Revista Monitorul de Poezie 29.2021

Monitorul de poezie Revistă foileton, cu poezie de bon-ton

Anul 3, Numărul 29, martie 2021, ISSN 2668-0440 Se distribuie gratuit.

Interviuri

cu poeţi Poeţi – In memoriam 13, cafeneaua cu poezie

Resurse pentru globalizarea poeziei

Poezie de colecţie

Monitorul de poezie Editorial

13, cafeneaua cu poezie De Ziua Internaţională a Poeziei am avut două evenimente frumoase, care sper să influenţeze, cât de cât, viitorul acestei reviste şi poate chiar şi pe acela al poeziei în general. În primul rând, am decis să acordăm un premiu anual pentru cea mai bună poezie a anului trecut, desigur, din punctul nostru subiectiv de vedere.

Cum în anul 2020 nu a fost ediţie în care să nu avem selectată măcar o poezie scrisă de poetul Costel Stancu, a fost uşoară decizia de a-i acorda acestuia premiul.

Ne dorim ca pentru 2021 să avem o misiune mult mai grea, să avem de ales între mai mulţi candidaţi.

Totodată, am lansat o librărie doar cu poezie, probabil prima pe care cineva are curajul să o dedice doar acestui gen literar care lipseşte în general din spaţiile destinate cărţilor.

M-aş bucura să scăpăm curând de limitări şi de mâine să putem spune: Hai să ne întâlnim la 13, cafeneaua cu poezie!

Până atunci: Trăiască poezia! Sus cu dânsa!

Ionuţ Calotă, director revista Monitorul de Poezie 1|Anul 3, numărul 29, martie 2021

Monitorul de poezie Poezie de colecţie – Poetul anului 2020

* Ei taie capul soarelui şi îl aruncă într-o fîntînă.

Eu îl scot şi îl pun înapoi.

Primesc o sută de bice pedeapsă.

Deodată, o sută de femei îşi dau jos cămăşile şi aşteaptă să fie biciuite în locul meu.

Se face linişte. Rîul nu mai e acelaşi, acum are ceva din încordarea vînei de bou cu care sunt lovit.

Bate vîntul. Copacii se clatină ca literele unei scrisori de graţiere.

Costel Stancu

2|Anul 3, numărul 29, martie 2021

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

BE HAPPY! Nu-i de ajuns să fii catâr, s-aibi lame,-n gură, de satâr pentru-a muşca un burger triplu în matinalul tău periplu pe la Mc Donald’s, – cu salam în el, ca-n sânul lui Avram, şi cu felii de castraveţi muraţi ce-aduc (dacă aveţi imaginaţie) cu brotacii care orăcăie, săracii, când incisivii,-n gura plină, se fac cuţit de ghilotină; şi dă-i şi morfole, şi-mbucă mezelu-odată cu brotacu’, – şi lasă eleganţa dracu’, pen’că şi-aşa e cam pe ducă...

Evită, deci, să-ţi dea ghes ţepii bunei purtări... Prin (pre)istorii s-o fi-auzind câte-un I’m sorry; azi, însă, nu se mai... Be happy!

Şerban Foarţă

3|Anul 3, numărul 29, martie 2021

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

Die Kehre, altcum văzută… Întotdeauna, cuțitul cel bun are două tăișuri – și vîrful care le încununează, le catalizează, ca un punct incandescent, un foc alb, care îl aruncă, le aruncă cu putere spre înainte…

Așa am încercat să-mi duc în lume viața și am reușit atît de puțin, atît de arareori, încît zece degete au căzut pe podea, unul după altul, pînă la cel de pe urmă…

Le-am ridicat de la primul la cel din urmă și le-am pus cu meșteșug la locul lor – un calm nesfîrșit m-a cuprins în găoace, o albă, suprafirească împăcare cu toate…

Liviu Antonesei

4|Anul 3, numărul 29, martie 2021

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

Dimineața îndrăgostitului corb De dimineață m-am trezit cu un gând te iubesc fă ce vrei cu asta abia după aceea am văzut că ninge cu fulgi mari și pufoși punând un așternut cald dragostei mele culmea nebuniei voiam să ies să mă scald în zăpadă fierbinte cum era ea rece ca tine

Radu Ulmeanu

5|Anul 3, numărul 29, martie 2021

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

Peisaj de anul trecut De la fereastra spitalului se văd un automobil Škoda Fabia, câteva bănci ruginite și un copac înflorit.

Mașina e a unui doctor, băncile cică sunt acolo de când lumea, dar copacul - nu l-am remarcat până acum.

L-or fi internat ieri și probabil că-i vor da drumul când va rămâne din nou fără flori.

Mircea Dan Duță (din volumul PEISAJE, ZBORURI şi DICTĂRI, aparut in 2014 la Praga)

6|Anul 3, numărul 29, martie 2021

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

Cuplu Ea îşi arăta afecţiunea Gătindu-mi ceva.

Eu, citindu-i poezii sau eseuri Ea, mereu îmi gătea Mâncăruri de-o seară Specifice generaţiei noastre Care nu ştie ce-i oala şi frigiderul.

Eu, poezii care se vor eterne.

Ea se plictisea şi dădea din picior Eu preferam să facem dragoste Decât să-mi gătească.

Stai să-ţi citesc…

Stai să-ţi gătesc…

Flaviu George Predescu

7|Anul 3, numărul 29, martie 2021

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

într-o zi, corpul meu e tânăr, în altă zi îmbătrânește brusc, nu-l mai recunosc, pare o vietate ciudată care bate aerul și-l împrăștie disperat pe deasupra lui cel tânăr stă ascuns bine înăuntrul meu celălalt, în afara mea sau împotriva mea ... acesta din urmă e reținut, dar fără dovezi, mă imploră să cred că-l poate aduce înapoi pe manole, să-mi zidească vârstele pe dinăuntru, să-l priveasc apoi de sus ca pe un tip norocos unul dintre aceste două corpuri ale mele e neadaptat, dar nu știu care amândouă se răzgândesc, se schimbă des între ele și-mi spun ceva despre timp, despre lucruri care contează, până ce, dintr-o dată, înțeleg eu sunt singurul meu corp închis în propriul corp, în mine sunt tot ceea ce sunt mă trag cu mâinile de păr și pielea mi se aprinde pe față, mă văd fără ochelari în trupul meu de ieri, mâine s-ar putea să nu mă mai recunosc Daniela Toma 8|Anul 3, numărul 29, martie 2021

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

Înainte de fiecare poezie e tăcere Îmi amintesc cum citeam seara la lumina pălăriei bunicului meu apoi stăteam pe marginea balconului ca deasupra unei prăpăstii şi priveam lumea în interiorul ei.

Când nu a mai fost el mă ascundeam sub pătură şi făceam lumină cu singura portocală pe care o primeam de la Moş Gerilă.

Ionuţ Calotă (din volumul în lucru, Suspect de poemovirus)

9|Anul 3, numărul 29, martie 2021

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

* gestul alcătuirii repetate sau ochiul pietrei sunt steaua ce se-aprinde în cădere urcând în timpul unei alte stele sunt ţipătul fecioarelor în noapte când de femeie noaptea le desparte sunt strigătul zăpezilor în iarnă când primăvara-i urs ce hibernează sunt bocetul vădanelor în sat atunci când moare tânăr un bărbat sunt mânzul zilei fără şa şi frâu sunt ochiul pietrei lăcrimând în râu!

Petruţ Pârvescu

10 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

ziarul el a venit cu un ziar literar aşa ca să nu vină oricum era deja pe drum l-a citit ea l-a privit l-au răsfoit împreună l-a sărutat neaşteptat pe mână… au comentat ştirile şi-au amestecat privirile s-au îmbrățişat pe ziar au mâncat

Mariana Bendou

11 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

* printre lucruri obișnuite din fire mă vor găsi lăutarii sătui de dorul de ducă în golful sângelui înnoptând pe o cergă de fluturi prin cenușa nesupuselor dealuri viața mea ca o spânzurătoare de vânt

Constantin Sârghiuță

12 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1

Monitorul de poezie Colecţia de metafore

Seria 23 „scriu cu aceeași grijă cu care sărut o sabie” - Ioan Moldovan „Dacă pe pagina din stânga ar fi un poem despre tine, Iar pe cea din dreapta unul despre mine, N-aş mai deschide niciodată cartea, De teamă să nu fim despărţiţi” - Ciprian Măceşaru „Iarnă Poetul şi-a pus capul în brazdă Şi câmpul a albit” - Costel Zăgan „apusulo întâmplare pe strada din inima mare” - Ioan Emil Hapca „dacă erai atentă aseară ai fi văzut că lumina reflectorului imens încerca să nască.” - Denisa Ştefan „Ciulinilor din barca părăsită În care-și face cuib eternitatea.” - Mihaela Borzea „o primăvară în plus să nu fi fost sufletului tău îndeajuns?” - Valeriu Valegvi

13 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

Respir praful din pereți e un drog căptușește lumina în gri rătăciri desenez ferestre pe ziduri raze subțiri pătrund prin crăpătura cerului de dincolo speranțele mor asasinate în noi înșine.

Mi-e dor de albastru, de sincere priviri și totuși nu pot interveni în acest război, pe câmpul de maci apatic aripi se frâng, roiuri de fluturi se închid în clepsidre, devin mișcătoare nisipuri respir condiția de prizonier prin porii ascuțiți de neliniști o altă lume ne privește destinul prin vizor cândva la cinema rula the day after

Rodi Vinau

14 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

* ce-a mai rămas din lumină o privire nehotărâtă piezişă şchioapă nicidecum rotundă şi care nu vede realitatea un coif de vânt

Daniel Marian

15 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

în rătăcire mi-am dezlegat şireturile din jurul tensionatelor noastre fiinţe, le-am eliberat de ploile toamnelor scurse şi-a primăverii ingenue, de noi înșine. acum, fără strânsoarea şireturilor, încălţările noastre au aceeaşi direcţie, dar sensuri diferite, în rătăcire. am spart deja oglinzile care ne distorsionau, au pleznit corzile chitarei care cânta un ultim blues, în rătăcire. toate acestea se pot insinua întru zbaterile poeziei, întru sens, pierdut în rătăcire, totuși viu

Eugen Pohonțu

16 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1

Monitorul de poezie Resurse pentru globalizarea poeziei

Mamă, nu plânge de Zdenka Mlinar (Croaţia) Nu, nu este adevărul; Este credința mea; Nu se întâmplă îngerilor.

Există doar lumină pentru ei și nimic altceva.

Nu, nu este realitate; Este doar un vis urât, Se estompează cu o dimineață roz, Pentru ca razele unei noi zile să strălucească.

Nu, nu este pentru cei cu inima bună, Nu este pentru nimeni.

Nimeni nu suportă o mare de suferinţe, Scufundat într-un ocean de sare!

Nu, nu este adevărul; Poate să fie și credința ta; De aceea, nu plânge, înger mamă, Aşadar, nu plânge, mamă cu inima bună ...

Tu și copilul tău sunteți unul; Atâta timp cât inima ta bate, Veţi fi împreună!

Traducere de Ionuţ Calotă 17 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1

Monitorul de poezie

Zdenka Mlinar (Croaţia) scrie poezie, proză, aforisme, haiku.

Este membru al multor asociații și societăți culturale și a publicat șase volume de poezii. În mod normal, ea scrie în limba croată oficială, dar uneori şi în dialecte croate.

Poeziile sale au fost publicate în numeroase colecții și reviste internaționale şi au fost traduse în italiană și engleză, iar unele dintre ele au devenit texte pentru cântece. În 2019 și 2020 a fost selectată în topul european 100 a celor mai creativi autori de haiku.

Este membru activ al comunității artistice, participă la tabere de artă și la diverse activități caritabile. În 2018 a susținut o expoziție personală de artă.

18 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

Am mare nevoie să mi se facă dor de tine să te compun din amintiri să te șterg de praf pe o poză imaginară dar nu găsesc niciuna iernile și-au pus zăpezile la uscat tu ai fugit într-o lume supraterestră cât aș fi vrut să urlu atunci vocea mea să taie în carnea vie a poemului tău din poemul meu s-așterne din toate cuvintele pe care le-am rostit din toate secvențele grăbite de bliț helas! rugăciune nu mai am nimic și nu mă mai știu de unde sau înspre cine alerg.

Amelia Stănescu

19 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

Gogyohka sunt atâtea păsări albe în jur încât dintr-odată s-a luminat noaptea aceasta în care singur am intrat

Adina Velcea

20 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

Soră viaţă roșu solar irizează lumea de umbre e devreme târziu vedem nu vedem uneori păsările înlocuiesc întunericul Diana Trandafir

21 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

22 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

Ni se transformă mamele-n trecut Ni se transformă mamele-n trecut Și sufletele ne coboară-n mină Când dorm lipsite de acea lumină Din care, laolaltă, s-au născut.

Se duc spre păsări și spre nicăieri Cu iarna lor sculptată în rășină Purtând în ghete ultima lor vină Că ne-au abandonat în vechiul ieri.

Se sting în toamne lungi și ploaie gri Cu răsuflarea crud întretăiată Știind de teama noastră condamnată Că nu vom mai putea să fim copii.

Ne pleacă lung în primăveri de brad Cu ochii triști crescând din iarbă udă Și de sub o bucată de feudă Se mai ivesc priviri într-un răsad.

Ne părăsesc măicuțele în vânt De vară scursă într-o pâine caldă, De amintire când mergeam la scaldă Cu trupurile pline de pământ.

23 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1

Monitorul de poezie

Se mai întorc prin fulgii din ferești Printre lumini și globuri de rubine Să ne întrebe dacă ne e bine Și să ne mai citească din povești.

Goglea Bogdan-Sorin

24 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

* uneori te visez deschizi ferestrele și în loc de aer intră păsări cu gheare mari scurmându-mi ochii alteori se apropie de tine cu firimiturile mâinilor mele în gheare vor să te atingă și tresari ținând în palme clipa din care mă nasc și mor în acelaș timp.

Ion Oprişor

25 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

Stinge-mi pe călcâie luna Mă tot cert cu liniștirea, cu secundele nedrepte, Cu urcușul lin pe trepte și mă lupt cu fericirea, Trupul meu se pierde-n spume șerpuind pe-un drum de mare Și din cap până-n picioare simt cum divorțez de lume.

Mâneci de cămăși albite sub atâta plâns de mamă Se desfac și se destramă pe talazuri nesfârșite, Se topesc pe talpa ceții umerii pictați cu sânge, Pieptul ars de dor se frânge prins în chingile tristeții.

Tu adună-mi flori de oase din adâncuri tulburate, Prinde-mi ridurile toate și fă-mi tâmplele frumoase, Toarnă-mi sufletul în ape, să-ți fiu limpede fântână, Tinerețea ta bătrână din izvoru-mi să se-adape.

Ceartă-te cu soarta slută, cu divinități absurde, Cu mileniile surde ce-mi lovesc umbra tăcută, Fă ce știi dintotdeauna, scrie-mi stele pe-o vioară Și în fiecare seară, stinge-mi pe călcâie luna.

Mihaela Borzea

26 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

Autoportret Am vrut să fiu frunză...

Am vrut să fiu zbor...

Am vrut să fiu carte...

Sunt doar cuvântul ce-a trecut prin ele...

Gabriela Mimi Boroianu

27 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

* se întâmpla uneori să te uit așa cum ai uita niște regrete într-un buzunar nemaiștiind între timp care dintre ele s-a făcut primăvară

Gabriel Bota

28 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

* Am crezut în arbori și nu s-au ținut de cer Am crezut în zbor și nu s-a ținut de rădăcini Am crezut în poeți Și ei s-au ținut de cuvinte.

Daniela Oatu

29 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

Abia ce-a venit timpul -Doamne, De zeci de vremi mă ții captivă în păcătoasa asta de piele! În împuțitul ăsta de veac, sufocant ca o dușcă de sulf, în corsetul acestei rochii care se strânge mereu, dar mă vrea tot mai frumoasă și mai apetisantă.

Mi-aș fi sfâșiat măcar ocazional, rochia, cât să mai pot respira, mi-aș fi lepădat gura și unghiile pentru cioc și gheare, cât să mai pot replica.

Aș fi sărit din cercul permis, măcar când Tu nu erai atent.

Să râd un pic în pumni că te-am păcălit.

Dar azi, am descoperit la subsiori doi muguri de aripi și pielea mea goală pe alocuri. „Acum să te văd ce faci, sosit-a timpul tău!” - părea că aud. Și iată-mă pe mine revoltata 30 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1

Monitorul de poezie

în impas.

Fără strategie de după, mi-am acoperit rușinată peticile de piele crăpată, ca să nu mi se vadă carnea.

Eram Eva, după ce l-a ascultat pe șarpe.

Eram Eva... „După… ce-a mușcat din măr”.

Lucia Bibarţ

31 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

Desculț prin Infern Se spintecă stânca la pasul în beznă Păzită de daltă și de mâna de lut, Urme de ghiare ce te-nșfacă de gleznă O palmă pe coapse-ți și un ultim sărut.

Luntrașul la rame pe cerber el cheamă Cănd în râul șuvoaie eu smoala despic, Cohorte desculțe rămase în vamă Tropăie în noroaie clipocind peltic.

Pe țărmu-n furnale și dragoni la pârjol, Suflarea de brumă din gânduri ursuze Clădește o cărare în valuri staniol Cu lieduri de miere ce fluieră-in buze.

Am oase din fier iar artroze-mi dezic Vindec un soclu de abisuri polare, Coroana de spini din cenușă o ridic Zdrobesc sub calcăîe păcate primare.

Pășesc prin miasme și clocot în glasuri Cănd sfera de piatră către ceruri urnesc.

Răd în cascade ale timpului ceasuri Când absurdul din ea din clepsidră gonesc.

32 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1

Monitorul de poezie

Cu furca în piept, pe un fir de lumină, Cu mâna de beznă ce crapă un cristal, Vărs din cazane cuvinte în doctrină Si transmut elixirul prin planul astral.

Radu Dragoș

33 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

* unii oameni poartă în ei alți oameni nu mă înțelege greșit nu e vorba despre fățărnicie nici despre dispozițiile diferite ale aceluiași om pur și simplu e un om total diferit de altul așa cum ești tu care mi-ai invadat eul și îmi curgi prin vene cu mâna ta ca o mănușă lipită de mâna mea cu piepturile noastre întrepătrunse și inimile amestecate așa merg prin lume și nimeni nu știe că suntem doi și-o singură iubire

Cristina David

34 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

gândul de duminică m-am trezit mult mai devreme decât în oricare altă zi de duminică am un singur gând lipsă în colecția mea nu știu dacă vesel sau trist după ore întregi de frământări nu am reușit decât să mă întreb de ce această duminică seamănă izbitor cu toate celelalte dacă eu am mușcat din gând și l-am înghițit ca pe un măr?

Gabriela Ana Balan

35 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

De primăvară Acum o sa-mi trag pe mine un fluture și o să trec în pomul înflorit de sub fereastra ta atât cât o să țină primăvara.

Apoi tu o sa-ti scoți pieptul alb din fotografie și o să mă așezi ca pe o pană la pălărie.

Cornel Florin Cubleșan

36 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

Animație cu umbre Se întind Umbrele din Piața Mare până ajung Umăr lângă umăr, astfel : Umbra penitenciarului Se tot ciondăne cu cea a Palatului de Justiție.

Tovarășe bune, Cea a maternității cu cea a cimiturului orașului nostru.

Tresar Umbrele păsărilor ucise, neredicate de pe Strada din centru.

Deodată, Apare o umbră neînsemnată a angajatului De la salubritatae Și mătură cu târnul lui din nuiele ordinare Umbrele. Lumina, lumina nu!

Petre Ion Stoica

37 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

* întins pe-o umbră într-un noroi perfect da, plouă și sub trotuare. în piață doar automate de cafea și oameni strânși pe jos nu mă uit la prețuri, e coadă la lumină doar firimituri fără porumbei, costume și limuzine rămase fără președinte

Emanuel Mihail Pătrăşcioiu

38 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

butterfly effect primăvara... nu-ți lăsa fluturii să zboare bezmetici în toate părțile... leagă-i bine cu un mărțișor de pieptul tău... dresează-i dacă trebuie, dar nu le rupe aripile pentru că se vor crede viermișori și îți vor mânca inima ca pe un măr copt înainte de vreme...

Oxana Dachin

39 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

S.O.S. Spațiile goale ne-au cucerit, Monade care se rostogolesc Și vibrează deasupra singurătăților din noi Urlă cu guri flămânde La lună, Trepidează tăindu-ne respirația, Ca niște lasere de întuneric. Încet, încet, Ne pietrificăm, Cu ceruri străine pe umeri, În timp ce o șoată muribundă Mai persistă, În neștire, Ca o placă zgâriată de gramofon: „Pourquoi je vis, pourquoi je meurs Pourquoi je ris, pourquoi je pleure Voici le S.O.S d'un terrien en détresse”.

Nela Talabă

40 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1

Monitorul de poezie Poezie de colecţie colectivă scrisă în Cenaclul maximinist

* Ce stranii sunt aceste insomnii de primăvară nici viu deplin mort nici atât te astept la marginea zidirii îmi spăl amintirile cu fantasme rătăcite din iarnă mă îndrăgostesc de soarele cuibărit în castelul zidit din poeme Ce straniu e ochiul meu fără tine să nu închizi ușa noaptea să nu dureze o veșnicie ne-ar încurca să înflorim cu adevărat în lumina crudă lasă măcar fereastra deschisă să vină o gură de somn în visele pline cu nerostiri inimaginabila noastră singurătate ne va înghiți atunci cînd gândului meu îi va fi cel mai dor de tine iar umerii mei vor tremura în exercițiul aripilor atît de departe eşti vînt ce mi-ai lăsat iluzia zborului lasă-te sedus de anotimpul flancat în clorofilă în ploaia de globule care îți tulbură lumina dorul trimis la extremitățile degetelor 41 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1

Monitorul de poezie

înmuguriţii lujeri ai inimii adună ghioceii răsăriți în paginile psaltirii liturgic curg din soare zâmbete de copii într-o ceașcă nici vară nici iarnă pentru sămânța trăirilor din care clipește în venele mele fără somn un zvon de clopoței ascult învierea fără cuvinte pe buze două bomboane verzi se îmbrăţişează până devin roșii ca aceeaşi miere din sânge Poezie colectivă scrisă în Cenaclul maximinist de autorii: Aurelia Rânjea, Nuţa Crăciun, Maxim Cioran, Ionuț-Tiberiu Balan, Simona Şerban, Gavril Iosif Sinai, Gabriela Gârlonţa, Virgil Zamfira, Frențescu Oana, Ionuț-Tiberiu Balan şi Ionuţ Calotă Ce înseamnă Cenaclul MAXIMINIST? *nu negăm niciun curent literar, dimpotrivă, folosim la „maxim” orice resursă, orice beneficiu adus de-a lungul timpului poeziei, orice inovaţie care a îmbunătăţit creaţia literară de-a lungul istoriei ei *căutăm „maximum” de efect al poeziei în „minimum” de text *folosim intens figurile de stil, îndeosebi metaforele, dar şi celelalte *îmbogăţim poezia cu multă imaginaţie, chiar ficţiune, aducem imagini cât mai proaspete, inedite, suprinzătoare 42 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1

Monitorul de poezie Poeţi – In memoriam

Cântec de leagăn pentru bătrâni Piatra pe care calci eşti tot tu.

Pomul de care te sprijini te doare.

Există şi-o vreme când DA înseamnă NU şi mai are vreun sens doar ceea ce moare.

Când dispari cu totul în propriile tale poveşti.

Unde nu mai există nici mâine, nici ieri.

Eşti acum când nu mai eşti, peste tot.

Nicăieri. * Doru-mi-i de Dumneavoastră: Ca unui zid – de o fereastră.

Nicolae Dabija (15 iulie 1948, Codreni, Basarabia - 12.3.2021)

43 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1

Monitorul de poezie Poeţi – In memoriam

alb la urma urmelor o coală de hârtie nu este altceva decât un spaţiu plăsmuit din sumedenie de puncte cu părul alb ce rost ar avea să trăieşti într-un singur spaţiu diamantul diamantul era o piatră cu aripile invizibile şi 57 de faţete keratios spuneau grecii adică un sâmbure de roşcovă în cealaltă parte a balanţei ca să vezi ce caraghios fel de a cântări lumina Valeriu Mircea Popa (4 octombrie 1947, Timişoara - 18 martie 2021)

44 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1

Monitorul de poezie Interviuri cu poeţi

DENISA POPESCU MARTIN (Piteşti): Poetă, eseistă, ziaristă, scenaristă, redactor și realizator TV. S-a născut pe data de 31 octombrie 1967, la Pitești. A absolvit Facultatea de Drept, Universitatea București (1995). Între 1995 și 1997, a fost profesoară de științe socio-umane la licee piteștene.

A debutat în presă în anul 1994 cu poezii, reportaje şi eseuri, în suplimentul literar - artistic Săgetătorul al cotidianului Argeşul din Pitești, ziar în care, până în prezent, a publicat peste 3000 de articole. Alte publicații, care i-au găzduit articolele cu conținut cultural, multe dintre ele reflectând activitatea Bibliotecii Județene Argeș, sunt: Atitudine în Argeș, Curierul zilei, Jurnalul de Argeș, Cafeneaua literară, Pietrele Doamnei, Curtea de la Argeș. Din 1997 și până astăzi, colaborează ca realizator de emisiuni culturale la posturi de televiziune din județul Argeș – RCS/RDS, Terra Sat, Alpha TV, ABSOLUT TV. În cadrul acestor emisiuni, a promovat și prezentat inclusiv activitățile Bibliotecii Județene Argeș. În perioada 2000 – 2006, a lucrat la Centrul Cultural Pitești, ca referent audiovideo. A moderat, în această calitate, peste 300 de acțiuni – lansări de carte, mese rotunde, vernisaje de artă plastică, dezbateri, concursuri literare etc. A conceput scenarii și a realizat o serie de filme de scurt-metraj, de promovare a unor activități de anvergură locală, națională și internațională: Simfonia Lalelelor, Simpozionul Internațional 45 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1

Monitorul de poezie

de Sculptură în Marmură Gh. Iliescu-Călinești, Festivalul Internațional Nopțile de Poezie de la Curtea de Argeș, Tabăra Națională de Pictură de la Priboieni, Festivalul Internațional al Teatrului de Studio, Festivalul Internațional Coral D. G. Kiriac etc.Denisa Popescu a prezentat zeci de membri ai Uniunii Scriitorilor și ai Uniunii Artiștilor Plastici, cu prilejul lansărilor de carte, respectiv al vernisajelor unor expoziții personale și de grup. A susținut mai multe rubrici de profil în ziarele și revistele literare argeșene. În intervalul octombrie 2001 – decembrie 2004, a activat ca redactor, respectiv redactor-șef adjunct la Revista Argeș.

Activitatea sa culturală a fost distinsă cu o serie de de premii și diplome: Femeia în Cultură (distincție acordată de șase ori de cotidianul Argeșul), Diploma de Excelență, acordată de Direcția pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Argeș, Femina Universitas, acordată de Centrul Universitar Pitești, distincția de Fiică a Argeșului, acordată de Consiliul Județean Argeș etc.

Din martie 2006, lucrează la Biblioteca Județeană Argeș „Dinicu Golescu”, unde a realizat volumul omagial Silvestru Voinescu – un destin asumat, carte dedicată fostului director al instituției, poet, prozator, membru al U.S.R., volumul și filmul de prezentare ale Bibliotecii Județene Argeș - 130 de ani de lectură publică în Pitești. A organizat și a moderat 11 ediții ale Salonului Cărții 46 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1

Monitorul de poezie

Argeșene, manifestare anuală, menită să promoveze literatura acestor meleaguri și activitatea editurilor din zonă, de asemenea peste 1500 de alte acțiuni și evenimente culturale. În prezent, realizează emisiunea DRAGĂ PERSONAJ PRINCIPAL, la postul ANTENA 1 PITEȘTI. Din iunie 2007, este membră a Uniunii Scriitorilor din România.

Volume personale: Dincolo de ochii mei (ed. Zodia Fecioarei, Pitești, 1999) Adamantin (ed. Tiparg, Pitești, 2004) Laminaria. Catrinel (ed. Tiparg, Pitești, 2005) Scheletul meu de muselină (ed. Tiparg, Pitești, 2005) Cele mai frumoase depresii (ed. Tiparg, Pitești, 2007) Buzele unui om singur (ed. Tiparg, Pitești, 2013) 47 (ed. Tiparg, Pitești, 2015) Roaba lui Dumnezu, Denisa (ed. Art Creativ, București, 2016) Îngerul mei antiglonț (ed. Art Creativ, București, 2020)

47 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1

Monitorul de poezie

„De jur-împrejur, cerul se bea cu lumină cu tot, cu nerv și cu stea...”

Daniela TOMA: Denisa, cum e să fii femeia care ţine lumea în echilibru şi o înfrumuseţează prin atâtea lucruri, risipindu-se în aceasta cu un fel de sfinţenie, inocenţă şi lumină împreună cu propriile poveşti?

Denisa POPESCU: Daniela, tu vezi tiparul ideal. Vezi ceea ce și eu îmi doresc să fiu, dar nu cred că se mai poate. Viața mea deacum este o căutare cu toate pânzele sus a acestui echilibru din care se revarsă, într-adevăr, frumusețea, sfințenia, inocența. Au fost ani, când marea mea certitudine era intensitatea. Chiar dacă după nu mai rămânea nici urmă din ce-ai trăit, din ce-ai simțit.

Să te dedici, să arzi pe rugul credinței tale mi se părea că este ultima profunzime pe care o poți atinge. Sunt câțiva ani, însă, de când am realizat că nu poți muri la infinit, că arderile repetate nu înseamnă viață. Sunt doar un fel de viață, atât. Așa că, instinctiv, m-am îndreptat într-o altă direcție, în direcția numită ECHILIBRU. Este planeta pe care îmi doresc să ajung.

D.T: De mai bine de un an lumea culturală a intrat într-o stare de încremenire, a fost oprită împotriva voinţei ei, aş spune, i-au fost limitate acţiunile, am fost obligaţi să ne reconsiderăm, poate chiar să ne redescoperim unii dintre noi...ce efect a avut acest timp al închiderii asupra ta, asupra omului de televiziune, asupra poetei, a jurnalistei, 48 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1

Monitorul de poezie

asupra acţiunilor tale profesionale şi personale, având în vedere că viaţa noastră, în mare parte, s-a mutat în mediul online?

D.P: Cu excepția primei luni de stare de urgență, când așteptam și eu să înțeleg ce ni se întâmplă, am lucrat tot timpul. De acasă, dar am mers și la Televiziune, și la Bibliotecă, și la Centrul Cultural Pitești, am umblat tot timpul, am trăit printre oameni, respectând recomandările. Am avut, de la început, intuiția faptului că viața ni se va schimba. Așa cum am știut și că eu nu voi trece prin această boală, deși cred că am trecut fără simptome.

La fel de limpede a venit, însă, și certitudinea că se crapă ceva, cu zgomot, în mine. Că încep să-mi văd altfel relațiile, că se luminează înțelesuri ascunse. Este vorba atât despre mine, cea de la mare adâncime, cât și despre cei din jurul meu. Nu mi-a plăcut inițial. Nu eram obișnuită cu mine așa – aspră, fără îngăduință, grăbită să renunț la ceea ce mă incomodează, chiar dacă asta rănește pe cineva. Prima scuturată de frisoanele Covidului emoțional am fost eu și sunt și acum. Pe mine mă așez mai întâi sub reflector. Nu mai am nici timp, nici răbdare să trăiesc nesemnificativul. Ori sunt, ori nu sunt. Ori ești, ori nu ești. Cam așa stau lucrurile cu mine acum. Și e destul de complicat, e tulburător, pentru că România nu s-a schimbat prea mult. Oamenii vor să se întoarcă la ce a fost, asta însemnând, cel mai adesea, balast, praful din ochi, eșarfa sau batista care le-a ținut acoperiți ochii, micile minciuni frumoase care, când nu ești atent, devin balauri și ajung să-ți controleze viața.

49 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1

Monitorul de poezie

D.T: Cum relaţionează poeta cu jurnalista, cu omul de televiziune, cu iubita şi femeia frumoasă şi elegantă, Denisa Popescu? Seamănă una cu cealaltă, se diferenţiază sau, dimpotrivă, se completează reciproc?

D.P: Nu resimte efort, rezervă, este mereu aceeași. Eu activez în zona jurnalismului cultural. E o bucurie în sine și o ușurare, dacă-i pot spune așa, tocmai pentru că îmi pot păstra nealterat felul de a fi. Și în viața de zi cu zi trăiesc după reguli poetice cumva, în sensul că de la ținută, culoarea din obraz sau de pe buze și pleoapă și până la filtrele prin care las cuvintele și emoția lor să curgă în relația cu celălalt, caut – și nu o fac în mod conștient – armonia, caut melodia interioară.

D.T: În această perioadă ai publicat un nou volum de versuri extrem de frumos, de matur, de pretenţios, Îngerul meu antiglonţ, despre care scriitorul Varujan Vosganian afirma că: „este o pendulare între umplere de sine și golire de sine, între melancolie și năzuință, între un trecut care a fost trăit și altul care ar fi putut fi trăit. Tărâmul este unul eteric, locuit mai ales de entități care nu au propriul contur: zborul, lumina, aburii, apa. Și, firește, de întrupările lor din cele nouă ceruri: aripa, pasărea, îngerul, umbrele, dacă socotim că umbra este un trup al luminii”. Eu aş mai adăuga că este un spaţiu proaspăt al ideilor, al emoţiilor, dar şi o formă delicată de conştientizare a fragilităţii vieţii<cum e pentru tine experienţa aceasta, Denisa, să te revezi, să te regăseşti, să te 50 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1

Monitorul de poezie

întâlneşti cu tine însăţi în versurile tale şi apoi să ai curajul să le dai publicului cititor ca un fel de cadou, pentru a-i vedea şi pentru a-i testa reacţiile? Ce mesaje doreşti să transmit cititorului prin versurile tale?

D.P: Întâlnirea cu mine prin poezie e un dar de la Dumnezeu.

Eu așa îl socotesc. Este oglindă și ceva în plus. În oglindă, te privești pe tine și, dacă ți se îngăduie, îți privești fețele nevăzute, pe cele abia intuite, poate chiar fețele morților tăi, care te străbat la răstimpuri, fie pentru a-ți trimite mesaje, fie pentru că îi doare și pe ei ce te doare pe tine, îi luminează și pe ei soarele blând sub care îți tragi tu sufletul la un moment dat. Dar există și chipurile și, mai ales, sufletele cuvintelor pe care le folosești, din care te întrupezi. Eu am crezut, încă din prima copilărie, că sunt carne, apă, fluide și CUVINTE. Și că e bine să cunosc aceste cuvinte, să le aflu pe cele care mă definesc dinainte de a mă naște. Să aflu cine sunt, de fapt. În ce privește relația cu lectorul meu, trebuie să spun că, în ultima vreme, am rețineri, mari rețineri în a-mi dărui cărțile. Încerc să-l cunosc înainte, atât cât se poate, pe cel care mă va citi. În fond, odată cu volumul, mă încredințez lui și pe mine. E cel puțin o logodnă aceasta. Și, dacă-i așa, atunci s-o facem cum se cuvine.

D.T: Cât din tot ceea ce ai pus şi ai oferit cititorilor în acest superb volum de versuri aparţine vieţii tale? Deşi, se spune, şi mi-a plăcut atât de mult când am citit undeva că,

51 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1

Monitorul de poezie

„odată scris, totul devine real”, chiar dacă imaginaţia rezumă tema în sine...

D.P: Tot ce este scris acolo este viața mea. Dar nu viața liniară, nu întâmplarea simplă sau tulburarea grozavă. Eu sunt dintre cei care își amintesc mai întâi de parfumul florii și abia apoi de corpul ei de floare, oricât de frumos ar fi el. Așa stau lucrurile și cu poeziile mele. Sunt eterul a ceea ce am trăit, ce rămâne după ce viața grea a murit. Ba chiar după ce a fost îngropată și toate parastasele săvârșite.

D.T: Cum e scrisul pentru tine, Denisa? Ai nevoie de timp potrivit, de o stare anume? Ce ai cu tine întotdeauna când te hotărăşti să scrii?

D.P: Am nevoie, în timpul acela de grație – câteva minute sau zeci de minute – să fiu împăcată cu mine. Este esențial. Să mă uit chiar pe mine, dacă numai așa pot afla pacea. Apoi, totul se întâmplă firesc. Se poate să se petreacă pe stradă sau când urmăresc un film. Sau în mijlocul unui eveniment artistic. Am încă o memorie foarte bună. Rețin, repet, devin parcă mai ușoară, adică realizez că sunt cumva ajutată, până când ajung să iau pixul și să notez. Sunt dintre cei care scriu și acum cu pixul pe hârtie.

D.T: De unde provine suflul de prospeţime, flacăra, perspectivele pe care le regăsesc cititorii în poezia ta?

52 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1

Monitorul de poezie

D.P. Nu știu. Nici măcar nu știu dacă este vorba despre o flacără, despre un suflu de prospețime. Sunt într-un anume fel și dispoziția aceea se transmite. Probabil că felul în care mă fixez în emoție, îmbrățișarea mea cu ea sunt sau devin vizibile. Sincer, nu știu, nu-mi dau seama.

D.T: Spune-mi, te rog, versurile de esenţă ale volumului tău, cele în jurul cărora ai construit întregul atât de plin de tine, de sensibilitatea ta!

D.P: Este vorba despre primele versuri din poezia care dă titlul volumului: „Și dacă eu cad,/ Și dacă mă prăbușesc,/ E pentru că n-am știut cât și cum să iubesc./ N-am avut grijă de Îngerul meu păzitor./ L-am lăsat singur,/ Deși el nu s-a îndurat să mă lase să mor”. Eu cred că iubirea se învață, o spun și altundeva. Este vorba despre iubirea de sine, care este nucleul ființei, bucla ei de adevăr profund, cea care te conectează la Divinul din tine și la Divinul din ceilalți. Ni s-a tot inoculat că sacrificiul este forma superioară de iubire. Lasă-te pe tine, slujește binelui celuilalt. Așa este, fii în comuniune, dar abia după ce te-ai împăcat cu tine, după ce ai aflat cine ești, după ce ți-ai pipăit umbrele. Noi am fost educați să negăm aceste umbre, să ne considerăm de la naștere apți pentru iubirea desăvârșită.

Prin naștere, da, avem această calitate. Dar nu de la naștere. Ea trebuie activată, lucrată. Eu n-am știut să mă iubesc și să am grijă de mine. Acum, sunt în clasele primare ale iubirii. Neștiind să mă iubesc pe mine, nu mi-am iubit nici Îngerul. Am 53 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1

Monitorul de poezie

considerat de la sine înțeles faptul că există și că are misiunea să mă apere, indiferent de actele, de faptele, de cum gândeam și simțeam. L-am trădat prin nepăsare, prin omisiune, prin marginalizare. N-a fost, desigur, o trădare conștientă. Trădândul pe el, m-am trădat pe mine. Mi-am scurtat timpul fericirii, iar lui i-am scurtat timpul desăvârșirii. Îmi doresc să nu mai ies, deacum înainte, de pe cale.

D.T: Există un mentor, poate un scriitor a cărui amprentă este vizibilă ca model pentru tine?

D.P: Nu-mi dau seama. Admir, însă, din toată inima poezia persană. Rumi, Omar Khayaam, Baba Taher, Saadi, Hafez îmi sunt foarte aproape. Mă arunc în brațele lor ori de câte ori simt că îmi pierd încrederea în mine, încrederea în viață. Ei sunt și trandafirul, și privighetoarea mea. Probabil că aștept, cum au așteptat și ei, să mă întorc ACASĂ, acolo unde umbrele care mă bântuie se vor resorbi, acolo unde tot ce sunt eu mă va iubi.

D.T: Crezi că există un tip de personalitate care se poate face mai uşor decât altele remarcată ca scriitor, ca poet, bunăoară?

D.P: Cred că astăzi – obișnuiesc să mă raportez la momentul prezent – își fac loc mai ușor cei cărora nu le pasă de impresia pe care o lasă. Ei intuiesc numai că trebuie să lase o impresie puternică. Impresia aceea poate să aibă ca suport câteva cuvinte, 54 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1

Monitorul de poezie

o pagină, poate fi primul capitol din cartea de proză ori primul poem din cea de versuri. Poate fi doar titlul. Sigur că ele trebuie susținute. Că întregul îți cade ulterior în brațe sau pe piept cu toată greutatea lui, dar dacă poți să-l faci pe cititor să se îndrăgostească de tine la prima vedere – o lectură rapidă, o prelectură – ai câștigat teren. Toți ne dorim să fim iubiți, toți avem calități pentru care putem să fim iubiți. Pe unii, însă, îi iubește toată lumea, iar pe alții nimeni. Așa se întâmplă în viață, așa se întâmplă și în poezie, Ce anume face diferența?

D.T: Deşi ştim cu toţii că nu se câştigă din literatură la noi, de ce continuă oamenii totuşi să scrie, ba chiar aş zice că e o epidemie de literatură de toate genurile?

D.P: Cred că, astăzi, oamenii scriu, pentru că nu mai au parteneri autentici de dialog. Pentru că nu mai există martori autentici ai vieților lor. Li se pare că se scurg precum apa în pământ. Și nu sunt departe de adevăr. Nimeni nu mai are timp pentru nimeni. Nici pentru noi înșine nu mai avem. Și atunci scriem. Nu contează cât de bine. Important e să simți că exiști.

Fie și numai în acele momente în care scrii. Oamenii scriu, astăzi, fiindcă le este foarte frică să nu moară singuri.

D.T: E nevoie oare să fie regândite şi aplicate alte forme de promovare a unui scriitor bun, de vreme ce acestea 55 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1

Monitorul de poezie

cunoscute de toţi nu funcţionează? Spre exemplu, sistemul german de promovare cuprinde lecturi publice plătite şi burse, întâlniri cu elevii, cu studenţii din universităţi, ce părere ai, la noi ar funcţiona sau ne lipseşte în acest moment entuziasmul?

D.P. Este nevoie, în primul rând, de solidaritate de breaslă și de conștiință de breaslă. Scriitorul român este pe cont propriu, chiar și între cei asemenea lui. Până și bolnavii din același salon de spital se ajută între ei, când văd că nimeni nu le deschide ușa, ca să-i ridice din locul în care au căzut. Scriitorii români nu realizează greutatea pământului, a singurătății care cade peste ei.

Este nevoie apoi, într-adevăr, de politici culturale adevărate, nu de „lovituri de imagine”. Astăzi, să creezi și să susții un eveniment înseamnă zbatere de unul singur. Și înseamnă bani, mulți bani, pe care nu știm să-i facem să vină. Scriitorul nu este și administrator, el visează, el construiește realități altfel decât cu bani. Pentru ca lumile acelea, de care toți avem nevoie, chiar și cei care cred că se pot lipsi de ele, să existe, administratorii cetății trebuie să creadă în poveștile scriitorului. În fond, nici nu e prea greu. În copilărie, nu li se spunea povești, nu vedeau ce nu se vede? Pentru ca zânele să existe în continuare, trebuie să existe scriitorii.

56 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1

Monitorul de poezie

D.T: Ştiu că ai multe şi diferite proiecte la Centrul Cultural Piteşti şi la Biblioteca Judeţeană „Dinicu Golescu”. Vrei, te rog, să ne vorbeşti despre aceste acţiuni culturale?

D.P: Acum, nu mai sunt multe proiectele acestea. Motivele se știu. La Biblioteca Județeană „Dinicu Golescu” Argeș, coordonez rubrica online ESENȚE, PERSPECTIVE, PERSONAJE. Vă invit să tastați bjarges.ro și s-o căutați din priviri. O veți găsi imediat. Am reînceput activitățile cu publicul, proiecte de cel mult o lună. În martie, derulăm DOMNII CITESC POEZIE – lectură, urmată de comentariile de rigoare. Oamenii revin ușorușor, dar nu mai este ce-a fost. Se simte în aer, în gesturi, în comportamentul general. Evenimentele noastre miros a frică. La Centrul Cultural Pitești, încă din luna a doua de pandemie, am susținut proiectul GÂNDURI, ROSTIRI, SCRIERI. Cu invitați și fără. Sau cu invitați online. E o soluție de criză, dar care ne ajută mult. Simțim că suntem încă în viață, că avem puls. Și, desigur, mai este emisiunea duminicală de la ANTENA 3 Pitești – DRAGĂ PERSONAJ PRINCIPAL, care rămâne, și ea, o poartă deschisă spre cer. Ba chiar un portal, pentru că mă tem că ne vom înstrăina atât de mult de cei care am fost, încât ce facem astăzi va căpăta valoare de simbol, de basm, din energia acestor acțiuni ale noastre de acum ne vom hrăni mult timp.

57 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1

Monitorul de poezie

D.T: Deţine literatura, şi implicit cuvântul, forța de a modela caractere, de a schimba oamenii din punct de vedere moral şi etic?

D.P: Da! Dovada este sub ochii noștri: cuvintele mediocre, rele, fără vlagă, sleite au creat oameni pe măsură. România acestui timp este o jucărie stricată. Este, dacă vrei, o carte ruptă, din care lipsesc multe file, pe altele s-au vărsat sosuri, nu mai deslușești litere și sensuri. Spune-mi cum vorbești de obicei, ca să-ți spun cine ești! În ultimii ani, am devenit foarte atentă la vocabularul de bază al celor cu care relaționez. E un fel de ghicit în cuvinte și în oameni. Sunt cuvinte pe care le folosesc mai des, expresii care le plac sau despre care ei cred că le dau forță. Felul acesta de a mă uita în jur mă ajută mult. În ce privește literatura, aici e mai delicată situația. Suntem în război.

Literatura e o zestre încuiată în sipete și cărată în spinare. Sau ascunsă în pământ. Ce ajunge până la noi este ce cade din acele cufere. Or ce cade e prea puțin ca să modeleze, ca să motiveze.

Literatura așteaptă să se încheie războiul, pe toate fronturile, văzute și nevăzute, ca să poată vorbi răspicat.

D.T: Există o carte la care lucrezi în prezent, un proiect în aşteptare? Cât timp trebuie să treacă de când un scriitor/un poet a terminat de scris o carte şi până când va începe să scrie o alta? Îmi vin în minte acum cuvintele lui Mircea 58 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1

Monitorul de poezie

Cărtărescu, el susţinea că, după ce un scriitor a terminat de spus ceea ce avea de spus, e nevoie să se aşeze şi să tacă o vreme< D.P: Acum, nu există nimic. Eu însămi exist de azi pe mâine. Ce scriu e suferință eliberată. Ființa mea are nevoie să se exprime prin scris, doar că o face distorsionat. Ca un prizonier care sapă un tunel. Îl sapă noaptea și de unul singur. Ziua trăiește laolaltă cu ceilalți prizonieri. Suferă mult. Îi dă putere visul că se poate să fie liber într-o zi, că doar de aceea sapă tunelul. Știe că au făcut-o și alții înaintea lui și că au reușit.

D.T: Se spune că fără carte se poate trăi, dar după ce ai citit unele dintre cele mai provocatoare, după ce ai primit lumina de acolo, dintre rândurile lor, cum ai mai putea să nesocoteşti cititul, chiar dacă el pierde teren în favoarea internetului, care oferă, ce-i drept, orice ţine de informaţie sau răspunsuri tuturor întrebărilor?

D.P: Eu nu pot trăi fără cărți, dar am realizat de mult că lumea nu se învârte în jurul meu. Cărțile sunt, de fapt, libertatea mea.

Ele îmi confirmă faptul că exist, că am drepturi, că sunt datoare să fac tot ce îmi stă în puteri pentru drepturile mele. Nu mă pot imagina la o parte de cuvântul frumos. Internetul rămâne o închisoare aurită, o colivie aurită. Îi compătimesc din toată inima 59 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1

Monitorul de poezie

pe cei care n-au gustat din libertatea cărților, care n-au zburat niciodată cu o carte în lume și dincolo de ea. Fiecare își trăiește, însă, propria viață. Și propria stare de grație.

D.T: Denisa, te împlineşte ceea ce faci? Ar fi ceva anume ce ţi-ai dori şi nu s-a întâmplat încă? Presupunând că ni s-ar da şansa unui nou început, într-un alt univers, într-o altă civilizaţie, cum ar fi Denisa acelei lumi?

D.P: Împlinirea înseamnă DAR, pe care celălalt îl primește cu bucurie, pentru că știe deja sau intuiește cum l-ar putea așeza în propria viață. Înseamnă ÎMBRĂȚIȘARE. Dar, cel puțin pentru mine, a început, de la o vreme, să mai însemne și DOR. De un altfel de echilibru, de o altfel de viziune, de un alt tipar, care – așa cum ai spus – să mă extragă din mine, să-mi prindă alte aripi și să mă învețe un alt zbor. M-ai întrebat ce îmi doresc. Exact acest lucru: îmi doresc tot ce nu mi s-a întâmplat în linia de destin actuală, din varii motive, ele nu-și mai au acum rostul. Însă ce nu mi s-a întâmplat și era esențial naște astăzi, când încep să fiu cu adevărat conștientă de mine, dorul despre care pomeneam. Mi-ar plăcea ca Denisa unui alt univers să nu mai rateze esențialul, tot ceea ce este esențial pentru ea ca ființă spirituală.

60 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1

Monitorul de poezie Demers critic - carte de poezie

SEMNAL EDITORIAL ART CREATIV Curcubeie de ciocolată, autor, Victor Martin, Editura Art Creativ, 2021 „zdrobind prea multă lumină în glas,/stăm cu picioarele înfipte în inima de zgură a paşilor...”

Victor Martin, jurnalist, scriitor de literatură fantastică, eseist, critic literar şi un foarte bun poet, revine la Editura Art Creativ cu un volum de versuri, Curcubeie de ciocolată, ediţia a II-a revizuită şi adăugită, în colecţia Esenţial Art Creativ, 2021.

Prima ediţie a fost tipărită în 2016, în colecţia Regal, colecţie despre care Victor Martin spunea într-un articol: „Frumusețea poeziei celor prezenți în această colecție nu e ceea ce se vede în oglindă, ci este tot ce oglinda îți sugerează să vezi”. Am certitudinea că va vorbi cel puţin la fel de onest şi despre volumele colecţiei Esenţial.

Victor Martin a apărut în majoritatea antologiilor Art Creativ cu selecţii de proză, poezie, aforisme, amintesc doar câteva dintre acestea: Poemia (poezie, 2015), În dreptul luminii (poezie şi proză, 2017), Carusel cu simfonii tinere (poezie, 2018), Dare de seamă (poezie, 2019), Charme (proză scurtă, 2018), Identităţi (aforisme, 2019), Dincolo de Venus (proză, 61 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1

Monitorul de poezie

2019), Roşu declarativ (poezii de dragoste, 2020), Literatura română contemporană – Poezia şi Literatura română contemporană – Proza, ambele apărute în 2020, 7Esenţial (poezie, 2021).

Poezia acestui volum este expresivă, activează şi antrenează imaginaţia cititorului, sensurile adânci nu sunt uşor de descifrat, este „o pălărie frumoasă, ce se poartă pe capul gol”, „o diferenţă între dictatura şi democraţia bunului gust”, un mod original şi direct de a depăşi starea-limită pe care am fost constrânşi să o acceptăm.

Iată că, prin poezie, putem păstra iluzia normalităţii şi speranţa că ne vom întoarce la ea, oricum, „dacă nu ne justificăm eşecul,/invocăm democraţia/şi nu trebuie să regretăm nesiguranţa/zilei de mâine/când avem la îndemână/nesiguranţa nesiguranţei”.

Unele poezii vin ca o sentinţă care loveşte pe neaşteptate, dar, paradoxal, aceasta nu are nicio tentă amară, ci doar de descoperire a unui adevăr despre care ştiai că există, deşi nu în aceeaşi măsură ca şi ceilalţi, nu mergeai înspre el, direcţia nu era cea corectă...până acum: „într-o lume complicată de noi,/se moare simplu/şi se consumă îngeri în sânge...”, „ard poetic purceii la tavă,/minţim cu orice ne nimerim a fi,/tăcem ca poeţii-necaţi de putere,/în toată marea asta de sentimente,/pe care primăvara, ciocănind cu degete

62 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1

Monitorul de poezie

strâmbe/câte un val,/ne face să spunem ceva/ şi spunem altceva”.

Sclipirea imaginilor are justificare în schema reuşită a asocierii de cuvinte, acestea se completează, se succed şi dau sens expresiei poetice care se parcurge în întregime, se simte şi se trăieşte, este desăvârşită prin tehnică, prin urmare, înăuntrul formulei se află ceva special – trupul viu al cuvântului, înfrumuseţat prin asocieri, confirmare a tot ceea ce am spus până acum: „călcându-ne pe aripi mute,/păşim pe toţi macii înserării/şi, apoi, să trăieşti, ce albastru!”, „mă regăsesc fugind doar către tine/pufoşi, genunchii tăi ca nişte şoapte,/nud culcat cu forţa,/nemângâierea nemângâierii”.

Registrul aforismului deţine parte importantă din spaţiul receptării şi refelectării, rezultat al unei experienţe deschise spre componenta socială, spre cunoaştere continuă a acesteia: „în viaţa unde glasul e doar o nostimă efemeridă,/râde fiecare după cum i-e felul/sau după cum i se face;/dacă n-am crede în poezie,/ne-am pierde simţul umorului” sau „deschidem un fel de ochi peste lume,/dormim cu uşa deschisă,/cu gândul deschis gândului;/variază doar procentul prostiei,/inteligenţa rămâne, aşa, ca o mască, pe faţă”, „pentru că nu-i place să moară,/ţăranului îi place să trăiască...”, „e complicat chiar să şi cauţi/simplitatea naturii din tine”, „suntem făcuţi să nu iubim niciodată/destule oraşe;/fiind proşti,/nici nu ştim cât suntem de fericiţi...”

63 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1

Monitorul de poezie

Relaţia poet-creaţie, poet-lume se concretizează şi rămâne trainică în versuri ca acestea: „ori de câte ori citeşti poezia,/e mereu altceva,/unde cei care mai mult se gândesc ce spun,/decât spun ce gândesc,/sunt incomozi până la invizibil”, „infirme de atâta albastru,/mă iau de mână cuvintele/şi mi-o muşcă sau mi-o sărută,/trecându-mă strada”, „cum să nu existe Dumnezeu/când omul e un aşa mare semn de-ntrebare?”, „nu se mai întreabă nimeni de unde vine,/ci de ce”...

Se face simţită şi o dimensiune socio-politică, întâlnită şi în romanele lui Victor Martin (Lenea, bunăoară), dar aceast lucru nu face decât să dea o notă aparte poeziei şi să o aşeze în faţa cititorului şi mai proaspătă, mai dinamică, mai plăcută, vie, deci ... şi nu-i puţin lucru: „e foarte sănătos să te ameţeşti/cu ce n-ai,/cocteilul de apă chioară/cu apă distilată/e soluţia viitorului societăţii”, „când te enervează inteligenţa,/e nebunie curată,/societatea te vrea de pomană şi,/încă de la începutul literaturii,/te plimbi cu sicriul”.

Ce legătură este între poezie și ciocolată?! Ne întreabă criticul literar Viorel Pîrligras şi tot domnia sa ne dezvăluie misterul,afirmând că : „ambele sunt la fel de amare”. Veţi hotărî domniile voastre, cititorii! „Vedeam cum pierim în faţa normei,

vedeam cum singur se umple frigiderul de sensuri.

64 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1

Monitorul de poezie

Vedeam cum ne iubeam cu salariile, vedeam cum intram cu greu, chiar şi-n mormânt.

Când plecăm, ni se întâmplă totdeauna câte ceva, până la a pleca.

Intră frigul în cărţile de istorie, inimile bat, în continuare, noaptea jumătate şi, clopote fâlfâinde, coccisurile împrăştie zorii”. „Dragostea noastră e un şantier de pace,

bem vinul din pumn, ne adunăm din gesturi mici şi dintr-o continuă ameninţare.

Faci tu ceva la ceas de nu merge sau tu eşti ceasul?

Frumuseţe nebună şi cântec surd, să fim sănătoşi împreună, lucru ce îl doresc şi pietrelor şi: tac-tac-tac!” „Bat clopote de gheaţă, iar timpul-eros îşi încalţă

tălpile proprii în picioarele proprii, timp în care se topeşte aur.

Trece o diasporă în chiloţi.

Veniţi! Veniţi şi voi!

Vreau să închid şi ochiul celălalt înainte de a descoperi şi gena dimineţii.

65 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1

Monitorul de poezie

Sunt atât de puţine cuvintele, încât trecerea te rupe în bucăţi mici, mici de tot, până la un abur de melancolie, pe ogorul ca o carte deschisă, pe câmpia română ca o sahară de zâmbet.

Victor Martin este membru al Uniunii Scriitorilor din România şi autor a peste 30 de cărţi.

DANIELA TOMA

66 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1

Monitorul de poezie Demers critic - carte de poezie

Poezie în mintea goală, Ottilia Ardeleanu/Poesia en la ment buida, traduit per Pere Besso Poezia de cuprins intelectual, naturală, esenţială şi rafinată...

Personalitatea Ottiliei Ardeleanu şi dăruirea excelentului traducător Pere Besso oferă cititorului un spectacol de infinit liber şi de percepţie poetică amplă în volumul Poezie în mintea goală/Poesia en la ment buida, apărut la Editura Ex Ponto, Constanţa, 2021. Şi, iată cum, prin semnificaţia cuvintelor şi prin forţa lor, poezia îşi impune sensul profund şi, mai mult decât atât, uneşte oamenii dincolo de orice distanţă, de orice fereastră care ar fi putut fi închisă sau ar fi exclus comunicarea, „o casă albă şi caldă/cu ferestre mici de flori/prin care soarele să privească uluit/cele două inimi alăturate”.

Elementul emoţional asociat cu unitatea ritmică se înscriu în aceeaşi linie poetică remarcabilă, într-un transfer necondiţionat de stare, satisfăcând astfel nevoia cititorului avizat, a iubitorului de poezie, pentru că „o poezie poate ajunge la 666 de cititori/să nu-i punem în seamă fatidica rezoluţie/ci în fracţiune de secundă să gândim că/va veni al şaptelea/salvatorul/în plenitudinea dreptului/de a nu fi eşuat/apocaliptic”. Iată ce motivaţie privind miracolul 67 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1

Monitorul de poezie

existenţei, ideea de cunoaştere a acestuia, care duce spre sine mai întâi şi apoi spre complexitatea vieţii, spre starea ei de maximă afectivitate, aşa cum afirmă şi Ottilia Ardeleanu: „viaţa nu trece la fel pentru fiecare/este trepidaţie/cu cât o parcurgi mai repede/cu atât timpul tău e mai scurt/nu există clipă mai bună decât alta/ci doar clipa trăită...” prin urmare, ideile, atitudinile, trăirile lăuntrice se iau drept argumente şi punct în care ele însele se concentrează – un imbold în plus pentru cititor de a explora spaţiul dintre conştient şi inconştient, dimensiune pe care Ottilia Ardeleanu o valorifică estetic în esenţă, iar Pere Besso îi găseşte corespondent în frumuseţea limbii sale, îndrăgostit fiind iremediabil de a noastră: „la vida no passa igual per a cadascu/es trepidacio com mes rapida la recorres/mes curt es el teu temps/no existeix un moment millor que un altre/sino el moment viscut...”ce bine sună!

Tentaţia abordării unor teme sensibile în paralel cu aducerea în prim-plan a realităţii cu toate cele ce o definesc creează un contrast de nuanţe, o libertate a teoriilor identitare, un joc de planuri la nivel formal, unul relevându-se din energia celuilalt şi din alăturarea asumată a cuvintelor cu mare vibraţie expresivă. De aici derivă toate celelalte, aici se află sursa şi inima poemelor Ottiliei Ardeleanu, una în căutarea celeilalte, o căutare continuă fără de care poezia nu poate exista: „cuvintele se aşază în mătci de portative/sincopat îşi expun nurii ambientali/înnebunesc spectatorii reţinuţi/oricum de gestul de a 68 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1

Monitorul de poezie

se expune/pe ambele sensuri de înclinaţie/într-o poziţie care facilitează pătrunderea/în graţiile nedezminţite ale acestei tentante vrăjitoare/la flacără unui compromis/întocmit fix/când impresia năucitoare se evaporă nălucă”.

Realitatea se lasă zilnic călcată în picioare, „zilele pe umeraşe/una după alta le purtăm/...uneori ne place albul/dar cât de repede se murdăreşte/indefinit preferăm roşul/până la decolorare/fără să avem de ales/antipaticul negru/manta grea pe umeri” – iată cum, imaginea lumii şi a elementelor ce o definesc se conectează la o reţea a firescului şi a nefirescului, în acelaşi timp, firele comunicative poartă culori distincte, tocmai pentru a marca mesaje esenţiale şi complexe, deşi, uneori sunt binevenite şi anumite rupturi ca să se menţină, să se restructureze conexiunea cu spaţiul generos oferit de cuvintele unui univers ales, astfel că „eşti liber să dai drumul din lanţ imaginaţiei/să zburde pe malul mării până oboseşte”, „fericirea face umbră pământului”, „iată gura tunelului prin care voi scăpa”.

Elemente de decor personal, „foaie velină uşoară de casă”, „un singur creion în buzunar”, „cuvinte libere”, „taste fierbinţi”, „acoperişul unei idei cu trei etaje”, dar şi „toamna încremenită în aramă”, „o floare sălbatică”, „unghiul mort al somnului”, „buze lipite de marginea cerului” sau „sărutul matinal al primei dimineţi de octombrie” sunt asociate cu veşnicia, se pliază perfect pe forma văzută şi nevăzută a acesteia, trimit la ideea de trecere înspre deschiderea unui 69 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1

Monitorul de poezie

singur cuvânt care înseamnă totul, unde „se ştie deja numărul adăpostirilor lor”, a celor aleşi, desigur, „oricum îi vor afla stelele şi petrecăreţii/când vor ieşi din tine/goi epuizaţi de câtă poezie a trebuit/să încrusteze pe trupul tău simţitor/până la ziuă”.

Prin urmare, elanul compoziţional este definit de abilitatea de a controla noi coordonate expresioniste, substanţialitatea, de fapt, a poeziilor din acest volum, spectacol de autentică însufleţire, minuţios pregătit într-un continuu exerciţiu al iubirii de oameni şi de sine, când liniştit, când frământând lutul neodihnei cu atingeri diferite, dar, cu siguranţă trasând urme inconfundabile peste rosturi şi împliniri: „poate că/o sâmbătă vrea să ne piardă/şi-atunci adun din vreme castane şi/forme de iubire pentru mâine când/voi coace aluaturi şi mirodenii/să nu fiu singură în faţa pâinii mele/pe care va trebui să o arunc/în cele patru zări”, destin dinainte stabilit şi asumat cu toate consecinţele înfăptuirii lui... „deschid o carte/foile tac/în durerea întoarcerii lor/un moment de dragoste foşneşte infantil” – nimic mai frumos!

DANIELA TOMA

70 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1

Monitorul de poezie

71 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1

Monitorul de poezie START ART

POEZIE, FORMĂ, CULOARE ŞI LUMINĂ DARIO Gi, (ITALIA) © energia creativă, expresivitatea, talentul pictorului italian Dario Gi se remarcă într-un proces unic de exprimare, care vine din interiorul lumii sale, fiecare lucrare primind câte o formă nouă de interpretare, un aspect al personalităţii artistului dezvăluit fără cuvinte, doar prin lumină şi culoare nu contenesc să afirm, pentru că văd şi simt, legătura cu misterul în care se ancorează pictorul, eleganţa ce o primeşte compoziţia şi echilibrul dintre toate acestea; şi dacă priveşti atent, pictura lui Dario se aude, devine poezie, devine pasiune, senzaţie şi stare, o bucată din respiraţia de viaţă a lui Dumnezeu, dar, fără doar şi poate, se vrea a fi şi un limbaj comun cu iubitorul de artă, cu privitorul ... o manieră dominantă, o temeinică educaţie tehnică, un continuu proces de redescoperire trebuie să devină atuuri nu numai pentru galeriile importante din Italia, ci şi pentru cele din întreaga lume... nu spun nimic despre evadările somnului de sub sprâncene de teamă să nu izoleze cineva oscarul anei din zidul de lut într-o carte despre război 72 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1

Monitorul de poezie

imaginea se află pe coperta volumului, Vremurile se scriu în jurnalul unei pisici sălbatice, poem teatral (incomod şi chiar bizar) autor, Daniela Toma, apărut la Editura Art Creativ, 2021

73 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1

Monitorul de poezie

CARMEN POPESCU © culorile care contrastează în mod spectaculos, contururile, efectul spaţial, tema aleasă conferă în lucrările lui Carmen senzaţia erupţiei unui vulcan, îţi permit să priveşti prin ele, dincolo de timp şi să le acorzi o atenţie deosebită ideile abstracte sunt redate prin ele însele, astfel obţinându-se expresivitatea emoţiei odată cu senzaţia că totul se află în mişcare, într-un continuu spirit vital, în deplin sincronism cu contextul ales, din acest motiv eu denumesc lucrările artistei tablouri poetice Carmen, privindu-și capacul pe care ațipesc vopsele/ împietrite la întâmplare/îl va sprijini să acopere vreodată/neacceptările

74 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1

Monitorul de poezie

DANIELA TOMA © în tablourile mele, formele evoluează vertical, refac prin recompunere, imaginea luminii, folosindu-se totdeauna de dimensiunea lăuntrică a acesteia şi, bineînţeles, de cea mistică, nescăpată din vedere, aşa încât, totdeauna ajung la concluzia că veacului cumsecade nu i de mai potriveşte covorul, un dezacord de calibru stă aici arcuit, sunt mereu în afara timpului, fără început și fără sfârșit...

în rest e bine, îmi desenez venele mai strâmte, să nu se omoare între ele ţipătul a supraviețuit, cine știe ce se mai întâmplă între timp... rubrică realizată de Daniela TOMA 75 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1

Monitorul de poezie

Pagina redacţiei Reamintim că autorii nu ne pot propune direct poezii proprii pentru publicare în această revistă! Publicăm doar poezii pe care le selectăm dintre cele pe care le „monitorizăm”.

Puteţi însă publica fără restricţii poezii în grupul literar pe care îl monitorizăm cel mai frecvent: https://www.facebook.com/groups/ateliermonitoruldepoezie/

Dar puteţi propune poezii ale altor autori, dacă vi se par atât de bune încât trebuie neapărat reţinute între paginile acestei reviste. De asemenea, puteţi propune traduceri din poezia universală contemporană, interviuri cu poeţi, recenzii ale unor cărţi de poezie, eseuri despre poezie etc. Materialele acestea le puteţi trimite prin mesaje pe pagina oficială de facebook a revistei Monitorul de Poezie: fb.me/monitoruldepoezie Responsabilitatea juridică pentru conformitatea celor trimise şi acordul autorilor cade în sarcina colaboratorilor care trimit aceste materiale, conform art. 26 din Codul Penal.

Nu garantăm, însă, publicarea.

Vă mulţumim pentru lectură!

Director revistă: Ionuţ Calotă MONITORUL DE POEZIE - ISSN 2668-0440

76 | A n u l 3 , n u m ă r u l 2 9 , m a r t i e 2 0 2 1