Revista Monitorul de Poezie 24.2020

Monitorul de poezie Revistă foileton, cu poezie de bon-ton

Anul 2, Numărul 24, octombrie 2020, ISSN 2668-0440 Se distribuie gratuit.

Interviuri

cu poeţi Poeţi – In memoriam La prejudecata de apoi a poeziei Resurse pentru globalizarea poeziei

Poezie de colecţie

Monitorul de poezie Editorial

La prejudecata de apoi a poeziei Am susţinut mereu că nu sunt de condamnat cei care scriu, dimpotrivă, trebuie încurajaţi şi susţinuţi, chiar dacă acum avem impresia că e o inflaţie de creaţii literare.

Lăsaţi-i să scrie! Scrisul este un act cultural în sine, indiferent de valoarea lui. Pe unii, chiar, creaţia literară, poezia mai ales, îi ajută să supravieţuiască.

Eu o asociez uneori cu bucuria celui care a avut prima casă cu ferestre şi scriu de parcă aş fi singur pe lume şi ar trebui, prin asta, să o salvez. Căci ce rost are să laşi lumea aşa cum ai găsito? Poţi să încerci să o faci mai bună, inclusiv prin mesajele textelor tale.

Nu sunt acceptabile, totuşi, orgoliile exagerate şi atacurile nejustificate, josnice, asupra celorlalţi. Sunt de blamat, desigur, plagiatul, precum şi laudele umflate, nesincere, ridicări în slăvi din motive care nu au legătură cu valoarea literară.

Poezia trebuie eventual resetată câteodată. Se scrie foarte mult, atât de mult încât e imposibil să mai alegem, să mai selectăm.

Misiunea asta ne-am asumat-o şi noi, prin această revistă. Întrebarea e: Resursele de prospeţime ale poeziei au secătuit sau mai pot da creaţii care să ne uimească?

Ionuţ Calotă, director revista Monitorul de Poezie

1|Anul 2, numărul 24, octombrie 2020

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

Blândeţe Veţi sta ca nişte şopârle, tresărind prin somn de plăcere la orice zvon de alamă, de trompetă, până când blândeţea vă va electrocuta, făcându-vă să vedeţi, înmărmuriţi, într-o noapte adâncă, fără sunet, o fiinţă albă care ţine în mână toată puterea, albă şi copilărească, dar precisă ca o bijuterie filigranată în tihnă, cu dragoste risipitoare.

Blândeţea va fi o forţă, vă veţi ruşina în acel crug al nopţii, iar dimineaţa, fericiţi, veţi intra iar în sălbăticie, uitând.

Simona-Grazia Dima

2|Anul 2, numărul 24, octombrie 2020

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

* nu mai am cer să sprijin privirea nici pământ în care să cad doar respirarea de care atârn

Ioan Matiuţ

3|Anul 2, numărul 24, octombrie 2020

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

să locuieşti noaptea cum ai locui o cabană de vânătoare împreună cu vulpi cu arici cu căprioare să locuieşti noaptea într-o cutie albastră pe care-ţi pictezi luna şi stelele şi visele de la ultimul cer pe care l-ai descoperit după un anotimp de trafic imposibil între gri şi verde printr-o grotă aburită de promisiuni că vei mai ajunge noaptea cea mare îndrăgită în lipsă şi tot mai nesperată şi locuibilă da în primul rând locuibilă să locuieşti noaptea într-o cutie albastră aceea nu mai e noapte e ziua perfectă

Daniel Marian

4|Anul 2, numărul 24, octombrie 2020

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

* Trecea prin piața orașului. O fluierau zidarii și le tremura firul cu plumb, cerșetorii refuzau pomana, nebunii se întorceau fericiți în ospicii, clopotarii încurcau funia cu coada pisicii. Miauuu! Pasul ei trezea din amorțire șerpii caselor. Într-o zi s-a întîlnit cu un cortegiu funerar și mulți pot jura că au auzit cum a mai bătut încă o dată inima mortului.

Ptiui, drace!! Artiștii o divinizau. Îi scriau poezii, o pictau nud din imaginație, îi cîntau la mandolină.

Doar femeile îi făceau farmece de boală.

Doamne! Era așa de frumoasă că pînă și copiii din pîntecele mamelor dădeau din mîini și din picioare mai mult decît de obicei! Într-o zi a dispărut.

Se zvonește că s-ar fi aruncat pe fereastra unei rochii de mireasă.

Costel Stancu

5|Anul 2, numărul 24, octombrie 2020

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

Volantă Vedeam uneori cărnuri din cele dulci la fel ca scrierea fragedă ceaiuri volante lângă farmecul acestui desen desprinderea ar ivi o pagodă

Octavian Mihalcea

6|Anul 2, numărul 24, octombrie 2020

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

* Realitatea o simți când dezbrăcat de cămașă aisbergul de liniște polară lovește o limbă de clopot Ochii îmi caută geamul ademeniți de petecul verde pictat pe o rană Ca o grădină incertă

Constantin Sârghiuță

7|Anul 2, numărul 24, octombrie 2020

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

* .ce copil bătrân sunt - mi-am spus sărutat de infirmierele impudice fugărit de ambulanţele cubice prin labirintul roşu in vitro .cerneala de la selfie curge pe spinarea-mi încovoiată de ghilotine şi pudriere }când zăpezi de cărţi visez{ când mângâi glasul macaralelor reci şi din ele explodează anemonele pline de nicotină .eşti cel mai bătrân poet tânăr - mi-ai spus i-ai cunoscut pe toţi vecinii tăi celebri care circulă pe rotile prin saloane .zidurile cetăţii crapă acum şi se prăbuşesc în urma lor cresc pe loc sonde smălţuite iar zimbrii albi cad din tablouri - rătăciţi din ochii moi ai vinului .e secetă şi în cer - ţi-am scris în fiecare piatră betonată zace un foc închis ermetic doar se aude / se aude din interior scrâşnetul punerii în mişcare a universului când pleacă să adoarmă în fiecare dintre noi .doar împreună suntem ploi - ţi-am spus .doar împreună suntem o sfoară Ionuţ Calotă 8|Anul 2, numărul 24, octombrie 2020

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

* Poetul nu mai e un corp de iluminat ceva, crede fiecare că nici moartea nu-l mai ajută să dispară.

Chiar și-o simplă neatingere te face să te porți cu lucrul altuia ca și cum ar fi al tău.

Vezi cum punctul de vedere nu vine odată cu vederea, ci cu orbirea cântecului de trecut strada. * Cu vorbele sale, atât de bine dă poetul ocol pământului, încât îl afirmă ca pe un gol în interiorul vorbelor sale. * Continuând să coexiste, speciile tot mai rare de oameni se sting de la sine, zburând ritualic în jurul lampii.

9|Anul 2, numărul 24, octombrie 2020

Monitorul de poezie

* Paraclis de șoapte e toamna imaginaţiei, ne ținem respirația ca la o mare adunare de pași . * De mică și urâtă ce e, poetul imaginează lumea cum poate; incredibile, chiar adevărate fiind, lucrurile par niște minciuni. Înțelegând câte ceva, oamenii se mai schimbă doar între ei.

Victor Martin (din volumul Îngerul hipnagogic)

10 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 4 , o c t o m b r i e 2 0 2 0

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

Scrisori din abatoare Să-mi mai trimiți scrisori din abatoare Și vești din cimitirul de cireși! În lumea asta-ntreagă care moare Doar morții sunt din ce în ce mai deși! Și să-mi trimiți umbrele cu toptanul!

E mult potop demult la noi în crâng.

Veacul s-a dus și ne aduce anul Copii născuți în pungă care plâng.

Trăim prin vremuri, dar nu sunt pentru noi Aceste profeții la kilogram, Mieii ce urlă, câinii lătrați de boi Și țiplele cu suflet de haram. Îți scriu și eu din boală și uitare: Să-ngropi cu totul ce a mai rămas Și nu uita să sufli-n lumânare Cu bucuria ultimului mas! Închide zidul, bate-n cuie focul!

Nu cumva să lași nimic pe masă!

Te-aștept de parcă nu exact în locul Unde caut ușa de la casă.

11 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 4 , o c t o m b r i e 2 0 2 0

Monitorul de poezie

Și-o vom găsi la urmă-n vremea noastră De vom intra pe ea noi doi buluc Vom pune-o lumânare la fereastră, Va plânge-n sobă cel din urmă nuc.

Adio lume și rămâi cu bine!

Din tine doar de câini îmi va fi dor!

Unde mă duc doar îngerul din mine Are licență pentru abator!

Adrian Suciu

12 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 4 , o c t o m b r i e 2 0 2 0

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

Nichita Era un domn, nu sta să se tocmească : dădea bacșiș la flori să înflorească, le mituia pe toamne să se facă, prin plopii lui, că au uitat să treacă.

Când bani de mituit n-a mai avut, s-a dus în cer să ia un împrumut.

Spiridon Popescu (din volumul Diavol cu coarne de melc, editura Timpul, 2017)

13 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 4 , o c t o m b r i e 2 0 2 0

Monitorul de poezie Colecţia de metafore

Seria 19 „cu masca pe figură timpul îngână cuvinte doar de el auzite - Constantin Sârghiuță „Foia albă de hîrtie nu e ea însăși o singurătate cu două fețe? - Costel Stancu „animalele îmbrățișează întunericul când sunt pe moarte Radu-Andrei Popa „noaptea e o zi filtrată prin cafea – Antonia Mihăilescu „amurgcocorii poartā în aripi lacrima toamnei - Ioan Emil Hapca

14 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 4 , o c t o m b r i e 2 0 2 0

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

* ...pune tu toamna pe nuci în pridvor și leagă gutui în loc de lampă acum când stafii de ceață iscodesc urmele lunii și călugării bătrâni duc pe umeri rugăciunile ploilor... strâns, stors acest zvon de tristețe în inima mustului...

Radu Zăgrean

15 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 4 , o c t o m b r i e 2 0 2 0

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

* Cum să fiu misogin când cineva a lovit-o pe mama și eu am asistat, încă de mic, la fuga ei dintr-o parte-n alta, încercând să ne protejeze, să ne ofere o existență stabilă, să aibă grijă - în special de sănătatea mea.

A fost asistat social. A măturat străzile și eu am privit-o de la fereastră. Și era ca o floare de magnolie care nu se risipește după un timp.

Toni Chira

16 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 4 , o c t o m b r i e 2 0 2 0

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

bipolaritate călătoria între anotimpurile acestea legate cu imperii de ceață din doi în doi ani luni vieți ca între epiderma unei păsări şi a unei femei cu schimbări neaşteptate de ritm istoveşte şi cel mai încremenit suflet a cărui răbdare englezească devine paradigma unei porți ce-aşteptă cu inima la gât deznodământul cheii

Mihaela Meravei

17 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 4 , o c t o m b r i e 2 0 2 0

Monitorul de poezie Resurse pentru globalizarea poeziei

Noapte și vin și femeie de Moaen Shalabia Casa mea din lemn are două ferestre deschise către marginile lor și umbra unei femei care inflamează distanța Privesc marea la priveghiul serii și pe un pahar de vin se amestecă ecourile.

Casa mea din lemn are miros de rouă și înfăţişarea unui suflet în palma ceţii în casa noastră din lemn există un ulcior vechi și un fluture însetat mă bântuie în inutilitatea vorbirii.

Eşti tu.. de o vreme caut în tine după moartea mea iată-te, dar acest gust este monstruos erupe în mine un vulcan și-mi aprinde pânzele.

Eşti aici iar în ochii tăi o furtună de beții oh mă adori și mă arzi, mă năpădeşti și mă împrăştii ca vinul scurs peste crematoriul meu dar nu te schimba niciodată și rămâi oh femeie cea care dărâmă tot regatul meu și mă îmbrățișează ca pe o sticlă 18 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 4 , o c t o m b r i e 2 0 2 0

Monitorul de poezie

care a dansat pe brâul unei furtuni astfel flacăra vinului tău mă transformă în poezie pentru un ultim foc și un pahar Kamasotra ce acoperă toate întrebările mele ... !!

Traducere de Ionuţ Calotă

Moaen Shalabia s-a născut în orașul Maghar, lângă Marea Galileii, Tiberias. Şi-a încheiat studiile la Universitatea din Haifa.

A publicat până acum șapte cărți de poezie și trei de proză.

A participat la numeroase festivaluri internaționale.

A câștigat Premiul de poezie pentru anul 2018 al Uniunii Scriitorilor Arabi „Al-Quds , cel mai important premiu din lumea arabă, dar şi multe alte certificate de apreciere.

Este membru al Uniunii Scriitorilor Palestinieni și al Mișcării Poeților Mondiali (Poetas del mundo).

Producția lui literară a fost dezbătută în universități, în multe sesiuni, în țara natală, dar și în străinătate.

Poeziile sale au fost traduse în numeroase limbi şi incluse în antologii naționale și internaționale.

19 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 4 , o c t o m b r i e 2 0 2 0

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

Nu trageţi în ciocârlii E liber la-mpușcat, a fost mereu, Pădurea-și pierde-n arme bogăția Și nu știu prin ce taină trupul meu Se face cuib s-ascundă ciocârlia.

Sub arcul desenat de curcubeu Bujori decapitați își pierd splendoarea Și nu știu prin ce taină trupul meu Se face sânge să le dea culoarea.

Doar vântul verii umblă teleleu, A alungat din drumul lui toți norii Și nu știu prin ce taină trupul meu Se face râu să-l soarbă căpriorii.

Stejaru-și scrie ultimul eseu Cu fir de ploi din ridul dimineții Și nu știu prin ce taină trupul meu Se face ghindă, săturând mistreții.

La firul ierbii cântă azi Orfeu, Îl simt din păpădii cum se deșiră Și nu știu prin ce taină trupul meu Se face lemn ca să devină liră.

Mihaela Borzea

20 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 4 , o c t o m b r i e 2 0 2 0

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

*

să învățăm de la melci mersul lent poate ei știu o scurtătură secretă spre paradis

Carmen-Maria Mecu

21 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 4 , o c t o m b r i e 2 0 2 0

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

Déjà vu Nu mai știa când a început povestea asta cu lumini și umbre care dansau încă pe același perete... fugise doar de mai multe ori din decor ca un personaj inutil dintr-un act al unei piese de teatru căreia nu-i înțelegea subiectul aceeași muzică în surdină clipocitul apei... apa nu o vedea dar o simțea acolo aproape cum simțea respirația păsărilor adormite în cuibul din copacul ce-i ascundea prezența ... și zgomotul însoțit de farurile vreunei mașini întârziate tăind taina nopții apoi bezna cuprindea ca o sferă scena în care de sus luna pândea printre frunze cum ea se zbătea să evadeze târându-și umbra ca pe o cățea în lesă Elena Lucia Spătariu-Tudose 22 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 4 , o c t o m b r i e 2 0 2 0

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

şşş...

Irina vorbeşte despre băiatul cu tăcerea cred că-l ştie demult eu nu eu încă învăţ să tac despre mine prea mult am lăsat să m-acopere cuvintele să curgă liniştea zic acum fac poze nud am prins curaj uite ce inimă strălucitoare am puţin sclipici multe culori nu mi-e teamă îmi port inima în faţă trofeu o las liberă uneori capturată nu în lesă nu-i place tu ştii la raionul cu oameni goi nu-i nimeni ca mine ca mine nu-s nici măcar eu

Anca-Iulia Beidac

23 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 4 , o c t o m b r i e 2 0 2 0

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

cât să te fi iubit cel mai lung vis ținuse cât trei pachete de țigări ca niște pinguini dresați ne strivisem ciocurile moi și pline de puf de-o voce umană ocupându-ne spațiile ca într-un black blues fără o scuză și nicio ieșire ni se făcuse sete pe brațele și coapsele noastre râurile găseau răspuns la orice iar eu îngrijorată îmi rostuiam defectele rodind dintr-o sămânță mai frumoasă decât trilul păsării în noi era eram cel mai luminos zbor din colivie violet și febril te și te iubisem cu amândoi obrajii cu umerii și cu sfârșitul în sus și în jos cât să te fi iubit Mariana Cornea 24 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 4 , o c t o m b r i e 2 0 2 0

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

Nelinişte Fântâna aceea, care aşteaptă tăcută în mijlocul câmpului buzele însetate ale unui melc Poate că melcul acela care iese acum din fântână este casa lui Dumnezeu Doar că el a uitat calea şi caută întruna fântâna aceea, care este rana vie a lui Dumnezeu Când melcul acela va auzi cum şuieră buzele Lui pe trupul omului va deveni templu aşa cum eu aştept cu auzu-ncordat Poate că eu sunt coarda din care s-a născut Cuvântul, chiar tunetul din care s-a născut lumina.

Mihai Ciobanu

25 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 4 , o c t o m b r i e 2 0 2 0

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

Legendă Din numele tău Se face o dimineață cum nu A mai fost Tot așa Cum se naște din ochii tăi Ziua de mâine.

Plouă Peste grâul înfrâțit cu așteptarea La marginea presupusă a orizontului Pe unde intră Corăbii încărcate cu baloți imenși De lumină.

Petre Ion Stoica

26 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 4 , o c t o m b r i e 2 0 2 0

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

nu mai știu cum să mă opresc am intrat la tine și am închis ușa să nu vină cumva vreun câine dacă aș fi avut grija asta și înainte poate ar fi schimbat ceva nu am aruncat dopul de la sticla de neumarkt când a căzut sicriul acum între noi mai sunt doar câțiva metri

Alexandru Higyed

27 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 4 , o c t o m b r i e 2 0 2 0

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

Despre zbor Tema zilei de azi este despre zbor.

A fost văzut în umbra cocorilor Și-n silueta unei clepsidre mute Ca o mână rătăcită Într-un buzunar al tăcerii.

Eu continui să-mi tatuez retina Cu ultimul pas al ultimului soldat, Curier al păcii.

Gabriel Dragnea

28 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 4 , o c t o m b r i e 2 0 2 0

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

* astăzi voi scrie cel mai frumos poem de dragoste despre ochii ei vii și părul fluturîndu-i prin crăpătura geamului compartimentului jalnic despre palmele ei mereu mîngîietoare astăzi aș fi vrut să scriu cel mai frumos poem de dragoste dar am îmbătrînit deodată și n-o mai văd și n-o mai știu

Ionuț-Tiberiu Balan

29 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 4 , o c t o m b r i e 2 0 2 0

Monitorul de poezie Poezie de colecţie Legenda omului-sandvici

cu privirea spre norul cel mai îndepărtat mergea pe strada principală purtând panourile desenate cu îngheţată pantofi de crocodil sintetic sau ultima soluţie de şters geamurile până într-o zi când poemele le-au luat locul copiii se amuzau teribil ştergând cuvinte la întâmplare din golul rămas se iveau însă altele un fel de furnici vindecând o rană sârmele din jurul frunţii lui plecau spre uriaşele touchscreenuri oamenii se înfiorau la atingerea lor caldă pielea se albăstrea deodată versurile devenind o prelungire a venelor în noaptea aceea toată lumea a vrut să compună dimineaţa un praf alb ca un fard s-a aşternut peste faţa oraşului oamenii străzii au pus literele în tomberoane le-au dat foc se mai încălzesc şi acum cu ele sub poduri.

Laurenţiu Belizan 30 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 4 , o c t o m b r i e 2 0 2 0

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

toamna la etajul 6 e dimineaţa aceea de miere peste piele soarele ninge uşor tomnatic lumina cât să fiu mai frumoasă e una din acele dimineţi nici nu mă ridic dintre perne doar privesc mijit lucrurile din jur văd cum coboară fluid în culori pastelate din rigid un înger lucrător obosit pare adormit lângă mine nici nu mă întorc de teamă să nu trezesc realitatea să pierd pieptul meu respiră uşor ca un pui abia născut cuibărit în viaţă de câteva clipe îmi adun braţele ocrotitor în jurul lui moale şi îl ţin aştept creşti, linişte creşti şi nu mă mai părăsi Camelia Iuliana Radu 31 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 4 , o c t o m b r i e 2 0 2 0

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

Două anotimpuri - Ce ți-e și cu ploaia asta! ...de câteva ore bate asfaltul fără milă...

Nechează caii cerului de durere...

Le cad îngerilor aureolele, nebunii își leagă funiile de ele...

Plâng clopotele în bisericile goale...

Poeții își scriu testamentele în alb.

- Ce ți-e și cu ploaia asta, venită dintre două anotimpuri!

Cadar Katalin

32 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 4 , o c t o m b r i e 2 0 2 0

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

Așteptându-l pe Esenin Mălinul lui Esenin a încetat din viață, prin stepa argintie se-aude-un clopoțel, regrete fără număr ca fluturii se-nalță spre orizontul aspru cu norii de oțel.

Pe-ntinderea pustie zăpada se așterne, în bibliotecă-așteaptă o carte noul an, a-ngălbenit ca frunza poemelor moderne privind cum linge focul, în vatră, un buștean.

Din depărtări se-aude o sanie cum vine pe înghețata frunte a unui lac bătrân, mesteacănul din Reazan începe să-și încline străvechiul scut de frunze către al său stăpân.

Se-ntoarce azi Esenin spre Rusia natală, la dangătul de clopot firave sălcii plâng, din rănile deschise curg lacrimi de cerneală și-n foile uitate dintr-un ceaslov se strâng.

De-o veșnicie parcă, stă la portiță Anna, parfumul verii doarme ascuns în samovar, morarul nu mai este, doar într-un colț, e haina ce o purta măicuța când îl chema-n zadar.

33 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 4 , o c t o m b r i e 2 0 2 0

Monitorul de poezie

Trec anii tinereții precum zăpada moare când razele în joacă se fugăresc pe deal, tristețea e cuprinsă de gânduri migratoare, armonica îngână un recviem banal.

Cu degete lemnoase, de dincolo de moarte, Esenin mai ciupește o salcie de șold, când ațipește luna, se reîntoarce-n carte lăsând în urmă lacul pătat de colbul blond.

Adina Velcea

34 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 4 , o c t o m b r i e 2 0 2 0

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

Paloare când ne e sângele plecat albim atât de mult încât degetele încep să lase urme de cretă

Alexandru Roşu (din volumul Când ai sufletul plecat, Editura Paralela 45, 2020)

35 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 4 , o c t o m b r i e 2 0 2 0

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

O mască Femeia de sub această mască s-a împăcat cu sine nu mai fuge nu se ascunde nu se mai rușinează de fața pe care o purta înainte chiar dacă atunci când se privește în oglindă nu mai încearcă nicio nuanță de ruj nu știi cât e de departe ce lungă e calea cum curge de pe elasticul măștii până la sufletul ei ca un drum șerpuit nesfârșit nu o căuta poate că te-a uitat poate nici ea nu mai vrea să te recunoască și stăpână pe sine sub noul ei camuflaj zâmbește ce glumă bună să purtați amândoi același model de mască ce lungă îi pare acum drumul până la sufletul tău când nu știe dacă ascunzi un zâmbet sau o părere de rău femeia de sub această mască s-a aliniat milioanelor de femei a scăpat de povara coroanei de spini și de crucea grea a singurătății

36 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 4 , o c t o m b r i e 2 0 2 0

Monitorul de poezie

chiar dacă nu mai poate iubi amintirea defilează fluturând ca pe un steag purpuriu o mască pe fața muzei care nu mai găsește poezia

Gabriela Ana Balan

37 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 4 , o c t o m b r i e 2 0 2 0

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

Visul Niciodată n-am știut unde suntem Mereu în față o fereastră prin care pătrundea lumina Ca un cordon de foc impletit cu fericirea mea zgomotoasă Am deschis ochii Am deschis ochii Am deschis ochii Câți ochi are un om care iubește Atât de fără rost Atât de fără înțeles?

Se făcuse ziuă și oamenii își montau tiribombele în bâlciul din fața ferestrei Copiii se așezau în șir indian pentru câteva minute de fericire Eram copilul de 7 ani care își aștepta rândul Eram copilul care a avut o singură fericire în toată copilăria lui tristă Și acum era din nou momentul Hai să stam aici Stăm și ne bucurăm și atât Am deschis ochii 38 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 4 , o c t o m b r i e 2 0 2 0

Monitorul de poezie

Mâna care mângâia nu era a mea Gura care săruta nu era a mea Corpul întins lângă corpul tău nu era al meu O sumă de bucăți de carne împărțită între minte și suflet Înălțau și izbeau de ziduri singura iubire Pe care nu puteam să mi-o asum Până la capăt

Ana Maria Ilie

39 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 4 , o c t o m b r i e 2 0 2 0

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

* ochii porți spre vămi neștiute un pic de albastru verde - căprui lila sângeriu ochii ne sunt moneda de schimb atunci când plecăm

Viorica Iliescu

40 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 4 , o c t o m b r i e 2 0 2 0

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

singurătatea nu ne face mai buni închiși în case ne ghemuim și așteptăm suntem și noi perle în corpuri moi la marginea orașului oamenii s-au instalat confortabil în case încăpătoare se privesc de la geamuri și își zâmbesc fiecare în spațiul lui cu gândurile lui cu lucrurile înșirate prin curte o bicicletă o căsuță de jucărie un leagăn o femeie trecută de 30 își atinge părul în oglindă apoi fața apoi buzele vântul atinge firele de înaltă tensiune și cântă

Elena Bălășanu

41 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 4 , o c t o m b r i e 2 0 2 0

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

voință femeie frumoasă dă-mi o țigară din mâna ta înghețată ... stau cuibărită lângă zidul plângerii și citesc dorințe mari în bilete minime ...când mă voi ridica voi lovi fruntea și eu!

Irina Floriana Alexandrescu

42 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 4 , o c t o m b r i e 2 0 2 0

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

Recviem Nu eu am ucis Privighetorile Timpul s-a oprit Ascultându-le

Florin Golban

43 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 4 , o c t o m b r i e 2 0 2 0

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

Tandrețe era un perete cu umerii goi îmi amintesc pe umerii lui mă cățăram cu o scară mi s-a întâmplat să văd luna operată la ochi cum să fie ca o femeie plutind mi s-a întâmplat să aud stelele cântecul e desenat pe undeva la capătul copilăriei m-am întors pe pământ nu eram bătrână iubisem o dată și-atât dar păstrez un secret între mine și Elohim iar acum între mine și voi

44 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 4 , o c t o m b r i e 2 0 2 0

Monitorul de poezie

de câte ori îmi vine să spun iubire spun eterdnat adică tandrețe vă rog vă rog să nu râdeți

Medeea Roșca

45 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 4 , o c t o m b r i e 2 0 2 0

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

Perpetuu

măcar în seara asta toate cuiele s-au topit au început să se scurgă din membrele vătămate pe foaia de pe birou și să imprime în hârtie literele unei drame individuale sfârșite acum poate pentru acest moment sau pentru totdeauna îți mulțumesc în fiecare noapte când îmi adun gândurile despre tine lumânarea la care scriu de regulă pentru lumina ei vintage virgină nemucegăită de curentul contra cost al neoanelor frigide picură puțină ceară pe hârtie o aprinde și începe să ardă tot ce-am scris dar o iau de la capăt la fiecare apus căci nu vreau să termin de scris despre noi perpetuu poet perpetuu îndrăgostit de tine

Cristian Em. Ștefănescu

46 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 4 , o c t o m b r i e 2 0 2 0

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

* cheia la gât n-am purtat cheia la gât am purtat-o în inimă cu ea descuiam ușile celor care nu mă iubeau atunci păsările erau mai frumoase casele erau mai frumoase lumea era mai frumoasă azi sunt pe un deal însorit și nimic nu e la fel de frumos strâng în palme o cheie mică și la fel ca atunci încerc să deschid ușile celor care nu mă iubesc o strâng până îmi intră în carne

Daniela Birzu

47 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 4 , o c t o m b r i e 2 0 2 0

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

Nebuna satului Ea e cea despre care nu se va vorbi Niciodată la știri.

Lumea mioapă nu va trebui niciodată Să își șteargă lentilele ochelarilor de cal Și să îi cerceteze cu o curiozitate morbidă Baierele desfăcute ale vieții.

Ea e nebuna satului.

Privește cu ochi luminoși copiii care o batjocoresc Și strânge cu respect resturile de mâncare Pe care i le aruncă mamele lor Peste gard.

Le știe inima, dar le-a luat în sufletul ei. Îi cunoaște și pe bărbații lor Care îi bat noaptea în poartă, speriind-o, Sau o înghesuie în gardurile dărăpănate, Încercând să îi fure un sărut, Cu forța duhnind a băutură ieftină. Și mai știe că duminica, la biserică, o vor privi disprețuitori.

Despre ea nu se va vorbi niciodată la știri.

Ea e nebuna satului, fântână în care oamenii își aruncă Toată urâțenia, apoi tac, cu mâna dusă la inimă Și privirea ridicată spre cer.

Despre inocență nu se vorbește la știri, Nici despre blândețea nebunilor.

Magdalena Hisum 48 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 4 , o c t o m b r i e 2 0 2 0

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

* Azi am învățat ziua să moară, am sedus-o, făcând-o să-și taie venele lăsând-o să leșine-n ploaie. Îi striga sângele în vene cu ritmul plecării păsărilor în schimbul anotimpurilor.

Leg septembrie la ochi cu fulgere de vară, așa o să pot culege cateva vise... unde se iubesc gutuile în toamnă!

Marian Vișescu

49 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 4 , o c t o m b r i e 2 0 2 0

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

ziua cu patru pereţi ziua avea patru pereţi şi nicio fereastră întunericul era dulce mă ascundeam în el ca-ntr-o păpuşă rusească nu mă găsea niciodată nimeni era un joc nebun în care mă pierdeam mereu pe mine însămi viaţa era o scară pe care nu urcam niciodată uneori dimineaţa mă mângâiam cu mâinile tale astfel timpul trecea mai uşor nu se mai încâlcea în buruienile ce-mi creşteau sub piele ştiam că nu toate stelele sunt bune dar noaptea plonja prea aproape de mine foşnea ciudat când mi-o închideam în piept

Nuţa Crăciun

50 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 4 , o c t o m b r i e 2 0 2 0

Monitorul de poezie Poezie de colecţie

* Trăiesc cu grijă de când s-au închis sălile de teatru, nu știu dacă teatrul nu s-a răspândit între familii și prieteni dacă cineva nu mișcă marionetele de carne care trăiesc cu sinceritate.

Trăiesc un horror de când s-au închis cinematografele nu știu dacă nu cumva ferestrele-s ecrane monitoare mânuitoare Mângâi frunză și copac dacă nu-s butaforie, cerul cupolă de circ, moderatorii sufleori, sub ochi nostrii doar stambă măști pentru fluturi captivi în corole din plastic și parfum de benzină Sănătății îi găsesc doar întru ființă sens Corina Cristian 51 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 4 , o c t o m b r i e 2 0 2 0

Monitorul de poezie Interviu

„Sigur că trăiesc din scris, dacă n-aş scrie, aş muri” - Interviu realizat de DANIELA TOMA cu scriitorul VICTOR MARTIN Victor Martin este jurnalist, inginer și scriitor român de literatură științifico-fantastică (este genul său preferat), scrie versuri şi aforisme, a publicat peste 30 de volume din genurile menţionate, dar şi editoriale și articole de critică literară.

A frecventat cenaclul Henri Coandă din Craiova, printre fondatori aflându-se Alexandru Mironov, a debutat în 1972 cu povestirea Robinsonul spațiului, în revista Omicron, a publicat în zeci de reviste din ţară şi din străinătate specializate în SF, dar nu numai.

Are o vastă activitate editorială care începe în 1995 cu primul volum de aforisme (Aforisme), urmând apoi volume de versuri, culegeri de proză, romane, eseuri: Arhitectura şoaptei (poezii), (ed. Reduta, Craiova, 1996), Insolaţia de la miezul nopţii (aforisme), (ed. Secolul XXI , Craiova, 1996), Binţinguri cu flanţanguri (aforisme), (ed. MJM, Craiova, 1999), Timbrul (povestiri science-fiction), (ed. Reduta, Craiova, 2000), Dispariţii (povestiri science-fiction), (ed. Anteu, Craiova, 2000), Violatorii zilei de mâine (aforisme), (ed. Anteu, Craiova, 2000), Teoria prazului (aforisme), (ed. Reduta,Craiova, 2001), Plimbare cu telemobilul (aforisme), (ed. MJM, Craiova, 2002), Can şi Ideea (roman science fiction), (ed. Reduta, Craiova, 2002), Triumful prostiei (aforisme), (ed. MJM, Craiova, 2003), Curcubeie de 52 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 4 , o c t o m b r i e 2 0 2 0

Monitorul de poezie

ciocolată (poezii), (ed. MJM, Craiova, 2004), Elogiul muncii de partid (roman science fiction), (ed. Sitech, Craiova, 2004), Carte de citit la volan (aforisme), (ed. MJM, Craiova, 2005), Frigiderul cu cărţi (eseuri), (ed. MJM, Craiova, 2006), Noaptea orașului ilustrat (roman science fiction), (ed. Autograf MJM, Craiova, 2007), 4 proze science fiction, (ed. MJM, Craiova, 2007), Partidul de export (roman science fiction), (ed. Autograf MJM, Craiova, 2008), Ţara lui Travian (aforisme), (ed. CELLINA, Craiova, 2009), Monede de sticlă (roman science fiction), (ed. Autograf MJM, Craiova, 2010), Mașina viitorului (povestiri science fiction), (ed.

Autograf MJM, Craiova, 2011), Lenea (roman science fiction), (ed. Autograf MJM, Craiova, 2013), ESEURI (eseuri), (ed.

Autograf MJM, Craiova, 2013), Îngerul hipnagogic (poezii), (ed.

Autograf MJM, Craiova, 2013), Un punct de vedere (aforisme), (ed. Autograf MJM, Craiova, 2015), Curcubeie de ciocolată (poezii), (ed. Art Creativ, București, 2016, revizuită), Un alt punct de vedere (aforisme), (ed. Autograf MJM, Craiova, 2017), Îngerul hipnagogic (poezii), ediția a doua, (ed. Autograf MJM, Craiova, 2017), Noaptea orașului ilustrat (roman science fiction), (ed.

PAVCON, București, 2018), Parlamentul (roman science fiction), (ed. PAVCON, București, 2018), „Oameni goi pe străzi (povestiri science fiction), (ed. „PAVCON , București, 2019), „Elogiul muncii de partid (roman science fiction), ediția a doua, revizuită, (ed. „PAVCON , București, 2019), „Can și Ideea (roman science ficțion), ediția a doua, revăzută și revizuită, (ed. „PAVCON , București, 2020) Victor MARTIN se regăseşte cu poezie şi cu proză în colecţiile editurii Art Creativ: Literatura română contemporană – Poezia, Literatura română contemporană – Proza, Dare de seamă, 53 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 4 , o c t o m b r i e 2 0 2 0

Monitorul de poezie

Charme, Identităţi, Poemia şi multe alte antologii. În 2016, îi apare în Colecţia Regal Art Creativ volumul de poezie Curcubeie de ciocolată, ediţie revizuită.

Obţine mai multe premii la convențiile anuale de proză science fiction, de-a lungul anilor, din 1973 încoace. Este de menţionat Premiul special al juriului, la Iași.

A primit mai multe premii pentru aforism, de evidenţiat fiind Premiul II la Festivalul Internațional al Aforismului, Tecuci, 2018.

Tot pe 2018, a primit premiul pentru proză al Uniunii Scriitorilor, pentru romanele „Parlamentul și „Noaptea orașului ilustrat .

Daniela TOMA: Domnule Victor Martin, în ceea ce mă priveşte, sunteţi unul dintre scriitorii cu un profil aparte, stilul propriu, originalitatea, integritatea şi cultura dv sunt cunoscute şi vă definesc, cel puţin în lumea science fiction-ului românesc, dar la fel vă regăsesc şi în pasiunea pentru poezie şi nu în ultimul rând pentru aforism. În care dintre aceste genuri literare vă simţiţi mai confortabil? Care vă reprezintă cel mai bine? Se interferează vreodată, derivă unul din celălalt sau e bine delimitat spaţiul dintre ele?

Victor MARTIN: Aș începe într-o notă veselă, sub steagul pe care scrie: Viața e o glumă! Și s-o iau pe rând. Deoarece, de obicei, stau puțin aplecat în față și cu capul înclinat într-o parte, profilul de pe partea stângă e aproape invizibil. Rămâne expus vederii profilul aparte de pe dreapta. Stilul propriu l-am dezvoltat începând din prima clasă de școală, când am început să desenez primele bețe și cârje în limba română scrisă.

Originalitatea constă în faptul că mult mai mulți decât mine au început același drum și s-au rătăcit pe cine știe unde.

54 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 4 , o c t o m b r i e 2 0 2 0

Monitorul de poezie

Integritatea e o simplă consecință a respectării principiului de bază al dreptului internațional potrivit căruia fiecare are dreptul să-și exercite deplin și nestingherit suveranitatea asupra teritoriului său, având și eu câteva hectare la marginea Dunării.

Cât despre cultură, am aflat cu uimire că, dacă stăteam locului și așteptam, puteam găsi tot ce știu pe Internet, fără nici un efort.

Nu mă mai apucam să citesc tot ce-mi cade în mână. În cea de-a doua parte a întrebării, iau un ton mai serios și spun că: în nici un gen literar nu mă simt mai bine decât în altul. Mă simt bine în toate, așa, în general. Din când în când, în funcție de împrejurări, mă simt mai bine în câte unul dintre ele. Problema profilului, stilului, originalității, integrității și culturii este tabu și depinde de cititor. Această problemă e mult mai importantă în funcție de confrații în ale scrisului la care te raportezi. Uneori mă simt bine între prozatorii de science-fiction, alteori între poeți sau scriitorii de aforisme. Într-un gen literar sau altul, mă simt bine atunci când cititorul se simte bine. Pentru cititori scriu.

Fiecare dintre noi rămâne în istoria literaturii cum vrea providența. Nu hotărâm noi asta. Totul e să abordăm ce genuri literare dorim, să nu ne apucăm de literatură și să rămânem în istoria acesteia ca frizeri dedicați.

D.T.: Nu ați fost prea explicit în privința originalității. Ce părere aveți despre originalitate?

V.M.: Originalitatea reprezintă o grămadă de lucruri vechi prezentate altfel. Pentru a-ți forma un public numeros, nu trebuie să-l faci pe cititor să exclame: „Domne, dar așa ceva puteam să-mi imaginez și eu! . Eu nu sunt prea departe de cititor, dar nici nu-l las să se iluzioneze că ar putea să-și 55 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 4 , o c t o m b r i e 2 0 2 0

Monitorul de poezie

imagineze ceea ce i-am propus eu. Pentru cititor, este valabilă deviza „Fapte, nu vorbe . Pentru scriitor, deviza se găsește în oglindă: „Vorbe, nu fapte! . Toate faptele sunt la fel; cuvintele sunt altfel.

D.T.: Afirmaţi dv: „Cred că scrisul e ceva inefabil, ceva ce vine din interior. Nu-mi dau seama când a apărut atracţia spre scris; cred că e ceva dintotdeauna. Şi eu mă mir că am evoluat în acest fel şi nu în altul; actul scrisului nu poate fi programat“.

Prin urmare, sunteţi unul dintre cei aleşi, domnule Martin, nu-i aşa?

V.M. Există predestinare în tot ce facem, cu condiția să facem bine ceea ce facem. Altfel, nu va afla nimeni, niciodată, că am fost predestinați unui domeniu de activitate sau altul, unui gen literar sau altul. Nimic nu se face fără un program prestabilit. Ce sau cine ne scrie programul nu vom ști niciodată, dar, când există un scriitor al destinului, putem intui acest lucru. Intuiția este pragul imediat următor inteligenței. Nu al coeficientului de inteligență, care este partea măsurabilă a inteligenței. Sunt mulți cei care se cred aleșii providenței și fac tapaj în direcția asta. Cei care sunt cu adevărat aleși se văd peste secole. Faptul că ne învârtim și noi pe aici, nu înseamnă că rămânem. Putem cădea foarte ușor în hăul uitării.

D.T. Cum a fost drumul până aici, domnule Victor Martin? Cum e lumea dv? Care e atmosfera de acolo? Libertatea acesteia simte limitele timpului, se duce înspre ele?

56 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 4 , o c t o m b r i e 2 0 2 0

Monitorul de poezie

V.M. Formal, lumea mea e alcătuită din două componente: lumea de dinainte de 1989, care n-a dus niciunde, și lumea de după 1989, care n-a dus nici ea undeva. Paralel cu acestea, mam găsit într-o lume a imaginației mele, unde libertatea e absolută. Libertatea absolută e libertatea de-a respecta legea, dar nu atunci când legile sunt relative. Cât timp legile nu sunt pentru toți, nu putem fi egali în fața legii. Aici, literatura este o mașină a timpului pierdut de fiecare în parte, după cum i-e felul. În lumea imaginației, tot ce gândești există. Esențial e să crezi.

Altfel, nu-l faci și pe altul să creadă ce crezi tu. Nu prea ai nimic de câștigat din asta, dar măcar să alegi varianta cea mai bună.

D.T. Îmi vine în minte acum o cugetare a domniei voastre: „timpul nu poate trece liniştit din cauza noastră” şi, de asemenea, mă gândesc la povestirea Viaţa e un cântec, din volumul Maşina viitorului, unde descrieţi o civilizaţie postapocaliptică creată de roboţi şi unde viaţa e de câteva minute, dar cât de intens ar trebui să fie totul într-un singur minut! De ce n-ar putea avea omul aceeaşi şansă într-o viaţă normală? Cum se face că în realitate lipseşte intensitatea acordată clipei, atenţia faţă de ceilalţi, de lucruri, în general?

V.M. În realitate, timpul trece cum vrea el, nederanjat de faptele noastre. Aici, timpul este o invenție a omului care caută să-și justifice eșecul. În realitatea imaginației, timpul trece cum vrem noi, scriitorii. Cititorul de azi, a cărui speranță de viață e de 100 de ani, face, involuntar, o comparație între viața lui și o viață de doar 3 minute. Dacă cititorul de azi ar avea o speranță de viață de doar 3 minute și ar citi o povestire în care oamenii trăiesc 100 de ani, ar face tot o comparație. Când cele două 57 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 4 , o c t o m b r i e 2 0 2 0

Monitorul de poezie

lumi, lumea reală și lumea imaginată sunt paralele și nu știu una de alta, fiecare dintre lumi crede că e normală și cealaltă imaginată, dar putem noi să băgăm mâna în foc că lumea nostră este cea reală? În viața reală, viața nu poate fi normală deoarece este influențată de mult prea mulți stimuli, de cele mai multe ori ostili. În lumea imaginației tale, tu controlezi totul; nu te contrazice nimeni. Trebuie, totuși, foarte multă atenție, să nu fii cu tot înadinsul uimitor deoarece poți sfârși prin a trece drept ciudat.

D.T. Ce credeţi că-i diferenţiază pe scriitorii români de SF de cei străini, sau ce-i apropie de ei, există ceva comun între abordările lor?

V.M. Abordările sunt asemănătoare. E ca asemănarea dintre oină și baseball. Cele două jocuri sunt asemănătoare, dar numai baseball-ul e bine organizat. Tot așa, science fiction-ul american, față de science fiction-ul românesc, e foarte bine organizat, cu box office, cursuri de scriere creativă, sistem coerent de sponsorizare, oameni bogați care nu au grija zilei de mâine și mai și citesc, cu festivaluri grandios organizate, cu lansări de carte și sesiuni de autografe, cu un public țintă bine definit etc.

La o organizare așa bună, apar și scriitori de excepție. Sistemul de premiere sau sponsorizare este motivant. În SUA sau Anglia, scriitorii sunt oameni bogați. Nu scriu ca ai noștri „de amorul artei sau pentru că-i iubesc pe cititori. Acolo nu e ca în zicala: „Ce a fost mai întâi, oul sau găina? În țara noastră, găina poate face și ouă cubice, iar din ouă să iasă găini cu pene de aur, tot degeaba; nu ai un sistem de marketing și box office performante, putrezește cureaua de transmisie dintre autor și 58 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 4 , o c t o m b r i e 2 0 2 0

Monitorul de poezie

cititor. Science fiction-ul românesc, e ca oina, care seamănă mai mult cu paume-ul francez sau Schlagball-ul german decât cu baseball-ul american.

D.T.: În Noaptea oraşului ilustrat, un roman plin de suspans și umor, încărcat de aluzii fine sau brutale vis-a-vis de scena politică românească și internaţională, descrieţi viitorul unui partid politic care alege să părăsească Pământul împreună cu toți membrii săi, pentru a coloniza o planetă nouă. Un altul este Parlamentul, un roman-fluviu pe care l-am recitit de curând cu mare plăcere, cititorul se află fix în toiul unei aventuri pline de suspans şi descoperă personaje care rezolvă situaţii neobişnuite, prinse în acest angrenaj politic de conducere a unei naţiunii, extrapolat la nivel planetar, ba chiar interstelar. Acţiunea ambelor romane te ţine cu sufletul la gură, le citeşti aproape fără oprire, iar impresia este una de durată. Cum sunt receptate, de fapt, romanele dv ştiinţificofantastice? E altfel cititorul de SF faţă de cel căruia îi place poezia?

V.M.: La început, toți cititorii sunt la fel. După asta, cu timpul, cititorii se diferențiază. Inteligența face diferența. Această diferență îl face pe cititor să se plieze pe orice gen literar.

Genurile literare sunt diferite, ca formă de abordare sintactică, dar se întrețes. Interdisciplinaritatea nu e vorbă goală. Oricât ar fi de paralele două linii paralele, până la urmă se întâlnesc.

Explic asta în eseul „Poezia științei . Scriitorii de science fiction, atunci când sunt considerați scriitori adevărați, trebuie băgați de Uniunea Scriitorilor la secția de poezie, nu la aceea de literatură 59 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 4 , o c t o m b r i e 2 0 2 0

Monitorul de poezie

pentru copii și tineret. Putem face legătura dintre poezie și science fiction și fără a recurge la postmodernism sau suprarealism. Călătoriile pe Lună sau în jurul Pământului sunt poezie până în momentul în care se întâmplă. Armele infernale imaginate de H.G.Wells sunt poezie până când sunt inventate și folosite în tot felul de războaie. Avionul e poezie până când e inventat. La fel videotelefonul, sistemul de sateliți, computerele, bacteria, virusul, becul, penicilina. Totul e poezie. Totul e încă poezie: universurile paralele, energia pură, particulele subatomice, inteligența artificială, transplantul de organe, vindecarea cancerului. Orice e imposibil până în momentul când se întâmplă. E fantastic să imaginezi ceva în știință. Lucrul imaginat poate să rămână lucru imaginat sau poate, la un moment dat, să devină realitate. S-a dovedit că scriitorii de science fiction sunt mai dezinhibați decât oamenii de știință închistați în materie. E bine să fie scriitorul doctor într-o știință oarecare, dar e mult mai ușor să călătorești fără să părăsești Franța sau să-ți imaginezi că suntem atacați de un bacil fără să fii neapărat biolog. E mult mai ușor să fii doctor în biochimie și să devii scriitor celebru de science fiction. Totul e să ai talent.

D.T.: Pentru a stârni curiozitatea cititorului voi reda aici un fragment din romanul Parlamentul: „- Avem un parlament supradimensionat, dar nu acesta e defectul lui, ci componenţa, putând intra în parlament tot felul de proşti cu bani, dar nici acesta nu e cel mai mare păcat, ci faptul că elaborează tot felul de legi ciudate, Asta, în contextul unei legislaţii stufoase, împâslite, arbitrare, cu norme de punere în practică şi mai stufoase.

60 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 4 , o c t o m b r i e 2 0 2 0

Monitorul de poezie

- Aşa a fost dintotdeauna. Datoria legislativului este să elaboreze legi, iar datoria poporului este să afle cum pot fi ocolite.

- Nu poţi hotărî prin lege cât oxigen să respire un grup de oameni, nici cine să locuiască în capitală şi cine în oraşele subpământene. Planeta e foarte bogată; pot locui pe ea miliarde de oameni, nu era necesar să fie înghesuiţi într-o capitală supraterană imensă sau în oraşe subpământene”.

De ce oare mi se pare atât de actuală descrierea dv, sau, şi mai grav, atât de aproape de viitor?

V.M.: Am scris romanul cu mai mulți ani în urmă. Între timp, viitorul de care vorbiți a devenit prezent. Asistăm la o disoluție a puterilor statului și o pierdere a credibilității clasei politice și a partidelor. Să afirmi în gura mare, cu titlu de glorie, că ai furat, iar acest lucru te-a făcut om, nu e un lucru care să aibă vreo legătură cu politica, ci de-a dreptul o prostie. Într-o anumită perioadă, am realizat tot felul de reviste de partid. Drept recunoștință, unul dintre partide m-a pus pe lista de consilieri locali în poziția 1. L-a alegeri, m-am trezit pe poziția 31. Nici nam avut bani să-mi plătesc locul, iar dacă aș fi avut bani, n-aș fi avut nici un chef să plătesc. Atunci când tot ce nu este în Constituție nu este constituțional, ți se cam face lehamite de politică.

D.T.: Care credeţi că este viitorul cărţilor SF, dar nu numai al acestora?

V.M.: Faptul că aceste cărți sunt SF va deveni o simplă etichetă.

Realitatea întrece imaginația. Cărțile science fiction sau cu tentă 61 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 4 , o c t o m b r i e 2 0 2 0

Monitorul de poezie

science fiction se vor apropia tot mai mult de mainstream. Până acum, genul science fiction a fost considerat un gen marginal, un gen al unor frustrați care se cred și ei scriitori. S-a ajuns până la a se spune că aceste cărți nici nu sunt literatură, ci orice altceva. Acum, dacă sunt scrise cu talent, cărțile SF vor deveni literatură, iar realizatorii lor vor putea spune despre cărțile banale ale mainstram-ului că nu sunt literatură. Până acum, editurile de orice fel, mai făceau câte o excepție și mai publicau și câte o carte SF. Azi, rolurile s-au inversat. Editurile specializate pe SF mai publică, din când în când, câte o carte mainstream.

D.T.: Atunci când scrieţi, aveţi în vedere exigenţa celui care citeşte, abordaţi, dacă-mi este permis, intimitatea cititorului în vreun fel anume, gândindu-vă dacă-i va face plăcere ceea ce urmează să citească?

V.M.: În condițiile de azi, când critica literară e foarte slabă, de circumstanță și deloc obiectivă, cititorul nu are habar ce e bun și ce e rău în literatură. Necazul nu e nici măcar acesta. Chiar dacă am avea o critică literară strălucită, cartea nu ajunge la cititor.

Spre deosebire de țările civilizate, nu avem un sistem de impresariat. Nici măcar unul prost. Nu avem deloc. Dacă se erijează câte unul în impresar și promovează cartea vreunui scriitor, o face în mod primitiv, fără să știe ce e impresariatul artistic. Ne-ar trebui şi nouă oameni care să se ocupe de promovarea şi vânzarea cărţilor, dar sunt absolut sigur că nu avem condiţiile necesare apariţiei unei astfel de îndeletniciri. În primul rând, nu avem teren de joc. Piaţa distribuitorilor şi vânzătorilor de carte e atât de atomizată, încât căutarea unei cărţi devine o aventură. Dacă la cunoscătorii fenomenului literar 62 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 4 , o c t o m b r i e 2 0 2 0

Monitorul de poezie

românesc această aventură se poate sfârşi cu bine, la marea masă a ceea ce numim “generaţiile viitoare aventura e de-a dreptul absurdă. Foarte mulţi nu ştiu nici măcar care sunt diferenţele dintre poezie şi proză. Acest lucru nici nu e prea grav, în orice modalitate ar fi exprimat mesajul artistic, o carte bună rămânând o carte bună. Necazul e altul: cititorii sunt atât de neiniţiaţi încât nu discern între calitate şi maculatură. Mai rău: consideră maculatura ca fiind lucru de calitate, din lipsa reperelor. Cred că scriitorul nu trebuie să fie interesat de ceea ce ar putea gândi cititorul despre el, ci invers, cititorul să-l urmărească pe scriitor și să învețe singur să-l înțeleagă, în absența criticului sau impresarului.

D.T.: Bunăoară, când eu scriu, am mereu senzaţia că privirea cititorului mă urmăreşte, iar atunci mă gândesc că textul trebuie să fie perfect înainte de a ajunge la el. Vi se întâmplă acest lucru?

V.M.: Nu. Atunci când scriu, sunt atent la text, nu mă gândesc la cititor. O poezie poate fi perfectă chiar dacă este neterminată.

Un roman nu poate fi niciodată perfect. Tot timpul am impresia că mai trebuia adăugat ceva. Poezia e perfectă și prin ceea ce ascunde sau prin sugerarea unui fapt. Romanul e mai explicit.

Mă gândesc la cititor abia după ce am publicat cartea, dar, înainte de asta, mă gândesc la cititor ca la un cumpărător. Nu știu care este publicul meu țintă deoarece nu știu nici măcar dacă s-a format și de ce. Nici nu mă interesează. Cu promovarea cărții, trebuie să se ocupe alții, dar acești alții se cred și ei scriitori și își promovează cărțile lor. În felul ăsta, suntem o țară de impresari-scriitori. Dacă editurile ar ști să-și promoveze 63 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 4 , o c t o m b r i e 2 0 2 0

Monitorul de poezie

cărțile, ar câștiga foarte bine și ar putea să-și plătească și scriitorii. Dacă scriitorii ar fi bine plătiți, calitatea literară a cărților lor ar fi mai bună și toată lumea ar fi fericită. În caz contrar, soarta scriitorului și a cărții lui e în mâna destinului.

D.T.: E greu să treci de la un registru la altul, lucraţi de obicei la două cărţi din registre diferite?

V.M.: Da. De exemplu, acum lucrez la un roman science ficțion în două părți, fiind pe la mijlocul părții a doua, la un volum de aforisme care devine, pe zi ce trece, tot mai gros și mă gândesc să-mi fac timp și pentru un volum de poezii.

D.T.: De unde vin subiectele pentru scrierile dv, mai cu seamă pentru cele ştiinţifico-fantastice? Ce sursă de inspiraţie aveţi, presupun că lucraţi după un scenariu conturat dinainte sau după notiţe diverse, nu? Cum vă construiţi personajele? Mi-a plăcut foarte mult afirmaţia dv: „lumea e personajul meu principal...”

V.M.: Îmi creez o temă despre care știu câte ceva, scriu în forță primul capitol, îmi fixez finalul, îl scriu. Restul e conținutul, lumea pe care o creez. Poate fi o lume de siliciu, ca în romanul „Monede de sticlă , o lume unde legislația interzice munca și o pedepsește, ca în romanul „Lenea , o lume în care este exportat un partid cu scopul de a-l reconstrui pe o planetă îndepărtată, ca în romanul „Elogiul muncii de partid , o lume a eșecului în politică și reîntoarcerea pe un Pământ răvășit de dezordine și de o politică de carton, ca în „Noaptea orașului ilustrat sau o lume unde cititul și publicarea cărților începe să fie interzisă și se 64 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 4 , o c t o m b r i e 2 0 2 0

Monitorul de poezie

edifică editarea unei mari cărți universale, ca în „Cartea fantomă . Scheletul romanului este o anumită temă. Pe acest schelet, împletesc idei. Mulți spun că ar putea construi o sută de romane după ideile mele dintr-un singur roman. Sigur, ar fi și asta o tehnică, dar nu mă caracterizează o astfel de tehnică.

Consider că romanul nu ar avea destulă substanță, nu ar avea consistență, ar fi foarte subțire. Astfel de romane se scriu mai ușor, sunt mai scurte, sunt mai comerciale, se vând mai bine, au o priză mai mare la public, dar nu rezistă la trecerea timpului. Se impun ușor, dar dispar repede din atenția publicului. Lucrul elaborat rămâne. Ideile le folosesc mai mult în proze scurte, povestiri sau nuvele. De multe ori, folosesc aforisme, atât în povestiri, cât și în romane, pentru evitarea platitudinii și efectului adormitor. Numai lucrurile care îl surprind pe cititor în mod plăcut și îl pun pe gânduri rămân în conștiința publicului.

Nici poeziile sau aforismele nu se scriu ușor. Uneori, mă obsedează și câte o săptămână câte un vers sau câte o cugetare.

E foarte greu să tratezi în poezie și altceva decât iubirea. E foarte greu să faci un aforism să treacă dincolo de poezie, spre o filozofie pură.

D.T.: Sunteţi întrebat dacă aţi ecraniza una dintre cărţile dv?

Dar ideea de teatru de poezie vă surâde? De ce să nu i se propună şi ei să fie interpretată? Nu e la fel de ofertantă?

V.M.: Nu mă întreabă nimeni dacă vreau să îmi ecranizeze vreo carte. Americanii nu vin la noi să ne ceară scenarii. Vin la noi pentru că sunt costuri mai mici la realizarea unui film. Un prieten, scriitor de talent, a afirmat că romanul „Can și Ideea , un basm science fiction, se pretează cel mai bine la o eventuală 65 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 4 , o c t o m b r i e 2 0 2 0

Monitorul de poezie

ecranizare, dar, de la vorbă la faptă, e drumul înfundat cu bune intenții. În al doilea rând, consider că un roman bun este foarte greu de ecranizat. Cinematografia cu scenariștii ei, literatura cu scriitorii ei. Despre poezie, ca suport al intrigii piesei de teatru, am auzit la Moliere, dar despre teatru, ca suport al poeziei, nam auzit. Poate fi. Poate fi chiar benefic pentru diversificarea și înviorarea culturii, cam leșinată în ultimul timp.

D.T.: Despre poezia din volumul Curcubeie de ciocolată, apărut la editura Art Creativ, în Colecţia Regal, spuneţi dv că este „o respirare de sticlă topită”, „poetul, angajat în tăbăcăria de şoapte”, „timpul, în spirală de gânduri e atât de frumos/oamenii lui se dau jos din gândurile goale de sensuri/şi o iau, aşa, agale/la deal-vale”, „anii ţin mai mult sau mai puţin,/dar, sigur, ultimul ţine cât viaţa”, „e numai lumină!” (rar citeşti ceva mai frumos)... pe drept cuvânt afirmă dl. Viorel Pîrligras în prefaţa cărţii „putem înţelege orice din ceea ce dorim şi putem dori orice din ceea ce ni se oferă”, până la urmă poezia tot cu frumuseţea se ocupă, nu-i aşa?

V.M.: Majoritatea poeților leagă frumusețea de iubire. Să-ți exprimi sentimente, trăiri, incertitudini, angoase, regrete, bucurii..., în vers liber sau clasic, e cel mai facil mod de a face poezie. Mai există și alte frumuseți pe lumea asta, de exemplu, frumusețea cuvintelor. E foarte greu să surprinzi sau chiar să șochezi cititorul cu metafore pline de sens, care să mai fie și originale pe deasupra. Dacă ideea nu e absolut originală, iar formularea nu trece totdeauna pe deasupra formulărilor altora, măcar pe alături și tot e necesar să treacă. Formulările șoc nu sunt expresia vanității poetului, ci dovada că, dintr-un anumit 66 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 4 , o c t o m b r i e 2 0 2 0

Monitorul de poezie

grup de cuvinte poți construi o metaforă inconfundabilă. Nu tu, ca poet, trebuie să te consideri inconfundabil, asta putându-se întâmpla cu tine odată cu trecerea timpului, ci metafora trebuie să fie inconfundabilă. Nu tu trebuie să te legi de scris ca de un copac, ci lianele formulărilor inspirate trebuie să te lege de arborele inspirației. Atent la ceea ce spui, trebuie să fii atent la ceea ce spun alții, iar acestor alții, să le dai senzația că, dacă nu ești tu, nu e nimeni. Exiști doar dacă cititorul reușește să te țină minte. El nu trebuie să înțeleagă; tu trebuie să-l faci să înțeleagă neînțelesul. Fă-l să creadă că, dacă el nu înțelege, nimeni nu înțelege. Fii sincer cu el! Adevărul e cea mai credibilă minciună.

Stârnește-i cititorului imaginația! Pentru cei fără imaginație, nimic nu există.

D.T.: Vă doriţi vreodată să schimbaţi mentalitatea, să influenţaţi destine prin scrierile dv? Mai are cartea rolul acesta? De fapt, cred că ar fi trebuit să vă întreb: mai are lumea timp să citescă, să observe lucruri neobservate, mai cu seamă în actuala stare de disconfort cultural, de contradicţii, să spunem aşa?

V.M.: Mi-am dorit tot timpul să schimb mentalități, dar lucrul ăsta e imposibil. Pentru a-mi propune să schimb mentalitatea cuiva, trebuie să ajungă cartea la acesta. Sloganul „rezistența prin cultură e un fals, o afirmație în care vor să creadă cei ce o afirmă. În realitate e „rezistența la cultură . „Disconfortul cultural e puțin zis; cultura produce urticarii în toată regula.

Unitatea de măsură pentru cultură nu e inteligența, educația sau civilizația. Unitatea de măsură pentru cultură este litrul de

67 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 4 , o c t o m b r i e 2 0 2 0

Monitorul de poezie

vin. Ne întoarcem în feudalism, unde vor fi din ce în ce mai puțini oameni de cultură, dar de talia lui Da Vinci.

D.T.: Există afirmaţia conform căreia scrisul poate fi o terapeutică a spiritului - sunt cărţi pe care le iubiţi şi pe care le puteţi recomanda considerând că pot schimba comportamente, moduri de a gândi?

V.M.: Pentru a putea schimba modul de a gândi al cuiva, acesta trebuie să gândească. Îi e mai ușor să gândești tu pentru el.

Gândind pentru cititor, rămâi tu cu terapia spiritului, să ți-o aplici singur. Trebuie să ne obișnuim cu ideea că sunt foarte puțini oameni care gândesc. Cei care înțeleg sunt și mai puțini.

Aceștia formează o spirală de cititori, gânditori, filozofi, poeți, prozatori..., practic, toți cei ce se citesc unii pe alții. Într-o lume paralelă, unde viața devine, de fapt, ceea ce a fost în mod real: virtualitate. Doar cei nemulțumiți, când nu găsesc ceva, caută altceva. Numai oamenii inteligenți sunt nemulțumiți. Orice om inteligent trăiește un paradox: deși nu e nimic de neînțeles pentru el, totul e de neînțeles. Numai lui i se poate aplica o „terapeutică a spiritului deoarece doar el se poate ridica la înălțimea spiritului. Doar omul inteligent poate avea un comportament civilizat în fața schimbării ce i-o propui.

D.T.: Ştiţi deja, mi-a plăcut foarte mult şi am folosit ca motto al unei antologii Art Creativ, aforismul dv celebru: „sigur că trăiesc din scris, dacă n-aş scrie, aş muri”...vă rog să extindeţi puţin ideea ...aici văd eu gândirea dv paradoxală, cultura, umorul fin, dar mai ales talentul, absolut toate necesare pentru a scrie aforisme...

68 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 4 , o c t o m b r i e 2 0 2 0

Monitorul de poezie

V.M.: Gândirea este paradoxală prin definiție, dar și negândirea.

Yoghinii consumă multă energie pentru a se goli de gânduri. În realitate, și cei ce gândesc profund, și cei care se golesc de gândurile reziduale, caută esența. Aforismul este un negând, un fapt care nu poate fi gândit decât de cel care scrie aforismul.

Pentru scriitorul de aforisme, acest lucru e normal. Pentru cel care îl citește, este paradoxal deoarece acesta se gândește la ceea ce nu s-a gândit scriitorul. Eu, doar sugerez. Cel care citește își poate imagina și singur ce nu m-am gândit eu. Singurul lucru pe care îl pot face e să explic printr-un exemplu. Dacă mi se cer explicații suplimentare, privind exemplul dat, explic acest exemplu printr-un alt exemplu. După o serie de exemple, am două posibilități: să caut un punct de sprijin pentru inexplicabil sau să mă dau jos din tren pentru a căuta explicabilul. Viața este explicabilă, moartea este inexplicabilă.

D.T.: Aforismele dv sunt celebre, ele se află publicate într-un număr mare de volume, în foarte multe antologii, de una dintre ele, Identităţi, m-am ocupat chiar eu, cu sprijinul şi la îndemnul dv, am prezentat-o la Festivalul Internaţional al Aforismului, ediţia a III-a, de la Tecuci, şi am primit un premiu important. Tot atunci aţi fost şi dv premiat, ce a impresionat, însă, şi rămâne de admirat este forţa pe care o daţi cuvântului, nu pentru a distruge, ci pentru a înălţa ceea ce credeţi dv că trebuie să rămână la înălţime...se ştie că satira dv nu e „senină”, ci foarte des „muşcătoare”, e acesta un mod de a protesta împotriva mersului acestuia anapoda la noi al lucrurilor, din punct de vedere social, politic, cultural, religios?

69 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 4 , o c t o m b r i e 2 0 2 0

Monitorul de poezie

V.M.: Dacă m-aș implica atât de mult, n-aș mai putea face nimic.

Dacă privesc lucrurile puțin din afară, le văd mai bine și le pot prezenta cu mai multă detașare. Dacă aș fi fost sigur că pot schimba ceva din punct de vedere social, politic, cultural, religios sau de alt fel, m-aș fi implicat cu mai mult timp în urmă, dar a fost prea multă înghesuială și nu m-am implicat tocmai din cauza asta. Eu sunt scriitorul și avizii de putere sunt personajele.

Dacă eu nu mă amuz pe seama acestor personaje, cum pot eu să-i pretind cititorului acest lucru?

D.T.: A câştigat poezia teren în ultimii ani? Mai este ea considerată cea mai sensibilă dintre arte ca să i se acorde atenţia cuvenită?

V.M.: Cantitatea de poezie a câștigat teren în ultimii ani. E ca un taifun de sensibilitate. Să vedem ce rămâne în urma acestui taifun! Poezia de azi mi se pare de tranziție, similară cu aceea a anilor 1950. Cum fiecare dintre noi nu rămâne prin tot ce a scris, nici epoca actuală nu va rămâne prin ceea ce s-a scris. Mi se pare normal ca poezia să fie „cea mai sensibilă dintre arte .

Ea este de genul feminin. Totuși, poezia, cu toate că e mai multă ca oricând, cunoaște o concurență nemaiîntâlnită, chiar din interior: poezia științei. Pentru tineret, programele de pe telefon, videotelefoanele, laptop-urile, tabletele, ceasurile inteligente și alte gadget-uri sunt adevărata poezie.

Originalitaea poeziei de azi e să știi cum să introduci cuvintele tineretului în poezia celor mai în vârstă, fără să dai în dadaism sau paradoxism, astfel încât s-o înțeleagă toată lumea. Trebuie să luăm în considerare ce avem, nu ceea ce putem pierde.

70 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 4 , o c t o m b r i e 2 0 2 0

Monitorul de poezie

D.T.: Există o poezie, un fragment sau o frază din opera dv care vă caracterizează cel mai bine, pe care să doriţi să o rostiţi mereu?

V.M.: Nu. Mereu am senzația că nu am spus încă nimic fundamental. Vreau să rămân cu această senzație. Poate că asta e chiar definiția continuității. Nu vreau să mă opresc la vreun lucru strict caracteristic pentru mine. Las cititorul să se oprească la un lucru caracteristic sau altul, în ceea ce mă privește. Un lucru caracteristic pentru mine este faptul că nu mă interesează niciodată cuvintele, ci succesiunea lor. Nu pot face asta dacă nu-i las pe alții în față, să văd dacă reușesc. Să știu ce știe toată lumea e prea puțin.

D.T.: Dacă ar fi să aveţi şansa să rescrieţi orice carte care a apărut deja în lume până acum, care ar fi aceasta? Cum aţi face-o să aibă un succes uluitor?

V.M.: Văd lucrurile cu totul altfel. Ceea ce citesc, chiar rescriu.

Dacă n-aș citi, n-aș putea să rescriu nimic; n-aș avea ce, n-aș avea cum și n-aș avea de ce. Când o carte este mult prea bună, o rescriu chiar și de mai multe ori; citind-o. În ceea ce privește cărțile mele, așa cum le-am modificat tot timpul, de-a lungul anilor, le-aș modifica în continuare. Să le rescriu, n-aș putea; perfecțiunea nu există.

D.T.: Spuneați, la începutul acestui interviu, că vă simțiți bine într-un gen literar sau în altul, în funcție de împrejurări. În care dintre genurile abordate vă simțiți bine astăzi?

71 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 4 , o c t o m b r i e 2 0 2 0

Monitorul de poezie

V.M.: În acest moment, mă simt bine în acest gen, interviul.

Consider că interviul este tot un gen literar. Sunt scriitori care au publicat mai multe cărți de interviuri. Bine realizate, acestea sunt mult mai vii decât cărțile cu personaje inventate.

D.T.: Nu credeți că vă trădați confrații? Spuneați că vă simțiți bine între ei.

V.M.: Astăzi nu mă simt bine deloc între ei. Pot să iau un virus mutant de oriunde, să li-l fac cadou și să-i omor. Mă simt mult mai bine în realitatea virtuală, în lumea Internetului. Până acum, am trăit nesiguranța zilei de mâine. Acum, o pandemie cruntă mă face să mai suport și nesiguranța acestei nesiguranțe.

Trecutul nu anticipează viitorul. Viitorul își alege ce trecut vrea.

D.T.: Acum, la sfârșitul intervului, vă pun o ultimă întrebare: care este senzația care v-a lăsat-o acest interviu?

V.M. Nu am dat prea multe interviuri. Sunt un om foarte tăcut.

Orice interviu îmi lasă senzația că ar fi trebuit să răspund altfel la întrebările puse și că ar fi trebuit să spun cu totul altceva.

interviu realizat de Daniela TOMA

72 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 4 , o c t o m b r i e 2 0 2 0

Monitorul de poezie Poezie de colecţie colectivă scrisă în Cenaclul maximinist

* Au început să mă doară frunzele copacilor, mă simt deocheat de decolteul toamnei.

Oare ce-ar fi să-mi lipesc una pe inimă?

Tot pe cea mai grea aș alege-o să-mi fie ca o mirare străină?

Aşteptarea este singurul păcat ce mi-a rămas între desfrunzirile policrome.

Poate este doar întoarcerea la origini, camuflarea noului alfabet al durerilor într-o cicatrice vie.

Prea mulți de poate într-o minte de om. Şuieră vântul prin trestiile uscate, limbi ale cobrelor cu miros de gutui.

Cântecul se oprește in nuce de parcă miezul tristeţii a și venit, iar toate frunzele se ascund în pomi, e un priveghi online de toamnă.

Prin vene îmi curge culoarea dezpieliţată, se rupe de pe tulpină masca fiecărui copac, Lumea se desprinde uşor de om, e doar un măr care stă să cadă, o celulă, un rod prin galben anotimp 73 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 4 , o c t o m b r i e 2 0 2 0

Monitorul de poezie

Pot deci veni să-mi odihnesc zbuciumul la picioarele toamnei tale?

Acolo cred că este cel mai liber loc şi doar acum se mai numără păcatele în aritmetica despărțirii la doi.

Poezie colectivă scrisă în Cenaclul maximinist de autorii: Maxim Cioran, Gabriela Ana Balan, Carmen-Maria Mecu, Andreea Elena Birsan, Bădescu Alexia, Sorin Dananae, Dan Casuneanu, Simona Serban, Cristina David, Ciobanu Mihai, Elena Lucia SpatariuTudose, Gabriela Gârlonţa, Constanta Popescu şi Ionuţ Calotă

Ce înseamnă Cenaclul MAXIMINIST? *nu negăm niciun curent literar, dimpotrivă, folosim la „maxim orice resursă, orice beneficiu adus de-a lungul timpului poeziei, orice inovaţie care a îmbunătăţit creaţia literară de-a lungul istoriei ei *căutăm „maximum de efect al poeziei în „minimum de text *folosim intens figurile de stil, îndeosebi metaforele, dar şi celelalte *îmbogăţim poezia cu multă imaginaţie, chiar ficţiune, aducem imagini cât mai proaspete, inedite, suprinzătoare *cine simte la fel, este binevenit în cenaclu!

74 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 4 , o c t o m b r i e 2 0 2 0

Monitorul de poezie Poeţi – In memoriam

Dacă-i să mor Dacă-i să mor măcar să mor frumos, îndrăgostit şi încă tânăr.

Grăbeşte-te, iubito, să-ţi fiu de vreun folos, nu mă privi străină peste umăr.

Căci şi aşa degrabă o să plec să ar hectare de singurătate, dar, egoist, mai sper să mă înec în suflul tău de miere şi de lapte.

Oraşul vinde în loc de flori, nebuni, iar mătura-i din liliac la piaţă.

Doamne, de ce insişti să mă cununi cu roţile tramvaiului din faţă?!

Ori eu de mult sunt scara de la bloc, aştept pantofii ei să mă mângâie, să mi se topească ceafa de noroc, ca un asfalt în care-au să rămână.

Parcă ţi-am spus că vreau să mor frumos.

75 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 4 , o c t o m b r i e 2 0 2 0

Monitorul de poezie

Naivii caşte gura ca la Kio şi-n timp ce bat din palme zgomotos, aorta-mi strigă, clandestin, adio! * ...cât de usor e Stixul de trecut în barca ta de coapse, arămie.

Eugen Cioclea (4 august 1948, Druța, raionul Rîșcani, Moldova - 10 octombrie 2013, Chișinău)

76 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 4 , o c t o m b r i e 2 0 2 0

Monitorul de poezie Semnal - carte de poezie

„Între zenit și nadir” (Recenzie la volumul „Amurguri mistuite” de Eugenia Ponta Pete) Timpul se depune peste trupurile noastre efemere, dar praful lui nu cadrează cu energia sufletului. Posedat de o formă de energie atipica, creatorul caută calea spre sine,spre traseul său energetic de-a lungul trecerii sale pe „Planeta Albastră , dar mai ales spre forma prin care se definește pe sine.

De la debutul său în 2013 cu ,,Cioburi de cristal , Eugenia Ponta Pete parcurge pași repezi pe treptele spre lumină din Poezie. Cartea de față, „Amurguri mistuite , este a patra carte de poezii a autoarei.

Stilul care a consacrat-o ca poetă este cel clasic, al poeziei cu rimă, atât de drag cântăreților (și de util în același timp), care împletesc în formă superioară versul cu muzica.

Celui care dorește să progreseze în ceea ce face, cărările noi sunt trasee transformaționale, dificile adeseori, dar care scot la lumină o altă latură a eului propriu, de cele mai multe ori în formă superioară.

Poeta schimbă registrul, abordând (și) versul liber, ce contrastează cu rima sa blândă, asemănătoare poeziei lui Minulescu ori Coșbuc.

Mainstream-ul ultimelor decenii este practica versului alb în construcția mesajului poetic. Dacă alți creatori se aliniază tendinței generalizate de a șoca lectorii prin cuvinte triviale sau prin alăturări cât mai fanteziste de cuvinte, în cazul poetei

77 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 4 , o c t o m b r i e 2 0 2 0

Monitorul de poezie

noastre, mesajul este în continuare blând, iar forma îmbrăcată de lirica Eugeniei este preponderent descriptivă.

Totuși, traseul spre conștientizarea mesajului poetic este mai abrupt ca în cazul formei fixe (cu rimă) a versurilor din cărțile precedente.

O altă fațetă a liricii „Amurgurilor mistuite sunt catrenele. Concentrate, uneori șovăielnice în mărturisile lor, alteori părând a fi un manifest asumat al gândurilor și al alegerilor autoarei, reușesc cu brio să ne surprindă în mod plăcut provocându-ne la scenarii lirice imaginative. „Fantasme îmbolnăvesc gânduri împleticite sub straturi de alb copleșitor de alb... („Alb ) Sau: „Eu cred că ecoul pașilor mei sunt pașii tăi alunecând protector... („Ipoteză ) Când „petalele de lumină ajung să-și îndeplinească menirea, „gânduri împletite prind viață. Și nu oricum, ci alături de Natură („Teiul , „Salcâmii , „Cărarea , „O frunză ), care este o constantă „sine qua non a alcătuirii lirice specifice Eugeniei Ponta Pete.

Pentru un creator, ceea ce nu poate spune oriunde, oricând sau oricui, prinde viață sub forma cuvântului scris.

Cineva spunea, ca un leit-motiv aplicabil tuturor scriitorilor că „mâna putrezește, slova dăinuiește . Și credem că nu greșește deloc.

78 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 4 , o c t o m b r i e 2 0 2 0

Monitorul de poezie

Aflat în stare de veghe, sufletul e cel care decide desprinderea de rutină, iar ,,starea de alb este cheia în care trebuie privită creația artistică.

Curgerea versurilor Eugeniei este molcomă, dar încântă prin metaforă, în același timp. Nu ne putem nega apartenența la locurile natale, iar timpul întărește legăturile ancestrale care ne definesc: „Țărâna asta ce m-a plămădit Mi-e dragă și o calc cu teamă parcă, Să nu strivesc sub talpă nici un spic Din lanul ce va coace pâinea-n vatră. („Rădăcini ) Tăcut și hotărât, ca un apostol al propriului cuvânt, poeta își urmează parcursul liricii sale, cu delicatețe, cu îndârjire sau cu dor. Niciodată însă omul și visul nu vor mai fi la fel ca înainte, ca suflet și ca demiurg al propriei vieți, până când amurgurile se vor fi mistuit în oameni.

Mladin Cristian

79 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 4 , o c t o m b r i e 2 0 2 0

Monitorul de poezie

Pagina redacţiei Reamintim că autorii nu ne pot propune direct poezii proprii pentru publicare în această revistă! Publicăm doar poezii pe care le selectăm dintre cele pe care le „monitorizăm”.

Puteţi însă publica fără restricţii poezii în grupul literar pe care îl monitorizăm cel mai frecvent: https://www.facebook.com/groups/ateliermonitoruldepoezie/

Dar puteţi propune poezii ale altor autori, dacă vi se par atât de bune încât trebuie neapărat reţinute între paginile acestei reviste. De asemenea, puteţi propune traduceri din poezia universală contemporană, interviuri cu poeţi, recenzii ale unor cărţi de poezie, eseuri despre poezie etc. Materialele acestea le puteţi trimite prin mesaje pe pagina oficială de facebook a revistei Monitorul de Poezie: fb.me/monitoruldepoezie Responsabilitatea juridică pentru conformitatea celor trimise şi acordul autorilor cade în sarcina colaboratorilor care trimit aceste materiale, conform art. 26 din Codul Penal.

Nu garantăm, însă, publicarea.

Vă mulţumim pentru lectură!

Director revistă: Ionuţ Calotă MONITORUL DE POEZIE - ISSN 2668-0440 80 | A n u l 2 , n u m ă r u l 2 4 , o c t o m b r i e 2 0 2 0