Reîntoarcerea la țărmurile adevărului
rămas bun de la prieteni şi de la cei dragi lui din ţara sa visând că se va întoarce la ei, tot aşa acum îşi lua rămas bun în acea cameră de la visurile şi condeiele sale. Lui Amru nu-i era cu putinţă să se transpună în viitor şi să vadă ceea ce va fi să fie, aşa că se hotărî să se întoarcă cu ani în urmă și, în loc să se strămute în regatul tăcerii, se îndreptă către patria sa într-o călătorie prin regatul nălucilor şi al amintirilor. Prinse să rumege amintirile despre ai săi. Lor, celor care erau sinceritatea în vremea minciunii, loialitatea în vremea înşelăciunii, binele în vremea răului, duioşia în vremea încrâncenării, mila în vremea nedreptăţii, le spuse: Dumnezeu să vă ierte! Vremea profeţilor s-a dus! Prinse să rumege amintirile cu prietenii săi care-l dojeneau mereu pentru bunătatea sa, care-i spuneau că viaţa este o luptă, că lumea este o junglă omenească, iar pe cel care nu este lup, îl mănâncă lupii. Le spuse: Slavă lui Dumnezeu! Mi-am trăit viaţa în toate dimensiunile ei. Puritatea, nevinovăţia, dragostea, îngăduinţa, siguranţa, sinceritatea mi-au fost alături. Părerea de rău nu a cunoscut vreodată drum spre sufletul meu. Am urât să mănânc din carnea fratelelui meu mort. Prinse să rumege apoi amintirile despre cei care îl aleseseră să le fie duşman. Invidioşii încercaseră să-i presare ţărână neagră pe veşmântul lui alb, însă el întotdeauna accepta gestul urât al altora faţă de el fără ranchiună, reprimând munţi de furie şi dând la iveală doar idealul sufit în comportamentul şi moravurile sale. Întotdeauna era caracterizat chiar şi de către cei mai înverşunaţi
35