Monitorul de poezie Revistă foileton, cu poezie de bon-ton
Anul 1, Numărul 7, iulie 2019, ISSN 2668-0440 Se distribuie gratuit.
Interviuri
cu poeţi Poeţi – In memoriam
Revistele literare, încotro? Resurse pentru globalizarea poeziei
Poezie de colecţie
Monitorul de poezie Editorial
Revistele literare, încotro? În spaţiul literar au fost declanşate de curând inevitabilele discuţii despre situaţia actuală a revistelor literare româneşti. Din păcate, articolele sunt marcate de acuzaţii aruncate dintr-o parte sau alta, de atacuri la persoane şi mai puţin de soluţii, de idei. Când eram adolescent, în ultima perioadă a comunismului, revistele literare erau esenţiale, atât pentru scriitori, cât şi pentru cititori, erau vii, atractive, incitante. Eu, personal, le devoram plin de interes şi le ţineam într-o arhivă de preţ, la care mă întorceam deseori. Privind spre revistele literare actuale, cel puţin spre cele oficiale, susţinute de USR, senzaţia este că ele au rămas captive în timp, nu numai ca format, dar şi în esenţa lor. Despre conţinut nu sunt cel mai în măsură să mă exprim, totuşi pare evident că redacţiile au îmbătrânit în acelaşi stil editorial, cu aceleaşi subiecte învechite, fără o dinamică a conţinutului şi, cel mai grav, promovează cu predilecţie autori de casă. Apariţia reţelelor de socializare a produs o revoluţie care a dus către o democratizare a scrisului. Acum, oricine îşi poate
1|Anul 1, numărul 7, iulie 2019
Monitorul de poezie
promova textele literare, cu o rapiditate şi o eficienţă inimaginabile cu ceva timp în urmă. Revistele literare, din păcate, nu s-au adaptat acestor timpuri şi noilor tehnologii, de aceea au pierdut cititorii în ritm alert, iar însemnătatea lor a scăzut considerabil. Totuşi, eu cred că aceste reviste nu trebuie să dispară, ele trebuie, dimpotrivă, să fie motorul care să lumineze în hăţişul provocat de inflaţia de creaţii literare, promovând performanţa. Prin Monitorul de Poezie am încercat, cu resursele mele foarte limitate, să schimb oarecum un pic din stilul de a realiza o revistă literară. Însă, ne aşteptăm ca mai ales aceia care beneficiază de fonduri publice să se implice şi să îmbunătăţească atractivitatea acestor forme de promovare a literaturii.
Ionuţ Calotă, director revista Monitorul de Poezie
2|Anul 1, numărul 7, iulie 2019
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
* N-are cum să nu fie frumos orașul din care vii tu, de pe o stradă între două uitări. Acolo se aud nesfîrșite fabrici de umbră împachetînd lucruri singure. Vorbim despre ele cum am semăna nisip în pustiu. Noi, cea mai împlinită văduvă și cel mai vesel orfan. Vorbim tăcerilor în case fără drum, cînd nu iese soarele și luna mai așteaptă. Se-ntunecă cerul de vorbe și seacă albia sîngelui. În război există supraviețuitori. În dragoste, nu. Iar mîinile tale sînt așa de curate că poți spăla apa cu ele...
Adrian Suciu
3|Anul 1, numărul 7, iulie 2019
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
* în general, am cât timp doresc eu însă uneori, dintr-o plăcere sadică, îl torturez cu o andrea subțire, el se ridică deasupra mea, se lungește și dispare, rotindu-se într-o absență cu acordul tacit al marelui autor dar, pungile de sub ochi mă cunosc bine, facem repede bilanțul pierderilor, mârâim unele la altele, ne aranjăm cât putem de bine expresiile în batiste și ajungem la concluzia că zona asta e cam dificil de tratat în fine, abandonând cartonașele roșii, împăunez în ambulatoriu paratrăsnetele de companie, dulceața ta de ardei iuți și condiționalul optativ al serviciului de noapte plus adaosul oaselor mele de mătase și, uite, îți dau coasa asta tânără să-i sugrumi gleznele trimit și întăriri Daniela Toma (din volumul Nunta nălucilor de hârtie – 2019) 4|Anul 1, numărul 7, iulie 2019
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
joint cum să-ți găsești valul dacă te-ai îndepărtat atât de casă? nu încap două răsărituri înșurubate în aceeași viață
Alexandru Petria
5|Anul 1, numărul 7, iulie 2019
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
de fapt era vorba doar de moby dick la naiba cu lupii de mare şi cu magelan şi cu tot ce este rotund şi într-o eternă eroare chiar şi nemo ar trebui trecut în tabelul lui mendeleev şi nu vă mai miraţi cum reuşesc artiştii să vadă viitorul cu mult înaintea oricărui om de ştiinţă doar aşa visând
Tudor Gheorghe Calotescu
6|Anul 1, numărul 7, iulie 2019
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
* trāiesc într-o lume fārā nume de aici pânā la viațā jos pālāria cumpār flori din plastic alt nume nu i-am gāsit fericirii
Ioan Emil Hapca
7|Anul 1, numărul 7, iulie 2019
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
* E vremea când în aeroporturile de seară Te gândești la un zbor al plecării Lucrurile se schimbă Și fiecare își caută drumul, păstrând câte ceva Din tot ce a fost în ultima vreme, Ca apoi totul să se șteargă complet, De fapt nimic nu se schimbă Doar mutăm pe o scenă niște obiecte de decor. Oare cum o fi viața veșnică? Căreia noi ne mărginim Să-i punem măsura plictiselii, Cum vom ști să diferențiem Între iubiții noștri fără trup Și certații noștri, de vom fi la un loc? Cum ne vom recunoaște? Și cum ne vom face atenți, atingându-ne, Vorbindu-ne, Acolo unde nu este nici trup, nici voce Și nici amintire. Flaviu George Predescu
8|Anul 1, numărul 7, iulie 2019
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
concentrat de poezie azi a plouat la televizor la ştiri au înfrăţit toamna cu vara norii stau nituiţi în puncte de suspensii şi capitonează cerul din ecran cu solzii lor nostalgici e furtună spune crainicul vara îşi ridică fustele ude pe Magaie soarele îl caută prin ferestrele găurite şi-i usucă gândurile acum a căzut în plasa lui de fluturi şi visează ploaia asta inutilă din nori de cerneală Ionuţ Calotă (din volumul în curs de apariţie, Nuduri şi Semne)
9|Anul 1, numărul 7, iulie 2019
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
segregare dacă mi-a murit sufletul ce să fac eu cu această carcasă de lut care nu știe să se oprească şi merge ca un android conectat la scheletul de cenuşă cu gândirile ce să fac când muşcă bulimic din fiecare amintire sfredel înfigându-se în creierul ce strigă neuitare neuitare ce să fac cu viitorul de pe pânza mucigăită a celorlalte zile fiecare formă de fericire nu mai este decât o pată de culoare din care se scurge uleiul cerul sugrumat nu mai respiră ploi verzi s-au întunecat apele păsări fără stăpân se prăbușesc şi-un anotimp al risipirii țipă-n inimă să mi se nască Mihaela Meravei
10 | A n u l 1 , n u m ă r u l 7 , i u l i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
Dunăre Luciul ei - o hârjoană de câini blănuri colorate ochi adânci și senini pictează pe boltă o livadă de vise liniștea trage la indigo clipa încât pare-mi-se că lunecări de pisici iubitoare în vervă pun carului mare roata lor de rezervă să veșnicească trecerea prin poezie a bărăganului de metafore închinate ție
Firiță Carp
11 | A n u l 1 , n u m ă r u l 7 , i u l i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
anii anii nu sunt decât niște cuști puse una într-alta precum păpușile matrioșka pe măsură ce ies din ei mă simt tot mai liber poate aceasta e starea de zbor
Dumitru Andreca
12 | A n u l 1 , n u m ă r u l 7 , i u l i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
Cântece de adormit pasărea oarbă 2. și totuși am înfipt un pumnal în inima singurătății de-acolo curge grâul acolo copiii imită țipătul păsării am văzut apoi un nor plutind deasupra unui oraș și aveam ceva de spus dar nu mai știam ce silabele se loveau de același zid și nu mai veneau înapoi
Geo Galetaru
13 | A n u l 1 , n u m ă r u l 7 , i u l i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
femeia ce străluceşte în mine este o biserică în fiecare bărbat străluceşte o femeie din ochi şterge picăturile de somn ascunse printre lacrimi acelaşi legământ din grădina edenului îi spune că mai are loc pentru o cetate pentru un turn cu orologiu soarele îi deschide ochii de orb priveşte prin mine mereu uimit că nu mai îmbătrânesc femeia adormită din mine este o biserică dacă o trezesc aruncă icoanele şi idolii din altar a rămas singură cu turnul de veghe printre creneluri în loc de tunuri şi-a întins peste ziduri lumina mă ocroteşte
Barb Ioan
14 | A n u l 1 , n u m ă r u l 7 , i u l i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
*
în cușca pieptului doarme un fulger adevărul
Costel Zăgan
15 | A n u l 1 , n u m ă r u l 7 , i u l i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
Ultimul cântec de adormirea fluturilor E vremea să plecăm: latră ceasul din turn. Paznicii spânzurați sunt de poalele nopții. Priviți prin porturi bântuite de galben, nebunii inventează stele pentru rătăciți. Am îmbătat copacii. Gratiile. Zidul. Copoii joacă zaruri pe podea. Călcați cu grijă: în câmpia albă un fluture - complice ne va aștepta. Știu, drumu-i lung ca un cântec de iarnă. Casele dorm peste noi și visează urât. Așteptăm ninsoarea care să ne cearnă. Un copil se răstește la stele. Atât...
Paul Spirescu
16 | A n u l 1 , n u m ă r u l 7 , i u l i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie Colecţia de metafore
Seria 7 „Doar mierea în borcane mai luminează, stins” - Grete Tartler „îmi tremură mâna pe paharul din care îți bei moartea” Corneliu Octavian Rodeanu „îmi beam somnoros ziua de mâine” - Corneliu Octavian Rodeanu „iubirea mea cu glas de uşă veche ce vară arsă porţi după ureche!” - Liliana Filişan „Caravana cinematografică tocmai trecea prin mintea mea” - Andrei Gazsi „pe o vreme ca asta m-aş putea iniţia în murit trimiţându-mi umbra singură acasă” – Paul Vinicius „nopți fără capăt definitivă arsură în sângele meu” – George Mihalcea
17 | A n u l 1 , n u m ă r u l 7 , i u l i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
Cândva adoram gările... gările acelea de odinioară cu clădirile lor parcă săpate într-o stâncă mă fascina acel du-te-vino la orice oră fizionomiile care se perindau grăbite prin spațiul de piatră și ecoul plin de prestanță al tocurilor mele roz pe pavimentul gri lăsând reverberații în acustica sălii mă simțeam un personaj într-o antologie de povești ambulantă purtată-n geamantane și genți de voiaj scanam valizele ce se lăsau târâte anevoie încercând să descifrez fiecare poveste ilustrată de chipuri anonime sălile de așteptare... cu puradei atârnați de fuste largi și înflorate un bărbos moțăind lângă o sacoșă de rafie murdară și sărăcăcioasă cu respirația duhnind a vodkă ieftină aerul inchis 18 | A n u l 1 , n u m ă r u l 7 , i u l i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie colcăind mirosuri de vieți nomade și decadente... Peroanele mustind de viață de vieți... de emoții colorate în toate nuanțele de la batistele albe fluturând a pene de înger la veșminte cernite de aripa morții... nelipsitele ceasuri rotunde cu cifre caligrafiate vizibil printre limbile cărora timpul se scurgea ca in opera lui Dali vocea din megafon anunțând imperturbabilă fiecare sosire sau plecare a fiarelor gâfâinde pe melodia " glasul roților de tren"... Eu colecționam batiste albe eșarfe înflorate pălării basmale cernite ochi veseli ochi triști fizionomii impenetrabile îmbrățișări sărutări plecări sosiri așteptări... Până când într-o zi am înțeles că de fapt aparțineam trenurilor...
Elena Lucia Spatariu-Tudose 19 | A n u l 1 , n u m ă r u l 7 , i u l i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
autofuneraliile nicoletei crăete să o urâm popoare de silă de milă să-i pogorâm să o iubim în arderea toată s-o tăinuim aşa a tunat şi a fulgerat istoria porno a vieţii şi-a morţii şi s-a aşezat în poziţii de pândă de fugă de strigăt de luptă de mirare de poartă de mărturie a vinului poziţia frângerii mâinii şi-a pâinii de rușine de vină de batjocură cu iz de catharsis a dezlegării cărnii de sine poziția ce rămâne din mine stă la masă cu tine a somnului îndelung lepădat în pământ legănat poziția de orice altceva nimic nu e ceea ce pare la ieșire ardeau lumânări Nicoleta Crăete
20 | A n u l 1 , n u m ă r u l 7 , i u l i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
zbor pescăruși croncănind aerul negru înlăuntru plin Anca-Iulia Beidac
21 | A n u l 1 , n u m ă r u l 7 , i u l i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
* Aveai tristeţea aceea de poet Crezând că este o meserie Femeile voiau cuburi Iar bărbaţii curbe Ca atunci când amintirile dulci s-au sfărâmat în tine Te tăvăleai pe o bomboană Căutându-te într-un pachet de vată Şi adormind pe umbra clopotului care te visa Cu mâna de pisici şi beţişoare de urechi Pe tine partea cea mai înaripată Din mine ariciul mai fracţionat În fiecare dimineaţă râzând dezlipeai eticheta Focul ţopăia intim şi realitatea prostească-ţi topea şi liniştea sticloasă Focul fusese aplaudat De tine cel mai tu Împreună cu mine picând în capcana pe care mi-am întins-o într-o clepsidră Eternitatea şi mândria vecină Tot tu cel mai bun Tot eu cel mai bun Iar tu cel mai tu Voiai liniştea diferită Liniştea cea mai linişte Liniştea dintre o linişte şi cealaltă linişte 22 | A n u l 1 , n u m ă r u l 7 , i u l i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie
Liniştea care ne părăsea spărgându-se diferit Oare cum să nu-ncep să cred că nu există început Şi acum când sfârşesc cu tot ce-ai avut de spus.
Viku Zenescu
23 | A n u l 1 , n u m ă r u l 7 , i u l i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
* am reușit să transform apa din pahar în cântecul unei mierle lemnul folosit pentru sculptură l-am desprins din fotografia trimisă de bunicul pe atunci soldat fetei care avea să-mi devină bunică moartea m-a îndemnat la toate astea n-am comentat
A.T. Silviu Dachin
24 | A n u l 1 , n u m ă r u l 7 , i u l i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
* America mea e ca un schelet al respiraţiei de azi în care apa îşi oglindeşte chipul în cioburile clădirilor susţinute de liniile drepte mai drepte decât anotimpurile America mea e neliniştea cuvintelor aruncate de fiul meu pe holurile unui muzeu unde Brâncuşi zideşte zborul în aripile trecătorilor în America mea întunericul şi fiul meu au apripi ce bat în tunetul luminii.
Ioan Hădărig
25 | A n u l 1 , n u m ă r u l 7 , i u l i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
bună dimineața america sunt bine sunt aici de cincizeci de ani tot aud vorbindu-se de tine viaţa se târăşte ca un şarpe uleios invadează sticla căzută a fabricilor trece prin oameni bună dimineața america în casa mea ceasurile sunt oprite m-am trezit târziu și nu vreau să uit să-mi binecuvântez părinții pâinea și vinul mâinile lor mai tinere decât ei dinții îmbătrâniți înainte de vreme bună dimineața lume care cucerești spații goale nimic nu îți scapă nici eu am pământul pregătit pentru însămânțare sunt încă aici și zgârii lemnul cuvintelor ca pe niște mătănii strânse în pumn înainte de întânlirea cu monstrul sunt bine casa mea e mică uşa întotdeauna deschisă au rămas puțini din cei care ar trebui să fie ne îmbrăţişăm fără să ne atingem rezistăm Mioara Băluță 26 | A n u l 1 , n u m ă r u l 7 , i u l i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
mânji pe hipodrom au crescut urzici stelele ruginesc în potcoave piaptănă-mi raiul și scoate apă pentru mânji părul meu e tot mai sălbatic
Carmen Secere
27 | A n u l 1 , n u m ă r u l 7 , i u l i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
Struguri dulci care satură tina Pentru tot ce va fi, să mă ierţi, Să-mi săruţi următoarea trădare, Să mă-ngâni între două coperţi Ca pe-un vers condamnat la uitare. De tutun şi de ani să te laşi, A neant carnea ta să miroasă, Să mă ierţi când îţi fur de sub paşi Mersu-ţi sfânt, aşezat lângă coasă. Când secunda ţi-o cer cu-mprumut, Să mi-o dai... sunt de tine orfană Şi pe mama s-o ierţi, c-a putut Să zidească în lume o Ană. Pescăruşii cu rime în cioc Să mi-i ierţi că mi-au stors în cuvinte Un ocean de smaralde şi foc Ce mă-nghite în valu-i fierbinte. Desenați într-o doară, de zei, Struguri dulci care satură tina, Tu să ierţi, negreşit, ochii mei, C-au zărit peste moarte, lumina.
28 | A n u l 1 , n u m ă r u l 7 , i u l i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie
Iar de poţi din culori să închegi Trandafiri ce-ţi destramă tristețea, Curcubeul să-l ierţi şi să-l legi, Preschimbându-i în spini, frumusețea. Mihaela Borzea
29 | A n u l 1 , n u m ă r u l 7 , i u l i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
* Prin venele mele Fug nebuni Să se arunce-n cap Când se termină inima.
Sorin Dananae
30 | A n u l 1 , n u m ă r u l 7 , i u l i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
Haiku troița din satîn pânza păianjenului un bob de rouă
Carmen Pasat
31 | A n u l 1 , n u m ă r u l 7 , i u l i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie Resurse pentru globalizarea poeziei
Fiorul alb Astăzi putem să tremurăm putem să șoptim toată durerea așteptării și să povestim cum am băut oceanul ca să ne găsim Înainte să fi trăit în această cameră albă am fost doar un număr pe acest pământ somnambul? Acum suntem un oraș care vibrează de râs cu inima în mâini și respirațiile noastre foarte apropiate. Nu putem să credem că astăzi tremurăm unul înăuntrul celuilalt. Mariela CORDERO traducere, Daniela Toma Mariela CORDERO, născută în 1985, în Venezuela. Este juristă, poetă, prozatoare, traducătoare și artist vizual. Scrie în spaniolă și engleză. A câștigat mai multe premii literare: Premiul III în 32 | A n u l 1 , n u m ă r u l 7 , i u l i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie
concursul de poezie Alejandra Pizarnik din Argentina (2014); Premiul I la cel de-al doilea concurs de poezie Ibero-american Euler Granda din Ecuador (2015); Premiul II la concursul de poezie Concorso Letterario Internazionale Bilingüe Tracceperlameta Edizioni, Italia (2015); Premiul Micropoeme în spaniolă la concursul TRANSPalabr, @RTE 2015, Spania; Primul loc în Concursul Internațional de Poezie Poeții Hispanici și o mențiune pentru calitatea literară, Spania 2016; Mențiune de onoare în cadrul concursului Premiul literar Guido Gozzano, Italia (2018). Poeziile ei au fost publicate în diferite antologii și reviste literare și au fost traduse în engleză, franceză, sârbă, arabă, uzbecă, rusă și macedoneană. A publicat volumul de poezie Trupul îndoielii (2013).
33 | A n u l 1 , n u m ă r u l 7 , i u l i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
Nu puneţi întrebări Sfredelesc timpul la doi metri jumătate sub pământ doar cât să încap eu şi toate singurătăţile
Teodor Dume
34 | A n u l 1 , n u m ă r u l 7 , i u l i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
M-am gândit să îţi răspund Stephanie vede doar cu jumătate de inimă restul e un pește fără aripi ea trăiește viețile tuturor într-o clipă vivandieră de cafenea Stephanie e o infidelă a poeților ea nu poate imita decât mersul unui cal alb pe drum de apă
Răducu Cezara
35 | A n u l 1 , n u m ă r u l 7 , i u l i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
* În stânga uneori încet îmi pică Bucăți mărunte din eterna frică În dreapta nu știu ce se mai întâmplă De când un înger mi-a crescut pe tâmplă În jos nu știu deloc ce mi se face Trecea doar moartea îmbrăcată-n ace În sus nu cred vreodată că voi scrie Un vers pe zmeul vesel de hârtie...
Daniel Dumitru
36 | A n u l 1 , n u m ă r u l 7 , i u l i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
Trebuie să fug din această liniște găurită cu ochii Am uitat noaptea deschisă.Tăcerea o trec lângă brațele mele. Tu ești departe! Însetată am băut cântecul învechit în pahar, trebuie să fug din această liniște găurită cu ochii, mâinile tale mă așteaptă de mult. Vântul doarme alături de mine și respiră încă o dată miros de dafin prefăcut într-un strigăt. Târziul se usucă pe degete.Îmbrățișez bonsaiul cu trup de fecioară, îmi caut urmele în verdele trimis, până la mine drumul este lung, sângele tău mă caută! Vei aduce o rază tremurândă ca să mă bucuri, sunt atât de friguroasă când oftez. Am reparat vechi amintiri ce așteptau plânsul uitat de câteva zile.Somnul se rostogolește în crăpăturile nopții.
Marilena Apostu
37 | A n u l 1 , n u m ă r u l 7 , i u l i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie Poeţi – In memoriam
Rază de soare pe care nimeni nu o poate clinti Pe această hârtie aş fi putut să aştern un poem dacă nu s-ar fi aşezat această rază de soare pe care ştiu că nimeni nu o poate clinti prietenul meu din copilărie a trecut ieri pe la mine el are şi acum tot 13 ani eu clatin întunericul cu barba mea albă
Rodian Drăgoi (1 februarie 1951 - 9 noiembrie 2018)
38 | A n u l 1 , n u m ă r u l 7 , i u l i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie Interviuri cu poeţi Interviu cu ambasadorul literaturii române în Germania, doctorul Christian W. Schenk 1) Domnule doctor sunteți născut la Brașov în 1951, ați urmat liceul la Codlea, iar în 1976 ați părăsit România. Ce amintiri aveți din această perioadă? Personal am numai amintiri frumoase. M-am născut, e adevărat la Brașov - pe atunci orașul Stalin - dar am copilărit la „Concordia”, o așezare minieră numită mai târziu de comuniști „Colonia 1 Mai”. Nu aveam primar, nici Sfat Popular, nici militia, deci, nu prea simțeam problemele pe care atunci le avea țara. Aprovizionarea era bună, curent, încălzire, apă aveam în permanență fiindcă ne autoaprovizionam, adică mina producea și curentul electric (generatoare), apa (un rezervor de la un izvor de la poalele Măgurii Codlei), iar lemnele le primeam tot de la întreprinderea minieră; deci, nu am avut de ce mă plânge. Am avut o copilărie frumoasă, o parte din vacanțe le petreceam la București unde, de mic copil, am avut ocazia să cunosc o serie de mari personalități culturale prin soțul unei verișoare care era „mare șef” la Casa Scânteii (astăzi Casa Presei Libere). 2) Ați primit educație în trei limbi (germană, maghiară și română). A fost acest lucru o necesitate? Este util creatorului să fie poliglot? Desigur că este util! Am crescut în mod automat cu trei culturi şi m-am format în tot atâtea. Am avut privilegiul să-i citesc pe Eminescu în română, pe Ady Endre în maghiară sau pe Johann Wolfgang Goethe în germană. Nu a fost o necesitate să învăț aceste trei limbi ci, pur și 39 | A n u l 1 , n u m ă r u l 7 , i u l i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie simplu, așa a fost să fie: mama fiind austro-ungară, tata german de origine, iar limba țării - evident - româna. Acasă vorbeam, de când mă știu, toate trei limbile: cu mama maghiara, cu tata germana, cu fratele meu mai mare, româna. Școlile le-am urmat amestecat, preponderent în limba română. 3) Ați debutat în 1961 în revista pentru copii Luminița din București, sub îndrumarea lui Tudor Arghezi. Ce amintiri vă leagă de această personalitate a literaturii române? După cum am spus mai sus, vacanțele mi le petreceam, cel puțin o parte, la București. Cum soțul verișoarei mele (eu fiind cel mai mic dintre toți verișorii) lucra la Casa Scânteii, doream și eu, copil de 9-10 ani, să văd o tipografie cât și redacția revistei Luminița care fost succesoarea revistei „Pogonici”, care apăruse între 1949 și 1953 și era editată de „Comitetul Central al Uniunii Tineretului Muncitor”... Acolo i-am întâlnit pe Victor Tulbure și Dan Deșliu pe atunci, dacă-mi amintesc bine, redactori la revista „Scânteia”, dar se ocupau și de Luminița. Prin ei, cât și prin soțul verișoarei mele, am ajuns la Mărțișor, am făcut o pastișă după zdreanța lui Arghezi, poezia mea numindu-se “Firuleț”, tot un cățel ca și zdreanță dar care nu fura ouăle fierbinți și făcea alte drăcenii prin ogradă. poemul l-a amuzat în așa măsură încât Argezi „a dat ordin” să fie publicată... Așa am debutat eu cu ‚’’Firuleț’’... Îmi amintesc foarte bine de acea vară toridă cu deosebită plăcere; amintirile celorlalte veri se cam amestecă în memoria mea. La centenarul Arghezi m-a îndemnat prof. univ. Gheorghe Bulgăr să scriu despre amintirile mele care au fost prezentate la Mărțișor și publicate ulterior de către George Vulturescu în Revista Poesis în anul 1990 (An. 3, Nr. 7/8). Îmi amintesc foarte bine 40 | A n u l 1 , n u m ă r u l 7 , i u l i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie de vremea cireșelor când copiii săreau peste gard și Arghezi îi alunga și striga la ei. Vindea cireșe... nu-s povești! Evident că eu mă simțeam privilegiat, nu fiindcă Arghezi ar fi fost poet ci, în primul rând, pentru faptul că eu aveam voie să culeg fără a fi alungat... Aveam pe atunci 10-11 ani. 4) Sunteți un spirit atent la realitățile înconjurătoare, opinia dv. contează. În anii 80 ați fost declarat de regimul comunist persona non grata pentru opinia dv vehementă cu privire la măsurile aberante de a urbaniza forțat țara. Actuala politică din România îndrumă țara pe o direcție bună? Da, am fost declarat în 1986 persona non grata (și dușman al poporului) sub semnătura Elenei Ceaușescu (dosarul se află la Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității - CNSAS), din cauza unui articol scris în revista de exil „Convergențe Românești” care apărea la Londra. Am fost „reabilitat” la Cotroceni de către Frontul Salvării Naționale în frunte cu Ion Iliescu. Această „reabilitare” nu ne-a plăcut niciunuia dintre cei invitați, toți foști „dușmani ai poporului”, nefiind nici criminali, nici deținuți frauduloși. Probabil nu s-au gândit prea mult la ceea ce implică acest cuvânt; nu trebuie uitat totuși că toți erau din vechea nomenclatură. Noi nu eram pe atunci prea bine informați, țara fiind închisă ermetic; nimic nu ajungea în afară, nimic concret! Politica de astăzi, cel puțin după aparențe, încearcă multe dar, din păcate, reușește puține. Totuși în 30 de ani s-ar fi putut întâmpla mai multe! Guvernanții uită că o țară se ridică prin cultură, ceea ce nu însemnă numai artă, ci educație, învățământ, angajament social; nu trebuie uitată nici infrastructura care constituie
41 | A n u l 1 , n u m ă r u l 7 , i u l i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie venele (și arterele) unei societăți productive. În astfel de condiții nu pot spune încă dacă politica îndrumă țara spre o direcție bună! 5) Cunoașteți bine literatura română din diaspora. Cum ați caracteriza-o? În diaspora literatura română este aproape inexistentă. Cei care emigrează se adaptează foarte repede țărilor gazde încercând să scrie în limbile acestora sau, și mai rău, scriu în română și se lasă traduși nepublicând originalul... Singurele ieșiri le fac traducătorii care, la rândul lor, nu sunt nici sprijiniți, nici încurajați de vreo instituție responsabilă. 6) Ce se poate face pentru o mai bună promovare în România a literaturii din diaspora? Singura posibilitate de promovare sunt, evident, traducerile. Din păcate tot mai mulți traducători buni se lasă păgubași tocmai din motivele expuse mai sus. Năvală dau traducători prost cunoscători ai limbilor în care traduc. Nu este suficient să vorbești o limbă, să te descurci pe stradă sau la muncă, trebuie să-i cunoști toate dedesubturile, să-i cunoști cultura și nu în cele din urmă să fii tu însuți creator. 7) Literatură română a cunoscut mai multe perioade, o radiografie atentă a valorilor literare din anii dictaturii comuniste reliefează mai multe aspecte. Cum ați caracteriza-o dvs? Desigur că s-a scris multă literatură proletcultistă, dar s-a scris și multă literatură valoroasă. Fără să dau nume, unii au scris în același timp opere de valoare și cât și proletcultiste, alții s-au axat numai pe profit 42 | A n u l 1 , n u m ă r u l 7 , i u l i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie și indulgența dictaturii, alții au încercat să se eschiveze pe când cei din urmă nu au făcut compromisuri preferând pușcăria. Totuși nu aş putea spune că perioada dictaturii ar fi estompat creațiile de valoare atâta timp cât nu erau împotriva ei. Literatură de sertar nu prea cred că a existat, așa cum au venit unii după ’89 cu acele „cărți cenzurate”! Dacă ar fi fost să fie cenzurate înseamnă că au fost predate, dacă au fost predate, autorii acelor lucrări ar fi fost eliminați din prima! 8) Ce ne separă pe noi românii de literatura Occidentului? Nimic în afară de ce am spus mai sus: Interesul celor avizați pentru promovare! Valorile sunt aceleași, scriitorii din țară nu au, din păcate, aceleași posibilități ca în Occident. Evident, repet, interesul oficialilor, instituțiilor culturale și nu în cele din urmă cel al guvernanților, dar și în multe cazuri - orgoliile deplasate și egomania scriitorilor. Editorii fug după bani publicând orice lucru care înfundă piața de carte prin abundență și nu prin calitate. Distribuția cărții e catastrofală, ba chiar aproape inexistentă. Editurile mari cu istorie grea în spate se duc la fund în favoarea editurilor profit. Puține edituri mai sunt finanțate de Consilii Județene sau Municipale, de către Ministerul Culturii sau de către Uniunea Scriitorilor. Chiar și acelea care sunt finanțate, la ce folos, dacă acele cărți intră direct în arhivele editurii și poate 20 de exemplare la autor? Cine să le citească dacă nu ajung acolo unde trebuie? 9) Care sunt ingredientele necesare unui autor să acceadă la gloria literară? Talent, disciplină și muncă, muncă și... muncă!
43 | A n u l 1 , n u m ă r u l 7 , i u l i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie 10) Sunteți un scriitor valoros, membru al Uniunii Scriitorilor din România dar și din Germania. Aveți anumite tabieturi? A scrie este un proces intim precedat de inspirație, de gând. Ce limbă folosesc gândurile dv? Cât de valoros sunt, nu știu. Dacă am tabieturi? Probabil! A scrie a devenit un obicei, o necesitate și o „relaxare obositoare”, dar în tot ceea ce fac încerc să fiu cât se poate de minuțios, ba chiar meticulos. Dacă e o manie? Nu! Desigur că a scrie este un proces intim, dar nu întotdeauna oglindește starea de spirit momentană, nici nu caracterizează neapărat autorul. Totuși biografia este importantă! Având trei limbi materne gândurile mele se reflectă dependente de situație, în una dintre limbile mele native nu și în cele adoptate. 11) De ce pentru literatura română nu s-a acordat încă premiul Nobel? Ba, s-ar fi acordat dacă scriitorii nu ar fi fost atât de orgolioși! Au fost, după cum bine știți, mai multe propuneri pentru nominalizare, dar unul îi tăia mereu altuia craca... Dacă unul este bun atunci vin nouă și-l sapă, la noi în Vest cel puțin, dacă unul este bun vin alți nouă și-l sprijină. Chiar și în alte țări din Est este la fel ca în Vest, dau doar două exemple: în Ungaria are Imre Kertész premiul Nobel pentru literatură, în Polonia Henryk Sienkiewicz, Władysław Reymont, Isaac Bashevis Singer, Czesław Miłosz, Wisława Szymborska premii Nobel pentru literatură... adică? Sunt mai buni, scriu mai bine? NU! 12) Credeți în destinul literar anunțat genetic? Nu cred în niciun destin literar genetic! Nu cred nici în „românul s-a
44 | A n u l 1 , n u m ă r u l 7 , i u l i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie născut poet”! Fiecare țară cu bunele și cu relele ei, fiecare cu istoria ei, iar Europa (cel puțin în cea istorică) cu genetica ei caucaziană! 13) Are literatura română viitor? Are lumea, Europa, în viitor literatură? Așa și literatura română! Sunt sigur că literatura va continua ca de la Ghilgameș încoace. S-a scris în piatră, pe pergament și hârtie, se scrie pe medii electronice, de ce n-ar avea viitor? Pe ce se scrie nu contează. Poate în viitor se va scrie direct pe electrozi cranieni ce vor duce informațiile direct în creier! De ce să nu existe un viitor și pentru literatura română? 14) Care va fi poezia viitorului? Nu sunt profet! Cu siguranță poezia va merge sub o formă sau alta mai departe. Deocamdată observ că poezia experimentală merge doar spre „elevații poetici” și se îndepărtează mult prea mult de simplii dar adevărații iubitori de poezie, pe când poezia cu formă clasică dar conținut adaptat timpului e în revenire. Poezia socială cred că se va impune în literatură și în conștiința poeților, poezia cu tentă expresionistă și metaforică!
A consemnat Ovidiu Cristian Dinică
45 | A n u l 1 , n u m ă r u l 7 , i u l i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie
Semnal - carte de poezie
Am primit la redacţie volumul de poezii „Patria amară” al poetului buzoian Lucian Mănăilescu. Am descoperit în aceste pagini un poet care scrie versurile cu multă luciditate, care jonglează relaxat între formulele clasice şi cele moderne, între variantele cu rimă şi cele în vers liber, dar care cunoaşte şi sensul ascuns al cuvintelor, dezvăluit în multiple substraturi şi înţelesuri. El nu ezită să expună realitatea crudă, exprimându-şi opiniile cu sinceritate, cele ale unei generaţii ţinută forţat în întuneric: „Maşina de fabricat întuneric sufocă nopţile albe ale generaţiei mele”. Este o carte neobişnuită, pentru că în ultimul timp poeţii, scriitorii în general, au evitat să scrie despre patrie şi patriotism. Autorul arată că este implicat emoţional, el creează starea de tensiune lirică măcinat de amintirile atât de tragice ale represiunilor comuniste, de traumele războiului sau de actualitatea brutală. Incursiunile lirice ne transferă spontan între dezamăgiri contemporane: „În ţara mea surdo-mută / interzisă îngerilor şi poeţilor, / flutură 46 | A n u l 1 , n u m ă r u l 7 , i u l i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie
drapele şi iluzii…/ fericirea se vinde ambalată / în pungi de plastic / săptămâna are şapte duminici” sau din tinereţe: „întrun liceu în care zborul era pedepsit / mai rău decât fumatul sau prostia”, între sentimente contrare: „toţi au trăit ceva mai bun decât viaţa”, „ceri de băut o otravă mai tare ca viaţa” şi cele contradictorii: „într-o ţară în care a triumfat suprarealismul”, unde simte că „nu mai e loc în morminte şi nici în cer”. Şi totuşi, oricât de tulburătoare par versurile, oricâtă îngrijorare degajă, în ele respiră un patriotism real, o aspiraţie către ţara ideală a poetului. Metafore intense ţâşnesc din toate paginile acestei cărţi: „râurile tale curg invers… până se pierd în izvoare”, „nu mai sunt decât stoluri negre de cruci, rotindu-se peste morminte”, „oceane în flăcări”, „cadavrele statuilor”, „a aprins zăpezi” şi fac şi ele lectura incitantă şi emoţionantă.
Fabian Catrenescu
47 | A n u l 1 , n u m ă r u l 7 , i u l i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie Note de lectură
MIRCEA IVĂNESCU, scriitor și traducător român, s-a născut la 26 martie 1931, în București și a decedat la 21 iulie 2011, la vârsta de 80 de ani, în Sibiu. A urmat studii universitare în cadrul Facultății de Filologie, secția franceză de la Universitatea din București. A fost redactor la Agerpres, la revista „Lumea”, la Editura pentru Literatură Universală și la revista „Transilvania” din Sibiu. Este considerat un precursor al simbolismului și postmodernismului literar românesc și a făcut parte din această miscare literară, care căpătase o amploare deosebită la Sibiu, în jurul anulor 19861996. A frecventat o perioadă îndelungată cenaclurile literare sibiene, precum cel al revistei “Transilvania”, al revistei EUPHORION, cenaclul ”Lumina” și cenaclul ”Vladimir Munteanu”. A tradus romanul Ulysses al lui James Joyce și numeroase scrieri din opera lui William Faulkner, Robert Musil, Jostein Gaarder și F. Scott Fitzgerald. A tradus și o serie de scrieri narative, jurnale și corespondență ale lui Franz Kafka. Pentru că l-am cunoscut, în jurul anului 1985 și mi-a fost și mentor în reluarea activității mele literare, la Sibiu, asupra activității sale literare am avut ocazia să scriu mai multe cronici literare și comentarii, dintre care acest comentariu, pe care îl voi releva mai jos, a apărut cu ani în urmă în ”Oglinda literară” sub redacția importantului scriitor român, Gheorghe Neagu. 48 | A n u l 1 , n u m ă r u l 7 , i u l i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie
POSTMODERNISMUL LUI MIRCEA IVĂNESCU Poezia curentelor postmoderniste - un edificiu liric de mediu și scurt metra j- a fost construit cu succes în peisajul literaturii contemporane românești și de către Mircea Ivănescu, din elemente structurale de firească sensibilitate și imaginație, întrun sublimat de interioritate contrastantă - conflictuală și de incantație apollinică-, expusă în sensuri metaforice cu configurații suprastilistice de simbol… Asistăm la acest scriitor la seria construcțiilor poetice în afara convențiilor estetice cu un liant de metaforă specifică genului său livresc, în crome stranii și în vibrații asonante! Descoperim în registrul armoniilor fonice ale creatorului de sublimări literare partituri ale dizarmoniilor cosmice, sonanțe care dezvoltă voliţii şi atitudini propensive limaxise, stări noetice ce reverberează celestul în integralitatea existențialismului uman cu o rezistență comprehensivă nebăuită în ecuațiile sale estetice (din „Versuri”...vorbe, vorbe, vorbe; din „ Alte poezii”... poezia e altceva...). Acest gen de versificație, analogică prozei scurte, se soluționează sistemic prin substituirea unor termeni clasici lirici și în ritmicitate din text cu algoritmările estetice ale grotescului ideomatic, mitului, chiar și a satanicului, a răului și tragismului uman, a sinistrului, totul spre a se crea în structurile poetice înterfeţe - măști cu reflexii duale - antinomice, compoziții de natură telurică și apolinică, de o înaltă factură simbolistică și neoexpresionistă, opuse prețiozității estetizante… Se vor pune 49 | A n u l 1 , n u m ă r u l 7 , i u l i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie
în evidență toate aceste ipostaze valorizatoare ale creaţiei lui Mircea Ivănescu prin tropismele metaforei,specifice, prin corespondențe și analogii de termeni identificatori prin simple intenții, fie ele și absconse: frumosul, concretul uman și normalitatea ontologicală în structuri cu formulaări ermetice. Dar, rolul pe care și l-a luat poetul a fost acela de a umaniza naturalul și socialul, prin utilizarea acestor elemente literare postmoderniste cu principii simbolistice dominate lingvistic de imagismul metaphoric și impresionismul pictural - esențe lirice care ne despart de creațiile versicate clasice și, aceasta, prin înlăturarea măștii, iluziei, exoticului și disimulării în actul creației.... Mircea Ivănescu, așa cum l-am cunoscut şi cum l-am putut urmări direct în abordările critice ale creațiilor prezentate de diferiții autori sibieni sau din afară în cadrul sedințelor de lucru ale cenaclurilor sibiene, a fost unul dintre puținii poeți care în destinul și voința-i livrești a putut să realizeze facil, de multe ori cu tentă ironică, comparații – corespondențe cu principiile textelor comparate, rostind frecvente citate, bine articulate în contextul acelor ședințe, din scrierile lirice ale lui Baudelaire, Paul Valery, E.A. Poe, W. Williams, S. T. Eliot sau din Dylan Thomas… Cocheta foarte relaxat cu Paul Eluard, cu J. P. Jouve, G. Apollinaire și într-un cadru ofelian cu Jean Arthur Rimbaud.... Poetul nega, cu accente sociologice radicale, valorile civilizației tradiționale, până la a le ignora, atunci când repede întra în dialog cu noi , dar și cu Tristan Tzara sau cu R. Barthes, A. Breton, P. Claudel, Pierre Reverdy, Umberto Saba și cu Giusepe 50 | A n u l 1 , n u m ă r u l 7 , i u l i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie
Ungaretti… Sau, de multe ori esențializa prin a particulariza cu o spontaneitate genuină rezonanțele meditative ale sensibilității și neliniștilor cotidiene, preparând pe loc soluții politice, pe care le releva doar anecdotic, ca pe o iubire aridă pe care o asocia cu melancolia și singurătatea în fața neantului, cochetând, de această dată, cu Vittorio Sereni, Garcia Lorca, A. Ginsberg, Hermann Hesse, Robert Musil, Raymond Queneau ori cu J.R. Jimenez, sau lua figura profetului, tălmăcind mesajele transmise de textele auctoriale ale participanților cu creații în ședințele de cenaclu, aducându-le în luminare poetică, prin descifrarea facilă a magiei misterelor existențiale induse și a filoanelor filigran din cotloanele textelor expuse pe care le explora și le expunea spre analiză în cenaclu. Lucra cu o sumă de culturi și învățături sedimentate în conștientul și lăuntricul său, pe care ni le releva spontan, dialogând, astfel cu noi și, în același timp, cu Saint-John Perse sau D. H. Lawrence, Bernard George Shaw, Craig Marianne Moore, E. W. L. Pound, ori cu W. C. Wiliams... Apăsând pe pedala realismului în lucidele sale observații, îl semnifica pe Cesare Pavese și pe Salvatore Quasimodo, contând mult pe personalitatea singulară și expresivă a liricii lui Rainer Maria Rilke și a lui Rabindranath Tagore... Mircea Ivănescu s-a configurat, astfel, el însuși, într-un simbol creator și critic al postmodernismului literar în România! - De ce? Pentru că a reușit o sindinamică spațial sinchorologică a unei altfel de literaturi, autentice, cu discurs inedit, raportat la mediul literar sibian și nu numai, o inducere a acestui curent postmodernist 51 | A n u l 1 , n u m ă r u l 7 , i u l i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie
narativ în substituirea lirismului accentuat din poezia românească contemporană… A reușit cu success aceast lucru, așa cum o releva însăși Mircea Ivănescu în “Poezia e altceva, vol. Versuri, 1968”, argumentând prin intervențiile sale edificatoare, prin structurarea accentuat anecdotică, expresionistă și ficționist transfigurativă a formelor și stărilor sensibile și abisale din canoanele literare, de la satiric și până la descifrarea parmenidică a misterului ființării... Prin poezia inedită și prin critica doctă dezvoltată, în principal în cercurile literare sibiene, Mircea Ivănescu a fermentat suprarealismul și a activat expresionismul în lirica sibiană, în forme convenționale atipice și a reușit să le extrapoleze cu mult succes din mediul literar sibian în poezia românească din acei ani memorabili pentru literatură, să devenă bază axiologică pentru elevația creației lirice stilizate postmoderne, doar din sedimentele impresiilor entive lăuntrice, revelatoare... Reuşise, într-un scurt timp, Mircea Ivănescu, neeludând și pe alți făuritori de literatură românească, inducerea masivă a simbolismului din posmodernist în spaţiile literare româneşti la sfârșit de secol și de mileniu, la cotele pe care le reușise alţi titani ai literaturii cu decenii înainte, în alte spații literare, amintind, desigur, de Allan Edgar Poe, W. C. Wiliams, Henry Louis Mencken, Edmund Wilson și de John Crowe Ransom în critica literară și eseistica americană, sau de Andre Gide, J.F.E. Lemaitre, Andre Maurois, Andre Thibaudet, Charles Mauron, Jean-Pierre Richard, Jean - Paul Sartre și de L. Goldman în critica literară și eseistica franceză, de Friedrich 52 | A n u l 1 , n u m ă r u l 7 , i u l i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie
Gundolf, Karl Kraus și Werner Krauss în critica literară germană, de Eugenio Montale și Antonio Gramsci în critica literară italiană, de William Edmund Gosse, Edward Herbert Read, Middleton John Murry și Arthur Symons în critica literară și eseistica engleză, de Gomez de la Serna și Miguel de Unamuno în literatura spaniolă și nu numai.... În același timp, prin erudiția și talentul scriitoricesc, cât și grație activității sale de traducător, prin numeroasele traduceri din limba engleză, să nu uităm de traducerile din Wiliam Faulkner (Povestiri...), din Francis Scott Fitzgerald (Marele Gatsby), din Soren Aabye Kierkegaard (Şcoala creştinismului) și din Friederich Nietzsche (Naşterea filosofiei în epoca tragediei greceşti), culminând cu traducerea romanului Ulysses al prozatorului irlandez James Augustine Joyce, scriitorul Mircea Ivănescu devine un reper literar de cel mai înalt rang în literatura română și, de ce nu, în cea universală la sfârșitul de secol 20 și la începutul de secol 21... În prezența scriitorului poet eseist și traducător poliglot Mircea Ivănescu, de multe ori, găsindu-mă, tot de atâtea ori, modestia sa conjugată cu înalta cultură, dialogul livresc cu acesta - erau pentru mine un permanent antren la inedit şi la transcenderi metafizice, mereu mă fericea și mă fascina…! De aceea, îi voi păstra, cât voi trăi, imaginea vie în memorie...! Gheorghe Apetroae, Sibiu.
53 | A n u l 1 , n u m ă r u l 7 , i u l i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie
Pagina redacţiei Reamintim că autorii nu ne pot propune direct poezii proprii pentru publicare în această revistă! Publicăm doar poezii pe care le selectăm dintre cele pe care le „monitorizăm”. Puteţi însă publica fără restricţii poezii în grupul literar pe care îl monitorizăm cel mai frecvent: https://www.facebook.com/groups/ateliermonitoruldepoezie/
Dar puteţi propune poezii ale altor autori, dacă vi se par atât de bune încât trebuie neapărat reţinute între paginile acestei reviste. De asemenea, puteţi propune traduceri din poezia universală contemporană, interviuri cu poeţi, recenzii ale unor cărţi de poezie, eseuri despre poezie etc. Materialele acestea le puteţi trimite prin mesaje pe pagina oficială de facebook a revistei Monitorul de Poezie: fb.me/monitoruldepoezie Răspunderea pentru conformitatea celor trimise şi acordul autorilor cade în sarcina colaboratorilor care trimit aceste materiale. Nu garantăm, însă, publicarea. Vă mulţumim pentru lectură! Director revistă: Ionuţ Calotă
54 | A n u l 1 , n u m ă r u l 7 , i u l i e 2 0 1 9