Revista Monitorul de Poezie 11.2019

Monitorul de poezie Revistă foileton, cu poezie de bon-ton

Anul 1, Numărul 11, noiembrie 2019, ISSN 2668-0440 Se distribuie gratuit.

Interviuri

cu poeţi Poeţi – In memoriam

Manifestul maximinist Resurse pentru globalizarea poeziei

Poezie de colecţie

Monitorul de poezie Editorial

Manifestul maximinist E clar că poezia contemporană se îndreaptă într-o direcţie greşită. Niciodată nu cred că a fost mai lipsită de imaginaţie ca acum. Obsesia neo-realismului simplist şi-a dovedit limita.

Fraţilor, nu omorâţi poezia! Lăsaţi-o să detoneze în voi! Şi nu îngropaţi figurile de stil! Sunt un câştig al poeziei care nu merită risipit. Şi terminaţi cu golăneala! Nu îndreptaţi poezia spre zona facilă, complăcându-ne cu ideea că sexul vinde cel mai bine!

Oamenii au o nevoie genetică de ficţiune. Literatura, artele în general, trebuie să o satisfacă. Nu putem renunţa la imaginaţie.

Din păcate, literatura contemporană se rezumă tot mai mult să semene cu un jurnal cât mai hiper-realist cu putinţă, să inventeze noi locuri comune şi să prozaizeze poezia.

Poezia a ajuns să se nege pe ea însăşi şi să se plafoneze.

Suntem copleşiţi cu fapte trăite de autor, cu reproduceri fotografice ale realităţii, dar fără nicio relevanţă pentru noi, confesiuni insipide, intimităţi banalizate, poezia a devenit un gen depersonalizat, generalizat, plictisitor, deşi aparent îşi doreşte contrariul, promovează idei de duzină, lipsite de substanţă şi, cel mai grav, lipsa oricărei urme de imaginaţie.

1|Anul 1, numărul 11, noiembrie 2019

Monitorul de poezie

Poezia trebuie să iasă, măcar uneori, din anticamera filozofiei pure. Ea e cea care, astfel, transformă fantezii, idei, spiritualităţi, în posibile viitoare realităţi, conturându-le pe interior.

Poezia trebuie să releve în primul rând inexplicabilul, să fie creatoare, să nu fie atât de mimetică sau doar să înlocuiască, pur şi simplu, jurnalismul, reportajul. Nu trebuie să transfere limbajul străzii, ci să-l influenţeze, să-l îmbogăţească. Trebuie să aibă muzicalitate, să fie spaţială ca o sculptură şi colorată ca o pictură. Mai mult de atât, ea trebuie să fie ca o acuarelă unde toate culorile se mişcă în permanenţă. Figurile de stil sunt precum culorile în artele plastice sau armoniile în muzică, ele nu pot lipsi dintr-un text literar, fiindcă fără ele acesta paralizează sau rămâne steril, ori o simplă producţie de serie inutilă şi monotonă, una care se limitează voit la un déjà connu.

Literatura contemporană nu trebuie să blocheze capacitatea scriitorului de a-și inventa un limbaj propriu, de a refuza schematismul, convenţionalul. Ea trebuie să fie ca o cercetare ştiinţifică a sentimentelor, care explorează noi sensuri. Să iasă din capcana narcisismului autobiografic. Când arta devine prea banală, o simplă oglindire a cotidianului, ea seamănă cu un obiect casnic defect, inutil, devalorizat.

Viaţa este destul de prozaică, să-i dăm, deci, măcar din când în când spectacol şi poezie. Ce ziceţi de un cenaclu maximinist?

Ionuţ Calotă, director revista Monitorul de Poezie

2|Anul 1, numărul 11, noiembrie 2019

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

* afli că s-a sinucis un poet și te întrebi unde a găsit omul acela atâta putere încât să fie poet Robert Şerban

3|Anul 1, numărul 11, noiembrie 2019

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

* nu te apropia prea mult abisul e pretutindeni nici statul pe loc nu e sigur gândul ar putea să-ți tragă pământul de sub picioare

Ioan Matiuţ (din viitorul volum „contraatac de panică”)

4|Anul 1, numărul 11, noiembrie 2019

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

* o singură dată am fost cu mama la un film la care am râs ca un apucat azi cinematograful ăla nu mai există azi nu mai e în viață nici mama azi m-am uitat iar la filmul ăla și am plâns în hohote Dumitru Crudu 5|Anul 1, numărul 11, noiembrie 2019

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

Paharul cu fluturi În noaptea mea, cu somn în serpentine, ai năvălit, mai palidă ca varul, să ningi cu crini şi-nlăcrimări feline, spunându-mi c-a murit Emil Brumaru.

Mi-a-mbătrânit iubirea dintr-o dată, uitând adolescenţa de o vară în care mi-ai citi, înmiresmată, poema lui perfidă şi amară.

De-atunci parc-a trecut o nemurire...

Mai toarnă-mi fluturi, umple-mi iar paharul!

Afară e un viscol de iubire, prin care trece trist Emil Brumaru.

Lucian Mănăilescu (din volumul Amurg în şoaptă, 2019)

6|Anul 1, numărul 11, noiembrie 2019

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

Balada drumului către tine Mă aștern către tine cărare, Tu, cărare, te așterni către ieri șerpuind te îndrepți către zare, împietrit eu nu duc nicăieri.

Banalul complot ne pătrunde și tot alergăm fără rost, cărare mi-ai fost spre niciunde, ce verde cărare ți-am fost.

Ne inundă probleme mărunte, cărări transformate în vis, cărare ți-am fost înspre munte, cărare mi-ai fost spre abis.

Azi lumea-i în pene umflată, ce trist univers și anost, cărare mi-ai fost cea mai lată, ce îngustă cărare ți-am fost.

Durerile stau să ne ajungă și nu mai găsim adăpost, cărare ți-am fost, cea mai lungă, ce scurtă cărare mi-ai fost.

7|Anul 1, numărul 11, noiembrie 2019

Monitorul de poezie

Spre stânga o iau la răscruce, cărare să-ți fiu nu mai pot, cărare mi-ai fost către cruce, ce ieftin și palid complot.

Mihai Hafia Traista

8|Anul 1, numărul 11, noiembrie 2019

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

* timpul coboară spre capătul lacom şi nesupus al căii lui de acces, are un şorţ galben cu turbulenţe din care pierde pe drum vreo câteva înainte de a ocoli poarta cu răgaz imposibil de deschis cursa cu rugăciuni a intrat în sfârşitul graţios al vorbelor, aluzia mă laudă singură cu amorţeala de metal a propriilor genunchi renunţ la ochi şi, în cele din urmă, la trup dar ţin socoteala inciziilor din lună în timp ce intrarea de paradă schimbă regulile, fixez ora exactă pentru pereţi între 1şi 2

Daniela Toma

9|Anul 1, numărul 11, noiembrie 2019

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

* noi doi zburăm cloroformizaţi prin lanul de peturi goale sunetele pianului se sparg de geamurile camerei noastre obscure dezarticulaţi ne adunăm să amestecăm ploaia cu gândurile noastre oraşul de cutii & cartoane conserve şi tomberoane creşte într-o clipită în depărtare şi străluceşte în lumina soarelui cu pete pe faţă strada este uşor înclinată şi noi curgem pe ea de câte ori le atingi tu păpuşile sunt vii iar fumul care iese din noi se ridică sau coboară de parcă gravitaţia brusc se mută de colo colo Ionuţ Calotă

10 | A n u l 1 , n u m ă r u l 1 1 , n o i e m b r i e 2 0 1 9

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

Cântec pentru veacul şui

niciodată veacul n-a fost mai năprasnic și mai năruite morile de vânt căci se vede iată cum sub talpa vremii sânge nu Lumină curge din Cuvânt apele ciumate au ieșit din matcă lupii destrămării stau la pândă-n zori cad dodecafonic negre lănci de gheață ce se-nfig în gâturi albe de cocori găuri largi de șarpe se deschid în tâmpla zeului pe care l-am gonit cântând și de bucurie știmele se scaldă-n iazuri de otravă nemaidându-și rând niciodată șoapta nu ne-a fost mai arsă ca acum când ninge cu piatră și foc niciodată mamă nu am fost mai singuri pe lichefiatul drum către noroc

11 | A n u l 1 , n u m ă r u l 1 1 , n o i e m b r i e 2 0 1 9

Monitorul de poezie

niciodată tată dormitând în lutul ce ne tot cuprinde a nimic urlând n-am fost mai aproape de cutremurarea lacrimii de ceață prăbușite-n gând care gând nu vine să ne izbăvească nici de istovire nici de cai uciși ci să ne despice-n jumătăți de stane împietriți în larma anilor promiși

George Mihalcea

12 | A n u l 1 , n u m ă r u l 1 1 , n o i e m b r i e 2 0 1 9

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

Înserare Metresă-n neglije voaluri fumurii unduind lasciv alunecând seducător se lasă seara peste fluviu.

Liniștea caută cuiburi de păsări prin crengi.

Vântul mai bântuie ușor fantasmă a neliniștilor obscure.

Cocoțată pe puntea de piatră îmi strig gândurile împrăștiate pe cele două maluri Elena Lucia Spătariu-Tudose

13 | A n u l 1 , n u m ă r u l 1 1 , n o i e m b r i e 2 0 1 9

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

*

se zbat timpane obosite de rugă pe dinlăuntrul ochilor stinşi şi-o stare de câine se latră în fugă, se scurge lumina din nervii întinşi.

Eugen Pohonţu

14 | A n u l 1 , n u m ă r u l 1 1 , n o i e m b r i e 2 0 1 9

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

Bunica când buna mea a fost luată de-ntuneric iar noi, copii, priveam la carnea rece a fost de parcă cerul a oftat o dată lung și s-a întunecat credeam că ploaia o să curețe și o să vindece pământul dar n-a plouat de atunci n-a mai plouat.

Marius Ganea

15 | A n u l 1 , n u m ă r u l 1 1 , n o i e m b r i e 2 0 1 9

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

marțianul evident voi merge pe marte mi-am luat bilet pentru marte și certificat de producător voi merge să cultiv cartofi pe marte abia acum după ce am învățat să curăț cartofi nu să-i țin în vitrină până atunci port în permanență doi-trei cartofi în buzunar poate vine marte la mine

Daniel Marian

16 | A n u l 1 , n u m ă r u l 1 1 , n o i e m b r i e 2 0 1 9

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

nu sunt poet locuiesc în lumea sentimentelor chiriaş într-un castel de vise descarc prin inimă lacrimi din izvorul dorului cum stelele povestesc lumina între două zile şi o întrebare nu sunt poet pentru că nu am muză sunt aici un fel de mamă însărcinată cu cerul din când în când printre lacrimi şi fericire nasc aceste sentimente Tudor Gheorghe Calotescu

17 | A n u l 1 , n u m ă r u l 1 1 , n o i e m b r i e 2 0 1 9

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

*

Spune-le tu, noapte, câtă lumină este în tine când vorbim amândoi.

Eu despre mine și ai mei, tu despre ale lumii.

Spune-mi tu, noapte, câtă lumină este în mine când tăcerea ta foșnește frunze primăvăratice sub bolți fără lună.

Mi-e sete cumplit.

Prea mulți fluturi la stâlpul electric.

Ce faci noapte?

Te duci să te culci?

Teo Cabel

18 | A n u l 1 , n u m ă r u l 1 1 , n o i e m b r i e 2 0 1 9

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

*

ne vom scrie ne vom scri' până ce degetele se vor topi se vor face aer se vor face fum se va scrie și nu vom ști cum s f â r ș i t...

Dan Ionel Dinu (din volumul în manuscris „Poeme de șoptit...”)

19 | A n u l 1 , n u m ă r u l 1 1 , n o i e m b r i e 2 0 1 9

Monitorul de poezie Colecţia de metafore

Seria 10 „era verde pe margini și în locul meu și în locul meu a rămas o bucată de noapte” - Lorena Craia „tata este ţărâna în care se-ngroapă pământul când moare...” - George Gîtlan „viaţa e ca un dans pe acoperişul lumii” - Tudor Gheorghe Calotescu „Poezia e un fum care mișcă poeții.” - Dan Căşuneanu „dintr-un apus în alt apus rănile pământului mi se răsucesc în sânge” - Valentin Irimia „tocmai am bricolat o prăjitură cu dovleac acum tot universul miroase a scorțișoară” - Carmen Maria Mecu „Stăm atârnați de vise Precum mărul de pom” - Diana Doina Dicianu „poeții își fac transfuzii cu singurătatea florilor” - Dragnea Gabriel „nu eşti poet, dacă nu te laşi rănit de orice atingi.” - Nicolae Tudor „când sunt singură îmi privesc cicatricile și timp de o clipă încep să mă doară” - Andreea Cărăușu

20 | A n u l 1 , n u m ă r u l 1 1 , n o i e m b r i e 2 0 1 9

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

În podul palmei

Când îţi miros podul palmei, Marea îşi găseşte rădăcini în mine. Țara ta sunt eu şi oraşul poate deveni suportabil chiar şi atunci Când cerșetorii te agasează şi maşinile te-ar putea transporta În timpuri asortate cu inimi curate şi cu viziuni idealiste.

Mâine ar putea ploua din nou, dar nici nu contează Fiindcă am să-mi cos un impermeabil din zâmbetul tău răzleţ, Voi tatua trotuarul cu paşi imprudenţi şi gesturi extravagante, Voi visa o plajă pustie şi îmbrăţişarea scoicilor ce nasc perle.

Andrada Ingrid Maran

21 | A n u l 1 , n u m ă r u l 1 1 , n o i e m b r i e 2 0 1 9

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

*

în faţa mea e o pălărie veche în care trecătorii aruncă bani privesc în jos şi văd fiecare om transformându-se după chipul şi asemănarea mea

Ofelia Prodan

22 | A n u l 1 , n u m ă r u l 1 1 , n o i e m b r i e 2 0 1 9

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

nimic memorabil

să plătești prețul poeziei fără să scrii măcar un vers genial să-ți toci mărunt ficatul rudele relațiile serviciul și să nu pui pe foaie nimic memorabil și când te gândești cât de departe a ajuns știința poți trece printr-un perete cu mâna goală cu ciorapii rupți cu gândul la ziua de mâine

Tudor Voicu

23 | A n u l 1 , n u m ă r u l 1 1 , n o i e m b r i e 2 0 1 9

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

* Afară plouă. În ochi, ploi.

Mi-e toamnă-n vene, plumb în suflet și-n glas simt o vocală mută cum sparge liniștea, c-un urlet iar nordu-și părăsește harta.

Afară plouă. În ochi, e tata.

Matiş Mariana

24 | A n u l 1 , n u m ă r u l 1 1 , n o i e m b r i e 2 0 1 9

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

Liftul din când în când liftul clădirii în care lucrez mă duce fără nicio explicație la subsol prin ușile deschise privesc tăcută o oglindă spartă atârnată de un perete câteva scaune pline de praf într-o dezordine adunate coli de hârtie trag o gură de aer stătut apoi dispar.

Irina Lazăr

25 | A n u l 1 , n u m ă r u l 1 1 , n o i e m b r i e 2 0 1 9

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

Teama în vis sunt crescător de cobre ziua orice fâşîit mă sperie frunzele toamna sâsâind pe asfalt purtate de vânt parcă un mort m-ar urmări pas cu pas să mă uit în urmă e un tic nervos deja teama ancestrală a omului singur trăieşte în mine mă trezesc cu o piatră în mână gata să ucid…

Mihai Ciobanu

26 | A n u l 1 , n u m ă r u l 1 1 , n o i e m b r i e 2 0 1 9

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

Când vârcolacii prind contur...

Din cornul lunii argintat Lumina pâlpâie-mprejur, Pădurea drumul a-ncurcat...

Privește-acum cu ochiul sur.

Nepricinoși stăteau gorunii Și frunza nu li se clintea.

Din cornul argintat al lunii Lumina peste ei cădea.

Dar vârcolacii-au prins contur, Iau luna-n colți și o strivesc.

Lumina albă curge-n jur, Bucăți din ea se risipesc...

Pădurea stearpă e în bernă Și vin securi s-o-mpuțineze, Să-i frângă platoșa eternă, Din rădăcină s-o reteze.

Argintul iernii cel mai dur Se-așterne-n crengile căzute.

Pădurii-i plânge ochiul sur De la atâtea răni durute.

27 | A n u l 1 , n u m ă r u l 1 1 , n o i e m b r i e 2 0 1 9

Monitorul de poezie

Nici luna n-o mai luminează, Vlăstari tot palizi cresc pe grui, Gorunii din mormânt oftează...

Cui i-a rămas pădurea...? Cui?

Maria Simion

28 | A n u l 1 , n u m ă r u l 1 1 , n o i e m b r i e 2 0 1 9

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

contingentul în tranșeu bunicul nu era claustrofob ca alții înjura printre dinți amărâta de viață scotocea în raniță după cremene și amnar răsucea o țigară și duhănea cu sete măsura din ochi terenul minat dintre obstacolele cu sârmă ghimpată și socotea cât păpușoi puteau scoate dacă treceau la treabă cu toții când tunurile ălorlalți trăgeau fără oprire el nu se arunca chircit în noroi cu urechile astupate se uita în sus la cerul senin și număra cocorii albi care zburau spre țările calde contigentul se-njumătățise dar bunicul cu țigara în colțul gurii spunea „s-au grăbit să se nuntească o parte dar mai este vreme să nuntim anul ăsta sau poate la anul sau celălalt an” după război s-a întors în satul lui și povestea în vreme ce răsucea o țigară că în viața lui nu a văzut cocori mai albi cer mai senin și pământ mai arat ca pe front puținii oameni veniți acasă îl priveau lung și gândeau cu tristețe că pentru mințile pierdute nu există proteză de lemn.

Lungeanu Vasile 29 | A n u l 1 , n u m ă r u l 1 1 , n o i e m b r i e 2 0 1 9

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

Rondel

Mă scurg în mitul cu un cap chelit De experiențe și de nefiresc De legiuiri în strigătul livresc Cu lut pe dinți și cu un mers jelit Urdori pe tâmple care s-au lipit Din strigătul dorinței de firesc Mă scurg în mitul cu un cap chelit De experiențe și de nefiresc Mustăți în zbateri vânt au unduit Pe slova ce cumetre o jelesc Nimic în burtă nu e la dospit Doar ger dintr-un preaplin nepămantesc Nimic în rugă nu pare firesc

Carmen Popescu

30 | A n u l 1 , n u m ă r u l 1 1 , n o i e m b r i e 2 0 1 9

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

* noi doi nu mai vorbim deloc asta e prima din restul zilelor până la sfârșit. bea niste lapte îți face bine, a zis cineva. aș bea dar vezi tu, inima nu dă lapte.

Diana Elena Găucă

31 | A n u l 1 , n u m ă r u l 1 1 , n o i e m b r i e 2 0 1 9

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

haiku treptele s-au dus poate că iarna asta n-o să le suie

Ioan Marinescu

32 | A n u l 1 , n u m ă r u l 1 1 , n o i e m b r i e 2 0 1 9

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

Poza galbenă

dintr-o poză galbenă mama mă strigă la masă iau mingea și fug pe scări pe oglinzi scriu din tavan cad bucăți imperfecte de cer împing ușa cu un avion de hârtie inima-mi scârție a om a căruță ai ajuns mă întreabă am ajuns îmi răspund fără umbră e prea mult drum și negru mult negru pe masă Viorel Crângașu

33 | A n u l 1 , n u m ă r u l 1 1 , n o i e m b r i e 2 0 1 9

Monitorul de poezie Resurse pentru globalizarea poeziei

Vânzător de vise de Salem Saleh Al Kawash Era o zi ploioasă Dar, deodată, ploile lui s-au oprit Soarele îngheţat a răsărit Îmbrățișându-i ziua Un vânzător de pe plajă vindea vise Pașii lui ba în sus, ba în jos Visele, visele O femeie bătrână a venit la el: O, Vânzătorule, vânzătorule, o, vânzătorule Am nevoie de zilele trecute Care au dispărut și nu s-au întors niciodată Am nevoie de medicamente pentru uitare Pentru vechile dureri reînnoite Oferă-mi şi mie un loc şi stai lângă mine „Închide ochii pentru un minut Imaginează-ți o plajă, nisip, castele Ascultă vocile valurilor Priveşte această fetiţă Mângâie-i codiţele Priveşte urmele lăsate de pași ei Ascult-o cântând: O, ploaie, fii mătușa mea Uită-te la petele de henna Din palmele ei şi spune-i Vino aici, fiica mea Visele, visele, vânzătorul, vânzătorul 34 | A n u l 1 , n u m ă r u l 1 1 , n o i e m b r i e 2 0 1 9

Monitorul de poezie

Am nevoie de bumbac moale, de două acadele De jucării și de păpuși Dar unde aş putea să mă joc cu ele?

Nu, nu am nevoie decât de o patrie În care să primesc vise gratuite Autoritate și compasiune Un acoperiş și un pat Cu mirosul de patrie” Vânzătorul a părăsit de mult locul dar ochii lui încă vorbesc Visele, visele, vi...

Călătorul de Abdul Salam Hejazi Imaginați-vă împreună cu mine O călătorie în ținutul lui Dumnezeu Cu meleaguri întinse dincolo de cât cuprind ochii Unde niciunul dintre noi nu suferă de sete și de pierderea speranței Previziunile noastre sunt mărunte Călcând pe calea supraviețuirii ne pierdem Visând la oaze îmbelşugate Şi umbră deasă Vă veţi întâlni cu o caravană și cu ghidul care caută dovezi Confuz, neștiind ce să facă De sete, pașii lui au devenit grei Iar el, căzut în adorație pe nisipul temător 35 | A n u l 1 , n u m ă r u l 1 1 , n o i e m b r i e 2 0 1 9

Monitorul de poezie

Cheamă, plin de regrete: „Ajută-mă, Doamne” Abia stăpânindu-și emoţia De acolo vede palmierii și umbrele lor Apa pură, strălucirea fructelor necoapte Atunci speranța renaşte în el Şi strigă cu voce tare: adio, tortură, iată apele pure Fructele necoapte, mâncarea, sănătatea, protejarea de moarte Adio, chin, o călătorie grea va începe Și cu ultima lui putere el aleargă spre oază Atunci vede însă că trupul său dispare Ca un miraj Vai, săracul călător N-a văzut şi restul călătoriei Toată experiența pe care am fi putut să o avem Cât de mult mi-au fugit gândurile de mine Am închis ochii și nu i-am mai văzut pașii Regret că m-a dezamăgit Prin fuga sa, nu şi-a păstrat cuvântul Gândurile mele se întorc înapoi la gânduri Am deschis ochii, căci nu voi mai accepta calea lui niciodată

Traducerile sunt realizate de scriitorul libian, Ibrahim Al Najmi, din cei doi poeţi libanezi care scriu în stilul „spoken poetry", după cum spune acesta. Ibrahim Al Najmi şi-a petrecut studenţia în ţara noastră şi este binecunoscut cititorilor de poezie din România şi din Libia pentru că a tradus numeroşi poeţi români în limba sa.

36 | A n u l 1 , n u m ă r u l 1 1 , n o i e m b r i e 2 0 1 9

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

zenonsens splina ferată trece de genuni/ genunchi regulamentar lotuşii stau în poziţia lotus precum ulise stă fur elise se un se personal care dă din coadă precum eşapamentul atunci cînd îl interogăm la bancomat + dromaderilor notredammi le repugnă weekendurerile* am neopleonasm satiric consecvent o (n)e(v)rotică elocinţă a sughiţului a ieşindului din cadavre împreună noaptea le paşte o lună uriaşă care îmi ascultă vertebrele cum 37 | A n u l 1 , n u m ă r u l 1 1 , n o i e m b r i e 2 0 1 9

Monitorul de poezie

se spală pe dinţi dureros de lipsit de zenonsens ca un taxi de cadavre ascult versuri în aurolacrimi mă preling pe obrajii de cauciuc ai muştelor emoţiile friabile se spală cu dero negru

#eCHT

38 | A n u l 1 , n u m ă r u l 1 1 , n o i e m b r i e 2 0 1 9

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

Vrăji să intre asistenta sexi cu bagheta hocus-pocus chiar dacă va fi din vată va da din aripi să vedeți cât este de viu aplaudați sunt porumbelul care va scoate un om din joben dați-mi o vrajă şi două sfori

Gabriela Ana Balan

39 | A n u l 1 , n u m ă r u l 1 1 , n o i e m b r i e 2 0 1 9

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

* Păsări de ceață se scurg lacrimă a bătrânului burg

Constantin Sârghiuță

40 | A n u l 1 , n u m ă r u l 1 1 , n o i e m b r i e 2 0 1 9

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

* Cu cenuşa făcută din capete de sfoară poţi să-i chemi înapoi pe cei care au murit de spînzurătoare cînd se face şi unde numai mama mea ştie cum se face şi cît doar tata Cu banii mărunţi furaţi de la tata din buzunar atunci cînd venea beat acasă şi nu mai ştia de el - uneori cădea şi se lovea la cap şi îl ţinea buba aia mult timp fără să se vindece îmi cumpăr şi azi chibrituri pe care le aprind aiurea mă uit la băţ cum arde printre cele două degete cu care îl ţin ca pe un steag de eşafod îmi vin spre suflet de la oul fierbinte, ascuţit solii mormoloci care înoată cu coada înainte de la mama ştiu să ţin în dulap lucruri rare, ascunse numai aşa am putut trăi pînă azi crezînd că am ceva în mine greu de găsit.

Marius Roşiu

41 | A n u l 1 , n u m ă r u l 1 1 , n o i e m b r i e 2 0 1 9

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

Fiecare toamnă Se căznește cu toate frunzele cu toți copacii cu toate canalele să ne învețe arta modernă teoria culorilor și mecanica fluidelor Dar noi trecem nepăsători cocoșați aplecați admirând curcubeele petelor de benzină fiindcă ne e dor de iluzii nefoșnitoare

Dan Dănilă

42 | A n u l 1 , n u m ă r u l 1 1 , n o i e m b r i e 2 0 1 9

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

Cum putem avea un președinte fără pată Mânjit din cap până-n picioare El e de-o singură culoare Iar cei naivi striga-vor: „Iată Un președinte fără pată!”

Nicu Gavrilovici

43 | A n u l 1 , n u m ă r u l 1 1 , n o i e m b r i e 2 0 1 9

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

haiku bătrânul luntraș o vâslă-ntorcând din cer frunzele moarte

Cecilia Birca

44 | A n u l 1 , n u m ă r u l 1 1 , n o i e m b r i e 2 0 1 9

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

* plângeam în trenuri și tramvaie că nu mai am prieteni că nu sunt iubită de nimeni că nu am un bărbat al meu dar când am coborât pământul se zdruncina tancurile-mi arătau calea focului cei ce m-au lăsat în urmă mă tem că au fost cei ce au luat din plin focurile de armă în piept. e bine. acum au simțit ca mine.

Gabriela eceoru

45 | A n u l 1 , n u m ă r u l 1 1 , n o i e m b r i e 2 0 1 9

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

Însuflețire odată ca niciodată am luat o piatră am pus-o în pieptul unei femei și a început să bată

George Gîtlan

46 | A n u l 1 , n u m ă r u l 1 1 , n o i e m b r i e 2 0 1 9

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

observatorul interiorul meu recitalul pe care nu-l aude nimeni părăsesc chipurile care mă iubesc pentru cele care mă inspiră imaginația drogul cu efect permanent m-am schimbat din animalul deghizat în om în animalul deghizat în om ce scrie versuri sunt observatorul lumii distrugătorul propriei persoane

Antonio Doda

47 | A n u l 1 , n u m ă r u l 1 1 , n o i e m b r i e 2 0 1 9

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

Inimi obosite tic-tac-ul se-așază pe inimi obosite clepsidra strangulată la mijloc penibil măsoară desăvârșirea timpului pierdut un început la nesfârșit perpetuare jucăușă În măreția ta ești prefăcut Tic Tac Mut exact ca la șah-mat

Corina Zupcău

48 | A n u l 1 , n u m ă r u l 1 1 , n o i e m b r i e 2 0 1 9

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

Ei O foaie albă, fără de probleme Sau matematici greu de înțeles E locul unde eu îmi scriu catrene Și dau un sens direcției de mers.

Dacă natura este toată știință Și viața însăși crede-n rezolvări Ce-ar fi ca timpul să ne fie casă Și noi, poeții, să trăim în nori.

Iar la răstimp de întrebări, Să ne prelingem, să fim cântul unei mări...

Bogdana Irina Pătrănjan

49 | A n u l 1 , n u m ă r u l 1 1 , n o i e m b r i e 2 0 1 9

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

Oglinda goală Zicere: Ţes păianjenii sub grindă Pânză neagră pe oglindă.

Mai sunt aici? Încă exist?

Culeg un licăr prins în smoală.

Biet licurici, Stinsu-te-ai trist, Privesc oglinda, este goală!

Ovidiu Oana-Pârâu

50 | A n u l 1 , n u m ă r u l 1 1 , n o i e m b r i e 2 0 1 9

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

haiku liniștea nopții – se-aud omizile cum rod razele lunii

Florin C. Ciobica

51 | A n u l 1 , n u m ă r u l 1 1 , n o i e m b r i e 2 0 1 9

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

* Am avut ocazia să întâlnesc câțiva câini Ultimul nu s-a împrietenit nu a mâncat saleuri cu rom și cola nu a dat din coadă decât rar Ce să fac eu lângă un câine fără coadă pretențios la mâncare și băutură Am stat o vreme i-am facut poze până când bateria a cedat și am auzit vântul

Nick ăgădar

52 | A n u l 1 , n u m ă r u l 1 1 , n o i e m b r i e 2 0 1 9

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

* La cinci dimineața orașul nu strivește oamenii.

Mă scoți la o cafea, două lingurițe de zahăr și puțină scorțișoară.

Un disc de-a lui Springsteen, îmi încolăcesc brațele de perna ta.

Stația de metrou de la capătul lumii, muzica din căști mă fură. Înghit în sec, „haide că nu-mi plac dulcegăriile!”

Păpușa de cârpă, sânii goi și paharul spart, Am ascuns cioburile sub pat după ce m-am tăiat la deget.

La cinci dimineața pantofii mă strâng, carne vie la călcâie. Îmi repet că e ultima dată când îi port.

Coapse învinețite, buze crăpate și gol. Înăuntru, mai ales acolo.

Singurătatea înghite oamenii la cinci dimineața.

Ştefania Mihai

53 | A n u l 1 , n u m ă r u l 1 1 , n o i e m b r i e 2 0 1 9

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

*

am ales să îmi bat joc de viața asta dacă tot mă așteaptă nemurirea îmi voi dona averea pentru a se descoperi leacul împotriva dragostei spitalele sunt pline de cardiaci mutați după orele de vizită în capele s-a ajuns prea departe cu locurile de veci până în miezul pământului

Vlad Mușat

54 | A n u l 1 , n u m ă r u l 1 1 , n o i e m b r i e 2 0 1 9

Monitorul de poezie Poeţi – In memoriam

„Eu n-am făcut niciodată oameni de zăpadă… eu am făcut femei de zăpadă ce n-aşteptau primăvara ca să se topească…” „Spune-mi ce poţi să vezi, tu, cu ochii tăi crescuţi în pământ laolaltă cu iarba” „Pe o streaşină pisica precum un semn de întrebare al ploii” „Christmas blue Văzute de la al treilea etaj, palmele tale lăsau umbre atât de mari, încât o pasare a început să cânte crezând că vine zăpada.

Eu nu mai văd nimic.

Iubito, mie să-mi faci supa albastră!”

Traian T. Coșovei (n. 28 noiembrie 1954, Polovragi, județul Gorj - d. 1 ianuarie 2014, București)

55 | A n u l 1 , n u m ă r u l 1 1 , n o i e m b r i e 2 0 1 9

Monitorul de poezie Interviuri cu poeţi

„Poetul e un mărturisitor al vremii sale…”

Interviu cu poetul Robert Şerban Robert Şerban (n. 1970, la Turnu Severin) este scriitor, jurnalist și editor. Absolvent al Facultăţii de Arte şi Design şi al Facultăţii de Construcţii, ambele din Timișoara, oraș în care trăiește.

Este președintele Festivalului Internațional de Literatură de la Timișoara.

Realizator și moderator al emisiunii culturale Piper pe limbă, difuzată de TVR Timișoara și TVR 3, și redactor al revistei Orizont.

A publicat mai multe cărți de beletristică, majoritatea de poezie, pentru care a primit mai multe premii literare. Cea mai recentă carte de poezie a sa este Tehnici de camuflaj (ed. Tracus Arte, 2018).

A fost invitat la festivaluri internaționale de literatură și a susținut lecturi publice din creația sa în Serbia, Germania, Elveția, Austria, Ungaria, Israel, Polonia, Ucraina, Cehia, Marea Britanie, Spania, Portugalia, Belgia, Danemarca, China.

Poeziile i-au apărut în antologii, publicații ori volume proprii în limbile germană, sârbă, maghiară, poloneză, cehă, engleză, spaniolă, franceză, italiană, olandeză, macedoneană, daneză, norvegiană, ebraică, suedeză, arabă, ucrainiană, idiș etc.

56 | A n u l 1 , n u m ă r u l 1 1 , n o i e m b r i e 2 0 1 9

Monitorul de poezie

-Robert Şerban, îţi mulţumesc pentru faptul că ai acceptat să-mi acorzi acest interviu pentru revista Monitorul de poezie – citeşti această publicaţie? ai abservat probabil că apar numeroase reviste online şi altele dispar foarte repede, din ce cauză crezi că se întâmplă toate acestea, cum vezi tu fenomenul?

Mulțumesc pentru invitația la dialog, Daniela. Sunt, de pe la 1415 ani, cititor de presă literară. Am avut șansa ca taică-meu să cumpere aproape toate revistele ce apăreau în anii ’80, în România, și să-mi spună un secret: lucrurile noi din literatură se găsesc mai întâi prin reviste. Iar curiozitatea pe care mi-a stârnit-o atunci, mi-a rămas activă și azi. Parcurg Monitorul de poezie fiindcă mă intereseză atât poezia, cât și cum gândesc cei care o scriu.

Fenomenul acesta de magie, cam neagră, cu apariții și dispariții de reviste, e trist. Scriitorii vor să fie citiţi, vor să ştie cât mai multă lume despre ei, despre literatura lor. E firesc aşa, nu? Şi oricât ar publica, oricât ar fi de prezenţi, de glorioşi, premiaţi, aplaudaţi, fotografiați, ei tot cred că nu e suficient, tot consideră că merită şi mai mult, cât mai mult, totul. Şi în alte arte e cam la fel. Cunosc un caz (de manual!) din artele vizuale: un artist timişorean, extraordinar de bun, dar niciodată satisfăcut de intensitatea luminilor din reflectoarele puse pe el. Mai vrea încă şi încă, pe toate, dacă s-ar putea, chiar și veiozele de pe noptiere. Și are deja o vârstă, te-ai aștepta ca vanitatea să i se mai stâmpere, să se mai relaxeze în fața eternității care-l așteaptă. O, nu! Nu i-ai rostit numele, ești inamicul lui. I-ai rostit numele și nu i l-ai pus în capul listei, îi ești dușman. Asta n-ar fi nimic, dar e convins că se complotează împotriva sa, că se fac strategii desubminare a posterității, a nemuririi.

57 | A n u l 1 , n u m ă r u l 1 1 , n o i e m b r i e 2 0 1 9

Monitorul de poezie

Sunt din ăștia și prin lumea literară. Uneori mi se pare că fiecare scriitor vrea să aibă revista lui. Și nici nu e chiar așa complicat, până la urmă. Și atunci începe micul trafic de influență: mă publici, te public. Scrii despre mine, apare și la mine pe site o cronică despre tine. Îl publici și pe văru-meu, îți public și eu nora. Începe jocul. Doar că mai trebuie făcute și unele plăți. Cele în lei. Fie la tipar, fie la cel care întreține siteul. Și când nu sunt bani, dispare și revista. În fond, e bine că sunt multe publicații, poți alege, nu te obligă nimeni să le citești dacă sunt proaste.

Libertatea presei să trăiască!

-se spune că lumea nu mai citeşte, că tinerii, în general nu citesc, însă eu cred că nu au cu toţii libertatea şi abilitatea de a-şi alege o carte bună (ştim că sunt obligaţi de programa şcolară să citească autori impuşi) - dar, trecând dincolo de aceste considerente, spune-mi, te rog, din prisma cititorului şi a prezentatorului de carte bună, care crezi că sunt elementele de care trebuie să se ţină seama în alegerea unei cărţi, ce te face să apreciezi sau nu o carte? Înainte de a-ți răspunde la întrebare, fac o constatare: viața cărților e tot mai scurtă. Și nu doar dezinteresul pentru lectură generează asta, ci și competiția între edituri. Lupta pentru a aduce titluri cât mai noi, cât mai bune și cât mai multe. O carte a ajuns să trăiască o jumătate de an, cât de la un târg la altul. De la Bookfest, la Gaudeamus. Rareori vezi un titlu apărut cu un an în urmă pe standul unei edituri la târgul din... noul an. Editorii își „împing” noutățile două-trei-patru luni: care prind, bine, care nu, ghinion, trebuie pregătite următoarele. Iar paradoxul face ca inclusiv editorii să-și înăbușe propriile titluri cu cele nou venite.

58 | A n u l 1 , n u m ă r u l 1 1 , n o i e m b r i e 2 0 1 9

Monitorul de poezie

Bătaia pentru noutate usucă repede cărțile, fie că sunt traduceri, fie, mai ales, că sunt semnate de scriitorii autohtoni.

Tirajele sunt mici, cărțile sunt dese. Oamenii ce lucrează în PR-ul editurilor sunt puțini, nu fac față numărului mare de titluri pe care trebuie să le promoveze, iar instituțiile care mai promovau cărți s-au tot împuținat. Ziarele nu mai scriu, revistele sunt atente, cu precădere, la noutățile semnate de prietenii și amicii din zona de interes a liderilor lor și a apropiaților acestora (cine citește presa culturală de la noi știe prea bine despre ce vorbesc, fiindcă există lumi literare paralele între ele), televiziunile au rărit emisiunile culturale, radiourile – cu excepția Radio România Cultural și, poate, a studiourilor teritoriale ce țin de Radio România – nu sunt decât vag curioase de lumea cărții. Așa că au rămas siteurile și Facebook-ul. Și scriitorul. Care dacă nu își promovează singurel cartea, a cam publicat-o degeaba. Mă întorc la întrebare, după această lungă și, poate, tristă constatare.

O carte nouă o poţi descoperi pe cont propriu, din noroc, intrând în librărie şi deschizând-o. Citeşti, iar dacă te prinde, e a ta. Sau, o altă variantă, ajungi la ea prin alţii, cititori-prieteni în al cărui gust literar ai încredere. Pot să fie critici literari, ale căror cronici de prin reviste te-au convins și mergi pe mâna lor. Pot să fie oameni care pur şi simplu citesc şi și-au format un sistem de evaluare pus la punct. Cred că e destul de simplu să nu-ți mai pierzi timpul cu cărți proaste, să nu mai fie nevoie să „duci” 100 de pagini și să speri că, poate-poate, autorul își va da, cum se spune, cam barbar, drumul.

Musai să pun un accent. Pentru un cititor ahtiat, cum mă consider că sunt, editurile de la noi fac minuni: pe de o parte, publică tot mai mulți autori români, pe de altă parte, traduc 59 | A n u l 1 , n u m ă r u l 1 1 , n o i e m b r i e 2 0 1 9

Monitorul de poezie

cărți grozave ce apar în străinătate. Cum îți dai seama de o carte că merită investiția (iată un cuvânt capitalist, de răsunet)? Cred că la fel ca la oameni: schimbi câteva cuvinte cu el, îl privești, îl cercetezi, îl asculți, îi pui o întrebare, două, și îți cam afli ce-i poate pielea. Așa-i și cu cartea: citești câteva pagini, chiar pe sărite, iar intuiția nu te poate înșela. Și dacă nu ești convins că te-a convins, intri pe internet și mai aduni informație. Dar eu cred că dragostea de carte, la prima vedere, există.

-îţi mai aminteşti care a fost primul cititor al primei tale cărţi?

Nu... Probabil prietena mea de atunci, de la 24 de ani. Eram încă student şi ea era cea căreia îi citeam prima dată ce scriam. Sau tata, cu care fac și azi schimb de manuscrise. Adică, ne citim unul altuia cărțile înainte de a le publica.

-care este cartea pe care o preferi dintre cărţile scrise de tine? de ce? „Tehnici de camuflaj”, cea mai recentă dintre ele. Dar şi „Ascuns în transparenţă” e o carte la care ţin foarte mult, fiindcă e nu doar o carte de poezie, ci şi un album de artă, ea fiind gândită şi pusă în pagini de artistul vizual Pavel Vereş, prietenul meu. Însă și „Cinema la mine-acasă”, care a apărut în a doua ediție, recent, la editura Tracus Arte, și pe care am scris-o într-o rezidență literară la Krems, în Austria, acum vreo 15 ani. Fiecare carte e un document în care am salvat ceva important din viața mea de până atunci. Poate că de asta ne simțim mai atașați de cea mai recentă carte, fiindcă, într-un fel, am salvat în ea și lumea, lumea noastră.

60 | A n u l 1 , n u m ă r u l 1 1 , n o i e m b r i e 2 0 1 9

Monitorul de poezie

-publicul îţi validează statutul de scriitor?

Dacă îţi cumpără cărţile, dacă te citeşte, dacă vine la lansările pe care le faci din proprie inițiativă, la lecturile publice pe care le ai, dacă te opreşte pe stradă să te întrebe ce-ai vrut să spui cu un vers sau altul, cred da. Publicul face parte din viața unui scriitor, dar poți să fii scriitor și fără public. Cel mai sănătos e să nu te gândești deloc la el când scrii. Însă dacă te hotărăști să publici, n-ar fi rău să îl ai în vedere.

-e vremea prielnică poeziei, Robert, ce crezi? are ea spaţiul necesar să se manifeste sau se află pe terenuri mişcătoare? e îndeajuns promovată literatura de calitate?

Doar nu-i război, să stai cu spaima-n suflet, ori cu arma la piept, ori ascuns pe te miri unde. Da, e un timp OK pentru poezie. De fapt, poezie se scrie în/pe orice vreme, oricât de îngrozitoare, de potrivnică. Poetul e și un mărturisitor al vremii sale, dragă Daniela, cum bine știi.

Cine simte că are nevoie de poezie – nu doar sub formă scrisă –, o poate găsi destul de lesne, ochi să ai ca s-o vezi. O găsești și pe Facebook, nu doar în librării. O vezi și pe geam, nu doar la TV. E la tine în inimă, însă trebuie să mai stai și locului, ca să o auzi.

Vremea e prielnică poeziei, dar poezia nu mai e prielnică vremii.

Suntem prinși tot timpul în fel de fel de obligații, alergăm de dimineața până noaptea, când picăm lați în fața ecranelor mari sau mici. Poezia cere nu doar tihnă pentru lectură, ci și pentru introspecție, pentru reflecție, pentru uitatul acela atât de necesar în tavan. Cine mai are vreme de așa ceva?

61 | A n u l 1 , n u m ă r u l 1 1 , n o i e m b r i e 2 0 1 9

Monitorul de poezie

-încotro crezi că se îndreaptă literatura contemporană?

Nu știu, bine ar fi să știe cineva și să anunțe, la un moment dat.

Mi-e limpede, însă, că se citește tot mai puțin în lumea asta, nu doar la noi. Se va citi și mai puțin, lectura cere un timp ce va fi tot mai greu de găsit, cere o atenție de lungă durată, tot mai complicat de oferit. Mutațiile care se produc – la unii mai profunde, la alții mai superficiale – în această epocă a zappingului, a căutării continue de nou, a ecranelor care se mișcă permanent, care se împart în două, în patru, în 24, a circulației dintr-un loc în altul, cu treabă sau fără, a telefoanelor fără de care nu pleci de acasă, vor influența evident literatura, cititul și scrisul. De povești va fi nevoie, și de poezie, oamenii vor scrie, se scrie enorm azi, pare că toată lumea scrie, dar tot mai puțini sunt interesați de scrisul altora. Dovada? Tirajele mici ale cărților de poezie, 200-300 de exemplare, care zac nevândute cu anii. Poeții nu citesc alți poeți. Dar se va scrie, n-am niciun dubiu. O să citească roboții, de ce nu. Sau o să ne pună pe noi să le citim, dacă nu vrem să o încurcăm.

-„Tata, eu glumesc serios!” este un volum excelent în care ai adunat replicile haioase ale lui Tudor, ai vrut să păstrezi şi le-ai notat sub denumirea „tudorisme” (ştiu că le-ai publicat şi pe facebook pentru că le-am citit mereu cu plăcere); povesteşte-mi, te rog, despre acest volum - eu am fost la lansarea acestuia, lam cunoscut pe fiul tău, am obţinut şi autograf de la el, cum sau întâmplat lucrurile mai departe? mai scrie Tudor? îl îndemni spre scris?

62 | A n u l 1 , n u m ă r u l 1 1 , n o i e m b r i e 2 0 1 9

Monitorul de poezie

Mulțumesc că mă întrebi despre cartea lui și mă bucur că ți-a plăcut. Cum bine ai observat, eu doar am adunat replicile lui Tudor. Asta după ce le-am transcris, încă de când el avea mai puțin de doi ani și spunea lucruri care mă distrau, și nu doar pe mine, ci pe toți cei din jurul lui. Ca să nu le pierd, să nu le uit, le-am pus pe Facebook, le-am publicat în rubrica pe care am avut-o câțiva ani în „Orizont”, Jurnal din anii crizei. În 2013, când el a împlinit doi ani, iar sora lui, Crina, șase ani, între mama lor și mine a intervenit divorțul. Dar, apoi, până a împlinit șapte ani, am fost atent la ceea ce spune, cum spune, și de câte ori scotea câte-o perlă, o notam. Uite așa s-au strâns câteva zeci (mă gândesc câte s-or fi pierdut…). O mulțime de prieteni m-a îndemnat să le public într-o carte, și a tot insistat, încât l-am întrebat pe Tudor dacă el ar vrea asta. N-a zis da din prima, dar nici greu nu mi-a fost să-l conving, explicându-i că o carte rămâne și că, atunci când va crește, ar putea să se vadă în ea, să zâmbească, să-și amintească una, alta. Fiind el o fire pragmatică, m-a întrebat despre drepturile de autor. I-am spus că dacă se va vinde cartea, o parte din banii pe care îi va primi o să-i pun întrun cont al lui (ceea ce am și făcut, căci s-a vândut), iar cu cealaltă parte o să cumpărăm cadouri pentru 20 de copii de la o casă de copii și o să le ducem de Crăciun (ceea ce am și făcut, iar el a văzut că există și copii ai căror părinți fie sunt departe de ei, fie nu există deloc în viața lor). Cartea a apărut când a împlinit Tudor 8 ani, a fost ca un dar de ziua lui. Îi notez în continuare perlele, iar uneori, cu acceptul lui, mai postez pe FB. Poate, cine știe, va fi un nou volum. E multă poezie în modul în care copiii văd lumea, e prospețime, e o percepție, uneori, magică, cu alte reguli decât cele pe care le știm noi, adulții. De fapt, nu sunt reguli, sunt legăturile cu Edenul care ies, prin vocea lor, prin 63 | A n u l 1 , n u m ă r u l 1 1 , n o i e m b r i e 2 0 1 9

Monitorul de poezie

gesturile lor, la iveală. Îl îndemn pe Tudor să scrie, să picteze, să cânte, și le face pe toate, dar el vrea să se facă IT-ist, nu artist. Își va alege singur profesia, datoria mea e să le deschid, lui și Crinei, ferestre cât mai numeroase, ca să vadă prin ele cât mai mult, să cunoască lumea, să știe cât mai multe.

-fiica ta, Crina, ce preocupări are?

Crina are fire de artistă, citeşte, pictează, dar joacă și basket, o place pe profa ei de română, învaţă singură spaniola, preferă geometria algebrei, îi plac animalele, în special câinii (a avut 6, la un moment dat!), visează să călătorească, dar încă îi e teamă să zboare cu avionul, face scenete de teatru pline de haz (iar când partener îi e Tudor, râdem de ne prăpădim). E o fată sensibilă ce a devenit o domnișoară care acuși, în 2 februarie 2020, împlinește, spre uimirea și bucuria mea, 13 ani. Nu-mi vine să cred, mai ales că mai are un cap și mă ajunge, draga tatei. Și nus mititel, bat în 1,80.

-ce crezi că este mai potrivit ca un părinte să transmită copilului său şi când trebuie făcută alegerea? există un anume tip de relaţie părinte-copil care trebuie abordată în aşa fel ca lucrurile de perspectivă să se contureze normal şi fără deficit de comunicare pentru fiecare dintre cele două părţi? ca părinte, care sunt valorile după care te ghidezi? Și fără să-și propună, un părinte transmite, prin cam tot ceea ce face, informații copilului său. Unele pot să conteze, altele nu.

Unele se lipesc, altele trec neobservate. Mecanismele transferului sunt sofisticate, fiindcă fiecare om are sensibilități, 64 | A n u l 1 , n u m ă r u l 1 1 , n o i e m b r i e 2 0 1 9

Monitorul de poezie

curiozități, interese, subconștient. Eu caut să fac bine și să fiu bun. Nu ca să mă dau exemplu copiilor, ci fiindcă așa trebuie să fie omul, bun. Le mai și spun asta lui Tudor și Crinei, e bine să și audă, nu doar să vadă și să simtă. Menirea asta umană, de a face bine și de a fi bun, sper să fie transferată copiilor mei.

-una dintre cărţile tale foarte dragi mie, Puţin sub linie, care a primit şi Premiul pentru poezie din partea Radio România Cultural (am fost în sală la acel eveniment de decernare a premiilor), tratează teme foarte sensibile, despre care mulţi dintre noi vorbim cu o oarecare reţinere sau nu vorbim deloc, mă refer la frică, la moarte, chiar şi la unele aspecte tabu ale vieţii …are scrisul rol terapeutic pentru înlăturarea acestor temeri? ce legătură este între poet şi toate acestea, după părerea ta? crezi că se confruntă el cu un aspect mai puţin confortabil prin intermediul scrisului?

Nu scriu impus, la temă, la subiect. Eu nu fac proiecte, ci scriu poezii. Poezie. Se întâmplă ca unele dintre ele să dea seama despre anumite obsesii. Mi-e complicat să-mi analizez modul în care scriu, nici nu mă prea interesează asta. Important, în scris, e actul recitirii. E revenirea la rațional, la privirea critică, rea, cea care decide dacă în pagina respectivă e poezie sau nu. Energia scrisului vine și din autodevorare. Îți ești propria harnă, faci poezie din tine însuți, pe tine însuți. Ești întocmai ca acel chirurg care s-a operat singur, fiindcă n-avea încotro. Poate că și noi, cei care scriem, facem asta fiindcă n-avem încotro. Însă nimeni nu ne obligă să și publicăm. Când publici intervine riscul. Cel al ridicolului, în primul rând. Care e enorm, uneori de nesuportat.

65 | A n u l 1 , n u m ă r u l 1 1 , n o i e m b r i e 2 0 1 9

Monitorul de poezie

-preiei teme, mostre de gândire sau conflicte din jurul tău ca să le transpui apoi în poezie?

Poezia e şi revoltă, şi mărturisire, şi protest, și istorie personală, și pacificatoare. Scriu fiindcă văd sau îmi amintesc gesturi care mă intrigă sau mă emoționează și nu vreau să le uit, fiindcă imaginația îmi furnizează tot felul de „faze” care mă miră și mă uimesc, scriu fiindcă astfel îmi pare că viața are și mai multă noimă, și mai mult sens. Uneori, îmi propun să fixez în scris o secvenţă, să o retrăiesc, povestind-o. Se întâmplă, deseori, ca imaginaţia să intervină şi să deturneze adevărul din teren, secvența. Dar e grozav asta, fiindcă nu scriu știri, nici relatări, ci încerc să fac, dacă-mi este permis cuvântul, artă. Or, arta înseamnă această grozavă alchimie între realitate şi propria noastră persoană, între imaginar și noi, între un om și altul.

Poezia e o stare de pândă: aștept, cu creionul în mână, să se întâmple ceva în mintea mea. Și, uneori, încep să scriu. Alteori, doar desenez.

-spune-mi, te rog, Robert, care sunt stările prin care treci atunci când începi lucrul la un volum de versuri, la o poezie, de fapt? ai anumite tabieturi? unde scrii, există un loc anume în care te simţi confortabil? există ceva deosebit ce-ţi oferă scrisul, o stare prin care nu mai treci în alte împrejurări?

Nu cred că mi-am propus vreodată să scriu o carte de poezie.

Nu-mi amintesc să-mi fi zis: gata, hai să dau un volum de versuri, ar fi cazul, n-am mai publicat de mult timp. Abia privind retrospectiv constat că am scris la o carte sau la alta într-un interval oarecare de timp. O carte e gata când ceea ce tocmai 66 | A n u l 1 , n u m ă r u l 1 1 , n o i e m b r i e 2 0 1 9

Monitorul de poezie

scriu se îndepărtează flagrant de ultimile poezii, când cele mai recente texte nu mai seamănă cu cele câteva zeci pe care le-am aşternut în ultimii 3-4 ani, să zicem. Când există o relaţie firească între mai multe poeme, iar ele se cer, cumva, împreună, când dau seama unele despre altele. Cu vârsta mi-am pierdut tabieturile. Cred că unul singur mi-a mai rămas, cititul de poezie, care mi-e și cel mai puternic impuls pentru scris.

-are poezia implicaţii sociale, crezi că ar putea constitui bază pentru modelarea unui caracter, ar putea ajuta la o ieşire din impas, ţi s-a întâmplat să vezi că poezia a schimbat pe cineva?

Poezia poate avea un impact foarte puternic. Ea spune anumite lucruri extrem de concis, de surprinzător şi de puternic. Poezia poate să fie năucitoare, aşa cum e un expresso italian, care nu doar că are un gust formidabil, o aromă minunată, dar te şi trezeşte, îţi dă energie, te lansează. Poezia poate face minuni, cum niciun alt gen literar nu poate. Cum alte arte nu pot. Nici măcar muzica. Doar că toate lucrurile să funcționeze e nevoie și de un context propice, e nevoie de o cerere, de un orizont de aștepare. Dacă poezia a schimbat pe cineva? Dacă mă uit mai bine la mine, cred că da, a schimbat.

-încalci reguli vreodată, Robert? treci dincolo de limite în ceea ce priveşte scrisul? faci compromisuri?

Scriu cum ştiu şi despre ce ştiu. Despre ce vreau să aflu. Și, bineînțeles, că aflu altceva. Nu am în minte planul vreunei poezii, ar fi culmea! Aproape totul e hazard. Ca-n jazz. Dar cum de se întâmplă că neştiinţa a ceea ce voi scrie să aibă finalitatea într-o poezie, cu o logică, o poveste, cu emoţii, zău că nu ştiu.

67 | A n u l 1 , n u m ă r u l 1 1 , n o i e m b r i e 2 0 1 9

Monitorul de poezie

Trec tot timpul de limite fiindcă habar nu am unde şi care sunt ele. Compromisuri? Faptul că public, uneori, ceea ce scriu, e un mare compromis.

-există multe personalităţi culturale, valoroase pe care tu, ca jurnalist cultural, le aduci în faţa publicului; cum reacţionează acesta? sunt convinsă că audienţele emisiunilor tale de dialog cultural sunt dintre cele mai bune, eu însămi rar ratez Piper pe limbă, cum reacţionează oamenii cu care interacţionezi, tinerii care au continuu nevoie de modele, ce spun ei?

Nu vreau să exagerez, Piper pe limbă e, totuși, o emisiune de dialoguri culturale, nu e un show. Cultura are un public relativ restrâns. Apoi, nici eu nu am mers, cu emisiunea asta, pe o direcție comodă. Am preferat să nu invit doar vedetele culturale, care fac audiență, ci, mai ales, oameni de cultură mai puțini vizibili, mai puțini mediatizați, dar foarte buni, inteligenți și originali. Fie că sunt poeți, eseiști, prozatori, critici literari, artiști vizuali, actori, regizori, profesori, muzicieni, i-am ales pentru calitatea lor intelectuală și, nu în ultimul rând, umană.

Fiindcă inclusiv cei aproape deloc cunoscuți, tineri, încă, pot deveni modele dacă sunt puși în valoare și le dai șansa să se afirme, să se arate. Televizunea încă mai oferă astfel de oportunități, iar eu îmi doresc și asta să însemne Piper pe limbă.

-care sunt criteriile după care se identifică un scriitor bun? are un rol determinant critica literară aici, avem critici literari de ale căror recomandări ar trebui să ţinem seama sau publicul şi numărul de cărţi vândute îi delimitează pe cei buni de ceilalţi mai puţin buni?

68 | A n u l 1 , n u m ă r u l 1 1 , n o i e m b r i e 2 0 1 9

Monitorul de poezie

Un scriitor bun e validat atât de publicul care îi caută și îi citește cărțile, dar și de cititorii profesioniști, care sunt criticii literari și jurnaliștii culturali. Clar că Sandra Brown are (sau avea?) cititori cu nemiluita, dar e tot la fel de cert că literatura ei e una de consum, un fel de hamurgheri literari. Partea tristă e că sunt tot mai puțini critici de întâmpinare, iar revistele nu se mai înghesuie să publice cronici și recenzii. Lumea literară – formată din scriitori, jurnaliști culturali, criticii care mai știu ce se întâmplă pe piața cărții de la noi, care mai citesc și literatură tânără, care încearcă să o înțeleagă, librari, editori – validează și ea scriitorii. Pe de altă parte, trăim un timp în care filtrele se subțiază și dispar, în care oricine poate să-și spună pictor, actor, scamator, poet, regizor. Ba chiar și medic. N-ați văzut: profesează oameni care n-au diplomă în Medicină. Sau au una falsă. Și e vorba despre viață și moarte, nu despre arte. În arte se cam poate petrece orice. Nu știu dacă e bine că-i așa. Astăzi, dacă ceea ce faci stârnește interesul, înseamnă că ești bun. Ori ești impostor?

-ai vrea să încheiem acest interviu cu nişte versuri dragi ţie, cu o frază ce-ţi place mult?

Iată la ce mă gândesc! între locul nașterii și locul morții ca o barieră crucea lui Hristos interviu realizat de Daniela Toma

69 | A n u l 1 , n u m ă r u l 1 1 , n o i e m b r i e 2 0 1 9

Monitorul de poezie Semnal - carte de poezie

Despre un „roman de pove-ştiri în versuri" Am primit volumul de poezii „nuduri şi semne”, semnat de Ionuţ Calotă, carte premiată recent la Festivalul Internaţional „Titel Constantinescu”, Râmnicu Sărat, 2019, şi publicată la editura Rafet.

Volumul acesta, subintitulat „roman de pove-ştiri în versuri”, probabil că îi va scandaliza pe unii, iar pe alţii îi va incita, oricum nimănui nu-i va rămâne indifferent, mai ales dacă vom încerca să ne eliberăm de convenţii.

Ne confruntăm în conţinutul lui cu o realitate viscerală, denaturată de ciocniri sentimentale, cu stări alienante, într-o simbolistică tensionată care dematerializează mediul în care supravieţuim şi care încearcă să demistifice stereotipurile cotidiene. Suntem conectaţi la sugestii stilistice, la întâmplări halucinante, cu care aparent ne-am complăcut deja, fără să ne dăm seama. În multe versuri găsim sugestii subtile, ce vibrează în interior, dar şi melancolii descrise convulsiv…

Titlul la care cartea face referire, Noduri şi semne, apare în 1980, când postmodernismul prinde deja rădăcini şi pune la cale înlocuirea lui Nichita de pe soclu, lucru reuşit oarecum începând cu anii douămiişti.

Se pare că autorul, Ionuţ Calotă, se îndreaptă către altă direcție faţă de cea din volumul de debut, „cum să supravieţuieşti în dragoste”, e măcinat de alte obsesii care nu îi dau pace, speculând alte dispute sociale, explorând mai mult decât expunând.

70 | A n u l 1 , n u m ă r u l 1 1 , n o i e m b r i e 2 0 1 9

Monitorul de poezie

Suntem surprinşi în cartea de faţă în interiorul unei lumi a deziluziilor, camuflată sub sclipiciul supraofertelor, în care individualitatea se diluează, este supusă şi formatată. „Nudurile” dintre pagini fac tot posibilul să dezarmonizeze fluxul lecturii, să introducă momente reflexive, fragmente cu o voluptate interioară pregnantă. Ele încearcă să debanalizeze pauzele de respiraţie dintre poezii cu colaje decupate aparent din alte dimensiuni poetice. În ciuda acestor încercări subtextuale, combinate cu desene, totuşi echilibrul cărţii se menţine, ba chiar face ca poeziile să devină vizuale, creând senzaţii tridimensionale.

Magaie, personajul acestei cărţi, afişează o nuditate indestructibilă a simţurilor, el face însă eforturi să se adapteze, chiar să se autodevoreze, să treacă de dominaţia superstiţiilor spre desluşirea propriilor forţe. El îşi dezvăluie treptat nenumăratele chipuri, înfăţişările stridente sau doar confuze şi devine un personaj memorabil, care lasă urme în trecerea sa prin mintea cititorului: „Magaie se transformă / într-o statuie de gheaţă / paşii lui trec prin noi / ca o fisură / în timp ce inima lui goală ticăie / ca o bombă cu ceas”. Magaie apare şi pe prima copertă, un trup cu mai multe mâini, asemenea unui elicopter care taie felii din viaţă şi le prezintă în secvenţe desfăşurate în paginile cărţii. L-am găsit astfel pe Magaie în mall, la supermarket, în spital, pe patul de operaţie, la mare, în camping, la miting, pe stradă sau în casă la el ori în armata obligatorie pe care o consideră o închisoare la care a fost condamnat nevinovat. L-am descoperit în diverse ipostaze ale vârstei sale, trecând prin diferite bucle temporale, de la adolescentul care eşuează în prima lui tentativă de a face dragoste până la bătrânul care începe să uite tot ce a învăţat de71 | A n u l 1 , n u m ă r u l 1 1 , n o i e m b r i e 2 0 1 9

Monitorul de poezie

a lungul vieţii; l-am regăsit în amintiri emoţionante cu bunicii sau părinţii sau în surprinzătoare poveşti de dragoste: „el îşi pipăie femeia atât de febril / cum nu o făcuse niciodată până acum / deşi ea nu mai era / de mult / în camera lui / din cărţi”.

Poezia din acest volum este despre introspecţii şi intimităţi, despre zădărnicii şi emoţii, despre simulacrul existenţei în lumea consumismului, despre exasperări şi revelaţii, încercând o înţelegere mai profundă a vieţii.

Am să expun spre exemplificare şi alte câteva fragmente din discursul liric, aparent aleatoriu, al acestui volum supranumit, reamintesc, „roman de pove-ştiri în versuri”: „Magaie s-a tăiat azi în două / până a dat de ziua de ieri / cu o mână şi-a scos inimile / şi cu cealaltă le-a înfipt / în laptopul încins / şi apoi şi-a spus / acesta nu este o femeie / acest măr / nu este o femeie”; „Magaie se trezeşte deseori / cu dimineaţa amanetată”; „l-au urcat într-un tren sinistru / ce îl zgâlţâia la fiecare trecere / între noapte şi zi”; „stă spânzurat în sine însuşi”; „în lumea sa / Magaie ascultă toată ziua jazz / toţi în jurul lui scriu poezii / iar femeile se dezbracă pe stradă”; „el are parfum de carte”; „Magaie pune timbre şi pe emailuri”; „Magaie iar a dormit treaz / a rămas aşa ca o lentilă / de aparat foto neacoperită / prizonier într-o imagine / ştearsă de pe hard-disk”; „Magaie zboară somnambul / pe calea lactee a rahovei”; „din ecranul imens coboară oameni / trecători ce intră şi ies din el / agăţaţi în balamale invizibile”; „nu mai e timp să iubim / am intrat cu toţii într-un / sex giratoriu”; „până la urmă vom rămâne cumva / în veşnicie / cu toate trupurile înghesuite / într-un mic ecran / insalubru”.

72 | A n u l 1 , n u m ă r u l 1 1 , n o i e m b r i e 2 0 1 9

Monitorul de poezie

În bună parte, volumul aceasta surprinde instantanee ale cotidianului, dând totuşi impresia unei superlucidităţi ce devine insuportabilă.

Metaforizarea, jocul de-a cuvintele, dematerializarea şi, uneori, grotescul contribuie toate la exerciţiul de imaginaţie pe care ni-l propune această carte tulburătoare şi surprinzătoare.

Fabiana Catrenescu

73 | A n u l 1 , n u m ă r u l 1 1 , n o i e m b r i e 2 0 1 9

Monitorul de poezie

Pagina redacţiei Reamintim că autorii nu ne pot propune direct poezii proprii pentru publicare în această revistă! Publicăm doar poezii pe care le selectăm dintre cele pe care le „monitorizăm”.

Puteţi însă publica fără restricţii poezii în grupul literar pe care îl monitorizăm cel mai frecvent: https://www.facebook.com/groups/ateliermonitoruldepoezie/

Dar puteţi propune poezii ale altor autori, dacă vi se par atât de bune încât trebuie neapărat reţinute între paginile acestei reviste. De asemenea, puteţi propune traduceri din poezia universală contemporană, interviuri cu poeţi, recenzii ale unor cărţi de poezie, eseuri despre poezie etc.

Materialele acestea le puteţi trimite prin mesaje pe pagina oficială de facebook a revistei Monitorul de Poezie: fb.me/monitoruldepoezie Răspunderea pentru conformitatea celor trimise şi acordul autorilor cade în sarcina colaboratorilor care trimit aceste materiale. Nu garantăm, însă, publicarea.

Vă mulţumim pentru lectură!

Director revistă: Ionuţ Calotă

74 | A n u l 1 , n u m ă r u l 1 1 , n o i e m b r i e 2 0 1 9