Monitorul de poezie Revistă foileton, cu poezie de bon-ton
Anul 2, Numărul 15, februarie 2020, ISSN 2668-0440 Se distribuie gratuit.
Interviuri
cu poeţi Poeţi – In memoriam
Definiţii ale poeziei Resurse pentru globalizarea poeziei
Poezie de colecţie
Monitorul de poezie Editorial
Definiţii ale poeziei Poezia a apărut ca o formă superioară de limbaj, ca un nou tip de comunicare care exprimă ceea ce limbajul obişnuit nu reuşeşte. Poezia e o întrebare care include şi răspunsurile. Poezia e o imagine care nu poate fi văzută cu ochii. Poezia explică ceea ce omul nu a definit incă. Poezia e cea care eliberează emoţiile. Poezia este un infinit univers paralel, cel al ficţiunilor. Poeziile acţionează ca o nouă religie, creând reguli noi de îndreptare morală. Poezia lucrează cu cel mai bun material, cel mai plin de înţelesuri, cuvântul. Poezia, această otravă zilnică în doze mici care topeşte răul din oameni. Poezia e un organ care excită mintea. Poezia e antonimul automatismelor. Poezia contemporană este una mimetică pe două planuri, cea a clasicismului renăscut şi cea a neorealismului. Poezia postmodernă este ermetică, menită să implice cititorul într-un dialog, făcându-l coautor al mesajului textului. Cititorul receptează în mod diferit mesajul unei poezii, în funcţie de cultura şi experienţa acestuia, de stare sau de caracterul său intim. Ionuţ Calotă, director revista Monitorul de Poezie
1|Anul 2, numărul 15, februarie 2020
Monitorul de poezie Poezia MAXIMINISTĂ a ediţiei
Furtuna lui Hades M-am născut ieri fluture de noapte aripile-mi erau rădăcini albe prinse în oceanul ce-ți dezmierda insula ochii erau stele căzătoare ce-ți sărutau zenitul azi am murit om cu tălpile pătimirii prin norii ce cântau furtuna lui Hades mâine voi trăi pasăre ce va scrie nadirul!
Nicole Sere (poezie votată în Cenaclul maximinist)
2|Anul 2, numărul 15, februarie 2020
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
Trista Ţară - un graffiti închis în zid
Am venit din tribul orb unde
A: pixelii se metamorfozează în litere B: creierul mi se umflă de coronaversuri Mi-am pus o c@rte mască pe faţă Cuvintele mă vaccinează Beau o cy-bere sub clavicula nopţii şi mă zbat - un graffiti închis în zid Mă las încet în corpul meu rece în trupul meu / o ruină în naufragiu prin pielea mea ca de tobă care vibrează
Corpul meu are toate semnele războaielor noastre nereuşite Din rana gurii tâşneşte cerneala neagră care pătează pereţii
E ceva în neregulă cu regizorul acestei lumi Se aprinde noaptea^^ până unde mi se termină pielea Anan de Amiranda (din volumul de poeя∃zii, în curs de apariţie, „Trista Ţară”) 3|Anul 2, numărul 15, februarie 2020
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
: ( ILLUMINATE MY CALVINS THO ) : nuamtrimisnuduri decâtunorprieteni pentruanesimți toțibine :(unaltmod deaspune): totceamnevoie unmormandeiphonuri supraîncălzite submine &importanța dispare Tudor Pop (din volumul Softboi mimosa, Editura OMG, 2019, nominalizat la Premiul Naţional de Poezie Mihai Eminescu - OPUS PRIMUM) 4|Anul 2, numărul 15, februarie 2020
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
* ca să dovedesc că am primit scrisorile tale de pe front, am înmulţit cu 2 sufletul lor şi toate celelalte părţi împrăştiate în tranşee, abia atunci împărtăşania s-a mutat în mine, mi-a spălat mofturile, le-a îndesat forţat în lada de zestre şi mi-a spus: -na, uite ce burtă plină de ipsos are acum planeta! jumătatea asta de oră se trage la sorţi ca o pacoste roz pentru surzi!
Daniela Toma
5|Anul 2, numărul 15, februarie 2020
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
Fragment din Poemul Franc Fără compromisuri cu obsesiile mele. Noaptea, când nu pot să strig pentru că strigătul meu nu mai cunoaște glas omenesc, intru-n ele ca un fierăstrău. Mă acomodez. Umplu pereții cu desene mici, făcute din creion. Desenez musculatura mesei, chipul mic și plat al gazdei, cotloanele mărunte de unde plânsul nu mai poate să ajungă la adevărații locuitori ai camerei. Deasupra caloriferului e o fereastră. În stânga șifonierului e o fereastră. La capul patului e o fereastră. În palma mea, strânsă între degete, fereastra doarme. Numai piele și os.
Toni Chira
6|Anul 2, numărul 15, februarie 2020
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
* toamna-n livadă unde e părul falnic de altădată?
Norea Dan (Din volumul “Ucenic la școala de haiku”, Ed. PIM, 2013)
7|Anul 2, numărul 15, februarie 2020
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
poem pentru Ana
urmează acele zile de interes comun în care poți să-ți aranjezi paleta de culori deasupra zâmbetului tâmp, evident, după ce treci trei ceasuri rele și marțea trasă la față culpele celor săraci cu duhul se scriu pe ultima foaie și se citesc numai în gând până când iertarea întoarce celălalt obraz fără a mai opune rezistență un vânt călduț, aducător de vești înțelepte, se strecoară în oase și astfel respiri păreri de bine cu promisiuni subtile satisfacția se așază în liniște pe treptele casei, adulmecă mirosul plăcintelor proaspăt scoase din cuptor și își pune la punct lista cu lucruri care chiar contează din prag, bunica clipește des a înțelegere
Iulia Toma
8|Anul 2, numărul 15, februarie 2020
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
*
Astăzi soarele strălucește mov cu aripi dezgolite de pene m-am înălțat umbră deasupra mea femeia cu rochia gri și buzunarele rupte are mâinile pline de cuvinte colorate nimicul e un puzzle violet de la un capăt la celălalt al timpului toarce zădărnicia ca o lene pufoasă miroase a primăvară mă reîncarnez în mine.
Elena Lucia Spătariu-Tudose
9|Anul 2, numărul 15, februarie 2020
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
Anticariat
Mai caută prin gânduri bătrâne anticar Și dezveleşte-ţi paşii trecuţi prin praful lumii, Auzi cum la răspântii îşi scutură salcâmii, Bănuţii de aramă, arvună la altar. Priveşte prin fereastra tăcutului mormânt Și-aruncă-te, bătrâne, în timp, ca-ntr-o fântână, Fugiţi copii prin sat, ţinându-vă de mână Cu cel ce se coboară în rana din pământ. La marginile lumii mai zăboviţi un ceas Și leneviţi în iarba ce, crudă, creşte-n gânduri, Prin peria de gene, ca în atâtea rânduri, Tăiaţi felii lumina din clipa ce-a rămas. Se-adună noaptea-n suflet şi, singur, printre cruci, Îţi vezi copilăria închisă-n sânul morţii, V-a mai cădea o frunză din ramurile bolţii, Să-i zornăie bănuţul ţipând pe la răscruci. Ion Sorescu
10 | A n u l 2 , n u m ă r u l 1 5 , f e b r u a r i e 2 0 2 0
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
*
pe meridianul nopţilor fără somn doar ceasul îmi măsoară tristeţea cu egală măsură şi risipeşte umbra pereţilor lumii de pe care chipului meu i se şterge conturul...
Silvia Bodea Sălăjan
11 | A n u l 2 , n u m ă r u l 1 5 , f e b r u a r i e 2 0 2 0
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
* Ne adunam toţi seara în jurul ei Avea pielea de teracotă Noi eram păsări care-i ciuguleau ochii Eram sâmburi care îi consumau liniştea Dar ea ne strângea blând în braţele ei frânte până adormeam până ne cristalizam
Ionuţ Calotă
12 | A n u l 2 , n u m ă r u l 1 5 , f e b r u a r i e 2 0 2 0
Monitorul de poezie Colecţia de metafore
Seria 12 „ceea ce văd se dezlipeşte de ceea ce este” - Teodor Dună „iarna, cuvintele tac ca niște mese și scaune și cei care nu mai sunt se așază pe ele cu genunchii” - CristinaMonica Moldoveanu „Eva, îți văd părul de șarpe” - Alexandru-Eusebiu Ciobanu „Eu stau pe ruinele minții mele și beau vodcă.” - Ion Mureșan „e o pânză de zăpadă-ntre blocuri dacă pantofii tăi lasă urme aş putea să le văd dimineaţa la pâine în colţ. - George Geacăr „s-a înecat în ochii unei femei” - Gina Zaharia „Atât în singurătate cât și între oameni femeia va oferi foc bărbatului” - Cătălina Suditu „Am înotat în brațele tatălui până la ultima lespede. - Carla Francesca Schoppel „ea plutea înspre noapte” - Teodor Dună
13 | A n u l 2 , n u m ă r u l 1 5 , f e b r u a r i e 2 0 2 0
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
Lecția de istorie
la 1406 s-au descoperit într-un perete al primăriei din Sibiu 34 pahare de argint unul este sânul meu
Gabriela Garlonta
14 | A n u l 2 , n u m ă r u l 1 5 , f e b r u a r i e 2 0 2 0
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
* (o a treia scrisoare)
copiii timizi vor atinge apogeul luminii ca inimile să le fie chicotite se vor rupe toate gardurile invidioase pe cele două lumi aproape identice văile vor fi tobogane munții se vor închina când le va fi frig iar îmbrățișările electrice vor da lumină
Ionuţ Dumitru
15 | A n u l 2 , n u m ă r u l 1 5 , f e b r u a r i e 2 0 2 0
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
Tristih Singuratic stă pe înghețate ramuri ceasul de-amiază.
Dunia Pălăngeanu
16 | A n u l 2 , n u m ă r u l 1 5 , f e b r u a r i e 2 0 2 0
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
* în fiecare an, limba copilăriei se transformă într-o fantomă atinsă de inspirația unei muze gripate, vaccinată de generația facebook, sechestraţi într-un univers virtual, niște actori în jocuri video într-o simulare continuă, o carcasa de celule clonate cu umbre ale trecutului.
Tudorel Ciobotaru
17 | A n u l 2 , n u m ă r u l 1 5 , f e b r u a r i e 2 0 2 0
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
Haiku * sălaș părăsit țurțurii din streașină stor la fereastră * gheața subțire doar luna îndrăznește să treacă fluviul
Ion Reșinariu
18 | A n u l 2 , n u m ă r u l 1 5 , f e b r u a r i e 2 0 2 0
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
Fum
Vei mai găsi cuvinte să suspine când voi cânta ca umbră, os sau praf, sau vei împrumuta un epitaf, citit cândva pe crucile străine? Să ispășesc în lacrima de ceară o să te-nduri un gând să îmi aprinzi, sau prea grăbită fluturii să-i vinzi, mă vei uita-ntre stele-ntâia oară? Din lut în lut spre cer deschis e drumul, dar mărul șerpuiește prin destin și de trăit mai am așa puțin, căci ard și în pământ se-nfige fumul.
Radu Iorgulescu
19 | A n u l 2 , n u m ă r u l 1 5 , f e b r u a r i e 2 0 2 0
Monitorul de poezie Resurse pentru globalizarea poeziei
Umbra ta de Trigueros Espino Samuel Se termină ianuarie. A început un alt deceniu şi mă întreb ce va aduce: poate aceeași incertitudine, mai multe războaie și nebunie, mulţimi stupefiate ţinând steaguri putrede înainte ca cineva să poată spune „Victorie!” Singur cu întrebările templelor, cu boluri de post, iubești acea moarte înecată în brațele lui, râuri care mor înainte de a intra în mare, ploi de păsări pe pieptul impozant, pierderi îngropate sub ruinele clădirilor înalte. Se termină ianuarie. Noaptea începe să-şi răspândească umbrele pe străzi rezervând-o pentru mine pe cea mai groasă. Traducere realizată de Daniela Toma
20 | A n u l 2 , n u m ă r u l 1 5 , f e b r u a r i e 2 0 2 0
Monitorul de poezie
Trigueros Espino Samuel (Honduras), născut la 7 februarie 1967 – poet, narator, dramaturg, apărător al drepturilor omului. Opera sa literară a fost parţial tradusă în engleză şi a câştigat mai multe premii naţionale şi internaţionale, cum ar fi: Premiul pentru poezie, Victor Hugo, 2003, Premiul Lira de aur Olimpia Varela (poezie şi eseu), Premiu de naraţiune În căutarea sudului (2009) şi Premiul de naraţiune Apropierea de ţărmuri (2018) Este dedicat consultării educaționale și artistice, atelierelor de pictură și teatru pentru copii și tineret. A scris scenarii tehnice și literare pentru teatru, radio și video (documentație). A reprezentat Hondurasul în importante festivaluri de poezie din America și Caraibe. În prezent (2018-2019) menține o rubrică permanentă în revista de artă și cultură Lumea a Treia. Opera sa: 1988: Todo es amor tras esta nostalgia (poemario) 1988: Borges (ensayo) 1991: Sin una palabra 1992: Amoroso signo (poesía) 1992: El trapecista de adobe y neón (poesía, relatos e ilustraciones), coescrito con el belga-hondureño Albert Depienne 1992: El visitante (cuento) 1989: El trapecista de adobe y neón (narrativa, poesía, ilustración) 2006: Animal de ritos (poesía) 2009: Antes de la explosión (poesía) Una despedida (narrativa) Me iré nunca (narrativa) 2009: Antes de la explosión (poesía) 2014: Exhumaciones (poesía) 2016: Una despedida (novela) 21 | A n u l 2 , n u m ă r u l 1 5 , f e b r u a r i e 2 0 2 0
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
Altare de lumină
Hai, primește-mă cu șoapte În același pat de rouă Făr' a ști de-i zi sau noapte Zămislind iubire nouă... Degete subțiri pe coapse Numărând bătăi de ornic Vor vibra pe clape arse, Meteor trecând ironic. Sărutând razele lunii Tainice simțiri vor curge Și-un surâs da-vom furtunii Clipelor, să nu ne-alunge. Prin altare de lumină Îngerii, purtând coroane, Ne vor absolvi de vină Furișându-se-n icoane.
Carmen Pasat
22 | A n u l 2 , n u m ă r u l 1 5 , f e b r u a r i e 2 0 2 0
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
Nimic din toate acestea A venit poetul și a zis că aia și aia că aia și ailaltă eu stau cuminte în hol ca bursucii în baie ascult tic-tac-ul obscen urmăresc cu creionul pe hartă conturul unui oraș dispărut acum o mie de ani poate ar trebui să văd pasărea care intră pe fereastră să simt șuieratul glonțului pe la ureche nimic din toate acestea a venit poetul și a zis că aia și aia că aia și ailaltă eu stau cuminte în hol și număr oglinzile care cad una câte una
Geo Galetaru
23 | A n u l 2 , n u m ă r u l 1 5 , f e b r u a r i e 2 0 2 0
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
O femeie spală oasele mele și cântă Un copac mi-a crescut din vintre ca un miracol, rădăcinile lui se află în aorta inimii mele, ramurile lui au înflorit în plămâni să pot respira mai ușor iar o floare mi-a ieșit pe gură să vorbească în numele meu „jos, în vale, la izvor”, la loc de odihnă, la loc de verdeață, o femeie spală oasele mele și cântă
Ionel Bota
24 | A n u l 2 , n u m ă r u l 1 5 , f e b r u a r i e 2 0 2 0
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
vid e a șaptea zi deja de când caut în mine zidul un lătrat mă invită insistent afară ploaia îți picta cu migală chipul pe poarta casei aerul din golul lăsat de trupul tău îmi intră tiptil în plămâni rece și gustos ca un țipăt e un lucru extraordinar chiar faptul că n-a concurat nimeni cu spațiul în care ți-ai ascuns cu grijă întunericul așa că poți să-i mai privești cupola în liniște până când îți voi culege tăcerile și le voi vărui necontenit respirându-te ...
Djamal Mahmoud
25 | A n u l 2 , n u m ă r u l 1 5 , f e b r u a r i e 2 0 2 0
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
* ai vrut deodată să fii singură în mijlocul singularităţii chiar dacă în inima ta nu mirosea nimic la plural nici n-ai avut timp să observi că privirea ţi-a rămas deschisă spre nebunia mea cosmică ai fugit desculţă golită de toate adevărurile doar să mai bem o cafea înainte să se fluiere începutul apocalipsei ești singura femeie care m-a iubit din singurătate în singurătate așteptându-mă infinit mă laşi azi când toate cometele s-au adunat în ochii tăi să mă închid în tine pentru totdeauna?
Adrian Păpăruz
26 | A n u l 2 , n u m ă r u l 1 5 , f e b r u a r i e 2 0 2 0
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
* N-am știut că pentru tine dragostea e doar un cub de jucărie căruia trebuie să-i potrivesc toate culorile
Ioan Emil Hapca
27 | A n u l 2 , n u m ă r u l 1 5 , f e b r u a r i e 2 0 2 0
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
* Ei umblă pitiți prin magazin doresc toată fericirea de după dulapuri în spatele peretelui umbrele se învelesc, excitate după perdea nicotina din oase atinge pervers urechea lipită de geam e atâta durere, atâta curgere, atâta secetă în acest Nil ce şiruie dureri de coaste plăceri țesute cu acul în sânge năravuri iscodite de acasă nu mai înțelegi cum soarele luminează în magazinul de piatră
Alexandru-Eusebiu Ciobanu
28 | A n u l 2 , n u m ă r u l 1 5 , f e b r u a r i e 2 0 2 0
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
* Nedumerire sub pleoape în ascunziş de lacrimi îngânând despărţirile se coc diamantele metaforele sacre ale iubirii sub piele fluturi înnoată descântând un cârd de iele Doamne, de ce dragostea îmi topeşte oasele?
Mihai Ciobanu
29 | A n u l 2 , n u m ă r u l 1 5 , f e b r u a r i e 2 0 2 0
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
* CINABRU sau spune-mi primăvară înșelătoare că rochii de cinabru nu atârnă de ciocul șoimilor de porțelan să-i dau mormântului un nume. Iubito, aș vrea o seară să nu iubesc nici buze, nici umeri goi, când noi ne creștem în târziul de amor să-mi strâng finalul când șoimii vor zbura.
Robert Udrea
30 | A n u l 2 , n u m ă r u l 1 5 , f e b r u a r i e 2 0 2 0
Monitorul de poezie Resurse pentru globalizarea poeziei
Dezrădăcinare: de Mejor O Brave (tânăr poet din Nigeria) La începutul acestui miez de noapte luminos în timp ce urmăresc jumătatea lunii cum merge pe cer. Noaptea ţipă din răsputeri. Eu visez că-mi vopsesc faţa, Cu sângele galben al unui străin. În același timp simt pericolul ... Când casa s-a cutremurat Și pământul s-a mutat din locul lui Oceanele au rămas în picioare. Istoria noastră de milioane de ani a decăzut. Copiii noștri de ieri au început să plângă. Femeile noastre s-au scăldat în lacrimile lor Bărbații noștri și-au aplecat capul de mult timp Pământul ne-a respins strângerea de mână, am încercat ... Nu mai avem nimic să ne reproşăm, doar să plângem.. Traducere realizată de Ionuţ Calotă
31 | A n u l 2 , n u m ă r u l 1 5 , f e b r u a r i e 2 0 2 0
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
cu mine trebuie să vorbești când sunt puțin amețit de poezia scrisă la orele dimineții când eu aș vedea ca printr-o ceață ciorapii tăi lungi transparenți încolăciți ca doi șerpi cu trupuri egale egale cu trucuri de dragoste ciorapii uitați de cu seară pe masa din sufra gerie se ajunge direct pe terasa cu vedere la bulevardul cetății în care și alte și alte reptile tiptile ies în subtil din canale
Traian Abruda
32 | A n u l 2 , n u m ă r u l 1 5 , f e b r u a r i e 2 0 2 0
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
Timp Plouă, credeam că-mi bate la ușă asinul părăsit de stăpân cu fluierele picioarelor rupte de noaptea geloasă a unui păgân Plouă, corabia înoată printre pești zburători și clopotul navei strânge năvodul timpul, cu trupul infipt într-o limbă de ceas disperat își alungă prohodul
Constantin Sârghiuță
33 | A n u l 2 , n u m ă r u l 1 5 , f e b r u a r i e 2 0 2 0
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
Mici tresăriri Poate odată voi ajunge cerșetor și mă voi așeza lângă o biserică cu pălăria întinsă. Am să primesc câte un bănuț din cànd în când în timp ce memoria mea va depăna amintiri. Iar când vor bate clopotele doar atunci voi avea o mică tresărire. Sperând că - cine știe? sufletul mi se va întoarce de la cimitir
Florentin Sorescu
34 | A n u l 2 , n u m ă r u l 1 5 , f e b r u a r i e 2 0 2 0
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
* Când te pregătești De întâlnirea cu Moartea Și nu poți Pentru Că ți s-a oprit inima Să numere sângele...
Sorin Dananae
35 | A n u l 2 , n u m ă r u l 1 5 , f e b r u a r i e 2 0 2 0
Monitorul de poezie Poezie de colecţie
Primele impresii albastru nesădit marginile ploii sub cupola timpului aduc tăcerea, distanțele se anulează rotunjite de gânduri, umbra dimineții deasupra orașului mic, în catedrală iubirea se încălzește la opaiț, limbiile ceasului salvează schimbarea.
Cristian Ovidiu Dinică
36 | A n u l 2 , n u m ă r u l 1 5 , f e b r u a r i e 2 0 2 0
Monitorul de poezie Poezie de colecţie colectivă creată în Cenaclul maximinist
* Am ieșit din timp ca dintr-o cămașă strâmtă de forţă, ducând în braţe o lună spartă Spre capăt de cer se joacă la nuntă mi s-au dizolvat oasele într-o tăcere pulverizată Nunta Isoldei ce-l pierduse pe Tristan fără nicio hartă fără niciun tren doar o învolburare a celulelor albe spre noapte peste mormintele lor neaua și crengile cu măceșe coapte Am în frigider celule stem pentru nuntași-virtuali doar o amintire fanată a unei iubiri înfrigurate prefăcută în praf de stele vânturat în ochii unei cobre albastre Murmură încet salcâmul aud doar goana pustiului de roze sub penelul unui maestru nipon inima blândă în răsăritul cuprins de teamă dilatat peste univers ochiul interior dincolo de umbră, lumina gâlgâitoare ca aripile unui porumbel și aici, eu și tu, înfrigurați de frumusețea rațiunii clare.
37 | A n u l 2 , n u m ă r u l 1 5 , f e b r u a r i e 2 0 2 0
Monitorul de poezie
Poezie colectivă scrisă în Cenaclul maximinist de autorii: Sorin Dananae, Carmen-Maria Mecu, Nicole Sere, Cristina-Monica Moldoveanu, Gabriela Garlonta, Mihai Ciobanu, AlexandruEusebiu Ciobanu, Robert Udrea, Cristian Ovidiu Dinică, Constantin Sârghiuţă şi Ionuţ Calotă.
38 | A n u l 2 , n u m ă r u l 1 5 , f e b r u a r i e 2 0 2 0
Monitorul de poezie Poeţi – In memoriam
Albertina a dispărut ar fi, desigur, mult mai frumos dac-am putea-o reține într-o seară închisă, numai a noastră, dac-am putea s-o pândim, de la ferestrele coridorului, când ea de abia se mișcă prin camera — fără vedere spre landă — doar cu puține geamuri — și înalte — către culoarele (pe unde, însă, vântul suflă ca și afară — și uneori chiar și ninge, când deschidem fereastra cu sticlă plânsă de ceață, la capăt, pe lângă scara cu trosnet fin), ce ar mai urma de aici, se face o liniște lungă. alături de vreo ființă — dar adevărul e că nici nu există o asemenea făptură — de pildă, o femeie cu fața tristă a trecut astăzi prin ploaie, pe alee, pe lângă noi — și nici nu ne-a privit — s-a legănat prin fumul de ploaie și a trecut mai departe, afară, noi o urmăream cu amintire greoaie.
Mircea Ivănescu (n. 26 martie 1931, București – d. 21 iulie 2011)
39 | A n u l 2 , n u m ă r u l 1 5 , f e b r u a r i e 2 0 2 0
Monitorul de poezie Interviuri cu poeţi
Poezia mi-a deschis apetitul pentru comunicare - Ionuţ Calotă Ionuţ Calotă, ştiu că scrii poezie la modul serios de câţiva ani, ţi-au apărut câteva cărţi bune, unele dintre ele sunt premii la concursuri importante; vorbeşte-ne despre acestea şi despre începturi, te rog! cum e să intri în acest fel în literatură? -Poate puţini ştiu, dar primul meu contact cu literatura şi mai ales cu poezia a avut loc în adolescenţă. Eram un împătimit al lecturii, petreceam mult timp în biblioteci, inclusiv în Biblioteca Franceză, unde citeam poezii în original, participam la cenaclurile literare, unde abia se afirmau tineri precum Horia Gârbea şi corespondam cu poeţi din întreaga ţară, pentru că atunci nu era facilitatea de azi a internetului şi scrisorile erau principalele forme de comunicare. Ajunsesem chiar să finalizez un volum de poezii, cu titlul „Manufactura de gesturi”. Colegul meu de bancă din liceu şi cel mai bun prieten din acea perioadă era fiul poetului Miron Radu Paraschivescu. Îmi amintesc cu nostalgie o vacanţă de vară pe care am petrecut-o împreună la moşia acestuia de la Vălenii de Munte şi mai ales momentul când am văzut şi am atins biroul la care şi-a scris poemele marele om de litere. A urmat însă şocul armatei obligatorii, unde m-am simţit ca într-o puşcărie în care am fost trimis nevinovat. Mă dusesem acolo cu o valiză de cărţi şi de caiete în care voiam să scriu, dar mi-am dat seama imediat că am venit cu ele degeaba. După aceea m-am angajat şi am început facultatea la seral. Atunci m-am îndepărtat de literatură şi a urmat o lungă 40 | A n u l 2 , n u m ă r u l 1 5 , f e b r u a r i e 2 0 2 0
Monitorul de poezie
perioadă în care alte pasiuni m-au marcat, de exemplu să cânt în diverse trupe rock. primul volum, Cum să supravieţuieşti în dragoste, apărut la Editura Art Creativ, în 2017 ţi-a adus consacrarea şi te-a definit ca poet, ţi-a oferit momente de confort şi de acomodare cu poezia – a fost greu primul pas? -Întoarcerea mea către poezie coincide cu întâlnirea noastră. Ştii bine că eşti cea „vinovată” că mi-ai redescoperit pasiunea pentru poezie. Dragostea noastră a fost cea care a făcut să explodeze în mine dorinţa de a mă exprima în versuri. Primul pas a fost făcut chiar în 2014 când am scos împreună cartea Ziua când am semănat cu tine, o carte specială, unică, în care eu am ţinut să „explic” poeziile tale, despre care se spunea că sunt ermetice. În fapt, acele explicaţii erau reinterpretări tot sub formă de poezie. Succesul acestui volum m-a încurajat şi aşa am făcut paşii către volumul de debut, care, chiar din titlu vorbeşte despre povestea noastră de dragoste. Ceea ce poate puţini ştiu este că în acest volum am inclus şi o parte din poeziile scrise în adolescenţă. Succesul debutului a fost neaşteptat. Cartea a primit o mulţime de premii şi cronici favorabile şi încă mai circulă şi este cerută. se pare că te-ai simţit bine în această atmosferă pentru că ai împărţit apoi manifeste, mai bine zis, Manifest pentru globalizarea poeziei care are şi câteva particularităţi ...cum şi de unde a venit această idee, această dorinţă de a ieşi din tiparele poeziei actuale?
41 | A n u l 2 , n u m ă r u l 1 5 , f e b r u a r i e 2 0 2 0
Monitorul de poezie
-Poezia mi-a deschis apetitul pentru comunicare. Am înţeles că poetul trebuie să fie şi un tribun al cetăţii, să se implice măcar cu opinii despre viaţa societăţii. Cartea aceasta a vrut să fie cu adevărat un manifest. Globalizarea e un fenomen care se întâmplă că vrem, ori nu vrem. Marile imperii sau răspândirea religiilor prin intermediul misionarilor au fost tot forme de globalizare. Tiparul a fost, de asemenea, esenţial în procesul globalizării, aşa cum e acum desăvârşit de internet. Oamenii au început să domine această lume după ce au reuşit să colaboreze în grupuri foarte mari. Iar acum, în timpul internetului şi al reţelelor de socializare, simţim cu toţii beneficiul contactului cu lumea întreagă. Manifest pentru globalizarea poeziei conţine traduceri ale poeziilor mele în 14 limbi străine, probabil chiar un record pentru o singură carte şi este semnul pe care am vrut să-l las pentru deschiderea mea către întreaga lume, către care privesc cu multă fascinaţie. Una dintre aceste traduceri a luat chiar un premiu internaţional la un concurs din Portugalia. Traducerea excelentă a fost făcută de Gabriela Tindall, profesor de limba engleză care locuieşte în Anglia de mulţi ani şi, din câte mi-ai povestit, colegă de facultate cu tine. După această carte, am început eu însumi să traduc din lirica internaţională şi să fac cunoscute vocile poeţilor lumii şi în limba noastră. crezi că are poezia actuală condiţii favorabile să se manifeste? de ce e atât de sonoră, de stridentă o parte a ei, pe când o alta îşi păstrează subtilitatea şi farmecul? se încearcă trasarea unei direcţii noi, este aceasta impusă şi susţinută de critici şi nu numai? există o realitate critică, de alertă în care se găseşte poezia astăzi?
42 | A n u l 2 , n u m ă r u l 1 5 , f e b r u a r i e 2 0 2 0
Monitorul de poezie
-Faţă de adolescenţa mea, acum putem spune că poezia nu mai este împiedicată aproape cu nimic să se facă simţită. Poate de aceea asistăm şi la această explozie de creatori, de genuri şi gusturi literare. Suntem într-o epocă în care nu mai sunt doar câţiva poeţi şi o mulţime de cititori, ci aproape toţi sunt creatori, co-autori. Fiecare operă se transformă acum în ochii cititorului. Acesta o priveşte în registrul propriu, dar mai ales o recreează în funcţie de cultura, experienţa şi caracterul său. Ceea ce nu e rău deloc. Este important să existe, pe lângă stilurile consacrate, şi căutările celor temerari pentru direcţii noi, abordări care par stridente, cel puţin la început, dar care aduc mereu prospeţimea necesară. Cât despre critici, nu ştiu de ce am impresia că nu mai sunt ei mintea limpede care sprijină evoluţia literaturii, ci doar nişte asistenţi cuminţi. în poezia ta dezvălui, vorbeşti despre lucruri în care crezi, despre cele personale, importante pentru tine? care sunt stările prin care treci atunci când scrii sau chiar după aceea? există una anume pe care o ai doar atunci când scrii şi niciodată altcândva? - Eu scriu, în general, despre lumea mea interioară, mai puţin despre cea exterioară, iar această lume intimă este ca un fel de univers paralel pe care îl recreez în permanenţă, în funcţie de stările pe care le am la un moment dat. Îmi place mult să-mi antrenez imaginaţia, nu mă satisfac descrierile fade care imită realitatea. Dar asta, desigur, în poezie, în rest caut să fiu cât mai realist, să înţeleg lumea asta în toată complexitatea şi spendoarea ei.
43 | A n u l 2 , n u m ă r u l 1 5 , f e b r u a r i e 2 0 2 0
Monitorul de poezie
ai scris şi proză, ai primt şi un premiu important pentru aceasta, cum e ca poezia să se prelungească în proză, să se contopească atât de bine una cu alta şi ce rezultă de aici? este proza pasul firesc care urmează poeziei, sau nu e obligatoriu acest lucru? există „pericolul” să-şi ocupe una alteia teritoriul, ori, dimpotrivă, ar fi benefic pentru fiecare dintre ele? -Pentru că acum se scrie destul de mult o poezie care seamănă cu proza, eu am vrut să scriu o proză care să fie cât mai poetică. Precum în poezie, şi în proză prefer să-mi antrenez imaginaţia în locul descrierilor banale ale cotidianului. De fapt, nu mi-am propus să scriu proză, totul a venit natural. Sunt unele idei pe care vrei să le dezvolţi şi simţi că în poezie nu mai ai spaţiu suficient pentru asta. Prozatorii mei preferaţi sunt sudamericanii pentru că în imaginarul acestora mă regăsesc. Am început cu o mică fantezie despre un popor închipuit, unde viaţa se întâmplă altfel decât în mod obişnuit. Culmea e că povestirea asta a luat premiul I la un important festival-concurs. Probabil o să mai scriu povestiri, poate chiar vreuna dintre ele va evolua către forma unui roman. Dar nu forţez lucrurile, las să vină totul de la sine. e diferită lumea pentru un poet? cum ar fi acum dacă n-ai mai scrie deloc? -Cu siguranţă lumea are o altă reprezentare, nu neapărat pentru cel care scrie o poezie, dar şi pentru cel care o citeşte. Poezia ar trebui să fie locul în care să te simţi liber. Poeţii ar trebui să fie soldaţi ai poeziei, dar şi soldaţi ai cetăţii. În acest moment nu mă gândesc că nu voi mai scrie, probabil aş suferi enorm dacă nu aş 44 | A n u l 2 , n u m ă r u l 1 5 , f e b r u a r i e 2 0 2 0
Monitorul de poezie
mai putea să o fac. Dar asta cred că defineşte lumea interioară a fiecăruia. Ne putem regăsi în orice activitate umană, important e să o facem cu pasiune, cu dedicaţie. Cum ai salvat lumea, Ionuţ Calotă şi cât de greu a fost acest proiect? câtă implicare a cerut? -Cartea aceasta a fost publicată ca urmare a unuia dintre premiile primite de volumul cu care am debutat. Am dorit ca scrisul să fie expresia „salvării” lumii mele interioare şi de aceea cartea conţine cam toate genurile literare în care m-am aventurat, adică poezie, dar şi proză, jurnale de călătorie, recenzii de cărţi, aforisme, catrene, haiku etc. Este o carte de vizită pe care am obiceiul să o dăruiesc când am un recital poetic mai important, cum a fost, de exemplu, la Festivalul Internaţional de Poezie de la Muzeul Literaturii şi nu numai. la începutul anului 2019 ai demarat proiectul Monitorul de poezie, gândind o altfel de publicaţie decât cele de până atunci – iată încă o ocazie să ne spui ce e diferit aici, ce ţi-ai propus să faci, cât ţi-a reuşit şi ce urmează? -Devenind un cititor asiduu de poezie, un ritual zilnic de care nu mă mai pot lipsi, am descoperit imensitatea de creaţii poetice cu care ne întâlnim, mai ales în spaţiul virtual. Eu mi-am format deja gustul personal şi am simţit nevoia să salvez undeva acele poezii care mă satisfac, care lasă o amprentă în mintea şi în inima mea. Aşa am ajuns la ideea acestei reviste. Ceea ce a diferenţiat-o de la început şi încă mai contrariază este că nu se acceptă poezii trimise direct de către autori. Pe de altă parte, 45 | A n u l 2 , n u m ă r u l 1 5 , f e b r u a r i e 2 0 2 0
Monitorul de poezie
satisfacţia poeţilor care află că au fost „monitorizaţi” şi că poezia lor a fost selectată este cu atât mai mare. Mi-am propus ca această revistă să concretizeze şi conceptul meu de poezie „maxiministă”, adică una care nu renunţă la nicio resursă, la nicio figură de stil, pentru a obţine efect liric maxim. Sunt satisfăcut că revista a fost primită cu mult interes, că este acum apreciată şi citită. Mă bucur că pe lângă poezia foarte bună şi-au făcut loc şi interviuri cu poeţi importanţi ai momentului şi recenzii de calitate ale unor cărţi proaspăt apărute, dar şi traduceri din lirica internaţională contemporană. ai „monitorizat” mulţi poeţi care abordează un stil profund de exprimare, alţii care folosesc un mod mult mai simplu de a se manifesta liric, dar care tratează o idee inedită, spune-mi, te rog, crezi că pentru fiecare dintre aceştia, scrisul este o formă de evadare din cotidian, dintr-o realitate care uneori nu-ţi este pe plac? ce concluzie ai obţinut din acest demers care, iată, a intrat în cel de-al doilea an de existenţă? -Iată, suntem deja la numărul 15 al acestei reviste şi privind în urmă văd zeci de poeţi care au lăsat un semn în paginile acesteia, cu poezii foarte bune, dovadă că acest gen literar este viu şi într-o efervescenţă cum nu cred că a mai fost vreodată. Nu a contat niciodată stilul în care a fost scrisă poezia, ci doar acel inefabil, acel limbaj unic, aceea emoţie cu care ea ne-a surprins. Am publicat poezii aparţinând genului clasic, până la experimente avangardiste. Unele par o evadare din cotidian, într-adevăr, dar altele sunt o intruziune în acesta, nu este nicio regulă strictă.
46 | A n u l 2 , n u m ă r u l 1 5 , f e b r u a r i e 2 0 2 0
Monitorul de poezie
a urmat Nuduri şi semne, apărut la Editura Rafet, 2019; ştiu că acesta a fost un proiect la care ai ţinut foarte mult şi pe care l-ai făcut să devină altceva decât o simplă carte cu o lansare ca oricare alta ...te rog să ne povesteşti despre momentul apariţiei cărţii, despre lansarea acesteia! -Nu pot să încep scrierea unei noi cărţi dacă ideea nu mă provoacă pe mine însumi, dacă nu aduce ceva diferit faţă de cele anterioare. Titlu este, bineînţeles, un elogiu adus lui Nichita, cel care m-a marcat în adolescenţa mea poetică. Conţinutul este însă unul pe care l-am vrut personal („pove-ştiri în versuri), unul care să marcheze un personaj emblematic pentru societatea actuală şi care a primit numele Magaie, devenit rapid un simbol şi o altă faţă a mea. Manuscrisul a fost premiat şi publicat de Editura Rafet, unde neobositul editor Constantin Marafet face lucruri extraordinare. Recunosc că am încetat oarecum să citesc poezie în anii de după Revoluţie şi pentru că am fost dezamăgit de curentele noi, mizerabiliste şi jurnalistice, care puneau accente pe latura agresivă, scandaloasă, golănească, dar şi banalizantă a vieţii, care au transformat poezia într-o literatură de nişă. Acum le-am reconsiderat şi le acord meritul de a fi adus prospeţimea necesară în poezia contemporană. În volumul Nuduri şi semne am încercat să folosesc şi această experienţă, fără să renunţ totuşi la principiile mele. Începând cu această carte, mi-am schimbat şi concepţia despre recitalurile de poezie. Am încercat să vin cu un fel aparte de punere în scenă a versului, atât prin intonaţie cât şi prin acompaniamentul muzical. Lansarea de la Muzeul Literaturii a fost spectaculoasă mai ales pentru că am
47 | A n u l 2 , n u m ă r u l 1 5 , f e b r u a r i e 2 0 2 0
Monitorul de poezie
beneficiat de aportul viorii în armonii psihedelice a bunului meu prieten, Ilie Stoian, un muzician de excepţie. Nora Iuga, care ne e atât de dragă tuturor, spunea într-un interviu că nimic pe lume n-ar putea să-i facă poezia să tacă pentru faptul că „incontrolabilul creier al poetului scrie în gînd, chiar și în somn” – e adevărată afirmaţia? -Este adevărat, desigur, poezia mă subjugă şi pe mine deseori. Mi se întâmplă să mă trezesc noaptea ca să transcriu un vers care nu mă lasă să dorm. Sau chiar o poezie întreagă. Oricum, deja nu mai pot trăi în afara poeziei, tot ce mi se întâmplă are legătură cu ea. poezia se scrie doar, sau se poate şi trăi? -Aşa cum am scris cândva, „fără poezie / viaţa e pustie”. Nu poţi să spui că ai scris o poezie dacă nu ai trăit-o mai întâi. Deşi e o ficţiune, poezia are viaţă în interiorul ei. Este un univers paralel în care trăim în acelaşi timp. Pe de altă parte, când eşti iubit şi iubeşti, viaţa este ea însăşi o poezie şi pentru asta îţi sunt ţie recunoscător! ce aşteaptă Ionuţ Calotă de la cititorii lui? eşti mulţumit de felul în care publicul cititor ia contact cu poezia ta? -Eu sunt primul cititor la care mă raportez de fiecare dată, pentru că, recunosc, ceea ce scriu este în primul rând pentru mine. Când nu găsesc prin lecturi un text care să mă satisfacă, încerc să-l creez eu. Bineînţeles că sunt interesat şi de reacţia 48 | A n u l 2 , n u m ă r u l 1 5 , f e b r u a r i e 2 0 2 0
Monitorul de poezie
celorlalţi cititori pentru că poezia a devenit principalul meu limbaj de comunicare. Dar nu am aşteptări într-o anume direcţie pentru că o operă literară are, aşa cum spuneam, de fapt doi coautori, cel care o scrie, dar şi cel care o interpretează prin lectură, iar ce rămâne în memoria cititorului se diferenţiază în funcţie de cultura acestuia, de experienţă, de caracter şi de o mulţime de alţi factori. la ce lucrezi în acest moment, mai ai încă un proiect care să ne uimească? -Sunt tot mai implicat. Încep să am tot mai multe proiecte. Am gata o carte de poezie experimentală încât am decis să o public cu pseudonim. Este o poezie uneori atextuată, grafică, alteori cere cuvintelor să spună altceva decât sunt ele obişnuite. Scriu poezie în stilul meu obişnuit, aş putea tipări un alt volum pe care să-l semnez, dar pentru asta aştept o idee care să mă provoace, să dea un sens unic noii cărţi. Probabil voi continua să scriu şi proză, am câteva idei, de asemenea mă ocup de traduceri, recenzii, interviuri, eseuri, editoriale şi cine mai ştie ce idei îmi mai vin. Mă tot gândesc să pun în scenă un spectacol cu poezie, muzică, imagini, ca o continuare a viziunii despre anumite feluri de interpretare poetică. Dar cel mai important proiect este să mă bucur cât mai mult de viaţă şi de dragoste.
Interviu realizat de Daniela Toma
49 | A n u l 2 , n u m ă r u l 1 5 , f e b r u a r i e 2 0 2 0
Monitorul de poezie Semnal - carte de poezie
Însemnări de la Suprafață Să mergem împreună! Nicolae Mărunțelu, „Pe cărările lumii e multă nepace și întristare”, Ed.Centrului Cultural Dunărea de Jos, Galați, 2019 O frumoasă surpriză oferă autorul Nicolae Mărunțelu în cea mai nouă carte a domniei sale,Pe cărările lumii e multă nepace și întristare, unde, conectat, deloc surprinzător, la efervescența vremurilor contemporane, dedică un capitol întreg vizitei Papei Francisc în România, în strânsă legătură cu închinarea unui imn inedit, O viață trăită în rugăciune, p.74-76, un alt capitol fiind dedicat personalitățiii lui Ioan Paul al II-lea, Papa care a fost cel mai popular din istorie, probabil nu numai din istoria secolului al XX-lea! Cartea are aproape 550 de pagini, textele, diverse, fiind reunite în, de data aceasta deloc întâmplător, ținând cont de simbolistica cifrelor, șapte capitole, șapte fiind cifra iubirii, un simbol printre atâtea altele, dar în acest context, al activității literare în slujba lui Hristos, după cum subiniază N.Mărunțelu în Cuvântul autorului, căpătând valențe deosebite! Sunt reluate teme și motive întâlnite și în alte cărți ale domniei sale, aceasta fiind a douăsprezecea, altă cifră cu semnificații religioase puterice! Paginile de memorialistică lirică (p.106,107), de pildă, se evidențiază prin mesaj, atât prozaic, cât și liric: „Copilăria rămâne înscrisă în sufletul nostru ca una dintre cele mai frumoase părți ale trăirilor personale, iar jocurile care ne-au însoțit și înfrumusețat această vârstă de aur nu se uită niciodată!” Filonul liricii populare încă mai influențează: „Chiar dacă am crescut/Și am îmbătrânit și eu/Satul în care m-am 50 | A n u l 2 , n u m ă r u l 1 5 , f e b r u a r i e 2 0 2 0
Monitorul de poezie
născut/Și pe profesorul meu Stamate/Îi port în suflet și în gând/Și nu-l voi uita niciodată/Pe unde pașii m-or purta/Ei vor fi mereu în viața mea/până când din lumea aceasta/voi pleca!//O, Doamne, corabia sufletului meu/ Cu tine nu se-neacă/Mi-ai dat îngerii de pază/Să mă păzească./Mi-ai luat din viață tot amarul/Nu ai vrut ca nimeni să mi-l știe/Iubirea sufletului meu/Spre cerul sfânt să suie./Doamne, nu mă lăsa/pe poteca îngustă a greutăților,/Fii alături de mine/Însoțește-mă tot drumul.//Mulțumesc, stăpâne .../Că în această călătorie/De la Vaideeni (nota n.s.: localitatea natală a autorului) la Galați/M-ai însoțit tot drumul,/A fost o călătorie liniștitoare”. Portretele religioase, omagiile sunt adresate și Patriarhilor Bisericii Ortodoxe Române Miron Cristea, Teoctist, Nicodim Munteanu, Justinian Marina, Iustin Moisescu, Preafericitul Daniel, alegându-și ca subiecte și alte personalități, precum Constantin Brâncuși, V.A.Urechia, Al.I.Cuza, Aurel Vlaicu, George Enescu, Mihai Eminescu ... Dar figura centrală a cărții este cea a Mântuitorului Iisus Hristos, de care se apropie, pentru prima oară, atât din perspectiva ortodoxiei, cât și din partea romanocatolică. Iată un fragment din poemul „Ai coborât în noianul referințelor pe pământ”: „O, Doamne, Iisuse, cu inima strânsă de durere,/Lacrimile-mi curg, aș vrea să mă opresc, să mor/Pe crucea suferinței Tale, începând de la naștere/Până la învierea Ta”. Credința îi dictează autorului, îl face să trăiască suferințele Lui, să retrăiască evenimente care au devenit dincolo de timp, timpuri: „O, Doamne, ești pentru mine/Luceafărul de noapte sfânt,/Viața pe pământ e chin, durere, disperare!/Lasă-ne lumina Ta, Ce nu-i dogoritoare!” (p.427). Opusă exemplului, viața autorului, într-un poem scris în mai 2019, s-a vrut conform exemplului: „Anii mei au rătăcit pe pământ/din poartă-n 51 | A n u l 2 , n u m ă r u l 1 5 , f e b r u a r i e 2 0 2 0
Monitorul de poezie
poartă./Am fost bătut de soartă,/flămând .../Cu durere și lacrimile mele/Am udat acest pământ!/Nici azi nu s-au gătat ...” Explicația pe care o putem da pentru faptul că autorul mizează și pe durere în discursul său este faptul că empatizează la maxim cu suferința crucificării. După cum observa și Virgil Nistru Țigănuș prin anul 2016, „Cărțile d-lui Nicolae Mărunțelu ilustrează o frumoasă propoziție: Trăiesc prin poezie ca într-o a doua casă a sufletului meu. Credem, de aceea, că vrednice de luare aminte sunt mai ales acele imagini pe care tatăl-poet le așterne în fața copiilor ca pe niște trepte de Lumină: „Doamne, ne-ai dat cântecul Învierii”, „Tu ești Viață și Floare”, „Iartă-mă, Stăpâne!”, „Sunt pe pământ călător ...”, „O, Doamne, numai Tu ne poți ierta”. Așa este, Crucea poeziei nu e ușoară. Urcând Golgota propriei vieți, propriei creații literare (de curând Nicolae Mărunțelu a primit un semn de la cabinetul președintelui Franței; cum era aproape normal, Președintele nu a avut timp, dar consilieriii săi au salutat eforturile scribului de sub vremi!), Nicolae Mărunțelu este un martor al zbuciumatei epoci care va rămâne în istorie cu personaje care l-ar fi făcut invidios pe un Creangă sau, mai ales, pe un Caragiale, care ar fi scris cu siguranță o piesă de teatru cu un manuscris de poezie pierdut, Nicolae Mărunțelu salvând poezia de la o numărătoare precum cea a lui Pristanda: acolo unde ea este, nu poate fi atacată! „Pe cărările lumii” literare, multe de neînțeles, Nicolae Mărunțelu trebuie să fie și el înțeles, ajutat, sprijinit. Anunțata sa schimbare de paradigmă nu poate fi decât un semn al faptului că se poate merge împreună către Parnas, conform expresiei folosite de Sanctitatea Sa, către mântuire, Paradis sau orice vrea fiecare om. Adrian Secară 52 | A n u l 2 , n u m ă r u l 1 5 , f e b r u a r i e 2 0 2 0
Monitorul de poezie Semnal - carte de poezie
INTROSPECTĂRI ASPECTATE PASIONAL Volumul Simonei Trifu, Atenție! Nu călcați pe flori (Business Adviser, București, 2018) este situat sub semnul unei entități inspiratoare numită Merlin, depozitarul a numeroase îngemănări și clivaje ce parcurg teritorii eclectice pentru a dobândi privilegiul ființării în clipă, nivel transfigurator apropiat maximalului. Este conștientizat un anumit gen de stagnare în zona subteranei, fiind dorită ardent evadarea, îndreptarea spe elevate esențe apolinice. Uneori, chiar și nestăpânirea efuziunilor poate evidenția nuanțe particulare, de luat în seamă, resimțite drept înălțătoare. „Răpirile în spirit” aparțin unei falii acute a onirismului: „Lipește-mă de lume, arzi, visează,/ Dă voie lunii să te scalde, urlă.../ Și dacă simți că sângele-ți dansează,/ Mă vei vedea, sunt semnul de pe turlă./ Așa că-nchide ochii, geme, strigă,/ Pune-ți cearceaf papirusuri vrăjite/ Și vei vedea că-ncepe să te frigă/ Aceste rânduri de comori topite.../ Și hainele, hai, rupe-le, ți-e sete/ De vin de panseluțe din pădure/ Și licurici îți ard, nebuni, în plete./ E vremea orizontul să te fure...” (Papirus de zgură). Rugăciunea și ființarea arborescentă reprezintă doar două dintre constantele poeziei Simonei Trifu. La fiecare pas suntem familiarizați cu fluidități ardente. Inorogul, prezență misterioasă, conferă cărții o certă aură simbolică. Altitudinea simțirii e clădită și pe accentuate suplicieri, câteodată autoipostazieri terminale: „Nu mă trăda-ntru amăgire/ Mă ia, mă du, mă pierde-n munți/ Acolo unde TU, trăire,/ în veci vei fi dispus să-nfrunți/ a prea nemărginirii soartă,/ din care eu, în plânset te-am chemat,/ să mă admiri pe mine moartă,/ în măreția zilei de Sabat”. (Mă pierde în munți). 53 | A n u l 2 , n u m ă r u l 1 5 , f e b r u a r i e 2 0 2 0
Monitorul de poezie
Poeta își asumă complet stranietatea, laturile morganatice cu ample potențialități acaparante. Prezența abisului, cumva similară cu accepțiunea nietzscheană, conduce la trăiri și retrăiri amplasate „sub pecetea tainei”. De undeva răsare Ciuleandra, dans ritual vorbind despre două lumi. Incandescentele poveri comportă adeseori nebănuite accepțiuni metafizice. Mai pot impresiona și puțin uzualele date carnale, în mod paradoxal proprii expectativei. Cuvântul creator marchează accentuate sublimări prin intermediul lacrimii: „Am plâns în iarba tristă, rotitoare,/ Am plâns cu roua împietrită-n sanctuar,/ Plâng ziduri greu mistuitoare,/ Vor plânge pietrele pe trotuar”. (Mă răstignesc cu tine în CUVÂNT). Ancestralul dictează ritmul ideatic al poeziilor. Sufletul călătorește când printre pericole, când printre desfătări, condiție ambivalentă care este favorabilă rodului estetic. Finețea interiorității e unul dintre elementele ce dau viață volumului Atenție! Nu călcați pe flori. Diversele personaje pe care le întâlnim poartă cu ele retorici care, cândva, au fost primordiale. Dedublările nu fac decât să potențeze enigmatic discursul. Energii famelice populează un omnipotent areal caracteristic visului. Patina revoltei se distinge cu ușurință, la fel ca irepresibila tentație a libertății. Totul pare a fi încadrabil unui neîntrerupt „joc cu diamante” (Fight back!). Foarte percutant, caracterul magic al căutărilor, al meandrelor căii personale. La nivel ideal, abolirea timpului ar avea valoare de act curativ. Poeziile propuse de Simona Trifu au virtuți „tremurătoare”, în sensul evanescentelor reverii cu nimb formator. Versul „Cireșe pedepsite-n magma castă” (Atenuat impact simbolic) este emblematic pentru calitatea metaforizantă a poetei. Din stele damnate se ivesc ecouri frizând sacrilegiul. De mult prea multe ori iubirea poartă 54 | A n u l 2 , n u m ă r u l 1 5 , f e b r u a r i e 2 0 2 0
Monitorul de poezie
pecetea neîmplinirii. Aici sunt recognoscibile numeroase fioruri mutabile. Persistă acea specială plăcere a pierderii în cvasideliruri lirice. Iată unele reverii ale materiei inflamabile, inscriptibile paradigmei lui Gaston Bachelard: „Pui blând, cuminte, sidefat, azuriu,/ clădit din stânci îndărătnice și bulgări de granit./ În miezul lavei de foc dorințe pătimașe,/ răvășită vioiciune și dor infinit”. (Dialog per se). Toate aceste oglindiri sufletești suscită un interes profund. Imaginea grupului de păpuși, într-o așteptare dinamică, evocă enigme și miracole ce vin, se duc, perpetuă reîntoarcere. Următorul pastel cu tușe psihedelice sintetizează acest univers poetic al introspecției aspectate pasional: „Căprioare triste șuieră agale/ prin pădurea de stejari,/ adulmecă inimile noastre,/ ne bântuie gândurile,/ ne dezrădăcinează ritualurile./ Picături de ploaie întețită de toamnă/ ne lovesc obrajii îmbujorați de nerăbdare./ Sărut de căprioară în iarna târzie,/ copleșită de zăpadă pe urme îi calc./ Umbre, parfum, ceață peste pântecul meu./ Alină-mi suferința cu pleoapele umede,/ cu buze tânjind a amor”. (Unde-s lupii imorali?).
Octavian Mihalcea
55 | A n u l 2 , n u m ă r u l 1 5 , f e b r u a r i e 2 0 2 0
Monitorul de poezie
Pagina redacţiei Reamintim că autorii nu ne pot propune direct poezii proprii pentru publicare în această revistă! Publicăm doar poezii pe care le selectăm dintre cele pe care le „monitorizăm”. Puteţi însă publica fără restricţii poezii în grupul literar pe care îl monitorizăm cel mai frecvent: https://www.facebook.com/groups/ateliermonitoruldepoezie/
Dar puteţi propune poezii ale altor autori, dacă vi se par atât de bune încât trebuie neapărat reţinute între paginile acestei reviste. De asemenea, puteţi propune traduceri din poezia universală contemporană, interviuri cu poeţi, recenzii ale unor cărţi de poezie, eseuri despre poezie etc. Materialele acestea le puteţi trimite prin mesaje pe pagina oficială de facebook a revistei Monitorul de Poezie: fb.me/monitoruldepoezie Răspunderea pentru conformitatea celor trimise şi acordul autorilor cade în sarcina colaboratorilor care trimit aceste materiale. Nu garantăm, însă, publicarea. Vă mulţumim pentru lectură! Director revistă: Ionuţ Calotă MONITORUL DE POEZIE - ISSN 2668-0440 56 | A n u l 2 , n u m ă r u l 1 5 , f e b r u a r i e 2 0 2 0