Monitorul de poezie Revistă foileton, cu poezie de bon-ton
Anul 3, Numărul 32, iunie 2021, ISSN 2668-0440 Se distribuie gratuit.
Interviuri
cu poeţi Poeţi – In memoriam
Poezie şi politicateţuri Resurse pentru globalizarea poeziei
Poezie de colecţie
Monitorul de poezie Editorial
Poezie şi politicateţuri Poezia poate fi orice, dar este ea şi politică? Desigur, stau dovadă pamfletele lui Dinescu, spumoase şi incitante. Fie că suntem sau nu de acord cu el, nu putem să nu savurăm bogăţia stilistică cu care îmbracă mesajele sale împotriva puternicilor oameni politici ai zilei. Faţă de perioada comunistă, când poezia politică era doar laudativă, altfel nu ar fi trecut de cenzură, în epoca asta nouă libertatea cuvântului permite atacuri oricât de dure. Războaiele poeţilor nu au avut, însă, mereu câştig de cauză, cei care au avut curaj în dictatură au sfârşit ca martiri. În general, poezia este un mediu propice prin care oamenii își exprimă identitățile și aspirațiile. Privind din alt punct de vedere, am putea să analizăm opera acelor poeţi care au făcut şi politică la nivel înalt şi sunt destule exemple, ba chiar şi a oamenilor politici care au scris poezie, deşi nu remarcabilă. De curând am descoperit că din ultima categorie au făcut parte, printre alţii, Ceauşescu şi Coposu. Din alt punct de vedere, dacă aş putea să decid politica USR faţă de propriile reviste, aş începe prin a interzice articolele laudative faţă de membrii redacţiei respective. Ionuţ Calotă, director revista Monitorul de Poezie
1|Anul 3, numărul 32, iunie 2021
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
Masa cu trei picioare Răsturnam mămăliga pe masă şi aşteptam să răsară luna, ca să putem umple strachina cu lumina ei. Întingeam pe rând cu mămăliga în strachină. Sfânta Treime - deasupra. Cele trei picioare ale mesei - dedesubt. Tata, mama şi eu - la masă. Printre picioarele mesei, picioarele noastre desculţe. Mâncam, troieniţi de linişte, sub roţile Carului Mare, rugându-ne în gând să nu ne săturăm niciodată!
Ştefan Mitroi
2|Anul 3, numărul 32, iunie 2021
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
* ca și cum n-aș fi început niciodată ascult #mahler în buclă și zilele trec am ajuns la întâia mișcare din nou pe măsură ce scad poezia mi se pare tot mai deplin o joacă de copii fugărindu-se prin curtea acestei școli cu nume de cod viață uitată printre atâtea detașamente de e-poeți încât nu te mai întreabă nimeni acum pentru ce o practici pe propria piele asculți Mahler în buclă și ziua trece ca și cum n-ar fi început niciodată Ovidiu Komlod
3|Anul 3, numărul 32, iunie 2021
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
Andrew Davidson-Novosivschei
4|Anul 3, numărul 32, iunie 2021
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
* îmi plac ploile care încep dimineaţa şi-mi tulbură tot restul zilei atunci, aşez tablourile în alt loc din casă, dintr-unul cineva mă priveşte părând să spună „tu ai ales!” şi eu ciupesc aerul umed şi-mi bandajez apoi mâna cu o hartă a unui ţinut călduros unde locuiesc două femei ce seamănă izbitor cu mine sunt ca două bufniţe tinere, cântăresc cerul când cu un ochi, când cu celălalt şi-mprăştie duhul ploii cu ciocul până la uşă se spune că femeile-bufniţe aduc noroc de frunze verzi, fac dulceaţă bună de nuci şi pun deoparte jucării de pluş pentru iulia dacă nu le-aş cunoaşte atât de bine, aş zice că au o singură inimă de aur ascunsă chiar de mine şi-mpletesc încă botoşei în timpul ceremoniei de învestire a stelelor tinere -hei! le strig eu ... nu vedeţi că plouă de rupe? caraţi-vă singure aripile şi ceasul deşteptător, 5|Anul 3, numărul 32, iunie 2021
Monitorul de poezie
umflaţi pânzele şi topiţi aur pe ancoră! numai azi ne mai plimbăm fără ciorapi, nu avem inel, nici eşarfă Daniela Toma
6|Anul 3, numărul 32, iunie 2021
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
* Am scris tot şi apoi am şters Nimeni nu m-a crezut când am spus că te-am văzut urcând scările până unde nu te mai zăreai Copiii de sticlă alergau în jurul meu până făceau şanţuri şi recitau poezii mie îmi creşteau mai multe mâini numai tu te prefăceai că dispari prin filtrul nevăzut al zilei Merii din livada mea ţi-au cântat toată ziua jazz însă doar eu ştiam cât de încet trebuie să păşesc graniţa asta ireală între mine şi tine Când te-am atins privirea mi s-a înălţat ca o pasăre fără nicio explicaţie Ionuţ Calotă
7|Anul 3, numărul 32, iunie 2021
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
dacă tot mă-ntrebați dacă tot îmi puneți întrebări, bănuiesc că port în mine ceva de-mi veți căuta în sertar veți găsi ascuns într-un colț soarele de buzunar atât de cald cât cântecul unui canar vă spun doar atât port cu mine mereu o cămașă de zare explodând de lumină legănată de soare și asta, dacă tot mă-ntrebați! nu mă închin la îngeri ciudați
Constantin Sârghiuță
8|Anul 3, numărul 32, iunie 2021
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
* ea zbura şi era dezgolită eu de jos atât am văzut că era ea... şi se înălța... degetele ei lăsau în urmă atingeri respirația ei lăsa în urmă cuvinte trupul ei arcuit lăsa în urmă săgeți şi-o mare vişinie pe sub zborul ei peste care pluteau suflete risipite erau...
Cristian Balint
9|Anul 3, numărul 32, iunie 2021
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
Vine câteodată poezia Spune-mi pe unde rătăceşte lumina când inima mea e tristă când stau închis în zăpada asta de trup proslăvind pustiul secundei îngrijind o speranţă cu picioarele-n râu şi cu capul în nori? În carnea mea un zeu se întrece a cânta dintr-o harfă zdrobită un arhanghel cu numele meu face crime în favoarea adevărului. Tu pe unde rătăceşti când inima mea e tristă când înaintez printre lacrimi şi minotauri când absenţa îmi dăruieşte un morman de primejdii când între aceşti patru pereţi ai camerei mele VINE CÂTEODATĂ POEZIA PE URMĂ IAR SUNT NIMIC.
Daniel Corbu
10 | A n u l 3 , n u m ă r u l 3 2 , i u n i e 2 0 2 1
Monitorul de poezie Colecţia de metafore
Seria 26 „ne-am împrăştiat peste grădini străine concertul de gloanţe al sângelui nostru” – Daniela Toma „În fiecare primăvară, un măr înflorit trece prin curtea casei mele” - Ştefan Mitroi „îmi imaginam că fiecare copac galben e o poartă și că pot ajunge prin ea oriunde vreau” - Andreea Apostu „ești singurul apus care mă ține de mână” - Miruna Romanciuc „dincolo de ușă fiecare își întâlnește propriul cer” - Mihaela Oancea „cineva se hrănește cu dezordinea mea ceva inutil are nevoie de mine” - Ciupureanu Ionel
11 | A n u l 3 , n u m ă r u l 3 2 , i u n i e 2 0 2 1
Monitorul de poezie Poezie de colecţie *
E dimineață. Pe căpățîna de zahăr a lunii se adună furnici. Firimitură cu firimitură, o vor căra de aici. Din desenul peșterii, se desprinde și fuge un cîine. Timpul fură din el însuși, dar tot întreg își rămîne. Se așază, pe oiștea lumii, o pasăre sură. Sînt viu și mort în egală măsură. Trezește-te, îmi strigă iubitorul de rouă, astăzi ți se aduce o inimă nouă! El nu știe, naivul, că-i zadarnic să speri: săgeata a fost trasă încă de ieri.
Costel Stancu
12 | A n u l 3 , n u m ă r u l 3 2 , i u n i e 2 0 2 1
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
Peisaj cu turn Din turnul vechi cad glasuri - se fărâmiţează pe pavele. Privitorii așezați ca într-o catapeteasmă își așteaptă rândul roata de tors umbre nu se oprește.
Cornel Florin Cubleșan
13 | A n u l 3 , n u m ă r u l 3 2 , i u n i e 2 0 2 1
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
* singurătate o pasăre mare trecea prin clipa aceea auzeam cântecul din ochii ei lungi căzând trist şi greu Nuţa Crăciun
14 | A n u l 3 , n u m ă r u l 3 2 , i u n i e 2 0 2 1
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
Amintire gânduri longiline diluate-n tulburarea înnegurării taie litere în plumb... citesc numele tău într-o rostire obsesivă ca o incantație reînviid amintirea amorțită în dansul tantric al teilor împinsă de vârful tacului implacabil o străfulgerare ca un sprint de pasăre de noapte secționând membrane pe cine ascunzi sub poale spune, ce culoare mai porți? copiii universului se pregătesc de culcare Carmen Sendroiu
15 | A n u l 3 , n u m ă r u l 3 2 , i u n i e 2 0 2 1
Monitorul de poezie Resurse pentru globalizarea poeziei
Mâini Ngũ Nghinh (Vietnam) Ți-am spus atunci Despre mâini Ele tricotează precum legendarii Croitori Mai mult decât atât Există mâini talentate Care desenează frunzișul din grădina Plină de fructe toamna Mâinile acelea sunt indecente Pentru a menține viața continuă Ele nu trebuie să tasteze până la epuizare Întreaga noapte Sunt şi noile mâini care țin arma pentru a apăra Granița pământului îndepărtat Dar nu acelea sunt mâinile Despre care spun eu Aceste mâini miloase au bunăvoinţa De a-i îmbrăţişa pe cei care ajută Fără să conteze cine sunt cei sprijiniţi Fără să aștepte vreo recompensă Doar pentru fericirea tuturor Cu zâmbete pline de speranţe Pentru un viitor luminos Păstrați-vă departe de zgomot 16 | A n u l 3 , n u m ă r u l 3 2 , i u n i e 2 0 2 1
Monitorul de poezie
Lumina strălucitoare a soarelui se arată În fiecare dimineață din inima sa blândă Acelea sunt mâinile din care simt Cât de melodios cântă încă Cântecul care nu se opreşte niciodată să emoționeze Traducere de Ionuţ Calotă
17 | A n u l 3 , n u m ă r u l 3 2 , i u n i e 2 0 2 1
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
Pendula Diminețile nu mai au de mult aceeași tandrețe, lumina nu mai intră brusc pe fereastră, felinarul de la capătul străzii trece inutil cu lumina peste detalii, cafeaua își pierde parfumul până la viitoarea întâlnire cu tine, între două renunțări aleg aceste picături de liniște din pendula unui ceas care măsoară veacul.
Marin Rada
18 | A n u l 3 , n u m ă r u l 3 2 , i u n i e 2 0 2 1
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
Diana Maria - Talida 19 | A n u l 3 , n u m ă r u l 3 2 , i u n i e 2 0 2 1
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
* la noi și luni și marți miros încă a duminică a soare crud copt în uşa bisericii pe aici pe la noi zilele toate sunt rotunde precum pâinile aburinde pe care Dumnezeu însuși le împarte dimineața când trece din poartă în poartă către eternitate la noi copiii râd și în somn iar din visurile lor părinții construiesc fericiri etajate pentru bunici și urmași la noi în grădini cresc minunile pe arac dar sunt atât de firești 20 | A n u l 3 , n u m ă r u l 3 2 , i u n i e 2 0 2 1
Monitorul de poezie
că nu le mai numim așa ci binecuvântări și pe aici am fost cândva aproape de infern când frica cumpărase multe suflete rătăcite dar asta fost demult înainte ca Iubirea să se întoarcă în sat în clopotniță de atunci Frica a murit și a fost îngropată cu rânduieli creștinești în cimitirul de pe deal pe aici pe la noi totul e încă așa cum trebuie sa fie...
Adrian Păpăruz
21 | A n u l 3 , n u m ă r u l 3 2 , i u n i e 2 0 2 1
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
gândul este pe plan înclinat ploaia șterge urmele fără regrete drumul duce în spate luminile și umbrele pe față rămâne timpul în șanțuri ucis crezi că e normal să simți respirația câmpului într-o dimineață tăcută de iunie nu uiți să-ți iei inima din văzul tuturor ascunzi și moartea prin cimbrișor prin cărți de poezie doar o frunză te ține de mână este minunea de a fi
Augustina Matei
22 | A n u l 3 , n u m ă r u l 3 2 , i u n i e 2 0 2 1
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
Pasărea iluzie Aveam un porumbel Care îmi înghițea toate biletele de dragoste Trimise Dar tot el mă învățase să aștept evenimente Care Nu aveau loc absolut niciodată. Între noi Lumea vuia de zbaterea aceea de aripi Promițatoare. Eu Ridicam gări prin locuri în care deraiau Neputincioase Garnituri întregi de iluzii dar niciodată Nu am regretat Că am crescut o asemenea pasăre. Niciodată.
Petre Ion Stoica
23 | A n u l 3 , n u m ă r u l 3 2 , i u n i e 2 0 2 1
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
* Drumul spre țărmuri trece prin oraș citesc pe vitrinele farmaciilor anunțuri cu litere albe „Căutăm îngeri” la prima intersecție un munte de ceață nu știu dacă urc sau cobor urmează pădurea fără frunze pe ramuri au fost odată aripi verzi plecate acum și ele cu vântul de octombrie mă prind de mâini în hora copiilor în ultima zi de școală se numără unu, doi, trei până rămâne fetița cu tâmple cărunte care se va ascunde. Până ajung nisip înconjor un lac acoperit cu aripi de fluture și puf de lebădă ca un nor de vară o librărie urmează și vânzătorul e orb îi cer volumul cu opera mea îmi răspunde că a avut un singur exemplar vândut de mii de ori cuiva cu același parfum ca al meu. Mă grăbesc. 24 | A n u l 3 , n u m ă r u l 3 2 , i u n i e 2 0 2 1
Monitorul de poezie
Cu fiecare oră țărmurile se îndepărtează urcă în vis și orizontul rămâne loc rezervat furtunilor și apusurilor portocalii. Mă tem. Norocul meu că mă întâlnesc cu prietenul care îmi urează sănătate și speră că ne vom mai revedea în viitorul vers înainte de a înota pe sub ape. Îmi dă cartea de vizită în caz de voi avea nevoie de cineva să-mi prefațeze un volum de povești nemuritoare pentru nepoții mei cu ochii negri.
Neamțu Corina
25 | A n u l 3 , n u m ă r u l 3 2 , i u n i e 2 0 2 1
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
infernul unei părăsiri cea mai dificilă rătăcire nu este când îți lepezi țara nici atunci când părăsești orașul sau casa, nici măcar atunci când aproapele pleacă de lângă tine. cea mai grea rătăcire este când sufletul tău devine pumnalul ascuns dintr-un bagaj părăsit în aeroport la care se uită cei din frontieră, împreună, acuzatori sau inocenți, furioși sau mirați, fiind percheziționat de vise și fără să știi de ce și tot îndulcindu-te din fericirile de demult ca de soclurile dărâmate ale statuilor tale ajungi mereu altundeva, înnebunit și fără de stea.
Dorian Stoilescu
26 | A n u l 3 , n u m ă r u l 3 2 , i u n i e 2 0 2 1
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
Un fel de rânduială Am văruit casa și gardurile am întors oglinzile am închis ușile am pus cheia sub preș am strigat-o pe fiică-mea în gând și mai apoi pe Dumnezeu și am plecat... în urma mea doar un strigăt de pasăre Teodor Dume
27 | A n u l 3 , n u m ă r u l 3 2 , i u n i e 2 0 2 1
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
Lapsus Buzunare destrămate în marsupii de oglinzi. Gândurile-mi ard pe geana fracului de rândunici. Tu te urci pe toarta lunii să încerci să mai cuprinzi, Calea Laptelui cu mâna bandajată de-un arici. Sâmbetele-s fără cercuri, fără nașteri premature... Vin duminici deghizate în obsesii matinale, Eu te-ntreb ce faci la noapte când în vene imature-ți clocotesc alambicate sentimente viscerale? Prin genunchi îmi trec vagoane despletite și minore. Cerul gurii se-nverzește de cucute și pelin. Te aștept cuminte-n barcă de-o secundă și trei ore, Să ne stoarcem în papile, picătura de sublim. Îmi aluneci ca un pește, printre degetele lungi. Inelarul se-nroșește de la macii din corset. Îmi dezbrac în grabă bluza în pătrate și în dungi Și te las să-mi bântui, totuși, printr-un labirint secret. Lași amprente pe fitilul lămpilor de licurici. Vânătăi îmi lași în ploaia care-și tremură mănușa. Mă trezesc în zori confuză,( simt că ai trecut pe-aici)... Ah!!! Îmi amintesc...aseară, am uitat deschisă...ușa! Marioara Nedea
28 | A n u l 3 , n u m ă r u l 3 2 , i u n i e 2 0 2 1
Monitorul de poezie Resurse pentru globalizarea poeziei
Distanța Petros K Veloudas (Grecia) Distanța față de ochii soarelui. Cadavrul ars într-un timp ce consumă iluziile unui vis. Distanță, singurătate de la fereastra literelor în timp. Scrisori azvârlite în tăcere, călătorii în ale tale ascunse căutări, în nava distrusă vase ale dorinței ... Distanţă, bucuria uitată în dulapurile norocului vigilent. Departe de granițele căutării de sine gloria identificării speranței. Această distanță este confruntarea stinsă a irealizabilei stări a viziunilor. Ea închide podurile 29 | A n u l 3 , n u m ă r u l 3 2 , i u n i e 2 0 2 1
Monitorul de poezie
către răspândirea posibilului. Evadează în distanță Respirând de azi ... Cu aceeași distanță se îneacă fantoma ... timpului în lacrimi! Traducere de Ionuţ Calotă
30 | A n u l 3 , n u m ă r u l 3 2 , i u n i e 2 0 2 1
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
Umbră Toate zidurile din mine au căzut; singură, în mijlocul tăcerii, am rămas cu toate rănile la vedere. Lebede cântă și bat din aripi. Din zbor a rămas doar o iluzie. În ochiul trecătorilor sunt doar o umbră a vitraliului spart.
Ana-Mirabela Diacu
31 | A n u l 3 , n u m ă r u l 3 2 , i u n i e 2 0 2 1
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
Izvoare în zori În mine vara caută răspunsuri, eu port în suflet munți de întrebări și teamă neplivită printre plânsuri de îngeri rătăciți cărând urmări. Când ai venit, ca dintr-o altă lume, credeam în taina marilor iubiri, dar nu au umbrele nici dor, nici nume, între tăceri zidite-n amintiri. Și ce-ar fi putut fi când niciodată în lupta mea cu morile de vânt nu am avut o spadă mai curată dar uite, mor ucis de un cuvânt. Căci farul meu a răspândit povestea și raza lui a coborât în flori între petale strecurându-și vestea că eu iubeam izvoarele din zori. Acum în toate-i vânt de sărăcie Te strig! Te chem! Tu nu mă mai privești. Sunt frate cu pământul, tu ești vie, și pleci șoptind că încă mă iubești. Radu Iorgulescu 32 | A n u l 3 , n u m ă r u l 3 2 , i u n i e 2 0 2 1
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
Litere din cenușa verii contururi alunecă zdrențuit reinventând literele verii între parantezele unui gând un cerșetor descântă uitarea la răscrucea unei întrebări un trandafir amintirea unui înger un gest desprinde rotund surâsul dintre ghilimelele serii și eu aștept glasul tău rătăcind fracție dintr-o plecare un copil fură luna și-o lipește timbru pe plicul unui vis la capătul străzii ceasornicarul rotește verde ticăitul pe frunzele unui minut și eu aștept pasul tău silabisind tăceri printre copacii de fum pe noptieră doar zațul nopții-n pahar ecranul risipit într-un text fără ferestre tastele curg păsări dintr-un zbor conjugat de-o vocală singur pe-o fâșie de șoapte rătăcesc vers pe sticla ploii și nu mai știu dacă sunt doar cenușa din scrumieră sau un oraș locuit de chipul tău Alice Puiu 33 | A n u l 3 , n u m ă r u l 3 2 , i u n i e 2 0 2 1
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
Urme de cer * încă ai urme de cer pe unghiile înfipte în mine în tornada de îmbrățișări doar timpul suflă în ceaiul de iasomie * când treci de oglindă te cauți în mine pașii îi numeri ca pe o hartă din fiecare rană tragi câte o aripă care te-mbracă... Constantin Vaciu
34 | A n u l 3 , n u m ă r u l 3 2 , i u n i e 2 0 2 1
Monitorul de poezie Poezie de colecţie recomandată de Grupul literar Art Creativ
Somn brutal Castelele și ochii nopții, mereu fără sfârșit. Într-o altă mare se închide vigoarea soarelui. Pe viitor, una dintre inimi ... Alegeri simple, sfârtecate. O temă rotundă a nudului va poseda secretele. Cea mai mică distanță e între speranțele schimbate între ele. Pe acest pământ moartea fuge spre curbe greu de uitat. Ca și tine, revin la marele voiaj nins. Altfel, se arată fântâna refuzului. M-am născut și am rănit fructele!
Octavian Mihalcea (din recenta antologie de poezie contemporană, BAZAR DE CORALI, apărută la Editura Art Creativ, 2021)
35 | A n u l 3 , n u m ă r u l 3 2 , i u n i e 2 0 2 1
Monitorul de poezie Poezie de colecţie recomandată de Grupul literar Art Creativ
când eram orb îmi căutam zilele printre cioburile unei femei au despachetat amintirile din zilele vechi le-au aşezat pe un vitraliu deasupra oraşului primăvara se dăruia tuturor o nălucă ce ademenea fulgerele din ferestre le trimitea să împodobească orizontul cu fâşii de vată de zahăr nu ştiu dacă îmi era cu adevărat dor de noaptea aceea în care privindu-te m-a orbit ploaia de meteoriţi căzută în ochii tăi dimineaţa au adunat din mine doar cioburile unei femei
Ioan Barb (din recenta antologie de poezie contemporană, BAZAR DE CORALI, apărută la Editura Art Creativ, 2021)
36 | A n u l 3 , n u m ă r u l 3 2 , i u n i e 2 0 2 1
Monitorul de poezie Haiku de colecţie recomandat de grupul literar Dincolo de retină
spre ceas de searăumbrele cireşelor schiţând graffiti Mihaela Băbuşanu vacanța marefoile din caiete luate de vânt Pasat Carmen macii în floare din căușul palmei sorb boabe de rouă Lucia Cezara Plătică arșița zilei spre puii din cuib cu apă în plisc Ion Cuzuioc
37 | A n u l 3 , n u m ă r u l 3 2 , i u n i e 2 0 2 1
Monitorul de poezie Poezie de colecţie colectivă scrisă în Cenaclul maximinist
* Singurătatea mea se plimbă cu tramvaiul 1 poartă masca vișinie de mătase a surzeniei prin care privește amintirile înșirate pe stâlpii zâmbitori Măştile timpului se strecoară în maidanul cu dragoste şi la fiecare stație mai cade câte o stea când i se cere biletul de dragoste la control Singurătatea ta e în taxi spre o gară în deşert unde se adună destinele rătăcirilor Singurătăţile noastre galopează asemenea cailor de secol 19 pe Calea Moșilor Ele rămân pe șosea să cânte la nesfârșit căci umbra ta e umbra mea oriunde merg se întâlnesc cu fiecare vers scris sunt mai aproape Ușile tramvaiului au rămas blocate amintirile se agață de glezne inutil până când rămâne doar umbra unui gând Poate că mâine orașul va umple tramvaiul cu miile de fețe din zilele fericite pentru că viața se multiplică întotdeauna La urma urmei, cum să rămân atât de pustiu? Ce oraș nu și-ar dori o singurătate ca a mea? Mi-aș vinde singurătatea pe arginți e singura trădare pe care aș purta-o la rever 38 | A n u l 3 , n u m ă r u l 3 2 , i u n i e 2 0 2 1
Monitorul de poezie
aș vinde-o cu toate că e singurul lucru care îmi aparține cu adevărat dar cine are nevoie de o singurătate în plus? Poezie colectivă scrisă în Cenaclul maximinist de autorii: Carmen Şendroiu, Gabriela Gârlonţa, Adrian Păpăruz, Emilia Tanase, Augustina Matei, Marin Rada, Oana Frențescu, Helena Bob, Gabriela Ana Balan, Cristina David, Cristian Balint şi Ionuţ Calotă Ce înseamnă Cenaclul MAXIMINIST? *nu negăm niciun curent literar, dimpotrivă, folosim la „maxim” orice resursă, orice beneficiu adus de-a lungul timpului poeziei, orice inovaţie care a îmbunătăţit creaţia literară de-a lungul istoriei ei *căutăm „maximum” de efect al poeziei în „minimum” de text *folosim intens figurile de stil, îndeosebi metaforele, dar şi celelalte *îmbogăţim poezia cu multă imaginaţie, chiar ficţiune, aducem imagini cât mai proaspete, inedite, suprinzătoare
39 | A n u l 3 , n u m ă r u l 3 2 , i u n i e 2 0 2 1
Monitorul de poezie Poeţi – In memoriam
* Nu cuvintele, ci tăcerea explică toate lucrurile. Eu dacă las pagina albă, iese poemul cel mai reușit. Nu știu de ce, dar sufletul nu mai are timp de mine. Tot spală ferestrele cerului și iadului. Acolo unde cade o lacrimă de mamă se înalţă o catedrală. Am scris pe-o felie de pâine neagră pe firul de iarbă pe roua ce-și uitase numele pe spatele unui câine fără stăpân pe fila unui caiet dictando pe rujul de buze am scris pe viața și pe moartea mea moartea a făcut pe ea de frică întinde mâna să-ți întâlnești sufletul surparea de lacrimă
Ioan Emil Hapca
40 | A n u l 3 , n u m ă r u l 3 2 , i u n i e 2 0 2 1
Monitorul de poezie Semnal - carte de poezie
SEMNAL EDITORIAL ART CREATIV Bazar de corali, antologie de poezie contemporană, Editura Art Creativ, 2021 Poezia se naşte din dragoste… „ea cântă şi eu ascult pe buzele ei calde mi se naşte sufletul... ”
Lucian Blaga Poezia de dragoste, în diversitatea ei de sentimente, rămâne spectaculoasă în lirica actualului context, tocmai pentru că, atunci când este adusă în prim-plan, imaginaţia e natural debordantă şi îndrăzneaţă, comunicarea profundă şi deseori plasticizată, mesajul tulburător, prin urmare, efectul nu poate fi decât impresionant, ca şi în cazul acestui volum, Bazar de corali, o realizare estetică susţinută într-o formulă literară proaspătă, efervescentă, reprezentativă. E un moment bun pentru a nu renunţa la entuziasmul pe care îl presupune poezia de dragoste, în special, nimic nu este limitat aici, realitatea însăşi abundă de contraste, provocările ei vin odată cu fiecare respiraţie, „melancolia” rămâne „seducţie cumva lugubră a patului cu flori”, „adevărul nu stă în scheme/poţi citi propoziţii fără înţeles”, „umbletul devine linişte/ca un cimitir fără 41 | A n u l 3 , n u m ă r u l 3 2 , i u n i e 2 0 2 1
Monitorul de poezie
plâns”, „gleznele-ți cioplesc câte o fierbere-ntr-un abandon galben”, „abia când a dispărut falsul peşte zburător/cu oul din casa iubirii noastre/am aflat că noi făcusem/schimb de nume”, da, da, e foarte bine „să cadă aripi de îngeri peste noi/să ne învelească-n întâmplare”, pentru că, iată, întâmplarea e transferată şi păstrată în mii de feluri în subconştientul fiecăruia şi eliberată apoi sub forme lirice de genul celor de mai sus… Pe de altă parte, evadarea în poveste scoate la iveală lumi interioare, idei noi, conotaţii care nu încetează să uimească, astfel că cititorul, iubitor de poezie, nu poate fi decât captivat de toată diversitatea, de întreaga frumuseţe: „din fiecare dimineaţă/izvorăşte un fluviu/iar timpul neterminat/se întoarce în mine şi în tine/să curgă într-o albie/care desparte două grădini”… „în spatele tinereții pulsează/opera privată a neantului”, „îmi sună la ușă pagoda ploii de crini,/ca un colac de salvare/şi lumina/agățată de o limbă de ceas/îmi desenează castele bizare” şi iată motivul pentru care „suntem bogaţi până la miezul nopţii/mai mulţi împreună cu sălciile/fără de păcat în fotografii”, „nu mai rămâne decât să legi copacii cu faţa în jos/să se oglindească pământul în ei când te cheamă”... Expresia literară e valorificată şi pusă în relaţie cu flexibilitatea structurii, ambele susţinând un flux continuu de bucurie, ideile sau intuirea acestora ne permit să receptăm o lume despre care nu auzim multe lucruri în mod obişnuit, tocmai pentru că ele, lucrurile acestea se află uneori în afara limitelor şi e nevoie să se intre în contact cu profunzimea lor, doar „vocile ni se vor auzi 42 | A n u l 3 , n u m ă r u l 3 2 , i u n i e 2 0 2 1
Monitorul de poezie
până la sfârșitul timpului/așa cum se aude, de miliarde de ani, zgomotul universului”… „în vortexul stării de cădere în sine”, „roșul, ca o tornadă înflăcărată, se smulge din adâncul inimii”, „pe creștetul pământului/coboară o cunună de fluturi”, „primăvara/ ca un colac de salvare”, „cireşe şi praf de stele”... Iar poeţii … „ce iubire mare doarme în ochii lor!”, aşa că „nu căuta răspunsuri/în ochiul de sticlă al nopții/eroii dorm și ei/doar crinii își scutură clopotele/chemând resemnarea în artefactul numit inimă”, „talerul lunii e tot mai difuz/când privește în ochi de fântână”, „dorul se mistuie-n vinul/ așternut în adânc de ulcele”, „chiar dacă depărtarea/ne ofileşte somnul/şi pleoapele în zori,/tot vom găsi cărarea/în umbrele din noi”… „Şi nu mai flutura pumnii/ca pe nişte clopoţei;/vin eu, azi, să te revăd, necuvântato!/Dacă dragoste nu e,/nu-i nimic”... Continuitatea ideilor, coerenţa acestora, mecanismul fin în care sunt angrenate constituie, am putea spune, caracteristici valorificate din esenţa vieţii în raport cu timpul, tind să depăşească multe dintre canoanele tradiţionale, dominant rămâne, însă, umanul desluşit într-o notă aparte, într-un registru de totală implicare. Aşadar... „înhamă-te la cules nu te teme/cât vezi cu ochii iubire e peste tot/ce dacă îți murdărești rochia de bumbac până-n călcâie/aleargă nebunește încolo de unde izbucnește lumina/ și împroașcă lanul”…
43 | A n u l 3 , n u m ă r u l 3 2 , i u n i e 2 0 2 1
Monitorul de poezie
„Stai jos și așteaptă să treacă urgia,/să-și toarne furtuna-n pahar poezia,/s-o spună cu grindini de-o vrea, cu rafale,/ cu smulgeri de trunchiuri plăpânde în cale,/s-o tune, s-o fulgere-n stânci, s-o trăznească,/să cheme torente din munți s-o citească…” Prin urmare, se vede bine că şi în acest volum poezia se află într-o zonă a responsabilităţii, conştiinţele mărturisesc cu şi mai multă sinceritate, fapt care păstrează echilibrul vădit între rostire şi închipuire, adevărata natură a cuvântului trasează şi menţine limitele existenţei umane, formele prin care se remarcă... DANIELA TOMA
44 | A n u l 3 , n u m ă r u l 3 2 , i u n i e 2 0 2 1
Monitorul de poezie Semnal - carte de poezie
SEMNAL EDITORIAL ART CREATIV Palate de hârtie, autor, Constantin Mosor, Editura Art Creativ, 2021 O nesfârşită stare de poezie… Constantin Mosor are capacitatea de a surprinde cititorul cu modul sincer în care abordează şi explorează cu detaşare situaţii, stări, reacţii, asumându-şi, totodată, o atitudine optimistă, trăsătură a caracterului său, de altfel. Atent la detalii, Constantin Mosor păstrează viu şi fascinant orizontul textului, remarcabile fiind mai ales scenele de viaţă trecute prin filtrul intensităţii, al afectivităţii, un fel de curenţi ce te cuprind din toate părţile şi din care îţi e imposibil să mai scapi, tocmai pentru că remarci respectul pentru poezie şi ţi-l însuşeşti: „Undeva, nu prea departe, peste drum de glasul meu, Poate nu din întâmplare, îmi vorbea chiar Dumnezeu. Nu spun că i-am văzut chipul, i-am simțit umbra și harul, Apoi mâna Lui cea sfântă care mi-a întins paharul”… Şi iată: „Dimineața prevestește că va fi o zi senină, Clipa vine să arate călimara cu lumină Din care în noi se scurge nu doar câte-o picătură, Dar albastrul ei pălește sub oceanele de ură…”
45 | A n u l 3 , n u m ă r u l 3 2 , i u n i e 2 0 2 1
Monitorul de poezie
Momentele biografice ocupă mare parte din formatul volumului, însă, dincolo de toate, fascinaţia faţă de lume, de viaţă şi de dragoste este liantul care girează ideile asupra cărora poetul se opreşte şi ne conduce astfel în mijlocul universului său rafinat şi atât de sensibil. „Am fost și eu copil, copil sărac! Cu mama mă vedeam doar pe furiș... Despre povestea ei... mai bine tac, Dar meditez adânc, cu ochii-nchiși… „Îmi amintesc, ca și cum azi Trăgeam de sănii peste deal, Alunecând pe lângă brazi Spre cel mai ieftin ideal”… „Viața lumii? Nu mai este cum era odinioară, Ci o surdă alergare pe o scară fără trepte. Aripile lăcomiei nu cred că știu de ce zboară Sau când se sfârșește zborul cine șade să le-aștepte?” Putem vorbi despre un spectacol de trăiri, construit pas cu pas din pendulări între viaţă şi scris, acesta din urmă devenind un modus vivendi, un scop în sine, care nu se va isprăvi niciodată, versul simplu şi curat fiind, în acelaşi timp, profund şi cu semnificaţie sporită asupra mesajului poetic, poezia însăşi, un templu în care se intră cu mare respect, cu multă bună cuviinţă. „Culege un cuvânt din lumea largă Și du-l pe scara frunții până-n minte, Acolo niciun vânt n-are să spargă Odaia construită din cuvinte. 46 | A n u l 3 , n u m ă r u l 3 2 , i u n i e 2 0 2 1
Monitorul de poezie
Cuvintelor, vă sunt dator oricum Și nu doar pân` la margine de zi! Voi l-ați certat pe cel murdar de fum, Iar el din fum azi face poezii!” Este de remarcat accentul identitar care se transferă asupra întregii fiinţe a poetului, îl ţine legat de eternitate, într-o nesfârşită curgere dinspre rădăcini spre infinit. Bucuria de a fi dincolo de convenienţe se aliniază celorlalte stări, astfel încât, împreună dau sens unei perspective sigure spre care se îndreaptă poezia şi poetul deopotrivă: „Să mă prezint în câteva cuvinte: Sunt fiul a doi oameni de la țară, Adică sunt țăran de dinainte De-a fi poet măcar pentru o seară! Eu, cetățeanul vostru de onoare, Vă rog să-mi aprobați adeverință Că sunt țăran din cap până-n picioare! Atâta! Nu mai am nicio dorință!” Dragostea, oricât de târziu ar sosi, aduce bucurii şi linişte, răsfăţ, o bună dispoziţie aşezată, adică ceea ce lipsea acestui univers pentru a fi complet: „Așa e dimineața din viața mea cea nouă, Iubirea niciodată nu poate fi bătrână... Dacă-o să am prea multă, am să vă dau și vouă, Când ochii dimineții beau apă din fântână” E firesc ca poetul să se întrebe: 47 | A n u l 3 , n u m ă r u l 3 2 , i u n i e 2 0 2 1
Monitorul de poezie
„Chiar merit să primesc cheile vieții Din mâna unei doamne de poveste, Tocmai acum, în pragul dimineții, Când îmi puneam obloane la ferestre?” Luând drept fundament ceea ce poetul declară şi susţine, putem afirma că volumul acesta este echilibrat, într-o notă evolutivă, desigur, dovadă a experienţei şi a uşurinţei în exprimarea ideilor, în alcătuirea imaginilor şi transmiterea mesajului. Materialul este trimis în manieră discretă către cititor, cu măsură, exact atât cât trebuie pentru a stârni curiozitatea şi a concluziona că viaţa se află şi se desfăşoară în carte tot atât de mult şi intens cât şi în realitate, în ţesătura fiecărei zile… Aşadar, în mod la fel de firesc, nu rămâne decât să evidenţiem încă o dată în plus sonoritatea volumului, să-i purtăm ecoul spre cât mai mulţi şi pasionaţi cititori, de fapt, nici nu există o altă cale, acesta e singura care se justifică… „Cu poezie se zidesc iubiri Durabile și lungi cât infinitul…” „Coboară și noaptea încet Pe treptele cerului clar. Artistul devine poet Și vinul adoarme-n pahar”… DANIELA TOMA
48 | A n u l 3 , n u m ă r u l 3 2 , i u n i e 2 0 2 1
Monitorul de poezie
49 | A n u l 3 , n u m ă r u l 3 2 , i u n i e 2 0 2 1
Monitorul de poezie Semnal - carte de poezie
INTERFAȚĂ – ÎNTRE APE Bună să vă fie inima, cititorule, primiți-ne de gând curat, umple-vă DUMNEZEU sufletul și casa cu bucurii, pentru că prietenul meu MARIN BEȘCUCĂ, autorul acestui voluminos volum mi-a declarat nu cu mult timp în urmă că el nu are nici bani, nici sănătatea puterii...are doar Poemul! Doamne câtă dreptate are v-ați convins și până la jumătatea cărții, dar și în partea secundă a ei, personal doar umplând cu gânduri un spațiu ce mi-a fost rezervat la mijloc, contrar tuturor uzanțelor din domeniu. Am acceptat cu mare bucurie întrucât am a vă spune câte ceva. „Secolul XX va fi religios sau nu va fi deloc’’. Sub această profeție, determinată desigur de împrejurările istorice nefericite prin care scriitorul a trecut, Andre Malraux așeza într-un aforism temerile unei întregi generații de intelectuali în preajma celui de-al doilea război mondial. Parafrazându-l astăzi, când situația pare la fel de dramatică, am putea spune că ceea ce va veni va fi cultural sau nu va fi deloc. Toți pământenii, nu numai românii, avem novoie de întoarcerea la o viață normală, de revenirea la firescul situației de comunicare de odinioară. De revenirea, în fine, la carte, la cărți, la universul atât de frumos, de stabil și de captivant al lecturii. Așa ne îmbie și Marin al nostru, cu poeme superbe, năucitoare, de aceea tizul său literar, băiatul unuia Sorescu, îl pupă mereu, făsă să știe, că-i urmează calea cuvântului versificat. Sigur, nu este o cale nouă, ci una deschisă de Nichita pe care vor merge mai apoi, explorând fiecare câte un filon stănescian, Cezar Baltag (poet ce „conceptualizează’’ simbolurile), Ion Gheorghe (autor al unor poezii sociale și cosmice totodată), Ioan Alexandru (a
50 | A n u l 3 , n u m ă r u l 3 2 , i u n i e 2 0 2 1
Monitorul de poezie
cărui lirică stă sub semnul unui „expresionism țărănesc’’), alături de mai puțin proeminenții Gheorghe Pituț și George Alboiu. Dacă până la Baconsky și Labiş, avem de-a face cu prelungiri ale unor modele poetice consacrate în interbelic, un Eugen Simion, de pildă, subliniază apăsat faptul că abia cu Nichita Stănescu evoluția liricii cunoaște o mutație sperctaculoasă, poetul „transparenței’’ creând un limbaj de unică folosință, amprentat de personalitatea sa accentuată, de histrion „trimbulind’’. Nichita Stănescu inventează o „poezie a poeziei’’, un metalimbaj adică și uite acum, chiar în zilele noastre, aceeași inițiativă o are Beșcucă, un personaj pe care unii îl contestă aiurea, iar alții îl laudă exagerat. Cu o biografie plină de probleme, tâlhărit de niște indivizi de pe la Prefectura Bihor, aceeași patronată de unul pe care destui îl vedeau premier, nimerit „la mijloc’’ între profesori, el, biet „harbaletist’’, merită o fereastră întredeschisă pentru a schimba aerul, păzit cu strășnicie de „Mărțișor’’, martor ocular al trăirilor efective din procesul de construcție a Poemului. Noul Letopiseț pe care-l aveți în mână sparge, pe cuvânt de onoare, catargele lumii de specialitate. La mjiloc de drum, vin și eu să pun fruntea plecată pe genunchiul Poetului, semn de nespusă prețuire și rugăndu-l pe Dumnezeu să fie bun cu noi. Orice s-ar spune, nu există autor care să nu fie însoțit în timp de propria sa istorie. Beșcucă pune în relație propriul eu cu Sufletul Lumii. Or, de această formă de sensibilitate, atât de vitregită prin interpretări care, supuse ideologiilor vremelnice, i-au confiscat esența estetică, cititorii de azi sunt datori să se apropie. Nu îndoindu-se, nu neliniștitor, ci cu sfială, pentru a nu speria minunea care îi așteaptă la capătul unei strădanii întreit răsplătite. Poetul merită certitudini. Are și alte volume de versuri ce stau pitite în așteptare, amirosind a plămadă proaspătă, doruind frământ de tipar, mai ales că dispune în portofoliu zgândăr în 51 | A n u l 3 , n u m ă r u l 3 2 , i u n i e 2 0 2 1
Monitorul de poezie
peniță încât poți auzi călimara deversându-și fluviile de cerneală în albii de metaforă prin terasamentele de celuloză ale colii. Și e atâta sevă de cuvânt aici. Biografia se amestecă cu opera, dar opera nu este niciodată justificată prin biografia scriitorului. Fără îndoială „Hanul Răzeșilor” este o reușită extraodinară. Locul asumat se dezvăluie ca loc al contemporaneității plenare în sensurile deslușite de către Giorgio Agamben. „Contemporanul - postulează într-un cunoscut eseu gânditorul italian, este acela care privește drept în față fasciculul de întuneric generat de vremurile sale. Acela care este capabil să scrie înmuindu-și pana în tenebrele prezentului’’. Nu omiteți și faptul axiomatic că un critic literar prin excelență este un neistovit căutător al adevărului. Eu am și privilegiul de a lucra cu materialul clientului și n-o poate spune nimeni mai răspicat decât opera sa. Iluminate plenar, iscate în penumbra textului sau iradiind din rizomi apofatici, fațetele adevărului se topesc într-o singură imagine: adevărul își dezvăluie astfel chipul multiplu, paradoxal și inefabil, diafan și întunecat, limpid și aporetic. Nevoia de comunicare, desigur, anulează distanțe, însă nu este suficient să comunici, este esențial ceea ce comunici pentru ca distanțele să poată deveni „aproape”… și uite-așa, poemul unește suflete, minți, într-un fel unic, poate greu de înțeles pentru unii, fiind perceput de către alții, lungimile de undă ale percepțiilor nu sunt mereu egale dar, acolo unde se întâlnesc, se creează, indiscutabil, punți de legătură inimaginabile, chiar dacă, aparent, undele acelea provin din universuri diferite. E părerea altui critic, dar pe care mi-o asum și eu. Și mai e și acel adaos de respect care armonizează totul, vibrația e cea care contează, este cea care dă rezonanță totumului. De multe ori Poetul, pare că vorbește despre sine și parcă pentru sine, nu 52 | A n u l 3 , n u m ă r u l 3 2 , i u n i e 2 0 2 1
Monitorul de poezie
dau exemple, pentru că le găsiți frecvent în cartea pe care o lecturați cu mai multă sau mai puțină atenție. Beșcucă se consideră un izolat care suferă durere și crede în Lumină și nu întotdeauna sufărul lui este la îndemâna înțelegerii tuturor. Dar este, în același timp, un izolat creator, spicul minții este matur. Ici-colo, impregnate pe coli de vise, apar mărturii desprinse din algoritmul timpului, care ne conduc înspre faptul că nimic nu e întâmplător, totul își are o predestinare. Are și un colț de rai, petec de Moldovă, ascuns parcă voit privirilor metropolitane, care mustește de urmele Rapsodiilor Române. Din istorie poetul trece la analiza cotidianului, lumea, cu ale ei, pare că își are o filozofie proprie, bidivii imaginarului bat câmpii realului, totul pare relativ, ne lipește tâmpla de realitate. Cartea aceasta este una pe care nu o întâlnești des în literatura noastră, Cititorii sunt supuși unui tur de forță extraordinară, scriitura este un fluviu, deși termenul este demonetizat, plin de întrepătrunderi infinite de timpi și imagini. Marin Beșcucă nu e doar un personaj, e întruchiparea mai multor vieți, prin el trăiește poporul, oricare dintre noi, cu el ne scurgem toți din comunitate în libertate chiar dacă uneori/mereu e plin de revelații mistice. Aduce erotismul la un nivel rar întâlnit, presară dialoguri în care îndoielile intervin, fără milă în subconștietul cititorului. Cred că acest Beșcucă a venit pentru a rămâne definitiv în rafturi, dincolo de nebunia scriitorului de a mai lega cuvinte și să le arunce din casă. Acum scrie cu virusul pe pervaz, întorcându-ne la frumosul din noi. Treptat-treptat, veți observa cum poemele capătă din ce în ce mai mult contur de manifest în versuri. Dacă la început tendința este către explicativ, pe parcurs veți observa schimbări de macaz, vă
53 | A n u l 3 , n u m ă r u l 3 2 , i u n i e 2 0 2 1
Monitorul de poezie
puteți extrage de aici și o bună doză de patriotism pe care să o sorbiți la nevoie și e pentru toate gusturile! Să nu vă așteptați să găsiți aici un Mircea Dinescu, poet care izbutește să inaugureze un nou pact cu realul. Beșcucă e altceva, de aici unicitatea sa. Cartea este spectaculoasă și acaparatoare pentru că poetul într-adevăr iubește ritmul unui poem. Și chiar abatele Prevost spunea la un moment dat că toate poemele aspiră la condiția rugăciunii, ceea ce este adevărat. Poetul plătește tribut tot timpul, în toate poemele, unei singurătăți specifice. Sunt deci poeme ale singurătății, ale căutării de sine, ale celui care trăiește între răzvătirile vremurilor de azi. Este un autor autentic, toate poemele au farmecul lor, prin acest solilocv pe care Beșcucă ni-l propune, nu e un monolog, e doar un solilocv, e doar o gândire, o vorbire interioară astfel încât reușește să se trădeze singur, reușește să privească retrospectiv de unde a venit. Abordarea sincerității este transparentă, găsim accente autobiografice în poem, autodidactul perfecționist iese la iveală iarăși de sub un voal de metaforă Trecerea aceasta dintr-o stare în alta o întâlnim pe parcursul întregului volum. Este un volum de versuri care cuprinde poezii fără rimă versuri în care metafora des întâlnită curge parcă dintr-o peniţă febrilă şi de nestăvilit, atât de incisivă. Poemele beşcuciene transpiră pură filozofie abordând teme variate, când autorul trece cu uşurinţă de la iubire la social, de la politică la suflet, de la limitatele valori la nemărginirea dumnezeirii, dar constantele care ies la lumină sunt Dumnezeu şi Iubirea. De asemenea, Beşcucă nu face abstracţie de universul în care fiinţează, nu este pasiv la condiţia sa umană, pe care o înfruntă cu toată fiinţa poetică. „Scrie mai mult decât pot eu citi”, iar pentru timpul viitor să iterez, cum mă sfătuia cineva, păstrând proporția, regretul lui Marin 54 | A n u l 3 , n u m ă r u l 3 2 , i u n i e 2 0 2 1
Monitorul de poezie
Sorescu în pragul trecerii Styxului: „…regret că îmi rămân atâtea cărți necitite”. Poetul vine spre noi „dinspre Dumbrava Roșie nr 188”, spațiul restrâns al zidirii sale actuale în poezie, contopindu-se cu eul liric, marginalizându-și eul social, acea parte a identității de sine prin care omul capătă legitimație civilă. În present, își edifică opera la Dorohoi, într-un ambient spiritual atins de aura Botoșaniului, spațiul care ni i-a dăruit pe titanii culturii și artei românești Eminescu, Iorga, Enescu. Este unul dintre cei care scriu poeme, ca și când ar scrie ode de război. Pentru mine cert e un lucru, trăim două tipuri de pandemie, una din viața cea de toate zilele în care se văd consecințe de toate felurile și una online, în care se creează (pentru mulți) starea de confort a unei vieți normale. Îmi amintesc de un joc virtual, SecondLife, în care fiecare participant trăiește viața și realitatea pe care și-o dorește, altfel spus își trăiește după bunul plac o altfel de viață. Diferența e că în joc tu ești cel care guvernează celălalte forme de viață și o faci după interesele tale primare, pe când în timpul real, alții îți guvernează viața și o fac în funcție de nevoile politice, financiare, sanitar-sociale, tu nemaifiind factor de decizie, ci de supunere. Nu știu câți vor trăi după bunul plac o a doua viață după toată această perioadă pandemică, însă cert e încă un lucru: învățăm să trăim și online, ceea ce anunță clar o altă etapă a planetei și a omenirii. Momentan virtualul face o concurență tot mai acerbă realului, înlocuindu-l aproape total. Orice om e un zid, un perete pe care se derulează imagini, emoții, momente, orice om are o ușă și o fereastră (sau mai multe), orice om are un zăvor sau un lacăt. Cartea lui Marin Beșcucă tocmai de aceea e un imn al bucuriei, o suită de ipostaze interioare colorate, uneori hazlii, alteori amare,
55 | A n u l 3 , n u m ă r u l 3 2 , i u n i e 2 0 2 1
Monitorul de poezie
alteori frumoase, pur și simplu. Poezia nu se demodează, poezia e aceeași. Poetul Marin Beșcucă este asimilat curentului postmodernist, poemele dumisale nu sunt turnate într-un tipar standardizat, ci țin de un registru poetic flexibil, elastic, care, în mare, poate fi „patentul” poeziei de azi. E adevărat și că poezia de azi tinde spre o libertate „dezlănțuită”, luând forma prozei lirice. Poezia e acum o fuzionare, în masă sau la margine, a tuturor genurilor literare. Mulți observatori cred însă că „poezia nouă” face bine sufletului atacat de „răul secolului” nostru, tinde spre descântec, vindecând mai bine angoasele umanității. Formele de expresie prin care poetul prezentului va încerca să „decripteze omenescul” prin viziuni de viață pline de semnificații, nu prin fotografierea fidelă a realității – căci tocmai asta e literatura conform lui Traian Herseni) – vor fi, predominant, cele adaptate la dinamica fără precedent a societății de azi. Marin Beșcucă este un romantic al timpului nostru, dar care conviețuiește cu existențialistul. Dialogul său liric cu Dumnezeu este expresia cea mai înaltă a smereniei. Poemele sale sunt condiționate de celebrul dicton latin „Nihil sine Deo”. Au un ludic „serios”, impregnat cu umor, cu satiric subtil, cu alte cuvinte, are un incomensurabil univers poetic. Întregul volum amiroase a istorie și a patrie. Îi urez, la final, drum bun către inima citiorilor, la multe BT-uri, pace vouă și cafea multă în ibric!
Cu plecăciune, Prof. Univ. Pompiliu COMȘA
56 | A n u l 3 , n u m ă r u l 3 2 , i u n i e 2 0 2 1
Monitorul de poezie START ART
POEZIE, FORMĂ, CULOARE ŞI LUMINĂ GEORGIANA ŞTEFĂNESCU © O unitate perfectă de compoziție în lucrările Georgianei Ştefănescu, admirate şi la Gala AVOCART din 24 iunie 2021, de la Palatul de Justiţie, în Sala Paşilor Pierduţi Universul bine definit, expresiv, luminos, viu, metaforic încântă ochii privitorilor şi împrăştie căldură şi linişte în jur, cromatica rafinată şi armonioasă, de asemenea, având aceleaşi evidente caracteristici… Misterioasa lume reală şi mai cu seamă aceea de dincolo de ea, ambele spaţii afective, fructifică ideea de structură a propriului eu, a emoţiilor evidente, accentuând, desigur, traseul luminii, pe care îl transformă în stare, în simţire – lumină care o defineşte Lucrările expuse au generat bucurie vizuală, dezvăluind încă o dată sensibilitatea artistei, măiestria şi implicarea acesteia, dovada faptului că frumuseţea nu ţine neapărat seama de limite concrete, ci, mai cu seamă, de energia dinlăuntrul lumii fiecăruia… „A stat agățată pe sârmă, la uscat, un secol și o clipire, până când la un sughiţ al norilor printre pacienții uitați de soare pe coridoare-, 57 | A n u l 3 , n u m ă r u l 3 2 , i u n i e 2 0 2 1
Monitorul de poezie și-a dat drumul și a urlat... a urlat la urechea ta: Te iubesc, schelet diform al mirărilor mele bețive! Te iubesc, gard de tunuri osândite să muște cu buzele dinții sărutului!”
Georgiana Ştefănescu, avocat, pictor şi poet se defineşte ca fiind ea însăși un poem, „împletind lumini și culori ce mă căutau pentru a putea vedea apoi soarele. Primele lucrări au fost realizate între 7 și 15 ani, preponderent portrete de scriitori și ulterior m-a atras pictura abstractă, dar cu sevă explicită, evadând prin coloristica vie, voluptoasă, din rutina zilnică. Anul pandemiei a reprezentat renașterea miezului meu artistic. Am publicat poezii în mai multe volume colective, editate de Editura ART CREATIV, în perioada 2018-2021. Sunt un corp de lumină vie, ce curge împreună cu viaţa și care iubește, fără a judeca, toate formele creației divine!”
58 | A n u l 3 , n u m ă r u l 3 2 , i u n i e 2 0 2 1
Monitorul de poezie
59 | A n u l 3 , n u m ă r u l 3 2 , i u n i e 2 0 2 1
Monitorul de poezie
60 | A n u l 3 , n u m ă r u l 3 2 , i u n i e 2 0 2 1
Monitorul de poezie
61 | A n u l 3 , n u m ă r u l 3 2 , i u n i e 2 0 2 1
Monitorul de poezie
62 | A n u l 3 , n u m ă r u l 3 2 , i u n i e 2 0 2 1
Monitorul de poezie
rubrică realizată de Daniela TOMA
63 | A n u l 3 , n u m ă r u l 3 2 , i u n i e 2 0 2 1
Monitorul de poezie
Pagina redacţiei Reamintim că autorii nu ne pot propune direct poezii proprii pentru publicare în această revistă! Publicăm doar poezii pe care le selectăm dintre cele pe care le „monitorizăm”. Puteţi însă publica fără restricţii poezii în grupul literar pe care îl monitorizăm cel mai frecvent: https://www.facebook.com/groups/ateliermonitoruldepoezie/
Dar puteţi propune poezii ale altor autori, dacă vi se par atât de bune încât trebuie neapărat reţinute între paginile acestei reviste. De asemenea, puteţi propune traduceri din poezia universală contemporană, interviuri cu poeţi, recenzii ale unor cărţi de poezie, eseuri despre poezie etc. Materialele acestea le puteţi trimite prin mesaje pe pagina oficială de facebook a revistei Monitorul de Poezie: fb.me/monitoruldepoezie Responsabilitatea juridică pentru conformitatea celor trimise şi acordul autorilor cade în sarcina colaboratorilor care trimit aceste materiale, conform art. 26 din Codul Penal. Nu garantăm, însă, publicarea. Vă mulţumim pentru lectură! Director revistă: Ionuţ Calotă MONITORUL DE POEZIE - ISSN 2668-0440
64 | A n u l 3 , n u m ă r u l 3 2 , i u n i e 2 0 2 1