Monitorul de poezie Revistă foileton, cu poezie de bon-ton
Anul 2, Numărul 20, iunie 2020, ISSN 2668-0440 Se distribuie gratuit.
Interviuri
cu poeţi Poeţi – In memoriam
Reţete pentru poezia perfectă Resurse pentru globalizarea poeziei
Poezie de colecţie
Monitorul de poezie Editorial
Reţete pentru poezia perfectă Suntem oarecum copleşiţi de valul de creaţii lirice, ceea ce nu e deloc rău. Încă ni se mai propun poezii din partea autorilor, deşi în fiecare număr reamintim că în această revistă apar doar poezii monitorizate şi selectate de noi. Care sunt criteriile după care luăm în considerare un text poetic? Iată doar câteva dintre cele obişnuite (desigur, nu există reţete pentru poezia perfectă ): 1. Respectarea normelor gramaticale în vigoare 2. Folosirea diacriticelor 3. Evitarea clişeelor, cuvintelor sau expresiilor uzate 4. Folosirea figurilor de stil, pentru că sunt caracteristice literaturii 5. Evitarea "şcolărismelor", a exprimărilor facile, banale 6. Evitarea cacofoniilor şi eventual a aliteraţiilor nedorite 7. Originalitate, chiar şi experimentalism 8. Concizie, evitarea textelor mai lungi decât este necesar, a umpluturilor inutile 9. Şi, cel mai important, aceea emoţie unică, specifică poeziei Ionuţ Calotă, director revista Monitorul de Poezie
1|Anul 2, numărul 20, iunie 2020
Monitorul de poezie Poezie de colecţie colectivă scrisă în Cenaclul maximinist
Speranță fără mască Plutesc deasupra unei lumi robotizate cu Decalogul tatuat în format digital Mult mai umană mă simt un înger android păzitor al copiilor de tinichea Sosită la întâlnirea dintre virtual și uman asist la căderea pereților care ascund răni a roboților care fură visele și identitatea somnului Îmbrac rochiile de seară la petreceri unde fumez țigări electronice și îmi imaginez că sunt om viu Până când eu - o femeie - voi naște primul robot cu creier de om iniţiat în desenul stelelor un vis prevestitor în care nimeni nu crede Poate că într-o zi maşinăriile se vor simţi mai umane cu tot sângele înnobilând noua Terra.
2|Anul 2, numărul 20, iunie 2020
Monitorul de poezie
Poezie colectivă scrisă în Cenaclul maximinist de autorii: Sorin Dananae, Elena Lucia Spătariu-Tudose, Carmen-Maria Mecu, Maran Andrada Ingrid, Maxim Cioran, Gabriela Gârlonţa, Dinică Cristian Ovidiu şi Ionuţ Calotă
Ce înseamnă Cenaclul MAXIMINIST? *nu negăm niciun curent literar, dimpotrivă, folosim la „maxim” orice resursă, orice beneficiu adus, de-a lungul timpului, poeziei, orice inovaţie care a îmbunătăţit creaţia literară de-a lungul istoriei ei *căutăm „maximum” de efect al poeziei în „minimum” de text *folosim intens figurile de stil, îndeosebi metaforele, dar şi celelalte *îmbogăţim poezia cu multă imaginaţie, chiar ficţiune, aducem imagini cât mai proaspete, inedite, suprinzătoare *cine simte la fel, este binevenit în cenaclu
3|Anul 2, numărul 20, iunie 2020
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
Trista Ţară cu statui în mişcare (anamneză poetică)
statu-i cu limba scoasă la societate într-o catedrală ridicolă din cutii de bere mototolite am ieşit să dresez statuile etnopoetice cu care tu te sărutai când dăltuiam poezii pe zidurile mele fragile reclamele de pe blocuri îmi vorbeau ca nişte viespi într-un call center despre Revoluţia Statuilor Anan de Amiranda (din volumul de poeя∃zii, recent lansat, „Trista Ţară”) 4|Anul 2, numărul 20, iunie 2020
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
308/ SĂPUNIRE METICULOASĂ SOLEMNĂ) sms desfășurat (în capătul străzii du-l cât poți și când crezi că e destul mai mergi un pic și asta e relația cu faptul divers sau cel puțin ăsta e inițial conceptul SĂPUNIRE METICULOASĂ SOLEMNĂ) sms desfășurat (în capătul străzii aleea mărginită de mașini parcate aiurea explodează în peretele vegetal direct în cerul senin cel puțin în zilele în care nu se scurge totul peste mine până încep să râd ca prostul nu-i destul nu-i destul și mă întreb întreb când vine restul că am gen dreptul
Răzvan Ţupa
5|Anul 2, numărul 20, iunie 2020
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
Către Muză Când nu scriu dar tu continui să rămâi cu mine e un fel de a spune că îmi ții de urât când tu, de fapt, Muzo, îmi ții de frumos.
Leo Butnaru
6|Anul 2, numărul 20, iunie 2020
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
* undeva se odihnesc prost distanţele căpătuite în forme ale rezistenţei personale, unse cu inocenţa realităţii, cu intenţii de apropiere care nu se mai întâmplă vântul şi nopţile rămân doar ale mele, în averse vine toată frumuseţea asta roşie, împleticită sau goală, candela mi-a dat un inel (ia te uită! bravo, ţie!) când mă zăresc, când nu mai sunt deloc, lucrurile nu se vor schimba asul de pică rămâne autentic, în mânecă e totul îmi vin bine toate acestea, mă închei până la gât cu sudalme Daniela Toma *din volumul Splendida rochie neagră a umbrei mele, Editura Art Creativ, 2020
7|Anul 2, numărul 20, iunie 2020
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
o mie de sori Am aproape 5000 de prieteni imaginari şi abia azi am terminat călătoria mea pe distanţa până la capătul holului Bizar / chiar şi lucrurile îmbătrânesc în jurul meu Am făcut duminică permanentă în casele mele goale sunt atât de distanţat de tot încât am umbra albă un alt eu / dezintegrat o prelungire a măştii umede a copacilor toxici dimprejur Mă învârt în jurul capcanei între panourile radiante arse Chiar şi argintul de pe spatele oglinzii roşeşte vinovat / nesigur Îmi fac plinul de ploaie cu braţele mele vegetale întinse la maxim aşa cum stau cocoşat punte peste cuvinte E un tren care vine 8|Anul 2, numărul 20, iunie 2020
Monitorul de poezie
ca un strigăt izolat spre hainele mele de zăpadă spre manechinele din aburi Desigur / nu te teme timpul este frânt pe eşafoade totuşi va fi o vară de săruturi într-o ţară mândră cu o mie de sori
Ionuţ Calotă
9|Anul 2, numărul 20, iunie 2020
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
* A doua zi după moartea mea, soarele răsare în acelaşi loc. Femeile îşi alungă, pe ferestre, amanţii, biciuindu-şi apoi trupurile cu mănunchiuri de urzici, să le frăgezească pentru un nou păcat. Bărbaţii continuă războaiele începute cîndva ori pornesc altele, mai absurde. Cerşetorii ies, iarăşi, pe pod, lacomi precum apa ce-i oglindeşte. Păsările scurmă, în cer, după mărgeaua de sticlă limpede a dimineţii. Ziua trece repede. Conştientă de propria-i Zădărnicie, nu-şi face cuib aici. Viaţa a rămas la fel. Oare, moartea mea nu a schimbat nimic? Nu văd, dintr-odată, orbii? Nu se aud cuvinte din gura mutului ? Nu s-au înfrăţit filozofii cu proştii? Sămînţa cu vidul? Şarpele cu călcîiul? Nu se opreşte, o clipă, timpul, să-şi contemple măreaţa-i trecere? Mai tîrziu, pe boltă, tremură aceeaşi lună cu sunetul ei de, singură, clapă albă în pianul întunecat al nopţii. Femeile îşi primesc înapoi, pe ferestre, amanţii. Bărbaţii beau pentru victorie sau înfrîngere. Cerşetorii adorm obosiţi. Păsările se închid 10 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 0 , i u n i e 2 0 2 0
Monitorul de poezie
sub găoace, aşteptînd să fie ouate. Totul, firesc. Îmi pare că nici n-am murit.
Costel Stancu
11 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 0 , i u n i e 2 0 2 0
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
* Cuţite-n trunchiuri. Frunze despicate. Mănunchi de ploi. Un plânset de florinte. Flămând zenit. O lacrimă cuminte, Pe pleoapa înserării din cetate. Amarnic dor. Aprinsă rugăminte. Biserici noi. Lumini alambicate. Genunchi firavi. Suspine demodate. Credinţe vechi, săpate-n oseminte. Corset de piatră. Pană de simţire. Săruturi fade. Zbor incert de umbre. Plăpânde replici. Zombi-n devenire. Cărunte clipe, veştede şi sumbre. Apusuri rare-n hainele de mire. Surâsuri sterpe. Ornice. Penumbre.
Camelia Ardelean
12 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 0 , i u n i e 2 0 2 0
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
* pescărușule tu ești cel mai mult cum aș vrea eu să fiu și zbori și te bagi în apă eu pot numa să mă bag în apă
Vlad Drăgoi din noul volum de poezii, „Aer păsări bere”
13 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 0 , i u n i e 2 0 2 0
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
* urmează acele zile de interes comun în care poți să-ți aranjezi paleta de culori deasupra zâmbetului, evident, după ce treci trei ceasuri rele și marțea trasă la față culpele celor săraci cu duhul se scriu pe ultima foaie și se citesc numai în gând până când iertarea întoarce celălalt obraz fără a mai opune rezistență un vânt călduț, aducător de vești înțelepte, se strecoară în oase și astfel respiri păreri de bine cu promisiuni subtile satisfacția se așază în liniște pe treptele casei, adulmecă mirosul plăcintelor proaspăt scoase din cuptor și își pune la punct lista cu lucruri care chiar contează din prag, bunica clipește des a înțelegere
Iulia Toma
14 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 0 , i u n i e 2 0 2 0
Monitorul de poezie Colecţia de metafore
Seria 16 „în spate o autostradă lichidă, săpată direct în ocean” Ruxandra Novac „muream de fiecare dată când mă strigai” - Florentin Popa „Femeie-arbore citesc în limba păsărilor” - Gabriela Gârlonţa „stau singur într-un lan de grâu şi tac şi-n palmă-mi înfloreşte primul mac” - Ioan Vasiu „ne construim măști din brațele infinite ale florilor de ghiveci” – Andrei Zbîrnea „Să fii chiar Creatorul ce poartă în Sine Lucrurile” – Andrei Codrin Bucur „bolnavii din silicon valley conduc lumea cu timbre sub limbă” – Iulia Popescu „eu te aștept ca să revii în lumea mea de păpădii” – Păcală Viorel Silviu „trandafirul desenat de tine, cu rujul pe oglindā, se scuturā încet, petalā cu petalā...” – Ioan Emil Hapca 15 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 0 , i u n i e 2 0 2 0
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
Cu adevărat
cu adevărat limpede curge copacul sub tâmpla ferestrei cu aripile aproape râzând și mâna mea îți mângâie obrazul cum un catarg de corabie marea pentru o noapte lipsită de cearcăne În liniștea culcată în iarbă doar cântecul tău pasăre îmi picură-n sânge
Constantin Sîrghiuţă din volumul în lucru, „Condorul, pasărea care mă doare”
16 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 0 , i u n i e 2 0 2 0
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
Cer şi pământ Când sunt singur sunt cult. Mă duc la Louvre, Metropolitan, Prado sau Brukenthal; dar vii tu, iederă tânără să mi te cațeri pe trup, şi dintr-odată mă fac om de Neanderthal şi tumult.
Constantin Ciucă
17 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 0 , i u n i e 2 0 2 0
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
* mâine va fi o vreme ploioasă cu sunete absorbind nelipsitele tăceri ocolind gânduri precum un arbust o coasă precum noi nelipsitele plăceri în drumul tău către mine va exista un popas în care vom fi pentru-o clipă oarecum împreună înaintea întâlnirii să ne luăm bun rămas ca pe urmă să rămânem contopiți într-o ploaie nebună...
Nicolae Szekely
18 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 0 , i u n i e 2 0 2 0
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
Sonet pentru iubictimă vine o vreme cînd iubirea fuge se retrage ca apele potopului ca orice viitură moartea sigilează cerul ca pe ultima lepădătură poembrionul se chircește în hârțoage vine o vreme când fostele iubiri poemofage desfac noaptea rezervoarele dumnezeiești și incubuși plurali plutesc prin fericirile lumești și-n dormitoare râd arhierei și terfeloage vine o vreme când și ultima iubire pare ultimă chiar dacă e construită la îndemnul lui Dumnezeu îndoliat sub haine mă retrag din gineceu și mă doare că iubirea poate fi atît de schizotimă iubit de victima iubirii – ce tristă iubictimă poemul care-a murit în mine m-a învățat să mor mereu.
Dan Vîţă
19 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 0 , i u n i e 2 0 2 0
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
Nici vorbă de trezire Se făcea dimineaţă târziu şi burniţa pe ochii mei apoşi Tu treceai în galoşi prin faţa burlanului meu Din el picături cădeau tare greu Dar nu le mai număram Doar sunetul lor pur şi eu printre sticle vibram Luciri de-ale tale-apăreau pe straniul Alb inocent macadam Vino să stăm Pe ram!
Uleia Liviu
20 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 0 , i u n i e 2 0 2 0
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
* azi nu e ziua ta. ziua ta umblă pe străzi își caută un nume iubește risipa și nu e de folos nimănui. acum în capul tău cresc pînă la sufocare visele altora sîngele tău inima ta pielea trupului încet încet nu le mai recunoști. cu fiecare secundă devii altul. azi e ziua celuilalt. ochii îi strălucesc inima îi bate cu putere îți caută casa. dintr-o clipă în alta îl vei cunoaște îți va lua locul.
Radu Florescu
21 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 0 , i u n i e 2 0 2 0
Monitorul de poezie Resurse pentru globalizarea poeziei
În mijlocul războiului de Pere Bessó (Valencia - Spania) O mână de zăpadă peste strofele inimii tale de lemn tocate în trenul memoriilor artificiilor care sângerează în lanul de grâu al acestui cimitir de versuri pietrificând penajul păsării albastre a vestului în fața saramurii justițiare a Ceciliei Loved: „Mă întrebam dacă femeia de lângă mine, cu un bebeluş într-un coș, lângă ușa căruței, se gândea, de asemenea, să sară” ...
Traducere de Ionuţ Calotă
22 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 0 , i u n i e 2 0 2 0
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
Lara când Lara se spăla pe piciore în râu noi vlăjganii muream de dragul ei era chiar era zi de zi mai femeie cântecul curgerii ochii cerului printre răchiți plângătoare iluzia de ondină ea ne-a topit pe toți ne-a topit în ochiul apei ehei cel mai tânăr dintre noi se îndrăgostise dumnezeiește Lara era tandră părul ei nebun începuse să-i curgă pe tâmple pe față pe sâni pe șolduri peste noi chipul ei ne umpluse de multe ori ne spunea băieți sunteți atât de naivi o rugam să nu se dezbrace goală-n sufletul apei goală ca piatra 23 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 0 , i u n i e 2 0 2 0
Monitorul de poezie
ca acel cerc perfect dojenind liniștea apei i se vedeau pulpele largi Lara visa neîndoielnic nu avea timp să ne simtă eram întru totul ochi numai ochi de melci întreg filmul se derula pe coapsele ei prietenul Mâșchim i-a scris 1001 scrisori tulburătoare bilețele cadouri mărunte
Atila Racz
24 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 0 , i u n i e 2 0 2 0
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
*
respiram pe gâtul ei respiram alizei și ea tremura. mirosea ca primele femei ca marea la șase dimineața. respiram pe gâtul ei și mă făcea să-mi închid ochii ca-ntr-o moarte. și-mi doresc ca atunci când îi închid de tot moartea să aibă izul ei.
Cosmin Tanasa
25 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 0 , i u n i e 2 0 2 0
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
* În bucătărie Am făcut pesmeți Îi mănânc încet Cu vreo 3 pereți. Dacă unul nu-i Cine l-a mâncat? Sau a înnebunit Și a dezertat. A luat și ușa În grabă cu el Acum sunt străin Fără de cercel.
Teodor Morar
26 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 0 , i u n i e 2 0 2 0
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
Autoportret în alb singura mea amintire e clipa în care mi-am pierdut memoria
George Nina Elian
27 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 0 , i u n i e 2 0 2 0
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
Iarbă albastră De ce îmi trebuie mai multă noapte albastră? Noi am rămas acolo, acolo unde ne-am despletit cuvintele, unde a plâns portativul la înălțimea cerului copleșit de neliniști. De unde ierburi încâlcite prin mers dacă nu am tăiat târziul în două? Ziua și-a zdrobit tăcerea în dinți, iar eu mai vreau o iarbă-nflorită de noaptea albastră din ochi.
Mihaela Gudană
28 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 0 , i u n i e 2 0 2 0
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
* Tata a plecat să curețe livada și-a rămas umbră de cireș, să-și odihnească prea multul, prea grija. Mama s-a apucat să spele florile de pe sorțul de bucătărie și-a rămas într-o lacrimă a mea, pentru mine. Și s-a lăsat seara și niciodată nu m-au învăţat să trag zăvorul...
Dorin Croitor
29 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 0 , i u n i e 2 0 2 0
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
* e doar un poem se va spune însă alții vor ști își vor descifra destinul în liniile cuvintelor apoi vor ieși să viseze în câmp deschis căci inima poetului nu poate fi îngropată nicăieri pentru transfuziile de vise se recomandă să ai aceeași grupă sangvină cu macul
Maria Metco
30 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 0 , i u n i e 2 0 2 0
Monitorul de poezie Poeţi – In memoriam
Întoarcerea din infern Cameră plină de oameni reali cu inimi imaginare cameră plină de flori ca un spital, ca un cimitir cu tapet alb peste ziare cu atentatele din lume şi cu fotbal cu soneria scoasă şi o uşă metalică pe care n-o deschid decât dacă merg la pâine cândva cineva va spune cuiva despre mine aici n-a locuit nimeni
Adrian Diniş (n. 4 iulie 1986 – d. 17 iulie 2018)
31 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 0 , i u n i e 2 0 2 0
Monitorul de poezie Interviuri cu poeţi
„dacă nu s-ar povesti n-ar fi şi se tot povesteşte şi ce se găsește şi ce lipseşte...”
Razvan Ţupa s-a născut la Brăila în 1975 Volumul său de debut, „fetiş”, a fost distins cu Premiul Naţional pentru poezie „Mihai Eminescu”, la Botoşani, în 2002. În 2005 a publicat volumul „corpuri româneşti“ la Editura Cartea Românească, iar în 2011 a lansat „poetic. cerul din delft şi alte corpuri româneşti” la Casa de Editură Max Blecher. A fost unul dintre fondatorii revistei de poezie Versus-Versum, pe care a condus-o ca redactor şef din 2005 până în 2007. Din 2006 până în 2008, a fost redactor şef al revistei Cuvântul. A participat la festivaluri, ateliere şi lecturi de poezie în Bucureşti, Brașov, Constanţa, Timişoara, Cluj-Napoca, Sibiu, Buzău, Chişinău şi în străinătate (Berlin, Bratislava, Budapesta, New York, Paris, Praga, Roma, Rotterdam, Stockholm, Tel Aviv şi Zagreb). A conceptut 145 de întâlniri Poeticile cotidianului iar, din septembrie 2010, a lansat Atelierelationale, un proiect de încurajare a interacţiunii poetice, pornind de la formularea unor principii de poetică relaţională. Serile literare, organizate între 2005 şi 2010, sunt documentate în volumul „Poeticile cotidianului de la seri de literatură în mişcare la Republica
32 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 0 , i u n i e 2 0 2 0
Monitorul de poezie
Poetica” (Casa de Pariuri Literare, 2015) Scrie pe poetic.ro şi este membru Pen Club România.
-Spune-mi, te rog, Răzvan, cât de dificil este procesul de prezentare a poeziei pe viu, printr-un act poetic performativ, pregătit, desigur, cu mare grijă şi cu intenţia de a pune în valoare poezia, dar nu numai? Putem vorbi de stabilirea unui anume tip de relaţii între aceasta şi timpul ei? Mă bucur să intrăm direct în zonele acute ale expresiei poetice. Mai greu decât procesul de prezentare a poeziei pe viu, aș spune că e să ai interlocutori pe care să îi și meriți. Asta și pentru că nu am trăit niciodată toți în același timp și poezia face destul de des operațiunea asta în care ne aduce în același moment, indiferent de timpul în care e scris sau citit textul. S-ar putea să pară greu, dar orice pare greu până te obișnuiești cu noțiunile de bază. Nu e ușor nici să te prefaci că ai prezenta ceva, și aici ți se și rupe inima, pentru că știi câtă silință poate să își dea cineva ca să pară că are ceva de prezentat sau că ar fi îndreptățit să defileze cu o uniformă ori cu o etichetă poetică. Tocmai relația aceea între pronunție și scris pune o bună parte dintre probleme. Pentru că timpul poeziei este, la fel cum se petrec lucrurile pentru tot ce contează pentru tine, acum. Dar pentru a stabili când e acel acum, ne dăm cu capul de tot felul de minuni opresive. Multă vreme am crezut că într-o zi o să depășesc toate astea și atunci să vezi dar, de la o vârstă, te 33 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 0 , i u n i e 2 0 2 0
Monitorul de poezie
prinzi că tocmai ciocnirile cu pricina îți cartografiază bătăliile date de expresie la limita supraviețuirii. -În acest fel poezia poate avea mai multă implicaţie socială, poate deveni o zonă mult mai profundă, prielnică imaginaţiei şi creativităţii, un spaţiu expresiv care să-i scoată în lumină elementele importante, să-i accentueze ritmurile, proporţiile, substanţa pură, până la urmă, crezi că îşi poate recupera vitalitatea, că acum este timpul ei? Vitalitatea poeziei nu pleacă nicăieri. Noi suntem cei care ne apucăm să batem câmpii și să confundăm autenticitatea cu pofta de a oprima sau de a ne simți victime. Orice fascist o să-ți spună ce oprimat e el că nu poate să jignească și o întreagă istorie comunistă vorbește despre scuza oprimării pentru anularea unui om sau al altuia. Știu faze cu tinere care debutau și pe urmă erau hărțuite ani întregi până dincolo de greață de tot felul de maeștri pentru că pretindeau că știu ei mai bine că nu îi respectă. Problemele care îți întorc stomacul pe dos, ca și vitalitatea care îți dă peste cap lumea (de-asta se și confundă uneori cele două situații complet diferite), au rămas la fel de prezente. Iar în poezie s-au resimțit în permanență. -Contează felul cum este interpretată realitatea, modul în care e descrisă şi reprodusă într-un performance poetic, în vremea producţiei copleşitoare de poezie?
34 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 0 , i u n i e 2 0 2 0
Monitorul de poezie
Dacă poezia are vreun merit în sine, acesta e faptul că poezia nu funcționează în calitate de scuză, poezia nu e o scuză pentru abuz. Ba chiar evidențiază cruzimea. Și, când mă refer la asta, mă gândesc și la toate presiunile pe care le resimte o femeie când vrea să publice poezie sau la faptul că, dacă ești în orice categorie minoritară, ești automat confundat cu folclorul abuziv aplicat respectivei categorii. Nu a fost niciodată altfel. Cea mai mare parte a producției de poezie a fost mereu de doi lei, dar eu aș merge mai departe și aș spune că și cea mai mare parte a poeziei pe care o scriu cei mai buni poeți e proastă. Sigur că, până la urmă, se despart lucrurile. Dar asta are nevoie de tot timpul din lume. Sau cel puțin așa se simte. Cât despre producția copleșitoare, e alegerea editurilor. Se vede la orice carte ce își propune, ce realizează, ce ratează. De cele mai multe ori, cartea în sine nu mai e un eveniment decât la nivel personal. Ca marfă, poezia e uneori în stare de produs brut, alteori în formă finală, de obicei nici măcar nu prea e bună sau proastă, doar în diferite stadii de descompunere, recompunere sau regenerare. Asta când nu încearcă cineva să ne păcălească. -Spunea cineva că „poezia trece prin artă înainte de a deveni expresivă...” cât adevăr, nu? Cred că este un adevăr dintr-un eseu despre poezia antică și era continuarea unei afirmații începute cu formula ”chiar smulsă din 35 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 0 , i u n i e 2 0 2 0
Monitorul de poezie
carne”. Eu sunt foarte reticent în ceea ce privește construcțiile metaforice și mai ales comparațiile. Poate și pentru că m-am trezit, ca mulți dintre cei care citesc, crescut cu comparații care mă dădeau peste cap. Că de ce poate să ia notă mare nu știu cine și tu nu, că ”uite, era un film cu copii nord-coreeni care puneau stegulețe ca să nu se rătăcească pe munte când merg la școală și tu ai face orice ca să nu te duci”. Până la urmă tot negociem unde începe arta și se termină poezia și de unde e ceva cu adevărat smuls din carne. Poate tocmai pentru că se ajunge așa de repede la situația în care nu vorbim decât despre poză și imitație a unei situații-limită. -Există un moment de regândire a spaţiului estetic, a registrului, a reperelor tematice, a formelor care să valorifice sensuri noi şi trasee diversificate spre care să se îndrepte poezia? Da, e greu să îmi îmaginez că ar putea exista un altfel de moment. De-asta e important și cum ajungi pe Everest, dar și când. Acum 100 de ani era un eveniment în sine. Acum e adevărat că e coadă turistică și o mică industrie. Dar cele mai multe cadavre ale celor care au încercat și nu au reușit sunt tot acolo. Sigur că nu mai înseamnă același lucru să urci Everestul, la fel cum nu are muntele nicio vină pentru asta. Cred că se poate face o listă destul de haioasă cu toate lucrurile cu care a fost confundată poezia de-a lungul timpului. Și o să observăm că, de fiecare dată, e vorba despre un detaliu care chiar a fost poezie adevărată la un moment dat. Și uneori a reușit să redevină ceva 36 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 0 , i u n i e 2 0 2 0
Monitorul de poezie
real. Cum s-a întâmplat cu ritmul, cu rima, cu măsura versului, sau cu versul alb, ori poemul în proză. Am învățat că e mai bine să ne ferim de rimă, pe urmă nu am știut cum să o recuperăm și tot așa. Adevărul e că ne recuperează instrumentele pe noi, de multe ori. Dar, de fiecare dată, problema e să nu cumva să fie confundat cel care folosește instrumentele cu altcineva. Poate de aici și vine toată obsesia cu pretențiile și veleitarismul. Uităm că imităm doar ca exercițiu ca să ajungem noi înșine și devine mai tentant, pe parcurs, să fim confundați cu altcineva. -Poetica relaţională se află în ascensiune şi afirmare, prezenţa şi prezentarea unei dimensiuni reale a poeziei în chiar însăşi poezia este un fenomen care expune repere de care ai nevoie, pe care le cauţi şi le găseşti aici...poţi spune, te rog, cititorilor mai multe lucruri despre evenimentele pe care le organizezi, despre cele la care participi în ţară şi în străinătate, despre spectacolele de poezie, despre modul în care poezia e percepută şi scrisă astăzi? E așa frumoasă întrebarea ta, că orice aș spune sună plictisitor. Drept să îți spun, am organizat evenimente publice de poezie cât am simțit că nu se prea întâmplă altceva care să mă intereseze. Acum sunt prin toate colțurile țării întâlniri periodice. Au fost întrerupte de izolare, dar și atunci am văzut festivaluri online și întâlniri virtuale. Pe mine m-a uimit cât de bine a putut să se dezvolte festivalul de poezie de la Berlin pe internet. Dacă nu era izolarea, nu cred că aveam ocazia să 37 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 0 , i u n i e 2 0 2 0
Monitorul de poezie
vedem atâtea direcții acoperite pe site-ul lor, fără să plătim decât dacă vrem să sprijinim demersul. Acum doar se vede mai bine că poezia a fost mereu relațională și că zona asta a existat tot timpul, iar delirul egocentric cu care a fost creditat domeniul a fost o șansă numai până a ajuns dominant. -E vorba de o schimbare de atitudine care nu poate decât să orienteze poezia înspre afirmare, partea frumoasă fiind aceea că accentul se pune pe interacţiunile poetice, pe modul în care se permite accesul cititorului în spaţiul poemului, creând astfel un posibil dialog între poet şi cititor, iar acesta există cu adevărat chiar dacă poetul nu este actor de profesie şi, să spunem, gurile rele sunt de părere că rolul lui nu ar fi pe scenă? Păi gurile rele au, probabil, dreptate. Ca de obicei. Și, tot ca de obicei în cazul oricăror guri, tind să cred că vorbesc în primul rând despre ele. De-asta nu au cum să greșească. Când începe poetul să se creadă actor, e cam la fel ca atunci când actorul se crede poet. Uneori merge, dar, de obicei nu. Sau poate să meargă și să nu știe nimeni. E undeva în jurnalul lui Virgil Mazilescu o notație. Cred că scrie ceva de genul ”Florin Călinescu scrie o poezie bună”. Știți poezia lui Florin Călinescu? Sunt convins că nu e deloc precum cea pe care au publicat-o actori la fel de buni ca Mircea Albulescu ori Dorel Vișan. Și totuși nu am văzut-o. Bine, poate s-ar fi ridicat alte probleme cu poemele alea recitate de actor pentru Elena Ceaușescu și atunci cine știe. Dar și poeții pică în din astea. În schimb, cred că mai 38 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 0 , i u n i e 2 0 2 0
Monitorul de poezie
degrabă rolul scenei e în poezie. Și nu doar atât. Actorii schimbă poezia. Poeții schimbă scena. În cele mai bune cazuri. Sigur, în cele mai multe ocazii, nu schimbă nimeni nimic și nu se întâmplă nici pe dracu. Doar se bifează faze. Poți să înveți din astea și să duci lucruri mai departe spre prezent sau să te bați pe spate că ”uite ce bun sunt” sau ”eram”. -Descoperi un public entuziast la aceste evenimente literare? Mai mult la noi decât în străinătate sau invers? Ce fel de tehnici au ei? Uite, eu, spre exemplu, îmi amintesc cu plăcere de performance-ul dadaist al lui Zurab Rtveliashvili pe scena Festivalului Internaţional de Poezie Bucureşti, 2019, atât de multă emoţie nu trăieşti prea des, iar el a transmis-o prin fiecare por… sau în cadrul altei ediţii a Festivalului Internaţional de Poezie de la Bucureşti când te-ai dezbrăcat pentru a citi textele pe care le aveai scrise pe piele şi ştiu că nu a fost deloc uşor...atunci am înţeles cât de provocatoare poate deveni poezia şi cât de ofertantă...Crezi că ar putea exista mai mulţi spectatori ai acestor performance-uri care să vadă dincolo de un ins oarecare pe scenă? Singura mare diferență între publicul din străinătate și cel din România este că, în România, poți să fii sigur că ai măcar 2 oameni în sală convinși că ei trebuie să îți explice cum era mai bine să faci, de fapt. În străinătate se mai întâmplă să scapi de situații de felul ăsta.
39 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 0 , i u n i e 2 0 2 0
Monitorul de poezie
-Din experienţa pe care o ai, din participările la festivalurile internaţionale de poezie, crezi că este apreciată şi citită poezia românească în străinătate în alt mod decât la noi? Absolut. E și normal. Și la noi e apreciată și citită poezia din Bulgaria cu totul altfel decât la ei. Chiar și poezia din Franța sau Statele Unite. În propria țară, percepția poeziei tinde să mai confunde autorul cu poemul. În străinătate se întâmplă de obicei invers. Rezultatele nu sunt diferite, dar sentimentul, da. Bine, pentru publicul românesc e și foarte greu să știe la ce eveniment merge și ce tip de poezie o să audă. De obicei, ai doar niște liste de nume și îți ia ani buni să poți ghici măcar la ce zonă a poeziei să te aștepți. Toată lumea se așteaptă să știi. E dreptul tău să nu știi și e normal să nu îți placă dacă ți se toarnă în cap ceva care nu te privește și nu pare să aibă de-a face cu tine. -Ce motivaţii au tinerii care scriu, cei cu care lucrezi la atelierele LicArt, care sunt temele ce le captează interesul, ce zone exploatează? Continuă ei să scrie pe mai departe sau se află doar într-o etapă de căutări care ia sfârşit odată ce sunt prinşi în angrenajul şi iureşul cotidianului? Cumva toți suntem în aceeași situație cu adolescenții, în cele mai bune momente ale poeziei noastre. Îmi vine mereu în minte abordarea din ”Psihanaliza travaliului creator” de Didier Anzieu, cu textele fundamentale scrise numai atunci când ne 40 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 0 , i u n i e 2 0 2 0
Monitorul de poezie
confruntăm cu propria moarte. Și asta ni se întâmplă în perioadele de criză. Criza adolescenței, a vârstei a doua, a bătrâneții. Și nu am găsit niciodată o formulă mai bună. LicArt a fost pentru mine o șansă uriașă. Aproape 20 de ani în care am tot văzut cum își formulează poezia elevii. Eu nu uit faptul că, dacă aș fi participat la concurs, nici nu m-aș fi băgat în seamă cu ce scriam la vârsta lor. Mă rog, eu nici nu am scris până după liceu, dar dacă aș fi scris... nu cred că puneam mare lucru pe hârtie. Radu Herjeu a reușit să adune la LicArt o bună parte dintre cei mai buni tineri din toată țara, an de an. La început, mă obseda faptul că mulți dintre cei mai buni renunță la poezie. Dar nici contextul poeziei românești nu prea reușea să țină pasul cu ce au ei nevoie. Din multe puncte de vedere, e pierderea poeziei. Din altele, acum văd că e șansa fiecăruia dintre noi să nu o ținem langa cu ceva ce nu ne mai duce prea departe. -Mi-a plăcut tare mult afirmaţia lui Radu Vancu despre una dintre cărţile tale, aceasta a coincis cu ceea ce mi-am spus eu însămi după lectura volumului: „poetic. cerul din delft” nu e doar cea mai bună carte a lui Răzvan Ţupa şi nici doar una dintre cele mai bune cărţi douămiiste, ci o carte excelentă în sine”...da, da ...„și în fiecare mână ți se deschide/ o zi pe care speri să o trăiești la un moment dat/cele mai frumoase zile sunt/chiar cele pe care le ții în palmă/și zilele tale fiecare eşti/tu”… „Cerul din
41 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 0 , i u n i e 2 0 2 0
Monitorul de poezie
Delft se desfășoară deasupra ta într-o noapte care/ Sunt toți ceilalți străbătuți de luminile unui singur cuvânt”… Radu Vancu are gusturi și abordări foarte bune, dar cred că este prea generos în cazul meu. Adică, pentru mine, era o carte care mi-a definit niște repere. Îmi amintesc și că se supărase pe mine Claudiu Komartin, editorul cărții, că, după ce am lansat-o, m-am apucat să scriu alte texte și să vin foarte repede cu lucruri noi scise special pentru performance și scenă și eveniment. Și avea dreptate. Nu prea te ajută când face asta un autor. Dar asta aveam eu de făcut și, după carte, asta învățasem. -Se spune că poetul este exact aşa cum gândeşte el, iată, bunăoară, eu te indentific în aceste versuri „Sunt doar variante ale tale și fiecare câte o cale/ Alături de celelalte dintre atâtea moduri în care doar tu/ Ai putea să fii acoperind treptat posibilitățile reale”, iar poezia, o formă de libertate în evoluţia firească, în însăşi esenţa şi energia vieţii, nu-i aşa? Da, încă mai pare derutant, nu? Doar că pe măsură ce trece timpul, pare ceva mai clar, și asta m-a fascinat mereu la poezie. Că poți să descoperi ceva ce îți dai seama că îți limpezește situația la ani buni după ce ai scris. Versurile astea mă țin de multe ori pe picioare când văd cum o iau razna oameni la care țin sau când aud ceva extremist aruncat în locul unei discuții. Îmi tot repet ”e o aiureală, dar e o ocazie să înveți cum să nu îi anulezi”. 42 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 0 , i u n i e 2 0 2 0
Monitorul de poezie
-Un aspect care trebuie luat în considerare este modul cum va trece poezia actuală proba de foc a timpului, ţinând cont de faptul că gusturile se schimbă, obişnuinţele de lectură ale cititorilor, de asemenea... au şansă mecanismele care asigură performanţa unui text poetic să rămână în efort continuu de imaginaţie, în aşa fel încât să intrige, să devină din ce în ce mai ofertante, mai expresive? Mecanismele au devenit mereu ridicole după o vreme. Dar pe asta mă și bazez în multe situații. Vorbeam cândva cu Constantin Virgil Bănescu și el îmi spunea că poemul pe care îl visează e cel care ar putea să omoare pe cineva. Eu îi tot repetam că asta e ușor. Că provocarea e să poți să îl scrii pe cel care reușește să dea viață cuiva. După ce am scris poeme după care s-a întâmplat să moară o persoană sau alta pot să spun că aveam dreptate. Și asta se întâmplă și cu timpul. Ajunge să moară sau prinde viață în poezie. Și sunt atâtea feluri, unele tehnice, altele absolut vegetale, în care prin viață lucrurile, încât discuția nu se încheie niciodată. -Răzvan, aşa cum „momentul prezent este cel care lipseşte” şi se află mereu într-o inegală competiţie cu timpul, sunt sigură acum că Macedonski avea dreptate când afirma: „poezia, ca şi cugetarea, va fi sau nu va fi, după cum simţurile vor exista sau nu. Dacă s-ar face abstracţiune de ele, n-ar mai fi nimic”... „cu o singură privire/tot ce ai fixat rămâne/în aer nu o să cadă/pentru că nu mai are când” ... 43 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 0 , i u n i e 2 0 2 0
Monitorul de poezie
las deschis acest dialog şi sper să-l putem continua cândva...
„și de fiecare dată când rămânem singuri îndrăznim să fim împreună și sunt atâtea de spus încât putem să tăcem gata să ne auzim unul pe celălalt” Interviu realizat de Daniela Toma
44 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 0 , i u n i e 2 0 2 0
Monitorul de poezie
Pagina redacţiei Reamintim că autorii nu ne pot propune direct poezii proprii pentru publicare în această revistă! Publicăm doar poezii pe care le selectăm dintre cele pe care le „monitorizăm”. Puteţi însă publica fără restricţii poezii în grupul literar pe care îl monitorizăm cel mai frecvent: https://www.facebook.com/groups/ateliermonitoruldepoezie/
Dar puteţi propune poezii ale altor autori, dacă vi se par atât de bune încât trebuie neapărat reţinute între paginile acestei reviste. De asemenea, puteţi propune traduceri din poezia universală contemporană, interviuri cu poeţi, recenzii ale unor cărţi de poezie, eseuri despre poezie etc. Materialele acestea le puteţi trimite prin mesaje pe pagina oficială de facebook a revistei Monitorul de Poezie: fb.me/monitoruldepoezie Responsabilitatea juridică pentru conformitatea celor trimise şi acordul autorilor cade în sarcina colaboratorilor care trimit aceste materiale, conform art. 26 din Codul Penal. Nu garantăm, însă, publicarea. Vă mulţumim pentru lectură! Director revistă: Ionuţ Calotă MONITORUL DE POEZIE - ISSN 2668-0440
45 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 0 , i u n i e 2 0 2 0