Monitorul de poezie Revistă foileton, cu poezie de bon-ton
Anul 1, Numărul 6, iunie 2019, ISSN 2668-0440 Se distribuie gratuit.
Interviuri
cu poeţi Poeţi – In memoriam
Corectitudinea poetică Resurse pentru globalizarea poeziei
Poezie de colecţie
Monitorul de poezie Editorial
Corectitudinea poetică Boring... Mă predau. Îmi pare că s-a împământenit un fel de corectitudine poetică, să scriem poezie contemporană într-un singur fel, să ne încolonăm pe un traseu unic definit. Nu îmi mai plac poeziile americane. Nu îmi mai plac povestirile în poezie. Nu-mi mai plac descrierile lungi şi noile forme siropoase. Sunt unele poezii care par povestiri ciuntite sau altele care par poeme alungite cu exagerare pentru a deveni aproape proză. Poezia a devenit doar o proză scurtă sau super-scurtă. Citeam poezie pentru că era altfel decât proza, acum nu mai e decât o diferenţă de lungime. Înţeleg că au fost scoase figurile de stil, pentru că sunt desuete, că a dispărut imaginarul, dar tot trebuia pus ceva în loc care să re-creeze emoţia.
1|Anul 1, numărul 6, iunie 2019
Monitorul de poezie
Iar momentul culminat este punctat de aceleaşi obscenităţi, noua formă de manea a literaturii. Să nu cădem în plasa descrierii fade a cotidianului, fără să-i aducem îmbunătăţirea prezenţei noastre acolo. Pe de o parte tinerii fac bine că vin cu forme noi poetice, e modul natural de progres al literaturii, însă, pe de altă parte, poezia contemporană se confundă deja prea mult cu jurnalismul, ea riscă atât de mult prin exagerarea în descrierea banalităţilor cotidiene, încât plictiseşte, iar prin felul cum ostracizează orice figură de stil, a fost dusă într-o extremă care o face tot mai fadă, creând mulţi cititori dezamăgiţi sau măcar dezinformaţi. Poezia scrisă azi mai produce frisoane? Probabil trebuie să se producă un şoc în această poezie contemporană care pare că intră în uniformizare şi blazare.
Ionuţ Calotă, director revista Monitorul de Poezie
2|Anul 1, numărul 6, iunie 2019
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
la colţul străzii Am mâinile pline de firimiturile buzelor tale pe care le ciuguleşte neliniştea... Parcă m-aş scufunda în alt regn printre vrăbii şi amintiri... Oglinzile zilei de ieri s-au sinucis şi Dumnezeu, bătrân şi singur, vinde, la colţul străzii, cireşe amare.
Lucian Mănăilescu
3|Anul 1, numărul 6, iunie 2019
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
întotdeauna păstrez pe undeva coapsele unei flori, le revendic atunci când se tem să mai stea cu mine, le pot chiar transforma în păsări sau în sângele zilelor mari spre a fi răstălmăcite din nou de tine uite cum vom deschide încet uşa şi vom cere permisiunea de a pedepsi după bunul plac stânga nopţii atunci când îi tremură vocea foarte puţin vom fi lenea enormului albastru ca să-i putem iubi urmele până târziu nu te speria, tu locuieşti pe dinăuntrul meu, îmi scrii poeme lungi pe cerul devorat al coapselor, atent să nu le răneşti cu foamea aproape necunoscută, înghesuită în carne şi în minte nicio lege nu mă împiedică să dezvelesc ceasul cumsecade care poate nici nu mai e ceas, care poate nici nu mai e liber dincolo de noi, o casă roşie se ridică pe vârfuri Daniela Toma (din volumul Nunta nălucilor de hârtie – 2019) 4|Anul 1, numărul 6, iunie 2019
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
* locuiesc într-un oraş în care sunt interzise păsările doar cele fără pene au voie după ce-au fost jumulite de tot şi numai cu regulatorul de trafic mai circulă păsările au pus sirene care să le turbeze e balamuc fără farmec în mormântul de cer dimineaţă cum mă mai trezesc dacă nu sunt mângâiat pe la tâmple de zbor adevărat ţinut în cuşti de memorie tot mai palidă – noaptea boeing şi airbus
Daniel Marian
5|Anul 1, numărul 6, iunie 2019
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
Un simplu poem de consum cuvintele mele răsună într-o conservă goală coduri de bare atârnă din cerul scos la vânzare ceara și seara ți se topesc la fel pe umerii goi linii negre by valentino peste linia trupului conturează neliniștea pulpele urcate pe culmile lui jimmy cho & farmecele maybelline captive în pielea lui hermes despică noaptea în surâs și venin sobraine între buze și locul din fața ta gol arată simplu tu trăiești eu mă mistui într-un poem de consum
Cazacu Relu
6|Anul 1, numărul 6, iunie 2019
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
* printre nori ziua trece mai uşor
Radu Bata
7|Anul 1, numărul 6, iunie 2019
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
* de mâine dăm drumul la căldură alfabetic se vor încălzi primii prietenii tăi apoi câinii mai mici teatrele locurile din față peroanele scările de bloc melcii din urechi vor fugi în țările calde Diana-Mihaela Barbu
8|Anul 1, numărul 6, iunie 2019
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
vânătorul de muşte Magaie adoră să se trezească noaptea din oră în oră să-şi descarce visele în computer ieri Magaie a învăţat să folosească frigiderul şi cum să separe ziua de noapte sau cum să îmblânzească muştele Magaie crede că frigiderul lui gândeşte pe ascuns când nu este atent el ar vrea să criogeneze aceste momente şi apoi să le coloreze cu sângele lui fierbinte Magaie se transformă într-o statuie de gheaţă paşii lui trec prin noi ca o fisură în timp ce inima lui goală ticăie ca o bombă cu ceas Ionuţ Calotă (din volumul în curs de apariţie, Nuduri şi Semne) 9|Anul 1, numărul 6, iunie 2019
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
ai mei curățau plita cu vașpor în copilărie făceam păpuși de pământ și tot felul de obiecte electrocasnice legănam bucățile tinomorfe întinzând concret mâna strada era mereu aglomerată și ca din găleată lumina ploua pe copacii grași bomboane pe băț la câteva sute de lei bucata sevăndeis la 3000 de lei primeam 5000 de lei o singură dată pe lună la pensia bunicului pe care-i țineam în pumn până se-nmuiau în rest zahăr pe pâine mere crude struguri și tot felul de promisiuni că mergem la băile felix și pe urmă la mădăras Samuel Petrilă
10 | A n u l 1 , n u m ă r u l 6 , i u n i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
TIMEO DANAOS nimic nu mișcă nimic nu cade pe sub sprâncene se face vid n-am fost la Troia nici în Hellada deși dinspre mamă sunt poate atrid în camera noastră miroase a Lună uneori când sunt vesel uneori când te strig cineva de alături și-a luat o clepsidră și desparte cu ea așteptarea de frig se repetă imagini pe străzi paralele cu memoria toamnei în care aștept se întâmplă ceva de nespus prin cuvinte deși moartea pândește cu ochiul inert nici frica nu stă fără rost după colțuri când regnul femeii migrează spre Sud în parcuri flașnetele umbrei încearcă să strice cadența dar nu le aud mi-am scos pașaportul dar n-am primit viza pentru cuvântul visat ELSINOR trirema e gata iar țărmul de-alături expiră acid și ucide-un cocor
11 | A n u l 1 , n u m ă r u l 6 , i u n i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie
deci domnule Hamlet schimbă-ți adresa ori pleacă-n Levant după sclave și vin tata Will e bolnav de melanholie și vrea să te scrie din nou mai senin târgu-i bun ca adaos mai ia și uimirea că Yorik e Yorik că zidul e zid deschide o casă de schimb la Athena și jură pe sângele meu de atrid George Mihalcea
12 | A n u l 1 , n u m ă r u l 6 , i u n i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
bătrâna şi scara urc nişte scări din lemn unele-s vii gem sub paşi altele-s moarte în încăperea largă ce dă din cerdac răsună voci demult sparte intru şi tac pe o sofa moţăie o bătrînă trei motani lîngă ea ling din străchini smîntînă aştept să bată pendula-n bagdadie îi dau bineţe şi ea mă prinde de mînă cu mîna ei străvezie iar ochii-ntre creţuri atît de limpizi cu albastru clar nepătat îmi spun răspicat: să nu te închizi
Recheşan Gheorghe Dan
13 | A n u l 1 , n u m ă r u l 6 , i u n i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
ne-liniști e atâta liniște în odaia aceasta și parcă aud ca dintr-un biscuit cum rupe luna din noapte sau poate secundele îngurgitate cu lăcomie de viață trosnesc
Livia Mariana Ghighilicea
14 | A n u l 1 , n u m ă r u l 6 , i u n i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
*
să nu fiu singur să nu mă doară nimic albatrosul lunecă deasupra mării închipuite îţi simt fragilitatea prin tot orașul
Cornelius Drăgan
15 | A n u l 1 , n u m ă r u l 6 , i u n i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
ghetou aici am îmbătrânit dar încă nu e târziu visez uneori că dorm în afara mea deși amintirile se termină cândva la fel ca aerul la fel ca tot ce știu mă opun fumez țigări nesfârșite drumuri străine pe care numai se zboară aici unde pereții mă strâng cu sfială și marile cărți se descompun necitite
Tudor Voicu
16 | A n u l 1 , n u m ă r u l 6 , i u n i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
Vara ca o poveste Vara ca o poveste se numeşte Adnana. Despletită din întuneric, tu te strecori printre bătăile ceasului. Gândul meu te ia în braţe încă de departe. Cireşele de pe masă sunt sfârcurile sânilor tăi care îmi caută gura. Eşti goala sub cămaşa albastră, îmbrăţişarea mea face pulbere întunericul. Bătăile inimii tale deja se aud la mine în piept.
Virgil Diaconu
17 | A n u l 1 , n u m ă r u l 6 , i u n i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie Colecţia de metafore
Seria 6 „între aceşti pereţi fericiţi unde tu rosteşti zilnic soarele” - Daniela Toma „Mi-am pus un gând pe-o frunză de lumină, Tresar uitat de însuși Dumnezeu!... Vara din mine presimte o patină Spre gara unor ierni de apogeu.” - Alexandru Berceanu „Plouă Mici cercuri de apă vor ajunge in râu” - Gabriela Garlonta „Floarea-soarelui își plimbă lumina pe trupul verii” - Lavinia Elena Niculicea „acum se lasă noaptea pe chipul tău străin o, Doamne, cât de singur este paharul plin” - Lorena Craia „O barcă rătăcită îşi duce-n larg tristeţea” - Ioan Smedescu „aş vrea ca buzele mele pe buzele tale să rămână cel mai frumos furt de fragi din literatura română” - Constantin Preda 18 | A n u l 1 , n u m ă r u l 6 , i u n i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
Aritmetică Dacă ar fi scad din viața mea timpul în care am visat m-aș subția atât de mult că aș putea intra sub umbra ei fără să mă simtă.
Victor Petrescu
19 | A n u l 1 , n u m ă r u l 6 , i u n i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
Pe când toamna nu murise pe tata l-au dus în sala de operații avea gândurile cu el în ele moartea juca șotronul l-au întins pe pat să-i scoată neliniștea din piept mintea mea se zbătea asemeni unui cobai într-un carusel sub povara tăcerii se deschideau uși era liber la berărie puteai să rumegi cuvintele precum covrigii uscați fără să pui întrebări l-au operat ca și când timpul s-a oprit în loc simțeam că inima tatei nu încetează să iubească Ovidiu Cristian Dinică
20 | A n u l 1 , n u m ă r u l 6 , i u n i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
Aripi la fereastră / Fără ură Cum crezi că aș putea să-ți șoptesc un basm despre acel ieri pe care l-am risipit într-atât de intens căutând întregul sufletului fără a-l găsi măcar? Abia dacă există basmul... Și chiar de-ar exista, n-aș îndrăzni să-l bâlbâi înaintea compasiunii tale. Poate mâine, la asfințit, vei încheia un pact idilic cu temerile. Și soarta mă va visa din nou sau își va imagina tot ceea ce nu are izbândă înaintea mea. Claudia-Maria Onea
21 | A n u l 1 , n u m ă r u l 6 , i u n i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
* de dimineaţă văd dinţii rechinului dospind în prapurii somnului am aruncat un pumn de mirodenii peste trupul iubitei îngheţat într-un vis străin pentru a dezghioca bisericile timpului şi cresc herghelii de fluturi albaştri în glastră
Ciobanu Mihai
22 | A n u l 1 , n u m ă r u l 6 , i u n i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
* Dimineața Peste tot prin cameră, Și mai ales pe inima mea, Amprentele Inimii tale.
Savu Popa
23 | A n u l 1 , n u m ă r u l 6 , i u n i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
Nu caut ... Nu caut lumi ce nu vor să mă vadă Şi nu mă-ntunec dacă nu-s primit; Sunt orizontul ultimului mit Trimis în viaţa lumii, ca dovadă Că nu voi rătăci... Să vă trimit Ideile ce, parcă, mă mai pradă În timp ce tot încerc câte-o rocadă Din care să nu pierd... Nu îmi permit Să las lumina oarbă printre stele În care apa, fie-mi infinit, De-o fi să sece, totuşi, între ele Nu le voi spune că am revenit. Prezent în a mea radă, dintre rele Trag nemurirea spre un "bun venit"... Tei George
24 | A n u l 1 , n u m ă r u l 6 , i u n i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
eu - soldatul în poza asta nu mi-a mai încăput și zâmbetul mi-au dat să țin între buze o ață să nu dau drumul urletului, să nu rup gâtul fotografului care mă obliga să zâmbesc cu o gaură în inimă. am venit să vă invit în stradă, să smulgem asfaltul și să mă priviți cum sap, cu unghiile sap o tranșee cât viața. am venit să va dau de băut din cartușiera ruginită și goală de moarte și să vă arăt cum am strivit un pui de dumnezeu între dinți. am venit să vă urăsc și să vă spun că voi vă închinați la propria moarte și-am adus cu mine un câine, un pui de cățea și că n-am să vă las să-i castrați sufletul așa cum mie... așa cum vouă...
Violeta Pintea 25 | A n u l 1 , n u m ă r u l 6 , i u n i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
Liant. Băiatul numără culorile semaforului. La fiecare clipire bate din palmele mici câte un zâmbet. Fetița sare coarda în cercuri de zâmbete ce scaldă pe chipul mamei emoții. Bunica împletește clipe din copilărie, pe aceeaşi bancă din parcul ce înflorește a câta oară? Monica David
26 | A n u l 1 , n u m ă r u l 6 , i u n i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
* sigur că e razboi. a fost mereu au vuit avioane s-au paraşutat soldaţi de catifea pe câmpuri minate şi noi am inventat pacea cât o pauză de cafea şi ni s-a părut că trăim
Elena Katamira
27 | A n u l 1 , n u m ă r u l 6 , i u n i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
Gogyohka O rază de soare zboară în voie pe aripioarele unui fluture
Ion Cuzuioc
28 | A n u l 1 , n u m ă r u l 6 , i u n i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie Resurse pentru globalizarea poeziei
Sărutul lui Tiresias Motto: „Atunci când cade zăpada de pe streașină ...” Helena Sinervo Întreaga mare a geamănului tău primordial se stinge în ultima fărâmă a ploii abisale, în amintirea inutilă a valurilor. Cel mai întunecat sărut al celor două feţe ale profetului Tiresias încă mai tremură în cenuşa secată a fiinţei tale. Pere Bessó (Instantanee de subsol, 2019) traducerea, Ionuţ Calotă Pere Bessó este un foarte apreciat şi activ poet catalan, născut în Valencia, în anul 1951, licenţiat în Filologie Modernă. A debutat editorial în 1972 şi de atunci continuă să publice cărţi, să obţină premii literare şi să traducă poezii. El este bine cunoscut în România pentru că traduce aproape zilnic poezii din română în catalană, zeci de poeţi români fiind beneficiarii acestui entuziast iubitor al poeziilor noastre. Traducerile sale au apărut în numeroase volume de poezii şi reviste literare.
29 | A n u l 1 , n u m ă r u l 6 , i u n i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie Poeţi – In memoriam
* Dacă există mai multe feluri de a fi stea, lucrul acesta arată, cumva, cât e de greu să-ţi faci cer, din umbra ta? * Nu zic cuvintelor, nu pentru a ucide ci pentru a le prinde, din zbor, aruncate spre inversul lor. * În cuvântul mare am intrat pe fereastră, însă altfel îmi scriu poemele. Străluceşte, la urechea nopţii, un cuvânt, în care locuiesc.
Gheorghe Iova (29 ianuarie 1950 - 29 iunie 2019)
30 | A n u l 1 , n u m ă r u l 6 , i u n i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie Interviuri cu poeţi
E nevoie și de multă luciditate atunci când tranșezi carnea cuvintelor – GEORGE MIHALCEA – interviu realizat de Daniela Toma D.T. GEORGE, le poţi vorbi, te rog, cititorilor care te cunosc mai puţin despre felul tău de a scrie, de când faci asta, care a fost momentul când ai început şi când ai înţeles că poezia face parte din fiinţa ta? G.M. Am fost crescut de bunicii materni, la țară. Învățătoarea satului era sora bunicii. Hălăduind prin clasa ei, m-am trezit citind și scriind la patru ani. Chestia asta m-a transformat, mai întâi, în devorator de cărți, iar mai târziu într-un obsedat de dorința de a scrie. Am citit extrem de multe cărți de proză, dar, de pe la paisprezece ani, a apărut fascinația poeziei. Asta, plus un șir de profesori excepționali, m-au determinat să încerc să devin poet. Nu știu dacă am devenit, dar, la vârsta pe care o am, mă consider un bun ucenic al marilor scriitori. Atenție, asta nu înseamnă nicidecum modestie, ci un anumit soi de orgoliu. D.T. Atunci când te hotărăşti să scrii o carte, care sunt criteriile conform cărora ea se lasă alcătuită? Cum ia naştere un volum de poezie? Îţi fixezi dinainte o temă, un ritm sau scrii pur şi simplu pentru că aşa simţi? G.M. Cărțile mele s-au născut, fiecare, dintr-o viziune revelată la un moment dat. Apare, mai întâi, un poem pe care-l consideri 31 | A n u l 1 , n u m ă r u l 6 , i u n i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie
definitoriu și apoi, treptat, se naște cartea. În privința formei, vers clasic sau liber, nu-mi fac niciodată probleme. Poemul își cere, își impune singur forma. A existat și o excepție: DECAMERONUL VALAH. În cazul acestei cărți, totul a fost programat cu strictețe: vers neapărat clasic, epoca fanariotă, tabelul cu personaje, poveștile ce urmau să fie versificate. Efortul a fost enorm, dar cred că a meritat. D.T. Scrii zilnic? Sunt detalii despre care ţii cont în construcţia unui text poetic sau este vorba doar de inspiraţie şi de intuiţie? G.M. De câțiva ani scriu zilnic, fiindcă mă simt presat de timp, de teama că nu voi avea destulă forță pentru a-mi duce la capăt proiectele. Poezie scriu când, vorba lui Nichita, mă mângâie îngerul. În rest, sunt destule: proza din care am publicat cu extremă zgârcenie, cronici, precuvântări la cărțile unora etc. D.T. Spune-mi ce înseamnă poezia pentru tine, cum o defineşti? G.M. Nu pot defini poezia decât ca pe o boală incurabilă. Dacă, totuși, scapi de ea, mori de o moarte mult mai cumplită decât plecarea la Marea Judecată. D.T. Citeşti cu plăcere literatură actuală? Găseşti motivaţie în aceasta sau dimpotrivă? Cum o socoteşti din punct de vedere estetic? G.M. Citesc multă literatură actuală. Există multă maculatură, mulți veleitari, dar avem și scriitori adevărați pe care-i citesc cu bucurie. 32 | A n u l 1 , n u m ă r u l 6 , i u n i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie
D.T. Citeşti foarte mult, aşa cum ar trebui să facă orice scriitor, în mod consecvent, vorbeşte-ne, te rog, despre câteva „voci” puternice din literatură care te-au influenţat! G.M. Voci? FOARTE MULTE, dar poezia europeană începe cu supremul Homer. D.T. Ce le-ai spune tinerilor începători în ale scrisului, care crezi că e recomandarea cu cea mai mare importanţă pentru aceştia? G.M. Mai întâi, să citească lacom, să-și formeze o cultură solidă. Apoi, să-și caute drumul propriu, fără să țină seama de modă. D.T. Te consideri parte a unei generaţii de scriitori, George? Scrii pentru o categorie anume de cititori sau poezia ta e destinată tuturor? G.M. Biologic, aparțin generației optzeciste, dar am mers pe drumul meu, tangent, dar nu inclus într-al lor. Nu scriu cu gândul la cititor. Ștefan Augustin Doinaș spunea că nu trebuie să faci asta, nu trebuie să faci compromisuri. A, dacă el, cititorul, se întâlnește cu poezia mea și o simte, sunt chiar fericit. D.T. Vorbeşte-le cititorilor despe ultimele două cărţi, Liturghii oranj, cea care de curând a fost lansată atât la Bucureşti cât şi la Constanţa şi despre cea care se află la tipar, Sub muşcătura fiarei, urmând să apară foarte curând, ambele la editura Art Creativ?
33 | A n u l 1 , n u m ă r u l 6 , i u n i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie
G.M. LITURGHII ORANJ este rezultatul unui experiment stilistic de două decenii, în cadrul căruia am trecut peste unele reguli ale haiku-ului clasic. Sunt mulțumit de ce a ieșit. SUB MUȘCĂTURA FIAREI este o carte în care am adunat o mare parte dintre poemele mele de dragoste. Am scris-o cu sângele memoriei mele. D.T. Ce altceva îşi mai doreşte George Mihalcea? G.M. Îmi mai doresc măcar timpul necesar pentru a-mi duce la capăt proiectele, cum am mai spus. Am și niște nepoți pe care aș dori să-i văd cât mai mari. D.T. Poezia înseamnă pe cât de mult libertate, tot pe atât consum interior însemnat, tumult şi nelinişte – crezi că mai trebuie ceva adăugat în plus acestei combinaţii? G.M. Cuvintele vin din altă lume, deși ni se potrivesc, a zis cineva. E nevoie și de multă luciditate atunci când tranșezi carnea cuvintelor.
34 | A n u l 1 , n u m ă r u l 6 , i u n i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie Semnal - carte de poezie
STAREA DE POEZIE ART CREATIV Cântul poeziei întru poezie motto: „Poezia nu este numai artă: ea este însăşi viaţa, însuşi sufletul vieţii. Fără poezie omul nu s-ar distinge de neant.” Nichita Stănescu Daniela Toma cultivă o relaţie specială cu cititorul poeziei sale, cititorul este interlocutorul, fratele, seamănul, constructorul şi relansatorul poemului, îngerul de vis-à-vis şi cel alături de care vorbeşte şi tace, scrie despre sine şi lume, abordează temele majore, esențiale, dar punctează şi notaţii ale stărilor, sentimentelor, neliniştilor fiinţei interioare, asta însemnând Poezie și un Poet care știe s-o scrie. Daniela Toma, la cel de-al 9-lea volum de poezie Nunta nălucilor de hârtie, putem spune că scrie într-o lirică sensibilă cu discurs narativ, oarecum diferit stilului cu care ne-a obișnuit, o cronică a vieţii, adunând amintiri, gânduri, sentimente, stări, repere biografice poate, într-un orizont al veșnicilor căutări, așteptări și angoase existențiale. Este interesant că modul în care este reprezentată originea universului uman (în sens oniric) este convergent cu modul în care această origine este prezentată prin acel punct de densitate 35 | A n u l 1 , n u m ă r u l 6 , i u n i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie
infinită, dar de volum practic zero, care mai este numit într-o anumită filosofie şi punctul omega, cum apare şi la Eminescu. Poeta subliminează sensul filozofic, trecându-l într-un fals cotidian, descripționat intens prin metaforă: „…timpul tâşneşte înainte de a mă putea încrede în el, îl las să crească la colţul casei, pe trei rânduri, să dospească în cercurile alea construite de păpuşi, lângă închisul inimii,...” Daniela Toma scrie poezia unui vizionarism imponderabil, acel vizionarism al celor născuți cu grație. Așa cum gura modelează sunetele și eliberează rostirea, în același mod grația modulează percepțiile și naște acel vizionarism imponderabil. „...timpul îşi întinde spatele, ştie că e locuit de alt timp mai mic, acela, de altul şi tot aşa... nu a încetat niciodată să existe...” Poetica Danielei Toma intră în posesia nelimitată a poeziei, prin acel ceva al liricului și atunci poezia nu se mai acceptă numai prin poeme, poezii în stil consacrat ca formă, ci prin texte, ca o singură respirație, aproape infinită, o formă de armonie perpetuă neprecizată ca durată „...am vorbit mult timp despre lumina din curte încordată într-un mod ciudat în aer, 36 | A n u l 1 , n u m ă r u l 6 , i u n i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie
ţin minte că îţi povestisem cum m-am trezit cuprinzând-o şi asta parcă mi-a întârziat orice mişcare viitoare şi gândurile, şi sensurile...” Textele din volumul Nunta nălucilor de hârtie constituie în sine o frumoasă poezie continuă, cu o distincție sacră pentru cuvânt și o vie curiozitate pentru cauzele sacre. Poezia este străbătută și de un fior ludic, cu mare pricepere inserat în discursul poetic. Cu reținerea unei doamne care, dacă vrea, merge neperturbat până la capătul unei idei, și asta cu o ușurință uimitoare, conferind prestigiu și echilibru enunțurilor abia schițate, uneori confesive, și face să se întrevadă un fel de mister al măsurilor rarefiate de fidelitatea pentru cuvânt. Frumusețea, chiar pierdută în griul cotidian uneori, este singura dintre certitudinile unui cuget care disponibilizează stări de spirit consumate fără lăcomie, dispreț sau violență, dar și fără exersarea seducției, disponibilizând o gestualitate deliberat ludică a omului care știe că fericirea se apropie sfielnic de ființă, adică deosebește fericirea de extaz, fericirea neavând stridențe surprinzătoare „... mâinile se ridică în aer, imposibila nerăbdare pare în formă, ai vrea să te grăbești undeva dar n-ai unde, în dreapta nu-i niciun pericol,
37 | A n u l 1 , n u m ă r u l 6 , i u n i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie
în stânga, doar picioarele tale reci sub cearșaful întins, pe terasă, ziua cealaltă şi o tristețe urlă fiecare către un deget…” A fi liber, în accepția poetei, înseamnă a trece din proprie inițiativă în rând, adică egalitate de drepturi și perspective, cu tot ce poate deforma sau anula percepțiile: superstiții active și/sau latente, raporturile între autorități și legi, autocontemplarea divinității ca unică sursă de frumusețe în univers, chiar și numai pentru cel poetic. Autoarea încearcă să treacă mai departe cu unele dintre imponderabilele naturii umane: mirarea, uimirea, iubirea, atitudinea superioară a spiritului divin, înspre mărirea intensității relativității binelui, ca o abstracție a bunătății, prin înțelepciune și sensuri definitive, ultime, ale lumii „...nicio lege nu mă împiedică să dezvelesc ceasul cumsecade care poate nici nu mai e ceas, care poate nici nu mai e liber...” Poezia Danielei Toma flatează cititorul, îi deschide perspective senzoriale inimaginabile și nu activează nicidecum sensibilități negative gestante în noi. Metoda, stilul autoarei, se folosește de confesiunea în oglindă, se simte că fiecare dintre enunțurile acestor poeme (poem) este verificat până la refuz pe viața sa, se simte că 38 | A n u l 1 , n u m ă r u l 6 , i u n i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie
existența sa a fost o existență experimentală sau o cursă de probă, acceptând orice deznodământ posibil. Volumul Nunta nălucilor de hârtie este o invitație la o lectură implicată, delicată și profundă, un joc al esențelor tari, o lectură din care cititorul iese îmbogățit în spirit și înmiresmat de aroma metaforelor tăiate fin din panteonul limbii române. „...nu mai ştie nimeni în ce mod a fost secerată lumina...” EUGEN POHONŢU
39 | A n u l 1 , n u m ă r u l 6 , i u n i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie Note de lectură
Cezar Baltag: Vocaţia sacrului. Articolul propune o lectură interpretativă, evidenţiind implicaţiile religioase în poezia lui Cezar Baltag Răspunzând la întrebarea „De ce scriu? În ce cred?”, Cezar Baltag spunea: „Scriu, aşadar, ca să mă salvez pe mine însumi şi – ierată fie-mi hiperbola – ca să încerc să salvez lumea. Dacă poeţii ar înceta să mai scrie, încrederea în Existenţă s-ar scurge şi Infernul ar fi aproape”. Cezar Baltag face parte dintre acei oameni cu vocaţie religioasă care tânjesc să prindă sensul întregului şi a căror biografie transpusă în operă se poate citi ca o experienţă a sacrului. Personalizată, paradigma lui Isus îi ordonează poetului întâmplările vieţii. Oferindu-se pe sine ca jertfă zeiţei htoniene, el îşi vede gestul transfigurat în sacrificiu cristic: „Roagă-te, iarbă, / pentru ca jertfa ta şi a mea / să placă Nemuritoarei *...+ şi deodată am văzut un câmp deschis / şi în ele eu eram mielul acestei lumi păscând o iarbă dumnezeiască / şi apropiindu-mă mai mult, tot mai mult / de masa tăcerii.” (Primăvara, în vol. Euridice şi umbra). Gestul împărţirii pâinii între prieteni, act prin care oferi, reiterat cu gândul la cei plecaţi din această lume, îl salvează din curgerea orizontală a timpului: „Nu mai e nimeni aici / să te 40 | A n u l 1 , n u m ă r u l 6 , i u n i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie
poată urma / nu mai e nimeni / să te poată privi / nu mai e nimeni / să poată măcar / să te vândă / Şi totuşi inima lumii / eacum / un foc nesfârşit care cântă / întoarcerea în tine a tuturor / intrarea tuturor în lumină.” (The last supper, în vol. Euridice şi umbra). Femeia iubită reinstaurează spiritul în lumea poetului şi îl renaşte îndumnezeit, existenţa ei constituindu-se după exemplul celei care a acceptat destinul de a-l naşte pe Dumnezeu-omul: „Te voi naşte, mi-ai zis / dacă voi da greş / mă ofer zeilor / să fiu arsă de vie... / Şi deodată / îmi aprinde inima / ultima ta lacrimă / aidoma sângelui aceluia / care a murit să-mi spună / că nu Dumnezeu a creat Răul *...+ / Şi plâng / şi mă trezesc / ca dintrun vis al materiei / care şi-a uitat pentru o lungă vreme / spiritul” (Naştere, în vol. Euridice şi umbra). Oedip, omul limitat de soartă, condamnat la păcat şi la orbire, se eliberează prin combustie purificatoare, la fel cum Isus – noul Adam – îl purifică prin jertfa sa pe Adam cel apăsat de păcatul originar. Modelul cristic transcende cerurile, limitările muritorilor şi zeilor: „Desculţ merg prin praful de care se tem / muritorii şi zeii / *...+ La capătul orb al potecii de jar / aud o grădină / în ea voi să intru, să fiu tânăr iar / în cerc de lumină” (Oedip, în vol. Dialog la mal). Heracliteanul Cezar Baltag proiectează pe râul lumii, la nivelul intermediar marcat de simbolurile păsării şi şarpelui, taina 41 | A n u l 1 , n u m ă r u l 6 , i u n i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie
Dumnezeului-om venit să ne lumineze şi să ne lase semne: „o pasăre / cu toate zborurile în sine / o iarnă / cu toate ninsorile într-un om / un deal / cu toţi arborii într-un şarpe / un om / cu cămaşa în râu / luminând” (Taină, în vol. Dialog la mal). Artiştii au harul comunicării. O formă de manifestare a acestuia este ascultarea tuturor vocilor interioare. Cineva din Cezar Baltag simte gnostic: „Ea este falcăra care vrea să-şi salveze sufletul / din adânca peşteră / în care e închis” (Dansatoarea, în vol. Euridice şi umbra); „sufletul va pleca / din temniţa sordidă / a trupului” (Somaseme, în vol Euridice şi umbra). Imaginea lui Dumnezeu este văzută pălind în creaţia Sa: „un Dumnezeu astenic în crinul ce presimte / necroza paradisului din el” (Monada, în vol. Poeme). O voce a lumii tehnologizate, în derută, îl interpelează „amical” pe Creator: „Pa Doamne. Ne vedem în celălalt / în celălalt eon / dacă mai vine vreunul. / Pa. / Lumea e în vacanţă. / Lumea a fost. / Ceva a fost în tot cazul.” (Hotel, în vol. Dialog la mal). Prin moartea soţiei sale, poetul a cunoscut faţa teribilă a sacrului şi îndoiala. Drama personală se absoarbe în mitul Orfeu-Euridice, iar Dumnezeu este „somat” de către poet să coboare în Infern pentru a susţine măreţia Cerului: „De nu c-un fir de soare în lumea asta, Doamne / măcar c-o înviere tot le erai dator [...] / Mă-ntreb de-a ta lumină sângele meu străin e? / Străină e tristeţea cu care azi te strig? / Eu nu te rog, tăcere, nimica 42 | A n u l 1 , n u m ă r u l 6 , i u n i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie
pentru mine: / dacă ne pierzi în noapte în cer se face frig.” (Ad Inferos, în vol. Euridice şi umbra, s.n.). Cu sensibilitate mistică simte Cezar Baltag legătura de în-fiinţare dintre Dumnezeu şi om: „Oare trecerea noastră un fum e? / Te implor luminează şi fii. / Peste-o clipă se-ntunecă-n lume / şi eu nu te pot Doamne trezi...” Dumnezeu şi omul sunt una, şi totuşi, „partea” lui Dumnezeu este întotdeauna mai mare decât acest întreg, iar drumul credinţei un fel mai înalt de infinit: „Te chem când toate vorbele mă dor / Pe limba mea ca într-un pat de iască / Vocala nerostită-n care mor / Stă neclintită gata să te nască / *...+ Iar dacă noaptea tot va fi să cadă / Fă altu-n locu-mi care să te vadă” (Eram arşiţa ta la amiază, în vol. Dialog la mal, s.n.). Timpul circular, infinitul rău, capcana pregătită să prindă omul aflător într-o clipă de necredinţă, se opune timpului vertical şi sacru: „Azi plini-voi în lacrimi porunca, povara: / să mori, să te naşti, să învii, să învingi. / Îţi spui: am ajuns. Şi iată, se topeşte cum ceara / malul de cum îl atingi. / La un fir de vedere, la un pas de orbire / ţărmul începe să plece, recad în şuvoi; / umbra et pulvis sumus, iubire. / Lumina se surpă hohotind peste noi.” (Umbra et pulvis, în vol. Euridice şi umbra, s.n.). Cu ameninţarea acestui timp circular s-a luptata poetul, urcând ca pe o scară a lui Iacob, din încercare a vieţii în încercare: „Mai alb cu o oboseală / mai treaz / cu un urcuş / mai aproape, de 43 | A n u l 1 , n u m ă r u l 6 , i u n i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie
punctul alfa / cu o noapte de insomnie / tot mai departe de linişte / tot mai aproape de ea / izbind năprasnic cu inima / dintr-o oboseală într-alta” (Dimineaţă, vol. Dialog la mal). În tradiţia creştină ezoterică, inima este locul de întâlnire a omului cu – şi de întemeiere a omului prin Isus. În viziunea poetului, Dumnezeu interior care, trans-figurare a Meşterului Manole, îl constituie pe om edificiu al sacrului, îl rezideşte pentru dialogul cu Dumnezeu – Tatăl prin jertfa şi iubirea Sa: „Trec zidari pe cereştile schelete / şi îngeri cu faţa amară / parcă suie pe oasele mele, / pe coastele mele coboară. / Poate-n trup e închisă vecia /şi-ngroparea luminii în trup e / ritualul legând temelia / bolţii mele să nu se mai surpe. / Lantâlnirea de lumi paralele / pe dealul cu zodii târzii / e un du-tevino de stele / ca-naintea unei epifanii” (Pe deal, în vol. Dialog la mal, s.n.). Personalitate complexă: discipol al lui Mircea Eliade – cum îi plăcea să se numească, fiu al unui preot fugit călare din Basarabia, iniţiator în probleme de religie pentru grupul de prieteni din jurul poetului Nichita Stănescu, cunoscător şi iubitor de folclor ţigănesc, deprins cu moartea altora (sub vegherea sa i s-au stins întâi fratele, apoi soţia) ori cu ameninţarea propriei morţi (a suferit o operaţie grea), capabil de fină ironie şi autoironie, cuprins de transe mistice în singurătatea biroului
44 | A n u l 1 , n u m ă r u l 6 , i u n i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie
său, Cezar Baltag a avut parte de clipe în care – prin ochelarii săi aburiţi pentru formele cotidianului – a zărit Lumina. A mărturisit aceste revelaţii în câteva dintre cele mai frumoase poeme ale sale. În Călătorul ( din vol. Dialog la mal), cel care primeşte iluminarea o plăteşte cu suferinţă asumată: „Una câte una / Călătorul îşi smulge din trup / zilele orbitoare / ca nişte făclii ce numai / de la rănile sale adânci / se pot aprinde / şi le împlântă la marginea drumului său / *...+ vulnerant omnes, ultima necat – toate rănesc, ultima răpune, / dar câtă lumină!” Celor care învaţă să-şi deschidă ochii Spiritului, Cerul li se arată într-o străfulgerare: „ca şi cum / toţi orbii ar vedea / ca şi cum / n-am mai bea întuneric / ca şi cum / am auzi numai alb / ca şi cum / lumea ar fi un fulger / ca şi cum / în cerul gurii ar străluci soarele / ca şi cum / lumina, lumina, lumina...” (Sicut in coelo, în vol. Dialog la mal).
Carmen-Maria Mecu
45 | A n u l 1 , n u m ă r u l 6 , i u n i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie
Pagina redacţiei Reamintim că autorii nu pot propune direct poezii proprii pentru publicare în această revistă! Publicăm doar poezii pe care le selectăm dintre cele pe care le „monitorizăm”. Puteţi însă publica fără restricţii poezii în grupul literar pe care îl monitorizăm cel mai frecvent: https://www.facebook.com/groups/ateliermonitoruldepoezie/
Dar puteţi propune poezii ale altor autori, dacă vi se par atât de bune încât trebuie neapărat reţinute între paginile acestei reviste. De asemenea, puteţi propune traduceri din poezia universală contemporană, interviuri cu poeţi, recenzii ale unor cărţi de poezie, eseuri despre poezie etc. Materialele acestea le puteţi trimite prin mesaje pe pagina oficială de facebook a revistei Monitorul de Poezie: fb.me/monitoruldepoezie Răspunderea pentru conformitatea celor trimise şi acordul autorilor cade în sarcina colaboratorilor care trimit aceste materiale. Vă mulţumim pentru lectură! Director revistă: Ionuţ Calotă
46 | A n u l 1 , n u m ă r u l 6 , i u n i e 2 0 1 9