Monitorul de poezie Revistă foileton, cu poezie de bon-ton
Anul 3, Numărul 35, septembrie 2021, ISSN 2668-0440 Se distribuie gratuit.
Interviuri
cu poeţi Poeţi – In memoriam
O regulă a acestei reviste Resurse pentru globalizarea poeziei
Poezie de colecţie
Monitorul de poezie Editorial
O regulă a acestei reviste Oare care e drumul cel mai bun al unui poet către cititor? Cum să îl cucerească pe acesta? Cum să scrie o poezie pentru ca ea să rămână în memoria publică? Drumul direct e să scrii cum se vorbeşte pe stradă, la piaţă sau la cârciumă, ori în intimitate şi să te fereşti de metafore sau alte figuri de stil? Trebuie să scrii simplu, accesibil, uşor de descifrat? Trebuie să fii vulgar şi agresiv? Limbajul golanilor şi derbedeilor trebuie luat din ghetouri şi adus în poezie? Transformarea poeziei într-o manea trebuie să devină canon? Dezinhibarea limbajului e musai să se transforme în obsesie? Tehnologizarea excesivă a societăţii e necesar a fi compensată printr-o brutalitate primitivă a membrilor ei? Nu o să răspund eu acestor întrebări, fiecare dintre noi are dreptul să aleagă, mă folosesc doar de acest prilej pentru a reaminti una dintre regulile cu care am pornit această revistă, anume aceea că în paginile ei nu vom publica texte care conţin obscenităţi, desigur, asta neînsemnând că îi condamnăm pe cei care scriu şi astfel.
Ionuţ Calotă, director revista Monitorul de Poezie
1|Anul 3, numărul 35, septembrie 2021
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
* Arjuna, pelerin orb în locul ochiului tău crește un alt ochi deschis pentru vremi apuse, mereu luminat în sertarul de sus prin mantra soarelui. plutim deasupra mâinilor închise a rugă, a colbului devenit credință, într-a șaptea, ne fi-vom. ai venit Arjuna pentru foame și îngenunchiere și frica noastră? când mâna iubirii devine mudra liniștii, te-nfășurăm cu vina tuturor conștiințelor. printre frunzele arborelui Asoka timpul se va sublima în nerăbdarea anotimpurilor. pelerine orb, ce este adevărul?
Eugen Pohonţu
2|Anul 3, numărul 35, septembrie 2021
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
*
caracatiţă la o şedinţă foto poze sepia
colţ de pădure cu stejarii încă verzi toporul uitat maestrul tăcut sub fereastra deschisă frunze de prun
Veronica Teodoru
3|Anul 3, numărul 35, septembrie 2021
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
* Nu cred în accidental iau pământul pe umeri mă mai învârt o dată – cerurile își închid fereastra se pregătesc de iarna tăcerii – între coapsele noastre se mistuie timpul în urlet – coaja ultimului ou nu se mai sparge.
Maria Vasilescu
4|Anul 3, numărul 35, septembrie 2021
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
* ştiam că mai văzusem cândva ochiul de lună împrăştiind umbre pe străzi, dar pe atunci nu era locuit de nimeni, pica roşu de aşteptări din ecouri şi, cu al şaptelea semn lega hainele tuturor într-un somn adânc, un fel de frate nevinovat al mâinii stângi (ştii, mâna aceea care strivea între capricii felul de a fi al cuiva) printre resturi se zărea încă de atunci o uşoară strălucire a fost nevoie de şapte intenţii înalte să treacă prin gheaţă şi ochiul de lună să se întorcă de nicăieri cu încă un ochi mai mic de iertat peste tot s-au împrăştiat lumini, nu mai am nevoie de trup, fără el mă caţăr mai uşor pe cruce
Daniela Toma (din volumul Ochi de lună, recent apărut la Editura Universitară)
5|Anul 3, numărul 35, septembrie 2021
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
[poezină] în dimineţile fierbinţi după ce mă trezesc obiectele plutesc prin camera mea bănuiesc că ele nu se odihnesc nici noaptea am observat cearcănele de pe ceaşca de cafea pe care o găsesc lângă pat mereu caldă şi pe tine şoptindu-mi la ureche că florile există doar în mintea femeilor Ionuţ Calotă
6|Anul 3, numărul 35, septembrie 2021
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
* niciun donator toate frunzele intră-n scenariul galben
Florin C. Ciobica
7|Anul 3, numărul 35, septembrie 2021
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
Camera timpului Niciodată nu m-am uitat cât e ceasul când am iubit, păstram cu grijă vocea ta în borcane ermetice, dacă lipseai prea mult începeam să pictez cu ea, camera timpului, pe dinlăuntru. Știam că te iubesc pentru că lumea mea avea curajul să se evapore treptat și complet când te apropiai, chiar și văzul îmi devenea o linie imaginară din îngustimea căreia evadam simțind cum mă îmbrățișai și timpul sărea de pe harta cu lumile una într-alta. Bogdan Pascal (din volumul în lucru Camera timpului)
8|Anul 3, numărul 35, septembrie 2021
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
Port se întorc pe scoicile lor au plecat spre sfârşitul nopţii cu vieţi învelite în vise răsăritul îi îmbracă în pielea merelor eu, în hârtie
Florin Dan Prodan
9|Anul 3, numărul 35, septembrie 2021
Monitorul de poezie Colecţia de metafore
Seria 29 „ca să dovedesc că am primit scrisorile tale de pe front, am înmulţit cu 2 sufletul lor şi toate celelalte părţi împrăştiate în tranşee” – Daniela Toma „cicatricea unei respirații” - Maria Vasilescu „noaptea chiuie ca o vrăjitoare care a scăpat de sub rug” Raluca Faraon „te-am căutat în simfoniile lui grieg deşi ştiam că e târziu acolo şi e frig” - Ion Oprişor „aș merge desculță prin marea de sticlă” - Adina Velcea „Ninge haotic de parcă natura este amanta unui singur anotimp” - Vasile Dan Marchiș „Luna-şi rimelează geana, eu răstorn în vin cerneala- Marioara Nedea „a venit toamna fondul de ten nu mai ascunde galbenul din frunze” - Lili Goga
10 | A n u l 3 , n u m ă r u l 3 5 , s e p t e m b r i e 2 0 2 1
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
* oglinda cu rafturi de întrebări schimbă anotimpul chiar și fereastra se scutură-n iarbă - toamna asta cerul se va sfărâma în cuvinte?
Constantin Sârghiuță
11 | A n u l 3 , n u m ă r u l 3 5 , s e p t e m b r i e 2 0 2 1
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
*
De ochii tăi nu mă desparte depărtarea — s-au contopit cu ochii mei adânci, cum contopit e cerul și cu marea, cum veșnicia s-a-mpietrit în stânci.
Gheorghe Doni
12 | A n u l 3 , n u m ă r u l 3 5 , s e p t e m b r i e 2 0 2 1
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
Scara B apartament 3 dacă patru etaje şi-au întins rădăcinile în filele răvăşite de la primul etaj unde-apartamentul pare dus la cer, dus prin aer, condus de-un umăr stingher, rezultă că poezia e proprietara acestor încăperi confort unu, gaze la bucătărie, nivel efemer, face mâncare, şterge, mătură, calcă florile viselor pe pereţi, circulă salariată-n olimp decupează clişee, colorate speranţe, se dedă schimbării la faţă-a pământului, cere cheia de la uscătoria iluziilor ca pe o mare favoare, împrumută de la vecina amabilă cine ştie ce fleac, bea cafea de damă, merge des dus-întors prin pozele călătoriei de nuntă scutură buchetul miresei mânjit de iluzii amintirile spală ori încarcă memoria, frământă miresme, vise spectaculare. poezia de azi nu face paradă de vorbe, se dedă schimbării la faţă-a pământului 13 | A n u l 3 , n u m ă r u l 3 5 , s e p t e m b r i e 2 0 2 1
Monitorul de poezie
dintr-un punct fix cenuşiu, chiriaşă la bloc, instalată …
Angela Nache Mamier
14 | A n u l 3 , n u m ă r u l 3 5 , s e p t e m b r i e 2 0 2 1
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
poem fără inimă azi a murit un fluture anotimpul mi-a nimerit inima
Nuţa Crăciun
15 | A n u l 3 , n u m ă r u l 3 5 , s e p t e m b r i e 2 0 2 1
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
* trecerea ta e imprimată pe fruntea tuturor întâmplărilor mici și strălucește doar pentru mine ca o stea cu gămălie pe capriciile unui nor de aceea oriunde merg drumul meu e luminat
Cristina David
16 | A n u l 3 , n u m ă r u l 3 5 , s e p t e m b r i e 2 0 2 1
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
Poeți în pandemie e timpul să desenăm copaci pe ferestre se întorc poeții păsări migratoare am prins unul din zbor îmi va cânta pandemia îi învelesc în foiță de aur colivia e un poet fericit un poet bun încă de la prima atingere a buzelor
Gabriela Ana Balan
17 | A n u l 3 , n u m ă r u l 3 5 , s e p t e m b r i e 2 0 2 1
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
tendințe iau pâinea în mâini neîmpărțită pare o colivie de adunat păsări fără stăpân frica se linge pe degete este vremea ei cuțitul rană pe fruntea cerului îmi arde palma nu mă decid să tai în carne vie sau să stau deoparte cum Dumnezeu uneori la masa tăcerii privind foamea când străpunge fiecare piele cu care ne-am îmbrăcat sufletele doar pentru că în trend este să fii ateu iau poezia în mâini neîmpărtăşită pare o colivie cu gânduri oarbe îmi tai inima adânc adânc… până când din ea curg păsări apoi oameni cu o singură religie poezia Mihaela Meravei
18 | A n u l 3 , n u m ă r u l 3 5 , s e p t e m b r i e 2 0 2 1
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
Noaptea târziu Femeia purta pe umăr semnul. Din disperare sau din plictiseală, aștepta într-o stație oarecare, sprijinindu-și de bătrâna bancă o speranță uzată. Destinele treceau ca tramvaiele, unele după altele, fără să oprească, pline de umbre fără chip. Unul singur a oprit, văzând semnul. Era gol, rece și întunecos. Femeia a urcat, prea obosită să mai aștepte. Vatmanul Charon, reprofilat de când cu podul peste Styx , s-a uitat lung la femeia adormită pe umărul căreia înflorise alb, crinul. și, pentru prima dată din viața lui, a întors destinul. Steluța Crăciun
19 | A n u l 3 , n u m ă r u l 3 5 , s e p t e m b r i e 2 0 2 1
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
poem pentru bărbații nostalgici din vest ce bine era pe vremea lui ceaușescu cînd cu o pungă de vegeta cîștigai inima oricărei femei apa nu ajungea decît pînă la etajul 3 erai nevoit să cobori cu găleata în mînă pînă la vecina de la parter mai socializați și voi de plictiseală îți amintești și acum capotul ei înflorat de sub care îi ieșea mereu cîte un genunchi nevinovat ca un bot de vițel alteori se lua curentul și rămîneai blocat în lift cu nevasta marinarului de la 10 doamne ce frică îi era de întuneric dura ceva timp pînă ajungeau cei de la intervenții să vă scoată de acolo pe atunci oamenii nu se temeau unii de alții orice pensionară invita poștașul în casă îi făcea un nechezol îi lăsa ciubuc cinci lei de hîrtie te suna amanta de la 5 pe telefonul fix și închidea dacă îi răspundea din întîmplare soția cine a fost o întrebai curios o proastă a format iar numărul greșit îți răspundea ea fericită că tocmai reușiseși să prinzi un kilogram de carne la măcelăria din colț apoi trecea înapoi la oale tu deschideai televizorul pe sîrbi lepa brena nema problema nu zic revoluția a adus și lucruri bune dar a stricat armonia din bloc nu mai e cum a fost
Costel Stancu
20 | A n u l 3 , n u m ă r u l 3 5 , s e p t e m b r i e 2 0 2 1
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
* ne plimbăm mult timp în chat-ul de pe whatsapp ca într-un parc cu multă vegetație unde timpul e mereu verde apoi pe străzile mici și ascunse din oraș ca niște variații anatomice apoi pe linia întreruptă dintre corpuri vreau să mi se facă o radiografie știu că se va vedea liniștea calcificată în oase
Miruna Romanciuc
21 | A n u l 3 , n u m ă r u l 3 5 , s e p t e m b r i e 2 0 2 1
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
Sonetul poveștii nespuse La noapte îți voi spune o poveste pe care mi-a vândut-o într-o seară un clovn posomorât, sedus de vară și de a timpului prea crudă veste. Plătit-am pentru ea un boț de ceară și trei eșarfe de la trei neveste, plus un cocoș bătrân cu patru creste ce mă făcuse-n târguri de ocară. Iar dacă nu vei crede nicio iotă din tot ce voi șopti sub luna plină, vom dănțui pe-acorduri de gavotă, apoi, am să sculptez o galiotă și voi întinde mări din muselină sub zâmbetu-ți șăgalnic de marotă.
Cristian Lisandru
22 | A n u l 3 , n u m ă r u l 3 5 , s e p t e m b r i e 2 0 2 1
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
despre plecare o liniște lungă îți cucerește pieptul. o faci ghem peste toate diminețile în care setea nu era. treci pe lângă semeni. tu și liniștea. în ochi cântă fântâna. singurătatea își ridică voalul. poți să-ți numeri pașii. apoi, să alergi cu inima plină prin toamnă.
Augustina Matei
23 | A n u l 3 , n u m ă r u l 3 5 , s e p t e m b r i e 2 0 2 1
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
umbrele scurte ale amiezii într-o altă fereastră un câine își pierde umbra în lumina străzii un om fără adăpost poartă o altă haină vânt rece ar putea străluci o lumină această viață într-un vis albastru se îndepărtează
Florin Golban
24 | A n u l 3 , n u m ă r u l 3 5 , s e p t e m b r i e 2 0 2 1
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
Lac de umbră Cum cad literele ca nişte frunze în somn! Copleşit de toamnă copacul singur şi-a scuturat chipul într-un lac de umbră. Hieroglife inconsistente, ruginitele semne foşnesc. Scrisul, bastonaşe şi linii frânte, nu rămâne pe frunzele moarte, sfârşeşte cu ultimul pas. Doar timpul e veşnic. În căsuţele goale atârnate de crengi, ale păsărilor înfloreşte fluierul vântului Ion Toma Ionescu
25 | A n u l 3 , n u m ă r u l 3 5 , s e p t e m b r i e 2 0 2 1
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
autumnală toamna din când în când doar să redefinesc umbra privesc în amurg mă prefac în nor apoi în ploaie și curg în căușuri cu flori risipite și pași somnambuli rătăciți prin artere rămași și apoi printre sâni într-un fel muribunzi lunecând ochii mei obosiți și flămânzi
Ion Oprişor
26 | A n u l 3 , n u m ă r u l 3 5 , s e p t e m b r i e 2 0 2 1
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
Poate poate că destinul ne leagă cu firul care leagă noaptea de zi nu ne vom despărți niciodată în asemenea măsură încât lumea va ține cât iubirea noastră
Nicolae Szekely
27 | A n u l 3 , n u m ă r u l 3 5 , s e p t e m b r i e 2 0 2 1
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
Un tren De-atâtea nopți nu ți-am mai scris, iubito, între cuvintele noastre s-a făcut frig, o vioară a ucis în fereastră tăcerea, prea târziu pentru mine să strig, Aud că umbli îmbrăcată în ultimul nostru sărut, stelele îmi intră, noaptea, în casă, la marginea pădurii, frunzele toamnei sunt ucise de vânt și ninge cu fulgi mari, de mătase... De-atâtea nopți nu ți-am mai scris, iubito, nu ți-am trimis 28 | A n u l 3 , n u m ă r u l 3 5 , s e p t e m b r i e 2 0 2 1
Monitorul de poezie
nici lacrimi, nici flori, s-a făcut, dintr-o dată, frig în cuvinte și un tren umblă, cu tinerețea noastră, prin gări...
Marin Rada
29 | A n u l 3 , n u m ă r u l 3 5 , s e p t e m b r i e 2 0 2 1
Monitorul de poezie Poezie de colecţie premiată la Concursul Internaţional NATURE 2021
Publicăm o serie de poezii care au primit premii şi menţiuni la un concurs internaţional la care revista noastră a participat ca partener, Concursul Nature 2021. Textul premiat pe care vi-l propunem în acest număr: Un vizitator în carantină Jill G. Hall (USA) Pe un soare liniștit de vară în curtea mea din San Diego o șopârlă rotofeie se încălzește. „Bună”, îi șoptesc. Ea cu un zâmbet ștrengăresc, ochi ca mărgele, piele care seamănă cu poșeta bunicii. Născuţi în grădina copilăriei noastre fratele meu Sandy le-a salvat în cutii de pantofi, le-a hrănit cu muște. Uneori lua câte una, zgâlțâind-o până când îi cădea coada, mișcându-se încă. Mă fugărea uneori cu teribilul Tyrannosaurus Rexes în mâinile lui întinse. Îngrozit, eu plângeam, fugeam speriat până în ziua în care scâşnind din dinți, m-am înfipt cu picioarele în pământ, lovindu-l 30 | A n u l 3 , n u m ă r u l 3 5 , s e p t e m b r i e 2 0 2 1
Monitorul de poezie
peste fruntea arţăgoasă. După aceea a încetat să mă mai necăjească. Cel puțin nu cu reptile. De multe ori le săruta până când una l-a mușcat de buza de jos și așa cum ar fi spus mama, a țipat ca la crimă sângeroasă. Cred că încă mai are o cicatrice. Mă temeam că acele fiinţe dragi lui dispăruseră cu mult timp în urmă. Este interesant ce poate face un coronavirus pentru a reface echilibrul de odinioară.
Traducere de Ionuţ Calotă
31 | A n u l 3 , n u m ă r u l 3 5 , s e p t e m b r i e 2 0 2 1
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
//arcuri și răni// ceasul a stat la etajul 5 se face frig după perdea suferința e o altă dimensiune rănile stau pe arcuri desfac noduri umplu fântâni părăsite degetele tale înconjoară pământul aud cum cânți te îngrop în mine Carmen Secere
32 | A n u l 3 , n u m ă r u l 3 5 , s e p t e m b r i e 2 0 2 1
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
Iarbă sau femur În firul ierbii nu mai sunt întreg și nu prind viață fără coasta ruptă, tu ai femurul bun și înțeleg de ce iubirea ta e mai abruptă. Cât e de scurtă noaptea între îngeri, sau cum se roagă fluturii de flori, să lase frunzei marile înfrângeri și-ngenucherea verii din culori. Stai, nu te mai grăbi în întuneric, voi pune greieri mulți și licurici, când stelele vor lumina feeric doar tu să știi că am trecut pe aici. E viața ta o goană și o luptă, dar ai femurul bun și înțeleg că nu mai este verde iarba ruptă, iar eu murind nu pot să-ți fiu întreg.
Radu Iorgulescu
33 | A n u l 3 , n u m ă r u l 3 5 , s e p t e m b r i e 2 0 2 1
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
am cumpărat un ceas mai mare credeam că are timp mai mult rămâne în urmă – se opreşte apoi pleacă de nebun fără timp îmi ridică până la asurzire secundele mă – tu eşti ceasul din urmă spune-mi că inima nu se ia după tine că doctoriţa are ceasul ei.
Andrei Caucar
34 | A n u l 3 , n u m ă r u l 3 5 , s e p t e m b r i e 2 0 2 1
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
* Umbra abia o mai târăsc după mine Doamne, după ce voi muri vei fi și mai singur! Cămașa de pe mine e crudă, doar mâinile îmi șiroiesc pe față. Lumina sângerează, nu știu ce să fac, e atât de multă liniște în țipătul tău! Încep un poem despre tine. O, demult m-am înălțat și sunt fericită! Privește-mă bine voi veni să te plimb prin duioase cuvinte. Acum în oraș e lună plină, pământul a înmugurit, mereu mă vei citi, voi scrie mereu. Pe un drum plin de pietre desenez povești, tăcerea ta e aici ca să mă cheme. Copacul rămâne singur și verde, să fim îngropați în mireasmă de tei. Te rog să mă crezi, Doamne! am mai câștigat o bătălie, mă căznesc să fiu fericită. O flacără cât un deget de copil a îngălbenit nedesfăcutele scrisori. În oraș nu mai am pe nimeni… dar la ce mi-ar fi de folos? Nopții i-am spus noapte bună! Marilena Apostu 35 | A n u l 3 , n u m ă r u l 3 5 , s e p t e m b r i e 2 0 2 1
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
Cuvântul de-acum (II) 1. Depărtările și gândul că ele nu vor dispărea decât în visul unui copill care trece strada cu o minge roșie în mână 2. Acum vom asculta frunze și greieri în noaptea avidă de lucruri complicate când treci calea ferată gândește-te că moartea vorbește în aceeași limbă 3. Aerul acest univers de mătase pe care-l pipăim în mers departe de zgomotul din pahare și gări 36 | A n u l 3 , n u m ă r u l 3 5 , s e p t e m b r i e 2 0 2 1
Monitorul de poezie
4. Simplu de tot trece iarna ca un cocor pentru care nu mai e timp 5. Peste inima mea aceeași zăpadă aceeași viață ca o cămașă întinsă pe gard 6. Deschid cartea: înăuntru se bălăcesc copiii neantului Geo Galetaru
37 | A n u l 3 , n u m ă r u l 3 5 , s e p t e m b r i e 2 0 2 1
Monitorul de poezie Poezie de colecţie recomandată de Grupul literar Art Creativ
Rosetti 43 Fumez... de suflet mi se sting chiștoace, ca de un coș metalic de gunoi, a stat și ploaia, tot ce timpul face convinge moartea să prăsească-n noi. Fumez... și orice vreau mi-e interzis de medici, de biserici, tribunale, de-aș fi știut c-am să ajung proscris, aș fi iubit numai femei fatale. Fumez... și scriu acest poem în șoapte, ca un lătrat prevestitor de câine, curând va trece un tramvai de noapte spre un depou ce se numește Mâine. Fumez... Dorin Croitor
38 | A n u l 3 , n u m ă r u l 3 5 , s e p t e m b r i e 2 0 2 1
Monitorul de poezie Haiku de colecţie selectat din grupul literar Dincolo de retină
cuvinte în gând – poezia nescrisă pare-amintire… Cornelia Georgescu umbre de cocori tușul din călimară pe terminate… Argentina Stanciu vârtej de frunzeun singur cuvânt scris în ultimul bilet Lidia Stan poartă deschisăîncă un an pe bancă abecedarul Elisabeta Luşcan
39 | A n u l 3 , n u m ă r u l 3 5 , s e p t e m b r i e 2 0 2 1
Monitorul de poezie Poezie de colecţie colectivă scrisă în Cenaclul maximinist
* În palma ta ţineai inima mea. Printre crenelurile de la nunta de argint a zeilor castelul de nisip strălucea ca o bijuterie în contrast cu albastrul din pliurile mării. Într-o nesfârșită cruciadă răscoleai nisipul fir cu fir să afli de unde izvorăște iubirea. Eu, în iatacul din turnul de pe ultimul val respiram captivitatea sidefie a perlei. Când se deschidea o scoică soarele se bucura printre valuri. Era încă o ploaie din care m-am trezit. Tu fugeai mereu din iubire în iubire ca dintr-o cameră de închiriat în altă cameră de închiriat. Plecai mereu, nepăsător la năruirea nisipului sau poate fugeai de teamă? În fond, chiar și într-un castel poți suferi de claustrofobie deşi ai atâtea ferestre îndreptate înspre mare, înspre mine.
40 | A n u l 3 , n u m ă r u l 3 5 , s e p t e m b r i e 2 0 2 1
Monitorul de poezie
Poezie colectivă scrisă în Cenaclul maximinist, de data asta după o imagine, de autorii: Genoveva Simona Mateev, Emilia Tanase, Nuţa Crăciun, Steluța Crăciun, Carmen Şendroiu, Helena Bob, Dan Căşuneanu, Marin Rada, Nicolae Nistor şi Ionuţ Calotă Ce înseamnă Cenaclul MAXIMINIST? *nu negăm niciun curent literar, dimpotrivă, folosim la „maxim” orice resursă, orice beneficiu adus de-a lungul timpului poeziei, orice inovaţie care a îmbunătăţit creaţia literară de-a lungul istoriei ei *căutăm „maximum” de efect al poeziei în „minimum” de text *folosim intens figurile de stil, îndeosebi metaforele, dar şi celelalte *îmbogăţim poezia cu multă imaginaţie, chiar ficţiune, aducem imagini cât mai proaspete, inedite, suprinzătoare
41 | A n u l 3 , n u m ă r u l 3 5 , s e p t e m b r i e 2 0 2 1
Monitorul de poezie Poeţi – In memoriam
Mari poeţi minori (îndreptar) în modul cel mai natural cu putinţă chiar locuiesc într-o limbă necunoscută de unică folosinţă şi chiar se folosesc de adevărurile pe care nu le-au învăţat la şcoală pe tărâmul în care tristeţea e o limbă universală
Ion P. Iacob (12 noiembrie 1955, Breaza, județul Buzău - 19 septembrie 2021)
42 | A n u l 3 , n u m ă r u l 3 5 , s e p t e m b r i e 2 0 2 1
Monitorul de poezie Semnal - carte de poezie
Verde gura adevărului, Carmen Şendroiu, Editura Art Creativ, 2021 Forţa emoţională a poeziei, „dor impostor, azilant răscolitor”... Atunci când „zgura rugului verde aprinde cântecul” se aude distinct poezia emoţiei din chiar la fel de „verde gura adevărului”, surplus interior al unui decor îndelung pregătit cu energie de creaţie, „împrimăvărat” din „sclipirea unei clipe”, care, „cu mână de felcer desfăşoară bandajul așteptărilor” şi te ia în stăpânire pe tine, cititorule… Fie că „brațele de nichită”, sau, dimpotrivă, un „crin declin” „strâng rândurile în garnizoana tăcerii”, existenţa afectivă este proiectată prin cuvânt, cântec ales „din schimbul de noapte” ca să o detaşeze de limite, s-o arunce în „balada unei frunze”, să ne sensibilizeze raţiunea, să putem privi dincolo de ea, mult mai departe de ea, în spaţiul poetic inspirat. „Nodul din gâtul vorbei îţi răscoleşte/ rațiuni amorțite,/ răzvrătind parâmele iubirii”, spiritul de observaţie descoperă o lirică interesantă şi, cu siguranţă, rezonează cu aceasta, scoţându-i la iveală noi conotaţii. Şi, iată, aerul de prospeţime pe care poeta Carmen Şendroiu îl aduce în lirica ei abia mărturisită, într-un început de dat, de luat şi de urmat cu fidelitate; poezia ei, „mulțumindu-se formal/ c43 | A n u l 3 , n u m ă r u l 3 5 , s e p t e m b r i e 2 0 2 1
Monitorul de poezie
o mângâiere/ cu un sărut frugal/ și o tăcere/ își vâră trupul/ imoral/ într-un lacustru emoţional”… „o străfulgerare ca un sprint/ de pasăre de noapte/ secționând membrane…” În acest context se poate lesne observa dorinţa de a nu ţine cont de canoane, conjunctura este favorabilă creaţiei, deşi viaţa şi dragostea sunt surse de inspiraţie, trăirile şi sentimentele ce derivă din acestea „fac recensământ în amintiri/ noi,/ conjurați în numele crizantemei/ ridicăm bastion iubirii”…„toamnele spovedinde sub poala pădurii/urmăresc himera adulteră”… „ce dacă noaptea/ își scutură clopotul de umbre/ statuile parcă nici ele/nu vor să mai fie reci și sumbre”… Dominanta umană, asistată de toate ipostazele ei implicate, aduce, în cazul acesta, substanţă poeziei, până la urmă, e firesc ca existenţa însăşi să-i ofere substanţialitate, pentru că, existenţa este obiectul gândirii poetice, desigur, viziunea personală contând cel mai mult, de aici vine, de fapt, autenticitatea, orizontul propriu care se deschide din interioritate, oferindu-se drept şansă de a deveni semnificaţie, urmă înaltă, „răsfoind pe furiș nefirescul”... deci, „nu căuta răspunsuri/ în ochiul de sticlă al nopții/ eroii dorm și ei/ doar crinii își scutură clopotele/ chemând resemnarea în artefactul numit inimă...”, de fapt, cea mai frumoasă poezie este aceea care stârneşte amalgam de întrebări.
44 | A n u l 3 , n u m ă r u l 3 5 , s e p t e m b r i e 2 0 2 1
Monitorul de poezie
Prin urmare, un joc conştient, poezia lui Carmen Şendroiu are sensibilitate şi acest lucru o va apropia de oameni, cuvintele ei „își adună literele-n poale/ firimituri”, îşi înclină „grafia spre stânga toamnei/ să își scrie poezia/ treci murmurând/ straino/ ți-e încă verde nebunia!” Eii, şi „câte n-ar (mai) scrie poetul/ de nu și-ar turna în cap/ călimara cu cerneală de crin”… Daniela TOMA
45 | A n u l 3 , n u m ă r u l 3 5 , s e p t e m b r i e 2 0 2 1
Monitorul de poezie Semnal - carte de poezie
Kotodama, autori, Veronica Teodoru şi Eugen Pohonţu, Editura Ex Ponto, 2020 Cuvânt înainte Japonia este o țară izolată prin coordonate geografice de Europa, dar s-a și menținut ca societate ermetică voit până în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, rezistând tuturor încercărilor de contact cu bătrânul continent. Înlăturarea șogunatului și Mișcarea de Restaurație Meiji dau naștere politicii de deschidere față de Europa și America. Dorința de emancipare determină tinerii să ia calea celor două continente. Astfel, influența civilizației occidentale face din Japonia o mare putere industrială și implicit culturală având loc prefaceri elocvente în domeniul literaturii și, mai ales, al poeziei. S-au făcut adesea alăturări între România și Japonia cu scopul de a evidenția unele asemănări, dar Japonia rămâne de neînțeles, iar japonezii plini de mister până la a fi considerați extratereștri. Diferența de limbă și scriere a japonezilor, precum și teama de străini, existentă și astăzi în unele sate izolate, ar fi putut împiedica legăturile culturale între cele două popoare, dar caracterul universal al artei, al literaturii în special a evitat acest fapt. Astfel, termenii tanka și haiku au intrat în circulație și la noi datorită poeților Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Aurel Rău din generația mai veche, dar și a unor poeți din generații mai tinere. Haiku-ul a existat și există în literatura japonezăca poezie cu formă fixă care respectă trei elemente: numărul total al 46 | A n u l 3 , n u m ă r u l 3 5 , s e p t e m b r i e 2 0 2 1
Monitorul de poezie
versurilor-3; numărul silabelor-17; repartizarea silabelor în vers 5-7-5. Fără ritm, fără rimă, fără imagini artistice. Atunci, în ce constă puterea haiku-ului de a stârni interes care a depășit granițele țării de origine? La începuturi, haiku-ul a existat ascuns într-o specie de poezie mai complexă - tanka- de care se va separa și va ajunge la valoarea și perfecțiunea ce a atras mulți iubitori de frumos. Așa ajunge și în orizontul cultural al Occidentului, care a luat cunoștință de existența lui destul de târziu, când s-a încercat înțelegerea, definirea, compararea cu alte creații literare, neexcluzând marea admirație și uimire în fața acestui „diamant literar”. Mulți consideră haiku-ul poem liric exclusiv al literaturii japoneze, dar spiritul lui poate fi întâlnit în poezia dintotdeauna a oricărei literaturi, nu neapărat sub imperiul aritmetic al celor șaptesprezece silabe. S-a făcut aluzia că ar fi asemănător epigramei, catrenului din poezia eminesciană, terținei, strofei de ritornello și chiar poeziei cu formă fixă ca sonetul, rondelul sau glossa. Dar haiku-ul vine dintr-o lume cu concepții și obiceiuri total diferite, ceea ce îl face greu de înțeles. Dacă prozodic am stabilit condițiile haiku-ului, suntem obligați să amintim un alt element definitoriu, și anume –kigo– care e strict legat de temă, natura, condiții susținute și de unele caracteristici specifice ca: aware, fueki, wabi, mushin, karumi etc., toate ilustrând specificul nipon și dragostea pentru poezie a unui popor unde a apărut un birou al poeziei încă din epoca Heian și care cu timpul a fost transformat în minister.
47 | A n u l 3 , n u m ă r u l 3 5 , s e p t e m b r i e 2 0 2 1
Monitorul de poezie
B. H. Chamberlain, orientalist englez, evidențiază două calități ale haiku-ului: scurtimea și forța de sugestie. Mergând pe forța de sugestie, ajungem la Cartea Cărților – Biblia, unde Evanghelia după Luca se deschide cu: „La început a fost Cuvântul și Cuvântul era Dumnezeu”, idee întâlnită la poetul Paul Spirescu care spune: „Domnul cuvânt întemeind / șiadulmecând / lumina cerului…” unde vedem puterea cuvântului ce devine Domn. Dar cuvântul nu este doar începutul Universului, el este începutul a tot ceea ce facem, cuvintele creează și distrug în egală măsură. Să mergem însă numai pe puterea creatoare a cuvintelor. Cu cât crezi mai mult în ceea ce spui, cu atât cuvintele te slujesc. Aceasta au înțeles-o japonezii care afirmă: „cuvintele sufletului există într-un spirit numit Kotodama, spiritul cuvintelor, iar acțiunea de a rosti cuvinte are puterea de a schimba lumea.” (Masaro Emoto) Masami Saionji spune: „Credem că atunci când au apărut pentru prima dată ființele umane au fost creatori divini care au folosit puterea sacră a cuvintelor pentru a crea tot felul de lucruri minunate” și face apel la folosirea corectă a puterii acestora. Haiku-ul nu dezvoltă o idee sau dă expresie unei emoții, ci tinde să se concentreze asupra unei impresii de moment, dar în spatele capturii tabloului stă o întreagă filozofie. „Trebuie să surprinzi în cuvinte lumina, în care ai văzut ceva, înainte ca acea imagine să ți se șteargă din minte”, spune Basho, supranumit „sfântul haiku-ului”. El a creat în poezie un stil bazat pe simplitate, sobrietate, noblețe. Încercând să facem o listă de 48 | A n u l 3 , n u m ă r u l 3 5 , s e p t e m b r i e 2 0 2 1
Monitorul de poezie
admiratori, traducători și creatori de haiku începută cu Al. Vlahuță și continuată cu Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Maria Banuș, ca să amintim doar câțiva înaintași, apoi optzeciști ca Romulus Bucur, Cătălin Isman, Petre Stoica, numărul haijinilor români crește cu cei actuali, între ei și Veronica Teodoru și Eugen Pohonțu. Plecând de la părerea lui George Călinescu că „poezia este o operă a maturității”, cei doi protagoniști ai cărții îndeplinesc condiția. Fascinația pe care a produs-o cultura japoneză asupra lor, i-a făcut să se întâlnească și să învingă hermetismul poetic nipon, să studieze tehnicile, concizia, jocul de cuvinte, toate în trei versuri ce pot fi considerate un cod ce transmite toate nuanțele vieții și-l determină pe cititor să viseze, să continuie să gândească. Veronica Teodoru a scris poezie încă din adolescență, dar concret a prins curaj destul de târziu și cu ingenuitate rafinată a scris o carte de poezii pentru copii ce a apărut în două ediții, apoi și-a etalat potențialele vise în alta: Poate visăm. Eugen Pohonțu are o altă abordare a scrisului fiind fizician, trăind în preajma lui Nichita Stănescu și iubindu-l, este mai sobru, mai strict, dar la fel de ingenuu. Având experiența unei cărți publicate anterior Karumi- Fragmentarium, Eugen Pohonțu dovedește un studiu aprofundat al poeziei nipone și a înțeles că haiku-ul trebuie simțit așa cum sugerează Kenneth Yasuda ca fiind „poemul unei răsuflări”.
49 | A n u l 3 , n u m ă r u l 3 5 , s e p t e m b r i e 2 0 2 1
Monitorul de poezie
Așadar, cei doi țin foarte mult la tehnica haiku și la sugestibilitatea „Cuvântului Domn”. Eugen Pohonțu duce exigența până la extrem = a fi sau a nu fi haiku = făcându-l pe cititor să participe cu sufletul la instantaneul surprins. Obsedat de copilărie și de Sensul copilului, Eugen scrie: „copilăria - / o frunză pe uliță / strivită în mers”, unde copilăria și frunza sunt simboluri ale unei perioade frumoase a vieții; „ulița” e spațiul bucovinean, dar verbul la participiu „strivită” sugerează durere aproape fizică, iar „mersul” verb tot la participiu, dar substantivizat prin articulare este al timpului care merge într-un singur sens și nu iartă nimic, iar fizicianul știe. Prozodic, haiku-ul este perfect, iar ceea ce transmite este fantastic. El ne reamintește că nu suntem decât ființe trecătoare pe acest pământ, că lumea înconjurătoare „frunza” e într-un proces de degradare. Dar conceptul wabi-sabi ne ajută cumva să acceptăm urmele trecerii timpului. Oricine poate fi sensibil la căderea frunzelor, dar să simți tristețe și durere într-o atmosferă a copilăriei chiar trecute constituie o mărturie a rafinamentului extrem al lui Eugen. Această poezie nu are sfârșit și se înrudește cu horațianul: „Exegi monumentum aere perennius” și ne arată că se poate face poezie și cu vorbe puține, „Non multa, sed multum”. În haiku-ul Veronicăi Teodoru: „din mâlul adânc / un nufăr alb înflorit - / lumină pe lac” este surprins un tablou al apei plin de mister și contraste. Primul vers alcătuit din două cuvinte simbol: „mâlul” și „adânc” pot trimite cititorul cu gândul la 50 | A n u l 3 , n u m ă r u l 3 5 , s e p t e m b r i e 2 0 2 1
Monitorul de poezie
prima zi a creației când „peste fața adâncului de ape era întuneric” (Geneza), motiv întâlnit și în Luceafărul eminescian. Deși adjectivul „alb” urmat de verbul la paticipiu „înflorit” pare că alcătuiesc o repetiție, ele anunță triumful luminii ca în ziua cea dintâi când Creatorul a zis: „Fiat lux!”. Lumina din sufletul poetei este trimisă către cititorul fascinat de contrastul „mâlul / lumină”. O legendă japoneză spune că poezia a apărut odată cu ivirea cerului și a pământului, de aceea în Japonia poeziei i s-a oferit și i se oferă și acum un statut deosebit. Evoluția haiku-ului în celelalte țări și-a avut parcursul în mod diferit în funcție de tradițiile și specificul fiecărui popor. Dar forma de micropoem evocând o impresie avută într-un moment unic – căderea unei frunze / înflorirea unui nufăr – prezentat simplu, sugestiv face din haiku o bijuterie în care prinde viață o lume întreagă. Pe lângă haiku, cartea propune și câteva senryu care structural respectă aceeași formă, dar fără kigo. Ele merg către latura anecdotică a epigramelor sau fabulelor, au un caracter mai dinamic și lexical apelează la kenyogen (cuvântul cu dublu și chiar multiplu sens). Astfel se creează un fel de omonimie umoristică sepia/ ulei. Senryu se referă strict la viață și raporturile umane, iar umorul se obține prin ambiguitate. Îndrăgostiți de Kotodama (spiritul, sufletul limbii – veche credință japoneză potrivit căreia în fiecare cuvânt există o forță 51 | A n u l 3 , n u m ă r u l 3 5 , s e p t e m b r i e 2 0 2 1
Monitorul de poezie
miraculoasă, de sine stătătoare), cu o mare sensibilitate în fața naturii, cei doi haijini au creat poeme ce vor aduce cititorilor înalte delectări și-i vor determina să mediteze la ele ca la niște koanuri, căutându-le sensul ascuns. Ceea ce spune într-un poem Mitsuo Aida: „Mergi înainte, nu schimba drumul!” ar trebui să fie un îndemn pentru cei doi de a mai scrie poezii de șaptesprezece silabe prin care să demonstreze ca haiku-ul este un țipăt al efemerului ce devine eternitate. Prof. Elena Epureanu
52 | A n u l 3 , n u m ă r u l 3 5 , s e p t e m b r i e 2 0 2 1
Monitorul de poezie
Ochi de lună, autor, Daniela Toma, Editura Universitară, 2021
O simplă referire şi o trecere apoi mai departe... Unitatea estetică a acestui volum se identifică prin abordarea unor concepţii şi prin expresiile lor intense, presupunând, desigur, că cititorul avizat va intra în legătură cu ele şi le va completa prin expunerea judecăţilor de valoare sau, implicit, prin reţinerea doar a ceea ce e frumos, drept întregire a formei poeziei în totalitatea celorlalte, concrete şi vii, deopotrivă. Conţinutul şi motivul fundamental sunt reconsiderate, ambele raportându-se la cele trei laturi determinante cu care se intersectează: cea psihologică şi cea spirituală, supuse traiectoriei existenţiale generatoare de echilibru şi de substanţă în tot ceea ce aparţine realităţii, dar şi în ceea ce se află dincolo de aceasta. Tendinţa de personalizare, aceea de descătuşare a viziunilor poetice, instaurează exerciţiul estetic emoţional, combustia lăuntrică permanentă şi profundă, până la urmă şi acesta un concept general care, la fel de bine, poate fi inventat ad-hoc, dacă e pătruns de bucuria frumosului. Desigur, efectul poetic se poate obţine sau nu, din moment ce defectele se stabilesc în funcţie de calităţi... Necesitatea de a păstra versul deschis şi liber se suprapune structural peste forţa cu care este înzestrat cuvântul, foloseşte la determinarea liniei înseşi a poemelor, lăsată să se reverse, 53 | A n u l 3 , n u m ă r u l 3 5 , s e p t e m b r i e 2 0 2 1
Monitorul de poezie
dacă vreţi, pentru a nu pierde din vedere supleţea şi armonia părţilor care formează întregul. Merită să introducem în ecuaţia lirică, la fel ca într-un proces cu martori, şi conceptul de timp, cel care acordă deopotrivă răgaz de a înţelege poetului şi cititorului său, primului mai mult, următorului mai puţin, sau invers. Această consideraţie subiectivă se transformă deseori într-un leit motiv care valorifică şi mai mult poezia cu o înfăţişare exterioară nouă, nu într-o unitate statică, ci într-una extrem de dinamică şi care numai indiferentă nu poate să rămână. Simbolurile, semnele, intuiţia, imaginaţia, sunetul şi ritmul reprezintă limite ale înţelegerii, se desăvârşesc prin ele însele, rămân originale, mai ales când nu sunt analizate şi explicate. Starea brută valorifică sensibilitatea, dar şi forţa poeziei în sine. A imagina şi a concepe echivalează cu încercarea de a integra propria gândire în gândirea celorlalţi, ţinând cont că diferenţele dintre personalităţile indivizilor sunt uneori uriaşe, chiar şi acest fapt poate duce la apariţia unor noi stări, pentru că solicită întreaga fiinţă, ceea ce nu poate fi deloc un lucru rău. Dacă este sau nu necesar să ieşim în întâmpinarea poeziei în acelaşi mod în care ea ni se oferă, rămâne o expresie a propriei concepţii, însă, în acest spaţiu se desfăşoară în voie întrebările şi mi-aş dori ca ele să fie cât mai multe, până la urmă, de ce ar fi necesar să ne aflăm cu toţii în lumina raţiunii şi nu în limitele de neatins ale misterului întors mereu şi mereu în el însuşi?
54 | A n u l 3 , n u m ă r u l 3 5 , s e p t e m b r i e 2 0 2 1
Monitorul de poezie
În felul acesta ar trebui ca poezia să treacă dincolo de obiectul pe care îl reprezintă, să devină abandon absolut, moment necesar sieşi mult mai important decât oricare altul, în afara oricărei alte conexiuni, dar neomiţând frumuseţea niciuneia dintre ele... prin urmare, mi-am luat rămas bun de la învoiala cu neumblatul de zi şi de clipă anume printre unii şi alţii, mi-am zis că-i deja spre înainte îndreptat, cade mereu din rai şi poate face tot ce doreşte, chiar dacă nu e nimeni dedesubt să-l prindă de aceea, aerul nu se mai revoltă, se alintă singur şi coboară aproape cald la cafeneaua franţuzească din colţ unde amiezele învârt scaunele înalte în jurul mesei, iar aburul carnivor te devorează încetul cu încetul, pregătindu-ţi un mare praznic chiar lângă el nici vorbă însă ca ochiul să-şi scadă rotundul mai mult decât s-ar cuveni, deci, nu-l strigăm pe nume, nici pe cuvânt, e îndeajuns de fierbinte pe înălţimea din care s-a rupt în bucăţi reale şi a împrăştiat peste grădini străine toţi îngerii din sângele lui Daniela TOMA 55 | A n u l 3 , n u m ă r u l 3 5 , s e p t e m b r i e 2 0 2 1
Monitorul de poezie
*coperta este realizată după lucrarea excelentului pictor italian Dario Gi, cea de-a treia lucrare a sa care se află pe coperta unei cărţi de-ale mele pe coperta 4 a volumului am adăugat cuvintele prietenilor poeţi şi critici literari care l-au făcut să conteze pe acesta, ca şi pe cele scrise până acum: Daniela Toma accentuează enigma. Câteodată, himericul acaparează peisajele lirice. Sunt așteptate „cutremure” care să repună totul în discuție. Sensurile realizează o sinteză ce are în 56 | A n u l 3 , n u m ă r u l 3 5 , s e p t e m b r i e 2 0 2 1
Monitorul de poezie
vedere esențele. Pare că ne situăm pe un teritoriu brăzdat de oglinzi dăruite lirismului nu o dată incendiar. Octavian MIHALCEA Poezia aceasta e tot timpul altfel. Nu te plictisești niciodată. Simți nevoia s-o recitești. Nu ești cuprins de suficiență citind-o. Totul e iubire, totul e revenire; și „încheietura dezghețată”, și „glezna”, și „căderea sub clipit”, ca și când „dragostea ar fi doar o zi pe pământ”. Și cuvintele se iubesc pe ele însele. Victor MARTIN Modernismul poeziei Danielei Toma vine din surprinzătoarele conexiuni întrepătrunse în textele sale, cu variaţiuni incredibile pe teme proprii, ce creează o vitalitate nouă, incitantă şi captivantă. Cuvintele sunt un fel de laitmotiv, în jurul lor se învârt multe idei ce creează dependenţă şi obsesie. Ionuţ CALOTĂ Și cum creația este legată de Creator, Daniela Toma își lasă în voia Lui, noua formă a ființei pe care a dobândit-o, lasă această Ană nouă, ca pe-o ofrandă, generozității lui Dumnezeu, pentru a transgresa spre o stare, care îi va da posibilitatea să probeze cine este ea cu adevărat: „ești rădăcină, inimă, pasăre,/faci un pact cu dumnezeu/să-și arunce năvodurile în arăturile cele mai ascunse/ale ochilor/să-i deschidă…” Mihaela MERAVEI 57 | A n u l 3 , n u m ă r u l 3 5 , s e p t e m b r i e 2 0 2 1
Monitorul de poezie
Nu mai am nevoie de trup/fără el mă caţăr mai uşor pe cruce.....remarcabil, cum ar spune regretatul Ciprian Chirvasiu: versuri de revelație...și tot el spunea: dacă cineva poate produce astfel de versuri, noi nu mai avem treabă, privim către un Poet! Eugen POHONŢU
58 | A n u l 3 , n u m ă r u l 3 5 , s e p t e m b r i e 2 0 2 1
Monitorul de poezie START ART
POEZIE, FORMĂ, CULOARE ŞI LUMINĂ
ALTAR DE LUMINĂ, album de pictură, autor, KARMEN ZAHARIA, pictor român, Editura Art Creativ, 2021
Altar din întruparea luminii pentru icoanele iubirii Fiind socotită o carte sfântă, icoana este oglinda lucrării dumnezeieşti care arată sensul mântuirii şi orizontul veacului viitor, după cum afirmă şi Părintele, Prof. Dr. Dumitru Stăniloae în Teologia Dogmatică Ortodoxă. Tot Părintele spune că „icoana este cel mai însemnat călăuzitor al credincioșilor mai râvnitori în formarea lor pe linia unei vieți duhovnicești, de trăire cu Hristos în Duhul Sfânt”. Karmen Zaharia este pictor de icoane şi artist fidel al echilibrului în artă, ea dă viaţă formei şi culorii, modelează cu blândeţe lumina, o supune şi o aşază să vibreze în relief de existenţă; cu siguranţă, atunci când privesc, ochii atenţi o vor sesiza prima dată învăluind fiecare lucrare pentru a o face mai vizibilă şi rămânând apoi parte a tainelor lumii, a întregului univers, un dialog sacru al acestuia cu efemerul fiinţei, cu structura fină şi firavă a omului obişnuit. 59 | A n u l 3 , n u m ă r u l 3 5 , s e p t e m b r i e 2 0 2 1
Monitorul de poezie
Lumina proiectată peste măsura tuturor lucrurilor şi a faptelor inundă toate planurile, amplifică acţiunea artistică, conduce spre o compoziţie vizuală şi constituie, în acelaşi timp, spaţiu aplicativ de sentimente înălţătoare – ea curge, nu se opreşte niciodată, domină trecut şi prezent, le contopeşte şi le purifică esenţele. Aspectele artistice inconfundabile, înfăţişate la nivele diferite de complexitate, se aştern firesc şi sunt redate în mod expresiv, sunt atent studiate pentru ca nimic să nu fie schimbat din acest ritual şi din ceea ce înseamnă sugestiv într-o lucrare de artă sacră. Gesturile sunt vii şi imprimate în manieră convingătoare, introspectivă, dar explicită, oferă, totodată, echilibru şi armonie compoziţiei şi mediului imagistic, sunt executate admirabil de către artista înzestrată, fără doar şi poate, cu inspiraţie divină. În interiorul unui context religios, remarcabil şi recunoscut devine efortul creator, însă, implicarea şi plăcerea creativă conturează modul particular de exprimare, propune reflecţie, defineşte un artist şi un om; harul vine de la Dumnezeu, credinţa şi iubirea pot schimba lumea, prin urmare, timpul pentru meditaţie e extraordinar atunci când îl avem ca posibilitate pentru veşnicie. Iluzia de sublim şi aceea de speranţă domină imaginarul, îl amplifică şi-l îmbrăţişează cu timpul fără timp, cu spaţiul fără 60 | A n u l 3 , n u m ă r u l 3 5 , s e p t e m b r i e 2 0 2 1
Monitorul de poezie
spaţiu, ca în cele din urmă efectul plastic să devină magie, seninătate; şi cum ai putea să nu rămâi în admiraţie şi în rugăciune, chiar dacă nu te afli neapărat într-o biserică, virtuţile expresive exclud alte opţiuni lumeşti care îl susţin pe om în fiecare zi şi devin parte a unei flăcări lăuntrice fără putinţa de a mai fi stăvilită… Daniela TOMA
61 | A n u l 3 , n u m ă r u l 3 5 , s e p t e m b r i e 2 0 2 1
Monitorul de poezie
Karmen Zaharia – pictor român 2011 – Expoziţie de grup la Galeria Basil, prof. Fabiana Dima; 2012 - Expoziţie de grup la Galeria Basil, prof. Fabiana Dima; 2013 - Expoziţie de grup la Galeria Basil, prof. Fabiana Dima; 2014 – Expoziţie personală „Aripi de înger ... de când te aştept”, Galeria Basil; 2017 – Expoziţie de grup „Dreaming”, organizată de Galeria de Artă Elite Prof Art (Mihaela Pandelescu); 2017 – Expoziţie de grup „Mozaic”, organizată de Galeria de Artă Elite Prof Art (Mihaela Pandelescu); 2017 – Expoziţie de grup „Vibraţii cromatice”, organizată de Galeria de Artă Elite Prof Art (Mihaela Pandelescu); 2017 – Expoziţie de grup „Poveşti de sărbătoare”, organizată de Galeria De Artă „Labyrinth”, (Adina Moldova Ţitrea); 2018 – Colaborator revista „Eminesciana”, nr. 8, 9, pictură, fondator, graficianul, Mihai Cătrună; 2018 – Expoziţie personală „Icoană din suflet de copil”, Center for Arts by Fabiana Dima; 2020- Expoziție de grup „Artă și tradiție”, la Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti”; 2020- Expoziție de grup „Sărbătoarea Breslei”, la Muzeul Satului „Dimitrie Gusti”; 2020- Expoziție de grup la Galeria „Ștefan Luchian” din Botoșani; 2021- Expoziție personală „Altar de Lumină”, la Muzeul Municipal „Octavian Moșescu” din Râmnicu Sărat; 62 | A n u l 3 , n u m ă r u l 3 5 , s e p t e m b r i e 2 0 2 1
Monitorul de poezie
2021 – Colaborator la revista „Monitorul de Poezie”, anul 3, nr 28 şi 33, februarie şi iulie, la rubrica Start Art.
Învierea Domnului Aspectul solemn, cu o cromatică accentuată, pune în evidenţă dramatismul scenei ce poate fi considerată, fără îndoială, un act teatral de factură religioasă, înfăţişat cu măiestrie şi viziune artistică.
63 | A n u l 3 , n u m ă r u l 3 5 , s e p t e m b r i e 2 0 2 1
Monitorul de poezie
Iisus în Rugăciune
Lucrarea reconfigurează în totalitate smerenia şi blândeţea, dragostea şi credinţa nemărginită. În mod definitoriu există aici o vibraţie spirituală înaltă, grandioasă în acelaşi timp, un chip sfânt realizat în lumina culorii calde, fără absolut nici o nuanţă stridentă.
64 | A n u l 3 , n u m ă r u l 3 5 , s e p t e m b r i e 2 0 2 1
Monitorul de poezie
Expoziție personală ALTAR DE LUMINĂ Muzeul Municipal „Octavian Moșescu”, Râmnicu Sărat
65 | A n u l 3 , n u m ă r u l 3 5 , s e p t e m b r i e 2 0 2 1
Monitorul de poezie
Rafinată, cu un gust delicat al mişcării culorilor, Karmen Zaharia oferă prin lucrările sale hrană vie privirii, acea muzică pe care, atunci când o asculţi, negreşit cazi în genunchi pentru că te afli deja în relaţie cu eternul, cu Dumnezeul sufletelor cuminţi, cu esenţa vieţii şi cu tot ceea ce urmează după aceasta, idee sau element important în conturarea răspunsului unic pentru mii de întrebări. rubrică realizată de Daniela TOMA 66 | A n u l 3 , n u m ă r u l 3 5 , s e p t e m b r i e 2 0 2 1
Monitorul de poezie
Pagina redacţiei Reamintim că autorii nu ne pot propune direct poezii proprii pentru publicare în această revistă! Publicăm doar poezii pe care le selectăm dintre cele pe care le „monitorizăm”. Puteţi însă publica fără restricţii poezii în grupul literar pe care îl monitorizăm cel mai frecvent: https://www.facebook.com/groups/ateliermonitoruldepoezie/
Dar puteţi propune poezii ale altor autori, dacă vi se par atât de bune încât trebuie neapărat reţinute între paginile acestei reviste. De asemenea, puteţi propune traduceri din poezia universală contemporană, interviuri cu poeţi, recenzii ale unor cărţi de poezie, eseuri despre poezie etc. Materialele acestea le puteţi trimite prin mesaje pe pagina oficială de facebook a revistei Monitorul de Poezie: fb.me/monitoruldepoezie Responsabilitatea juridică pentru conformitatea celor trimise şi acordul autorilor cade în sarcina colaboratorilor care trimit aceste materiale, conform art. 26 din Codul Penal. Nu garantăm, însă, publicarea. Vă mulţumim pentru lectură! Director revistă: Ionuţ Calotă MONITORUL DE POEZIE - ISSN 2668-0440
67 | A n u l 3 , n u m ă r u l 3 5 , s e p t e m b r i e 2 0 2 1