Monitorul de poezie Revistă foileton, cu poezie de bon-ton
Anul 1, Numărul 2, februarie 2019, ISSN 2668-0440 Se distribuie gratuit.
Interviuri
cu poeţi
Feminismul şi feminitatea poeziei Resurse pentru globalizarea poeziei
Poezie feminină de colecţie
Monitorul de poezie Editorial
Feminismul şi feminitatea poeziei
Fiindcă acest număr al revistei apare înconjurat de multe zile dedicate în primul rând femeii, am decis să dăm prioritate poeziei feminine. Oricum poezia contemporană a început să ne obişnuiască deja cu o afluenţă apreciabilă de creaţii ale poetelor, ca să nu mai spun că ele aproape că domină concursurile literare şi că au o implicare mult mai accentuată în viaţa literară curentă. Poezia feminină dă senzaţia de prospeţime, ne surprinde cu nonşalanţă prin autenticitate şi concizie, dar şi amplitudine, oglindind realitatea prin filtre nebănuite, sentimentele sunt mai profunde şi mai generoase, dincolo de convenţiile obişnuite. Feminismul dă de multe ori în clocote şi pune sensibilitate în texte, deşi uneori există riscul să şi masculinizeze forţat, dezavuând pedanteria la care ne-am aştepta, dar ne şi avertizează despre incitante spectacole lirice pe care nu trebuie să le ratăm, refuzând cu graţie narcisismul contemporaneităţii sumare.
1|Anul 1, numărul 2, februarie 2019
Monitorul de poezie
Perlele feminităţii ne conferă o lectură unică, intensă, presărată uneori cu multă ironie, cu colecţii de jocuri ale emoţiilor şi indiscreţiilor, cu aluzii îndrăzneţe şi un limbaj consistent şi dur, un evantai cu adevărat larg. Personalitatea poetelor devine tot mai expresivă, se lansează în acrobaţii atrăgătoare, ca nişte capcane insesizabile. Predispoziţia lor către fragilitatea lumii lasă umbra timpului să iasă la iveală şi să respire cu plămânii plini de aerul puternic al iubirii, prin ritualurile magice ale cuvintelor. După impresionantul succes al primului număr, îmi doresc ca şi acesta să vă ofere o lectură de calitate şi să marcheze o legătură puternică între această revistă şi voi, cititorii săi, validând un proiect în care eu personal cred. Ionuţ Calotă, director revista Monitorul de Poezie
2|Anul 1, numărul 2, februarie 2019
Monitorul de poezie Poezie feminină de colecţie
*
nu avem nevoie de indicii să zburăm pe-același cer cine a spus că e păcat să-ți cucerești propria redută e doar un îmblânzitor de vise suntem responsabili pentru un singur zbor, mereu se vor naște alții să țină contul căderilor din noi
Iulia Toma
3|Anul 1, numărul 2, februarie 2019
Monitorul de poezie Poezie feminină de colecţie
*
ce frumoase sunt cămășile tale, iubitule! le-am îmbrăcat ude, azi-noapte pe toate odată aşa ți-am învățat amintirile cu miros de iarbă și gust de vin spre dimineață tu m-ai privit zâmbind și m-ai întrebat dacă știu să dansez fără umbrelă
Maria Hirth
4|Anul 1, numărul 2, februarie 2019
Monitorul de poezie Poezie feminină de colecţie
*
un fir de nisip nu poate clădi singur deșertul nici războiul nu poate fi câștigat de un soldat totuși aș fi fost un om întreg sufletește dacă ceilalți nu și-ar fi rupt câte-o bucată Valy Buța
5|Anul 1, numărul 2, februarie 2019
Monitorul de poezie Poezie feminină de colecţie
e cald în fotografia asta, e vară, vezi? ieșisem puțin din cadru, cât să renunț la sandale (tu aveai palmele desculțe pe pielea mea și am vrut să fiu complet dezbrăcată), dar mi se mai vede totuși jumătate din fericire în stânga pozei. uite, uite, aici îmi șopteai printre buze ca și când ai fi vrut să îți gust prostiile alea delicioase de ciocolată care mă făceau să râd rostogolit pe nisip. și acum se aude dragostea trecând din gura ta în a mea. hai să intrăm înapoi în vară, avem loc în fotografie și pentru câteva ninsori dacă împingem puțin de margini. vino, deja sunt acolo, îmi dau sandalele jos și e vineri pe toată plaja.
Corina Dașoveanu
6|Anul 1, numărul 2, februarie 2019
Monitorul de poezie Interviuri cu poeţi
Daniela Toma: „am ieşit mereu din tipare şi nu mi-a displăcut deloc acest lucru” -Daniela Toma, draga mea, alături de gândurile mele bune ţi le transmit şi pe cele ale redacţiei revistei „Monitorul de Poezie”, mai ales în aceste zile dedicate femeii şi dragostei. Legat de tema specială a acestui număr de revistă, ca o primă curiozitate, aş vrea să ştiu şi să le spui şi cititorilor noştri ce părere ai despre feminism şi feminitate în poezie? Este o întrebare amplă pe baza căreia aş putea să vorbesc mult şi bine dacă n-aş şti că spaţiul în revistă este limitat, dar ca să-ţi răspund trebuie să disociez cei doi termeni, deşi feminismul nu exclude niciodată feminitatea, iar în ansamblu, celor doi termeni le stă bine împreună: feminismul, în sensul lui general are extensii în cultura politică, doreşte să arate că nu există inhibiţii pentru anumite lucruri pe care le fac femeile, unele pe care doar bărbaţii ar fi îndreptăţiţi să le execute, din cauza forţei cu care au fost înzestraţi de natură, deşi, pe de altă parte feministele declară că nu vor să fie egale cu bărbaţii … cred şi eu, cui i-ar plăcea să taie lemne din pădure sau să lucreze în mină? Mie nici fotbalul nu-mi place, să-mi fie cu iertare, de înjurături ce să mai vorbesc (?!), consider că aspectul acesta nu ţine de feminitate, dar până la urmă, o femeie are libertatea să se definească aşa cum crede, nu sunt de acord că îmi pun feminitatea neapărat în evidenţă când merg la coafor sau când port o rochie deosebită, totul ţine de atitudinea mea, de felul cum îmi port rochia, de felul cum vorbesc, de gesturile pe care le fac, de multe alte lucruri… 7|Anul 1, numărul 2, februarie 2019
Monitorul de poezie
Poezia feministă, deşi riscantă, a devenit necesară ca modalitate de protest împotriva violenţei, împotriva discriminării de orice natură, ştiu şi eu? Aş putea da ca exemplu aici cazul extrem de mediatizat la vremea respectivă al Medeei Iancu la Gala Premiului Naţional de Poezie „Mihai Eminescu”, dar nu este unul izolat. Până la urmă, alegerile ne aparţin, atitudinea derivă din acestea… În ceea ce mă priveşte, înainte de toate sunt profesor, m-am pregătit mereu pentru meseria asta, datorită acestui fapt am acumulat cunoştinţe temeinice şi mai târziu am început să scriu poezie, să abordez o diversitate de teme, de alternative care ar putea să placă mai mult sau mai puţin … Nu scriu poezie feministă, ci doar poezie, în rest, dacă mi se oferă şansa unei noi zile şi pot alege între a mă bucura de ea şi a fi frustrată din cauza unor lucruri sau a unor oameni fără valoare, voi alege mereu prima variantă, ceea ce fac mă defineşte ca om, restul …e rest, cum spune un prieten … -Daniela, cum explici stilul tău poetic? Unii îl consideră destul de ermetic Nu mi-am dorit niciodată să scriu pentru marea masă de cititori (cititorul meu este unul educat şi avizat) şi nici n-o s-o fac, tocmai pentru că nu mă supun nici unor reguli, norme sau limite în afara celor pe care eu mi le impun sau celor ale bunului-simţ, prin urmare, am ieşit mereu din tipare şi nu mi-a displăcut absolut deloc, iubesc asocierile de cuvinte stranii, iubesc metafora puternică în poezie, aceea care să te lovească exact ca 8|Anul 1, numărul 2, februarie 2019
Monitorul de poezie
un pumn în plex când o descoperi, care să-i dea viaţă textului, nu pot scrie o poezie simplă din care cititorul să înţeleagă imediat totul, mereu am vrut ca şi acesta să fie parte din poemul meu, să se regăsească şi să participe la forma finală a textului, contează cel mai mult ca atunci când citeşti să păstrezi senzaţii, să păstrezi emoţii; apoi părerea mea este că dacă un singur cititor va fi cel care va agrea modul în care scriu, merită s-o fac, eiii, şi dacă acela va lipsi, o voi face în primul rând pentru mine, aşa cum s-a întâmplat până acum. Şi mi-aş dori să scriu astfel încât să nu fiu încadrată într-un stil anume, fiecare poem al meu să fie mereu diferit, dar sunt în deficit şi pe contrasens cu minţile prea luminate, poate din acest motiv majoritatea poemelor mele îmi plac cam 5 minute … -De ce de la o vreme acorzi multă atenţie poemului în proză sau chiar poemului-teatral? Poemul în proză este o nouă etapă la care am ajuns şi care mă preocupă, una cu şi mai mare forţă tocmai pentru că poemul în proză este mai elaborat în ceea ce priveşte imaginea, sonoritatea şi unitatea lui. Volumul meu, fragile, tipărit la Editura Art Creativ pune foarte bine în valoare ceea ce am afirmat şi desigur, cel care urmează după acesta, O altă Ană/Una altra Anna, tradus în limba catalană de poetul şi excelentul traducător, Pere Besso, continuă parcursul meu liric în această direcţie, e altceva decât ceea ce am oferit cititorilor mei până acum, mai multă efervescenţă, mai multă vitalitate, mai multă calitate artistică, toate cuprinse în fraze atent elaborate, până la urmă e firesc să progresezi. 9|Anul 1, numărul 2, februarie 2019
Monitorul de poezie
Poemul meu în proză stilizează stări sufleteşti într-o manieră fină şi discretă şi voi mai scrie o vreme în felul acesta… Mă fascinează însă extrem de tare poemul teatral şi lucrez la un astfel de proiect acum, pentru că pot pune şi mai multă intensitate într-o idee poetică şi o pot duce înspre mai mult absurd unde ea se metamorfozează continuu, pot duce mai departe sugestiile, având, desigur, grijă să nu-şi piardă sensul, lucrurile să nu devină atât de criptice încât să intre în derizoriu. Apoi, faptul că pot contura şi introduce în text personajele aşa cum îmi apar în imaginaţie, că pot studia modul în care actorii ar dori ca ele să prindă viaţă, că le pot aşeza între diverse momente, într-un spaţiu al mişcării, folosindu-mă de şi mai multe cuvinte, de decupaje cinematografice, dacă vrei, să le arăt aşa cum aş vrea să fie ele sau cum se află în ochii altora, înseamnă mult pentru ceea ce am de spus în acest moment, e o provocare pe care nu am de gând s-o ignor, chiar sunt în discuţii cu nişte tineri actori foarte talentaţi pentru a pune în scenă o parte din acest poem … -Cât de importantă este metafora pentru tine? Care crezi că este viitorul figurilor de stil în arta literară? Pentru mine poezia adevărată e cea care se foloseşte de imagini artistice şi de figuri de stil, fără să abuzeze, desigur, de acestea, nu e ceva conceptualizat. Se scrie multă aşa-zisă poezie, toţi scriu, dar sunt puţini cei care ajung la substanţa acestui gen; nu-l înţeleg, fac praf prozodia de care, probabil, nici nu au habar, rup ritmul, nu transmit nimic; poezia adevărată înseamnă sensibilitate, înseamnă stare peste 10 | A n u l 1 , n u m ă r u l 2 , f e b r u a r i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie
stare peste stare şi în toate cititorul să se regăsească, poezia nu e doar o înşiruire de cuvinte fără noimă, nici în versul liber, nici în cel cu rimă; ca să scrii bine trebuie să citeşti extrem de mult, să citeşti tot timpul, să acumulezi, atunci, modul tău de exprimare devine stil, legătura ta cu textul este cea care contează, nu e doar pur intuitivă, devine producţia propriei tale minţi … Se scrie cu mare patos, cu o vervă ce nu mai poate fi oprită, însă, figuraţia poetică beneficiază şi ea de o sită care se cerne din mers, în felul acesta se vor distinge în special creaţiile valoroase, iar scriitorul adevărat, cu puterea lui de imaginaţie va întregi opera lui Dumnezeu, implicit prin rafinament şi expresii lingvistice perfecte.
interviu realizat de Ionuţ Calotă
11 | A n u l 1 , n u m ă r u l 2 , f e b r u a r i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie Poezie feminină de colecţie
*
în copilărie visam omul cu toneta trecea prin mine ca un fum intra cu lapte fierbinte ieşea cu înghețată de vanilie înghețata era desenată numai roțile îmi lăsau pe inimă urme de ciocolată
Gabriela Ana Balan
12 | A n u l 1 , n u m ă r u l 2 , f e b r u a r i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie Poezie feminină de colecţie
* am aruncat nimicurile din garaj dimineață m-am trezit cu dureri de oase parcă s-ar fi prăbușit peste mine toate zidurile pe care ne iscăleam am jefuit secundele ceasurilor până când ne-am transformat în umbrele unei iubiri în zona industrială a orasului nostru dormitează camioane extenuate miroase a motorină și încă nu s-a-nseninat mi-a mai rămas puțină lumină într-o oglindă retrovizoare
Carmen Secere
13 | A n u l 1 , n u m ă r u l 2 , f e b r u a r i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie Colecţia de metafore
Seria 2 „doamna pansează cu umbre cuvintele” - Raluca Faraon „cât de tare mă doare nașterea mea” - Mihaela Meravei „dacă ar avea chip, atingerea asta ar semăna cu o mână a lui Dumnezeu care-ţi izbeşte liniştea de asfalt” – Daniela Toma „azi e luni / dar trăiesc un rest de duminică” - Ramona Muller „cu mâinile sus fluturând ca un steag” - Gabriela Ana Bălan „viața se rulează / ca un ciorap de mătase / pe coapsa unei femei” - Mariana Cornea „se coc răsărituri pe grinda cerului” - Daniela Toma „nu este frumos să citezi dintr-un corp” - Andra Rotaru „o rochie roșie / traversează orașul / ca o cicatrice” – Răducu Cezara „mai târziu cred că am să pun la zid restul imaginilor decolorate” Daniela Toma
14 | A n u l 1 , n u m ă r u l 2 , f e b r u a r i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie Poezie feminină de colecţie
*
doi oameni care au făcut dragoste dar nu s-au atins niciodată ................. tu și eu
Nuța Istrate Gangan
15 | A n u l 1 , n u m ă r u l 2 , f e b r u a r i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie Poezie feminină de colecţie
*
uneori mă plimb cu tramvaiul printre gânduri şi repet vechile poveşti cărora le cos haine noi, uneori când îţi aud vocea în mine creşte dulcea pasăre albastră a adolescenţei cu aripile de safir. tu ai uitat numele meu de fiică a unui rege dac, în deşertul tău m-am iscat eu purtând ulcioare cu apă şi plante vindecătoare ce aduc somn şi pace. soarta ne-a făcut nesăbuiţi şi năvalnici, a strivit anii în cutii abandonate în vechi sertare. a legat la ochi gândurile, a încurcat străzile, a schimbat mersul trenurilor fiindcă oraşul nostru nici gară nu mai are şi nici focul nu mai arde în sobe.
Andrada Ingrid Maran
16 | A n u l 1 , n u m ă r u l 2 , f e b r u a r i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie Poezie feminină de colecţie
* s-au îndoit felinarele și fulgii cad cu genele crețe necruțătoare crăiasă de gheață a ieșit în oraș la colț de stradă un polițist îi legitimează caii ce par a fi zburători, cu un corn în frunte în lumea fanteziei albe, după cortina neagră se pierd iluzii la o mână de poker e anotimpul fără rochii, doar cele de bal se poartă pe o linie de telefon s-au instalat trei ciori suită de oraș pe o tarabă este de vânzare viață înghețată, cu termen de valabilitate nespecificat într-un calendar, un manechin a rămas la ziua de ieri astăzi se poartă rochii de zăpadă
Ingrid Cosma
17 | A n u l 1 , n u m ă r u l 2 , f e b r u a r i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie Poezie feminină de colecţie
* Se vând pungi cu miros de viață, întotdeauna în prima linie, cînd lumina desparte bulevardul și clopotul unei biserici îți aduce aminte cine ești, dragostea se poate injecta în tramvaiul ce duce la gară, în El Dorado de la Starea Civilă nimeni nu-ți mai sfințește nimic, eternitatea iubirii le este dată numai celor ce cred în ceva ce nu vor putea înțelege pe deplin niciodată. Cu spatele la soare să nu mai simt apusul...
Letiţia Vladislav
18 | A n u l 1 , n u m ă r u l 2 , f e b r u a r i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie Poezie feminină de colecţie
* e atât de înghețat pământul că până și moartea stă la rând pașii își cheamă singurătatea ca pe un animal fidel, simțurile respiră așteptarea până când invazia albului își face intrarea triumfal colonizand fiecare umbră nimic balistic în acest război doar grotele perfect calibrate de uitări acolo,legată în lanț singurătatea urlă la lună
Mirela Leahu Varga
19 | A n u l 1 , n u m ă r u l 2 , f e b r u a r i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie Poezie feminină de colecţie
* îmbrățișează-mă, prea multă dezordine sub rochia asta pătată, purtată peste anotimpul acesta greșit în care se trăiește pe datorie, pe întuneric, fac trei pași înapoi, acolo este refugiul unde tăcerea își scuipă sâmburii ce vor rodi pietre. păsărea își vrea răspunsul la întrebare ea, geamăna mea căreia mai bine i-aș răsuci gâtul, dar știu că mâine va fi în același loc mai neagră și mult mai turbată. la fel de inutil este și să plec din umbra mea și iar fac trei pași în față în trupul acesta greșit nisipul și-a început drumul...
Violeta Pintea
20 | A n u l 1 , n u m ă r u l 2 , f e b r u a r i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie Resurse pentru globalizarea poeziei
1991 Anul acesta, porumbeii Și păsările zboară iar pe cer Şi chiar Mai sus decât el E linişte, doar caii sălbatici din Mongolia Aceste lacrimi albastre care cad În partea sărăcită a stepelor De acum, când trupele sovietice s-au retras, Tăcerea este ca noaptea în Ulan Bator Hadaa Sendoo Poetul mongol Hadaa Sendoo, născut în 1961, a publicat 19 volume de poezii şi este tradus în peste 40 de limbi străine. Cărţile sale cele mai recente sunt: mirosul dulce de iarbă (în persană, 2016), Aurora (în kurdă, 2017), lung Song (în Georgia, 2017), wenn ich ster fi, Werde ICH träumen (bilingv mongol-german, 2017), puncte albastre ale Mongoliei (în olandeză, 2017), un colț al Pământului (în norvegiană, 2018), pace, inima frântă (în rusă, 2018) și sich Zuhause Fühlen (în germană, 2018). El a câștigat mai multe premii literare, inclusiv Premiul Uniunii Scriitorilor din Mongolia. Traducere de Ionuţ Calotă 21 | A n u l 1 , n u m ă r u l 2 , f e b r u a r i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie Poezie feminină de colecţie
* Clipe flămânde caută cuvinte alese poemul cu buzele crăpate de frig împinge Dunărea până la fereastră în șoldul Anei ai zidit un cântec ninsoarea așază cumpăna de la fântână în genunchi
Marilena Apostu
22 | A n u l 1 , n u m ă r u l 2 , f e b r u a r i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie Poezie feminină de colecţie
prin suflet ce mai e . am auzit pe cineva bătând din palme și am ieșit afară să văd ce e era viscolul cu o aripă de pământ și o cingătoare de fier alunga dușmanii mei nevăzuți . și am auzit o fâlfâire de stele și m-am dus mai la vale să văd ce e era liniștea care alunga întunericul să pot zări livada în care se coceau deodată caișii . și am ridicat privirea fără să știu că pe sub genunchii mei trecea un râu de culori era vară și era frig oglinzile asudaseră într-un strop de credință și am alergat să văd ce mai e prin sufletul meu Gina Zaharia
23 | A n u l 1 , n u m ă r u l 2 , f e b r u a r i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie Poezie feminină de colecţie
alergare alergi de-a lungul șinei de tramvai ca pe-o lamă de întuneric ai nevoie de încă un plămân de unul verde care să existe în afara legilor de os deși obosit continui să alergi prin întunericul gros - luna aceasta s-au consumat deja prea mulți kilowați
Mihaela Oancea
24 | A n u l 1 , n u m ă r u l 2 , f e b r u a r i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie Poezie feminină de colecţie
Drum... pe la fereastra mea a trecut un om cine ești? l-am întrebat nu știu de unde vii? nu știu dar unde vrei să mergi? acolo, unde mă duce muzica sufletului...
Marieta Caprarusi
25 | A n u l 1 , n u m ă r u l 2 , f e b r u a r i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie Poezie feminină de colecţie
*
Azi, aruncându-se de la înălţimi nebănuite, cercelul de lolite mi-a strivit un deget. E plin de vânătăi trecutul nostru. Iar ce iubim nu putem silabisi vreodată.
Andreea Osiceanu
26 | A n u l 1 , n u m ă r u l 2 , f e b r u a r i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie Cronică de eveniment
Fabrica de poezie #2 Seară de miercuri, 13 februarie 2019 (ajun de Valentine’s, va să zică), orele 18, clubul Fabrica. Aşa începe totul, într-o încăpere ce treptat-treptat se umple cu vreo 50-60 de inimoşi. De la 15 ani până pe la vreo 50+. Dar toate cu acelaşi numitor comun: frumosul! Tema de bază: dragostea. Prezentată în diferite forme: poezie, muzică, monolog video... Fiecare după talentul şi sensibilitatea sa. Apoi se dă startul: începând cu „pisica neagră” Georgiana Mihăilă – maestru de ceremonie şi iniţiatoarea acestor evenimente – cu un recital din Nichita Stănescu. Raluca Ioniţă ne provoacă cu poezia ei în stil minimalist. Teodora Gheorghe vine însoţită de o prietenă, alături de care propune o poezie în tandem, despre dragoste. Emanuel Pătrăşcioiu aduce o poezie „concentrată”, „dar nu întotdeauna”, după cum s-a comentat din public. Eu personal am propus un cântec, „Ploaia noastră”, şi o poezie: „Luna”, urmat de Georgiana Mihăilă care ne prezintă un videoclip realizat de ea şi postat pe Youtube sub genericul „Poezia săptămânii”: „Limpede” de Nina Casian. Raluca Cincu ne recită „mai pe româneşte” (adică scurt şi la obiect) „Naivitate” de George Tei, autor socotit ultimul rondelist, pentru ca prima parte a evenimentului să se termine cu dezinvolta Rebeca Miron, cu o viziune poetică îndrăzneaţă şi cu umor fin. Partea a doua a evenimentului se desfăşoară sub formă de open mic. Aceasta începe cu decanul de vârstă dintre toţi cei care au citit, domnul Viorel Ioniţă alias „Leonida Iver” care cu mult umor, amintindu-ne uneori de monoloagele lui Amza Pellea, în felul în 27 | A n u l 1 , n u m ă r u l 2 , f e b r u a r i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie
care transmitea ceea ce ne relata, ne propune o poezie despre „Mecanica trupului de femeie“. Carmen Marinescu recunoaşte că „nu scrie prea mult, ci doar câteva strofe cu metafore despre iubire”. Ionuţ Dipşe este un fotograf care scrie rar, inspirat din fotografiile pe care le face. Nicol Vigu citeşte două poezii proprii, dar şi două din cartea unei colege care n-a putut veni – Alina Crăciunescu. Alexandra Medora ne arată o poetică fără inhibiţii. Alex Drăgan ne citeşte poezii de Sorin Despot, Andra Rotaru, Ioan Es. Pop dintr-o antologie, „Iubire de 14 februarie”, apoi îl prezintă pe prietenul său, Adrian, alături de care scrisese prima sa carte. Acesta citeşte apoi trei texte de inspiraţie cotidiană din confratele lor de poezie Vlad Dumitru. Actriţa Oana Arion citeşte două poezii proprii: „Iubire Hamleţiană” şi „Drumul inimii”. Apoi Oana Petrescu, cea mai tânără prezenţă a evenimentului (doar 15 ani), citeşte o poezie din creaţia lui Mihai Beniuc, după care îl ascultăm pe pasionatul de actorie, Teodor Cosâmbescu. Maestra de ceremonie Georgiana Mihăilă intervine propunând tema următorului eveniment – „Poezia populară” şi ne mai prezintă o poezie de-a ei: „Poezia nu-i ruptă din rai”. În final, Georgiana Popescu ne interpretează două melodii: „Crawling”(Linkin Park) şi „This is gospel”(Panic at the disco), după care vine Marius cu proiecţia unui monolog regizat de acesta (fragment dintr-un film la care lucrează) şi revine Raluca Ioniţă cu poezii reinterpretate apoi de actriţa Oana Arion. Una peste alta, o seară inspirată, cu public receptiv. Să vedem ce va urma... Marius Ionescu
28 | A n u l 1 , n u m ă r u l 2 , f e b r u a r i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie Poezia votată de cititori
Aşa cum ştiţi, autorii nu pot propune direct poezii pentru publicare în revista „Monitorul de poezie". Există totuşi o posibilitate, cea de a obţine votul publicului. Pe pagina revistei, poeziile trimise direct de autori sunt prezentate anonim şi votate de cititori. Astfel cea mai votată poezie de către cititori în luna februarie, întâmplător tot o poetă, a fost: Ginseng pe vremea industrializării masive tata străbătea orașul până la fabrica cu hale imense unde demonta orice mașinărie/ era eroul zilelor cenușii când mama lucra în schimbul trei/ știa pe de rost mecanismul pieselor pline de ulei de motor și venea cu geanta zdrențuită burdușită de eugenii până într-o zi plină de turbulențe și de șomaj atunci s-a prăbușit de la peste 10 metri de pe rampa precară unde dădea cu barosul și toate lumile lui balansau //mama lua pâinea fierbinte cu mâinile goale o arunca în lăzi sordide și își bandaja buricele degetelor cu care părea a cânta la un pian imaginar al cărui capac s-a închis cu zgomot
29 | A n u l 1 , n u m ă r u l 2 , f e b r u a r i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie
peste furia mamei ce a împletit păpuși de porumb toată copilăria încă resimt lungile așteptări de la fereastre de bloc cenușiu din zilele acelea când părinții mei lucrau pe șantier cărau cu roaba cărți veștejite și dormeau în cabana învăluită de viroze rebele tata azi este plecat în pelerinaj/mama a învățat meniul azilului iar eu strâng firele albe la ceafă nu mai aștept binecuvântarea sau blestemul continui să viețuiasc cu acest vacuum fără xanax / rădăcină de ginseng
Angi Melania Cristea
30 | A n u l 1 , n u m ă r u l 2 , f e b r u a r i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie Cronica de carte ARTA SACRIFICIALĂ
Un „douămiist”, venit pe o pârtie personală către ospăţul literaturii postmoderne, este Octavian Mihalcea (n. 3 septembrie 1976, Bucureşti), licenţiat în filosofie, cu un masterat în Teoria Literaturii şi Literaturii Comparate, poet, critic literar şi plastic, colaborator în diverse antologii, autor al volumelor: Bărbatul artei sângerează fluturi (Societatea Scriitorilor Militari, Bucureşti, 2004), Flagel (Editura Tritonic, Bucureşti, 2008), Epicriza (Editura Semne, Bucureşti, 2011), Poezii (Fundaţia Culturală Antares, Galaţi, 2012), Bestii şi basme / Brutes et contes bleus (Eikon, 2014), Umbra de fier (Editura Semne, Bucureşti, 2016). După opinia lui Octavian Soviany, „Specialitatea poetului Octavian Mihalcea par să fie peisajele cosmice, reduse la liniile lor esenţiale, în care predomină materiile elementare – piatra, apa, nisipul, dar şi iluminările à la Rimbaud, lipsite însă de luxurianţă şi policromie, austere ca nişte gravuri, poate cu ecouri din Virgil Mazilescu, capabile de a exprima tensiuni inefabile printr-un joc bine condus de linii şi forme. (…) Discursul, deloc obişnuit, deloc banal, e generat de intersectarea a două tradiţii poetice: una mai veche, cea a suprarealismului, alta, de dată mai recentă, cea a textualismului sau a unei poezii a poeziei, caracteristică neo-avangardei postbelice.” Aceste dimensiuni stilistice, sesizate bine în ansamblul lor, poate că ar trebui adăugite cu evaluări care să treacă dincolo de vechile paradigme, căci austeritatea surprinsă de critic pare să traverseze, mai degrabă, ermetismul ionbarbian decât 31 | A n u l 1 , n u m ă r u l 2 , f e b r u a r i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie
suprarealismul şi textualismul postmodernist, ultimul dedulcit, prolix, cu simulacre de logos. La Octavian Mihalcea, „obscuritatea filologică” vine, îndeobşte, din stilizarea/eliminarea structurilor lingvistice intermediare, nu fără riscul de a bloca cititorului accesul la sens, fără de care dubla intenţie a limbajului, „reflexivă” şi „tranzitivă” (Tudor Vianu), poate intra într-o înfundătură pe care nici textualismul n-a putut s-o evite întotdeauna. Ceea ce, desigur, geniul lui Ion Barbu a evitat cu o strălucire greu de atins, ajungând la ce el a numit ermetism canonic, altceva decât ermetismul filologic de care lau bănuit majoritatea exegeţilor, până şi un G. Călinescu. Etapa din urmă a creaţiei barbiene a mai fost numită şi „şaradistă”. Un titlu din Umbra de fier, cartea lui Octavian Mihalcea, ne-ar putea duce chiar la o asemenea soluţie: Şaradă. Numai că e vorba acolo de un dublu referenţial, încât ceea ce poetul numeşte „înserare”/”obscurizare” duce la sensuri „fluide mereu noi”: „Nebănuitul dialog dintre porţi subliniază şarada. Tulburător ecou dictat. Va urma privilegiul. Scenă înaltă cu potenţial tragic.” (p. 78). Scena înaltă e, probabil, aceeaşi cu locul luminos (simultan, tragic) al întâlnirii, undeva în înalt, dintre geometrie şi poezie. Dacă am dreptate, Octavian Mihalcea se propulsează, în sânul generaţiei sale, dincolo de suprarealism, de neoavangardă şi de postmodernism, într-un eon transmodern, de decriptat la modul transdisciplinar. Geometria lui Octavian Mihalcea (cercul, „Cerc plutitor exilat înspre spaţiile meduzei”, cubul, „lăzi cubice”, „triunghiul tainei”, „dreptunghiul muzical”, rombul, linia, labirintul, numere, „Figuri întunecate prin oglinzi”, „Zig-zag pe Sena”, globuri etc.) vizează o maximă esenţializare stilistică a formelor fiinţiale, tinzând, ca 32 | A n u l 1 , n u m ă r u l 2 , f e b r u a r i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie
în haiku-ul japonez, la eliminarea verbelor, în favoarea numelor (substantive asociate cu epitete adjectivale), văzute ca pete dulci, ferite de volbura trecerii: „Mereu concluzia ingenioasă. Satirul baroc înţeapă tablourile. Pătrundere zărită printr-un foarte abil fum. Vieţuire implacabilă împreună cu veninul. Lupta oricărei camuflări la plural. De altfel, luxul apare diferit peste dulcile pete.” (Pete dulci, p. 40). În şase enunţuri, doar două verbe, dintre care doar unul „insidios”: înţeapă. Transcenderea verbelor se realizează prin infinitivul lung, care este, simultan, şi substantiv (o bogăţie specifică limbii române). De ce lipsa verbelor?: „Neîncredere în veşnicul deget ascendent al oricărei deveniri. Mâine vom chema echilibrul flăcărilor purtate pe aripi mari, cât mai departe.” (Ascendent, p. 42). O atingere „imnică” a ceea ce Eminescu numea, în Stelele-n cer, starea pe loc, paradoxal – departe de a fi eleată, în vecinătatea focului heraclitean. „Echilibrul flăcărilor” ţine de ethosul transdisciplinar, într-o logică dinamică a contradictoriului (Ştefan Lupaşcu), ducând, după Octavian Mihalcea, la o artă sacrificială: „Îndepărtata formă a unirii între suflete. Artă sacrificială.” (Între suflete, p. 62). De ce iubirea, ca loc geometric al fiinţei, este artă sacrificială? Din aceeaşi pricină pentru care antitezele eminesciene, intuiţie transdisciplinară genială avant la lettre, care spune că acelea ce se răsfaţă în autonomism, devin antiteze monstruoase: ele ajung la iubire numai prin sacrificiul fiecăreia. Ştefan Lupaşcu numeşte fenomenul semiactualizare şi semipotenţializare, iar Eminescu – antizeze împăcate, capabile să realizeze armonia. Între altele, la Octavian Mihalcea: „Specială alunecare pe sub nerăbdătoare valuri transparente. Fragment după fragment.” 33 | A n u l 1 , n u m ă r u l 2 , f e b r u a r i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie
(Alunecare, p. 63). Zona de maximă transparenţă dintre două niveluri de Realitate, va spune Basarab Nicolescu. Într-o lume opacă, agonizând în vârsta Kali Yuga: „Kali Yuga – sânge sculptat. Teroarea cărnurilor, între moarte şi vers, anunţă marea sensibilitate la frig” (p. 33), tronează umbra de fier: „Până atunci… umbra de fier! Ploi vechi la margine de tunet, verticale călătorii, chiar primejdii. Figura cercului ia chip miraculos. Prin tunel arde spectacolul pictat fără trup.” (Umbra de fier, p. 65). Ca din pătratul negru al lui Malevici, ies „Misterioase încercuiri. Aruncare între bănuitele raze ce ne-au ferit odată.” (Ne-au ferit, p.64). Este ambiguitatea universului fosforescent: „Ambiguitatea evidenţiază prima direcţie secretă, stare sufletească transportată lângă meridianele enigmei (muzica stelei aşteptate să se nască)” (Regim, p. 58). Acesta este un regim liric, regăsirea locuirii poetice a lui Hölderlin, întemeietoare a ultimei trepte din filosofia lui Martin Heidegger. Nu întâmplător, cartea lui Octavian Mihalcea se încheie cu poema Locuire: „Iată noua putere, necesar revers al ţinuturilor altei confesiuni marine, cum încearcă locuirea parantezelor sculptate şerpeşte. Vrajă dorită (inima cheilor cotropitoare). Reverie explorată abisal. Sunetul nu ameţeşte şi admiră începutul.”
34 | A n u l 1 , n u m ă r u l 2 , f e b r u a r i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie
Aceasta este poetica propusă de Octavian Mihalcea,în explorarea şi adâncirea căreia îl aşteaptă enorma trudă cu cuvântul biform al limbii române, cum fericit l-a numit poetul Victor Teleucă, cel supranumit „un Nichita Stănescu al Basarabiei” Theodor CODREANU
35 | A n u l 1 , n u m ă r u l 2 , f e b r u a r i e 2 0 1 9
Monitorul de poezie
Pagina redacţiei Director revistă: Ionuţ Calotă Colaboratori: Daniel Marian (Deva), Iulia Toma (Braşov), Carmen-Maria Mecu şi Nicoleta Cristea (Bucureşti), Savu Popa (Sibiu), Adrian Iona (Constanţa), Marius Ionescu (Piteşti) Reamintim că autorii nu pot propune direct poezii proprii pentru publicare în această revistă! Puteţi propune poezii ale altor autori, dacă vi se par atât de bune încât trebuie neapărat reţinute între paginile acestei reviste. De asemenea, puteţi propune traduceri din poezia universală contemporană, interviuri cu poeţi, recenzii ale unor cărţi de poezie, eseuri despre poezie etc. Materialele se pot trimite prin mesaje pe pagina de facebook a revistei Monitorul de Poezie: fb.me/monitoruldepoezie Răspunderea pentru conformitatea celor trimise şi acordul autorilor cade în sarcina colaboratorilor care trimit aceste materiale. Vă mulţumim pentru lectură!
36 | A n u l 1 , n u m ă r u l 2 , f e b r u a r i e 2 0 1 9