit timp sã-mi mulþumeascã pentru urãri chiar în aceeaºi zi. R.: În cazul cã cele afirmate de dvs. sunt adevãrate, înseamnã cã sunteþi primul copil al fostului rege ºi singurul bãiat al acestuia. Potrivit legii salice, primogenitura are dreptul la tron, dar, în acest moment, o astfel de problemã nu cred cã se mai pune, chiar dacã în media, periodic, se mai fac speculaþii vis-a-vis de o posibilã revenire a monarhiei în fruntea României. Pentru Casa Regalã a României cred cã problema care se pune este cu totul alta. Aceea de a-ºi recupera în totalitate bunurile revendicate. Dupã câte ºtiu ºi prinþul Paul de România are ceva pretenþii vis-a-vis de bunurile Coroanei. Acum veniþi dvs. ºi "complicaþi" ºi mai mult situaþia Casei Regale a României... Nu cred cã este o situaþie foarte comodã pentru Casa Regalã. Ce pãrere aveþi? D.S.: Nu cunosc aceste speculaþii ºi nu cred mare lucru despre ele. România este o

republicã. Acesta este adevãrul. Ca unic moºtenitor al averii regale, aº fi donat-o poporului, în scopuri culturale, educative ºi sociale. Averea provenea, în primul rând, de la poporul român pentru o fostã instituþie a statului ºi ar trebui înapoiatã poporului. Ceea ce speculeazã unii nu aratã decât cã au un caracter slab ºi cã îºi pierd demnitatea. Paul este, de fapt, un nepot de-al lui Carol al II-lea, dar noi nu trebuie sã neglijãm aceastã diferenþã finã, faptul cã tatãl lui Paul, Mircea Lambrino, a fost conceput în timpul sau imediat dupã sentinþa judecãtoreascã din 19.03.1919, cu care cãsãtoria dintre prinþul moºtenitor Carol ºi Ioana Lambrino a fost anulatã. R.: Un test de paternitate care sã stabileascã compatibilitatea ADN-ului dvs. cu cel al fostului Rege Mihai I poate cã ar fi tranºat definitiv problema. Aþi încercat sã cereþi o asemenea expertizã? D.S.: Aveþi dreptate, un test ADN cu tatãl meu ar fi drumul cel mai simplu. Dar tocmai împotriva acestui lucru stã familia actualã a tatãlui meu. În Geneva, am încercat,


reportaj necenzurat

15

Anul III, nr. 86 | 3 - 9 ianuarie 2009 în anul 2000, sã obþin o aprobare urgentã pentru efectuarea unui astfel de test. Familia tatãlui meu s-a împotrivit total, încât judecãtorul elveþian a respins aceastã cale simplã ºi a recomandat clarificarea acestui lucru printr-un proces normal. Motivele pentru care nu am continuat acest lucru au fost costurile ºi timpul. În acelaºi moment am aflat, de asemenea, cã avocatul meu din Elveþia s-a întâlnit chiar înainte de înfãþiºare, în secret, de cel puþin 12 ori, cu reprezentanþi ai Casei Regale. Chiar a fost atât de "sincer", astfel încât mi-a recunoscut acest lucru. Reporter: Un episod neclar este cel legat de moartea mamei dvs., Nerissa Jane Irene Bowes-Lyon. Dvs. - dar ºi unele dintre documentele pe care le posedaþi - afirmaþi cã a fost asasinatã de germani, la începutul anului 1945. Pe de altã parte, existã ºi o altã informaþie potrivit cãreia o persoanã cu un nume identic sau aproape identic cu al mamei dvs. ar fi murit, la jumãtatea deceniului nouã al secolului trecut, la un aºezãmânt spitalicesc din Marea Britanie. Cum explicaþi aceastã bizarã coincidenþã de nume? D.S.: Identitatea mamei mele a fost întotdeauna un mare secret. În interviul cu Carola Braun am detaliat cercetãrile pe care le-am fãcut pe aceastã temã. Însãºi fosta prietenã a fiicei administratorului de castel regal ºtia faptul cã Regele Mihai era cãsãtorit cu o englezoaicã ºi cã avea un bãiat cu ea. Toate faptele au fost þinute în secret din mai multe motive: în primul rând, România lupta în rãzboi de partea Germaniei, ºi în cazul acesta ar fi fost inoportun ca suveranul sã fie cãsãtorit cu nepoata reginei Angliei. În afarã de aceasta, ºi Carol al II-lea, acþionând cam nesigur în 1939, a amânat atât de mult nunta fiului sãu cu mama mea, deja stabilitã cu Casa Regalã britanicã, încât a devenit deja penibil. Abia dupã Acordul Ribbentrop Molotov ºi dupã declaraþia de neutralitate publicatã de cãtre tatãl lui Mihai au putut sã se cãsãtoreascã, dar în mare secret. Martorii mi-au confirmat cã mama mea, împreunã cu Rica Georgescu, era în rãzboi alãturi de aliaþi. Ea era o femeie cuminte, energicã, care ºi-a iubit mult noua sa þarã, România, ºi a fãcut tot ceea ce era omeneºte cu putinþã pentru aceasta ºi a luptat pentru umanitate pânã la ultima ei suflare. În România, mama mea trecuse la credinþa ortodoxã. Cu puþin timp înainte de deportarea noastrã în Germania, Himmler i-a ordonat lui Eichmann, pe 25 august 1944, sã opreascã imediat toate transporturile de evrei unguri la Auschwitz, tot pe baza influenþei exercitate de mama mea.

ªi în cazul meu este o situaþie curioasã. Eu am fost înregistrat cu patru ani de naºtere diferiþi (o datã corectã în România, iar în Germania cu trei date de naºtere false). La fel mama mea… ªi ea a avut trei date diferite de deces. Chiar dupã execuþia sa, mama mea a fost înregistratã în nobilitatea englezã ca fiind în viaþã pânã în 1959, apoi dupã 1960, ca decedatã în "februarie 1940" ºi, la sfârºit, s-a pretins cã a murit pe 22 ianuarie 1986 ca pacientã a unui sanatoriu pentru persoane cu probleme psihice. În scrisoarea din 17.05.2000, Sylvia Teale, Supervisor Traceline RM B110 National Statistics, mi-a confirmat cã persoana decedatã nu este Nerissa Bowes-Lyon. National Statistics este autoritatea centralã pentru toate datele personale din Anglia. Modificarea datei de la 1959 s-a întâmplat pe baza unor motive legate de moºtenire. Bunicul mamei mele a

Ivor Porter prin intermediul unui istoric englez care, dupã rãzboi, a desfãºurat o carierã diplomaticã. Un gentleman foarte amabil. Am înnoptat în casa sa din sudul Franþei. Era noaptea de dupã alegerile britanice parlamentare, când Partidul Laburist al lui Tony Blair a sãrbãtorit marea victorie. Mr. Porter, care era un susþinãtor al liberalilor, se bucura pentru cã aceºtia câºtigaserã mai multe locuri. El mi-a spus atunci puþine lucruri, poate cã avea motive s-o facã, dar mi-a dãruit cartea sa, "Operaþiunea Autonomous", ºi m-a rugat sã mã uit peste ea. Din pãcate, mulþi ani mai târziu am remarcat cã acolo, la poza cu nr. 20, eram eu ºi mama mea, în dimineaþa zilei de 24.08.1944, cu o zi înainte de deportarea noastrã în Germania. Zece ani mai târziu, dupã întâlnirea mea cu Mr. Porter, a ieºit o nouã ediþie a cãrþii respective, dar, din nu ºtiu ce motive, poza despre

Un document prezentat de Dieter Stanzeleit din care reiese cãsãtoria prinþului Mihai, Mare Voievod de Alba Iulia, cu domniºoara Nerissa Jane Irene Bowes-Lyon). murit fãrã un moºtenitor masculin, deoarece numai pe baza unui acord unanim al tuturor membrilor familiei un moºtenitor masculin putea sã fie stabilit pentru averea sa. Mama mea, moartã, nu a putut fi întrebatã. Ea a fost declaratã imediat decedatã. Totuºi, eu nu am fost niciodatã întrebat... R.: Poate cã Ivor Porter, fostul ofiþer de informaþii britanic pe care l-aþi contactat dupã 1990, ar fi putut sã vã dea mai multe detalii sau chiar sã facã câteva demersuri în plus care sã ducã la lãmurirea împrejurãrilor morþii mamei dvs. Aþi abordat cu el aceastã chestiune? D.S.: M-am întâlnit cu Mr.

care v-am vorbit lipsea. De ce? R.: O atenþie deosebitã cred cã meritã ºi împrejurãrile în care, în 1945, aþi fost adoptat de familia Stanzeleit ºi, mai ales, modalitatea prin care Securitatea se interesa ºi îºi procura informaþiile din Germania referitoare la persoana dvs. Mã refer la raportul adresat lui Teohari Georgescu, fost ministru al Afacerilor Interne ºi raportul semnat de generalul Pacepa. De fapt, am vãzut cã ºi Siguranþa Statului, înainte de a fi creatã Securitatea, se interesa de dvs. ºi de mama dvs. Acolo sunteþi numit în mod clar "Nicolae Vasile, fiul fostului

Rege Mihai I, cunoscut în prezent sub numele de Dieter Stanzeleit". Din ceea ce am vãzut cã aveþi - documente, mã refer - eu cred cã aceste rapoarte sunt, de fapt, printre "piesele cele mai grele" pe care le posedaþi... Aveþi ºi altele de asemenea "calibru"? D.S.: Aceastã atenþie aratã cât de mult agitau apele secretele în legãturã cu mama ºi cu mine. Cu siguranþã cã tatãl meu era oripilat ºi foarte supãrat, mai ales pentru cã nu putea face nimic. La fel erau ºi rudele ºi prietenii mamei mele. Comandantul NKVD din România s-a interesat despre situaþia mamei mele. Aproape în fiecare zi, un avion strãin de supraveghere survola cartierul general al lui Hitler, "Wolfsschanze". Tensiunile de ambele pãrþi erau foarte mari. În noaptea execuþiei mamei mele, Parisul a fost cucerit de aliaþi. Hitler era dezamãgit pentru cã era ultima ºansã sã câºtige - din punctul sãu de vedere - o pace separatã cu Anglia ºi a dat greº. Dintr-o furie nebunã a executat-o pe mama mea, nepoata familiei regale din Anglia. Acum, furia sa s-a îndreptat spre Anglia ºi spre Himmler. În România era planificatã o nouã constituþie. Normal cã puterea comunistã, în anii 1950 - 1951, vroia sã ºtie cum rãmânea cu monarhia ºi eventualele moºteniri. În Germania, în acel moment, era sã fiu înecat, iar altãdatã era sã fiu rãpit. Am fost salvat de cãtre cineva de la înec, iar de cealaltã datã am putut sã sar eu din maºinã. Mai târziu, în 1997, înainte de a veni în România, mi-au fost furate documente importante. Un lucru trebuie accentuat. Existã rar ceva albnegru, deci un rãu absolut sau un bine 100%. Deºi mareºalul Antonescu era un companion de rãzboi devotat lui Hitler, ne-a protejat mereu pe mine ºi pe mama mea. Numãrul mare de germani care nu erau în nici un caz rãi, apoi îngrijirea plinã de dragoste din partea doamnei Stanzeleit mi-au salvat viaþa. Apropos, nu am fost niciodatã adoptat de ea. Ea mi-a dat numele fiului ei decedat, Dieter, la început din precauþie, apoi din obiºnuinþã. R.: Aþi scris o carte intitulatã "Regina pierdutã", editatã de Fundaþia culturalã "Libra", carte ce aþi dedicat-o memoriei mamei dvs. naturale. Aceastã carte pe care mi-aþi dat-o - ºi pentru care vã mulþumesc - pe care acum o rãsfoiesc ºi pe care vã asigur cã o voi citi, a fost lansatã la Bucureºti, în 2007. Cum a fost ea primitã de public, mai ales cã încearcã sã lãmureascã câteva aspecte importante din viaþa dvs.? D.S.: Oamenii care au citit cartea au fost fascinaþi ºi uimiþi cum de s-a putut þine se-

cretul pânã acum. Cred, cum fiecare om are o poveste a sa, cã ºi orice naþiune are un drept la identitatea proprie care reiese din povestirile bune sau rele. ªi rezultatele din cartea mea aparþin ºi ele la aceasta. Trebuie auzite… Din pãcate, cartea a fost cititã prea puþin. R.: Aþi cheltuit mulþi bani, multã energie ºi mult timp pentru a vã procura documente de arhivã care sã vinã sã probeze afirmaþia referitoare la originea dvs. Ce demersuri întreprindeþi în continuare pentru a vi se recunoaºte calitatea de fiu al fostului Rege Mihai I de România? D.S.: Adevãrat, a fost o muncã dificilã, dar de mare importanþã pentru mine ºi trecutul României, dar ºi pentru tatãl meu, mã gândesc eu. Planurile mele, vã rog sã mã înþelegeþi, nu le pot relata, dar dorinþa mea cea mai mare ar fi o întâlnire cu tatãl meu ºi, dacã este posibil, un test ADN. R.: Dupã aproape 50 de ani petrecuþi în Germania, aþi venit în România ºi am înþeles cã v-aþi stabilit aici. Cum gãsiþi România ca þarã? V-aþi adaptat la specificul ei? D.S.: Iubesc România ºi o promovez din toate puterile ºi am lansat un CD cu tema "România, þara prietenoasã din Carpaþi". Aºa gãsesc eu þara ºi oamenii din ea, care sunt creativi, binevoitori, toleranþi ºi sinceri. Noul mileniu a fost pentru România o importantã succesiune de evenimente. De atunci merge totul spre bine: românii pot circula fãrã vizã în spaþiul Schengen ºi multe sugestii au fost adoptate. De asemenea, România a devenit membrã NATO ºi UE. Bineînþeles cã mai este mult de fãcut, pentru cã paguba care a fost fãcutã în timp este foarte mare. R.: Atunci când nu vã ocupaþi cu cãutarea de noi documente care sã vã întãreascã afirmaþiile, cu ce vã ocupaþi dvs., de fapt, domnule Stanzeleit? D.S.: Cu cât înaintezi în vârstã, cu atât timpul devine mai preþios. Rar, mai cânt la vioarã. Mã duc cu plãcere la concerte ºi merg la plimbare la munte. Am vizitat multe zone cum ar fi: Alaska, Tibet, Australia... Iubesc natura. Preþuiesc Biserica Ortodoxã ºi felul în care se þin slujbele, cel mai mult îmi plac cântecele. De asemenea, am ajutat România la integrarea în structurile internaþionale. Ele dau stabilitate þãrii ca sã se dezvolte mai departe. Dar stabilitatea trebuie sã vinã ºi din interior ºi aici vãd eu multe sarcini pentru societatea româneascã democraticã. Arãtãm spre alte state, dar asta putem s-o facem doar atunci când noi înºine ne comportãm exemplar. În Germania existã un proverb: "Nu arãta cu degetul spre alþii, când tu stai într-o casã de sticlã". Am o firmã de consultanþã ºi cred cã interesele eco-

nomice nu ar trebui în nici un caz sã fie împotriva societãþii, ci, dimpotrivã, o contribuþie la pacea ºi la echilibrul societãþii. Apropos de pace. Cu modestia cuvenitã, trebuie sã spun cã am contribuit la pacea din vestul Balcanilor. ªi mã doare cã pânã acum nu s-a întâmplat nici o reconciliere între Israel ºi statele vecine, poate ºi pentru cã unele nu realizeazã cã diplomaþia este o dãruire comunã ºi nu sã obþii în totalitate ceva. Dar aºa ceva trebuie sã înveþe fiecare din propria experienþã, chiar ºi atunci când doare foarte tare. R.: Povestea dvs. este prea puþin cunoscutã în media. Cu excepþia unui scurt interviu acordat unui cotidian din Capitalã, preluat apoi ºi de altele, precum ºi de o scurtã apariþie televizatã, nimeni nu s-a aplecat cu atenþia cuvenitã asupra documentelor pe care le posedaþi ºi pe care mi le-aþi prezentat cu multã amabilitate. Aceste documente, din punctul meu de vedere, eu nefiind specialist repet - meritã o atenþie mult mai mare. Cum explicaþi atitudinea mass-media faþã de dvs.? D.S.: În 2000 am avut un lung interviu cu Dan Diaconescu, la Tele7abc, în faþa a ºase milioane de telespectatori. S-ar putea sã fi fost dat uitãrii, mai ales cã pe atunci nu ºtiam de cãsãtoria dintre pãrinþii mei. Ziarele germane au relatat campania de strângere de bunuri materiale în beneficiul României, dar ºi în Anglia s-a scris despre mine. De puþin timp, la ZDF, televiziunea de stat germanã, s-a fãcut un film pozitiv despre România ºi un interviu cu mine. Situaþia în România este însã diferitã. Cred cã de multe ori lipseºte încrederea poporului în mass-media (câteodatã pe bunã dreptate, pentru cã trateazã lucrurile cu superficialitate). De aici vine ºi un oarecare scepticism referitor la o nouã perspectivã a istoriei României ºi a fostei Case Regale. Mie însumi mi se pare inoportun sã organizez mult tam-tam public. Pânã acum am avut încredere cã adevãrul va triumfa. Mai vedem!

Adevãr sau imposturã? În ciuda insucceselor pe care le-a avut în a-ºi demonstra originea, Dieter Stanzeleit pretinde în continuare cã este fiul fostului Rege Mihai I. Cautã documente care sã-i întãreascã afirmaþiile. Condiþiile morþii pretinsei sale mame, mai multe date de naºtere, lipsa de interes a autoritãþilor britanice faþã de moartea unui membru al familiei regale britanice - aºa cum afirma Stanzeleit - sunt iarãºi câteva semne de întrebare în aceastã delicatã poveste. Cazul Stanzeleit.... adevãr sau imposturã? Probabil cã va mai trece timp pânã când vom afla acest lucru.


sos viaþa!

16

Anul III, nr. 86 | 3 - 9 ianuarie 2009

Drogurile lumii moderne (I) nele dintre drogurile lumii moderne sunt veritabile vicii ºi sunt cunoscute ca atare – de exemplu tutunul. Altele par “nevinovate”, ca de exemplu consumul de dulciuri, dar ascund pericole mortale. Spunem cã toate acestea sunt “droguri” deoarece provoacã dependenþã. Despre dependenþã se vorbea la început doar în cadru medical, cu referire strictã la alcool sau droguri. În ultima vreme însã ºi-au fãcut apariþia noi ºi noi dependenþe, unele dintre ele chiar bizare, cum ar fi dependenþa de cumpãrãturi sau de muncã.

U

Ca oameni depindem de anumite condiþii pentru a ne putea menþine în viaþã. Avem nevoie sã respirãm aer curat, sã bem o apã purã ºi sã ne hrãnim sãnãtos. Orice abatere de la îndeplinirea acestor nevoi fundamentale duce la boalã sau chiar la moarte. Pânã unde merg însã nevoile noastre ºi de unde începe dependenþa? Societatea de consum face ca pe fondul unor stãri de frustrare ºi nemulþumire sã aparã tot felul de false nevoi, care, de cele mai multe ori, duc la dependenþe dintre cele mai prosteºti ºi mai ciudate. Iniþial, dependenþa a fost definitã ca o “stare de intoxicaþie cronicã, caracterizatã prin necesitatea stringentã de folosire a unor substanþe sau medicamente”. Pânã nu demult erau cunoscute doar dependenþa de alcool sau de droguri. Astãzi se vorbeºte ºi de dependenþe mentale sau emoþionale. Psihologii considerã cã dependenþa este o boalã care apare pentru a suplini dorinþe neîmplinite, frustrãri ºi nemulþumiri. Consumul “drogului” creeazã o înºelãtoare stare de bine de moment, urmatã de o creºtere a dozei necesare pentru a obþine efectul dorit. Acest drog ajunge astfel sã fie considerat în mod fals sursa satisfacþiei mult râvnite. Câtã vreme este prins în capcana dependenþei, cel în

cauzã va nega vehement cã este dependent. Cu cât dependenþa este mai acceptatã ºi mai încurajatã de societate, cum este cazul dependenþei de cafea sau de dulciuri, cu atât ea este mai greu de conºtientizat, fiind consideratã de cel în cauzã ceva “normal”, pentru cã “toatã lumea face asta”. Însã, în condiþiile în care totuºi dependentul îºi propune sã renunþe la drog, el îºi va da seama de situaþia tragicã în care se aflã. Va avea atunci impresia cã nu poate renunþa la drog fãrã a-ºi pune în pericol integritatea fizicã sau psiho-emoþionalã. În cazurile avansate de dependenþã de anumite substanþe nocive, lucrurile chiar aºa ºi stau. De exemplu, suprimarea bruscã a alcoolului sau a stupefiantelor poate declanºa în astfel de cazuri crize puternice sau chiar moartea.

Producãtorii de þigãri au tot felul de trucuri pentru a mãri dependenþa Ce-i poate face pe oameni sã fumeze? O întrebare care îi preocupã intens pe medicii ºi psihologii conºtienþi de efectele dezastruoase ale fumatului. Nu întotdeauna de

cealaltã parte a baricadei, producãtorii de tutun ºi experþii în marketing cautã ºi ei rãspunsul la aceastã întrebare pentru a-ºi asigura cât mai mulþi consumatori. S-a spus cã fumatul reprezintã un mod de a sparge gheaþa în relaþionarea cu ceilalþi. Sau cã este un fenomen social, nãscut din nevoia de a fi acceptat de grup. Apoi, cã fumãtorii cautã, de fapt, sã retrãiascã starea de bine din vremea când sugeau la sânul mamei. S-a vorbit despre sentimentul de siguranþã pe care îl trãiesc fumãtorii atunci când se afiºeazã cu þigara în mânã. Însã în ultima vreme tot mai mulþi oameni de ºtiinþã atrag atenþia asupra manipulãrii consumatorilor de cãtre marile companii producãtoare de þigãri. Oamenii de ºtiinþã de la Universitatea Harvard au realizat recent un studiu publicat în revista “New Scientist” care aratã cã producãtorii au mãrit constant concentraþia de nicotinã din þigãri. Astfel cã în prezent în þigãri se gãseºte cu 11% mai multã nicotinã decât în 1998, ceea ce face renunþarea la fumat mult mai dificilã. Aceastã dezvãluire explicã ºi numãrul tot mai mare de îmbolnãviri ºi de morþi premature înregistrate în rândul fumãtorilor. Dupã cum aratã statisticile realizate de Organizaþia Mondialã a Sãnãtãþii (OMS), 90% dintre cazurile de cancer sunt provocate de fumat. Tot OMS a acuzat recent companiile producãtoare de tutun cã ºi-au ales ca þintã tinerii din þãrile subdezvoltate pentru a compensa scãderea vânzãrilor din þãrile industrializate. Pe lângã aceste metode directe de a-ºi asigura un profit cât mai mare, manipularea este realizatã prin intermediul reclamelor publicitare în care fumatul este asociat cu libertatea sau sexualitatea – aspecte mult râvnite de majoritatea fiinþelor umane. Fumând, aceºtia trãiesc cu iluzia cã sunt mai liberi, mai sexy, mai la modã, mai stãpâni pe viaþa lor, când, de fapt, devin tot mai dependenþi ºi mai bolnavi. Astfel se explicã de ce majoritatea fumãtorilor ignorã atât de uºor mesajul “Tutunul dãuneazã grav sãnãtãþii,” aflat pe toate pachetele de þigãri ºi în reclame. Însuºi modul în care sunt construite aceste pachete de þigãri reprezintã o formã de manipulare. Scriitorul Mi-

chael Tsarion, celebru pe plan internaþional pentru studiile sale privind utilizarea subversivã a simbolurilor, ne împãrtãºeºte concluziile sale: “Pachetele de þigãri sunt proiectate pe dimensiuni respectând proporþia de aur. De aceea oamenii sunt atât de atraºi de ele. De ce nu se produc ºi paturi pentru copii proiectate pe astfel de dimensiuni?”, se întreabã el. Statisticile sunt îngrijorãtoare. Un studiu realizat în 2006 de Agenþia Naþionalã Antidrog din þara noastrã aratã cã 65,8% dintre persoanele cu studii medii ºi 76% dintre cele cu studii superioare fumeazã. O treime din fumãtori fumeazã zilnic. 64% dintre adolescenþii de 16 ani ºi 32% dintre adolescenþii sub 14 ani au experimentat deja consumul de tutun. Iar 90% dintre pãrinþii fumãtori fumeazã în prezenþa copiilor.

Cafeaua nu ne face nici un bine “Cafeaua ar trebui sã fie neagrã precum iadul ºi puternicã precum moartea”, spune un vechi proverb turcesc. Asocierile cu iadul ºi cu moartea sunt semnificative, având în vedere efectele ei nocive asupra sãnãtãþii. “Cafeaua de dimineaþã a

devenit pentru mine un ritual”, “nici nu pot gândi pânã nu îmi beau cafeaua” sau “cu ce sã vã servesc – o cafea?” sunt fraze des întâlnite. Conform unor statistici realizate de firma Nestle, în lume se beau 4.000 de cãni de cafea pe secundã. În Europa consumul de cafea este estimat a se ridica la o treime din consumul de apã. În ceea ce priveºte România însã, firmele distribuitoare de cafea se pare cã ºi-au fãcut planuri prea mari. Românii consumã de cinci ori mai puþinã cafea decât “ar fi trebuit”, conform calculelor economice raportate la media europeanã. În consecinþã, eforturile de a-i convinge pe români sã bea mai multã cafea s-au intensificat. Nu existã serie de reclame televizate în care sã nu aparã cel puþin un spot pentru o marcã de cafea. În unele dintre ele vedem un personaj somnoros, care pluteºte prin casã cu picioarele în sus, pânã în momentul în care o gurã de cafea îl face sã revinã pe pãmânt. Producãtorii de reclame ºtiu foarte bine ce fac când realizeazã astfel de asocieri. Iatã, de exemplu, cum îºi asigurã firma Elite, lider de piaþã în România pe acest segment, dependenþa consumatorilor sãi. Citãm din prezentarea fãcutã de aceastã firmã noului spot publicitar la cafeaua Se-

lected - Selected lovers: “Lumea Selected este plinã de optimism ºi plãcere, orice moment capãtã o altã dimensiune ºi semnificaþie. Selected transformã momentele obiºnuite în clipe de neuitat, pline de magie ºi romantism”. Chiar avem nevoie de o cafea pentru a fi optimiºti ºi a ne bucura de viaþã? O altã minciunã este prezentarea cafelei ca fiind un preparat din plante, natural, care nu are deci cum sã facã rãu. Lãsând la o parte numeroasele arome, E-uri, aditivi ºi îndulcitori pe care îi conþine cafeaua din ziua de azi, vorbim într-adevãr de fructele unui arbore, mai precis de boabele lui. Însã a spune cã e vorba de consumul unei plante este ca ºi cum am susþine cã bem ceai preparat din flori de muºeþel arse ºi transformate în cenuºã. La acestea se adaugã eforturile de a prezenta cu precãdere niºte aºa-zise efecte pozitive ale cafelei ºi de a ascunde avertizãrile privind efectele ei negative. Rãsfoind presa scrisã gãsim o sumedenie de titluri de genul “Cafeaua nu afecteazã inima”, “Cafeaua previne diabetul”, “Cafeaua pãstreazã tinereþea bãrbaþilor”. Conþinutul lor prezintã de cele mai multe ori, studii irelevante, realizate pe un numãr mic de cazuri. Sau


sos viaþa!

17

Anul III, nr. 86 | 3 - 9 ianuarie 2009 chiar informaþii care nu au nici o legãturã cu titlul. De exemplu, titlul “Cafeaua pãstreazã tinereþea bãrbaþilor” atrage atenþia prin faptul cã sugereazã o legãturã între cafea ºi potenþã, altfel n-ar fi fost necesar sã se specifice cã e vorba de bãrbaþi. În articol se precizeazã doar cã “trei ceºti de cafea pe zi duc la un declin mai mic al capacitãþilor cognitive ale bãrbaþilor”. Nu se detaliazã care sunt aceste capacitãþi ºi nu se dau cifre concrete. Însã bãrbaþii care parcurg în fugã ziarul respectiv ºi citesc

doar titlul pot rãmâne cu impresia cã dacã beau cafea îºi vor pãstra capacitãþile din tinereþe. Aºa-zisele efecte pozitive ale cafelei, atât de intens speculate, sunt, însã, efecte de moment. Prin conþinutul ei de cafeinã, cafeaua are efecte de stimulare, creºte vigilenþa, combate somnolenþa ºi creºte tensiunea. De aceea foarte mulþi oameni s-au lãsat convinºi sã o utilizeze dimineaþa pentru a se trezi mai rapid. Toate acestea reprezintã însã o violentare a funcþiilor organismului realizatã printr-o intensã excitare a sistemului datã de secreþia de adrenalinã. Organismul este astfel forþat sã îºi consume rapid resursele energetice, lucru care este ur-

mat în mod firesc de somnolenþã, apatie ºi obosealã ºi, în cele mai multe cazuri, de necesitatea de a consuma o altã ceaºcã de cafea. Efectele negative ale consumului de cafea sunt mult mai numeroase decât aceste aºa-zise beneficii. Cofeina determinã accelerarea bãtãilor inimii ºi dã palpitaþii. Tot ea determinã nervozitate, agitaþie, iritabilitate ºi diminuarea capacitãþii de concentrare. Studiile aratã cã persoanele care nu consumã cafea au rezultate mai bune la examene,

deºi 60% dintre studenþi beau cafea în timpul sesiunilor. Multe persoane suferind de constipaþie susþin cã beau o cafea dimineaþa pe stomacul gol pentru cã le ajutã eliminãrile. Nimic mai greºit. Cofeolul, o altã substanþã conþinutã în cafea, este nociv pentru sistemul digestiv, dã arsuri gastrice ºi crampe abdominale. În plus, cofeina tulburã echilibrul apei în organism, ducând la deshidratare. Renunþarea bruscã la cafea are efecte secundare care dureazã, în general, mai multe sãptãmâni ºi includ dureri de cap, senzaþii de obosealã, somnolenþã ºi vlãguire continuã. Aceasta este cea mai clarã dovadã a existenþei unei dependenþe. În loc de cafea pot fi

consumate cu succes ceaiuri – de exemplu, ceaiul verde sau ceaiul de mate au nu doar efecte dinamizante remarcabile, ci ºi multe efecte benefice colaterale.

Zahãrul, “moartea albã” Germanii îl numeau pe bunã dreptate “moartea albã”, pentru cã zahãrul alb este un produs chimic procesat industrial, deci nenatural ºi nepotrivit consumului uman.

Cu toate acestea, oamenii îl consumã în cantitãþi din ce în ce mai mari. Dacã în 1880 consumul de zahãr pentru o persoanã era de opt kilograme pe an, în prezent acesta a ajuns la 80 kg pe an ºi îºi continuã creºterea. În creºtere este ºi cantitatea de zahãr ascuns, pe care o ingerãm din produse considerate în mod obiºnuit a fi sãrate, cum ar fi ketchup-ul (23% zahãr), fulgii de porumb (8% zahãr), pâinea sau majoritatea produselor conservate. Majoritatea oamenilor nu considerã dependenþa de zahãr la fel de gravã ca ºi cea de þigãri sau de alcool. La urma urmei, cât de periculoasã poate fi o ciocolatã sau un pahar de suc, îºi spun ei... Au însã toate motivele de îngrijo-

rare, întrucât zahãrul acþioneazã exact ca ºi stupefiantele. El declanºeazã în creier eliberarea unor substanþe numite opioide care creeazã o senzaþie de plãcere. Zonele din creier care se activeazã atunci când ne dorim ceva dulce sunt aceleaºi cu cele care se activeazã în cazul dependenþilor când aceºtia au nevoie de drog. Pentru a demonstra cã zahãrul este un drog similar cu opiumul, morfina sau heroina, oamenii de ºtiinþã au administ r a t unor iubitori de dulce un medicament care blocheazã eliberarea opioidelor. La scurt timp dupã acest tratament, subiecþii nu au mai arãtat nici un interes faþã de dulciuri. Zahãrul alb este extrem de periculos pentru sãnãtate. Prin rafinare lanþul complex al carbohidraþilor se rupe ºi aceºtia ajung brusc în sânge, unde produc o descãrcare rapidã de energie. Aceasta este urmatã de o cãdere, datoratã eforturilor organismului de a reechilibra nivelul glucidelor. De aici o mulþime de probleme de sãnãtate: tulburãri de metabolism, afectarea sistemului imunitar, tulburãri digestive, creºterea nivelului de

grãsimi din sânge, diabet, obezitate, probleme cu

dinþii, probleme cardiovasculare, deficit de vitamina B. Vitamina B este consumatã în mare cantitate pentru asimilarea glucidelor. Organismul este astfel nevoit sã apeleze la rezervele sale de vitamina B pentru a metaboliza zahãrul consumat în cantitate tot mai mare ºi, astfel, acesta ajunge la obosealã, depresie, dificultãþi de concentrare, de memorie ºi de percepþie sau

chiar nevroze. În plus, aportul de zahãr conferã doar o senzaþie de saþietate pe moment, însã el nu aduce organismului nutrimentele de care acesta are nevoie. (articol scris de Mihaela Gheorghiu, preluare dupã yogaesoteric.ro)

Mai mulþi sclavi decât în epoca sclavagistã sau în Evul Mediu În prezent, existã cel puþin 27 de milioane de sclavi la nivel mondial, mai mult decât au existat vreodatã la un moment dat în istoria omenirii, aratã un raport al FBI. Globalizarea, sãrãcia, rãzboaiele, calamitãþile naturale au facilitat aceastã accelerare a fenomenului sclaviei, nu doar în þãrile din aºa-numita Lume a treia, ci chiar ºi în þãrile dezvoltate. Conform Departamentului de Justiþie American, în fiecare an mai mult de 800.000 de persoane sunt victime ale traficului de persoane la nivel internaþional. 17.500 sunt cazuri noi, traficate prin SUA. Mai mult de 30.000 de victime sunt transportate prin SUA în drumul lor cãtre alte destinaþii internaþionale. Alãturi de traficul de droguri ºi traficul de arme, comerþul cu carne vie îºi disputã astãzi primul loc în “topul” mondial al criminalitãþii. Precum sclavii care au fost aduºi pe continentul american în urmã cu mai bine de 200 de ani de coloniºti, sclavii de astãzi sunt obligaþi sã reali-

zeze anumite munci pentru profitul exclusiv al celor care i-au adus în SUA. Dacã încearcã sã scape din acest sistem au parte de represalii, ei sau familiile lor, din partea “stãpânului”. Nici autoritãþile nu îi sprijinã prea mult. Metodele de înlãnþuire sunt diverse: pãrinþi care ajung sã îºi vândã copiii din cauza sãrãciei, femei din medii sãrace care ajung sã se vândã pe ele pentru bani, realizarea de împrumuturi sau credite etc. Mii de traficanþi obþin copii din mediile sãrace, dându-le impresia pãrinþilor cã le oferã acestora burse ºcolare ºi o viaþã mai bunã. Formele moderne de sclavie pot fi chiar mai perverse ºi mai ascunse decât cele din vechime. Munca forþatã pare a fi cea mai des întâlnitã. Scenariul tipic este cel în care un muncitor devine dependent de patronul sãu bogat, în urma unui mic împrumut pe care îl face faþã de acesta. Dobânzile sunt însã uriaºe, astfel încât acestuia îi este imposibil sã îºi plãteascã datoria. Un astfel de

sclav poate sã îºi petreacã toatã viaþa muncind pentru a acoperi datoria, iar uneori, la moartea sa, aceasta este preluatã de copiii sãi. Organizaþia Naþiunilor Unite, printre ale cãrei principii fondatoare se aflã combaterea muncii forþate în toate formele ei, a fãcut foarte puþin pentru a combate sclavia modernã. În ciuda numeroaselor protocoale semnate de naþiunile membre începând cu 1817, s-au luat foarte puþine mãsuri concrete. Mass-media corporatistã a scris foarte puþin despre acest subiect ºi nu a publicat informaþia cã, în prezent, în lume, existã mai mulþi sclavi decât au existat vreodatã de-a lungul istoriei. În general, articolele se limiteazã la a aborda, într-un mod superficial, doar problematica traficului de femei ºi a prostituþiei, nu are în vedere ºi alte forme de sclavie. (articol scris de Mihai Vasilescu, preluat dupã yogaesoteric.ro)


cultur(nici)a

18

Anul III, nr. 86 | 3 - 9 ianuarie 2009

Marxismul - o filosofie “Anarhistul ºi revoluþionarul Lenin reprezintã idealul politic al francmasoneriei internaþionale.” Aceastã declaraþie a fost înregistratã la întrunirea Marii Loji a Germaniei din anul 1917. (Arhiva specialã din Moscova 1421-1 1-9 9064 ºi 815; Viktor Ostretsov - “Francmasoneria, cultura ºi istoria Rusiei”, Moscova, 1999, p. 585).

n prima parte a acestui material interesant am fãcut cunoºtinþã cu Lenin, cu Karl Marx ºi cu Fidel Castro. Am vãzut cã Lenin slujea interesele Lojii ÎMarele Orient al Franþei, cã marxismul este încarnarea francmasoneriei, profesorul suedez Zimermann declarând la o Convenþie Masonicã din Winterhur: “Marxismul este cel mai nobil fenomen al secolului al XX-lea”. Tot din prima parte am aflat cã Fidel Castro este asasin, terorist, dar ºi francmason. Fiind, pe deasupra, ºi agent KGB. (Dragoº Hojda)

Asasin, terorist, francmason Jurnalistul Gerardo Reyes a scris în articolul sãu: “Scotland Yard îl investigheazã pe Castro pentru asasinat” (“El Nuevo Herald”, 10 aprilie 2001). Fidel Castro a fost considerat de cãtre detectivii de la Scotland Yard, care anchetau cazul în iulie 1948, ca fiind unul dintre suspecþii în uciderea liderului columbian liberal Jorge Eliecer Gaitan. Potrivit anchetatorului american Paul Wolf Castro a avut o întâlnire cu candidatul la preºedinþie Gaitan. Pe data de 9 aprilie 1947, la ora 11 dimineaþa, Castro ºi asociatul sãu Del Pino s-au întâlnit în cafeneaua “Colombia” din Bogota cu asasinul lui Gaitan, un lider al studenþilor în vârstã de 22 de ani, francmasonul Juan Roa Sierra. Aceasta doar cu câteva ore înainte ca Sierra sã îl împuºte pe politician pe una dintre strãzile centrale din Bogota. Asasinatul a degenerat într-o revoltã, în urma cãreia au murit 5.000 de oameni. Agenþii CIA William A. Wieland ºi S. Robottom au supravegheat aceste evenimente. Ambasadorul Cubei la Washington, Octavio Belt, a fost prezent la Bogota, fiind însãrcinat cu asigurarea unui plan care sã asigure întoarcerea lui Castro ºi a celorlalþi teroriºti comuniºti în Cuba. Castro ºi-a luat licenþa în Drept, în anul 1949, la Havana, lucrând mai târziu ca avocat. În acea perioadã a devenit francmason. El era lipsit de orice principii ºi se autodenumea “revoluþionar”. El s-a inspirat dupã modelul dictatorului spaniol Primo de Rivera. Atât timp cât economia þãrii a fost înfloritoare, i-a fost imposibil sã introducã comunismul în Cuba. Împreunã cu Batista, Castro a plãnuit detaliile în acþiunea de preluare a puterii de cãtre Batista, în perioada 1948 – 1950, uneori chiar în vila Cookyness a lui Batista. Batista a fost denumit “agent de simbiozã” deoarece singura motivaþie ca el sã ajungã la putere a fost aceea de a-l ajuta pe Castro ºi comunismul sã ajungã la putere. Castro a fost instruit în ce priveºte comunismul la Ambasada sovieticã din Havana, din anul 1948 pânã în 1949. Lovitura de stat

a lui Batista de pe 10 martie 1952 a fost exact ca repetarea unui serial TV de proastã calitate.

Jocurile puterii în Cuba Pe data de 26 iulie 1953, Castro a condus o rãscoalã armatã împotriva dictatorului Fulgencio Batista în Santiago de Cuba, ceea ce i-a adus o condamnare oficialã la închisoare de 15 ani. În anul 1955, pedeapsa a fost amnistiatã. Castro s-a mutat în Mexic. Exilat în Mexic, acesta a primit un ajutor ºi mai mare din partea comuniºtilor. Veteranii Brigãzilor roºii din Spania l-au instruit pe Castro în timp ce acesta se afla în Mexic. Presa mexicanã a acuzat Brigãzile roºii cã ar fi o grupare de teroriºti comuniºti. Ei erau protejaþi de preºedintele socialist Lazaro Cardenas, precum ºi de anumiþi bancheri londonezi. Cardenas le-a procurat de asemenea ºi arme, ferme la þarã ºi locuinþe sigure unde sã poatã trãi ºi sã se antreneze. Benjamin Vega a publicat interviurile lui Castro în publicaþia “Alerta”, un ziar condus de cãtre Vasconcelos ºi Batista. Pe data de 2 decembrie 1956, el s-a întors din

Tuxpan, împreunã cu 82 de teroriºti care au aterizat lângã Belic-Niquero, Oriente, din Cuba, cu intenþia de a lupta împotriva lui Batista, având ºi sprijinul CIA. Autoritãþile cubaneze au monitorizat aterizarea, însã nu au luat nici o mãsurã, deoarece Fidel Castro avea înþelegerile lui secrete cu Batista. Cartierul general permanent al lui Castro era la Hacienda Sevilla, cea mai mare fermã din Cuba, aflatã în Munþii Sierra Maestra, la est de vârful Turquino. Compania petrolierã a lui Rockefeller a fost cea care deþinuse anterior Hacienda Sevilla. Americanii puteau asigura aprovizionarea lui Castro din Guantanamo Bay. Marina Statelor Unite a fost implicatã în transportarea proviziilor pentru Fidel Castro prin Caimanera-Guantanamo, în anul 1957. Pentru a-l determina pe Batista sã nu foloseascã forþele aeriene pentru cea mai mare operaþiune militarã numitã “Planul H”, Castro s-a folosit de strategia de a-l implica pe fratele sãu Raul în rãpirea a 50 de cetãþeni americani aflaþi în zonã. Fãrã a fi autorizat, pe data de 18 iulie 1958, consulul american a negociat cu rebelii eliberarea

ostaticilor. El a fost cel care l-a determinat pe Batista sã promitã cã nu va mai folosi forþele aeriene, propunere pe care acesta a acceptat-o bucuros. William A. Wieland, cel care conducea Biroul Departamentului de Stat din Caraibe, i-a spus lui Earl Smith, cel care deþinea funcþia de ambasador în Havana, în anul 1957: “Þi se desemneazã Cuba, pentru a controla cãderea lui Batista. Decizia a fost luatã: Batista trebuie sã plece!” (Earl Smith – “Etajul patru”, New York, 1962). Smith nu era francmason. El dorea sã-i avertizeze pe americani în legãturã cu Fidel Castro, însã a fost oprit. Departamentul de Stat lua decizii pe la spatele lui Smith. Pe data de 17 decembrie 1958, într-o întâlnire la nivel înalt a ofiþerilor de armatã care nu au luat parte la conspiraþie, Batista a fãcut public faptul cã ambasadorul Earl Smith i-a spus lui Batista cã trebuie sã plece de la putere. Veºtile s-au rãspândit repede cãtre toþi comandanþii de garnizoanã. Rebelii nu ocupaserã nici mãcar o singurã garnizoanã sau oraº important pânã în acel moment.

lie 1959, maiorul Pedro Diaz Lanz, din forþele aeriene cubaneze, a strãbãtut Statele Unite, dezvãluind faptul cã Fidel Castro era comunist. Acest lucru a fost însã þinut sub tãcere de mass-media. Departamentul de Stat acoperea în mod intenþionat legãturile comuniste pe care Castro le avea, faptul cã susþinãtorii lui erau instruiþi în Uniunea Sovieticã, precum ºi faptul cã el era un revoluþionar comunist. Brusc, toate vânzãrile de arme cãtre Cuba au fost oprite de cãtre Casa Albã, iar o încãrcãturã de arme a fost interceptatã în portul New York. (Paul Johnson – “Timpurile moderne”, New York, 1983). Statele Unite au înarmat doar pe una dintre pãrþi, pe “revoluþionarii” lui Castro. Economia cubanezã se deteriora, în timp

Dupã preluarea puterii de cãtre comuniºti, la data de 8 ianuarie 1959, francmasonul Fidel Castro a închis toate cele 339 de loji masonice din Cuba, care numãrau aproximativ 35.000 de membri, cu excepþia Marelui Orient, lojã care l-a iniþiat chiar pe el în tinereþe. Mai târziu, el a permis redeschiderea în Cuba a tuturor lojilor, astfel încât, în 1998, în Cuba existau 314 loji, cu un numãr total de 24.000 de membri. Dupã preluarea puterii, Castro a întemniþat 100.000 de oponenþi ai regimului. Spre sfârºitul anului 1961 el a proclamat comunismul. A declarat, pe data de 2 decembrie 1961: “Sunt comunist din adolescenþã!” Dupã cãderea comunismului în Uniunea Sovie-

ce sprijinul acordat lui Castro era tot mai mare. Înainte de declararea embargoului asupra armelor, lui Castro i s-au alãturat aproape 300 de teroriºti. Batista a plecat în exil pe insula Madeira (în Portugalia) ºi a murit în Spania, la începutul anilor ‘70.

ticã, Castro a fãcut cunoscutã opinia sa potrivit cãreia este mai bine sã te scufunzi ca Atlantida decât sã aboleºti socialismul. Robert Hill, ambasadorul Statelor Unite în Mexic, a afirmat, fiind sub jurãmânt, în timpul unei audieri în Senat: “Fidel Castro a fost ajutat sã

Castro a întemniþat 100.000 de oponenþi ai regimului În Havana, CIA era foarte încântatã de venirea lui Castro la putere (“Ameninþarea comunistã a SUA trecea prin Caraibe: A avut loc audierea Subcomisiei pentru Securitate în cadrul Senatului SUA”, Washington DC, 1959 - 62). Avocatul lui Castro era Herbert Matthews de la The New York Times, care l-a descris pe Castro ca fiind T.E. Lawrence al Caraibilor. În iu-


cultur(nici)a

19

Anul III, nr. 86 | 3 - 9 ianuarie 2009

a francmasoneriei (II) ajungã la putere de cãtre personalitãþi din cadrul Departamentului de Stat ºi din staff-ul New York Times.” Aceste personalitãþi sunt Robert McNamara, Theodore C. Sorenson, Arthur M. Schlesinger, Jr. Roy Rubottom, McGeorge Bundy, J. William Fulbright, Herbert Mattews ºi Roger Hilsman. William A. Wieland a afirmat cã serviciile secrete militare ºi autoritãþile au cunoscut dinainte planurile lui Castro de a proclama comunismul. Cu toate acestea, presa americanã l-a descris pe Castro ca fiind un patriot ºi un lider plin de bunãvoinþã. Câþiva observatori au fost de pãrere cã operaþiunea Golful Porcilor din data de 17 aprilie 1961, care a fost iniþiatã cu intenþia de a-l îndepãrta pe Castro, a fost în mod intenþionat un eºec.

Comunismul în Cuba ºi Nicaragua – instaurat cu ajutorul Statelor Unite

ºedintele Eisenhower a fost cel care l-a ajutat sã punã mâna pe putere. Castro a exploatat ajutorul extern pentru a deveni bogat. El a avut cel puþin 32 de case în Cuba, dintre care trei în Havana. Pentru paza lui personalã ºi a bunurilor sale au fost plãtiþi 9.700 de bodyguarzi. El a avut cel puþin 14 copii cu diferite femei (Georgie Ann Geyer – “Prinþul guerilei: Povestea nespusã a lui Fidel Castro”, Boston, 1991). Averea personalã a lui Castro era estimatã la aproape un bilion de dolari, fiind de patru ori mai bogat decât Regina Elisabeta a II-a. Statele Unite au oprit totodatã orice ajutor acordat aripii de dreapta a preºedintelui Nicaraguei, Anastasio Somoza, direcþionând în secret ajutorul cãtre Frontul Marxist Sandinist, pe care l-au ajutat sã preia puterea. Statele Unite au pretins faptul cã Anastasio Somoza a instaurat teroarea în Nicaragua ºi au cerut totodatã eliberarea deþinuþilor politici care nu au fost gãsiþi vinovaþi. Casa Albã a început o campanie freneticã de îndepãrtare a preºedintelui Somoza. Atunci când Frontul Sandinist a ajuns

la putere s-a descoperit cã în închisorile din Nicaragua se aflau doar 59 de deþinuþi comuniºti teroriºti, care erau consideraþi de cãtre americani drept

Earl E. Smith, fostul ambasador al Statelor Unite în Cuba, a declarat: “Castro nu ar fi putut prelua puterea fãrã ajutorul Statelor Unite. Instituþiile de stat ale Statelor Unite, precum ºi presa americanã au jucat un rol important în aducerea la putere a lui Castro... Departamentul de Stat a intervenit în mod frecvent pentru a ajuta la cãderea lui Batista, fãcând posibilã astfel trecerea guvernului cubanez în mâna lui Castro.” (“Scrisoare cãtre redacþie”, The New York Times, 26 septembrie 1979, p. A 24). Istoricul Jean Boyer a afirmat faptul cã banii pentru susþinerea lui Castro nu au venit de la Moscova, ci din Statele Unite. Pre-

deþinuþi politici. Dupã preluarea puterii de cãtre sandiniºti, la data de 17 iulie 1979, lumii guvernate de cãtre francmasoni nu i-a mai pãsat de zecile de mii de prizonieri politici sau de faptul cã 150.000 de nicaraguani au pãrãsit þara pentru a scãpa de teroarea comunismului. În memoriile sale, Somoza a declarat mai târziu faptul cã Nicaragua a fost victima unei conspiraþii internaþionale. FMI (Fondul Monetar Internaþional) a blocat toate creditele acordate Guvernului Somoza. Statele Unite s-au asigurat cã celelalte þãri membre ale înþelegerii mutuale asupra proiectului centralei electrice se vor retrage. Piaþa de cafea din Nicaragua a devenit o þarã închisã pentru toatã lumea. Exportul de carne cãtre Statele Unite a încetat. Statele Unite au închis apoi ºi piaþa de

ulei pentru Nicaragua. Sandiniºtii au fost siguri atunci cã victoria le aparþine (ibid, p. 259). Statele Unite au încetat sã mai trimitã provizii militare la Managua, în timp ce sume uriaºe de dolari plecau din Nicaragua, împiedicând astfel guvernul sã cumpere arme din altã parte. În cele din urmã, Statele Unite au închis ºi piaþa de arme pentru Nicaragua. Lipsitã de muniþie, armata nicaraguanã a devenit incapabilã sã mai lupte împotriva comuniºtilor. Imediat, Statele Unite au ajutat cu 75.000 de dolari noul regim marxist, trimiþându-le apoi ºi medicamente ºi alimente în valoare de trei milioane de dolari. Congresul Statelor Unite a retras opt milioane de dolari din fondul de ajutorare al statului, trimiþând aceºti bani guvernului comunist din Nicaragua. Banii fuse-

Cu toate acestea, în carte sunt prezentate simplu ºi fãrã echivoc metodele de racolare, instrucþia dintr-o tabãrã formatoare de “cârtiþe”, care, în limbaj de cvasispecialitate, sunt turnãtorii, sifonarii sau

cum li s-o mai fi spus în jargon. Cã aceºtia existã nu este nici un dubiu. Informaþia este furatã sau preluatã, apoi triatã ºi folositã în democraþie în numele interesului naþional. Era pusã în slujba unei ideologii în societatea totalitaristã. Revenind la cartea aceasta, eu o vãd ca pe un tablou care prezintã un grof cu o pipã lungã, ce-ºi scruteazã fosta moºie, iar dacã pun lupa pe faþa ºi trupul insului din imaginea distanþatã voi descoperi alte sute de picturi mai mici, care, la rândul lor, sunt compuse din frânturi de imagini dadaiste, care nu fac altceva decât sã spunã adevãrul gol-goluþ despre o lume care a existat într-un anumit areal ºi a res-

Am fost agent CIA... ECCE HOMO!

Adevãrul ne va face liberi, nu? Vasile TIVADAR vasile.tivadar@ne-cenzurat.ro Oricât ai trãi în minciunã, la ordine sau din proprie iniþiativã, vine un moment, mai devreme sau mai târziu, pentru unii chiar în ultimele clipe ale vieþii, când vrei sã dai jos masca de fier pe care ai purtat-o, ca sã te vezi în oglinda vieþii mãcar o datã. Paul Beldi Ladislau, acest scriitor care scrie ºi a scris despre fapte ºi evenimente ce îi macinã cu semne

de întrebare pe toþi care mai ºi gândesc, se destãinuie exact în rigorile menþionate mai sus, pentru a se putea privi demn în oglinda vieþii. Cartea sa “Am fost agent CIA...”, despre care am onoarea sã vorbesc, este un memento a celor care au trãit vremile la care se face trimitere. Pentru niºte tineri între 19 – 25 ani (care, din pãcate, citesc prea puþin) cartea va fi un noian de informaþii din diverse cotloane a ceea ce a fost societatea socialistã, iar pentru cei care au suferit ºi

încã mai suferã cã aceastã þãriºoarã este vãzutã ca o adunãturã de tembeli care nu ºtiu sã aleagã în fruntea lor un conducãtor sau niºte conducãtori destoinici care sã le redea confortul, dar, mai ales, demnitatea aceea pe care o aveau românii regatului antebelic, va fi un izvor de urã. Uºor, dar sigur vina de a fi niºte râme o vom transfera agenturilor, cu toate cã acestea au avut ºi au rolul lor, însã prea puþini arbori sau pâlcuri de arbori rezistã unei avalanºe.

serã iniþial destinaþi altor þãri. (Jack Cox, “Anastasio Somoza – Nicaragua trãdatã”, Boston, 1980, p. 288). Înainte ca preºedintele Jimmy Carter sã ordone ajutarea Nicaraguei, liderii sandiniºti au declarat: “Noi suntem marxiºti!” Aparent, Carter a fost de acord cu aceasta. În Statele Unite era cunoscut faptul cã liderii comuniºti Tomas Borge ºi Moises Hassan erau prieteni apropiaþi ai dictatorului Fidel Castro, iar Borge, ministrul de Interne, era un criminal notoriu, care a aranjat execuþia lui Bravo, liderul din Opoziþie. Humberto Ortega a fost comunist, ºi-a fãcut studiile la Moscova. Dupã aceastã loviturã de stat, preºedintele Somoza nu a mai fost binevenit în Statele Unite. Preluare dupã yogaesoteric.ro

pectat de nevoie anumite legi ºi care existã ºi azi, îmbrãcatã în þoale capitaliste, dar sub care se vãd, fãrã un efort special, sacourile purtate numai pe umeri de cãtre absolvenþii abjectei academii “Fane Babanu”. ªi, ca sã revin la cartea domnului Beldi Ladislau, afirm cu aplomb cã ea poate fi scenariul unui lungmetraj, poate fi, dupã o atentã structurare, manualul viitoarei cârtiþe de care lumea va avea nevoie exact pentru a li se face rãu celor care gândesc altfel decât majoritatea. Recomand tuturor bibliofililor aceastã carte ºi îi mulþumesc acestui fost agent cã s-a deconspirat fãrã ordin. Bine ai venit între noi, domnule OM!


(i)realitãþi

20

Anul III, nr. 86 | 3 - 9 ianuarie 2009

Rãzbunarea lui Garcea

Chipul unui poliþist a fost rãzuit din calendar

Deºi în calendarul pe 2008 apare, faþa comisarului ºef de poliþie Ioan Cãþescu de la IPJ Arad a fost ºtearsã pur ºi simplu din poza de grup în cel tipãrit de Sindicatul Naþional al Poliþiºtilor ºi Personalului Contractual în decembrie 2008, pentru anul 2009. Ioan Romeo ROªIIANU rosiianu@ne-cenzurat.ro

Rãzuieºti ºi tipãreºti Motivul rãzuirii chipului sãu este unul cât se poate de simplu. Omul nostru, poliþist demn ºi de nãdejde a refuzat, în primãvara anului trecut sã mai subscrie la mã-

gãriile pe care le fac cei din fruntea SNPPC, oameni care administreazã dupã bunul plac fondurile oprite de la agenþii de poliþie, cicã pentru scopuri nobile. Comisarul ºef Ioan Cãþescu este cel care-a demascat cheltuirea arbitrarã a banilor rezultaþi din strângerea cotizaþiilor sau din donaþii ºi s-a opus vehement acestui

mod de lucru. Ca urmare, el a demisionat din SNPPC, fiind urmat de aproximativ 300 de membri din IPJ Arad. Ca sã se rãzbune pe el, pe principiul lui Garcea, când au editat calendarul pentru 2009, liderii SNPPC au dispus, nici mai mult, nici mai puþin decât rãzuirea chipului acestuia din poza de grup cu liderii pe þarã ºi cu cei

ai Birourilor Teritoriale din þarã.

Cu nevasta pe banii sindicaliºtilor Lucrul se vede uºor din imaginile prezentate de noi alãturat. Imagini din care mai rezultã ceva. Rezultã cã Lucian Petruþ, “bulibaºa” de Maramureº al SNPPC face ºi el

exact ca ºi ºefii sãi de la Bucureºti. Sau poate chiar cum l-au învãþat ei! În ambele fotografii, atât în cea din 2008 cât ºi în cea din 2009 lângã Lucian Petruþ apare ºi soþia acestuia, Corina Petruþ. ªi ea, ca ºi el, acum mare ofiþer, nu?! Interesant sau nu, dar doamna ofiþer în cauzã n-are nici acum ºi n-avea

nici atunci în 2007 vreo funcþie cât de micã-n SNPPC. Nici în Maramureº, cu atât mai puþin la nivel naþional. Aºadar, singura explicaþie a „provenienþei” ei acolo e cã soþiorul ei o poartã ºi-o plimbã peste tot dupã el. Sigur cã pe banii fraierilor care cotizeazã la SNPPC!


necenzurat86