Monitorul de poezie Revistă foileton, cu poezie de bon-ton
Anul 1, Numărul 9, septembrie 2019, ISSN 2668-0440 Se distribuie gratuit.
Interviuri
cu poeţi Poeţi – In memoriam
Poezia în şcoală Resurse pentru globalizarea poeziei
Poezie de colecţie
Monitorul de poezie Editorial
Poezia în şcoală Pentru că au început şcolile, nu am rezistat tentaţiei de a scrie despre cum ne pregătesc acestea pentru întâlnirea cu literatura contemporană. În aceeaşi dispută eternă între tradiţionalism-conservatorism şi progresism-modernism se află desigur şi educaţia. Dacă ne referim strict la poezie şi la ce se predă în şcoli, e limpede că elevii rămân după absolvire cu impresia că poezia este doar cea în care rima este importantă, că esenţială este forma, nu starea poetică. Atât timp cât ideea lor despre poezie se opreşte la Eminescu sau cel mult Arghezi, atunci nu trebuie să ne întrebăm de ce nu sunt, la modul general, pregătiţi pentru lumea actuală, pentru viaţa reală, pentru gândirea evoluată. Poezia contemporană, cea pe care tinerii o întâlnesc în mod real pe stradă sau în evenimentele culturale, poate să-i ajute cu adevărat să afle mai multe despre lumea concretă în care se pregătesc să intre. De ce ar fi o diferenţă aşa izbitoare între poezia care li se predă, dar care îi îndepărtează vizibil, şi cea pe care o vor descoperi în realitate, desenată pe pereţi sau exprimată pe scene? Ionuţ Calotă, director revista Monitorul de Poezie 1|Anul 1, numărul 9, septembrie 2019
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
* un băiețel se juca pe trotuar cu o prună uriașă, o lovea ușor cu șpițul și se gândea la maică-sa, încă un an și o să avem casa noastră, îi spusese ea de crăciun. băiețelul a luat pruna de jos, se cam storcise, a șters-o de bluză și a mâncat-o, a simțit între dinți sâmburele tare și rău, l-a scuipat pe trotuarul cu smocuri de iarbă izbucnind din asfaltul crăpat, l-a lovit cu călcâiul, o dată și încă o dată, dar sâmburele nu se spărgea. de crăciun, mama lui îi va aduce iarăși cadouri din franța și îi va spune: încă un an, dragul meu, lucrurile n-au mers cum mi-am dorit, dar uite, are bunica grijă de tine. tălpile tenișilor erau moi, durerea îl ardea din călcâi până în țeastă, sâmburele nu voia să se spargă. ar fi putut să-l păstreze, de crăciun să îi spună străinei: te-am mâncat, iar asta e inima ta. Ciprian Măceşaru 2|Anul 1, numărul 9, septembrie 2019
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
* prin fiecare geam se preling ieșiri din concret am concluzionat că nimic nu merge bine dacă nu merge înainte cu toată forța de care poate da dovadă o impulsivitate și realitatea unui contact direct dezamăgitor faptul că ori de câte ori se deschid ușile, mai urcă o incertitudine care ocupă locul din față deloc fragilă, ba chiar inutilă, ți se ascunde-n oase și oricât îți impui să treci șapte ape legat de șapte șoapte, ea iese când te aștepți mai puțin la suprafață confortabil, începi să inventezi trasee pe care să le străbați cu gândul, rândul, bacul sau colacul, în funcție de cum vrei să expui dilema curioșilor pentru că e dificil să găsești o formă adecvată de a împinge existența liniștit la nesfârșit, îmbraci o uniformă croită pe măsura literei mari din numele tău neîmprumutat și faci șmecherește cu ochiul prăpăstioșilor
3|Anul 1, numărul 9, septembrie 2019
Monitorul de poezie
procesele de conștiință sau de interes comun se fac doar cu privirea-ntoarsă la ultimul ghișeu de la capătul liniei lui doi coborâți și voi?
Iulia Toma
4|Anul 1, numărul 9, septembrie 2019
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
Bascheţii tăi colorați De toamnă nu mă tem, ci de frunzele nenumărate care colorează aerul, se prind în păr, una după alta ca anii din urmă. Ceva ne-a purtat în această dimineață rece, pe alei rătăcite doar copacii tac singuri, pe sub crengile abia străpunse de câteva raze port cu mine o imagine în palma cu care ți-am mângâiat chipul. Tu ești atât de diferită de toate întâmplările din jurul meu, de toate detaliile lumii, de la început la sfârșit. Iată că a venit toamna și nu mă mai tem, prin frunze palide trec precum umbra mirată prin sticlă știi, bascheții tăi colorați ne vor face să râdem de iarnă. Dedesubtul tabloului împroșcat cu cerneală a uitat Van Gogh să semneze, să treacă împreună cu noi dintr-o toamnă în altă toamnă.
Mihai Firică
5|Anul 1, numărul 9, septembrie 2019
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
Romanţă de toamnă Curând ne vom preface în lumină Doar rogu-te aşteaptă până când Vom trece peste vămile de tină Ce ne-mpresoară toamnele din gând. Curând vom fi două aripi ce suie Într-un acelaşi zbor neţărmurit În calea noastră ceru-o să descuie Înalte porţi sculptate în granit. Şi când noian de frunze-n urma noastră Îl va aduce vântul dinspre nord Ne vom refugia din iarna vastă În cel mai limpede şi cald fiord. Potop de stele-n noapte o să vină Dinspre apusul zilei ce s-a dus. Curând ne vom preface în lumină Vom fi deasupra zărilor presus. Ioan Evu 6|Anul 1, numărul 9, septembrie 2019
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
Să mă întorc acasă Să mă întorc într-un târziu acasă, Ca dintr-o bătălie pierdută, Ca dintr-un pustiu care doarme, Să urc încet scările, Ca şi cum numai umbra mea ar fi, Imaterială, acolo. Să trag podul, Să tai orice punte şi în urma mea doar noaptea Să pâlpâie ca un gol, ca un ocean rece şi negru. Să mă întorc acasă, În micul paralelipiped de beton Ca într-un refugiu, ca în toracele Unui animal mare şi cald, ca într-un rest De memorie. Să-mi pierd urmele, Să-mi pierd auzul, să-mi pierd văzul Şi doar un simţ necunoscut să lucreze, uriaş, în tăcere, în mine, Să fiu singur. Un scrib într-un sarcofag, Într-un labirint nesfârşit, într-o noapte de piatră.
Mircea Florin Şandru
7|Anul 1, numărul 9, septembrie 2019
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
Anunţ publicitar vând ieftin dreptul Nordului de a fi Sud sau orice altceva dau aproape gratis și crângul subteran de mesteceni unde și-au găsit refugiul vulturii de obsidian ai memoriei mele tot pentru foarte puțin vând și zborul prin vămile șoaptei al femeilor care mi-au cântat cândva în nopți nedescântate de preoți ca bonus ofer respirația grea a zeului cu numele scris pe umbra mea lichefiată de truver rătăcit cu tot ce primesc vreau să cumpăr doar niște timp pentru că ăsta pe sub care încă respir dar tot mai rar pare deja că este pe ducă George Mihalcea 8|Anul 1, numărul 9, septembrie 2019
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
vecinul lui Magaie vecinul lui Magaie lasă urme de câine pe unde merge el duce seara pe ascuns lucrurile sofisticate la gunoi nu a mai nins de mult vecinul lui Magaie vinde zăpadă la suprapreţ halucinogen pentru vedeniile noastre cele de toate zilele apoi caută talkshowul preferat şi începe să plângă în hohote pe umărul televizorului
Ionuţ Calotă (din volumul Nuduri şi Semne, 2019)
9|Anul 1, numărul 9, septembrie 2019
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
portret în oglindă realitatea e că mai multe inimi se zbat în carnea acestui monolog „din frica asta ar trebui cioplite păsări” deasupra ceasului incandescent cu cheia răsucită în picătura de sânge și robinetul de umbre sigilat cu inelul de foc al pacificului strivești visele de la prima oră cu barosul unui gând le pisezi cu toate deșertăciunile care ți-au mai rămas sar ziduri din rădăcinile aceluia care și-a pierdut vulnerabilitatea culori se întind pe cerul deschis un fel de ochi neadormit al minții în care mă desenezi renăscând din tine ca o felie de lapte fierbinte
Mihaela Meravei
10 | A n u l 1 , n u m ă r u l 9 , s e p t e m b r i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
* Sunt un pom desfrunzit cărat de-o umbră-n spinare două cuiburi goale veghează singurătăților mele în curând iarna îmi va albi tăcerile cu silabe de gheață atunci voi sângera puțin într-un poem...
Elena Lucia Spătariu-Tudose
11 | A n u l 1 , n u m ă r u l 9 , s e p t e m b r i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
*
mă-nchid în versuri ca-ntr-o mănăstire prin mine toamna-ncearcă să respire
Ioan Vasiu
12 | A n u l 1 , n u m ă r u l 9 , s e p t e m b r i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
sortiți prea târziu
mi-am adunat ploile în căușul palmelor și-am privit cum se inundă liniile vieții, veșnicia este precum zborul cocorilor toamna sau iluzia celor sortiți prea târziu. la umbra câinilor se nasc pietrele mănăstirilor, durate spre bunavestire a magilor, prevestitori ai unor pești cu aripi, nezburând, semănând doar cu lipsa unui zbor. tristețea, fato, e-o pălărie fără formă, pleoștită ca o disperare, disperată fiind. noi cărăm în continuare copacii de piatră crezând în iluzia celor sortiți prea târziu.
Eugen Pohonţu
13 | A n u l 1 , n u m ă r u l 9 , s e p t e m b r i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
*
1. Plouă torențial Cu tălpi Deschid umbrela invers Să se umple Cu apă mearsă. 2. Nici nu știu când ai plecat Iubito M-am trezit Că-mi curgea sânge din vis.
Sorin Dananae
14 | A n u l 1 , n u m ă r u l 9 , s e p t e m b r i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie Colecţia de metafore
Seria 9 „nicio oglindă nu te mai recunoaşte când eşti femeie” - Robert Şerban privirea bărbatului „izbindu-se de trupul femeii e un dangăt de clopot mut”- George Mihalcea „toamna mănâncă oamenii de vii nimănui nu îi este frig între două fotografii" – Daniel Vorona „oamenii trag păduri după ei ca pe niște umbre"; „din răni o pasăre evadează" - Mihaela Meravei „poți fi acasă în orice țară nu poți fi acasă în orice limbă” - Nuța Istrate Gangan „brusc, lăsă pasărea călătoare să migreze spre obrazul celălalt al unei bucăţi de timp” – Daniela Toma „să te rostești numai pe jumătate până la jumătatea drumului, precum ereticul fiecărui strop de sânge, precum îngerii negri ai firii, cu frigul ce-mi desenează oasele” – Eugen Pohonţu 15 | A n u l 1 , n u m ă r u l 9 , s e p t e m b r i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
*
Ultimul stol de cocori. De-acum încolo nu vor mai trece decât zile
Vasi Cojocaru-Vulcan
16 | A n u l 1 , n u m ă r u l 9 , s e p t e m b r i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
Viața între alb și negru
Fugită din iadul alb strângeam întunericul în mâna stângă. Cine știe cât întuneric încape într-o mână de femeie?
Liliana Filişan
17 | A n u l 1 , n u m ă r u l 9 , s e p t e m b r i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
* Am consolat amurgul în suferinţa Aripilor incinerate, ale păsării femeie Cu buze roşii ce dominau întunericul Pomeţi gingaşi, prăfuiţi cu pudră de talc, Pregătiţi pentru destinul fără zbor. Am consolat iarna cu arterele albe Înverzite de visul meu desculţ, Prin zăpada ce-şi poartă haina vârstei Peste câmpia amurgului în suferinţă. M-am consolat pe mine Dinspre fereastra de răsărit Unde lumina mă striga într-o limbă veche Înţeleasă doar de anotimpuri.
Tudorel Ciobotaru (din volumul Tu, dor)
18 | A n u l 1 , n u m ă r u l 9 , s e p t e m b r i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
* Nu te teme! Inima mea a făcut războiul. Trebuie să fi fost a unui soldat Care niciodată nu primea Scrisori de acasă.
Diana Elena Găucă
19 | A n u l 1 , n u m ă r u l 9 , s e p t e m b r i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
Fiecare cu povestea sa nu știu cât pot fi de folos dacă împart sfârșitul lumii în două nu știu dacă pot separa păsările de cer apa de matcă iarba de pământ și oamenii de visele lor sunt prea îndrăgostit de viață ca să pot face asta dar nici nu vreau să dau nimănui socoteală și mai mult decât atât cine a iubit va mai iubi iar povestea oamenilor va începe întotdeauna cu a fost odată... nu știu cât pot să vă mai fiu de folos timpul mi s-a topit printre oase și oscilez între două anotimpuri dar ce mai contează dacă fiecare poveste începe cu a fost odată... Teodor Dume 20 | A n u l 1 , n u m ă r u l 9 , s e p t e m b r i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
Lecția de iubire nr 1 poate ar trebui să ne iubim de la distanță în timp ce creierii nopții stau împrăștiați pe faianță sau mai bine lasă ne iubim în reprize și-aproape ca o dungă incoloră trasată pe o venă curbată *iubirea este șotronul pe care-l desenezi din creta oaselor tale Lorena Craia
21 | A n u l 1 , n u m ă r u l 9 , s e p t e m b r i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
Teofanie
cum norii care cântă prin întuneric și umblă deasupra pământului și deasupra lui celălalt și cleopas strălucitori în colbul drumului, spre poemmaus, cum cei doi ucenici care mi-au dezlegat mâinile și mi le-au luat pentru că Domnul are trebuință de ele iar după mi le va trimite înapoi, așa sunt ochii mei când nu mai sunt feriți și fericiți să te vadă fără hainele tale și fără hainele mele hainele tale ard la marginea cerului.
Dan Vîţă
22 | A n u l 1 , n u m ă r u l 9 , s e p t e m b r i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
* Niciodată nu m-am gândit la tine ca la cineva cu care să stau față în față sau alături. Pur și simplu nu mi-a trecut așa ceva prin minte. Când te văd sau te chem, închid ochii și știu că ești aici, înăuntru, spun și lovesc ușor cu unghiile osul stern care de doi ani pocnește și mă doare în fiecare dimineață. Nici la mușchiul căruia îi spunem inimă nu m-am gândit vreodată ca la ceva pe care aș putea să-l cuprind în palme și să-l așez pe noptieră înainte de culcare.
Moni Stănilă
23 | A n u l 1 , n u m ă r u l 9 , s e p t e m b r i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
* pustiu multicolor urc spre toamna de altădată din frunză-n frunză
Costel Zăgan
24 | A n u l 1 , n u m ă r u l 9 , s e p t e m b r i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
Agnostic
zilele s-au unit pagini albe tăcere pe străzile părăsite de timp ne-a îngenuncheat această gigantică punere în scenă această conspirație a sfinților undeva pe țărmuri îndepărtate și calde se joacă ultimul joc valurile aduc uneori sânge la mal cineva a scris cu graffiti pe peretele catedralei jos măștile viața e acum
Marius Ganea
25 | A n u l 1 , n u m ă r u l 9 , s e p t e m b r i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie Resurse pentru globalizarea poeziei
Yakamoz Noua inspirație îmi inundă viața fără frâne parfumuri de lună se ridică în tăcere glumesc cu grație, cu entuziasm cu o oră înainte de apusul soarelui când marea apare cu liniște și o mare așteptare totul este redecorat în albastru . Show-ul începe, e timpul petrecerii auriu, albastru și turcoaz pescărușii lângă mare, între Asia și o parte din Europa se reflectă la graniță, în armonie oferind un nou vis, speranță mondială o călătorie excepțională, un acvariu natural trăind de fiecare data cu dragoste dragoste care este încă adâncă apăsând la răsărit reflectarea lunii, o nouă notă sclipitoare când numai luna plină în orchestră reușește să danseze © Anna Ferriero 26 | A n u l 1 , n u m ă r u l 9 , s e p t e m b r i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie
Anna Ferriero s-a născut în Pollena Trocchia, un oraș mic din provincia Napoli, Italia. Anna studiază limbi europene la Universitate şi este maestră Reiki. A publicat două colecții poetice (Magia dragostei - Punto, Oltre-uri Orizzinte) și două povești (Cripta dorințelor - Umbre în oglindă). A câștigat mai multe premii naționale și internaționale și este prezentă în multe reviste naționale și internaționale, radiouri, ziare online, recenzii. Scrie pentru mai multe ziare și reviste italiene, naționale și internaționale. Colaborează cu mulți autori străini. Colecția ei poetică „Karaoke Nirvana” a ocupat locul doi la Concursul Internațional Nabokov 2018, Italia. Lucrările ei au fost traduse în limbile croată, sârbă, engleză, bosniacă, chineză, arabă palestiniană, arabă egipteană, arabă siriană, hindi, spaniolă, albaneză, maghiară, turcă, suedeză, norvegiană, slovenească, rusă. Luna aceasta a devenit membru oficial al Uniunii Mondiale a Națiunilor Scriitorilor şi membru al Uniunii Mondiale a Scriitorilor Naţiunii Karzakhstan.
traducere, Daniela Toma
27 | A n u l 1 , n u m ă r u l 9 , s e p t e m b r i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie Resurse pentru globalizarea poeziei
* Este timpul să se dezghețe bâlbâiala bruscă a prafului pietrificat pe pat. Este adevărat că pe granit există o letanie cu apă uscată și că în gură sunt ridicate candelabre: pe părțile laterale avem stropii de tristețe și ambarcațiunea palidă a veghei. Poate că vocile, într-o bună zi, vor găsi acces la lumina de altădată, numai la lumină, fără măști. Mă întorc pe străzile mele, respirație liberă: acolo e o fereastră ca alfabetul care se reface în pulsul calm al orizontului. -din volumul "Drumul spre paradis", 2019 *
Între orizont și corpul tău, peștele orb al mării. În melcul de foc al cărnii, fitilul lămpii ca o flacără. Umezeala măselelor arde; fundalul albastru durează cât memoria unui sărut în râul coapsei căruia îi creşte brusc nivelul. Sunt ca visul dezordonat pe un țărm de arme, ca un strigăt de zahăr înecat în pământul pe carel purtăm sau ca bulgării care încearcă să se elibereze din strânsori. Sau ca ecoul înainte de a-l pune în piept. Astfel, cuvintele alunecoase şi bestiale ne-au iubit, ne-au desenat, neam dezbrăcat într-o picătură de tăcere fără speranţă. Noi suntem toţi cei pe care-i ţine muţenia în pieptul unei păsări. -din volumul "Visul Vallejo", 2019 © André Cruchaga traducere, Ionuţ Calotă
28 | A n u l 1 , n u m ă r u l 9 , s e p t e m b r i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie
André Cruchaga este binecunoscut deja iubitorilor de poezie din România. El a închegat deja frumoase prietenii online cu mulţi poeţi români. S-a născut în 1957, în Nueva Concepción, un orăşel din micuţul stat central-american, El Salvador. A predat timp de treizeci și opt de ani. Poeziile sale au fost traduse în douăsprezece limbi străine. A câştigat numeroase premii literare la festivalurile La Paz (1985), San Miguel (1988), Chalatenango (2001), San Vicente (2001) și Ahuachapán (2005), precum şi la concursul internațional de poezie „Paseo en Verso”, Méxic, 2004. Printre cărțile sale editate se numără: „Alegoria cuvântului” (1992), „Memoria lui Marylhurst”, (1993); „Viziunea morții” (1994), „Enigma timpului” (1996); „Vigila roșie” (1997) „Zvonul păsărilor” (2002), „Întuneric fără dată” (ediție bilingvă: spaniolă-bască, 2006); „Paşi pe uscat” (2007), „Drumuri închise” (Mexic, 2009), „Călătorind prin cenușă” (ediție bilingvă: spaniolă-franceză, 2010); „Sublimarea sublimării nopții” (ediție bilingvă: spaniolă-catalană, 2010); „Poet în Barataria” (Cuba, 2010); „Tablou de cenușă” (ediție bilingvă: spaniolă-română, 2013): „Balconul vertijului” (El Salvador, 2014); „Post-Scriptum” (ediție bilingvă: spaniolă-română, 2014); „Excursie postumă” (ediție bilingvă: spaniolă-catalană, 2015); „Lejanía” (ediție bilingvă: spaniolă-engleză, 2015); „Via liberă” (ediție bilingvă: spaniolă-catalană, 2016); „Cielorraso” (Colecția de cuvinte cu risc ridicat, 2017); „Cariere” (ediție bilingvă: spaniolă-catalană, 2017); „Ars moriendi” (2018); „Motel” (2018); „Experiența de a trăi” (Chile, 2018). „Cioara imposibilă” (2019); „Călătorie cosmică” (Chile, 2019); „Oglindă funerară” (2019). Poeziile sale apar în diverse reviste și antologii, în spaniolă, dar și în alte limbi. Printre acestea se numără şi volumul aniversar 5 ani Art Creativ, Dare de seamă, selecţie realizată de Daniela Toma. 29 | A n u l 1 , n u m ă r u l 9 , s e p t e m b r i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
exercițiu nu am prea multe amintiri de la alte zile-însorite deși obișnuiesc să-mi cos cu fir de iarbă părți ale memoriei și gura și mâna mea de mâna ta sau să lipesc fotografii cu frunze în albume nu mai cunosc de mult numele florilor unora le e încă frig și le-aș chema să se așeze la masă să-mi fie cina cea fără de nume și să le-nghit petala cărnoasă și muguri în mine să crească picuri de sânge să mă-nflorească iar inima pentru sine să bată până ce-mi voi aminti cu ce i-am deschis ușa primăverii trecute Liana Stamin (Oana Glasu)
30 | A n u l 1 , n u m ă r u l 9 , s e p t e m b r i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
A venit toamna iubitul meu Ia-mă de mână şi hai să învăţăm Într-o şcoală de vise Vreau să ne uităm pe bănci de frunze cu umbrele de raze în mâini Uite din copaci picură curcubeul Ar putea să ne acopere pistruii de pe zâmbet M-aş rostogoli în mări multicolore să-ți devin bucurie De ce priveşti contrariat N-ai invăţat că după toamnă vine vara Cu primăvara amintirilor în doi chakrele îmblânzesc iernile Hai hai mai repede să nu treacă vreun anotimp fără noi Carmen Popescu
31 | A n u l 1 , n u m ă r u l 9 , s e p t e m b r i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
O algă pe o dună de nisip mă gândesc cartezian că sunt strămoșul urmașilor mei, un fel de pastă într-un termos, viață, moarte, informație, fertil și genetic, totul e o supă electro-chimică cu etichete clonale O algă pe o dună de nisip e la fel de complexă: bătută de vânt, dependentă de stânca pe care s-a născut pământul meu a fost german apoi, curând, unii din noi s-au urcat în trenuri... un fluture așezat pe o algă nu face rău nimănui și totuși moare după câteva ore Azi privim iubiții, selfinarii, fake'omonii, toți rânjind la ecrane, plini de speranțe zeii râd și se bat pe burtă, noi creștem bărbi, ne frământă cuvântul GOD iată și locul de unde am plecat pădurea e neagră, stelele la fel, iarna, zăpada, grâne, vara. Pantere zac agățate de crengile copacilor totul e împletit și legat ca un nod de corabie...
drian Grauenfels 32 | A n u l 1 , n u m ă r u l 9 , s e p t e m b r i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
* atent să nu călcăm bărbații pe pantofi tocmai când niște picături alungite încep a ciurui aparențele toate femeile tinere își schimbă locurile ca niște pisici ce se mângâie una pe alta fără să se atingă
Oxana Gherman
33 | A n u l 1 , n u m ă r u l 9 , s e p t e m b r i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
* Ce trunchiuri, ce verde ce iarbă uscată în pădure se vede și toamna cum trece prin mine
Getu a Cor u
34 | A n u l 1 , n u m ă r u l 9 , s e p t e m b r i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
Ketenangan Vorbește-mi! Orizontul e-un zâmbet întins peste lumi... Azi zeii dansează hipnotic în pietre și ploaia se-mbracă în lotuși... Vorbește-mi, iubito! Timpul e gol, dezbrăcat e de ore și clipele-i țes nemuriri din ofrande! Vorbește-mi, iubito! Cuvintele flori, cuvintele cer, cuvintele soare-ți foșnesc în sarong, mersu-ți adună pașii cu grijă șirag de brățări pe glezna luminii. Nu avem, iubito, altă ofrandă doar trecerea noastră, efemerul ecou când valul se sparge și susurul moale când umbra adoarme în temple... Vorbește-mi, iubito, vorbește-mi preț de o liniște!... *ketenangan - liniște, indoneziană
Adrian Vizireanu
35 | A n u l 1 , n u m ă r u l 9 , s e p t e m b r i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
Variațiuni eterogene O clipă lungă cât un plasture pe-o rană ce zâmbește din nimic,s-a făcut de-ndată ornic cât clepsidra dintre arii de visare pământie sub obloane de Finic, Merg cu gând descoperit procesiune exilată în ofranda unui mugur, la saivanul unei tâmple ce se scutură de frig, obștesc fruntea mi se-ndoaie peste bocet de cătun, Chiar și-n ieslea devorată de robii atrocizate stau mumii de adultere cu prihana unui mire adunând paranghelii de mirese fără semnul unei fiare ologite, de călcâiul bidiviu. Mai ecvestru încă Gheorghe obosit în galantarul unui nimb în colivie, rânduiește odiseea unui monstru fără capăt pe mărgeane de stradale ceruri gri, ce boem, ce parodie!... Voi dormiți în mine veacuri războiesc un timp păgân, insomnie mă desface 36 | A n u l 1 , n u m ă r u l 9 , s e p t e m b r i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie
corbilor din cerul gurii ce nu pot să mai aleagă între zbor și pronunțarea unui strigăt în ecouri ce-nvelesc, Mă-nvelesc de mine însumi rătăcind subsidiar într-o fugă grea de sine, prind din urmă zmei din cretă alungind copilăria unui Duce-n martiriu, fug de toamna, toamna moartă în gutui! Căpătâiul nins cu pene de la îngeri năpârlind plutiri conice de seară, rotunjește-n nechemare dulci armindeni de ponei, stau pe ei în astre goale primăveri încălecate peste umbre de femei. Într-un jilț de-nchinăciune barbari stau în piei de miei, o bazilică volantă în relieful unui semn aurit de cocalari, tot așa și gralul nopții tălmăcind epifanii e un gâde fără mamă, îngropând de vii copii. Osteni-voi număratul nevăzutelor din noi, rămân geam în ziduri chioare un butic de nelumesc, unde vând pe coridoare de grotesc în amalgam, panoplii de vrăjitoare și sfârșitul unui...dram. Simon Jack 37 | A n u l 1 , n u m ă r u l 9 , s e p t e m b r i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
Claustrofobie Abia ce terminai de scris un text ce încă fumega, îl reciteai sub lupă și-l urâțeai, împovărându-i răsuflarea și-așa claustrofobică, atrium în fibrilație. Schimbai lexeme, figuri sintactice, plantai capcane, penumbre, oximoroane făceai și mai alunecos țesutul. Credeai că e o faptă de creație, sau altfel spus, de reproducere, de fapt era o tentativă ratată de comunicare, poezia e cvasi asfixie, rezistență arsă a cugetului, fișă clinică a celui ce a scris.
Geo Vasile
38 | A n u l 1 , n u m ă r u l 9 , s e p t e m b r i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
Haiku foșnet în frunziș – deasupra bălții luna asmuțind lupii
Neagu Costel
39 | A n u l 1 , n u m ă r u l 9 , s e p t e m b r i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
Nu e nimeni acasă Nu e nimeni acasă, nu mai bate la ușă, M-am mutat de un secol într-un alt cartier, La fereastră a rămas să vegheze-o păpușă, Iar la ușă am pus lanțuri grele de fier. Nu e nimeni acasă, am plecat după fluturi Să-i aduc înapoi de pe unde s-au dus, Cu aripile lor să ne aducă alături, Să încercăm să refacem, tot ce ieri am distrus. Pentru noi amândoi timpul curge incert, Nu e nimeni acasă. Am plecat să te iert!
driana Ruşăţeanu
40 | A n u l 1 , n u m ă r u l 9 , s e p t e m b r i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
* zidurile camerei sunt un corset rufele de la balcoane singurele păsări care zboară nu știu dacă vântul le mișcă sau respirația mea trag draperia ca pe-o ultimă șansă
Alexia Ema
41 | A n u l 1 , n u m ă r u l 9 , s e p t e m b r i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie Poeţi – In memoriam
Ciutură cu pene Ondina, ascultă ce-ți spun acum și vom fi fericiți: nici zborul nu contează, nici pasărea nu contează, nici pasărea care zboară, nici zborul care pasăre, uneori, ci doar într-ariparea. Aripa este căldura care-și face cuib, din neglijență în trupul unui om obișnuit. Întraripatul leagă lumea de cer. Unii îi zic poet...
Ciprian Chirvaşiu (n. 25 ianuarie 1964 la Schitu Goleşti- d. 13 iulie 2018)
42 | A n u l 1 , n u m ă r u l 9 , s e p t e m b r i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie Interviuri cu poeţi
De la ficţiune la intenţie sau invers? Interviu cu poetul Adrian Suciu -Dă-mi voie, drian, să fiu mai îndrăzneaţă ca de o icei şi să te între despre lucruri pe care lumea, cititorii tăi, în general, nu le ştiu despre tine sau le cunosc mai puţin ...vor eşte-ne despre elemente personale care te definesc, despre crezuri, despre am iţii şi visuri, despre retragerile în tine însuţi... Nimic nu detest mai tare decât să vorbesc în/pentru public despre mine, sinistră lăbăreală egolatră pe care nu o mai practic de ani buni. În deplină libertate și încercând să fiu eu însumi, fac publice o parte din gîndurile și trăirile mele, sub formă de poezie sau sub alte forme. Dacă vreunul dintre cei la care ajung aceste producțiuni va fi interesat vreodată să afle mai mult, va trebui să facă un efort să descopere mai mult. Nu fac cititorilor mei alte cadouri și concesii decât literatura pe care o public. Identitatea mea e subiect necontenit de dezbatere cu mine însumi și cu puțini alții pe care-i socot parteneri valabili de discuție. Iar frivolități de natură personală sunt dispus să împărtășesc, cu cei interesați, în condiții de reciprocitate, doar la una sau mai multe sticle de vin. În general, cititorilor mei le recomand să afle mai multe despre ei înșiși, nu despre alții. Am renunțat de multă vreme la a-mi compune o biografie oficială, las altora efortul ăsta, mai ales că e plină lumea literară de oameni care mă cunosc mai bine decât mă cunosc eu.
43 | A n u l 1 , n u m ă r u l 9 , s e p t e m b r i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie
-Poezia ta este actuală, este activă, este prezentă, este acidă. Crezi că aspiraţiile umane, condiţia de născut, de supravieţuitor într-o lume haotică poate desăvârşi conturul ales şi vizi il al unei fiinţe ? Nu numai poetic vor ind... Te-aș dezamăgi din nou spunându-ți că mă interesează doar conturul invizibil al unei ființe. Suntem, fiecare dintre noi, o sumă de încercări ale hazardului altoite pe un număr infim de alegeri autentice. Alegerile acelea autentice mă interesează pe mine, cu desăvârșire necontextualizate și perfect indiferente la lumea haotică despre care vorbești. Din ele provine umanitatea noastră. Nu numai poetic vorbind. Pentru că poezia nu poate fi desprinsă de condiția umană. Ești ceea ce ești. Ești ceea ce scrii. Ești ceea ce creezi. Dacă ești. Dacă nu, nu. - drian, eşti liderul unei mişcări literare, participi la evenimente literare, le organizezi, realizezi emisiuni la un post de televiziune, ai familie, prieteni – cum se contopesc toate acestea înăuntrul tău, cum reuşeşti să te risipeşti în atât de multe lucruri frumoase, e greu, e simplu? Cum e omul drian Suciu faţă de poetul, scriitorul, ziaristul, prietenul, tatăl, drian Suciu? Sunt mai mulţi sau e doar unul singur? Nu sunt liderul a nimic. Toate lucrurile alea despre care vorbești se fac prin eforturile unor echipe de oameni dedicați și pasionați. Dacă vrei, singurul meu rol adevărat e acela de catalizator al unor energii care nu-mi aparțin. Nu e nimic greu în nimic din ceea ce fac. Sunt un privilegiat al sorții care face, aproape în exclusivitate, lucruri care-i plac. Care n-are niciun motiv să se plângă de nimic și nicio cerere de făcut nimănui, cu 44 | A n u l 1 , n u m ă r u l 9 , s e p t e m b r i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie
excepția ghișeelor inevitabile ale statului. Dar, da! Sunt mai mulți. Cele mai frumoase momente ale vieții mele sunt acelea în care se ceartă între ei. - m citit undeva spusele tale, cum că dacă ar fi posi il să alegi, n-ai mai scrie aceleaşi cărţi sau nu le-ai scrie deloc... sunt adevărate aceste afirmaţii? Eu am citit, cred, toate cărţile tale şi nu aş anula niciuna pentru că e vizi ilă maturitatea la care ai ajuns ... în spatele oricărei scriituri tre uie să existe totdeauna o motivaţie? Ce anume sau cine o creează? De ce scriitorul (şi cred că artistul, în general) vrea să-şi reconstruiască opera de fiecare dată când o reciteşte? Am spus acest lucru în mai multe rânduri sub diferite forme. Nu mă interesează deloc ce am scris ieri. Mă interesează doar ce voi scrie, dacă voi scrie, mâine. N-am niciun fel de atașament față de ceea ce am publicat. Spun tot timpul că poate oricine să facă orice cu „opera” mea. Nu mă interesează receptarea și posteritatea. Eu mi-am făcut treaba când am dat drumul în lume unei poezii sau unei cărți. Tu cum te-ai simți dacă ai cumpăra un scaun și, în fiecare zi, ar veni tâmplarul care l-a făcut la tine să verifice dacă nu cumva l-ai stricat sau te-ai urcat cu picioarele pe el? Am renunțat, de multă vreme, în ordine literară, la orice altă relație decât relația mea cu scrisul meu. Fac lucruri mult mai interesante decât scrisul și nu înțeleg ce mă oprește să mă opresc. N-am citit niciodată o carte a mea altfel decât pentru a-i face corectura înainte de tipar. Sunt, așadar, sigur că există cititori care au citit cărțile mele de mai multe ori decât le-am citit eu. Și nu cred că există niciun fel de motivație generală, la artiști precum la tâmplari. Fiecare cu păsărica lui. 45 | A n u l 1 , n u m ă r u l 9 , s e p t e m b r i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie
-Ca să devii un scriitor un, de elită, unul vizi il şi citit de marea masă, ar tre ui să fie luate în considerare devenirea sau munca pe care o depui, faptul că te iei sau nu în serios, sau, poate ritmul în care mergi spre ţintă, ce crezi despre toate acestea? Care dintre ele ar trebui respectate? (sau chiar ar trebui?) De ce e nevoie să scrii pentru marea masă şi să fii înţeles ca să fii recunoscut drept un scriitor bun? Nu respect nicio regulă în privința asta și nu mă interesează nici măcar faptul că ar exista reguli ale succesului. Nu mă interesează marea masă, că nu candidez la nicio funcție. Mi-e complet indiferent dacă cineva înțelege sau nu înțelege ceva din ce public. Poezia e treaba mea cu mine însumi. Accept tot felul de reuniuni poetice doar din prietenie și pentru că reprezintă o formă de socializare mai atractivă decât crâșma sau cluburile. Nu mă interesează „cariera” mea literară. Nu bag în seamă ce fac alții. Ignor poezia „la modă”. Nu dau doi bani pe frăsuiala literară. Nu am deloc, dar absolut deloc, asemenea preocupări. Așadar, mi-ai fi imposibil să-ți dau un răspuns. Am singurul regret că fenomenul despre care vorbești tu consumă câteva zeci de milioane de euro de la buget în fiecare an, bani care ar putea salva niște copii din sărăcie sau de la moarte. -E nevoie să aparţii neapărat unui grup, ca cineva anume să hotărască unde te situezi şi care este momentul în care devii un scriitor important? Contează experienţa în contextul scriitoricesc de valoare sau e aşa cum se spune că în această ne unie a scrisului foloseşti foarte puţin din ce-ai acumulat de-a lungul timpului şi doar o ună promovare te avantajează?
46 | A n u l 1 , n u m ă r u l 9 , s e p t e m b r i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie
Mă doare fix în bască de context! Nu încetez să mă minunez și să mă amuz de egolatria scriitorilor. Cum a scris unul ceva, cum are pretenția că a comis vreo revoluție și o gaură în cer! Bă copii, relaxați-vă! Munca asta de a-ți construi singur statuie în timpul vieții e doar ridicolă! Nici nu ne dăm seama cât de penibili suntem! În țara asta, există undeva la vreo zece mii de oameni interesați în chip autentic de poezia română contemporană. Pe ăștia zece mii de oameni, care nu umplu nici măcar un stadion, se bat vreo trei mii de poeți cu diplomă și acte în regulă. Și toată lumea își consumă energia într-un milion de strategii ca să se poziționeze cât mai în față. Așa a apărut și o organizație de moaște care face canonizări, teribilă încununare a nimicului! Nu mă interesează deloc, dar absolut deloc, unde mă situez eu personal în povestea asta, dacă sunt în față sau în spate, deasupra sau dedesubt, înăuntru sau afară. Eu spun tot timpul că posteritatea e cea mai mare curvă. Să așteptăm, așadar, să murim, ca să aflăm care au fost mari și care au fost mici! -Ce consideri tu că prezintă interes în primul rând, autorul sau mediul în care el îşi etalează şi îşi evidenţiază talentul, harul, calităţile (nici nu ştiu ce termen ar fi mai potrivit?!)? Se pot face diferenţieri între acestea două sau un termen fără celălalt nu merge? Înclină alanţa spre vreunul dintre ele sau, dimpotrivă, totul e aleatoriu? Cât e ficţiune şi cât e intenţie în toată povestea aceasta ? Şi nu mă refer acum la investigaţii pretenţioase, ci, pur şi simplu la afirmaţii proprii, la puncte de vedere personale... Conștiința liberă, care e singura sursă a voinței creatoare cu sens, nu se poate construi decât prin metabolizarea hazardului 47 | A n u l 1 , n u m ă r u l 9 , s e p t e m b r i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie
și a grației divine. Umanul, cu toate scenariile sale și cu toate construcțiile conștiinței, e un altoi roditor al implacabilului. Poezia e (doar) încă o formă a cunoașterii și a cunoașterii de sine. Dacă ești pasionat de asemenea lucruri, cum ar putea să te intereseze altele? -Poezia tre uie să ademenească într-un fel anume cititorul (prin profunzime, prin mister, prin imagini uluitoare, spre exemplu), să-l pună pe gânduri, să-i solicite imaginaţia sau să conteze doar contextul clar şi deloc ela orat pe care poezia modernistă nu-l ocoleşte deloc? Poezia trebuie doar să fie autentică. Și să fie scoasă în lume ca o mireasă. Când decizi că scoți o poezie în lume, ea trebuie să fie în cea mai frumoasă zi a vieții ei! Altminteri, repertoriul poeziei e la fel de vast ca repertoriul spiritualității umane. Nimic nu-i este străin: de la profunzime la joc, de la resemnare la revoltă, de la lapte la puroi, de la cer la subterane, niciun teritoriu nu îi este inaccesibil și niciun ungher interzis. Mă încearcă o formă de compasiune de fiecare dată când cineva afirmă că în poezie e voie sau nu e voie ceva. Să faci reguli administrative Poeziei înseamnă doar că nu ai înțeles nimic din Ea. -Dincolo de orice considerente care pot viza nu numai esteticul, dar şi eticul sau factorul psihologic, unăoară, poate deveni scrisul o formă a solută a li ertăţii? Crezi că are vreo şansă să fie agreată sau măcar tolerată această manifestare a umanului în spaţiu şi mai ales în timp, chiar dacă ea, sigur, presupune responsa ilităţi pe care le are cel care creează?
48 | A n u l 1 , n u m ă r u l 9 , s e p t e m b r i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie
Păi asta și este scrisul! O formă de libertate autentică. Atât de autentică încât ea e complet ininteligibilă pentru mase. Marii scriitori sunt aceia capabili să creeze o realitate locuibilă pentru alte conștiințe. Libertățile nu au fost niciodată tolerate, de niciun sistem. Scrisul, arta în general, sunt dușmani de moarte ai oricărei forme de totalitarism. Orice formă de organizare socială devine totalitară doar în momentul în care actul creației este ideologizat și creatorii dispuși la pactul cu diavolul devin propagandiști. Imense mașinării infernale se pun în acțiune pretutindeni și mereu în istorie pentru a reprima această libertate și pentru a ascunde masei posibilitatea ei. Ce nu înțeleg regizorii neînțelegerii este că libertatea creației izbândește prin însăși actul creației, tot ce vine ulterior fiind secundar în ordine ontologică. În toate universurile concentraționare ale istoriei au trăit oameni infinit mai liberi decât noi ăștia care purtăm și suntem martori la această discuție. Atunci când te uiți în direcția în care se uită turma ești o victimă incapabilă să aibă măcar conștiința posibilității adevăratei și singurei libertăți cu putință de atins pentru om. -Îmi place mult între area aceasta pentru că răspunsul îmi poate dezvălui lucruri neaşteptate despre cel care mă interesează, aşa că, te rog, în încheiere, să-mi spui dacă din tot ceea ce ai citit există vreo carte, un text, o frază chiar care îţi place mult, care te defineşte şi la care să revii din timp în timp, neluând în calcul faptul că însemnătatea lui/ei nu este atât de vizi ilă sau copleşitoare ca a altora? Iar mie nu-mi place deloc întrebarea asta! Orice aș răspunde, dau unui cititor grăbit și ipocrit o falsă cheie de interpretare a 49 | A n u l 1 , n u m ă r u l 9 , s e p t e m b r i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie
tot ce am discutat noi până acum. Nu se servește fast food la restaurantele de lux! Și consumația costă! - drian, mulţumesc mult pentru acest dialog care, deşi nu a avut loc într-o crâşmă, lângă o sticlă de vin, mi-a dat posi ilitatea să aflu mult mai multe lucruri decât speram; nădăjduiesc că îl vom continua cândva cu aceeaşi plăcere şi de o parte şi de alta! Daniela Toma
50 | A n u l 1 , n u m ă r u l 9 , s e p t e m b r i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie Semnal - carte de poezie
Hoţul de ferestre, autor, Costel Stancu Hoţul de ferestre se naşte sub semnul agerimii intelectuale şi sub cel al sensibilităţii, acestea două nefiind doar idei teoretice, ci forme de abandon în sine, ridicate deasupra tuturor standardelor există un gen de seducţie iniţiat din „vârtelniţa nimicului”, lângă care s-au adăugat în exces notele de referinţă ale umanului, certitudinea că Viaţa derivă din Moarte, iar Moartea însăşi nu-i decât o plimbare absolut banală în noi şi dincolo de noi, într-un ritm pe care ni-l impunem cu graţie sau forţat, în funcţie de construcţia interioară, de structura nervoasă, de ceea ce poetul, că despre el e vorba în primul rând, deţine ca bagaj afectiv, adunat din toate zonele pe care le exploatează şi le oferă apoi realului, timpului, bunăoară, acestui „cerşetor cu buzunarele găurite” ce nu prezintă niciun fel de încredere că va pune bine la păstrare formele şi dimensiunile preaplinului oferit de poetul care strigă: „nu te lăcomi, Viaţă!/nici tu, Moarte!/luaţi-mă-ncet, firimitură cu firimitură...” iar „când tace, poetul e ucenicul lui Dumnezeu”, prin urmare, „apropiaţi-vă uşor/nu răniţi poetul/sufletul său e o grădină aflată mereu în calea norului de lăcuste!” întâlnirea cu sine, cu cel aflat de cealaltă parte a oglinzii, („oglinzile, ah, oglinzile!/aziluri pentru ochii în care/ nu mai priveşte nimeni, defel!”) îi aduce în prim-plan conturul unei fiinţe pentru care ideea de frumos şi de intens este evidentă, 51 | A n u l 1 , n u m ă r u l 9 , s e p t e m b r i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie
vibrează şi contaminează totul în jur cu multiple stări şi experimente,iar atunci „scrii celor vii,/celor morţi,/învingătorilor şi învinşilor/ei au nevoie în egală măsură de alinare ...” sau, pur şi simplu aştepţi ca cel din oglindă să te ia la ţintă cu sâmburi de cireşe; certă este, aşadar, confirmarea că poezia nu-i este necesară doar celui aflat într-un mare act de curaj scriind-o, dar şi celui ce o citeşte şi se regăseşte, fără îndoială, e cu neputință, deci, în această împrejurare, să fie atins unul fără a vibra și celălalt, trăsătura comună este o deplină coordonare pentru că altfel nu se poate „ştiu, te-am minţit/când cad, îngerii lasă răni în cer/Dumnezeu le găseşte înaintea noastră şi le închide...” – iată definiţia frumosului, a desăvârşirii! esenţa tuturor lucrurilor este chiar această apropiere continuă de perfecțiune care nu mai este doar o simplă idee, ci o extensie în larga viaţă universală şi în tot ce va urma după ea ideile se armonizează cu imaginile şi împreună se exteriorizează şi emoţionează, formează o trăsătură distinctivă a poeziei impunând-o ca punct de referinţă pentru cei care se pregătesc să devină poeţi şi să se mişte cu abilitate, cu atât de multă libertate, cu sensibilitate autentică printre cuvinte – altfel n-ai putea scrie niciodată versuri tulburătoare ca acestea: „scriu cu o mână/ cu cealaltă, fără oprire, mă închin ...”; „fără singurătate sunt aidoma unui orb căruia, zilnic,/Dumnezeu îi aranjează altcumva mobila din casă”; „strig să se ştie: dragostea e/singura pasăre pe care Dumnezeu/ o eliberează cu tot cu colivie!”; „mă îndrept netulburat înspre moarte/şi cineva îmi strecoară o
52 | A n u l 1 , n u m ă r u l 9 , s e p t e m b r i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie
pietricică/ în pantof...” „e ca şi cum aş fi fost pedepsit/să caut, cu orice preţ,/cheia pierdută/a unei case incendiate” şi pentru că mi-am amintit cuvintele lui Radu Vancu, voi întări cele spuse mai sus cu ele şi cu semnificaţia acestora: „ să nu uiți nici o clipă că, pentru a fi cu adevărat bun, scrisul tău trebuie să fie necesar și altcuiva!” discursul liric pune în lumină jocul şi alăturarea de cuvinte, ambele proaspete şi invitând, aşa cum am mai spus, la o reînvestire cu sensuri noi, cu amplificarea nucleului metaforic şi creşterea tensiunii acestuia, desigur: „azi poţi începe călătoria/chipul tău va umple exteriorul oglinzii/ia-ţi şi sufletul, lacăt peste care a plouat destul/eliberează-te, pierde-ţi minţile!/cel ce le găseşte e întotdeauna Dumnezeu”/fugi! nu ai ce aştepta aici unde doar/moartea ţi-e mai fidelă decât umbra/...şi nu te mira că mereu/vei descoperi sub limbă, în mici sicrie/ din ciocolată, gustul amar al/ femeilor iubite cândva; exact ca în poezia lui Blaga, Dumnezeu şi singurătatea sunt factori sau forme, cum doriţi să le numiţi, care duc la accentuarea tensiunii discursive, ea este, fără doar şi poate, trebuie să fie simţită de către cititor, chiar şi dacă poezia nu e rostită cu voce tare sau, dimpotrivă, aşa accentele ritmice, descătuşate şi eliberate de orice tipare, creează sensul poeziei, o face inepuizabilă în nivelul ei de adâncime, reprezintă factorul de mişcare, expresia vieţii, a succesiunii în timp, se constituie, de asemenea, într-un ghid pentru lectură, un important element de expresie: „mama era fată în casă la bogaţi/într-o zi, ştergea praful de pe pian/din întâmplare, i-a atins o clapă/pianul a sunat/mama s-a speriat 53 | A n u l 1 , n u m ă r u l 9 , s e p t e m b r i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie
şi,/crezând că făcuse ceva rău,/a fugit în pădure/acolo l-a întâlnit pe tata/tăia lemne şi nu ştia că există femei/pentru cine tai lemnele acestea?/l-a întrebat mama/el a ridicat din umeri,/a scuipat în palme şi a lovit cu securea/aşa m-am născut eu” da, dragostea este liantul care leagă Viaţa de Moarte şi continuă dincolo de ceea ce nimeni nu ştie ce va mai fi, este alegere şi motivaţie, nu se grăbeşte să ajungă undeva anume, se manifestă doar într-o continuă experienţă, e ideală în poezie şi nu aşteaptă nimic de la nimeni şi cum să nu bei „până scârţâie poarta raiului” când toate trec prin inimă şi tu „ai fost rege pentru o zi/acum, ia în braţe o firimitură de pâine/şi, aşază-te, răbdător, în şirul furnicilor/” pentru că n-ai putea rămâne altfel decât fără cuvinte în faţa frumuseţii acestor poezii iată de ce, pe drept şi nesupărător cuvânt spune Costel Stancu: „da, sunt nebuni poeţii, ceea ce vă doresc şi vouă!”
Daniela Toma
54 | A n u l 1 , n u m ă r u l 9 , s e p t e m b r i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie
55 | A n u l 1 , n u m ă r u l 9 , s e p t e m b r i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie
Pagina redacţiei Reamintim că autorii nu ne pot propune direct poezii proprii pentru publicare în această revistă! Publicăm doar poezii pe care le selectăm dintre cele pe care le „monitorizăm”. Puteţi însă publica fără restricţii poezii în grupul literar pe care îl monitorizăm cel mai frecvent: https://www.facebook.com/groups/ateliermonitoruldepoezie/
Dar puteţi propune poezii ale altor autori, dacă vi se par atât de bune încât trebuie neapărat reţinute între paginile acestei reviste. De asemenea, puteţi propune traduceri din poezia universală contemporană, interviuri cu poeţi, recenzii ale unor cărţi de poezie, eseuri despre poezie etc. Materialele acestea le puteţi trimite prin mesaje pe pagina oficială de facebook a revistei Monitorul de Poezie: fb.me/monitoruldepoezie Răspunderea pentru conformitatea celor trimise şi acordul autorilor cade în sarcina colaboratorilor care trimit aceste materiale. Nu garantăm, însă, publicarea. Vă mulţumim pentru lectură! Director revistă: Ionuţ Calotă
56 | A n u l 1 , n u m ă r u l 9 , s e p t e m b r i e 2 0 1 9