Ecouri.Emotii.Punti. Prieteni

Page 1


Cu drag … unei prietene, colege, profesor, sora, ghid in lumea proiectelor

O “revedere” plină de emoție, de încărcare și puțină nostalgie, intr-o zi de 12 Decembrie 2020, cu ecourile care rămân amintiri cu prieteni dragi


Lumea emoțiilor este lumea pentru care lucrează oamenii. A reveni pe

drumurile pe care ai umblat cândva, a reciti cărți care ți-au mișcat sufletul sunt răspunsuri la îndemnul pentru păstrarea si continuarea ecourilor demne și evocatoare materii prime pentru amintiri. Veche sau nouă, îngălbenită sau lucitoare, cartea rămâne tezaur și conferă noblețe și forță,sens și tenacitate. Drumul odată deschis, trebuie parcurs și continuat găsind Ecouri pentru statornicia Punților. Sperăm ca, însuflețiți de gânduri sensibile, curate și devotate, să-ți oferim posibilitatea de a parcurge ușor și cu interes. Cu responsabilitate si competență profesională ne-am angajat în acest "proiect de Punții", considerând provocarea anului 2017, oportunitatea anilor 2018-2019 și carte de vizită vizuală pentru 2020. Un creuzet de nume și idei ce răzbat dincolo de timp, căutări și realizări oglindite în munca tuturor. Dacă medităm o clipă la activitățile noastre, se poate spune că editorialul este o "cafenea a gândurilor" în care ne împărtășim emoțile și speranțele,descoperim și încurajăm talente, aflăm multe lucruri noi, facem schimb de experiență si, ceea ce este foarte important,am lucrat in echipă de o parte și alta a Prutului, o echipă a frumosului formată din oameni entuziaști și plini de inițiativă. De fiecare dată întâlnirea cu Omul Viorica Ignatiuc are darul de a le inspira tuturor celor ce au șansa de a o cunoaște un optimism molipsitor, de a-și păstra același farmec deosebit, aceeași sete de viață,aceeași dăruire profesiei alese și colaborărilor. Este de apreciat faptul că a lăsat urme,urme frumoase în cărțile semnate ca autor, în care textul scris devine un spațiu cultural generos,primitor, agreabil. Momentele de bucurie sau liniște petrecute împreună transpune cititorul dintr-un mister tăcut, retras în Ecouri, Emoții, în cel care așteaptă să imprime urma degetelor curioase pe coperta Punți ... neîmbrăcată de colbul timpului. Cu emoție și recunoștință, deloc întâmplător,gândirea profesorului de istorie, ghidul proiectelor, s-a îmbinat cu gândirea prietenilor apropiați în acest cadou aniversar. Un nou drum … o nouă speranță a doamnei Viorica Ignatiuc care ne onorează cu o caldă, sinceră și statornică prietenie.


,,Dor de ai noștri ...” de Ala Costeniuc Nici un popor n-a scăpat basma curată trecând prin sita afurisitelor prejudecăți, nici un popor n-a scăpat de granițele impuse de autorități, făcând difirență unul față de altul. Dar când vine vorba despre același meleag, despre aceeași limbă, despre aceleași valori culturale încercăm să ridicam capul dintre umeri și să ne îndreptăm privirile acolo unde simțim că prin vene circulă același sânge. Suntem uniți împreună de veacuri adânci prin același cuget românesc, prin același freamăt de codru, prin nume ilustre ale strămoșilor noștri, care au luptat pentru această pojghiță de pământ. Stau adesea pe gânduri răscolind profunde amintiri petrecute pe malul stâng al Prutului și-mi pun întrebarea: ,, De ce ne desparte o sârmă ghimpată?” Atunci când am pus piciorul jos și vameșul a cerut pașaportul la control din nou m-a copleșit o durere sufletească spunând în sinea mea: ,,pentru ce, dacă vorbim la fel, aceeași limbă?”. De cum întri în această țară, simți parfumul vremurilor trecute, cu multe castele învechite, dar păstrate extrem de bine, unde stau atașate pe pereți sute de săbii și arme care s-au dat în bătălie, simți pământul vibrând de mersul cailor și oamenilor căzuți în lupte, simți aerul curat al munților care stau neclintiți și până astăzi ca niște străjeri. Admiri statuie care-ți reprezintă eroi, pe drum te întâlnești cu oameni care îi poți înțelege și poartă același costum popular, poți răsfoi o carte și să te frapeze adânc o poezie, poți simți gustul bucatelor pregătite cu multă iscusință, poți trăi emoții tari din prima seară atunci când cutremurul te zgâlțâie și stârnește o gălăgie imensă atât a străzilor cât și a oamenilor. Senzații și clipe de neuitat datorită unor doamne care s-au unit frățește ,,moldo-românește”, dna Viorica Ignatiuc și dna Minodora Petrișor, și care la rândul lor au mai înfrățit copiii și maturii. Ne-au făcut o punte netedă depunând efort, ca noi să putem trece fără obstacole. Adânci plecăciuni dna Viorica, să stiți, că aveți puterea de a convinge și de a face călătorii de neuitat. Adânci plecăciuni dna Minodora, aveți o inimă mare în care își poate găsi adăpost orice suflet chinuit și cuget să ascultați durerea celor din jur. Două doamne care și-au pus scop de face parteneriate comune obținând aceleași emoții puternice, aceleași bucurii. Îmi pare nespus de bine că am cunoscut două personalități cu nume mare, unde poți să stai ore în șir să le asculți cum își adună ideile și le exprimă tuturor. Ochii arzători și nerăbdători de a reda și celor din preajma lor universul necunoscut, de a împărtăși bucuriile și plăcerile obținute în urma călătoriilor lungi, suflete deschise și mărinimoase, modelate și concepute pentru fapte mărețe. A avea astfel de prieteni e o avere, poți aduna diamante doar aflându-te alături de ele, poți deveni bogat trupește și sufletește. Astăzi e o zi cînd ai vrea să oprești timpul în loc, să faci ziua mai lată și nisipul din clepsidră să nu se mai strecoare. Nu zic în zadar, fiindcă e o mare sărbătoare pentru omagiata noastră, dna Viorica, care cu glasul ei blajin te ademenește și te farmecă uluitor, care e mereu bine dispusă și-i radiază chipul, te mândrești cu ea doar când o privești, modestă de fire și cu mersul țanțoș, la orice întrebare adresată răspunde fără a se sfii, comunicabilă și prieten devotat. Primiți petale vârstei ca pe o binecuvântare, credința să vă lumineze calea și mereu să fiți însoțită de cei care vă iubesc. Fiecare an este o carte cu 365 de pagini. Sunt convinsă că aveți foi cu amintiri zilnice: colorate, presurate în nuanțe vii, emotive, superactive, desenate și punctate cu diferite chipuri omenești. LA MULȚI ANI!!! Vă admir, vă iubesc, mii dor......

Документ


Ecouri de Minodora Petrișor 2017 Mai mult decat un număr A urmat: nume, imagini, chipuri ... Elemente disparate dintr-un uriaș album numit MEMORIE … 2019

O carte eveniment PUNȚI... adună clipe, momente, ecouri, sentimente, emoții, crez … felicitări Ce frumos !!! Amintiri ce nu se vor uita nicicând!!! Nu treptele succesului sunt importante, ci treptele implinirii sufleteşti! 23 nov 2019 Întâlnire de suflet a generații și generații prezente. O zi frumoasă, cu încărcătură emoțională, în care școala din Chișcăreni si-a redeschis porțile pentru a-și primi veteranii, generații de ieri si azi, spre a le rămâne amintire și cărțile

dnei prof. Viorica Ignatiuc --AMINTIRI, GÂNDURI, CUVINTE, PROIECTE.-Viorica Ignatiuc este un om....ca o carte de istorie, în care realitatea ia forma penelului care o scrie! Aceeasi, pentru un prieten drag! Minodora


Scrisoare de gratitudine Administrația Instituției Publice Liceul Teoretic ,,Nicolae Casso”, Chișcăreni, Sîngerei, Republica Moldova, aduce un mesaj de mulțumire prietenilor noștri de peste Prut, îndeosebi familiei Petrișor și domnului profesor universitar Gavriil Preda,pentru contribuția colosală la promovarea personalității remarcante pentru satul Chișcăreni, dar și Republica Moldova, Nicolae Casso. Cu aportul și insistența dumneavoastră, persoane cu suflet mare, am reușit să-l readucem acasă pe Nicolae Casso, supranumit filozoful din Chișcăreni , datorită meritelor sale deosebite în promovarea culturii naționale și a limbii române în secolul al XIX-lea. Acesta este un tezaur deosebit pentru tânăra generație setoasă de istoria veritabilă a localității noastre, de valorile naționale, cu care sperăm să treacă prin viață. Este o victorie obținută împreunăcu dumneavoastră pentru Republica Moldova, este un PAS înainte pentru noi, cei din Chișcăreni. Această victorie a fost posibilă datorită Proiectelor cu genericul ,,Punte peste Prut”, implementate pe parcursul a trei ani, în parteneriat cu Direcția Educație Sîngerei; Instituția Publică Liceul Teoretic ,,Nicolae Casso”, Chișcăreni, Sîngerei; IȘJ Prahova; Colegiul ,,Spiru Haret”, Ploiești; Centrul de Documentare și Informare Colegiul ,,Spiru Haret”, Ploiești; Colegiul Național ,,Nicolae Grigorescu”, Câmpina; Școala gimnazială nr.1 Răucești. Evenimentul istoric, caracteristic anului 2018, ,,100 de ani de la Marea Unire”, ne-a motivat pe noi, partenerii, marii patrioți de pe ambele maluri ale Prutului, pentru o cauză comună – de a scoate la lumină personalități uitate. Rezultatul este unul frumos. A fost editată monografia ,,Nicolae Casso- filozoful din Chișcăreni”; s-a promovat Simpozionul Internațional cu același generic; s-a produs un schimb de experiență în domeniul instuctiv-educativ pentru instituțiile de pe ambele maluri ale Prutului, iar la 19 mai 2019, prin activitatea de comemorare ,,O reverență lui Casso” în fața bustului acestuia, am totalizat activitățile din acest an. Într-o discuție mai intimă, dna Viorica Crăciun zicea: ,,Amintirile și impresiile din acest proiect și-au lăsat o adâncă amprentă atât în traseul meu profesional, cât și cel al vieții. Am reusit să-mi dezvolt anumite aptitudini și o buna colaborare datorită persoanelor care le-am cunoscut. Vam remarcat în special bunătatea,ospitalitatea și libera expunere atât a gândurilor, cât și a emoțiilor. Vă admir și mulțumesc pentru că ați devenit o parte a existenței mele.Va pup.” Dragii noștri prieteni! Timp de trei ani, pas cu pas, noi împreună am făcut istorie, pentru tânăra generație, pentru viitorul acestui pământ a neamului românesc. În această scrisoare ne expunem toată recunoștința și considerațiunea față de efortul depus de dumneavoastră, prietenii noștri de suflet de peste Prut. Sperăm ca Prutul, în timp, să devină un râu cu apă limpede și curată, care ar hrăni cele două bucăți de pământ. Visul nostru cel mare este să devenim un tot întreg. VISUL NOSTRU CEL MARE E SĂ SĂVÂRȘIM UNIREA! Doamne ajută! Cu profund respect administrația liceului teoretic ,,Nicolae Casso”, Chișcăreni: profesor Galina Barbacari, director; profesor Nadejda Spînu, director adjunct pentru educație; profesor Viorica Crăciun, director adjunct pentru instruire.

Scrisoare de gratitudine Centrului de Informare și Documentare ,,Spiru Haret”, Ploiești, în persoana doamnei Minodora Petrișor


Ecouri Bibliotecar Mihaela Popescu, Colegiul Național „Nicolae Grigorescu” Câmpina

Orice se poate distruge, afară de forța creatoare, de forța spirituală care poate relua totul de la început și poate depăși totul. (Mircea Eiade, Profetism românesc) Perioada de timp care s-a scurs după Revoluția din 1989 a fost prolifică în reconstruirea punților economice, culturale, educaționale între românii pe care doar granițele fizice și politice impuse i-au putut separa. Mult mai multe sunt lucrurile care au făcut ca inimile noaste, de frați, să continue să bată la fel. Am rămas un suflet și o conștiință, cu dorința de ne împlini împreună destinul. Am așteptat cu dor și ne-am rugat să vină vremea să fim din nou doar un glas. Acum, împreună, aducem conceptul de parteneriat la dimensiunea sa contemporană în cel mai sensibil domeniu, cel al educației. Ne vom fi îndeplinit menirea doar atunci când vom fi sădit în copiii noștri toată iubirea pentru acest popor și le vom fi dat toate cunoștințele, forța și dorința de a crea viitorul pe care îl merită. Judecând după entuziasmul, dăruirea și tenacitatea cu care toți colegii de pe ambele maluri ale Prutului s-au implicat în toate activitățile pe parcursul mai multor ani, în cadrul mai multor parteneriate, viitorul este pe mâini bune. Un viitor pe care îl imaginează și însuflețesc zi de zi Viorica Ignatiuc și Minodora Petrișor, un singur suflet și o conștiință mare, de român.


Multumesc! de Rodica Solcanu

Astăzi pot vorbi doar despre noroc, despre marele noroc cu care m-am intâlnit la L.T,, Nicolae Casso”, atunci când am cunoscut o doamnă fără de asemănare cu nume de floare. Cine credeți că este? Adevărat, doamna Viorica Ignatiuc, o doamnă cu vocație și entuziasmată de tot ce este nou. Datorită harului pe care îl deține, a reușit să construiască Punți. Ecouri. Emoții, pe care n-o să le uit niciodată, împreună cu ,,arhitectul” celui mai deosebit proiect internațional educațional, după părerea mea, ,,Punte, în timp, peste Prut”, doamna Minodora Petrișor. Împreună cu colegele mele am trăit cinci zile o stare de bucurie, emoții și sentimente pe pământul prahovean. Doar cuvinte de laudă pentru acest Om cu suflet mare, care ne-a așteptat cu brațele deschise, ne-a găzduit și ne-a creat condiții ca să ne simțim ca Acasă.

Plecăciuni doamna Minodora pentru această Punte trainic construită și pentru o prietenie frumoasă românească, care, cred eu, că nu se va rupe niciodată. Aduc sincere multumiri și doamnei Viorica, dorindu-i să rămână un erou curajos pe câmpul de luptă al învățământului, un bun ghid pe cărările cunoștințelor și un om minunat care este iubit și respectat. Succes în toate, sănătate, pace, inspirație. surprize plăcute, evenimente fericite, bună dispoziție, bucurie sinceră și dragoste!


Ecouri ...

Un proiect gândit ca preexistența unui palier cultural consolidat la nivelul sufletului, un exponent al vremii și al lumii educaționale de o parte și alta a Prutului. Dăruire și profesionalism au dovedit toți în materialele pregătite pentru deschidere, continuitate, prestație ,un exemplu de urmat - Punte în timp peste Prut, un cântec, un dans și un eveniment de care ne vom aminti cu plăcere noi și prietenii din Chișcăreni. Felicitări doamnelor Viorica Ignatiuc și Minodora Petrișor!!!

Cu respect și prietenie, Adriana Vlad


Ecouri ... Prof. Aliona Moroșan I.P. Gimnaziul „Luceafărul”, Biruința, Republica Moldova

Viorica – om care schimbă lumea În viață sunt cu adevărat importante trei lucruri – să ai norocul a te naște într-o familie bună, să înveți de la un profesor bun și să te căsătorești cu un om bun. Sunt fericită, fiindcă soarta mi le-a dat pe toate. Dar, chiar și atunci, când parcă ai totul, ceva mai vrei . Dumnezeu nu ne trimite oameni întâmplători în viața noastră. Am cunoscut-o, când, probabil, aveam cel mai mult nevoie de schimbare. Este o pasăre Phoenix, însă într-o interpretare modernă. Ea dăruiește oamenilor bunătate și dragoste, ceea ce îi ajută să se renască. Pe mine însămi m-a făcut să văd iar viața în culori. Sinceritatea și dăruirea de sine m-a învățat să mă simt copil , să primesc de la oameni și să întorc înapoi dragoste și dăruire. Viorica – omul care mișcă lumea din loc Acolo, unde este ea, e întotdeauna senin și cald. Zâmbetul ei te face să te simți copil inocent, fără griji și plin de curaj, dornic de a descoperi lumea. Ea te învață să găsești frumosul acolo, unde el părea să nu existe. Inițial, te ghidează atent, cum o face mama care își învață copilul a merge , apoi,încetișor, te încurajează să încerci ceva de sinestătător, pentru ca în final să te învețe să faci avioane și, după aceea, deja tu, caun copil, îți iei zborul ... Fiecare om are menirea lui pe acest pământ. Probabil că ei i-au hărăzit sfinții să-i învețe pe oameni să fie buni.


Ecouri ...

Întâlnim destul de rar oameni care să predea în școala sau să facă activități și să ii privești ca un tot unitar, tocmai de aceea am decis să mă opresc la dna Viorica Ignatiuic, profesor în liceul dvs care are o experiență la catedră de peste 20 de ani și colega noastra, Minodora Petrisor. Am înțeles că succesul vine odată cu experiența, iar experiența se construiește în timp, cu răbdare, efort și sacrificiu. Nimic nu se obține ușor, nimic nu se obține bătând din palme. În final, nu rămâi decât cu amintirile, cu iubirea, cu zâmbetele, cu momentele frumoase și cu faptele bune. Pe doamne... le admir de mult și cred că sunt un exemplu de distincție, decență și frumusețe interioară, demne pentru PUNȚI...

Cu drag, Mirela Popa


Ecouri ... Toți suntem oameni, dar a fi român e un lucru important și nu toți înțeleg sau conștientizează. Locuiesc în Basarabia- pământ românesc sau Republica Moldova – o părticică din spațiul românesc. M-am convins despre acest lucru de multe ori, vizitând diverse regiuni ale României, deoarece vorbim aceeași limbă, obiceiuri și tradiții similare etc.Dar cel mai mult, totuși, m-am convins în perioada 22-27 martie 2018, fiind în vizită la Ploiești. Inima și sufletul acestei vizite au fost doamnele Petrișor Minodora și Ignatiuc Viorica, care au unit pentru puțin timp câțiva români de pe ambele maluri ale Prutului. A fost o experiență de neuitat. Datorită doamnelorPetrișor și Ignatiuc, a fost creată o agendă diversă, dar și strict respectată, unde am fost implicați în mai multe acțiuni ca: vizite la muzeu, depuneri de flori la monumentul lui Constantin Stere, vizite la instituții școlare, muzee și mănăstiri etc.Cel mai impresionant a fost vizita la Saline, unde ne-am permis în 3 ore aproximativ să desfășurăm un recital de cântece patriotice, ce ne-au trezit emoții de nedescris. Sper că vom mai conlucra împreună și vom mai realiza lucruri frumoase și importante pentru noi, românii, pentru a ne cunoaște mai bine, pentru transfer de cunoștințe, dar și experiențe. Un mare MULȚUMESC doamnelor Petrișor Minodora, Teju Claudia și Ignatiuc Viorica. Un mare BRAVO celor implicați în proiectul dat. Viorica VULPE, profesoară de istorie și educație civică, Instituția Publică Liceul Teoretic ,,Alexandru Agapie”, s. Pepeni, r. Sîngerei


Ecouri ...

Este mereu demnă, manierată, educată, cu bun simț, zâmbește frumos, este misterioasă, are un aer degajat, impune respect, este echilibrată, are o siguranță pe ea, este plină de naturalețe, simplitate frumoasă, autenticitate, puritate, decență, gingășie, naturalețe, sensibilitate și frumusețe. O frumusețe pe care o emană din toți porii. Eleganța vine din toate astea, și are un nume...Viorica Ignatiuc. Dacă mai adaug strictețe și profesionalism se numește Minodora Petrișor Două femei simple , dar ravisante, pe care le ador, și câteva gânduri ce m-au răvășit un pic...veșnicia s-a născut la sat. Punți, pod sau simplă cărare, vor dăinui.

Doamne ajută! Cornelia Corciov


Unionismul şi seva lui în conştiinţa unei românofile Bunescu Elizaveta, profesoară la Gimnaziul ,,Valeriu Matei” Dumbrăviţa, Sîngerei, Republica Moldova Se face un an de când am sărbătorit centenarul Marii Uniri, an care a întregit românii de pretutindeni sub acelaşi imn al valorilor, ideilor şi faptelor concrete. Debutul acestui sentiment major a început undeva încă de prin anii de liceu, la Chişcăreni, când doamna Viorica Ignatiuc se îngrijea ca 27 martie şi întâi decembrie să fie zile de sărbătoare. Cât de neînţelegătoare eram atunci! Nu văzusem în viaţa mea români nativi, români veritabili, dar încercam, pe cât de timidă eram, să silabisesc imnul României. Simţeam că e ceva al meu, că se rupe din suflet, fără a conştientiza că mă îndrăgosteam de acel tărâm, care forma cu al nostru un Mare Întreg spiritual, teritorial cândva. Au urmat anii de facultate, ani de studii consecvente şi întâlniri nenumărate cu profesori universitari români. Îmi făceam impresia că vorbesc sofisticat o altă limbă, ca să înţeleg, la scurt timp, că aveau individualitatea lor nesurpată de stalinism şi politica opresivă prin care am trecut încă din epoci apuse, exceptând perioada 1918-1940 – perioadă înfloritoare pentru Basarabia, din punct de vedere social, politic şi economic. De ce această incursiune? Am vrut să alunec uşor spre ideea că românii de pretutindeni simt şi gândesc româneşte, indiferent de sistemele politice care au încercat să definească, în mod divers, ideea de românitate... e un concept, pe care doar intelectualitatea nu îşi va permite să-l interpreteze eronat. Cât de bucuros ar fi bunicul să-mi audă gândurile mele de acum, după ce a luptat în armata română, s-a întors acasă şi nu a mai putut să-şi ducă viaţa în mod paşnic, trăind cu ideea că în orice moment putea fi defunct. Ar fi, pur şi simplu, păcat să gândesc altfel acum decât româneşte! Un catalizator al sentimentului meu de demnitate a fost, cu siguranţă, Viorica Ignatiuc – omul de majuscule, româncă în tot sensul cuvântului, care continuă să inspire şi să molipsească copiii încă de la formarea conceptului imaginii de sine. Cu ajutorul doamnei, mulţi elevi, acum şi absolvenţi, au ajuns departe, pentru că nu au gândit îngust şi au avut sistem de valori bineformat. Anul 2018 a întregit vârsta unui secol de la îngemănarea teritorială şi spirituală a statelor – surori România şi Basarabia, pretext care ne-a determinat să reparăm greşeala pe care a comiso istoria în 1940, aflată pe mâna unui narator toxic. În acest spirit s-au pronunţat şi continuă să se pronunţe şi localităţile adunate în jurul comunei Dumbrăviţa, de unde sunt şi originară, sate care au sărutat pe sufletul românităţii şi care continuă să ovaţioneze: ,,Trăiască Unirea cu România!’’. În această ordine de idei, cunoscându-ne aspiraţiile, am avut plăcuta onoare să mă alătur cu un cuvânt de salut României Mari la un secol distanţă în proiectul iniţiat de extraordinarele doamne Minodora Petrişor şi Viorica Ignatiuc. Admir cu toată fiinţa mea dorinţa lor de a face cât mai multe lucruri de altitudine moral-istorică, de a scoate în evidenţă minţile care pot genera idei ilustre, de a ajuta oamenii, în mod prioritar, să cunoască adevărata istorie, adevăratele valori în jurul cărora au gravitat românii încă de la începuturi. Pe cât de integrată a fost această colaborare? A fost o îngemănare perfectă a două personalităţi în sens larg, cu scopuri şi idealuri comune, despre care doar cărţile de management al colaborărilor de succes ar putea să scrie în termenii cei mai compleţi. Dorinţa de a face cât mai mult bine a prins aripi, astfel încât tot mai mulţi basarabeni au vizitat România, cea de dincolo de Prut, realizând, conform concluziilor stabilite, că se vorbeşte şi se gândeşte la fel de unitar, la fel de perspectivist în sensul reunificării teritoriale, pentru că în spirit acest fenomen s-a produs.


Unionismul şi seva lui în conştiinţa unei românofile 27 martie, 2018 a fost o zi de importanţă spirituală pentru noi, odată ce ne-am aflat la Ploieşti şi am vizitat toate complexele muzeistice, bisericeşti, care ne-au păstrat istoria comună şi care valorifică acţiunile unioniste ale adevăraţilor patrioţi din spaţiul românesc. Emoţiile au fost puternice, pe măsura descrierilor făcute de ghizi şi a moderatorilor de proiect – sus-numitele doamne demne de tot respectul. Atât de acasă mă simţeam! Am început să privesc mult mai senin tot ceea ce înseamnă românitate, am înţeles că unirea este obligatorie pentru starea de bine a ţării şi cetăţenilor, dintre care o bună parte şi-au pierdut identitatea, fiind influenţaţi politic. E vital să crezi în viitorul ţării prin intermediul astfel de colaborări sănătoase şi de calitate, pentru că în calitatea mea de profesor şi tânăr specialist am avut de învăţat din experienţa profesorilor precum cea a dnei Claudia Teju – un suflet de om plin de bunătate şi înţelegere, a dnei Minodora Petrişor, care mi-a încărcat bagajul cu cărţi de înălţime şi care s-a îngrijit, în general, de bunul mers a împărtăşirii experienţelor avansate. Incidentul care a avut loc, de ordin tehnic, cel legat de maxi-taxiul cu care am venit în România Mare, se pare că avuse şi el o menire – să înţelegem că pe fidelitatea românilor care au rămas după 1940 nativi se poate de contat cu toată seninătatea şi certitudinea. Ne-au răbdat până în ultima clipă cu greutăţile pe care le-am întâmpinat. Au empactat în cel mai prieteneşte mod posibil, pierzând noţiunea de timp în favoarea oamenilor de bună credinţă, care am fost noi. Aşa suntem şi nu e o lipsă de modestie – este un fapt demonstrat şi doar intenţiile bune ne-au unit în parteneriate. La un moment dat aveam impresia împlinirii noastre ca întreg şi concepeam în conştiinţa mea un spirit de echipă care ar putea coexista în permanenţă între teritoriile pe care ni le dorim înfrăţite nu doar spiritual. Onestitatea ne uneşte şi ea va contrinui esenţial la formarea unei identităţi aparte, care de la Roma se trage cu toată verticalitatea. Mulţumim dnei Ignatiuc Viorica şi Minodora Petrişor pentru deschidere şi îmbrăţişările cu sufletul nostru. Sunt încântată că v-am cunoscut şi colege, pe lângă calitatea de profesor şi vreau să remarc că ne-aţi cucerit prin simplitatea comunicării şi dorinţa arzătoare de a schimba mentalităţi. E o muncă gigantică ceea ce aţi făcut, iar pentru că nu aţi cerut nimic în schimb, pentru nimic în lume, primiţi în dar recunoştinţa noastră şi prietenia fidelă de atunci încolo. Vă apreciez şi vă sărut pe sufletul cald şi luminat. Dumnezeu să vă ţină puternice şi verticale, după cum v-am cunoscut din prima zi.


Ecouri ... Prof. doc. Dana Monea Liceul Teoretic"Mihai Viteazul"Visina Jud. Dâmboviţa

Într-o frumoasă zi de 28 octombrie 2018, am pornit spre Ploieşti să ne întâlnim partenerii noştri de peste Prut, pe care îi ştiam doar din lucrările primite în cadrul proiectului ,,Satul izvor de tradiţii şi obiceiuri”, aflat la ediţia I, în anul şcolar 2017-2018. În incinta Colegiului ,,Spiru Haret” am fost primite tradiţional cu pâine şi sare, iar hora ne-a cuprins pe toţi românii, indiferent de care parte a Prutului proveneam, în aer se împletea aroma toamnei cu bucuria chipurilor dornice să se cunoască, să comunice. Hora s-a oprit şi am făcut cunoştinţă cu o parte din colectivul de cadre didactice de la Liceului Teoretic ,,Nicolae Casso” din comuna Chişcareni, raionul Sângerei din republica Moldova, prezenţi la activitatea din cadrul proiectului: ,,Punte în timp peste Prut’’. Ne-am îmbraţişat cu drag, de parcă ne-am fi cunoscut de o viaţă, iar conversaţia ne-a captivat pe toţi, cu impresii, gânduri frumoase şi sincere. Cu zâmbetul pe buze am mulţumit gazdelor Colegiului ,,Spiru Haret”, d-nei Minodora Petrişor, coordonator al acestei activităţi minunate, care a făcut posibilă întâlnirea cu prietenii de peste Prut. Proiectul ,,Pod de C Arte” , alt instantaneu al activităţii noastre, născut din dorinţa de a promova cultura, tradiţiile, istoria şi tot ce ne leagă ca români, fiind un pod construit din inimi şi pentru inimi! O întâlnire plină de emoţie cum numai dna Viorica Ignatiuc şi Minodora Petrişor o puteau face. Amintirile, rămân amintiri cu prieteni dragi!


Punte in timp peste Prut Prof. Iulia Câmpeanu, CSH Ploiești

28 Octombrie 2018- duminică blândă de toamnă . Porţile larg deschise ale Colegiului „SPIRU HARET” -Ploieşti aşteptau să primească oaspeţi dragi : reprezentanţi ai Inspectoratului şcolar Prahova, colegi de la alte şcoli prahovene dar şi din afara judetutui nostru şi, nu în ultimul rând, delegaţia de cadre didactice sosite din Chişcăreni-Republica Moldova. Manifestarea a fost prilejuită de proiectul internaţional „Punte in timp peste Prut” , realizat in spiritul Centenarului Marii Uniri. În acorduri de cântec românesc,oaspeţii au fost întâmpinaţi, după datina străbună, cu pâine şi cu sare, şi cu un trandafir ce purta, discret dar mândru, culorile naţionale. Câteva cuvinte de deschide urmate de un moment autentic de trăire românească. Directori, inspectori, elevi, profesori români din România si Moldova- prinşi laolaltă în horă, însulfeţiţi de magia cântului popular. Activităţile propuse au fost structurate în două etape, fiind prezentate aspecte istorice şi culturale asociate Marii Uniri de la 1918. A doua parte a fost dedicată proiectelor derulate în şcoala noastră, fiind impărtăşite oaspeţilor experienţe din activităţi pe care profesorii şi elevii colegiului le -au conceput şi realizat împreună. Expunerile au fost presărate cu momente de sensibilitate artistică în care ne-am putut bucura ,alături de oaspeţi, de talentul elevilor noştri: actori, dansatori, interpreţi de muzică populară sau instrumentală. Întregul eveniment a stat sub semnul emoţiei, bucuriei de a revedea vechi prieteni sau de a crea noi colaborări. Dar cei prezenti au avut şi ocazia de a trăi un moment unic, înălţător, pe care nu cred că îl puteam anticipa. Cei ce au mijlocit atingerea acelui moment de revelaţie au fost tot elevii, mai precis elevele noastre, şi vocile lor minunate. În semn de respect şi pentru a aduce bucurie oaspeţilor din Basarabia, corul a introdus în repertoriul său „Cântec de Unire”, piesă basarabeană pe care puţini dintre noi o cunosc, poate. Primele acorduri au dezvăluit, pentru noi, o linie melodică plăcută, dar au părut să trezească simţăminte puternice în sufletele celor pe care le găzduiam. În câteva momente vocile doamnelor din Moldova s-au armonizat cu corul; absolut toate cunoşteau cântecul şi, una câte una, au început să se ridice. Le-am urmat şi noi exemplul, ruşinati , poate, că nu ştiam versurile, dar la fel de pătrunşi de mesajul lor. În acel moment am simţit : cu toţii eram un suflet. În acel moment am văzut: cu toţii formam o punte peste timp, spaţiu, graniţe. Şi am înteles că noi, cei de dincoace de Prut, eram acolo să celebrăm un eveniment din trecut, în timp ce ei, de dincolo de Prut, îşi cântau durerea din prezent; pentru noi era un simbol, pentru ei- realitatea cruntă. Ştiam, din auzite, că românii din Basarabia vor să fie acasă, dar acum am văzut, am simţit, am înţeles cu adevărat. Dincolo de eforturi , de organizare, de sacrificii, cu toţii vom păstra, cred, o amintire cu totul specială legată de această zi. Şi, pentru acest fapt , aş dori să mulţumesc tuturor celor implicaţi, în special maestrului de ceremonii, doamna profesor documentarist Minodora Pertrişor și echivalentul de peste Prut, doamna prof Viorica Ignatiuc.


Reflecții de călătorie în jurul propriei identități naționale Prof. Morozov Tatiana Gimnaziul Ciuciuieni, satul Ciuciuieni, raion Sîngerei, Republica Moldova Imi amintesc cu greu contextul în care am cunoscut-o pe colega, profesor Viorica Ignatiuc, dar la sigur am remarcat-o pentru inteligența și felul ei de a împarte emoții pozitive și clipe fericite tuturor. A moștenit de la tatăl său, domnul Timofei Prisăcaru, pedagog și dumnealui, imensa dorință de viață, subtilități sufletești alese, dăruire și optimism pentru toți colegii. M-a impresionat întotdeauna spiritul civic manifestat în orice situații, patriotismul și o atitudine aparte, pentru Țara -mamă, pentru români și tot ce este românesc. Dna profesor Viorica Ignatiuc m-a motivat să mă implic în proiecte culturale, o experiență aparte fiind participarea mea la Simpozionul internațional ,, Nicolae Casso , filozoful din Chișcăreni”. De aici a început impresionanta călătorie prin analele trecutului pentru a mă documenta despre personalitatea lui Nicolae Casso. Am aflat despre calitățile sale și lucrurile multe și bune pe care le-a făcut pentru țăranii din Chișcăreni, dar și pentru întreg județul Bălți, fiind la sfârșitul secolului al XIX-lea bastion al conștiinței de neam în Basarabia țaristă.Curajul și rezistența față de regimul țarist l-a așezat pe loc de cinste în memoria urmașilor. Dacă Viorica Ignatiuc îl caracterizează pe Nicolae Casso ca fiind ,, simbol al curajului, demnității, adevărului și acțiunii”, eu găsesc aici o continuitatecassoistă în universul valoric al colegei. Descendentă a unor asemenea înaintași, spiritual, cum e Nicolae Casso și părinții, intelectuali frumoși la suflet, nu putea să fie altfel doamna profesoară de istorie din Chișcăreni. E semnificativă și plină de amintiri frumoase colaborarea Vioricăi cu doamna Minodora Petrișor. Mi s-a întipărit în minte expresia despre ,,kilometrii de corespondență,, până a avea loc acest simpozion internațional. Iar prima întâlnire cu doamna Petrișor și domnul Văcărelu a fost una caldă, prietenoasă. Obișnuiesc să zic în asemenea cazuri: ,, Să trăiască cel /cea care ne-a întâlnit!” expresia potrivindu-se, consider eu, foarte bine aici, or această întâlnire a fost pentru mine prima întâlnire oficială cu frații de peste Prut, bine pregătită de Viorica Ignatiuc și colegii din Chișcăreni. Întotdeauna i-am apreciat pe chișcăreneni pentru inițiativă, verticalitate, discernământ. Cunoscându-i pe doamna Minodora Petrișor și domnul Văcărelu, am găsit explicația acelui avânt și a dorinței celor din Chișcăreni de a face punți , poduri peste Prut pentru a fi într-un cuget și-o simțire, românească, în anul Centenarului Marii Uniri și nu numai. Acest frumos parteneriat m-a cucerit prin energia pozitivă emanată de coordonatorii acestui proiect prin prisma dragostei nemărginite față de tot ce este românesc. Entuziasmul manifestat, dăruirea profesională, fermitatea și discernerea priorităților în concentrarea eforturilor pentru o cauză comună m-au marcat. A urmat un schimb cultural, continuă și acum. Făcând o retrospectiva a frumoaselor întâlniri, directe sau indirecte, mă gândesc cu pietate la oamenii care i-am cunoscut datorită acestei colaborări și le mai urmăresc activitatea: Dna Minodora Petrișor, familia Teju, doamna director Vulpe Floarea, dl prof. Gheorghe Bîlgă , dl Marin Văcărelu. Cele trei zile, petrecute de grupul nostru în Vălenii de Munte, Ploiești, Câmpina, au fost pline, încărcate de emoții și impresii frumoase, plinătatea venind de la ospitalitatea caracteristică tuturor românilor și bucuria de a împărtăși patrimoniul spiritual și cultural. Orice întâlnire era inedită, mă încânta orice gând și orice cuvânt rostit melodios în româna literară, împletit cu expresii specifice zonei.


Reflecții de călătorie în jurul propriei identități naționale Prof. Morozov Tatiana Gimnaziul Ciuciuieni, satul Ciuciuieni, raion Sîngerei, Republica Moldova Acest frumos parteneriat m-a cucerit prin energia pozitivă emanată de coordonatorii acestui proiect prin prisma dragostei nemărginite față de tot ce este românesc. Entuziasmul manifestat, dăruirea profesională, fermitatea și discernerea priorităților în concentrarea eforturilor pentru o cauză comună m-au marcat. A urmat un schimb cultural, continuă și acum. Făcând o retrospectiva a frumoaselor întâlniri, directe sau indirecte, mă gândesc cu pietate la oamenii care i-am cunoscut datorită acestei colaborări și le mai urmăresc activitatea: Dna Minodora Petrișor, familia Teju, doamna director Vulpe Floarea, dl prof. Gheorghe Bîlgă , dl Marin Văcărelu. Cele trei zile, petrecute de grupul nostru în Vălenii de Munte, Ploiești, Câmpina, au fost pline, încărcate de emoții și impresii frumoase, plinătatea venind de la ospitalitatea caracteristică tuturor românilor și bucuria de a împărtăși patrimoniul spiritual și cultural. Orice întâlnire era inedită, mă încânta orice gând și orice cuvânt rostit melodios în româna literară, împletit cu expresii specifice zonei. Proiectul internațional ,,Centenarul Marii Uniri”, în special, Conferința Internațională ,, Un veac de unitate în cuget și simțire românească”organizat de Inspectoratul Școlar Prahova, Casa Corpului Didactic Prahova, Colegiul ,,Spiru Haret” a fost un itinerar traversat de o caldă iubire de țară. Participarea mea și a doamnei Albu Angela, profesor de geografie, director al Gimnaziului Ciuciuieni, la această conferință a avut ecouri și a constituit un imbold de a participa la o altă conferință sub genericul Centenarului-Conferința,,România suntem noi” organizată de Inspectoratul Școlar Brașov, România, invitația fiind de la Școala Gimnazială nr. 19 din Brașov, director, prof. Claudia Savu. A avut continuitate frumoasă întâlnirea administrației Gimnaziului Ciuciuieni cu doamna profesor Claudia Teju și doamna director Floarea Vulpe, colaborând în cadrul Proiectului internațional,, Educație interculturală-respect pentru cultură și tradițiile popoarelor” Cernăuți, Ucraina, noiembrie 2018. O experiență de neuitat s-a lăsat frumos în inimile noastre, apropiindu-ne sufletește. Trăirile mele s-au materializat în acțiunile mele la grupul de elevi, în excursiile imaginare sau întâlnirea cu personalități care pot contribui la formarea identității naționale prin valorificarea elementelor metodologice ale educației istorice. În ipostază de profesor de istorie , mă consider direct responsabilă de formarea unui cetățean care să-și cunoască, să înțeleagă și să respecte trecutul neamului, or ora de istorie este un instrument de modelare a identității naționale. Eficientizarea demersului în formarea identității naționale în Republica Moldova este marcată de controversata dilemă: independența statală și identitatea națională. Rămâne actuală și problema celor două grupuri identitare- moldovenii și românii, iar de aproape două decenii, Republica Moldova este în căutarea propriei identități. Astfel, relația dintre identitatea națională și istorie în Republica Moldova reprezintă o situație specială, fiind periclitată prin politizarea excesivă a subiectului. Impactul deselor intervenții ale politicului nu permit edificarea unei culturi istorice calitative în rândul cetățenilor, inclusiv la elevi. Acest fapt m-a determinat să pornesc de la faptul cum înțeleg și cum îmi manifest eu propria identitate națională. Dar cum să o formez la elevi, or, identitatea și conștiința națională sunt trăsături care se cultivă, se educă. La ele nu se ajunge spontan, de la sine, fără efort premeditat, fără un proiect temeinic conceput , realizat prin intermediul școlii.


Reflecții de călătorie în jurul propriei identități naționale Prof. Morozov Tatiana Gimnaziul Ciuciuieni, satul Ciuciuieni, raion Sîngerei, Republica Moldova Evenimentele dedicate Anului Centenarului Unirii, începând cu participarea la Conferința ,,Centenar Sfatul Țării” , Chișinău, implicarea în Proiecte culturale internaționale cu colegii din Ploiești, Vălenii de Munte, Brașov m-au îmbogățit sub aspect cultural și didactic, inspirându-mă spre realizarea activităților frumoase în instituția mea, activități artistice , dar și selectarea școlii noastre în Proiectul ,,100 000 de cărți pentru Centenar”, urmare a unei Scrisori de intenție , adresată dlui C. Codreanu, pământeanul nostru, deputat în Parlamentul României, la care dumnealui a dat curs, venind cu o mare donație de carte și cu invitația de a vizita Parlamentul României, vizita având loc în iunie 2018. În final, gândul mă duce iarăși la prof. Viorica Ignatiuc, omul care ține aprinsă flacăra românismului la Sîngerei, care știe să inspire , să mobilizeze, să îndemne la unitatea românilor de pretutindeni. Crezul de totdeauna al Dumneai este: ,,a face bine”. În toate și oricând. Modestia prin care se manifestă, o înfrumusețează, iar cei care o cunosc cu adevărat știu că am dreptate. Sunt profund recunoscătoare tuturor românilor, fraților de sânge și de dor, pe care i-am întâlnit în calea mea în această călătorie în jurul propriei mele identități naționale. Mă bucură măreția lucrurilor făcute împreună și năzuința neamului de a fi o Țară! Mă bucură oportunitatea oferită de dna Minodora Petrișor, documentarist Colegiul ,,Spiru Haret,, Ploiești, Prahova de a reveni cu drag pentru a face o retrospectivă a amalgamului de simțiri și emoții, stări și trăiri deosebite, frumoase toate, fiind dedicate Centenarului Marii Unirii și Unirii Românilor de pretutindeni


,,Eşti ceea ce laşi în urma ta !,, Învăţătoare pensionară, Domnica Vrânceanu Loc..Răuceşti, jud Neamţ, România ,,Cine îşi cultivă grădina interioară,înfloreşte zilnic,parfumând viaţa celor din jur !,, Rar mi-a fost dat ,să întâlnesc ,în cariera mea didactică ,un OM mai devotat ,cu suflet mare ,ce a meritat pe deplin titlul ,,Omul săptămânii ,, sau ,,Pedagogul anului ,,! Acest OM ,pe care soarta mi l-a scos în cale, este doamna profesor de istorie Viorica Ignatiuc, de la Liceul Teoretic ,,Nicolae Casso ,, din Chişcăreni ,raionul Sângerei ,Republica Moldova. D-na profesor Viorica Ignatiuc ,prietena mea , a noastră, a oamenilor şcolii şi a comunităţii din care face parte ,este un model de viaţă ,profesionalism,echilibru şi toleranţă ,ce îşi asumă responsabilităţi nu tocmai uşoare . Se bucură, prin iniţiativele dânsei ,de încrederea şi respectul elevilor ,colegilor şi comunităţilor de pretutindeni . De fiecare dată ,nu uită să amintească ,de începutul prieteniei noastre ,care s-a datorat invitaţiei mele ,de a participa la proiectul Concurs internaţional ,,Copilul în lumea cuvintelor ,, creaţii literare ,la care am fost onorată de colaborarea unor elevi şi cadre didactice de la licee din Republica Moldova . Ca director al Centrului de Orientare şi Promovare Europeană ,,Dialog,, din Chişcăreni ,sub deviza ,,Niciodată nu este prea târziu să înveţi ,, desfăşoară programe cu o tematică diversă :educaţia pentru sănătate ,educaţie ecologică,educaţie pentru tradiţii ,timp liber ,educaţie pentru mediu . Proiectul ,,Educaţia ecologică -educaţia pentru viaţă ,, a fost implementat cu cinci grupuri de iniţiativă locală .Meritorie este iniţiativa de a organiza Festivalul de Educaţie Ecologică la Centrul Dialog din Chişcăreni. Deoarece ,toate aceste iniţiative, trebuiau diseminate ,soarta ne-a ales pe noi ,Şcoala Răuceşti precum şi Centrul Comunitar din cadrul Primăriei Răuceşti. În câteva zile ne-am organizat pentru prima întâlnire , a vizitei de studiu la Tabăra Oglinzi Răuceşti NT,a unui număr de 55 persoane, prin care am realizat un ,,liant al prieteniei ,, noastre printr-o ,,Punte de suflet ,, cu emoţie şi trăire sufletească, a unor oameni ,cu care ,parcă ,ne cunoşteam de când lumea ! I-am aşteptat în cântec de fanfară a elevilor Şcolii Răuceşti . Ca o gazdă bună , ce am încercat să fiu, n-au lipsit plăcintele moldoveneşti ,voia bună şi multă prietenie.Am făcut cunoştinţă,de la prima vedere ,în marea horă ,,Cântă cucu-n Bucovina ,, ! Eram mândri că ,la Răuceşti se punea pecetea unui Parteneriat internaţional ,la care am avut onoarea ,să-mi aduc modesta contribuţie. Elevii şi cadrele didactice ,pentru prima dată ,au luat parte la un schimb de experienţă cu colegii din Republica Moldova. Numeroasele proiecte derulate în şcolile din comuna Răuceşti, au atras atenţia Centrului de Orientare şi Promovare Europeană ,,Dialog”, din localitatea Chişcăreni, Republica Moldova, care militează pentru educaţia pe tot parcursul vieţii. D-na prof.Viorica Ignatiuc a organizat o vizită de studiu în România ,la care au luat parte 55 de persoane din localitatea Chişcăreni şi municipiul Bălţi, în special elevi, cadre didactice şi reprezentanţi de primării. După ce au vizitat nordul Bucovinei, obiectivele din Iaşi şi din zona Tîrgu Neamţ, s-au oprit pentru a cunoaşte proiectele ecologice implementate de elevii şi tinerii din comuna Răuceşti: ,,Natura ne aseamănă ,educaţia ne deosebeşte ,, , Verde ,Viaţă ,Viitor ,, Nimeni nu e singur ...,, Străjerii naturii,,Paşaport pentru Europa,,.


,,Eşti ceea ce laşi în urma ta !,, Învăţătoare pensionară, Domnica Vrânceanu Loc..Răuceşti, jud Neamţ, România Întîlnirea dintre cele două părţi, a avut loc la Tabăra Oglinzi. Activitatea a fost coordonată de învăţătoarea Domnica Vrînceanu-Şcoala Gimnazială Nr 1 Răuceşti ,ing.Ana Săvescu -Primăria Răuceşti şi profesoara de istorie ,Viorica Ignatiuc, directorul Asociaţiei din Chişcăreni. Din partea gazdelor, au mai fost prezenţi viceprimarul comunei şi cadrele didactice de la Şcoala Nr 1 Răuceşti şi Oglinzi . Elevii au prezentat ppt proiectele cu tematică ecologică ,activităţile şi obiectele confecţionate din materiale refolosibile. . Basarabenii au vorbit şi ei despre proiectele lor. Activitatea a continuat cu un program artistic prezentat de fanfara locală ,Ansamblul de dansuri populare ,,Oglinduţa ,, şi Ansamblul ,,Chişcăreanca,,, finalul fiind marcat cu un foc de tabără. La plecare, moldovenii de peste Prut au primit cadouri simbolice, printre care şi o carte în care au fost publicate creaţiile literare de la Concursul internaţional ,,Copilul în lumea cuvintelor, coordonat de subsemnata şi la care participaseră elevi de la licee din Republica Moldova. Partenerii au fost impresionaţi de primire şi de multitudinea activităţilor fiecărui proiect derulat de elevii din Răuceşti. Oaspeţii din Moldova de peste Prut ne-au vorbit despre pregătirea unei echipe de tineri care să insufle interes pentru educaţia ecologică şi nu numai. Ne-au împărtăşit realizările şi invenţiile unor elevi din liceele şi şcolile dumnealor, lansându-ne invitaţia de a le întoarce vizita. M-a impresionat mulţimea de iniţiative pentru comunitate, ale acestei asociaţii. Am apreciat dăruirea şi sufletul depus de doamna director Viorica Ignatiuc, în tot ce face . Mă bucur că soarta ne-a întîlnit pe noi, două ,pe reţeaua de socializare şi că am avut onoarea de a o cunoaşte. Vizita prietenilor din Chişcăreni a însemnat o bucurie imensă pentru noi. Am fost deosebit de onoraţi să-i avem în mijlocul nostru şi să le prezentăm câteva dintre proiectele realizate. D-na prof. Viorica Ignatiuc a a reuşit să mobilizeze atîţia oameni şi să-i aducă la noi pentru a le împărtăşi din experienţa noastră. La un eveniment dedicat Zilei Eroilor am avut onoarea ,ca un grup de liceeni ,condus de dna prof .Viorica Ignatiuc să ne prezinte un montaj literar muzical ,versuri şi cântece patriotice ,cu adâncă trăire sufletească : ,,Să ridicăm noi tricolorul sus ,/Aşa ne-a spus poetul ,aşa ne-a spus!,, D-na Viorica Ignatiuc este omul care în fiecare zi ,prin tot ce face ,creează treptele spre înălţime .Acesta este cel mai nobil gest şi cea mai mare realizare a unei şcoli .E un gest din toată inima ,în numele dăruirii ,o iubire care se manifestă atunci când profesorul şi şcoala devine o casă nouă ,unde pragul se calcă ,cu un suflet şi o inimă liberă . La Conferinţa cu participare internaţională ,,Un veac de unitate în cuget şi simţire românească ,, şcoala noastră a prezentat lucrarea ,,Satul Răuceşti şi Războiul de reîntregire naţională 1916 -1919,,. La publicaţia Ghidul metodic pentru Limba română cu titlul ,,Florile gândului,, - d-na Viorica Ignatiuc a participat cu lucrarea ,,Chişcăreni -Şcoală a românismului veritabil ,, din care facem cunoştinţă în Anul Centenarului dar şi la prima noastră vizită în Chişcăreni , ,cu oameni care, prin faptele lor au scris istorie.Mii şi mii de români adevăraţi ,în aceşti o sută de ani de la Marea Unire ,au contribuit la înălţarea unui monument viu Limbii Române, Credinţei, Tradiţiilor ,şi -au sacrificat timpul ,familia sau viaţa pentru promovarea românismului în spaţiul locuit de români.


,,Eşti ceea ce laşi în urma ta !,, Învăţătoare pensionară, Domnica Vrânceanu Loc..Răuceşti, jud Neamţ, România Spuneam mai sus, că am cunoscut în vizita noastră în Republica Moldova ,români adevăraţi ,care au luptat cu peniţa, cu exemplul ,cu cuvântul ,cu vioara sau cu naiul ,cu războiul de ţesut sau cu ia îmbrăcată la hora de duminică . Prima în lista de români adevăraţi ,pe care i-am cunoscut la primirea protocolară de la sediul Primăriei din Chişcăreni este d-na primar Silvia Ţurcanu ,o mlădiţă chişcăreană ,care timp de 15 ani ,de când este primar al localităţii ,a devenit un adevărat stejar viguros ,cu rădăcinile adânc înfipte în pământul dintre Prut şi Nistru.O activitate de cultivare a coeziunii în comunitate prin promovarea tradiţiilor şi obiceiurilor locale este organizarea Festivalului Plăcintelor şi Sarmalelor.Prin acest proiect se demonstrează creativitatea,dragostea pentru frumos şi arta culinară din partea locului. Interesantă ideea ,cu premierea ,,Cetăţenilor activi în comunitate ,, pe care am preluat-o şi eu în localitatea mea şi am premiat ,în calitate de iniţiator de proiect şi preşedinte a comisiei învăţământ -cultură din cadrul Primăriei Răuceşti, aproape 100 persoane din satele comunei şi din toate domeniile de activitate. Ne-am bucurat de o primire regească din partea colectivului de acţiune ,condus de d-na primar, pentru care mulţumim din suflet! Tot o româncă adevărată ,o luptătoare pentru adevărul istoric, este şi regretata Valentina Secureanu .Ne-a impresionat mulţimea activităţilor sale :seminare raionale ,gală a teatrelor ,sărbătoarea ,,Limba noastră cea română,, etc... . Ne-a fost prezentat un montaj literar muzical ,de către elevii Liceului Teoretic,,Nicolae Casso ,,.ce ne-a emoţionat profund. Nicolae Spînu este un alt pilon veritabil al românismului din Chişcăreni ,forţa motrice a comunităţii, ,în materie de scriere şi implementare de proiecte comunitare. Talentata poetă , prof.Raisa Pupăză a dedicat versu-i simplu şi frumos omului obişnuit de la talpa pământului ,omului din Chişcăreni. Am aflat că de aproape 20 de ani conduce Cenaclul literar ,,Pasărea din noi ,,.Tot sub conducerea şi îndrumarea d-nei Raisa a fost creat Cenaclul literar raional ,,Floarea neamului ,în cadrul căruia ,elevii din întreg raionul îşi citesc creaţiile proprii în domeniul poeziei şi prozei. Ne-a încântat sufletul, un alt promotor al românismului ,d-na Zenaida Darie ,ce cochetează cu muzica românească. Vocile Ansamblului ,,Chişcăreanca ,, au răsunat într-un purpuriu de cântece ,la care am participat şi noi ,musafirii zilei, cântând Imnul Prieteniei ,Trandafir de la Moldova,Ţara mea ,un colţ de rai ... Avidă de tradiţii şi moşteniri culturale ,tot d-na Viorica Ignatiuc şi Ansamblul ,,Chişcăreanca,, au participat la Festivalul Tradiţiilor şi obiceiurilor -,,Steaua sus răsare,, ,din decembrie 2018 ,la Piatra Neamţ -România. Surpriza de neuitat, a fost îndrăgitul cântăreţ de muzică populară Ion Paladi ,cel care a dus ,,Dorul Basarabiei ,,peste tot în lume .Am fost onoraţi să ne prezinte în premieră melodia ,,România mea frumoasă ,,.Astăzi Ion Paladi este mesagerul chişcărenilor pe întreg globul pământesc,la capitolul Iubire de Patrie.El reflectă perfect ceea ce a învăţat ACASĂ,la Chişcăreni . La o ediţie ,de Ziua comunei Răuceşti ,l-am avut ca oaspete, pe scena din Parcul Monumentului .Mulţimea persoanelor adunate în parc ,fredonau împreună cu îndrăgitul solist ,multe din melodiile sale.


,,Eşti ceea ce laşi în urma ta !,, Învăţătoare pensionară, Domnica Vrânceanu Loc..Răuceşti, jud Neamţ, România Delegaţia prezentă la Chişcăreni a oferit ,,DIPLOME DE ONOARE ,, în semn de recunoştinţă şi apreciere pentru prietenii noştri din Moldova . D-na prof.Viorica Ignatiuc este o fire pasionată de ceea ce face ,organizând cu multă dăruire, călătorii în România şi nu numai ,cu persoane de toate vârstele . Manifestă nobleţe şi responsabilitate faţă de destinul istoriei locale : ,,Din Basarabia vă scriu ,/Mi-e dor de voi şi vă sărut ,,! ,,Să rămânem mereu uniţi în cuget şi-n simţiri !,,-eveniment de comemorare ,susţinut de prof.Viorica Ignatiuc şi un grup de elevi pasionaţi de istoria neamului românesc ,la Iaşi în zi sfântă . Alte proiecte organizate cu multă dăruire sunt :,,Nicolae Casso ,filozoful din Chişcăreni ,, , ,,Punte în timp, peste Prut ,, cu Ploiești, Drajna ,jud Prahova şi Răuceşti NT. ,,Unirea adevărată trebuie să reziste în faţa tuturor dificultăţilor fără să se destrame .,, spunea Al.I.Cuza. Animată de un simţ patriotic ,de neegalat ,mare mi-a fost mirarea ,stima şi respectul pentru familia d-nei Viorica ,ce la 1 Decembrie 2018 ,de Ziua Naţională a României flutura cu mândrie ,la Alba Iulia steagul românesc !N-a contat vremea neprietenoasă ,zăpada şi gerul! D-na Raisa Pupăză ,pe coperta cărţii ,,Un veac de unitate în cuget şi simţire românească ,, scrie : ,,La Alba Iulia să ne întâlnim cu dor , Cum au făcut-o-naintaşii Pentru -al naţiunii viitor. Hai să cântăm Unirea române Şi hora s-o -nvârtim cu har ! Câmpia Libertăţii înfloreşte! Trăiască al Unirii Centenar !,, D-na prof.Viorica Ignatiuc este o persoană, ce dăruieşte ,celor ce o înconjoară ,doar dragoste de cunoaştere şi căldură nelimitată. Am fost profund impresionaţi de amabilitatea d-nei Viorica şi a soţului dânsei ,când la vizita noastră ,a colegilor de la Şcoala Răuceşti ,au venit să ne întâmpine aproape de graniţă ,apoi fiindune ghid-formator, la obiectivele vizitate la propunerea dumneaei :Cetatea Soroca, M-rea Bănceni , Cetatea Hotin ,Biserica Ortodoxă Sfinţii Martiri Brâncoveni , cele 600 trepte urcate şi coborâte până la Lumânarea Recunoştinţei ,Complexul Turistic ,,Costeşti ,, -Chişinău ,Casa Creangă ,un loc de poveste cu oameni cu inimă mare . Deşi am ieşit la pensie, după 43 de ani de activitate didactică ,îmi doresc să continuăm a ne cunoaşte şi mai bine ,să ne vizităm reciproc ,să desfăşurăm activităţi culturale şi educaţionale comune cu Clubul seniorilor din Chişcăreni ,cu Centrul de Orientare şi Promovare Europeană,,Dialog,, ,proiecte transfrontaliere şi să ne prindem în hore comune. Respect şi preţuire ,tuturor personalităţilor pe care le-am cunoscut ,ce au înălţat îndrăzneţ zborul , prin tot ce au reuşit să facă şi au devenit cel mai adesea prieteni sau modele de viaţă ! Pentru toţi şi toate cele expuse,în modesta mea expunere ,permiteţi-mi să acord un zâmbet ,din amintirile anilor de şcoală ,să dăruiesc o floare rară -,,floarea prieteniei,, mele veşnice – şi o urare plină de dragoste ! Fie ca parfumul minunat al trandafirilor multicolori şi al teilor mirositori ,în fiecare an al vieţii dumneavoastră ,să vă inunde sufletele cu tinereţe veşnică ! ,,Ceea ce scrie un profesor pe tabla vieţii ,nu poate fi niciodată şters!,,


Meditațiile unui om impresionant Zinaida Darie, conducătoarea ansamblului «Chişcăreanca»

Cunoscută în rândul tinerilor de astăzi, Viorica Ignatiuc, este un român ce poate fi oferită drept model. Născută în satul Chișcăreni, raionul Sângerei, Republica Moldova este, pedagog, om cu literă.mare, o mamă exemplară, o soție iubitoare,un ghid, atât pentru elevi, cât și pentru chișcăreneni și nu numai. Este recunoscută drept una din fiicele neamului, o luptătoare aprigă pentru ,,UNIREA,, tuturor românilor,nu numai pentru meritele și distincțiile sale, ci și pentru promovarea dragostei și a respectului pentru țară. Acestea ies la iveală și în articolele publicate în cartea dedicată filosofului din Chișcăreni, Nicolae Casso,. „Suntem români: să avem curajul să ne cunoaștem cine suntem și să ne prezentăm lumii așa cum suntem,,, așa ne zice mereu. Noi, colectivele de artiști amatori ,,Chișcăreanca,, și ,,Moștenitorii,, suntem mândri că am avuto și o avem pe d-na Viorica Ignatiuc, cea care ne-a ghidat de-a lungul anilor, în călătoriile organizate atât în țatră, cât și peste hotarele ei. Am rămas adânc impresionați de locurile deosebit de frumoase vizitate pe meleagurile României, de acele calități intelectuale, omenești, care ne-au făcut să pătrundem în istoria neamului nostru, în urma cărora am înțeles că ,,suntem români și punctum`` Crezul acestei femei ne uneşte şi ne mobilizează să rămânem a fi idealul pentru care au luptat strămoşii noştri. Adevărul incontestabil este că împărţim cu România aceleaşi tradiţii, valori, limbă şi istorie . Prin intermediul dnei Viorica am fost înfrăţiţi cu comuna Drajna, jud. Prahova. Ani de-a rândul am făcut schimb de experienţă noi, vizitându-i şi prezentând programe artistice la Ziua Comunei Drajna. Ansamblul POIENIŢA vine la Chişcăreni la Sărbătoarea plăcintelor şi sarmalelor, care are loc în fiecare an toamna ( septembrie-octombrie). Oameni cu suflet mare, ospitalieri ne-au întalnit şi în alte localităţi ale României: comuna Răuceşti, Târgu Neamţ, Oglinzi,am participat la un festival din Iaşi, la care am fost invitaţi. La Ploieşti am făcut cunoştinţă cu o familie deosebită -familia Petrişor, oameni de o rară cumsecădenie, oameni cu suflet mare,pe care i-am îndrăgit de la prima întâlnire şi fiecare vizită reciprocă ne apropie şi mai mult unii de alții ca niște adevăraţi fraţi şi surori. Vă mulţumim din suflet, stimate doamna Minodora Petrişor şi Viorica Ignatiuc, pentru răbdare şi dăruire pentru noi în a deveni români cu vericalitate şi demnitate.


Ecouri Inima – iată adevărata pârghie a tot ce e măreț. L. Beethowen Există oameni pe care vrei să-i descoperi necontenit. Viorica este unul dintre ei. În aceste rânduri voi încerca să explic de ce. Este în ea ceva deosebit de luminos, ușor, bun, de neexplicat. Inima ei. Bunătatea sa se vede de la distanță. Puțin probabil că voi putea să dau explicație certă esenței sale, e aproape ireal, trebuie să simți, să vezi cu ochii tăi, să-i auzi cuvintele. Am să încerc. Am cunoscut-o pe Viorica relativ recent, acum un an, și sunt nespus de fericită. Sunt un om din afara familiei sale și o știu puțin, dar, cum se întâmplă adesea, poți trăi o viață lângă un om și să nu-l descoperi, însă ai putea un minut vorbi cu o persoană și să înțelegi că este sufletul tău pereche. Ne-am cunoscut în vara anului 2018, aproape fără a comunica, fiind înghițite de lucru. Apoi, prin hazard, ne-am întâlnit la teatru și m-am bucurat enorm văzând-o. Nu-mi pot explica de ce. Mi-a propus să călătoresc în România- Ungaria – Austria. Îmi plac călătoriile, asemeni și Vioricăi. Am fost frapată de dorința ei de deschide oamenilor luma, emoții noi, locuri și evenimente, oameni diferiți. Ea este uimitoare!!! Nimic nu te ajută să cunoști un om decât o călătorie comună, aici el devine cel adevărat, sincer și deschis. Viorica mi s-a arătat anume astfel : deosebit de bună, iubitoare, binevoitoare cu toți. Viorica spunea mereu că trebuie să prețuim timpul și să ne gândim la suflet. Liniștea, libertatea, bunătatea, sinceritatea, lumina, munca... toate aceste cuvinte îmi apar în minte când mă gândesc la Viorica. Aș vrea să-i descopăr sufletul și mai mult. Nu știu pe cât am reușit să fiu explicită, dar asta înseamnă pentru mine personalitatea Vioricăi. Să ai așa un priten, coleg, profesor, mamă, soră, e o adevărată fericire! Prețuiți oamenii cu adevărat frumoși! Cu respect, Maria!


PRO DOMO SUA* De la Roma venim...din Dacia Traiană... [Mihai Eminescu] Ionela Tataru, clasa a X-a Liceul Teoretic ,,Nicolae Casso”, Chișcăreni Raionul Sângerei, Republica Moldova Timpul, ca să treacă, are nevoie de gândire și absență de la realitate. Suave adieri metafizice valsează copleșitor prin coridorul de bănci colaterale al clasei de istorie la rostirea vivace al dictonului eminescian. Anume acesta este acel ceva ce îmi amintește și, cu siguranță, îmi va aminti de perioada ciclului gimnazial în sectorul istoric, când Roma și DACIA erau două elemente comune ale aceleiași punți către începutul orelor de istorie alături de doamna profesoară la gimnaziul ”Valeriu Matei”s. Dumbrăvița, rn. Sângerei,Maria Guzun–covertă către panteonul istoriei, cea care este ca un îngrășământ pentru planta care deseoriînflorește pe mormântul unei teme deja finite. Acea plantă rară care se numește fericire,personalitate reală ce m-a ajutat să înțeleg conceptul lexemului românitate. Aveți în minte imaginea unui copac? Cu rădăcini cu tot, cu pământul în care zac acestea? Cu cerul în care se oglindesc ramurile, cu aerul în care se răsfață frunzele, florile, fructele...? Bine, pentru că fiecare detaliu din intimitatea pomului cară în spate indicii, spațiu pentru aserțiune, origine și identitate în natura românismului. Însăși ideea de românitate provoacă eliberare, fenomene care depășesc cadrul existenței; românitate inspiră spre atât de multe exponate spirituale: ideal,patrie, patriotism, istorie, curaj, națiune, obiceiuri, limbă, frumusețe, cântec, poezie, literatură, luptă, popor, sânge, putere, compatibilitate. În școala mea s-a simțit mereu încercarea de a promova limba română, de a tezauriza conceptul evoluției acesteia de la origine, de a literaturiza epifenomenul loialității, creației, simbolurilor care au parcurs și depănat aceleași chinuri, aceleași dorințe și aceleași schimbăriprecum limba românească în drumul către puritate...drumul către ideal. Patriotismul nu este numai iubirea pământului în care te-ai născut, ci mai ales iubirea trecutului, fără de care nu există iubire de țară – vestitul citat eminescian care mi-a ornamentat și schițat itinerarul spre plăcere, contemplație pentru ceea ce înseamnă atitudine, certitudine și multitudine, focalizând o amară deziluzie despre societatea prezentului în care suntem cu toții blocați, fără o posibilă oportunitate de a dezerta. Libertatea de a ne alege propriile standarde reprezintă o condiție a existenței unei societăți, care presupune diversitate. Barierele și limitele neexplorate ale creierului meu concep termenul românitate ca destin și creație, pentru că atunci când vorbesc despre destin mă simt prizonieră a unui paradox infernal care mă stopează din a gândi just, îmi balansează concepțiile în ideea că destinul are programat evenimente inevitabile pentru fiecare dintre noi pe de o parte și, ideea că mereu suntem în stare să aplicăm o oarecare schimbare pe de altă parte. Până la urmă, indiferent de forța care primește titlul de învingător, mereu este prezisă conceperea, geneza creației finale. Garanția de sinceritate e virtutea, iar virtutea nu poate domni decât prin teroare.Astfel, revenind la arborele de mai sus, care ușor se poate transpune într-un copac al românismului, ancorând pe fiecare detaliu natural și biologic câte o nuanță de cultură și artă care să reflecte simboluri demne ale poporului român în ascendență, pot să echilibrez o conciliabilă asociație între ramurile artistice ale pomului cu îmbrăcarea acestora în uniforma unei intelectualități verosimile care reflectă virtuțile, formând nesecată legătură dintre ram și virtute, ce compensează ciclul supraviețuirii în natură, în teroare.


PRO DOMO SUA* De la Roma venim...din Dacia Traiană... [Mihai Eminescu] Ionela Tataru, clasa a X-a Liceul Teoretic ,,Nicolae Casso”, Chișcăreni Raionul Sângerei, Republica Moldova Limba română s-a constituit ca o romanitate cu sprijinul ulterior al limbii latine. Universul în care conviețuim, luptăm pentru idealul sfânt al unității de credință, ne construim pagini de poezie, trăim istoria din viitor ce ne definește pe fiecare dintre noi ca oameni ce aparțin aceluiași popor cicatrizat, reprezintă baldachinul însângerat de lacrimile murdare de durere ale strămoșilor noștri romani (luând în considerare faptul că în anul 106 Dacia devine provincie romană). Creștinismul – valoarea spiritului românesc, reprezentată de mari personalități ca sfinții Ioan Cassian, NicetaRemesianul, Dionisie Exiguul, au contribuit la tezaurul românității, edificarea vieții religioase, căci...La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeuși Dumnezeu era Cuvântul [Sfânta Evanghelie după Ioan, 1:1]. Consider că fiecare generație de cercetători ai scânteii de lumină în propria patrie, are datoria de a nu lăsa secat izvorul de cuvinte, istorie, neam și grai, pentru că logoul acestor voroave cheie este întruchipat de amintiri, iar amintirile ne definesc pe tot parcursul vieții. Calculând, astfel, consemnările despre trecutul strămoșilor noștri, suntem capabili să calculăm viitorul copiilor noștri prin prisma a ceea ce suntem astăzi și cât de bine lăudăm procesul prin care vorbim aceeași limbă, comemorăm același trecut, iubim aceeași patrie... La răscrucea etapei liceale pot să afirm evlavios că anticipez o colaborare frumoasă între români, alături de viitoarea profesoară de istorie la LT „N. Casso”, s.Chișcăreni, rn. Sângerei, doamna Viorica Ignatiuc – promotoare desăvârșită a tot ceea ce înseamnă românitate.


Libertate în schimbul fericirii Gratii Ana, elevă în clasa a X-a la Liceul Teoretic ,,N. Casso’’ Chişcăreni, Sîngerei, Republica Moldova -De ce ești mereu fericită? -Pentru că m-am născut româncă! Acesta este răspunsul meu la întrebarea respectivă. Destul de simplă pentru unii, dar pentru mine e mai mult de atât. E acel sentiment care iți trezește în interiorul tău fiorul responsabil de plăcere, acela care, totodată, îți reamintește de locul unde te-ai născut și ce fel de valori porți în suflet. Totalitatea acelor valori definesc un singur termen- românismul. Oricine poate fi român. Locuitorii atât ai României, cât și ai Republicii Moldova, Basarabia i se mai spune, își pot dovedi loialitatea legitimă față de patria lor prin documente de cetățenie și certificate de identitate. Desigur, fiecare își poate obține aceste hârtii, dar nu oricine poate avea sânge de român, așa cum nu oricine poate fi Dumnezeu. Deși dețin acel tip de certificat, asta nu dovedește în totalmente devotamentul meu față de țară, ci doar mă face o persoană legitimă conform cererilor sociale. Însă, nu neg că patriotismul meu faţă de Ţara Integră nu există – el creşte odată cu descoperirea României Mari prin lectură şi vizite. Pentru fiecare în parte, românismul se naște atunci când ne cunoaștem limba de origine, tradițiile și obiceiurile specifice statului român, valorile naționale și cultura care ne definește ca nație românească unică. Acesta reprezintă o formă prezentă în conștiință prin care viitorul cetățean român alege să se încadreze printre vorbitorii și promotorii limbii române, printre cei care au decis să schimbe mersul istoriei prin răspândirea ideologiei tuturor celor care se pregătesc să se mândrească cu numele de ROMÂN. Odată ce sentimentul cultural național a pătruns în interiorul centrului de gândire, modul de acționare ca om într-o societate, unde patriotismul se include oficial în clasamentul virtuților, se va schimba brusc îndată ce sursa de raspândire funcționează liber și eficient, corespunzător etnogenezei poporului român. Cei care aleargă după valori care nu corespund românismului, practic, fug de libertate și fericire, pentru că, odată ce încerci să cauți metode de supraviețuire într-un loc nefamilial, găsești defapt viața pe care nu ți-ai dorit-o niciodată. De ce unii nu vor să fie fericiți? De ce unii nu vor să simtă bucuria și plăcerea vieții dintr-un singur termen care mă face să zâmbesc la auzul lui? Sau de ce nu vor să fie liberi și să trăiască veșnic cu conștiința împăcată? Presupun că aceste întrebări vor rămâne un ecou fără receptor la capătul peșterii goale, ca să dea răspuns-interjecție de aprobare sau dezacord... nimeni nu știe... Dar ce reprezintă românitatea cu adevărat pentru mine? Păi, e ceea ce numesc eu valoare din naștere pe care am obținut-o rapid, genetic de la generațiile dinaintea mea, care au fost la fel promotori ai cultului românesc. Ei sunt cei care mi-au transmis această calitate, precizând faptul că ești demnă de a purta aceste valori și ai curajul de a face ce noi nu am apucat să terminăm- să dai jos hotarul care desparte două națiuni identice. Dar, vedeți voi, nu sunt chiar într-atât de identice. De ce? Pentru că, devreme ce avem aceleași drepturi, responsabilități și stil de viață asemănător, totuși România și Republica Moldova sunt două state cu viziuni identitare diferite. Aparent,valorile pe care fiecare dintre ele le promovează, societatea care activează în țară și diversitatea limbilor vorbite-scrise în Republica Moldova fac diferența dintre ele. Cu toate că încă mai este o legătură politică între ele, legătura de fraternitate slăbește tot mai mult odată cu venirea la conducere în Republica Moldova a reprezentanților care promovează ideile rămase încă de pe vremea comuniștilor din URSS, cei care au refuzat să transforme prezentul în progres. Tot ei au încercat să dogmatizeze populația cu ideologia terorii preluate din trecut, de peste 28 de ani.


Libertate în schimbul fericirii Gratii Ana, elevă în clasa a X-a la Liceul Teoretic ,,N. Casso’’ Chişcăreni, Sîngerei, Republica Moldova Precum limba rusă este mai des folosită în mediul public, așa și limba română a fost transformată într-un timp foarte scurt într-o oarecare limbă moldovenească, dialectul pe care majoritatea populației îl consideră limbă de stat în RM.Este eronată această interpretare şi nu voi înceta să fiu convingătoare şi explicită pentru fiecare neînţelegător al acestor varietăţi de limbaj. Ceea ce au căutat strămoșii mei să facă a fost să dea jos hotarul dintre România și Basarabia, unde la 27 martie 1918 au reușit să doboare barierele ce separau provinciile cu același neam dornic să fie împreună. Dar soarta lor a fost împărțită pe secvențialitate când trăsăturile românismul treptat au disparut îndată ce hotarele au apărut la loc. Asta e realitatea pe care au trăit-o cei de dinaintea mea și am ajuns să o traiesc și eu. Trist, dar adevărat. Românitatea care a fost concepută de acum mulți ani în urmă, devine superficială odată cu distrugerea arborelui istoric al personalităților care au încercat să readucă cultul național la un discernământ inevitabil. Cei care m-au ajutat să înțeleg mai bine conceptul românității au fost personalități de valoare,pe unele dintre care am apucat să le cunosc personal şi cărora le sunt îndatorată pentru efortul depus. Prin cântecele lor care au ajuns să fie cunoscute în multe dintre țările devoltate, Ion și Doina Aldea-Teodorovici au transmis ceva unic publicului entuziasmat de prezența lor pe canalele de TV ori chiar la un concert Live. Cântecele Pentru Ea, Sfântă ni-i casa, Limba Română și multe altele au servit drept dovadă a loialității lor față de statul român.Tot în domeniul muzicii, în perioada postbelică, Maria Bieșu, soprană lirică, a devenit de un renume mondial. Prin intermediul operelor sale, ea a reușit să valorifice cultura românească și să o aducă la un nivel înalt,aproape de cultura statelor dezvoltate. Datorită scriitorilorG. Vieru, D. Matcovschi, M. Sadoveanu, N. Dabija literatura a jucat un rol important în renașterea conștiinței națonale a basarabenilor, iar mie, o lecție foarte importantă în perceperea valorilor românești ascunse în versurile/prozele fiecăruia. Și, nu în ultimul rând, vreau să-i mulțumesc doamnei profesoare de istorie, Maria Guzun și celei de limbă și literatură română- doamnei Svetlana Tataru, care m-au construit ca personalitate la nivel cultural și moral, fiindu-mi povățătoarele care mi-au arătat cum se construieşte fericirea, cum să mă bucur din simplul fapt că sunt româncă și cum să devin exact ca ele- una dintre personalitățile panromâne, demnă de acest post în viață. Anul trecut, participând la concursul Copilul în lumea cuvintelor, lucrarea mea a ajuns să fie publicată într-o carte a tuturor românilor, datorită profesoarei de istorie din satul Chișcăreni, doamna Viorica Ignatiuc, facilitând astfel locul meu printre publicațiile tinerilor atât din RM, cât și din România. Pentru asta, îi sunt profund recunoscătoare și abia aștept să o cunosc personal, fiind următoarea mea profesoară de istorie, de la care voi acumula plus de valori ale cultului românesc. Nu cred că pentru fiecare în parte românismul reprezintă ceva identic, ci mai degrabă e un sentiment care ne definește cine suntem cu adevărat. De aceea, pledez pentru renașterea conștiinței naționale și susțin virtuțile care ne fac pe noi neamul veșnic fericit.


Ecouri Raisa Pupăză, professor de limbă şi lteratură română , ,,Liceul Teoretic,, Nicolae Casso,, din Chişcăreni, R. Moldova

Oricât au vrut dușmanii să ne mintă , Oricât și azi cu ură ne privesc , Nu va apune , nu , Al meu neam românesc ! Nici sârma ghimpată , aruncată peste trupul țării și neamului , nici vorbele de ocară , amenințările nu ne-au putut dezbina. Sufletul n-are hotare, de aceea românii de pe ambele maluri ale Prutului parcurgem drumul apropierii , infrățirii și regăsirii . Două flori: o ploieșteancă frumoasă și dârză, cu numele Minodora Petrișor și-o basarabeancă blândă și ințeleaptă cu nume de floare, Viorica Ignatiuc, au hotărât să grăbească intregirea neamului creând punți , multe punți peste apa ce ne desparte . Grație acestor două doamne minunate , in cadrul proiectului Parteneriate Educaționale, am cunoscut adevărata Românie : frumoasă , cu locuri pitorești , pline de istorie , cu oameni harnici , culți și primitori .Tot trecând punțile frumoase și traince , de pe un mal pe altul , ne-am dat intâlnire și la Chișcăreni la Simpozionul Internațional ,,Nicolae Casso , filozoful din Chișcăreni ,,. Astfel a fost scos vălul uitări de pe numele unei personalitâți de excepție din istorie și viața politică basarabeană , filozof cu vocație , cunoscător a 7 limbi , creator de școli , pe nume Nicolae Casso . Un alt moment plin de semnificație in activitatea doamnelor Minodora și Viorica a fost apariția cărții ,,Un veac de unitate in cu-

get și simțire românească ,, unde pe pagini de un alb imaculat au fost așternute gândurile mai multor oameni de știință , profesori de pe ambele maluri ale Prutului , pentru care Marea Unire a fost și va rămâne pagină sacră a istoriei românești . Vă mulțumim din suflet , stimate doamne ! Sunteți un simbol al Unității de Neam , care țineți aprinsă flacăra românismului in intreg spațiul locuit de români ! La mulți ani ! Trăiască România Mare !



Issuu converts static files into: digital portfolios, online yearbooks, online catalogs, digital photo albums and more. Sign up and create your flipbook.