Monitorul de poezie Revistă foileton, cu poezie de bon-ton
Anul 1, Numărul 5, mai 2019, ISSN 2668-0440 Se distribuie gratuit.
Interviuri
cu poeţi Poeţi – In memoriam
Festivalul de poezii vivante Resurse pentru globalizarea poeziei
Poezie de colecţie
Monitorul de poezie Editorial
Festivalul de poezii vivante 1.10.100 Un festival, zece ediţii, o sută de poeţi. Acesta a fost Festivalul Internaţional de Poezie Bucureşti 2019. Îi dorim să ajungă măcar le ediţia 50, aşa cum se întâmplă anul ăsta cu Festivalul Internaţional de Poezie de la Rotterdam. Ne-am bucurat de săptămână intensă, diversă, aprinsă, uneori controversată, alteori ploioasă, zgomotoasă, dar totuşi atât de frumoasă, în care poezia a strălucit. Poezie pentru toate vârstele, pentru toate gusturile, în spaţii diverse, de la cele ale Muzeului Naţional de Literatură, devenit loc de pelerinaj pentru poeţi, la eleganta Aulă a BCU, la istorica sală Auditorium a Bibliotecii Metropolitane sau la cluburile consacrate deja pentru serile de literatură, precum Tramvai 26 sau Londohome, dar şi alte spaţii noi, la fel de atractive. Mă simt mândru că am făcut parte din afiş, că am fost nu numai în public, ci şi pe scenă, pentru al doilea an consecutiv. Tinerii au fost şi ei implicaţi, puşi faţă în faţă cu poeţi aleşi, chiar la ei acasă, în licee.
1|Anul 1, numărul 5, mai 2019
Monitorul de poezie
Pe tineri i-am regăsit deosebit de curioşi, atraşi de poezia experimentală, sonoră şi vizuală, în underground, desigur, la subsolul unui palat, dar nu în tot Universul, ci doar într-un Apollo aproape clandestin, pe o scenă obscură. Poeţi de pe tot mapamondul au invadat capitalele, inclusiv capitalele moldovene, pentru că în paralel au avut loc festivaluri de poezie şi la Iaşi şi la Chişinău. Am văzut poeţi străini cu CV-uri bogate sau cu show-uri impresionante, dar şi poeţi români care au dovedit că nu sunt cu nimic mai prejos acestora. Şi cum poezia stârneşte toate celelalte arte, ne-am bucurat şi de muzică, teatru, fotografie, pictură, mimă şi altele. S-a terminat, dar ne este deja dor. Pentru că este minunat să te bucuri de poeţi mai ales cât timp aceştia sunt în viaţă. Oricum, noi continuăm în paginile acestei reviste festivalul nostru lunar de poezie. Ionuţ Calotă, director revista Monitorul de Poezie
2|Anul 1, numărul 5, mai 2019
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
ca spaimă se-ntâmplă să-mi fii femeie depărtată cu fericirea hazardată ca un frig, să-mi semeni noaptea în fiecare dimineață, ziua, umbrirea ta mă-ncetinește, mi-e greu să pierd mirajul tău puțin, încă sunt pustnic la poalele umbrei. cămașa mi-e spaimă pe umeri, arsă de-apăsarea degetelor tale, glasul devine greu cu târziul, dor de trup și împotrivire. mai tristă-mi pleci prin taina vinului vechi pe-acoperișul celest, numai cenușă roșie.
Eugen Pohonţu
3|Anul 1, numărul 5, mai 2019
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
* lumina înfăşurată pe după umerii tăi se vindecă de căzut dintr-o parte, îşi satisface obişnuinţa cu un cer al gurii roşu, cu un absurd fără conştiinţă care, mâine, are voie să fie în întregime al tău dacă nu eşti atent la semnele dintr-un greu de spus ele vor îmbătrâni între diferenţele de casă şi instinctul primar al unui mare circ de oraş e bine să ştii că patima e tot patimă, copia fidelă a trupului unei năluci care se întinde din ce în ce mai mult pe locul unde umerii au iubit-o repetându-se câte doi de aici încolo e mai simplu să fii vina unei întinderi cu pereţii subţiri, sensul giratoriu de lemm nu te mai pune pe fugă
Daniela Toma (din volumul Nunta nălucilor de hârtie – 2019)
4|Anul 1, numărul 5, mai 2019
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
* vecina își plimbă cîinele la ora șapte morții și neamurile lor sănătoase patul de la intrare s-a descompus într-o fiertură tavanul din vis împinse un cărucior mai fluieră și vecina poc poc sub pasta de somnifere frumusețea lor mă întristează o băutură ieftină păruse și ploaia sunete se revărsară în dâre sclipitoare cuvintele astea mă sperie.
Ionel Ciupureanu
5|Anul 1, numărul 5, mai 2019
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
Fără motiv astăzi mi-am dorit să fiu și n-am fost cireșul alb pregătit de risipă mi-au rămas cuvintele risipite ca un păstor în urma lor fluier.
Gabriela Tănase
6|Anul 1, numărul 5, mai 2019
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
* astăzi pentru câteva clipe o pasăre s-a așezat lângă mine pe marginea balconului de la etajul 9 alungându-mi singurătatea drept răsplată când și-a luat zborul am însoțit-o câteva clipe deasupra străzii
A.T. Silviu Dachin
7|Anul 1, numărul 5, mai 2019
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
Simțuri în neştire Nu ştiu căt e de natural Să nu mai auzi Bine de la o vârstă Să nu mai vezi Să nu mai guşti sau să miroşi Dar mai ales să nu mai atingi Şi să nici nu mai ştii Cum e să fii atins Ce să mai pierzi să uiți să disperi? Zâmbeşte minunii că toate trec Şi chiar de aceea sunt Atât de palpabile Uite îmi zâmbeam Unui gānd în stația de tramvai Cu simțurile în neştire Şi la geamul unui jeep Mă salută Doctorul meu de familie Zâmbeşte şi mă întreabă De sănătate Sunt bine îi zic mai am dureri dar nu insistă Sunt mai omenoase Ne-am urat de bine Nu-i char atât de greu Şi mi-am zis uite domnule Totuşi e fain dacă Şi doctorul se poate molipsi De zâmbetul meu
George G. Asztalos 8|Anul 1, numărul 5, mai 2019
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
* aş vrea să cumpăr o stradă să fie doar a mea iar clădirile care o înconjoară să aibă ochii de bezea şi pereţii de catifea aş vrea să-mi fac un zgârâie nor în Tibet şi să ascult muzică cu nume de ţigări şi concret vinul să cadă multiplicat în cioburi pe podea aş vrea să scriu sânge dar carnea-mi plânge se zdreleşte de poezia asta în care am vrut să zidesc cuvântul ana Ionuţ Calotă
9|Anul 1, numărul 5, mai 2019
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
pâine pentru fluturi Fii foc și arzi, iubește-te cu mine, Verigi de fum din noi să se înalțe Spre cerul care scutură destine Și-ncearcă de zăpezi să se descalțe Fii râu și curgi, iubește-te cu mine, Cascade verzi din noi să se coboare Prin stânci căprui brodate cu suspine Și flori de colț ce-au divorțat de Soare. Fii aer mov, iubește-te cu mine, Pui de furtuni în piept să ne danseze, Din două tremurări de ploi divine, Cernute din planete siameze. Fii lemn și taci, iubește-te cu mine, Stejari și ulmi să-și legene coroana Sub toamna ce învață să se-nchine La zidul sfânt din care plânge Ana. Fii gând și zbori, iubește-te cu mine, În Absolut să risipim condeie, Iar păsări îmbrăcate-n crinoline Să cânte la final de Odisee.
10 | A n u l 1 , n u m ă r u l 5 , m a i 2 0 1 9
Monitorul de poezie
Fii Lut și treci, iubește-te cu mine, Să fim plămada caldă din săruturi Și peste noi, Lumina dacă vine Să ne transforme-n pâine pentru fluturi. Mihaela Borzea
11 | A n u l 1 , n u m ă r u l 5 , m a i 2 0 1 9
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
Full moon nesomnul lichefiază visele nevisate și noaptea strivește tăcerea sub pașii ei de pisică urletul stins al mirării că încă mai respiri se strecoară pe îndelete printre zvonurile de primejdii neînțelese în timp ce printre genele femeilor tale rămase de ani în penumbra amară a țărmurilor invadate de meduze ciudate se preling lacrimi dese degeaba te mai întrebi încotro să mai pleci când cearcănul de cenușă al drumului către insula ta se închide încet dar sigur sub povara unor viitoare ploi la fel de inevitabile ca foamea ta de cuvinte uitate George Mihalcea
12 | A n u l 1 , n u m ă r u l 5 , m a i 2 0 1 9
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
pseudo-autodafe atât vă spun nu mă iubiţi sunt văduva neagră vă mănânc creierul la micul dejun inima la prânz uneori şi ficaţii până seara veţi fi o amintire doar sunt fără milă vă devorez încet aş spune fac din procesul acesta chiar o artă şi totuşi promit veţi savura fiece clipă sunt sadicul ideal ideal ideal nu mă veţi uita n-aveţi cum în ochii voştri citesc dragoste ură pasiune spaimă dor sunt văduva neagră perfectă perfectă perfectă promit o să vă ţin vii în mine sau poate dacă sunteţi cuminţi v-aşez într-un insectar poetic Anca-Iulia Beidac
13 | A n u l 1 , n u m ă r u l 5 , m a i 2 0 1 9
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
Veghea cazematei
S-a stins inflorescența sonoră de mitralii Sub stinsa genoveză lumină dioscură. În ochiul cazematei cu cearcăn de rugină Retina-i năpădită de-o veghe clar-obscură. Glykon deschise poarta-n șuvițele lui triste Și-n lacrimi veliere s-au scufundat sub pleoape. Pe valuri, santinela e dusă la culcare... Doar oarba cazemată veghează peste ape.
Constantin H. Ghiţă
14 | A n u l 1 , n u m ă r u l 5 , m a i 2 0 1 9
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
*
în fiecare noapte îmi iau viaţa înapoi sunt plină de contradicţii ca lumea de dumnezei pe zidul nopţii se prelinge o umbră nu ştiu dacă eşti tu sau pasărea care mi-a zburat din colivie în timp ce face ocolul pământului pe scări urcă în fugă un zâmbet visează îmi strigă îngerul iar eu nu-mi găsesc ochelarii nu mai ştiu care e visul care realitatea treptat vocea lui se mută la capătul străzii tu aluneci tot mai mult din visul meu singurătatea stă în uşă ca un câine
Nuţa Crăciun
15 | A n u l 1 , n u m ă r u l 5 , m a i 2 0 1 9
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
Haiku sfârșitul zilei cântecul cucului scutură păpădia
Florin Golban
Nu de puține ori, armătura haiku-ului e constituită din nuanțele pe care le semnifică elementele sale, tonuri pe care nu le sesizezi la prima citire. Te întrebi cum de poate scutura cântecul cucului o păpădie. Mai ales când știi din alte poeme că această ispravă a fost săvârșită de sunete mult mai puternice, cum ar fi bătaia clopotelor sau salvele de tun. Prima parte a poemului te pregătește însă subtil să accepți această virtualitate. Sfârșitul zilei e momentul unei tăceri aparte: s-au isprăvit treburile, oamenii s-au adunat pe la case, umbrele se lungesc, rumoarea gâzelor a încetat, soarele e gata să scapete. E o liniște care s-a așezat, una aproape împăcată... și deodată, total neașteptat, cântecul scurt, repetat, sacadat, incisiv al cucului în această cutie de rezonanță pregătită cu siguranță pentru o altă ceremonie. Păpădia, cu aureola ei timidă, se sperie și se scutură. 16 | A n u l 1 , n u m ă r u l 5 , m a i 2 0 1 9
Monitorul de poezie
Dacă stăm totuși să ne gândim, nu este sigur că faptul evocat este unul observat realmente. Eu nu pot să-l atest, poate nici autorul nu l-a văzut aievea. Dacă s-a întâmplat cumva, mai curând s-a petrecut fără să-l perceapă cineva. Și, chiar și așa, e de crezut mai curând că ar fi vorba de o coincidență și nu de o legătură cauzală. Este de fapt un lucru extrem de verosimil. Aflat undeva la hotarul dintre real și imaginar. Acolo unde faptele sunt mai presus de banalitatea realității. Unde un dram de închipuire aduce realității tremurul spiritului. Dar mai este el unul care poate fi evocat într-un haiku? Da, dacă așa simte cel care a citit suficiente poeme ca să poată face acest lucru spontan, fără să apeleze la articole de regulament, și se poate bucura candid de ceea ce citește. Corneliu Traian Atanasiu
17 | A n u l 1 , n u m ă r u l 5 , m a i 2 0 1 9
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
Caz (ne)clasat Se făcea că plouă cenușă ca într-un crematoriu nemțesc, ceața sugruma lanul de porumb, lanul de porumb, fuga mea. La fiecare pas îmi cădea câte un deget, câte un ochi, câte o buză, m-am trântit până la gât în mlaștină mov, peste deal treceau trenuri și fulgere, peste deal nu trecea nimeni. Prin oase, omizile înfloreau frica, nu voiam, nu voiam să mă gândesc, nu voiam să mă gândesc la noi. Număram pe degete de câte ori am spus iubesc, nu mai aveam degete, cu ultima unghie am aprins foc, cu ultimul ochi arzând m-am uitat departe, departe în mine, nici un fir de iarbă nu s-a mișcat și am știut că sunt singur. Aproape dimineața, norii încă se goleau de plumb cum se golesc oamenii unii pe alții, apoi se despărțeau împărțind o pasăre. 18 | A n u l 1 , n u m ă r u l 5 , m a i 2 0 1 9
Monitorul de poezie
Și de peste deal au început să vină oameni în uniforme, lanternele săpau tunel prin mine, la capătul său, un mort despachetat. Câinii își ascuțeau colții, mârâiau și adulmecau pământul de parcă îmi căutau sufletul.
Adrian A. Aghiorghiesei
19 | A n u l 1 , n u m ă r u l 5 , m a i 2 0 1 9
Monitorul de poezie Colecţia de metafore
Seria 5 „alb atelaj de rugă spre cer ultimul ren îmi sărută cuţitul creşte perfid dintr-o cuşcă de ger spaţiul rămas netrăit – infinitul” - Constantin Ghiţă „sângele tău / și sângele meu / aveau exact / aceeași nuanță de parcă am fi avut amândoi / o singură inimă” - Octavian Soviany „Cuvinte simple am să pun Pe câte-o coajă de săpun Între un nor şi-un munte viu, Să nu se ştie când înviu” - George Tei „dacă mi-aș lipi urechea de șina de tramvai ți-aș auzi inima pregătită să dărâme orașul.” - Paul Vinicius „iar îmi treci prin creier cu un chibrit aprins.” - Paul Vinicius „nimic mai înfiorător decât o casetă din copilărie făcută din materiale care durează mai mult decât noi” - Luca Ştefan Oatu „timpul este o oglindă care nu se mai sparge” - Celestin Cheran „iată de ce la miezul nopţii acopeream costumele de miri cu mult roşu searbăd de goliciune şi picioare lungi şi când suna telefonul de descompunere, trupurile erau lepădate şi depozitate imediat într-un ciripit detaliat” – Daniela Toma
20 | A n u l 1 , n u m ă r u l 5 , m a i 2 0 1 9
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
Telefonul Îți mulțumesc că telefonul nu a sunat așa am descoperit macul roșu ce creștea de la sine pe cabina telefonică despletită de la colț de stradă.
Daniel Luca
21 | A n u l 1 , n u m ă r u l 5 , m a i 2 0 1 9
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
Despre toamnă cam atât Există un loc în inimă în care cresc copaci atât de înalți încât ating cerul cu buricul degetelor. N-am nici o dovadă, să lăsăm visele viselor, dar prietenul meu, astronautul, spune să nu ne îndoim, el a văzut cum toamna agățată-n vârful crengilor desena norii și celelalte minuni printr-un procedeu tehnic dobândit într-un dialog discret, la un șpriț cu Dumnezeu. Viermele de mătase țese pereții ventriculului, argintăria pădurii. Un pic mai încolo, păianjenul cu corn urzește capcane din cântecele păgâne ale femeilor. Noi continuăm să trăim în minciună, în ură, în neputința încătușată de gravitație. Adevărata viață o trăim însă în vise! Nici iubirea nu o întâlnim decât tot într-un vis împiedicat de pragul dimineții. Doar amintirile ne rămân neatinse în acel loc din inimă în care cresc copaci atât de înalți încât ating cerul cu buricul degetelor. Andrei Gazsi
22 | A n u l 1 , n u m ă r u l 5 , m a i 2 0 1 9
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
* alergam printre spadele ierbii eram atât de mărunți se hrăneau cu noi păsări și nu ne păsa de zborul acela razant râdeam și ne ascundeam adică ne acopeream ochii în palme creșteam ne făceam cât broaștele rătăcite apoi mai mult cât niște câini de vânătoare mai mici și ne spuneam cu sincerite câteva lucruri neimportante ca și cum păsările acelea de fier n-ar fi fost bombardiere uriașe ca și cum nu prin tranșee alergam ținându-ne de mână înșirați noi ăștia cu ochii legați de flori și alte nimicuri
Cătălin Marin
23 | A n u l 1 , n u m ă r u l 5 , m a i 2 0 1 9
Monitorul de poezie Poezie de colecţie * orb te retragi în trup unde este şi mormântul apoi te gândeşti că noaptea este învelişul sub care exişti sincer cu tine poate că numai visul este real iar tot ce există în jur este doar o minciună nu ştiu de ce astăzi treci prin gândul meu îmbrăcată-n cuvinte sub umbra ta îmi caut paşii sub umbra ta casa copiii plecaţi din copilărie şi iată cum dimineaţa spală cerul numai noaptea Dumnezeu aprinde lumânări pentru cei morţi în timp ce rugăminţile noastre adună norii şi plouă
Atila Racz 24 | A n u l 1 , n u m ă r u l 5 , m a i 2 0 1 9
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
Trăiesc într-o căpiţă de betoane Trăiesc într-o căpiţă de betoane Şi la ureche-mi cântă greierii de var Şi sunt străluminat de un luceafăr, Înşurubat pe-un cer dreptunghiular. Şi numai unghiuri drepte ronţăi, Şi bate râu-n baie mal de fier, Dar eu visez pe un covor de flori, Având stamine şi pistil de polimeri. Din ramurile încărcate de furnir, Îmi pică triluri vesele pe unde scurte Şi eu, din crupa unui măr de porţelan, Îmi muşc economiile absurde. Răzvan Ducan
25 | A n u l 1 , n u m ă r u l 5 , m a i 2 0 1 9
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
adevărul
Palma mea pe umărul tău. degetele lui cu noduri. foile răsfirate. nu aveam timp să aud glonțul pe la urechi. Pereții îndoiți peste gând. oxigenul lipsă dintre cuvinte. viața ca o bancă. imposibil să înțeleg zilele. Ziarele printre pietre. sugestii. nu ți-am citit romanul e o minciună verde-galbenă cu un papion din ramuri. Iubirea pe patine. vedeam gheața subțire. și nebunii când plecai după mufloni și ierburi. Depărtarea e-n buzunarul meu. mă îmbrac în neuroni. ultimii crescuți din zidurile strâmbe. între oameni. uneori le dau inima. dor unghiile lor prin haine. într-o zi voi muri zgâriată de aer și nu voi ști adevărul Efin… o casă cu ferestre pătrate prin care se zărește o altă casă
Ileana Popescu Bâldea
26 | A n u l 1 , n u m ă r u l 5 , m a i 2 0 1 9
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
Secunda amintirilor rotunde... Au dat în pârg cireşele de mai, (A câta oară într-o veşnicie?) A câta oară, am strigat: mai stai? Şi ţi-ai închis răspunsu-n cochilie. Pe ţărmul mării, valul şterge paşi, (A câta oară, într-o vară oarbă?) Puteai măcar o urmă să mai laşi, Pe care fluxul mării să n-o soarbă. Şi teii îşi aşteaptă strai de flori, Precum miresele în noaptea nunţii; Tu m-ai lăsat în prag de sărbători Cu întrebări pe ridurile frunţii. Au înflorit şi macii pe câmpii, Însângeraţi de-atâta aşteptare; Eu te aştept şi ştiu că n-ai să vii, Dar te îmbrac în vară şi iertare. Au dat în pârg cireşele de mai Şi să le gust, mi-ar întregi amarul; Că, ai uitat, nebun, cum mă strigai Şi ce bogat ţi-era vocabularul!
27 | A n u l 1 , n u m ă r u l 5 , m a i 2 0 1 9
Monitorul de poezie
Azi, doar tăcerea înfloreşte-n noi, Ca o pedeapsă-a nopţilor flămânde Şi-aş vrea doar o secundă înapoi, Secunda amintirilor rotunde... Violetta Petre
28 | A n u l 1 , n u m ă r u l 5 , m a i 2 0 1 9
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
Duios salvarea trecea salvarea trecea cu o eşarfă agăţată în pâlpâiri cu nuanţe de bleu cu buzele tremurânde prima ninsoare mă soma să-mi pun pe frunte şi umeri măcar când merg pe strada asta iarna paşi tăcuţi camera în care ne-am iubit se rotea ca un sorb lăsând să se vadă o clanţă ca un deget pe buzele tale am trecut prin pânzele de păianjen şi din tavan a căzut urma dopului de şampanie pe care am zburat amândoi prin cercul care prevestea perfecţiunea uitărilor simulate ca un glonţ trecut printr-o piţa a tăcut salvarea, eşarfa s-a stins glonţul s-a retras în ţeavă ca-ntr-o cochilie aşteptând să prindă muguri.
iorel Gongu
29 | A n u l 1 , n u m ă r u l 5 , m a i 2 0 1 9
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
(dez)amăgire Și câtă lumină pâlpâie-n ochii în care viața face salturi mortale.... și cum străpunge ea pâcla dimineților gri însângerând orizonturile dincolo de nori... Ești doar un lut cu ochi din care lumina aceea se scurge umedă și sărată spre seară când... ai înțeles că prea frumos lumina ta a-mpodobit carcasa goală ce pășea alături călcându-ți umbra în picioare în drum spre așternuturi ...
Elena Lucia Spătariu
30 | A n u l 1 , n u m ă r u l 5 , m a i 2 0 1 9
Monitorul de poezie Resurse pentru globalizarea poeziei
Suferea din pricina unui cuvânt Când un om vorbea Suferea din cauza unei vorbe Când un om tăcea Când un cuvânt Nu se auzea El nu se pierde Doream să anulez istoria Căci oamenii au uitat Să fie oameni Voiam să scriu prezentul Când ei au uitat Ziua ce s-a scurs Şi cea de mâine Când fiinţele vor vorbi Şi vor uita Că există încă? Hamid Larbi Hamid Larbi, jurnalist şi poet, s-a născut în capitala Algeriei şi, ulterior, s-a stabilit în Franţa. În 1995 primeşte Premiul Centrului de presă din Milano, iar în 2018 este laureat al Concursului Internaţional de Poezie „L'amour de la liberte” organizat de Academia Europeană de Ştiinţe, Arte şi Litere din Paris. Bibliografie selectivă: Eclipsă de semilună (1997), Acest câmp al cuvintelor (2007), Fiinţa fără umbră (2018) Material trimis de autor 31 | A n u l 1 , n u m ă r u l 5 , m a i 2 0 1 9
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
ne-am mai rămas Din primăvara ultimului zbor, ne-am mai rămas un foşnet de aripă și, mult prea singur, ceasu-n tindă strigă să fac spre tine-o punte, înapoi. Ne amintim, cu drag, același drum, o linie croită-n palma stângă, pe strada-suflet oamenii mai umblă s-adune în ghiozdane flori de ieri. Îmbrățişând tăcerile-agonii, sărate ape, tulburi ne inundă păduri așteaptă tihna cea din umbră... Pe rând se sting luminile-n chilii.
Letiția Adela
32 | A n u l 1 , n u m ă r u l 5 , m a i 2 0 1 9
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
shut down viața e un confetti pretențios când crezi că nimeni nu știe nimic cineva știe totul când crezi că nimeni nu te vede cineva este cu ochii pe tine pasărea muntele & pădurea femeia care te iubește există doar pe ecranul unui computer după ce ai apăsat shut down pasărea muntele pădurea & femeia se vor topi în neant singurătatea mai frumoasă ca niciodată se așază picior peste picior își pune un pahar cu vin („hello darkness my old friend friend”) trist dar atât de intim începe să-ți zâmbească din întuneric
Nuța Istrate Gangan
33 | A n u l 1 , n u m ă r u l 5 , m a i 2 0 1 9
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
XXXII te-am întâlnit pe scările rulante, erai frumoasă, ieşeai de la metrou, am urcat să bem cafeaua la bistrou, tu cu pasul rar, ca un lin andante. printre jardiniere, şoldul tău, ecou al trecerii felinelor pedante, echilibra şi note discordante, vibra-n pătimaşe ritmuri de tangou. pe buze aveai gust de capucino, iar ochii tăi spuneau tot timpul: vino! şi am plecat, cum altfel?, spre mansardă. acolo am dansat numai latino, allegro, ma non troppo, andantino… o noapte ce-a fost gata să ne piardă...
Florin Dochia Din volumul în curs de apariție, "Nopți cu Inanna Lee"
34 | A n u l 1 , n u m ă r u l 5 , m a i 2 0 1 9
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
Teatru absurd în față ronduri de flori și reverențe-nsorite în spate cotețe și lăzi de gunoi dacă privești scrutător între două bătăi de inimă cam așa arată viața oricăruia dintre noi soarele va răsări oricât ar fi noaptea de lungă spectatorii aplaudă-n picioare deși piesa s-a terminat voi, cei care înțelegeți nu are sens să mai ridicați cortina frumoșii noștri actori au murit cu adevărat
Marius Ganea
35 | A n u l 1 , n u m ă r u l 5 , m a i 2 0 1 9
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
* privesc pe fereastră doi prunișori încercați de năpaste acum au frunze multe sigur vor crește și vor rodi au iertat se pare toate greșelile noastre
Carmen-Maria Mecu
36 | A n u l 1 , n u m ă r u l 5 , m a i 2 0 1 9
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
* din inimă ai crescut un copac prea înalt pentru visele mele de-aș putea să te urc să te-mpac noaptea n-ar avea nevoie de stele
Adrian Păpăruz
37 | A n u l 1 , n u m ă r u l 5 , m a i 2 0 1 9
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
* am un sâmbure de eucalipt în păr ştiu pentru că ştiu că nu ştiu de unde de ce şi mai ales pentru cine am eu un sâmbure de eucalipt în păr acum când nicio idee nu se spânzură de frunzele eucaliptului niciun prunc nu bea lapte de eucalipt niciun război la umbra lui şi nici măcar nu seamănă cu un eucalipt şi mie îmi cade părul de la atâtea mirări dar bine că am un sâmbure de eucalipt în păr mie nu îmi cade părul decât din cauză că am un sâmbure de eucalipt şi atât
Gabriela Ana Bălan
38 | A n u l 1 , n u m ă r u l 5 , m a i 2 0 1 9
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
* a trebuit să mă apropii atât de mult încât să îmi imaginez că am scris eu să mă imaginez o țigară stinsă de ploaie să mă imaginez ploaia sunând ca o tobă peste orașul degradat lumina difuză din aleile principale magazinul de pâine stația unde tramvaiele se opresc etern a fost ciudat amărui cum te privești fără să vrei într-o oglindă veche și te întrebi dacă dumnezeu a fost vreodată copil și starea aceea de hârtie care arde și se stinge lăsându-te aproape la fel
Elena atamira
39 | A n u l 1 , n u m ă r u l 5 , m a i 2 0 1 9
Monitorul de poezie Poeţi – In memoriam
* Nu-mi spuneți ce-s săracii, nu știu ce-i sărăcia În mine stau grămadă comorile de bani. De vreau un pol de aur, când toamna e pe-aproape Mă-nalț și iau o mână de galbeni din castani. Am tot: palate, aur, am tot ce mintea cere, Tot ce gândesc poeții, tot ce-au visat nebunii, În camera mea albă, pe patul meu de scânduri Am tot ce-au strâns în suflet îndrăgostiții lumii.
Virgil Carianopol (n. 29 martie 1908, Caracal - d. 6 aprilie 1984, București) Din 1956 până în 1963 a făcut închisoare politică la Aiud și Periprava.
40 | A n u l 1 , n u m ă r u l 5 , m a i 2 0 1 9
Monitorul de poezie Interviuri cu poeţi
Yigru Zeltil: „eu nu am abandonat, chiar am în lucru un „departament” întreg de poeme conceptuale, vizuale etc.” Î: Yigru Zeltil, mai este poezia obligată să aibă propriul limbaj?
R: Nu există (nu au existat) obligații, ci orizonturi de așteptare, așteptări care pot fi radical diferite. Ce desemnăm prin „literatură” sau prin „poezie”? Depinde când și pe cine întrebi, de unde este, pe unde se învârte, pe cine i-a avut ca profesori sau colegi. Nu numai sensibilitatea fiecăruia, ci și spațiile de formare și întâlnirile pe care le-ai avut modelează aceste înțelegeri. Poezia pare să țină, dintotdeauna, de anumite acte de limbaj, de anumite situații, cadre ritualice sau instituționale, de mediile folosite... Poezia însăși nu poate fi definită (aproape) universal decât ca un set de tradiții discursive în care se caută și se recunosc niște intensități, iar aici nu mă refer doar la intensitatea maximă într-un spațiu cât mai mic, chiar dacă poezia ermetică, poezia imagistă sau genurile tradiționale japoneze sunt mai lesne de asociat cu purismul (sintagma „poezia pură” folosindu-se însă și pentru a desemna o anume poezie mistică, de exemplu). Whitman e intens, dar e prozaic și „lăbărțat” fără a scrie proză; Dickinson pare că este aproape tradițional poetică (doar o iluzie favorizată de faptul că, multă vreme, editorii au normalizat, modificat abuziv textele), dar arde la foc mic. 41 | A n u l 1 , n u m ă r u l 5 , m a i 2 0 1 9
Monitorul de poezie
Am dat exemple de la doi poli opuși ai spectrului poeziei moderne ca să înțelegi, dincolo de veșnicul conflict dintre adepții speciilor literare „pure” și adepții impurității și hibrizilor, cât de superficial și de anacronic este să reducem poezia la primatul metaforei sau la cel al rimei. Oare câți dintre cei care termină liceul sau chiar facultatea de Litere știu deosebirea dintre versul alb (pentametrul iambic având o carieră îndelungată în poezia engleză) și versul liber sau faptul că rima nu a fost dintotdeauna cultivată peste tot? În literaturile germanice (și nu numai) se cultiva îndeosebi aliterația, iar rimele sunt sporadice și la poeții greci și latini, nefiind considerat procedeu privilegiat. Irlandezii și mai ales trubadurii – influențați de literatura arabă, unde maximul de rafinament prozodic a fost atins în specia de proză rimată numită maqama, tălmăcite mai recent la noi de Grete Tartler – sunt cei care au orientat literaturile europene către rimă. Un lucru care trebuie admis aici este că nu toate limbile sunt la fel: franceza are un inventar sărac de rime posibile, așa că s-a pus altfel problema decât în română, care dispune de o mai mare cantitate, însă pe unele le-a folosit Eminescu și poate pe toate celelalte le-a epuizat Foarță :))) Poate fi o chestiune de gust, dar și de ideologie. Dan Sociu – care a cultivat și el rime în volumul Poezii naive și sentimentale (2011), cum au cochetat, în alte moduri, și alți câțiva poeți debutați după 2000 – sugera că rima poate fi mijlocul care să redea poeziei relevanța socială, deși nici chiar poezia sa nu a 42 | A n u l 1 , n u m ă r u l 5 , m a i 2 0 1 9
Monitorul de poezie
putut avut mari ecouri dincolo de pătura de mijloc a tinerilor urbani, „hipsteri” dacă vrei. Adică există niște cauze structurale pentru care poezia este la noi, momentan, doar o marfă de lux printre altele mai dezirabile pentru cei mai mulți consumatori. Nici antologia operei poetice a lui Sociu nu și-a epuizat tirajul până acum, nici Cărtărescu nu ar fi așa de notoriu dacă n-ar fi rămas vizibil în spațiul public, printre altele, și ca editorialist politic. Ca să dau un exemplu mai popular, Flick Domnul Rimă are o pagină de Facebook, dar apare și într-o emisiune la un post de radio... Chiar zilele trecute semnalam un fenomen în acest sens: în Spania, versurile tinerilor poeți comerciali, care scriu ca pentru muzica pop sau rap, nu numai că sunt de succes pe piața de carte, dar au și ajuns inscripționate pe străzile Madridului, datorită autorităților care apreciază o asemenea poezie „pentru toți”... Dar este genul de context istoric care stimulează o reacție de întoarcere la o poezie dificilă ca poezie „mai adevărată”, deci vezi că există o oarecare ciclicitate... Povestea asta, comercial versus anti-comercial, are de-a face și cu istoria poeziei moderne (vezi sintezele lui Alexandru Mușina, Paradigma poeziei moderne. Teoria și practica literaturii, bazată pe credința în autonomia individizilor care o scriu și a celor care o citesc... Spre deosebire de tipurile premoderne de poezie, care tindea să fie mediul unde se păstrau valorile unei comunități, ale unei clase sociale, ale unui neam, poeții moderni nu exprimă toți aceleași valori, tind să aibă limbaje și mitologii personale și flexibile. Totuși, în măsura în care se opun masificării literaturii, 43 | A n u l 1 , n u m ă r u l 5 , m a i 2 0 1 9
Monitorul de poezie
au ca valoare în comun credința în autonomia artei și a păturii artiștilor, credință care se erodează în postmodernism, supraviețuiește deturnat, cum ar fi ocupând spațiul academic și revendicându-se de la mișcările modernității ca de la o tradiție ce ar trebui păstrată vie... Sau, cel puțin, ăsta a fost luxul modernității occidentale, fiindcă, în alte spații cu mai puțin capital cultural (vezi Pascale Casanova, Republica Mondială a Literelor, tradusă de C. Bîzu acum câțiva ani), ecourile modernității au coincis cu sustragerea treptată de sub auspiciile colonialismului și constituirea unor noi literaturi naționale. În Brazilia s-a manifestat o mișcare modernistă care era în același timp naționalistă, cerea ca stilurile noi din arte să fie specific braziliene, cei mai radicali în acest sens fiind primitiviștii mișcării Antropofagia (manifestul ei a fost tradus la noi de Bogdan Ghiu: http://www.idea.ro/revista/?q=ro/node/40&articol=781). E o altă definiție a modernității, aproape postmodernă – însă veritabil postmodernă este „etnopoetica” americanului Jerome Rothenberg, care nu distinge între tradiționalism și avangardă, se folosește de tradițiile poetice ale tuturor popoarelor și mișcările poeziei secolului 20 deopotrivă... Însă „bardul” lui Rothenberg nu mai este bardul singular al unei comunități, chiar dacă influențele predilecte ale lui Rothenberg însuși favorizează poeții evrei, ci este un bricolaj menit erei „satului global” (Marshall McLuhan), populat de „hippies” și „hipsteri” plini de
44 | A n u l 1 , n u m ă r u l 5 , m a i 2 0 1 9
Monitorul de poezie
curiozitate. Dar trăim acum în vremuri în care cosmopolitismul intră în conflict ideologic cu naționalismele... Î: Cum ţi-ai defini propria poezie? R: O cutumă printre poeții actuali spune că e semn de veleitarism dacă îți explici propria poezie (de altfel, cei mai mulți nici nu își mai elaborează poetici individualizate, se disting mai curând prin teme și obsesii specifice sau, uneori, predilecții stilistice)... Pe de altă parte, nu îmi permit luxul de a cita din critica de întâmpinare, pentru că m-au întâmpinat puțini – și cu texte nu tocmai pertinente. Sunt niște parametri poetici și niște adevăruri personale pe care le-am ascuns la vedere în poemele – mai întotdeauna „lirice”, chiar dacă adeseori construite prin colaje – pe care le-am publicat până acum și care nu au fost sesizate. Mai rău, unii (cum ar fi Ovio Olaru) m-au citit pe diagonală și au amestecat practica mai blândă din poeziile acestea cu atitudinea mea „bătăioasă” din mediile literare, unde am insistat asupra literaturii experimentale, asupra (neo)avangardelor, asupra poeziei conceptuale... E o greșeală deja tradițională printre cele ale criticii literare românești, un alt exemplu fiind insistența asupra „avangardismului moderat” al lui Ion inea. Diferența față de inea este că eu nu am abandonat, chiar am în lucru un „departament” întreg de poeme conceptuale, vizuale etc., însă strategia mea în anii 2010 a fost cea de a acumula o
45 | A n u l 1 , n u m ă r u l 5 , m a i 2 0 1 9
Monitorul de poezie
oarecare notorietate făcând figurație pe scena de poezie, sondând terenul... Nu consider cu totul neimportante poeziile astea lirice din cacao (2012) și din ulei de palmier (2017), cu siguranță că există tatonări și umpluturi, dar sunt câteva texte, mai ales în cel de-al doilea volum, unde mă apropii cel mai mult de ceea ce ar putea fi o poezie „a mea” (și pun între ghilimele pentru că am conștiința exacerbată a acestei labilități a eului), unde totul (începând cu pseudonimul meu) servește unor exerciții de (auto-) înstrăinare, de (auto-)insolitare, de deviere terapeutică de la norme. În fine, dacă poate veni vorba de o manieră, poți căuta versurile în engleză pe care le-am publicat într-un volum electronic, scrap(py)book (2019), și unde cred că vei putea simți că și aceste texte sunt ale mele, chiar dacă sunt acolo și niște procedee și influențe, mai ales de sorginte americană, pe care nu le-am folosit în ulei de palmier. Am scris sporadic texte originale și în engleză, dar abia acum am ajuns să îmi controlez mai bine limbajul și să iasă ceva mai mult decât niște simple imitații. Așa se face că am citit o variantă a unor texte din ulei de palmier la Cluj și au trecut nedetectate influențele din anumiți poeți mai actuali, inclusiv clujeni și bistrițeni. Pe care nu i-am asimilat ca să fiu „pe trend”, dar pentru că se potriveau stării mele din acea perioadă, și oricum, nu am cum să mizez literar pe receptarea imediată. La drept vorbind, cei mai buni dintre scriitorii mei preferați au așteptat decenii întregi.
46 | A n u l 1 , n u m ă r u l 5 , m a i 2 0 1 9
Monitorul de poezie
Î: Institutul /rupere de rând/ este un proiect ambiţios, dar probabil destul de solicitant. Eşti mulţumit de reacţii? R: Un proiect prea ambițios, prea macho, prea nu ca la țară... :))) Nu aveam așteptări, pur și simplu l-am pornit dintr-o compulsie personală. A fost mai întâi un blog, un alt blog, unde am făcut un top al cărților de poezie din 2010 care să includă și alte volume decât cele câteva din retrospectivele revistelor literare pe care le frecventam. Apoi mi-am dat seama că eu inevitabil alegeam să exclud unele volume (iar la începutul anilor 2010 eram prins în multe discuții referitoare la ce ar constitui sau nu poezie „legitimă”; pe atunci mi se reproșa că sunt prea eclectic, ecumenic, că n-am discernământ, dar „faima” mea de acum este că sunt prea cusurgiu :))), iar pe multe altele nu încercam să le caut. Așa am ajuns încetul cu încetul la ideea că ar trebui să existe o panoramă „obiectivă”, exhaustivă. Evident, nu știam că asta va însemna o muncă aproape literalmente sisifică. Nu am estimat că se poate ajunge la peste două mii de volume de versuri în limba română pe an. La Biblioteca Națională a României mă așteptam să fie haos, dar sa dovedit a fi și mai grav decât credeam. Sunt cel puțin niște sute de cărți în baza mea de date care sunt trecute mai corect decât în baza lor. Așa cum Balzac a făcut concurență stării civile, eu fac concurență Bibliotecii Naționale... Situația aceasta mi-a fost confirmată și de Andrei Terian, care, fără a ști de proiectul meu, a realizat o cercetare cantitativă pe întreaga piață de carte românească dintr-un an (2013) – nu doar 47 | A n u l 1 , n u m ă r u l 5 , m a i 2 0 1 9
Monitorul de poezie
volumele de versuri, însă acestea s-au dovedit a fi cele mai numeroase din toate genurile și într-o proporție mai mare decât în orice altă țară dintre cele care au mai fost studiate în lucrările la care a avut acces Terian. Mihai Iovănel lucrează la o carte în care îmi citează și cercetarea mea. Aș fi preferat să fi fost și plătit cumva pentru munca mea patriotică, dar să mă mulțumesc și cu atât, nu? De fapt, m-am gândit la o modalitate indirectă... Încerc anul acesta să realizez un site nou pentru Institutul /rupere de rând/, astfel încât fiecare carte din baza de date să aibă o pagină separată, iar datele se vor putea căuta și vizualiza în mai multe moduri. Zilele astea învăț cum se pot programa lucrurile astea, așa încât să-mi inaugurez viitorul portofoliu. Pentru că din traduceri și corecturi nu îmi permit să locuiesc în altă parte decât la părinții mei, mă reprofilez. Dar cumva mă și fascinează domeniul ăsta în care poți să faci atât de multe prin niște linii de cod, chiar și artă. Î: Putem desprinde cotidianul din poezie sau el trebuie să aibă un loc important acolo? R: Când scriam poezii mult mai proaste decât cele din prezent (dar aveam și o altă candoare, inocență...), mi-am propus la un moment dat, ca reacție la excesul de „cotidian” din poeziile pe care le vedeam prin jurul meu, să nu ancorez nimic în „cotidian”, totul să fie o pastă lingvistică cât mai (pseudo-)exotică și cu coordonate cât mai vagi...
48 | A n u l 1 , n u m ă r u l 5 , m a i 2 0 1 9
Monitorul de poezie
Aia a fost cea mai slabă perioadă a mea. Înainte de asta, prin 2007 și începutul lui 2008, am scris fără asemenea constrângeri forțate, având niște experiențe și niște obsesii. Chiar din primele poezii m-am îndreptat, de exemplu, către registrul gastronomic (primul meu poem mai lung se numea „reclamă la cofetăria zeelandeză”). Eram mimetic față de Cărtărescu pe-atunci, dar ecourile din experiențele mele fac ca acele texte să fie un pic mai recuperabile și mai interesante. Acestea fiind zise, eu chiar nu-mi mai propun acum să scriu „cu” sau „fără” „cotidian”, adică pur și simplu nu mă gândesc la modul ăsta. Preferințele mele tind să meargă către scriitoarele și scriitorii care se confruntă cu măruntaiele limbajului și dispun de o anumită introversiune, dar am avut de învățat și de la polul opus. Ca să revin la exemplul paradigmatic de mai înainte, îmi plac și mă inspiră deopotrivă Whitman și Dickinson, din ambii au ieșit filiere poetice interesante. Baudelaire, Mallarmé și Rimbaud – de la toți am avut de învățat. Î: Întrebarea noastră tradiţională: Care este viitorul figurilor de stil în poezie? R: La facultate ni s-a amintit în treacăt de George Lakoff, care explică în Metaphors we live by cum metafora este un mecanism fundamental al minții. Așa că nu e o exagerare dacă spun că modul în care sunt predate în școală poezia și „figurile de stil” e chiar paralel cu realitatea științifică.
49 | A n u l 1 , n u m ă r u l 5 , m a i 2 0 1 9
Monitorul de poezie
Figurile de stil se pot întâlni lesne și în afara literaturii, iar chiar și în poeziile narative cele mai anti-retorice tot o să mai întâlnești enumerații sau repetiții. Așadar, s-ar putea spune că figurile de stil își au viitorul asigurat din oficiu, în afară de cazul în care nici poezia și nici oamenii nu mai au viitor. Atâta doar că poetul experimental canadian Christian Bök a creat niște versuri încriptate în secvențe ADN care sunt implantate și apoi modificate de către niște bacterii care vor rezista mai mult decât specia umană. Și da, chiar și versurile respective au figuri de stil! Deci să nu ne facem griji...
interviu realizat de Ionuţ Calotă
yigru zeltil (n. 1992, Constanța) a debutat simultan în revistele constănțene Tomis și Agora (mai 2010). A mai publicat în revistele Ex Ponto, Zona Literară, Poesis Internațional, Echinox, Timpul, atra și altele. Are două plachete oficiale – cacao (2012, editura Tracus Arte) și ulei de palmier (2017, editura Tracus Arte) – și multe altele neoficiale în format electronic sau tipărite în câteva exemplare. A mai publicat A Bibliography of Conceptual Writing (2017). Mai multe (prea multe) proiecte în paralel...
50 | A n u l 1 , n u m ă r u l 5 , m a i 2 0 1 9
Monitorul de poezie Semnal - carte de poezie
STAREA DE POEZIE ART CREATIV CONSTANTIN H. GHIȚĂ, GARDIENI CU FEȚE DE STICLĂ Revenire la poezie cu îndemânare expresivă, cu o atitudine lirică deschisă, transparentă, cu ingeniozitate, inspirație din plin și o conștiință mărturisitoare - toate aceste lucruri se găsesc într-un volum gândit, cizelat ... O carte scrisă pe dinăuntru și pe dinafară cu sensul concret al continuității iubirii și al frumuseții, cu cel al degustării cuvintelor de esență, sub semnul timpului și al nestăvilitului clocot creativ, chiar dacă poetul îşi neagă condiţia: Nu sunt poet Acela a fost cel căruia i-am ocupat abuziv locuința Acela a fost curmându-mi ființa un melc ce-și scria suferința punând pe plita încinsă iubirea și viața. Din punct de vedere personal şi subiectiv, esenţa volumului a fost surprinsă în poemul pe care l-am ales pentru coperta 4: Mi-au deschis rănile mângâieri date cu suflarea timpului scurs 51 | A n u l 1 , n u m ă r u l 5 , m a i 2 0 1 9
Monitorul de poezie
Am adunat norii și i-am risipit în deșertul trupului descompus Ard în portul „AJUNS” bagajele strânse-ntr-o viață din care tu m-ai exclus Prelungesc umbre sub un soare căzut aerul nu mai are consistență. este doar NIMICUL scris cu tălpile goale Cobor din tabloul lui Mendeleev împlinind un blestem mineral și peste tot Labirintul Urlet de lup singur Lacrima Domnului binecuvântează cu o ghilotină cartografia într-o singură aripă a dimensiunii goale de anotimpuri Condiţia umană, sentimentul, dragostea, starea creatoare în sine se află în centrul atenţiei, sunt vizibile, se imprimă în subconştientul cititorului, în simţurile lui Imaginaţia inepuizabilă izbucneşte şi creează un scenariul tulburător, distribuie cu atenţie rolurile, te cuprinzi imediat şi te regăseşti aproape instantaneu aici pentru că discursul liric 52 | A n u l 1 , n u m ă r u l 5 , m a i 2 0 1 9
Monitorul de poezie
iradiant te convinge că e vorba de întâmplări care au trecut şi prin inima ta şi care devin inimă în sine, firesc, în ritm liber creativ. Iată un exemplu de scenariu: În camera goală un șobolan urmărit de un vierme Gardieni cu fețe de sticlă animă un altfel de moarte Degetele mele înfig ochi de copil În noapte în noapte Poetul nu afişează însă nimic ostentativ, expresivitatea rezultă din fineţe, din implicare, dintr-o energie suplimentară, obţinută, de fapt, tot din scris Apoi clocotul, torentul, elanul creativ, acestea sunt practic continuarea fiinţei lui, un fel de renaştere a lumii întregi şi a temeiului acesteia – desigur, e vorba de lumea poetului, lumea dinlăuntrul lui, unde nu e nimic rigid, totul are viaţă, palpită, consumul interior duce direct spre imagini inedite, spre metafore introduse în discursul liric exact atunci când trebuie: Acolo femeile erau păsări sirene sau fluturi turnate în amfore pline iar eu le-am dus vinul la gură umplându-mi căutarea de necunoscut Rar citeşti ceva atât de frumos! 53 | A n u l 1 , n u m ă r u l 5 , m a i 2 0 1 9
Monitorul de poezie
Întâlnim multe faţete ale personajului, ale eului liric – frământări, confuzie, bucurie, exaltare - toate creează terenul favorabil în care creşte şi se dezvoltă poezia, sinele ei şi sinele lumii odată cu ea, chiar dacă păstrarea relaţiei dintre cele două implică durere – e o durere creatoare, stare de bine, ele se întrepătrund, una aparţine alteia, se conţin una pe cealaltă, se întorc mereu una la cealaltă Dincolo de toate, firea sensibilă, spontană ni se dăruieşte atât cât trebuie, primim din intimitate doar atât cât să devenim mai curioşi şi să mai cerem Există abilitate stilistică fără doar şi poate, cum altfel? Constanin.Ghiţă este un poet experimentat care se reinventează şi odată cu el şi versul, întreaga poezie se trezeşte într-un loc nou, plin de prospeţime, te ademeneşte, te prinde în mreje, te întorci mereu la ea, închizi cartea doar ca să ai un motiv s-o redeschizi, o ai şi o mai vrei … Iată de ce, după ce am descoperit în manuscris lucruri importante ca cele pe care vi le-am enumerat şi încă multe altele, am ales să le sărbătoresc în felul propriu: În cel mai adânc cer/și-n cea mai adâncă noapte/m-am deschis către mare/cu brațele insule/ Fericirea n-a fost vreodată/mai multă sau mai puțină/ Soarele coborând în sânge de sepie/ De pe frânghia întinsă-ntre buze/cuvintele cad în prăpăstii/ Mâini fierbinți risipesc acest lotus polar înflorit peste noi/Astăzi femeile sunt frumoase/ picioare buze și ochi/ 54 | A n u l 1 , n u m ă r u l 5 , m a i 2 0 1 9
Monitorul de poezie
inimi zdrobite/ Descântec/mâinile mele/amintindu-ți conturul/ Mă prelungesc într-un altul/ iar TU nu știi/în labirintul instinctului/pe care dintre noi să-l alegi Ies din întreg/pentru o singură reprezentație/convins că refluxul/nu mă va întârzia prea mult/ în forma mea vie/ Câmp alb/oasele orelor/impudicul pur/mă pătrunde/Au același preț/amintirea și moartea Nisipul veșniceșt-un cuvânt/TIMPUL Şi întâmplarea are regulile ei. Daniela Toma
55 | A n u l 1 , n u m ă r u l 5 , m a i 2 0 1 9
Monitorul de poezie
Pagina redacţiei Director revistă: Ionuţ Calotă Colaboratori: Daniel Marian (Deva), Iulia Toma (Braşov), Carmen-Maria Mecu şi Nicoleta Cristea (Bucureşti), Savu Popa (Sibiu), Adrian Iona (Constanţa), Marius Ionescu (Piteşti) Reamintim că autorii nu pot propune direct poezii proprii pentru publicare în această revistă! Puteţi propune poezii ale altor autori, dacă vi se par atât de bune încât trebuie neapărat reţinute între paginile acestei reviste. De asemenea, puteţi propune traduceri din poezia universală contemporană, interviuri cu poeţi, recenzii ale unor cărţi de poezie, eseuri despre poezie etc. Materialele se pot trimite prin mesaje pe pagina de facebook a revistei Monitorul de Poezie: fb.me/monitoruldepoezie Răspunderea pentru conformitatea celor trimise şi acordul autorilor cade în sarcina colaboratorilor care trimit aceste materiale. Vă mulţumim pentru lectură!
56 | A n u l 1 , n u m ă r u l 5 , m a i 2 0 1 9