Revista Monitorul de Poezie 44.2022

Monitorul de poezie

Revistă foileton, cu poezie de bon-ton Anul 4, Numărul 44, iunie 2022, ISSN 2668-0440

Monitorul de poezie Editorial

De la pandemie la poezie Ce bucurie să fii martorul unui târg de carte de amploare după o aşa lungă perioadă de restricţii, de tăcere a cititului! Bookfestul a fost un spectacol în sine, luminat de mii de cărţi frumoase.

Cititori şi scriitori s-au regăsit ca după un nesfârşit exil.

Cartea a fost iarăşi regina balului, după ce un timp ne-a fost teamă că ne-a sedus şi pe neaşteptate ne-a abandonat.

Aşadar, iată, am fost cu toţii la Bookfest şi am luat câte un braţ de cărţi, adică steroizi pentru minte.

Ionuţ Calotă, director revista Monitorul de Poezie

*Lucrarea de pe coperta 1, Deschid cu buzele esenţa lui ieri,

este creată de Daniela TOMA 1|Anul 4, numărul 44, iunie 2022

Monitorul de poezie Poezie de colecţie premiată de revista Monitorul de Poezie

În cadrul Festivalului Național de Poezie „Porni Luceafărul”, ediția cu nr 41, Botoșani, iunie 2022, revista Monitorul de Poezie a acordat un premiu, la iniţiativa unui membru al juriului şi apropiat al revistei noastre, apreciatul scriitor Adrian Alui Gheorghe. Câştigătoare a fost Andreea Duduman, din Suceava, membră a prolificei Case de Poezie coordonată de profesorul Gheorghe Cîrstian. Din grupajul acesteia am selectat aceste două poezii:

Something happend sufletul din spatele oglinzii mă avertizează să nu urmăresc cărarea de petale sângerii am visat că am sărutat un străin au trecut mai bine de 12 ore părea că m-am izolat de Pământ cred că-l cunoșteam pe acest străin în cealaltă lume sau am fost personajul principal pe platoul unui film cu fiare și oameni am apăsat butonul roșu am urmat cărarea măcar am lămurit ceva despre mine fac parte dintr-un clasic stereotip.

2|Anul 4, numărul 44, iunie 2022

Monitorul de poezie Poezie de colecţie premiată de revista Monitorul de Poezie

Sudură inele de alamă nisip tălpi fierbinți sub raze de lună pe balcon floarea uscată de 3 ani așteaptă să fie readusă la viață ceasul reparat și-a dat răsuflarea ieri a indicat ultima oră exactă la care floarea a rămas fără speranță figurine lego îngropate lipite cu super-glue distruse de copii veniți ca tornade inele de alamă nisip prinse de razele stelei Antares ai da orice să o și vezi calendarul așteaptă să-i fie întoarse paginile timpul a cedat sub presiunea lumii a fost sudat definitiv telescopul Hubble a fost martor.

3|Anul 4, numărul 44, iunie 2022

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

O narcisă a scris o cronică literară o narcisă a scris o cronică literară despre ultima mea carte frumoasă ca o bătaie de clopot la întoarcearea din moarte o narcisă a scris o cronică literară adică un gând într-o jumătate de rând şi-n fiecare literă se auzea ploaia plângând cine mai crede în nemurire cine mai crede-n poeţi deşi chiar dacă eşti sfânt cu lumina lor te îmbeţi o naricisă a scris o cronică literară şi mi-a citat doar o fărâmă de vers apoi a venit o bură de ploaie şi numele de peste tot mi l-a şters o narcisă a scris o cronică literară şi fiecare literă miroasea a coacăze pârguite prin lumina aceea de vară parcă cernută prin site

4|Anul 4, numărul 44, iunie 2022

Monitorul de poezie

o narcisă a scris o cronică literară despre ultima mea carte frumoasă ca o bătaie de clopot la întoarcerea din moarte

Constantin Preda

5|Anul 4, numărul 44, iunie 2022

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

Tramvai Noaptea se stinge, se aprinde ziua și intră în bec.

Mult prea multă noapte a rămas pe-afară.

Zâmbesc unui gând, rămas cu gâtul înțepenit către tine.

Tramvaiul meu trece pe lângă tramvaiul tău. Și iar mă uit pe furiș, mușc din oglindă.

Nu-mi vine să cred tot ce văd, nu-mi vine să cred că trebuie să cobor din tramvaiul care tocmai a trecut. Îți sărut mâna ca pe-o pasăre uscată, fâlfâind o aripă ca într-o iubire ajutătoare, în dulce, pușcăria șoaptei. Și vreau să traversez în secunda în care, dat jos de pe soclu și ajutat de memorie, 6|Anul 4, numărul 44, iunie 2022

Monitorul de poezie

mă reții, iubire nongestuală, ca un adânc de suprafață.

M-aș bucura și eu, dar ar fi prea puțin. În acest colț al vieții, ne cântărim unul altuia sentimentele, îngeri varicoși.

Privirea ta mă învăluie ca o spumă cu memorie.

Aș uita orice pentru tine.

Victor Martin (din volumul în pregătire, „Frigul din oglindă”)

7|Anul 4, numărul 44, iunie 2022

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

* în casă ninge și aerul se înnegrește abandonează-mă jocul ăsta mă înfometează bine-ai venit obiectele sunt lipite de oase măștile au îmbătrânit visez o epuizare lângă o cană cu apă.

Ionel Ciupureanu

8|Anul 4, numărul 44, iunie 2022

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

* mă trezisem mirosind a verde... știi, verdele acela cu care te înțelegi din priviri și-l ții încă de braț mult după ce a trecut peste tine tu spuneai adesea cum că mi-ar fi schimbat culoarea ochilor, că-mi aruncă în urmă adâncimi dintr-o fântănă până vine o pasăre și își lasă glasul acolo abia atunci încep să-mi chem de peste tot ochii flămânzi, să-i așez în vase prețioase și apoi să-i cern picătură cu picătură pe chipul nou al arșiței cenușa trebuie păstrată până în cele din urmă, trebuie să nu opui rezistență niciunei asemănări – e pur întâmplătoare și-ți admiră doar stelele din pahar, nu scoate sunete înfundate și nu zâmbi tâmp victoriei asupra ierburilor vii și ce dacă trupul nu te ascultă și mai naște un braț verde în partea stângă? într-un târziu, de sub mânecile tăiate va striga atingerea topită în carne, altfel numită nimic n-o să rămână în urmă!

Daniela Toma

9|Anul 4, numărul 44, iunie 2022

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

[poezină] 1:3 Aş vrea să-mi cumpăr azi o stradă să fie astfel doar a mea şi ochii caselor să vadă prin ochii roz, ca de bezea printre pereţi de catifea.

Aş vrea să-nalţ un zgârâie-nor pe cel mai 'nalt vârf din Tibet apoi să-l văd la televizor cum se dărâmă şi concret cum se transformâ-n alfabet.

Aş vrea să scriu aici cu sânge să-mi înflorească roşu pana dar vinul curge parcă plânge că-n poezie am pus prihana ca să zidesc în ea cuvântul Ana. Ionuţ Calotă (poezie pusă pe muzică de Laurenţiu Marinescu, în altă variantă) Linkul melodiei: https://youtu.be/EONzNKNidK8

10 | A n u l 4 , n u m ă r u l 4 4 , i u n i e 2 0 2 2

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

* și eu... eu ce sunt lipsa ta mă transformă în umbră în zile cu ploi până-n creștet am fost rai dar acuma pământul ne ridica un iad cu ferestre triste flori trandafiri alungiți țin decorul de mână cu mine ce sunt eu azi așteptarea sau Sisiful din munte cu piatra uitată la tine

Valy Buța

11 | A n u l 4 , n u m ă r u l 4 4 , i u n i e 2 0 2 2

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

femeia de dincolo de mine te strig cu vocea femeii de dincolo de mine pasul mi se clatină ca un catarg în furtună nu-mi mai încape pe buze numele tău întrebările sunt fulgere de lumină bărci care leaga malurile valurile spală jocul meu pe nisip alături viața trece în goană pe un cal sălbatic

Nuţa Crăciun

12 | A n u l 4 , n u m ă r u l 4 4 , i u n i e 2 0 2 2

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

* Cândva lângă Mariposa USA am adormit la volan trezit răsturnat am refuzat visul în jur prăpastie şi o apă curgătoare Marga mi-a zis ... ai adormit la volan Eu am zis nu, e doar un vis O ambulanță ne-a luat la un spital indian am făcut radiografii în engleza lor doctorul era chel eu mă plictiseam de durere am plătit cu cardul viața era ceva mai densă și mult mai prețioasă Am hotărât să mergem departe, la Las Vegas prea avusesem noroc cu carul mare...

Adrian Grauenfels

13 | A n u l 4 , n u m ă r u l 4 4 , i u n i e 2 0 2 2

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

Din trenul de fum Te-am așteptat, doamnă,carte de carte Despre tine s-a mai scris, precum știi Ghidul, bătrân de singurătate Mai seamănă pe o coală miresme târzii Înspre sud migrează ținuturi Mirese mai ard în târgul de-afară Rătăcesc prin mine ca într-o arenă pustie Urmele tale mă dor când coboară Anonimi ne lăsăm câte-un rug Să ne știe orașul cu suflet de lemn Din trenul de fum care merge niciunde Îți las, Doamnă, într-o carte, un semn

Constantin Sârghiuță

14 | A n u l 4 , n u m ă r u l 4 4 , i u n i e 2 0 2 2

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

* Am fost îndrăgostit odată și nicicând nu mi s-a părut noaptea mai clară decât atunci.

Stăteam într-o cameră de cămin fereastra era atât de mare încât atunci când apărea luna la geam puteam să sărim pe ea dintr-o singură mișcare.

Eram îndrăgostit atunci și-i puteam vedea aripile precum se vede aburul din respirația unor prunci.

Am fost îndrăgostit odată, atât de mult încât mi se părea că niciodată nu voi mai putea să mă îndrăgostesc de-o altă fată.

Afară, poate, tot de ea.

Florentin Sorescu

15 | A n u l 4 , n u m ă r u l 4 4 , i u n i e 2 0 2 2

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

*

vreme de război bunica nici n-a scărmănat lâna cea veche

Marin Rada

16 | A n u l 4 , n u m ă r u l 4 4 , i u n i e 2 0 2 2

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

Întrebări cu fața la perete Am lăsat un bărbat dormind în propria-i coajă asemănarea dintre aşternuturi şi sufletul său şifonat mă făcea să cred că îşi ascunde propria-i naştere ar putea lăsa curcubeul ştirb să-i poarte hainele vechi în ziua când vrea să fie tânăr nevăzutele bucurii graba răsfoind ferestrele minunea orelor nerespirate încă.

Maria Hirth

17 | A n u l 4 , n u m ă r u l 4 4 , i u n i e 2 0 2 2

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

* Mestec până peretele devine transparent femeia are doi copii pe unul îl ține la sân altul aleargă în jurul ei ca o centură de asteroizi în jurul planetei-mamă corpul său mărunt s-a desprins de pe podea și cu vârful capului, care e acum deasupra femeii spune ,,mamă, te rog, iartă-mă!"

Iustin Butnariuc

18 | A n u l 4 , n u m ă r u l 4 4 , i u n i e 2 0 2 2

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

* Uneori Dumnezeu lasă cerul deschis pentru a se auzi cum respiră femeia.

Adelaide Budeanu

19 | A n u l 4 , n u m ă r u l 4 4 , i u n i e 2 0 2 2

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

* Pedalăm amîndoi pe o bicicletă dublă.

Cu timpul, simt că îmi este din ce în ce mai greu. Întorc capul: șaua ta e goală.

Copilăria încetează atunci cînd descoperi că prietenul imaginar cu care te jucai pînă mai adineauri ești chiar tu.

Costel Stancu

20 | A n u l 4 , n u m ă r u l 4 4 , i u n i e 2 0 2 2

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

Șotronul verii Unghiuri curbează pâclos cerneluri din oboseala verii, nesomnul dintre coaste agață ghicitori de rictusul unui înger, maestrul de ceremonii declamă cicatrici din melancolia cerurilor expirate, o pasăre destramă galben silabe de tei improvizând piersici pe treptele ficțiunii, pe puntea subțire dintre inimă și eroare cineva hașurează asimetric o sonată, tufa pestriță cu iepuri lunatici înflorește răvașe pentru monologul sufleorului, cărarea ninsă în descânt de cireșe zâmbește copil colindând porțile raiului, ușile respiră dungi de fluturi prin odăile golite de sensul lucid al plecării, un verb la etajul șapte al gândului ticăie-n șotronul verii „Noapte în revizie generală” Alice Puiu

21 | A n u l 4 , n u m ă r u l 4 4 , i u n i e 2 0 2 2

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

În dimineți de taină, când înfloresc mălinii! În dimineți de taină, când înfloresc mălinii Și-ți amiroase trupul a iarbă și a rouă, Vreau să-ți sărut, iubito, încheietura mâinii Și să-ți înconjur trupul cu brațele-amândouă!

Când noaptea nu plătește niciun tribut luminii Și-n liniștea adâncă ard suflete-mpreună, Încrezători în vise mărturisesc nebunii Iubiri mistuitoare sub razele de lună! Și când se scaldă cerul sub strălucirea lunii Și-n trupul tău se-adună mireasma de grădină, Iar stelele dansează în apele fântânii, Vreau să-ți sărut, iubito, încheietura mâinii!

Ion Cepoi

22 | A n u l 4 , n u m ă r u l 4 4 , i u n i e 2 0 2 2

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

Moartea are gust de absint Moartea are gust de absint îmi pătrunde nările, ca parfumul unei amante, îmi apasă ochii ca un crepuscul, iar gândurile îmi zboară spre cerul mohorât al realităţii.

Văd ruinele vieţii în colaj, fragmente de femei, fragmente de mâini lungi şi albe, încleştate pe falduri de pelerine, fragmente de picioare strecurate încet prin fisurile unei lumi ce îşi caută umbra.

Tudor Ciobotaru

23 | A n u l 4 , n u m ă r u l 4 4 , i u n i e 2 0 2 2

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

* când vine seara mă gândesc că mâna ta nu strânge mâna mea pe-aleile cu tei în floare când plouă îmi imaginez că pieptul tău alină altă tâmplă că inima-ți ceasornic este pentru altă noapte nu pentru timpul meu strivit în pumni ca un netrebnic bulgăre de lut și ce străin îmi sună glasul tău când spune să nu mă tem de lucruri care nu există

Cristina David

24 | A n u l 4 , n u m ă r u l 4 4 , i u n i e 2 0 2 2

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

* E prea puțină adrenalină în Paradis, îngeri îmbrăcați în uniforme de camuflaj se parașutează spre rugăciuni deșarte, primele zece porunci au ajuns pe locul doi, somnambuli isterici semnează, pe nevăzute, multe zerouri uitate printre paginile unui ziar îndoit de șapte ori, prognoza meteo a devenit o carte Convertirea instinctelor sexuale s-a îmbrăcat în cămașă de forță, din noapte se scurg fluvii fără plute de insomnii, un mal este de lapte, celălalt pare o platoșă de miere caldă pentru epilare, praful de pușcă s-a așezat, de două degete, pe ținta principală a camerelor din inimă, de la mine până la tine dorul s-a destabilizat în largi fâșii Preoți de lemn își fac cruce și oftează ruginit, din exil în exil după Judecata de Apoi, vom avea dreptul de a curăța mere la infinit.

Sorin Dănănae

25 | A n u l 4 , n u m ă r u l 4 4 , i u n i e 2 0 2 2

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

* În camera copiilor Pereții roz se bucură privindu-se în oglindă Ursuleți păpușele o girafă mingiuțe Stau liniștite pe rafturi Păzind somnul pruncului Care În somn Își întreabă prietenii cât va mai dura Să fie despărțiți Nu vede tristețea de dincolo de pereți Dar știe că e acolo De când și-a dorit pentru prima dată zborul Acum așteaptă Așteaptă să îi vină rândul Să pledeze pentru schimbarea locului Păpușilor de pe rafturi Voci își cer drepturile Gurile se cos zilnic cu forța unui cuvânt

Carmen Popescu

26 | A n u l 4 , n u m ă r u l 4 4 , i u n i e 2 0 2 2

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

Unde este?

Unde este fabrica aia care face sori? În fiecare zi scoate câte unul Care încălzește pământul.

Se ridică de dincolo de deal Fără scară, Trece încet peste casa noastră, Aruncă săgeți de foc Ca un balaur furios Apoi, seara, Roșu ca racul fiert de bunica, Se culcă În fundul grădinii.

Noaptea cu stele Și pădurea cu brădișori Nu știu de ce Ascund de mine fabrica De făcut sori. Și totuși, unde este?!

Marinela Belu-Capșa

27 | A n u l 4 , n u m ă r u l 4 4 , i u n i e 2 0 2 2

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

* M-am trezit cu poezia la șa ca un tubercul din care mi-au ieșit tot felul de fructe care miroseau din gândurile mele dar dă-mi, Doamne, o cheia sol în pântec din ea să se ivească un cântec

Cătălina Haşotti

28 | A n u l 4 , n u m ă r u l 4 4 , i u n i e 2 0 2 2

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

* Am de plătit aducerea corabiei, am de împărțit felinare în parc, umbrela ascultă povești îmbrăcate în alb.

Soarele topit peste pescăruși cuprinde începutul cercului când plouă.

Azi-noapte am visat că era ziua mea de naștere, primisem tort de ciocolată și un trandafir roz.

Perdeaua de la fereastră simte nevoia să doarmă.

Marilena Apostu

29 | A n u l 4 , n u m ă r u l 4 4 , i u n i e 2 0 2 2

Monitorul de poezie Poezii scurte de colecţie din Cenaclul maximinist

nu-ți irosi săgeata unui gând în loc de pană cu șuvița mea Emilia Tănase

al nostru e focul când în fragilitatea unui început își caută loc rădăcini vechi Augustina Matei

mi te-ai făcut vitraliu între altarul Ochiului și pronaosul iubirii Adrian Păpăruz

Rătăcire cu tălpile goale de mii de ori însângerate printre cioburile trecutului Cristina David

Sânul mamei, clepsidra din care curge nisipul în chip de lapte!

Virgil Zamfira 30 | A n u l 4 , n u m ă r u l 4 4 , i u n i e 2 0 2 2

Monitorul de poezie Haiku de colecţie din grupul Dincolo de retină

dimineți fierbinți dangătul clopotului rupe tăcerea Lăcrămioara Vasuian Apostu zi secetoasă pe cumpănă-n fântână raze de soare Ion Cuzuioc viața la țară cireșe după urechi și smartphone Apple Ana Irina bătăi de toacă hora sânzienelor în jurul troiței Vasilica Grigoraş sezon estival bunica se-odihnește la capăt de rând Mirela Brăilean

31 | A n u l 4 , n u m ă r u l 4 4 , i u n i e 2 0 2 2

Monitorul de poezie Haiku de colecţie din grupul Dincolo de retină

singură pe dig – îmbrăţişându-şi umbra o stea de mare Ioana Bud (In memoriam) cultul florilormama coase pe ie râuri de culori Carmen Pasat petale albe iasomia invadând un gard ruginit Cornelia Georgescu ie cu spice la final de seceriş hora fetelor Elisabeta Luşcan lotcile la mal lunecând printre nuferi umbra unui nor Argentina Stanciu

32 | A n u l 4 , n u m ă r u l 4 4 , i u n i e 2 0 2 2

Monitorul de poezie Poezii de colecţie recomandate de Grupul Literar Art Creativ

* și dacă ai face grămezi de pași prin verile mele, niciodată calme, mereu așa, pe fugă și galbene, tot nu ai elimina variantele despletite pentru a ajunge la cele cochete. ai hoinări, probabil, spre fiecare hotar, cu intenții calde, suficient de libere încât să-mi tulbure ploile de rezervă. știi, eu mai am de împletit parfum în răspunsuri și de schimbat subiectul.

Augustina Matei

* hai să ne jucăm spânzurătoarea eu spânzur clipele de brațul rozului tu tachinările de coadele ielelor singurătatea sărută trupul zidului dintre noi cu un compliment văduvit de migrene 33 | A n u l 4 , n u m ă r u l 4 4 , i u n i e 2 0 2 2

Monitorul de poezie

un ștreang de fericire răsucit în trei sărută un pop croșetat din vocale rebele în timp ce curioșii caută fereastra de la care urmăresc spectacolul crezând că povestea și-a dat duhul Carmen Șendroiu

* Și vine o vreme când, chiar dacă poți întârzia amurgul, nu mai ai cum grăbi zorii...

De fapt, moartea e un tren care nu întârzie niciodată, cel mai degrabă poate veni la timp, cel mai târziu poate veni mai devreme...

Dorin Croitor

34 | A n u l 4 , n u m ă r u l 4 4 , i u n i e 2 0 2 2

Monitorul de poezie Poeţi – In memoriam

Felonie Ce-am făcut, ce n-am făcut..., mi-am visat, în grabă, inima, ca pe o lampă încercuită de fluturi, și-am auzit-o strigând: „Despre tine nu vreau să mai aud de acum încolo nimic!”

Apoi au izbucnit zorii și falsa glorie a cuvintelor, și ferestrele s-au deschis singure de-atâta singurătate…

Ancelin Roseti (25 mai 1967, Bârlad – 21 iunie 2022)

35 | A n u l 4 , n u m ă r u l 4 4 , i u n i e 2 0 2 2

Monitorul de poezie Poeţi – In memoriam

zona de cutremurare şuieră-n clopote vântul prin sate şi se duc se duc pe rând bătrânii spre a lua parte nevăzuţi la câte o naştere printre străini, pesemne purtăm cu toţii-n noi regretul morţilor. eu am încercat mereu să aştern o zonă de cutremurare spre a putea oferi, spre a putea aşterne o cale. însă ei vin mereu. vin cu toţii. vin să te vadă prăbuşit în locul îngust dintre delicateţe şi discreţie aidoma celor ce-şi uită rolul ales înainte de-a păşi prin trena de lumină a celor duşi înspre meleagul acela, unde se vor naşte printre străini

Andrei Zanca

36 | A n u l 4 , n u m ă r u l 4 4 , i u n i e 2 0 2 2

Monitorul de poezie Poeţi – In memoriam

Balada anilor Câţi ani ai, soldat, m-a întrebat Zâmbind, comandantul cel mare? Şaptezeci, domnule, să trăiţi i-am răspuns şi mi-a venit a plecare şi mi-a venit a urla ca un lup şi mi-a venit a uita, a minţi a nu mai iubi, a trădare Şaptezeci, domnule, să trăiţi Acum când nu ştiu cât mai este Respir greu în această baladă, În această unică şi scurtă poveste.

Aş mai vrea doar atât, un război Crud, total, ca o dragoste oarbă Să înving şi să nor pe o cruce de deal Învălit într-o toamnă sudistă şi grea Mirosind a oman şi a nalbă Fără vârstă să fiu, fără grai, fără bani Dar războiul acela să fie măcar Un război de o sută de ani

Nicolae Dan Fruntelată (10.10.1946, Balăciţă, jud. Mehedinţi - 13.6.2022)

37 | A n u l 4 , n u m ă r u l 4 4 , i u n i e 2 0 2 2

Monitorul de poezie Poeţi – In memoriam

Doctorilor mei - Dă-mi, doctore, de doi lei speranță Și în branulă un leac de vreme multă, Acum, când viața mi-atârnă în balanță Trupul slab ce nu mă mai ascultă.

Viitorul joacă, pe zaruri măsluite, Știu că trișează, putere n-am să-l bat, Mă doare drumul de oase ologite Ce mă vrea degrabă, de capătu-i legat.

Te rog, doctore, am desaga plină, Mai am de dăruit ce-am adunat, Din suflet, munți de aur și lumină, Nu vreau încă să plec, ar fi păcat.

Fișa mea ascunde-o în vreun sertar, Fără antet, ph sau glicemie, Tovarăș unor acarieni de Abecedar Ce-mi vor face reclamă-n poezie.

Ionel Arădoaie

38 | A n u l 4 , n u m ă r u l 4 4 , i u n i e 2 0 2 2

Monitorul de poezie

Semnal de carte – Editura Art Creativ, 2022

Apare la Editura Art Creativ, în Colecția Esențial, volumul de versuri, RITUAL DE ÎNTOARCERE, al poetei NUȚA CRĂCIUN poezie profund emoțională, care nu epatează în niciun fel, vine din efervescenţa ei interioară, sensibilă și frumoasă, construită asumat și în deplină libertate, afectivul primează, vibrația lui pendulează între tihnă și nelinişte, între firesc și nefiresc, totdeauna, însă, cu speranța unui viitor dorit, un ritual de întoarcere în sine, de întoarcere la origini, de întoarcere acasă, cu tot ce ar însemna acest lucru. ..

Despre poezia NUȚEI CRĂCIUN au scris prietenii ei, poeți și critici literari, eu voi reda mai jos esențialul. ..

Horia Gârbea – Revista Luceafărul de dimineaţă, Nr. 2, 2015, p.15 Poemele Nuţei Crăciun au deopotrivă forţă şi feminitate.

Multe dintre poemele ei de dragoste au o fineţe aparte şi deschid, în modul lor lapidar de exprimare, căi spre o benefică profunzime.

Sentimentele bune fac literatură proastă, cum se ştie. Nuţa Crăciun reuşeşte să colecţioneze sentimente bune şi imagini frumoase fără a trivializa poezia, ocolind cu naturaleţe kitschiul.

39 | A n u l 4 , n u m ă r u l 4 4 , i u n i e 2 0 2 2

Monitorul de poezie

Ioan Evu – Algoritm literar nr. 10, decembrie 2014, p. 40 Ținând cont de faptul că a debutat editorial în 2001, am putea-o plasa pe Nuța Crăciun în așa zisa generație poetică a douămiiștilor. Dar acesta e doar un amănunt cronologic, rolul poeziei la Nuța Crăciun este unul de act purificator, expiator al răului/urâtului din lume, scopul pragmatic al demersului scriptural fiind acela de a oferi existenței mundane motivație, coerență și, mai ales, sens. Un sens totdeauna benefic. În întreg periplul său liric nu vom descoperi asperități și distorsiuni. Evoluția poeziei sale e una firească, moderată, deloc epatantă. O lirică a bunului simț și a unei abordări sobre a discursului liric. Însuși amănuntul deloc neglijabil că-și publică volumele cu parcimonie denotă caracterul perfecționist al poetei, preocuparea obstinantă de a se autodepăși.

Există în scrisul ei o stare de graţie a cuvintelor, poeta locuită de har simte nevoia să se destăinuie unui interlocutor niciodată numit, bănuit doar ca prezenţă abstractă în mai toate poemele, fapt ce conferă discursului liric o aură colocvială și deopotrivă misterioasă, de un romantism bine temperat, deloc desuet.

Aceasta pentru că Nuța Crăciun evită cu măiestrie capcanele confesiunilor banale și aplică surdină efuziunilor, încât putem afirma că versurile sale se constituie în autentice radiografii ale sufletului.

40 | A n u l 4 , n u m ă r u l 4 4 , i u n i e 2 0 2 2

Monitorul de poezie

Adi George Secară – Revista Dunărea de jos nr. 153. 2014 p. 3338 Poezia Nuţei Crăciun nu poate fi decât o contribuție la o geografie a firescului liric, un fenomen al purificării ori al încercării cathartice. Dacă închideți ochii veți zări o corabie-zid, având catarg de brad verde, eșuată într-un deşert oarecare, poate castilian, cu o Dulcinee poetă legată de acel catarg, gata sa salveze realitatea, adevărata realitate, chiar și din ghearele poeziei...

Erotismul intelectual ar fi o altă trăsătură pregnantă pe care neo propune autoarea, poetă a unor iubiri imposibile, cu un onirism aproximativ ca în Dali, cu o candoare lucidă unde feminitatea este asumată elegant...

Eugen Evu – Noua Provincie Corvina Nr. 4 p. 26 Nuţa Crăciun este o poetă a dragostei, cu fireşti pulsiuni feministe, disimulat elegiace, pe registrul postmodernist al generaţiei sale. Cea mai de rezistenţă fibră ideatică este a relaţiei - raportării la Timp. Durate, trecerea, petrecerea, în paradigma lui „panta Rhei” sunt exprimate parafrazic, analogic, aforistic, prin stilul versificării albe, reductive.

Imageria aceasta răsturnată este la ea o artă subtilă, meritorie, a travaliului transfigurativ ce i l-am remercat şi în alte cărţi. În acelaşi eşantion (ars-poetica), este remercabilă nuanţa 41 | A n u l 4 , n u m ă r u l 4 4 , i u n i e 2 0 2 2

Monitorul de poezie

silogistică, rostirea ei lirică fiind fin-proprie: a murmura, ci nu a bolobosi etc. Livrescul este bine îmbinat cu afectivul şi sigur de efect catharsic.

E posibil să fie şi interferenţe ale liricii spaniole, din experienţa ei. Întru totul, poezia ei este rodul unei experienţe a poeziei hiperionice şi a abisalei (poeme netrăite) – a unei autoare a Nostalgiei vag remediabile, virtualmente, în speţă a unei vibraţii autentice.

Dumitru Hurubă – din vol. Insomnii binefăcătoare, Ed. Corvin 2001 p. 47-48 În cazul poetei Nuţa Crăciun, starea de poezie nu este o întâmplare, ci un har. În acest moment, însă, pot adăuga încă un element, acela de maturitate lirică, ceea ce nu e puţin lucru. Şi spun aceasta având în vedere drumul parcurs de poetă, prin creaţie, către inima şi mintea cititorului, fie el chiar prezumtiv.

Apoi, Nuţa Crăciun are puterea, perceperea şi priceperea de a-şi transmite cu o forţă mesajul său liric penetrant lesnicios către lector. Nu e puţin lucru, tocmai pentru că acest ceva dovedeşte cu prisosinţă profesionismul care, într-un fel de traducere liberă se numeşte individualism poetic.

42 | A n u l 4 , n u m ă r u l 4 4 , i u n i e 2 0 2 2

Monitorul de poezie

Gheorghe Mocuţa – Revista Arca Nr 1-2-3/ 2015 p. 65 Poeta din Orăştie a ajuns la o anumită maturitate a expresiei, urmându-şi drumul propriu, fără gesturi patetice. Poezia ei confesivă nu se lasă tentată de violenţa mărturisirii şi de cruzimea realităţii devastatoare şi continuă să îşi sublimeze stările, trăirile, emoţiile. E o poetă a îmblânzirii prin cuvânt care descoperă, precum Micul Prinţ, că esenţialul nu se vede cu ochiul liber. Cunoaşterea înseamnă pentru ea crearea de noi legături cu lumea, iar mâinile, prin simbolismul lor, sunt prelungirea fiinţei până la luarea în posesie a celuilalt. Ea preţuieşte libertatea, dar nu se lasă în voia ei, nici nu cade în capcana delirului, rămânând o poetă cerebrală, lucidă în idealismul ei.

Daniel Marian – O bibliotecă pentru balansoarul meu, 2012, Amanda Edit, Bucureşti, p. 54 Într-un univers creat categoric paralel realităţii, interior altminteri, Nuţa Crăciun încarcă emoţiile unor anotimpuri, ale celor ştiute şi celor inventate. Excursul ideatic precum şi demersul liric de aşteptat, aş zice inerent, ajungând să fie de excepţie, se compun în nuanţe la care prea puţin că ai fi putut a te aştepta. In poezia ei se întâmplă lucruri pe jumătate din astă lume, iar cealaltă jumătate coborâtă fiind dintr-o natură proprie,

43 | A n u l 4 , n u m ă r u l 4 4 , i u n i e 2 0 2 2

Monitorul de poezie

unde se regăseşte în deplinul ei poeta, ca şi trecând repede dintr-o lume în alta.

Cuvintele aduse iniţiatic la o sărbătoare a minţii, ajung să se înfiripe în fraza poetică cu o greutate anume în timp, cu o linişte anume aşezată la graniţa cu nelinişte.

Daniel Mariș – Sintagme literare / 18 august 2020 Poezia Nuței Crăciun se desfășoară prin cenușa tragicelor nemulțumiri umane și trăirea noilor revelații ale conștiinței de sine. Ea își construiește în parte răsfățul renunțării la deznădejdea existențială, printr-un soi de revelație a tonului de natură elegiac, care filtrează diferențele de temperatură ale trăirii nemijlocite, printr-o densă meditație și efervescență lăuntrică.

Daniel Luca – Sintagme literare / 17 decembrie 2020 Fără iubire viața este pustie, transmite Nuța Crăciun prin cel de al treilea volum de versuri „Cerul din colivie”, Editura Colorama/ 2020. Dar iubirea presupune o învățare continuă, aici nimic nu e definitiv: „toți purtăm cu noi o spânzurătoare și o cruce/ până când timpul se oprește/ într-un întuneric gros/ de poți să-l tai cu cuțitul…înțelegem atunci că despre iubire/ mai trebuia să învățăm câteva abecedare”/ - de cealaltă parte a ploii.

44 | A n u l 4 , n u m ă r u l 4 4 , i u n i e 2 0 2 2

Monitorul de poezie

Mioara Bahna – revista Algoritm literar octombrie 2021 Ampla meditație asupra condiției umane, și implicit, asupra propriei existențe, cartea Nuței Crăciun cuprinde prin urmare, o poezie profundă, a cărei notă definitorie este tristețea, izvorând din convingerea că există două lumi la care omul are acces - iar vectorul conștientizat, dar indomptabil al acestui univers bipolar, este timpul - prima identificată cu viața, și a doua - cu moartea… În acest context se profilează, totuși, o certitudine: fidelitatea singurătății (laitmotiv al cărții): „singurătatea stă în ușă ca un câine”, „tu ești singură”. Mai mult, această stare apare ca imanență: „suntem singuri și goi / ca o pădure fără anotimp”, „te baricadezi înăuntrul tău / singură cu idolii tăi de întuneric”, și până și „brațele nopții îmi fac singurătatea hamac”. Cum însă pentru o creație meditativă despre statutul ființei umane, în general, raportarea la divin este o condiție aproape sine qua non a existenței, nici dintr-o poezie gravă, cum este cea a Nuței Crăciun, Dumnezeu nu putea lipsi, fiind aici prezent, de pildă, printr-o amplă metaforă prin care i se sugerează omniprezența: „în ziua în care nu se mai întâmplă nimic ți-e dor de Dumnezeu /…”

Ionel Bota – Despre teme vechi și noi în poemele Nuței Crăciun „Cafeneaua literară”/ Revista Arte/ Revista Cimitirul cuvintelor, martie 2021

45 | A n u l 4 , n u m ă r u l 4 4 , i u n i e 2 0 2 2

Monitorul de poezie

Un veritabil „clar de poezie” ne oferă discursul liric prin care Nuța Crăciun își edifică fascinația noilor provocări din volumul său, Cerul din colivie (prefață de Ion Cristofor, Cluj-Napoca, Editura Colorama, 2020.), carte în care tocmai empiricul relaționărilor perceptivului cu proiecțiile de sens ale stării liricii au un înțeles personalizat, de calm-așezat poein. Poemele acestea poartă miza instaurării meditației, zidită oarecum întrun physis aristotelian și marcând oracular paternități ale spiritului în dialog cu timpul și sinele, cu lumea și „legile speciale” prin care ființa își prezervă trecerile prin genericul existențialului…

Cheia discursivității o va oferi chiar șocul dez-ermetizării; nu o deschidere pur și simplu comprimă cu nostalgia verticalului această nevinovată primejdie a expresionismelor poezia Nuței Crăciun. Dar (în)cheie(re)-(des)cheie(re) nu pot fi altceva decât operațiunile grevând sintagmatic înaltul, montura purității, a curatului, dintr-o alchimie ce ar condiționa tocmai aglutinările evenimențialului în sintaxa lumii care-și reprimă degradarea și își denunță de-ritmările. Astfel că marile întoarceri devin, oricând, caligramele reiterării sufletului poemului. Cartea, plecând de la subtilul titlu-sugestie expus pe copertă și luând ca argument majoritatea poemelor, nu este una a permutărilor, dar nici doar o simplă statio în proiectul liric al acestei interesante autoare. Iată de ce despre poezia și literatura Nuței Crăciun cred eu că vom mai auzi lucruri bune în continuare.

46 | A n u l 4 , n u m ă r u l 4 4 , i u n i e 2 0 2 2

Monitorul de poezie

Ottilia Ardeleanu – revista Neuma, nov. 2021 Poezia Nuței Crăciun este un periplu existențial în care aceasta lasă fanioane, de parcă ar fi câștigat teren, ori vreun vârf, în sens alpin. Fanioanele sale sunt, tematic vorbind, singurătatea, iubirea, cuvântul, viața, moartea, tristețea, toamna ca element obsesiv și destinul, desigur, cel care a dus-o departe de locuri și oameni dragi, tocmai în peninsula iberică…

Poeta are convingerile sale pentru care există o linie demarcatoare între bine și rău, între a fi uman și a voi să depășești stadiul de lumesc, între un acum și un mâine. De altfel, titluri ale poeziilor sale denotă acest joc de pendul: între un zâmbet și o lacrimă, de cealaltă parte a ploii, în mine plouă de la stânga la dreapta, treceri. Dar, balansul acesta se întâlnește în numeroase versuri în care cuvintele par să se răstignească pentru alinarea durerii interioare: „avem propriul nostru înger acum/ propriul nostru diavol”/ ochiul acela de lemn.

Mihaela Meravei – 13.01.2021 revista Nord Literar Poemul eponim al cărții este scris într-o manieră metaforicosimbolică, vocea lirică fiind jucăușă, poeta se detașează de trăirile febrile, de emoția copleșitoare, pentru a accepta realitatea. Până la urmă, cum spune Socrate, „secretul fericirii nu constă în a căuta mai mult, ci în a te bucura de mai puţin”.

47 | A n u l 4 , n u m ă r u l 4 4 , i u n i e 2 0 2 2

Monitorul de poezie

„Prea îmi iau viața în tragic mi-am zis/ mai bine merg desculță prin iarbă/ să-mi simt iar rădăcinile aproape// cred că soarele are și el rădăcini/ uneori ne îmbrățișăm în taină pe sub pământ/ seara aud vocea lui cum se tânguie înainte/ de a fi înghițită de beznă îi fac loc în mine iar el/ se cuibărește ca-ntr-o scorbură// când plec să mă plimb nu mă iau cu mine/ mă las acasă/ fac curățenie mătur norii ud florile binelui/ le țin închise într-o colivie/ de mult nu mai am pasăre a zburat cu cerul meu cu tot// (…)/mă plimb și zâmbesc ca la fotograf/ vreau să arăt fericită”. (p. 44, „cerul din colivie”) „Metafora coliviei e definitorie pentru o sensibilitate ce simte povara și amenințarea limitelor tragice ale existenței”, spune criticul Ion Cristofor în prefață, și voi adăuga că și metafora cerului și a păsării, infinitul și sufletul dornic să evadeze din colivia constrângerilor vieții, sunt alese pe aceleiași fond al afectivități și purități interioare de care dă dovadă autoarea.

Raluca Faraon – Cronica a fost publicată în nr. 2/2021 al revistei „Caiete Silvane” Poeta scrie fie pentru că este o oglindă a vieții din perspectiva lirismului intimist, fie pentru că nu poate trăi în lume, caz în care o recreează. Dar mănușa este aruncată! „Lumea tristeții e mereu dincolo de cuvinte” – iată ce curaj să mărturisești la începutul unui volum de poezie, cu siguranța unui aforism, că poezia nu va transmite niciodată o emoție la modul absolut.

48 | A n u l 4 , n u m ă r u l 4 4 , i u n i e 2 0 2 2

Monitorul de poezie

Arghezian, poezia se făurește prin negare, prin asumarea unui eșec implicit al actului scrisului: „e greu să scrii despre tristețe/ să descoperi neînțelesul când pacea ta plutește deasupra/ ca sabia lui Damocles”. Am revenit asupra acestor versuri pentru că Nuța Crăciun este o poetă responsabilă care nu are răspunsuri de-a gata, dar nici nesiguranțe mascate în interogații sofisticate.

Ce spune ea este foarte simplu: am putea evita scrisul, am trăi cu adevărat, am avea pace, dar o facem, chiar dacă asta ar însemna ca neînțelesul să se schimbe „în neînțelesuri și mai mari”, cum spunea Blaga. Pentru că, în definitiv, cum ne mărturisește poetul sui generis în textul Nuței Crăciun, „cel care scrie ia cu timpul chipul scrisului său/ își creează o lume în care se simte ca peștele în apă/ apoi începe să înoate împotriva curentului”, responsabilitatea este să nu devenim Narcis, cu autosuficiența atât de periculoasă pentru un artist... și versurile care dau titlul volumului. .. ritual de întoarcere acasă se răsucește ora pustiului între mine și singurătatea pietrei i-am cântat pietrei de împrietenire i-am cântat să zboare cu pustiul meu cu tot de pe țărmul plecării păsări de pământ păsări de piatră își trec zborul prin mine 49 | A n u l 4 , n u m ă r u l 4 4 , i u n i e 2 0 2 2

Monitorul de poezie

ce sfânt era timpul ce blânde clipele ce inimă vie aveam zidul acesta de umbră de pustiu nepotolit zidul acesta dintre mine și lume aș vrea să-l trec el crește mai înalt clipele noastre duioasele noastre clipe le așez în cerc și le învăț din nou arta iubirii un fel de ritual de întoarcere acasă

50 | A n u l 4 , n u m ă r u l 4 4 , i u n i e 2 0 2 2

Monitorul de poezie

Semnal de carte IONEL NECULA - PROLEGOMENE LA ESEURI POLEMICE Cu un profil de căutător al absolutului, pe lieșteanul IONEL NECULA, născut pe 12 mai 1940, fiu al țăranilor răzeși Ion și Elena, l-am cunoscut imediat după hărmălaia din decembrie.

Profesorul trebăluia atunci pe la Casa de Cultură din Tecuci și încerca cu mult succes să ridice/ cota culturii din zonă. Era o prezență rară, chiar dorită în peisaj, preferând însă mai mereu retragerea în turnul său de fildeș. Construia un profil de intelectual solid de provincie similar poate doar cu cel al hușeanului Theodor CODREANU. Absolvă în 1970 Facultatea bucureșteană de Filosofie, susținând examenul cu o lucrare “Filosofia cunoașterii la Lucian Blaga” un an mai târziu. Filosoful din Lancrăm a rămas un reper o ispită eseistică la care revine deseori, cu alte exerciții exegetice. A lucrat în învățământ mai mult timp, apoi pensionându-se din 2000. Cinci ani mai târziu, după publicarea a patru cărți de critică literară și filosofie, este admis în USR, filiala Bacău. Opera sa este acum împrăștiată mai ales în cele aproape 100 de cărți de prestigiu, excelent primite de critica de specialitate, dar mai ales de cititori, 7 ediții îngrijite, 18 ediții pre/postfațate și are în plus 5 prezențe în lucrări colective. IONEL NECULA trăiește și lucrează de zor într-un capăt de țară, la Tecuci, zonă care a dat patriei nu mai puțin de 18 academicieni. Departe de gălăgia lumii, filosoful citește și scrie 51 | A n u l 4 , n u m ă r u l 4 4 , i u n i e 2 0 2 2

Monitorul de poezie

spre neliniștea adversarilor şi propria mulțumire. Are fixate în agenda de lucru câteva proiecte de suflet, pe care speră ca Dumnezeu să-l lase să le ducă la bun sfârșit. Vom vorbi despre ele puțn mai jos încercând să argumentăm cât spațiul tipografic ne va permite. Pentru mine, și nu doar pentru mine, IONEL NECULA concepe artă pură, aspirând la simbol și serenitate.

Pasagerii hedoniști îl privesc cu ochii bulbucați. Dar, perseverent și răbdător, cu farmecul și paradoxurile sale inteligente, își continuă mersul triumfător. Ce poate fi mai interesant decât a apune „nu” când e nu, dar nu un nu care va fi urmat de da, și a spune „da”, iar nu un da care mai târziu va deveni nu.

Cetățean de onoare al Tecuciului și al județului Galați, IONEL NECULA, este un om uimitor. Prin comportamentul său copleșește orice interlocutor. Să-l ai în combinația literară e periculos, dar să-l ai în afara ei e tragic. Astăzi pe aici, pe la noi, lucidul analist este deranjat doar de zgomotul politicii care-i disturbă liniștea creatoare. Domnul zice: „Nu cugetați la ziua de mâine, căci ziua de mâine va cugeta e însăși la ale ei; îi ajunge zilei răutatea sa”. (Matei 6, 34).

Dați-mi voie ca din vasta bibliografie să desprind titlurile unor cărți de referință pentru cititori români pe care le-a semnat hâtrul profesor tecucean. Veți descoperi o statuie de atitudini, epitete și metafore, analize, personaje, locuri minunate, eseuri și altele. În ființa scriitorului se îmbină calități umane, azi pe cale de dispariție – distincție, erudiție, 52 | A n u l 4 , n u m ă r u l 4 4 , i u n i e 2 0 2 2

Monitorul de poezie

înțelepciune și compasiune pentru semeni, stoicism în fața loviturilor sorții acumulate cu trecerea anilor și, mai presus de toate, modestie. Literatura sa, chiar și în communism, ne oferea farmecul netulburat al cărții, îndemnându-ne să ne recunoșatem în personaje veridice, să ne regăsim în trăiri autentice. Grija pentru cuvântul scris, pentru literatura valoroasă și pentru nivelul de excelență al limbii române, pentru libertatea expresiei, pentru o artă fără compromisuri, iată principiile care l-au ghidat ca om și scriitor. Are în el o candoare pe care puțini i-au descoperit-o. Toată lumea vorbește despre el ca și cum ar avea trese de general. Este doar un om cu operă, cu cărți peste care nu poți trece. E o zarvă acum, e un haos, e ceva haotic în care ne învârtim cu toții. Nu mai știe nimeni nici ce e de bine, nici ce e rău. Lumea nu are numai drepturi. Drepturile omului o să distrugă lumea. Drojdia însă o pune în aluat pesonaje de genul lui IONEL NECULA. Interesantă pentru mulți e și așteptarea lui de după colț că într-o zi va fi soare.

IONEL NECULA este o enciclopedie a prieteniei. Un căuzaș fără cauză. Un lieștean care crede într-o posibilă reconstrucție a spiritului românesc, care crede că România se poate încă salva prin cultură. Meșterind la zidiea unei lumi ce nu se poate înălța altfel decât pe prietenie.

IONEL NECULA este autorul unui raft zdravăn de cărți, dar nimeni n-a reușit pe deplin să-l facă om „de revistă”. I-ar fi împlinit steaua vieții, steaua literaturii. Iată de ce cred că tot ce 53 | A n u l 4 , n u m ă r u l 4 4 , i u n i e 2 0 2 2

Monitorul de poezie

vine către mine în această puțină întâmplare care mai poate fi viața noastră, nu va face altceva decât să sprijine ca un perete, ca un zid această fereastră către lumină. Spune prietenul nostru, poetul plecat, NICOLAE DABIJA: „Doru-mi-i de dv, ca unui zid de o fereastră”. Doru-mi-i deja de IONEL NECULA și de cărțile sale: Cioran, scepticul nemântuit (1995); Cioran, de la identitatea popoarelor la neantul valah (2003); Căderea după Cioran (2005); Ion Petrovici în vizorul securităţii (2005); Ion Petrovici. Un capitol de filosofie românească (2006); Disconfortul de a fi roman (2008); Aurel Cioran, fratele din leprozerie (2009); Uricar la Poarta Moldovei de Jos (2009); Filosofia românească în secvenţe epistemice (2010); Ion Petrovici, Recurenţe (2011); Eminescu în tentaţii metafizice (2012); Cioran. Concepte şi idei fundamentale (2012); Cioran. Mărturii şi referinţe (2012); Cioran în receptări epistemice (2012); Cioran despre neantul valah (2014) ş.a.

Observați o avalanșă de volume dedicate lui Cioran, dar tecuceanul vine cu o abordare contrapunctică incitantă, cu mișcări ondulatorii și în plan temporal și în plan spațial, deschizând simultan practic toate fronturile analizei, revenind de câte ori logica argumentației i-o cere, urmărind conturul filigranat al unei arhitecturi elaborate care crește organic, în conformitate cu teoria mereologiei, stabilind natura relațiilor între parte și întreg. Capitolele se constituie în entități aproape de sine stătătoare, fiecare dintre ele oferind o fațetă a operei și omului Cioran, inseparabilă de ansamblul personalității sale.

54 | A n u l 4 , n u m ă r u l 4 4 , i u n i e 2 0 2 2

Monitorul de poezie

Fragmente-hologramă sunt consacrate descifrări și conexiuni ce reconstituie figura complexă a unui gânditor care trăiește acut finitudinea modernă și își administrează melancoliile ireconciliabile. Pentru el, Cioran trece drept un gânditor privat, provocator, scandalos chiar. Păstrase ceva din condiţia naeionesciană a metafizicii, dar, desigur, îi epurase toate prelungirile teologale. Ştim doar că la Nae Ionescu, metafizica avea şi o funcţie soteriologică întrucât provenea dintr-un dezechilibru fiinţial şi reprezenta „o preocupare pur omenească a acelora care şi-au ratat mântuirea şi care încearcă să se echilibreze în existenţă, în condiţia aceasta umană, printr-o înţelegere totală şi armonică a existenţei”. Tot în opinia tecuceanului, Cioran e dispus să menţină ideea metafizică a dezechilibrului fiinţial (dintre suflet şi corp, dintre minte şi inimă, dintre iminent şi transcendent), dar în nici un caz şi funcţia mântuitoare, condiţia de refugiu compensator pentru cei ce-au eşuat în exerciţiul ascezei. Metafizica nu este o rezervă a misticii, ci mai curând anticamera ei. Orice sfânt eliberat de speranţe şi certitudini poate lua înfăţişarea unui cinic scârbit de lume. În felul lui, Diogene este un sfânt, În „Cioraniada”, de pildă, sunt inserate comunicările susținute de profesorul Ionel Necula referitoare la creaţia și chiar viața filosofului român.

Capitolul 1 cu titlul „Sub semnul prigoanei” cuprinde un număr de 5 comunicări, respectiv „Cioran în vizorul securității”, „Detractorii lui Cioran”, „Eugen Lozovan”, „Sub pretexte diatribice” și „Povestea neretușată a unei fotografii”.

55 | A n u l 4 , n u m ă r u l 4 4 , i u n i e 2 0 2 2

Monitorul de poezie

Capitolul II, cu titlul „Asalt de conaționali” cuprinde comunicările: „Sub asaltul conaționalilor români”, „Marieta Sadova”, „O prietenă a familiei Cioran” și „Noica într-o vizită protocolară”. Capitolul III cuprinde materialul intitulat „Cioran la prima ieșire în Occident”, iar capitolul IV cu titlul „Prădalnica mirare filosofică” cuprinde un număr de 6 comunicări: „Cioran și condiția filosofiei”, „Disocieri în cuprinsul ideii de filosofie”, „În tentații metafizice necompromise”, „Conceptul de nivel istoric”, „Cioran despre luciditate” și „Cioran despre neamul valah”. În capitolul V, care poartă titlul „Asocieri epistemice”, sunt publicate comunicările intitulate: „Problema românismului de la Noica la Cioran”, „Filosofia boicotului istoric de la Blaga la Cioran” și „Într-un dialog epistolar cu Lucian Blaga”. Ultimul capitol al cărţii „Mărturii și receptări” are 6 comunicări: „Un credincios care nu s-a cunoscut”, „Cioran și condiția poeziei”, „Un flecar al gândului fragmentat”, „Lumea de după Cioran”, „Marin Diaconu, alte întâlniri despre Cioran” și „Dicționar de termeni cioranieni”. Ionel Necula afirmă în prefața cărții, că aceasta închide seria celor 12 cărți despre Cioran pe care le-a zămislit în ultimele patru decenii de necontenită aplecare asupra acestui subiect și supune exercițiului hermeneutic unele înțelesuri și nuanțe din obsesiile lui Cioran. Îl imaginez deja pe Cioran privind spectacolul de după perdeluța ce desparte cele două lumi, zâmbind cu duplicitate și amărăciune. Nu vă speriați, e abia începutul.

56 | A n u l 4 , n u m ă r u l 4 4 , i u n i e 2 0 2 2

Monitorul de poezie

Acest autor împătimit al scrierilor lui Cioran şi-a dedicat o bună parte din existenţă studiului renumitului filozof şi scriitor român stabilit în Franţa, pentru a cărui viaţă şi operă a făcut o adevărată pasiune. Vibrând pe vechea, dar eterna temă a iubirii, Ionel Necula şi Emil Cioran au cel puţin un lucru în comun: ei pot converti erotismul în artă, considerând că, prin sexualitate, omul „se integrează în dinamica vieţii imanente, în substanţa ei iraţională şi trăieşte cu adevărat autentic”.

O abordare mai decomplexată a filosofiei românești, în evoluția ei istorică, spune IONEL NECULA, că și-a dorit dintotdeauna, deși a înțeles și el, ceea ce știe oricine, că o asemenea lucrare nu mai este posibilă decât ca produs de echipă și că trudnicie desfășurată pe parcursul mai multor decenii de eforturi conjugate. O istorie a filosofiei, este rezultatul unei acțiunik colective și doar foarte rar, ca lucrare singulară, ca produs al sârguinței unui autor. Istoria filosofiei este, oricum, o ispravă referențiala în istoria oricărei culturi, o tentație și un semn de maturitate spirituală în evoluția oricărei comunități. De multă vreme filosofia nu mai este privită ca o disciplină distinctă, ca navă amiral pentru toate celelalte științe.

Filosofia a devenit un ansamblu de discipline autonome și bine articulate epistedmologic: morala, estetica, epistemologia, filosofia culturii, filosofia istoriei rîmân totuși legate ombilical de trunchiul primar din care s-au desprins, așa că poate fi abordată și secvențial, prin semnalarea principiului ordonator, al temeiului care a stat la baza acelor discipline ce s-au declarat 57 | A n u l 4 , n u m ă r u l 4 4 , i u n i e 2 0 2 2

Monitorul de poezie

autonome. O istorie a esteticii sau a eticii este, în egală măsură, și o istorie secvențiala a filosofiei. Tot secvențial, mai poate fi abordată și tematic, prin asumarea unei idei recurente, ca perspectivă și principiu paradigmatic în organizarea unei dispuneri istoriografice. De bună seamă, și abordarea identității românești, așa cum s-a coagulat în evoluția culturii noastre poate fi asumată ca idee și principiu ordonator. O istorie a identității românești este, exagerând puțin, și o istorie limitată, secvențială, în miniatură a filosofiei românești. Așa mai spune Ionel Necula și de ce nu l-am crede?

O altă temă asupra căreia scriitorul tecucean revine deseori și rotunjită în șase volume distincte vizează viața și filosofia concetățeanului ION PETROVICI, personalitate complevă a culturii românești interbelice. Iubitul și controversatul profesor de filozofie Ion Petrovici a avut o viață fracturată. Într-o vreme, a urcat până pe Everestul performanței și al recunoașterii publice, de unde, atunci când istoria s-a virusat de o ideologie apocaliptică, s-a prăbușit direct în groapa Marianelor - bântuită de tot felul de silnicii și nesăbuințe. Multă vreme s-a amăgit cu înțelesul mângâietor al filosofiei (De consolation philosophie), așa cum i-l hărăzise cei vechi, dar s-a și înfiorat de mizeriile ei, atunci când a văzut-o decăzută în condiția de surogat ideologic. Scriitorii vrânceni ca „personaje principale” reprezintă o altă temă preferată de omul de cultură Ionel Necula, memorialist și critic literar. De altfel, el a lansat şi susţinut, de-a lungul anilor, scriitori din Buzău, Prahova, Iaşi, 58 | A n u l 4 , n u m ă r u l 4 4 , i u n i e 2 0 2 2

Monitorul de poezie

București, Galaţi şi Basarabia. Dumnealui chiar se intitulează într-o serie de lucrări - pe care trebuie să le răsfoim măcar odată-n viaţă - „Uricar la Poarta Moldovei”, „poarta” Moldovei fiind oraşul Tecuci. Ionel Necula scrie pentru că are harul primit la naştere, pe care l-a cultivat citind foarte mult, analizând foarte multe texte, cărţi, manuscrise ... Cred că singurul lucru care-i lipseşte lui Ionel Necula este timpul necesar scrisului mereu vrea mai mult - dar şi cititului, pentru a da formă livrescă ideilor aflate în procesare. Oricum, substanța zbaterilor sale se regăsește în paginile cărţilor aşteptate cu nerăbdare de către cititorii săi. Când vorbim despre domnul Necula ar trebui să ne gândim la câteva lucruri: este un spirit constructiv, în al doilea rând, nimeni nu-i filozof în satul lui, e un fenomen care se repetă. Cred că ar trebui să ne aducem aminte de o vorba a lui Simion Mehedinţi. Are în lucrarea de licenţă o opinie uluitoare.

Spune aşa: „Cine face critică, face operă definitivă”. De aici tragem concluzia că orice critic care se respectă este un intermediar între operă şi cititor. Îl ajută pe cititor să decripteze opera, să înţeleagă şi sensurile mai greu de înţeles. Cineva spunea că pe autor nu-l face scriitor un critic literar, sau altul, ci publicul cititor, care-l apreciază sau nu, îi cumpără cartea, sau nu, Cine trebuie să taie în carne vie? Domnul Ionel Necula face acest lucru deseori, spre binele autorilor, dar o face cu blândeţe, să nu doară. Iar ei se fac că nu observă.

Puțini analiști au remarcat eleganța stilului cursiv, excelent abordat de IONEL NECULA în eseurile sale politice.

59 | A n u l 4 , n u m ă r u l 4 4 , i u n i e 2 0 2 2

Monitorul de poezie

Eseuri care au fost mai întâi bătălii, bineînțeles pierdute împotriva modelelor tiranice ale trecutului recent. De fapt, ele m-au atras la început la scrisul lui IONEL NECULA, mai ales calitatea analizei, logica impecabilă, argumentația cvonvingătoare și o stilistică de gradul zero al scrisului. Autorul nu a căutat niciodată figurile de stil, dar când i-au căzut bine nu le-a evitat, a uzat de ironii, radiografii diagnoze și prognoze. Și o analiză efectuată de unul din cei mai productibili şi mai onești din această parte a țării. Puteam să nu fiu, uneori, de acord cu unele din ipotezele sau concluziile sale, dar mereu am știut că sunt chiar ale lui, nu făceau parte din agenda altora. În mod particular multe dintre ele au trezit o crispare celor de la dreapta spectrului politic, care au făcut din apărarea capitalismului sălbatic o vocație cu orice preț. Necula e un gânditor de centru dreapta convins, care a avut etapele sale de gândire. Despre el s-au spus poate prea puține în spațiul cultural românesc. De ce? În genere avem puțini intelectuali de talia celor francezi- holiști creatori de sistem, fideli unor valori și ideologii, fără a cultiva traseismul ideologic la nivelul elitelor, atenți la pericolul falsificării cunoașterii. Și o concluzie: destinul lucrează mereu în favoarea noastră, aducându-ne în cale oamenii potriviţi pentru evoluţia spirituală, pentru a ne desăvârşi existenţa sau pur şi simplu, pentru a ne umple sufletul de frumos. Cartea reprezintă pentru oricine bunul prieten care te captivează, îți menține tonusul psihic și îți suscită imaginația. Să rămânem, ajutați și de IONEL 60 | A n u l 4 , n u m ă r u l 4 4 , i u n i e 2 0 2 2

Monitorul de poezie

NECULA, în lumea aceasta mereu ancorată în frumosul lecturii și al nesfărșitelor personaje. O carte bună în această perioadă sumbră este ca un refugiu deschis în sufletul tău. Revii la povestea ta în fiecare zi și te bucuri de scenariul care te ține departe de îngrijorarea și panica pandemică. Cartea reprezintă aerul proaspăt și relaxarea psihică pe care sufletul tău și le dorește atât de mult. Te bucuri de cartea pe care o citești și reintri zilnic într-o altă poveste. Cărțile lui Necula, spre deosebire de ale altora, nu dau pe afară de ego, precum o șampanie de revelion sau ale celor care și-au scurtat ani de detenție scriind la normă. Are cărți cu încărcătură emoțională și spirituală, care îți modelează gândirea. Și totuși cum ar fi dacă o bună parte dintre noi ar citi și s-ar cizela, remodela psihic și comportamental după dispunerile autorului nostru? Ar fi ideal pentru relațiile interumane și societate. Oricât de visător ar fi un cititor, nu cred că toți se vor așeza de mâine la citit. Dar cei care fac asta, putedm spune că și-au croit deja un drum mai frumos înspre educație și cultură. prof. Pompiliu Comşa

61 | A n u l 4 , n u m ă r u l 4 4 , i u n i e 2 0 2 2

Monitorul de poezie START ART

POEZIE, FORMĂ, CULOARE ŞI LUMINĂ

DORIN MACOVEI © PICTOR ROMÂN

Într-un discurs plastic rafinat, pictorul Dorin Macovei, un artist de primă linie, reinventează continuu frumuseţea şi o transpune în compoziţii cu totul remarcabile.

Cu pricepere, cu implicaţie afectivă şi sub semne de esenţă divină, pictorul Dorin Macovei trece lucrurile şi fiecare detaliu în parte într-o dimensiune însufleţită, senină, de sens enigmatic, de valoare expresivă. În lucrările sale, lumina are consistenţă, vine din altă lume, păstrează legătura cu misterul, cu tot ceea ce generează emoţie.

Lumea interioară a artistului se lasă analizată şi transformată în imagini care se completează una pe cealaltă şi întregesc, aşadar, un univers de substanţă, formele sunt ritmice, domină suprafaţa, se ridică în spaţiu, în colorit proaspăt şi creează starea de maximă libertate, dar şi o artă autentică, fascinantă, totodată …

Iată cum frumuseţea devine o dimensiune liberă ce va menţine, fără doar şi poate, preferinţa pentru imaginea pură, pentru determinantele adevărate, sensibile ale conţinutului, ale formei, pentru eliberarea totală a instinctului artistic.

62 | A n u l 4 , n u m ă r u l 4 4 , i u n i e 2 0 2 2

Monitorul de poezie

frumuseţea improvizează serate cu parfumuri îndrăgostite

63 | A n u l 4 , n u m ă r u l 4 4 , i u n i e 2 0 2 2

Monitorul de poezie

din lăuntrul meu îi hrănesc toate formele pe care mă răzbun sorbindu-le miezul

64 | A n u l 4 , n u m ă r u l 4 4 , i u n i e 2 0 2 2

Monitorul de poezie

de departe zăresc o intrare trucată de adâncul lumii între aerul meu şi aerul ei se încovoia spatele unei mici distanţe, de la stânga şi până la foarte aproapele şi foarte mult doritul alb, apretat şi călcat în picioarele mele frumoase după ce le balansasem îndelung, ştiţi voi deja, peste Crimeea

65 | A n u l 4 , n u m ă r u l 4 4 , i u n i e 2 0 2 2

Monitorul de poezie

nicio lege nu mă împiedică să dezvelesc ceasul cumsecade care poate nici nu mai e ceas, care poate nici nu mai e liber dincolo de noi, o casă roşie se ridică pe vârfuri

66 | A n u l 4 , n u m ă r u l 4 4 , i u n i e 2 0 2 2

Monitorul de poezie

mă arunc într-un secol nepregătit, el se resemnează aşezându-se pe altă bancă lângă frumuseţe

67 | A n u l 4 , n u m ă r u l 4 4 , i u n i e 2 0 2 2

Monitorul de poezie

tu alergi înaintea luminii, îi pui o eşarfă galbenă şi un somn la fel de galben în piept, bucăţi din tine se ating de ea, cad grămezi galbenul de viu strigă să-l privească lumea

picturi, Dorin Macovei versuri şi rubrică realizate de Daniela TOMA 68 | A n u l 4 , n u m ă r u l 4 4 , i u n i e 2 0 2 2

Monitorul de poezie POŞTA REDACŢIEI

Reamintim că am lansat această rubrică pentru că una dintre regulile revistei Monitorul de Poezie e aceea că nu primim poezii direct de la autori pentru a fi publicate.

Dacă aveţi disponibilitatea să suportaţi părerea noastră sinceră, dar posibil subiectivă, despre creaţiile dv, puteţi să ne trimiteţi un grupaj de maxim 5 poezii către adresa de email monitoruldepoezie@gmail.com urmând să primiţi un răspuns în numerele următoare ale revistei, în măsura timpului nostru disponibil.

Rubrică coordonată de Fabiana Catrenescu

69 | A n u l 4 , n u m ă r u l 4 4 , i u n i e 2 0 2 2

Monitorul de poezie

Pagina redacţiei Reamintim că autorii nu ne pot propune direct poezii proprii pentru publicare în această revistă! Publicăm doar poezii pe care le selectăm dintre cele pe care le „monitorizăm”. Puteţi însă publica fără restricţii poezii în grupul literar pe care îl monitorizăm cel mai frecvent: https://www.facebook.com/groups/ateliermonitoruldepoezie/

Puteţi propune poezii ale altor autori, dacă vi se par atât de bune încât trebuie neapărat reţinute între paginile acestei reviste. De asemenea, puteţi propune traduceri din poezia universală contemporană, interviuri cu poeţi, recenzii ale unor cărţi de poezie, eseuri despre poezie etc. Materialele acestea le puteţi trimite prin mesaje pe pagina oficială de facebook a revistei Monitorul de Poezie: fb.me/monitoruldepoezie Responsabilitatea juridică pentru conformitatea celor trimise şi acordul autorilor cade în sarcina colaboratorilor care trimit aceste materiale, conform art. 26 din Codul Penal.

Nu garantăm, însă, publicarea.

Vă mulţumim pentru lectură!

Această revistă este distribuită gratuit.

Director revistă: Ionuţ Calotă MONITORUL DE POEZIE - ISSN 2668-0440 70 | A n u l 4 , n u m ă r u l 4 4 , i u n i e 2 0 2 2