Frânturi de visuri spulberate

:Jvlazen CJljfai

Pranturi de visuri

spu{6erate

Prof. (J)r.

7'racfucere din ara6d:

george grigore ~i Mazen r.Rifai

J{ustratia:

Sarali Sliamma J

1',11 I

mli"zarea versiunii fn Cim6a roma.nd am cofa.6orat cu qeorge qrigore) D.m6d ara6d, cdruia fi muljumesc pentru sprijinu[acoraat.

/1/0/".1"0/' rlit

M. fJ?,

(Friinturi

ae visuri spu[6erate

Cartea apare su6 auspiciife;

CWBUL ROMANO· ARAB

DE CULTURA 51 PRESA

,

, Ii ...,

v.

Pranturi ae visuri spu{6erate este cartea unui om atent fa aetafii, cu mare grija pentru 0 incaarare re11.lita fn cotiaian, (fiecare tex:t are 0 tema 6ine sta6ifita, tex:tefe mai suporta - pe a[ocuri ~ mici intervenfii, ae genu[ aescrierii personajeCor. r£ste pacat ca in primu[ tex...t sa treci a§a sumar peste cafitatife!frumusetea iu6itei. in rest, 0 carte cu trairi profunae, tri6ufatii specifice aespartirii cCe tara, cCe trcufitii. r£+ortu[ acomodiirii, cu riscurife ae rigoare, face ca sentimentefe sa-~ puna

amprenta pe cititor ~ sa-[sensi6ifizeze..

fFeficitari §i mufte a[te succese.

Carmen :M.anuefa :M.a.cefaru sensi6i~

~

; ftontiere ara~'~

J

•

Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romaniei RIFAI, MAZEN Franturi de vise spulberate / Mazen Rifai - Baia Mare: Proema 2008 ISBN 978-973-8013-72-8 821.411.21 (498)-32=135.1

I

J-:Jl

:M.azen CJ?jfai are, in moa ca.t se poate ae rea~ sensi6iCitate.

(J)e§i nu este a6so[ut unica, experienta sa ae'r;ine 0 aventura. Piecare povestire poate fi 0 expCorare a cioc­ Il.irii civilizatii[or, rezo[vata, insa, pe 0 cafe armonica. (j)e () natura armonica. 'Una care, intr-un fe~ a avut un 'r;is {)cciaenta~ a visat, poate macar (numa~ pentru 0 cfipa, sa. se cCez6are ae anumite reffex.! orientafe ~ sa fie un retafean a[pfanetei, cu 0 iu6ita fm6racata in cef mai pur st,i[ occU{enta~ in ata.t ae mocCernii/eterniijeansi.

(J'm;e§tife aespre fiica Cui, Sara, exprima cfiiar 0 parte din {',I'a ceva, ain conffictu[ interior a[ personaju[ui, sfd.§iat i,r.Lre traditie ~ moaernitate. :M.iliai[qal2itanu - ~a pfacara

3

Franturi de visuri spulberate

Franturi de visuri spulberate Este cartea unui om sensibil, atent la detalii, cu mare grijă pentru o încadrare reuşită în cotidian Fiecare text are o temă bine stabilită, textele mai suportă pe alocuri mici intreveţii, de genul descrierii personajelor.

Este păcat ca în primul text să treci aşa sumar peste calitătile/frumuseţea iubietei. În rest, o carte cu trăriri profunde, tribulaţii specifice despărţirii de ţară, de tradiţii. Eforul acomodării cu riscurile de rigoare face ca sentimentele să pună amprenta pe cititor şi să-l sensibilizeze..

Felicitări şi multe alte succese.

Carmen Manuela Măcelaru Mazen Rifai are, in mod cit se poate de real, sensibilitate.

Desi nu este absolut unica, experienta sa devine o aventura. Fiecare povestire poate fi o explorare a cicocnirii civilizatiilor, rezolvata, insa, pe o cale armonica. De o natura armonica. Una care, intr-un fel, a avut un vis occidental, a visat, poate macar (numai) pentru o clipa, sa se dezbare de anumite reflexe orientale si sa fie un cetatean al planetei, cu o iubita imbracata in cel mai pur stil occidental, in atit de modernii/eternii jeans-i.

Povestile despre fiica lui, Sara, exprima chiar o parte din asa ceva, din conflictul interior al personajului, sfisiat intre traditie si modernitate.

Mihail.Galatanu Revista Flacara Felicitari, sunt scrieri superbe, de o sensibilitate evocatoare impresionanta si cutremuratoare, totodata, PhD Crina Bocsan President of UNESCOAssoc IULIA HASDEU

1

Franturi de visuri spulberate

Apreciez talentul dumneavoastra ca scriitor.Sunt profund impresionat cele 12 povestiri din "Intalnire cu tradarea", care se remarca prin sensibilitate si trairi intense.Cu siguranta cartea va avea succes. Imi pare rau ca ati fost dezamagit de fiinta iubita. Se pare ca Liberul Arbitru decide evenimentele din viata noastra traita pe Terra, aceasta magnifica nava care poarta omenirea in istorie. Poate gasim o modalitate de colaborare pentru a face cunoscute articole de cercetare aplicativa. Astept sugestii si propuneri. Cu stima Tudor Vasile Dragul meu Mazen, am citit cu incantare si chiar cu emotie randurile tale. Sunt tulburator de sincere si frumos imbracate, intr-un limbaj expresiv si viu. Am vizualizat o parte a sufletului tau. Iti urez mult succes in editarea cartii!

Scarlat Alexandru Oreste Teodorescu jurnalist român SPLENDID . Nu am stiut de aceasta aplecare a dumneavoastra spre poezie dar meritati toate felicitarile pentru un scriitor viguros si cu imagini placute .

Felicitari din nou Cu drag prof. Anton Caragea Senior editor al Cotidianului NaĹŁional Cele 12 povestiri si proze memorialistice sunt incarcate de o emotie care vine din viata si mai putin din fictiunea literara. Acest mod de a scrie, cu sinceritate si cu fluid vital este, fara nicio indoiala, un apanaj al jurnalistului fascinat de proza inceritatea acestui scris.

Angela Furtun-scriitor

2

Franturi de visuri spulberate

3

Franturi de visuri spulberate

Întâlnire cu trădarea O zi obişnuită ce nu se deosebeşte cu nimic de celelalte zile decât prin faptul că este ultima mea întâlnire cu ea.

Ca de obicei, ca la fiecare întâlnire încerc să-mi adun câteva gânduri noi prin care să-i fac cunoscute ascunzişurile inimii mele, adăugând astfel câteva condimente sentimentelor şi simţămintelor mele ca întâlnirea noastră să capete parfumul iubiţilor şi gustul dragostei şi al pasiunii arzătoare.

Mi-a fost dor de tine, tu cea atât de duioasă şi de frumoasă, cum înaintea ta mi-era dor de partea cealaltă a apei.

Ai fost departe, necunoscută, o, tu, răzvrătită slobodă ! În drum spre întâlnirea noastră, gândul îmi rumegă amintiri legate de felul în care ne-am cunoscut; le mestecă fericit.

4

Franturi de visuri spulberate

Dinaintea mea a urcat treptele vieţii, din copilărie până la tinereţe.

Am văzut-o înmugurind, îmbobocind, gata de rod în plină feminitate.

Cu trecerea anilor, dorinţa mea de a gusta acest rod, de a-l avea, a crescut tot mai mult.

Visurile mele au crescut odată cu ea până când a sosit ziua făgăduită, ziua confesării. Îmi amintesc cum, în acel moment, inima săltând de bucurie dădea să iasă dintre coaste, să zboare de fericire.

Cuvintele s-au luat la întrecere, curgătoare, dulci, ca să ajungă la urechile ei.

Sentimentele i-au rumenit obrajii, iar privirea i sa plecat către pământ de ruşine. Întâlnirile noastre au devenit din ce în mai dese, iar povestea noastră s-a transformat în poezie scrisă în caiete, în pictură pe inimi, în melodie în simfonia vieţii.

I-am scris ce nimeni altcineva nu-i mai scrisese, ce eu însumi nu mai scrisesem cuiva. Într-o bună zi a venit la mine înfăşurată într-un veşmânt al nevinovăţiei.

5

Franturi de visuri spulberate

S-a prăbuşit dinaintea mea plângând şi mărturisind că este o păcătoasă ce nu merită toată această dragoste.

Mi-a povestit despre mări agitate, despre valuri ucigaşe, despre corăbii înecate. Mi-a povestit cum a ajuns să se dedea păcatului într-o clipă trecătoare de rătăcire şi cum caută o dragoste care s-o încălzească, o minte care s-o înţeleagă, o inimă care s-o îngăduie.

Peste mormântul visurile mele îngropate de vii se împrăştiară gânduri negre. Speranţele îmi fură sfărâmate de ciocanul durerilor, iar viitorul îmi apăru înceţoşat. Îmi povesti despre durerile şi tristeţile ei, despre regrete şi remuşcări, despre Iertătorul Milostiv, despre căinţa cea sfătuitoare. În pragul uşii dragostei ei mă oprii buimac precum o pasăre rănită care tot dă să se ridice, dar se prăbuşeşte, care nu poate intra. În noaptea acelei zile cunoscui ce înseamnă nesomnul care m-a întovărăşit până la ivirea zorilor.

6

Franturi de visuri spulberate

În ziua următoare, adunai toată dragostea, toate amintirile frumoase...

I-am vorbit spunându-i că cine iubeşte nu poate urî, că celui ce are căldura dragostei nu-i pasă de duritatea şi răceala chinului, că Domnul robilor este Iertător, Milos, şi atunci cum aş putea fi altfel eu, un rob dintre robii Săi?

Sunt dependent de dragostea ta, iar de dependenţă nu ai nici o scăpare.

Să ardem corăbiile noastre putrezite şi să plecăm în larg împreună cu o corabie nouă lăsând în urmă ţărmurile suferinţei şi ale durerilor, să plecăm în larg împreună în căutarea unui nou ţărm unde să fim în siguranţă.

Voi fi medicul ce te va vindeca, te voi lecui de bolile tale, şi-ţi voi da drumul din colivia trecutului. În ziua aceea, gândurile ni s-au îmbrăţişat, buzele ni s-au unit, trupurile ni s-au contopit.

Am trecut de atunci mai bine de două luni, iar cu fiecare întâlnire ne îndepărtam tot mai mult de dureri şi tristeţi, 7

Franturi de visuri spulberate

apropiindu-ne de fericire şi de speranţe.

Iată-ne astăzi întâlnindu-ne într-o zi obişnuită ce nu va diferi de celelalte zile decât prin faptul că-şi va dăltui în memorie locul său printre celelalte zile.

Astăzi, îşi pusese, în mod neobişnuit, o eşarfă neagră ce-i împodobea gâtul alb. Ne-am aşezat într-un colţ al cafenelei ce va rămâne martoră a unei poveşti de dragoste neîmplinite.

Ochii mei, ca de obicei, îi contemplau chipul, îmbrăţişând fiecare celulă a ei.

La un moment dat s-a întors în altă parte, iar eşarfa s-a îndepărtat dezvăluind urmele crimei sale, un semn roşu al trădării se holba la mine de pe gâtul ei, sfidându-mă.

Bătăile inimii mi s-au înteţit, nervii, gata să plesnească , busola mea lăuntrică şi-a pierdut direcţia.

I-am cerut cu blândeţe să-şi scoată eşarfa, apoi pe un ton poruncitor, brutal.

Semnul s-a eliberat şi a ieşit de sub umbra eşarfei care fusese pusă peste el, ivindu-se clar în lumina zilei.

Am întrebat-o cine a sădit acel semn aici?

Pe un ton în care se amestecau sentimente de gelozie cu umor şi mirare … :

8

Franturi de visuri spulberate

„te-ai întâlnit cu el? ” O încuviinţare de psihic frânt fu ca un trăsnet căzut peste sentimentele mele, ca o bombă nucleară ce explodă în capul meu.

Alte întrebări se precipitară : cum? de ce? pentru ce? unde? când?

Scuza ei a fost mai urâtă decât păcatul însuşi, răspunsul ei inuman, nepăsător, încă îmi răsună în urechi ca un cântec dengropăciune.

A răspuns liniştită: mi-a cerut să ne întâlnim, o întâlnire de adio, a insistat, dar eu l-am refuzat.

A insinuat ameninţător că este doar o întâlnire de adio.

Am acceptat de teamă.

Am stat de vorbă şi ne-am clarificat, apoi mi-a dat un ultim sărut ce a lăsat acel semn.

Dar îţi jur pe ce am mai scump că totul s-a terminat între noi, a fost ultima data când l-am întâlnit.

9

Franturi de visuri spulberate

Lacrimile începură să-i curgă.

Nu ştiu dacă erau lacrimi de frică sau de regret, sau de amândouă.

I-am spus adio, da, totul s-a sfârşit.

Tristă seară!

Seară de înşelare şi de trădare.

Am amuţit.

Am închis gura şi am lăsat ochii să urle.

Astăzi am cunoscut înşelarea pentru prima dată în viaţa mea.

Astăzi am câştigat noi prietenii, iată cum trădarea devine prietena mea, iată cum nesomnul, prietenul meu, mă vizitează din nou, iată cum nopţile îmi ţin de urât.

Astăzi i-am scris ultima scrisoare pe care nu o va mai primi.

I-am scris: „Nu, nu eşti a mea şi nici dragostea ta nu-i pentru mine, eşti un trandafir lipsit de parfum, iar roşul său îmi însângerează ochiul.

După cuvintele cântecului lui Abdel Halim Hafez „Nu eşti inima mea!”

10

Franturi de visuri spulberate

Nu eşti inima mea aşadar ci un hanger înfipt între coaste.

Sau ştii că sângele meu s-a scurs ?

Mi-ai luat trezia, dar nu mi-ai dat liniştea somnului.

Din stele m-ai târât în ţărână…

Pleoapa a fost topită de lacrimă Zâmbetul nu mai are buze.

Fiorul morţii să fie ceea ce simt ?

M-a dărâmat pentru că am iubit-o odată.”

S-a încheiat astăzi „ziua trădării” şi a început ziua înstrăinării mele. Mâine va fi o altă zi.

11

Franturi de visuri spulberate

12

Franturi de visuri spulberate

Scursură Ziua îşi ia rămas bun de soare în vreme ce strada se mişcă sub o umbrelă de nori mohorâţi de iarnă ce aleargă în toate direcţiile.

O ploaie măruntă, fină, spală pământul cu răsuflarea ei grăbită, precipitată.

Ultimele licăriri ale soarelui ce stă să apună îşi iau rămas bun de la trotuarul ud, târându-se afară pe o fereastră după ce au găsit o mângâiere de căldură lângă vatră.

Privirile sale urmăresc de la fereastră roţile maşinilor cum înghit nesăţios pavajul lunecos al străzii, îndreptându-se către o ţintă pe care n-o cunosc.

Se întoarse către sinea sa, vorbindu-i : uită-te la roţile acelor vehicule cum se învârt îndreptându-se către o ţintă pe care n-o cunosc.

Cât de asemănătoare sunt cu zilele mele !

Maşina mea este condusă de sărăcie, iar drumul este plin de oprelişti şi gropi.

De ani de zile, Amru şi-a terminat studiile universitare, după douăzeci de ani de studiu, de muncă, de efort, de oboseală, sperând ca după absolvire, după obţinerea marii diplome să înceapă realizarea visurilor sale măreţe, acesta fiind primul pas pe autostrada viitorului.

13

Franturi de visuri spulberate

Doi ani au fost de ajuns însă să transforme pădurea visurilor sale într-un ogor părăsit, plin doar de mărăcini.

Casele sunt încă goale, şi buzunarele de asemenea.

Până acum nu are nici un mijloc de a le umple. Încă mai caută – negăsind în capul lui – un loc care să-i ofere soluţii. Încă se mai întreabă care este problema şi în ce constă greşeala.?

Chipul său este plăcut, ochelari bine făcuţi, mâinile nu i se împleticesc, limba nu i se poticneşte. Îi este îngăduit să-şi viziteze rudele aflate prin închisori, prin cimitire, prin locuri înstrăinate.

Când a încercat să înveţe să înoate ca să poată pluti deasupra greutăţilor, l-au prins din urmă valuri înalte, valuri ale eşecului. În fiecare zi mai îngropa un nou vis, unul dintre visurile sale simple, imposibile.

Doi ani, de la ziua cea mare, au fost suficienţi pentru a-şi înmormânta de vii toate visurile.

Visurile sale urcă în fiecare noapte într-un tren fără întoarcere.

Singurul lucru pe care l-a putut face a fost să facă din acele visuri coşmaruri.

14

Franturi de visuri spulberate

Brusc i-a răsărit în viaţă şi a iubit-o; e singurul lucru pe care-l face bine în ciuda oprimării dragostei, a reprimării simţămintelor, al supravegherii sentimentelor. A iubit-o.

Prima lui călătorie a fost de la porţile necunoscutului la ochii ei, ochii ei – insule în care se refugiază visurile sale în nopţile ploioase.

Soarele ei l-a transformat într-o floarea-soarelui ce se teme ca să nu apună.

Rabba învăţătoarea ascundea în mările ochilor ei albaştri mii de peşti răpitori; era precum luna care-şi fură lumina, într-o zi, din trunchiurile copacilor, şi-n altă zi, din viaţa lui.

S-a dus la ea, dar l-a refuzat; i-a respins diplomele de hârtie, care nici nu te îmbogăţesc şi nici nu-ţi ţin de foame, căci ea căuta un soţ care s-o ridice pe o altă treaptă a societăţii şi să-i satisfacă orgoliul.

Dicţionarul ei nu conţinea cuvinte precum jertfă şi luptă.

15

Franturi de visuri spulberate

După câteva luni, s-a căsătorit cu prietenul lui ‘Abd al-Jabbar.

‘Abd al-Jabbar prietenul său din copilărie, ce eşuase la şcoală, “Scursură” (Abu-l-Majari) cum îl porecliseră, era foarte abil în a-şi ascunde coada, şi se mândrea mereu cu coarnele ce-i împodobeau capul. Ghearele nu i le vedeau decât prietenii cărora chiar dacă le făcea rău, îl iertau.

El era prietenul care se simţea îndreptăţit să facă rău cuiva, atunci când era la strâmtoare.

Scursură s-a căsătorit cu Rabba învăţătoarea, cea mai frumoasă fată din cartier.

Astăzi are casă, maşină şi pe Rabba.

După cât se pare, scursurile sunt singurele care asigură viitorul în aceste zile.

Amru se hotărâse să fugă în prima parte a nopţii, ducând cu el în bejenie spectrele unor visuri pe care i le răpiseră zilele, cu o lacrimă din pulberea înfrângerilor în inimă, cu dorinţe încă arzânde în puls, cu un licăr de deşertăciune în străfundurile sale.

Visurile sale s-au împrăştiat ca frunzele îngălbenite de toamnă, s-au coşcovit precum o veche zidire.

16

Franturi de visuri spulberate

Traversă ţărmul tristeţii fără să-i pese de algele fricii, de stafiile înfrângerii, de ciocanul tragediei ce se abătuse peste speranţele sale precum copitele unor cai nestăpâniţi.

Mările înstrăinării nu au putut să stingă vâlvătaia din lăuntrul său.

Soarele era încă stins.

El, precum o pasăre călătoare, plecase silit departe de pământul natal, străbătea distanţe, împăturea timpuri, dădea târcoale unor locuri, se stabilea pentru o scurtă vreme pentru a cunoaşte ceea ce era în jurul său, iar atunci când descoperea plăcerea gustului stabilităţii îşi făcea bagajele plecând către un nou necunoscut.

S-a lipsit pe sine de copilărie, de adolescenţă, de tinereţe. S-a lipsit de sănătate şi de fericire, de fraţi şi de părinţi, de sentimente şi de dragoste, de tot ceea ce este frumos, atrăgător, plăcut..

Timpul îşi puse amprenta pe chipul său pe când el tot căuta necunoscutul.

Cât de dure sunt zilele ce-şi desenează semnele pe chipuri ?

17

Franturi de visuri spulberate

În peregrinările lui, continuă să caute fericirea, necunoscutul, sfidarea, existenţa, pierdutul.

Dezordinea se strecoară în fiece clipă în viaţa lui.

Sufletul lui călător are nevoie de cineva care să-i rearanjeze componentele, să-l sistematizeze. Într-o zi s-a hotărât să plece, să fugă, sărind pe fereastra realităţii.

Cât de uşoară-i fuga şi cât de grea confruntarea. În fiece zi răsare un nou soare asupra lumii, dar el rămâne înstrăinat într-un regat al beznei După ce a străbătut toate acele distanţe în călătoria lui fără sfârşit, are încă speranţa că există viaţă după moarte, întrebându-se uneori dacă există viaţă înainte de moarte.

18

Franturi de visuri spulberate

19

Franturi de visuri spulberate

Mama nu va uita niciodată două zile…

Mama nu va uita niciodată două zile: prima, când a primit viza de la Ambasada României şi a doua, când se va întoarce acasă închis întrun sicriu…

Multe poveşti au fost îngropate pe drumurile pe care le-a bătut în călătoriile sale de la răsărit la apus.

Ele i-au schimbat viaţa lui, a prietenilor lui şi, probabil, a miilor de tineri emigranţi. În ţară, plecarea peste graniţe era un vis cu un gust deosebit şi o mireasmă anume care învăluia băncile şcolii.

Plecarea, pentru ei, era o aspiraţie, o sfidare, o fugă, o ieşire din obişnuit.

Astăzi, îl desparte de acel vis ani îndelungaţi, vis ce a devenit realitate într-o bună zi.

Fericirea, bucuria, speranţa îi aşterneau la vremea aceea drumul străinătăţii cu petale de trandafiri.

Acum mai bine de douăzeci şi cinci de ani, Munir a venit în România la studii, studii pe care le-a terminat cu succes.

20

Franturi de visuri spulberate

A revenit apoi în România, după revoluţia anticomunistă şi s-a apucat de lucru în diverse domenii.

Curând, a izbutit să pună pe picioare o afacere de al cărei succes este mândru.

La fiece greutate materială, la fiece cădere de sănătate, la fiece problemă datorată înstrăinării, se gândea să se întoarcă în patrie. Şi de fiecare dată îşi spunea „mă întorc acasă, căci mi s-a urât de străinătate şi de singurătate.

Nu sunt însurat, însă visez să am o casă a mea, o familie, copii, la mine în ţară”.

Trenul vieţii a trecut şi din popas în popas s-au împlinit visurile sale măreţe, a obţinut diplome mari şi prestanţă financiară.

Cu toate acestea, continuă să privească cu ochi plini de duioşie la locurile natale, la ţinutul strămoşilor săi. Îi este dor de ţărâna din care a venit şi în care se va întoarce.

Acolo şi-a înălţat casa şi a mobilat-o, şi acolo a pus toată agoniseala vieţii.

Pentru el, străinătatea este o ghilotină care desparte capul de trup şi inimă. Inima i-a rămas agăţată acolo, în patrie, iar mintea i se perpeleşte aici din pricina inimii.

21

Franturi de visuri spulberate

Acest trup ciopârţit este aruncat de colo colo de valuri puternice cărora nu li se poate ţine piept.

Sunt valuri de buimăceală.

O luptă zilnică, o bătălie neîncetată în care mintea biruie etapă după etapă şi îl pironeşte în străinătatea care s-a preschimbat cu trecerea vremii într-o a doua patrie.

Sărbătorile sunt acum prilejuri lipsite de bucurie.

Atunci, Munir simte cel mai mult singurătatea, iar înstrăinarea sa îşi întinde şi mai mult rădăcinile şi dă la iveală amurgurile ei. Îşi scormoneşte vechile răni fără să-l mai doară. În serile acelor sărbători, Munir îşi strânge valizele cu amintiri şi pleacă în călătorie cu gândul către hârtie. Emigrează către ţara lui în închipuire ca să-şi petreacă sărbătorile cu prietenii şi ai săi.

Este cu neputinţă ca o bandă cu amintiri şi câteva cuvinte să îi domolească arşiţa dorului, căci legătura dintre dor şi amintiri este ca legătura de dragoste dintre o fată neprihănită şi un bărbat aflat în toamna vieţii sale.

Primei nu-i potolesc setea toate izvoarele de iubire din lume, al doilea, şovăielnic, tremurând la fiece pas.

22

Franturi de visuri spulberate

În dimineaţa unei sărbători, pe când rumega amintiri din copilărie, îi vine în minte cum se aduna familia pentru rugăciune, cum veneau rudele în vizită, apoi, dulciurile, jocurile şi cadourile…

După ce a vorbit cu ai săi în dimineaţa sărbătorii, urându-le cele bune, simţi cum înţepăturile despărţirii îl copleşesc şi se lasă pradă plânsului, cu toată fiinţa lui.

Sărbătoarea are încă urme în viaţa familiilor de arabi de aici, însă pentru el sărbătoarea este doar un prilej ca să ridice steagurile coborâte în bernă pe zidirile singurătăţii şi înstrăinării lui.

Toate ploile căzute în străinătate nu pot spăla colbul mâhnirii adunat ca urmare a despărţirii, şi toate zăpezile nu pot preschimba negrul tristeţii într-un alb strălucitor. Înstrăinarea nu este numai a trupului, ci şi a spiritului şi inimii.

Aici este cu neputinţă întoarcerea la vremea copilăriei, căci omul învaţă să vorbească în primii săi ani de viaţă şi nu poate rămâne copil toată viaţa.

Acum două luni, Munir a suferit un infarct şi a fost internat în spital.

S-a trezit din nou singur, fără tată, fără mamă,

23

Franturi de visuri spulberate

fără fraţi…

Lacrima şi oftatul erau singurii săi tovarăşi…

Prieteni arabi de aici nu au încetat să mă viziteze şi ori de câte ori mă bătea câte unul pe umăr, plângeam precum un copil.

Cât de grea este boala ca străin!

După ce a trecut perioada gravă, Munir a simţit din ce în ce mai tare nevoia de familie şi de rude.

I-a sunat pe ai lui şi le-a spus de hotărârea sa de a se întoarce şi de a se aşeza la casa lui.

Reacţia lor a fost zguduitoare!

A simţit din vorbele lor că întoarcerea lui este o adevărată problemă.

Nefiresc, au început sa dea nenumărate telefoane, căutând sa afle cauzele hotărârii sale.

A descoperit brusc importanţa întoarcerii lui. Şi şi-a dat seama că a fost precum o pasăre migratoare ce căuta căldura şi nu a dat decât peste frig.

A aflat că prin plecarea lui a căzut din cuib întro mare de nenorociri şi grozăvii, iar acum este precum o clădire coşcovită din care se desprind pietrele odată cu trecerea timpului.

Nu va mai rămâne din el decât nişte ruine.

După aceasta, Munir s-a hotărât să nu se mai gândească vreodată la întoarce.

24

Franturi de visuri spulberate

Azi, în pragul vârstei de patruzeci de ani, a constat că este dependent de străinătate şi că rămânerea aici este singura opţiune care i se oferă: fără familie, fără urmaşi. Bunurile pe care le-a strâns pentru a duce o viaţă mai prosperă în ţară i-au măcinat tinereţea şi vigoarea, şi după cât se pare, va cheltui totul pentru redobândirea celei din urmă.

Simte că mirosul succesului pe care îl caută încă, vine dintr-un loc care a fost tot timpul sub ochii săi, căci pare a se învârti într-un cerc vicios fără de oprire.

Zilele sunt la fel una precum cealaltă, trenul vieţii se duce fără să se oprească în vreo gară să se odihnească.

Trecutul a devenit un vis cu amintiri ce nu mai pot fi retrăite.

Viitorul este o năluca a speranţelor ce nu pot fi atinse. Între vis şi nălucă, se pierd zilele vieţii care îşi plâng pieirea.

Munir este unul dintre îndureraţii străinătăţii; unii dintre prietenii săi s-au topit printre români, lepădându-şi abaia1 la aeroport, găsind liniştea lor şi a celorlalţi; alţii au rămas între două ceruri şi două mări,

25

Franturi de visuri spulberate

ale căror corăbii sunt lovite de valuri de sentimente de teamă, de uimire, de nelinişte, de dor de ţară, de rătăcire pe tărâmurile străinătăţii.

Aceştia sunt victimele; călăii sunt cei ce i-au hotărârile în guvernele arabe care nu se îngrijesc de condiţiile de trai ale cetăţenilor lor, ceea ce îi sileşte să plece, să emigreze, căci sărăcia în propria-ţi patrie înseamnă străinătate.

26

Franturi de visuri spulberate

27

Franturi de visuri spulberate

O zi de lucru Soarele se trezi vestind începutul unei zile noi.

Razele sale se strecurară sprinţare prin fereastră până la patul lui.

Ceasul deşteptător sună.

Mâinile îi bâjbâiră în căutarea unei căi de a-l face să amuţească pe sâcâitorul acesta.

Ochii-i înfruntară cu greu lumina zilei.

Tălpile-l purtară spre baie.

Periuţa i se jucă printre dinţi.

Apa i se izbi de faţă împrăştiindu-se în picuri. Îmbrăcămintea cu care dormise îl părăsi pentru a-şi continua visele în pat.

Ibricul de ceai se aşeză pe foc.

Fălcile-i mestecară ce le veni la îndemână de pe rafturi şi din frigider. Mintea i se trezi din beţia somnului şi începu să se întrebe : va putea să-şi rezolve problema astăzi?

Această problemă nu-l lăsa să doarmă de zile întregi.

Dar până când va putea să tot fugă de ea ?

Acum cu câţiva ani, aceste probleme de contabilitate nu-l deranjau.

Toţi lucrau aici liberi, 28

Franturi de visuri spulberate

fără restricţii, fără constrângeri.

Astăzi ecuaţiile s-au schimbat.

Astăzi echilibru între cheltuieli şi venituri a devenit obositor.

Ecuaţia de rămânere pe piaţă a devenit greu de rezolvat cu toate aceste impozite crescând în progresie geometrică. „Să m-ajute Dumnezeu pentru astăzi!”

Buzele sale mormăiră această expresie înainte ca uşa apartamentului său să se închidă.

Liftul îl înghiţi. Se grăbi apoi ca de obicei, la ieşirea din lift, către intrarea principală a blocului, ferindu-se de mirosurile permanente din ghena de gunoi a blocului, mirosuri ce parcă îşi mai pierduseră din tărie odată cu venirea lunii septembrie.

Faţa îi fu întâmpinată de adieri răcoroase de care îi fusese dor după o vară călduroasă cu care era obişnuit din ţara sa.

Se aruncă cu totul în maşină după ce decuplă alarma. În ritmurile muzicii, torsul motorului, şi vuietul străzii trupul său se îndreptă spre birou,

29

Franturi de visuri spulberate

în timp ce gândurile i se adânciră în închipuiri.

Ce vină are el dacă corupţia este limba acestui timp şi singura cale de a continua să câştige rapid ?

Cum ar putea să respecte ecuaţiile gândite ca să nu fie respectate ?

Este adevărat că linia dreaptă este cel mai scurt drum, însă cine s-a obişnuit cu mersul pe cărări întortocheate se va poticni pe drum drept.

Sau cum i-a spus lui cineva important : « Foaia albă dacă-şi păstrează neîntinarea rămâne doar o foaie goală ».

O hârtoapă făcu ca maşina-i să geamă şi să se vaite.

Geamătul ei îl scoase din reverie. Înjură şi blestemă din cauză că ieri a cheltuit cât a cheltuit cu repararea ei, din cauză că taxele pentru aceste drumuri blestemate cresc pe măsură ce cresc şi gropile din ele.

Dar taxele de drum nu sunt singurele pe care le plăteşte fără să aibă vreun folos. Multe, multe sunt taxele pe care trebuie să le plătească.

Să nu mai vorbim de aşa-numitele taxe pe sub masă.

30

Franturi de visuri spulberate

Dacă şi-ar pune mintea să plătească toate acele taxe, atunci balanţa lui comercială s-ar balansa în sus şi-n jos doar printre numere negative.

Blocul în care se află biroul său se apropie de el încet-încet până ce fu aproape să-l înghită.

Ce de clădiri, de poduri, de drumuri au fost construite în această ţară.

Experţii şi tehnicienii de ieri s-au transformat în muncitori risipiţi prin toate statele lumii, iar muncitorii s-au transformat în spectatori de telenovele.

Activitatea de construcţie a trecut de la drumuri, poduri şi uzine la construcţia de vile şi la modernizarea apartamentelor.

Ochii săi îi întâlniră pe cei ai directoarei biroului său, iar buzele lor schimbară salutul matinal, apoi ea adaugă că au venit devreme, că îl aşteaptă înăuntru. « Dumnezeu să mă ajute pentru astăzi ! », spuse el intrând în birou, prefăcându-se că zâmbeşte. Îl aşteptau. Îl înconjurară ca şi cum ar fi fost pereţii unei veşnice boxe a acuzaţilor. Începu un dialog nou, studiindu-şi paşii.

31

Franturi de visuri spulberate

Vorbi cu ei despre vreme şi nestatornicia ei, despre femei, despre economie, despre fluctuaţiile pieţei, despre inflaţie şi în sfârşit despre problema lui şi cum s-ar putea rezolva.

Acele ceasornicului se roteau monoton şi sistematic, ba întâlnindu-se, ba depărtându-se.

După a cincea întâlnire, faţa i se lumină de bucurie, o nouă barieră peste care a reuşit să sară.

Dar până când va continua să sară peste bariere ?

Săritul peste formule o să rămână sigur ?

Aceste sunt întrecerile la sărituri pentru cine vrea să rămână pe terenul de joc, iar pentru cel ce a ales să se retragă nu mai are nici un loc în acest joc şi nici un premiu.

Că va fi sau nu va fi, acesta este jocul.

Scopul scuză mijloacele.

Pe drumul de întoarcere, soarele se ascundea după clădiri, în timp ce maşina sa căuta un loc ca să se strecoare prin înghesuiala de maşini ce încercau să se depăşească.

Nervii îi erau întinşi încercând să sară peste o provocare de alt fel,

32

Franturi de visuri spulberate

o provocare a răbdării. În sfârşit sosi acasă. Încălţările-i obosite se grăbiră să-i fugă din picioare.

Trupul i se lasă pe canapea, ochii îi rătăciră peste canalele de televiziune până ce-l prinse toropeala.

Se visă ca fiind o pasăre ce zboară pe deasupra tuturor vaietelor.

Aşa-i trec zilele precum lumânările, stingându-se una după alta, lăsând în urmă o dâră lungă de întuneric.

Se stinse şi lumânarea de azi în timp ce el sforăia într-un somn profund.

33

Franturi de visuri spulberate

34

Franturi de visuri spulberate

Scrisoarea unei mame către copilul ei Au trecut nouăsprezece ani de la căsătoria mea.

Nouăsprezece primăveri din vârsta fiicei mele Sara.

Nouăsprezece ani de când sunt departe de ea.

Cu câteva zile înainte de cea de-a nouăsprezecea aniversare a căsătoriei mele, mi-a telefonat şi a stat de vorbă cu mine.

Mi-a zis : „Mi-e dor de tine.

Vreau să retrăiesc alături de tine zilele de altădată, vreau să-ţi ascult spusele, să-ţi ating cu buricele degetelor faţa, să te sărut pe obraji, să-ţi adulmec mireasma.”

Am pus receptorul jos, cu ochii scăldaţi în lacrimi de dor, lacrimi ce căutau o ieşire.

Am pornit pe oceanul amintirilor, zâmbind uneori, încruntându-mă alteori.

Astăzi ea are nevoie de mine, ar vrea să mă vadă. Invitaţia ei este ciudată,

35

Franturi de visuri spulberate

căci mama mea nu are obiceiul să mă sune ; uneori trec luni fără să schimbe o vorbă cu mine.

M-am obişnuit să-i dau telefon din când în când. De fiecare dată, când Samer nu-mi dădea ascultare îmi venea în minte ea.

Când îmi amintesc cât eram de dur atunci când nu o ascultam, îi telefonez ca să-i transmit dragostea mea, să-i cer să se roage pentru mine, să-i aud glasul în timp ce se roagă să am toate cele necesare traiului şi să am noroc.

După ce am închis telefonul, m-au năpădit îndoielile şi m-am lăsat dus de închipuire.

I-am dat telefon surorii mele căsătorite ca să-i împărtăşesc îndoielile, apoi am sunat-o pe verişoara mea din partea tatălui, pe verişoara mea din partea mamei. Toţi mi-au spus : „Ştii că este bolnavă şi în vârstă. O să-ţi dăm de veste când va veni ceasul.”

Mai târziu aveam să aflu că în ultimele ei zile a dus o luptă inegală cu durerea căreia i-a rezistat în tăcere.

36

Franturi de visuri spulberate

Mi-au spus că în ultimele ei clipe s-a luptat cu îngerul morţii vrând să-l împiedice să-i ia ce avea mai de preţ.

A înfruntat moartea cu arătătorul afirmându-şi credinţa în Dumnezeu, Unul. Mi-au spus că nu a deranjat pe nimeni la plecarea duhului ei, căci s-a predat în tăcere în bătălia-i pierdută atunci când a acceptat să schimbe toate culorile pe una singură, cea a beznei.

Nu a deranjat pe nimeni, ci pur şi simplu a închis ochii şi a plecat cu o expresie de mulţumire şi de linişte zugrăvită pe chip.

Zâmbea morţii de parcă ar fi dormit şi ar fi avut unul din visele ei fericite, visele în care te vedea, te îmbrăţişa, te strângea la piept aşa cum o făcea când avea grijă de tine când erai mic.

Nu te-a uitat. Ultimul lucru pe care i-au căzut ochii înainte să se ducă a fost poza ta aflată lângă patul ei.

Tristeţea este un prieten devotat ce m-a însoţit pe toate drumurile vieţii, ce nu m-a părăsit nici măcar în momentele de bucurie. Lacrimile întotdeauna mi-au curs pe ogoarele tristeţii săpate pe obraji, udându-le şi păstrându-le pline de viaţă. Tristeţea-mi radiază din suflet, din inimă, din întreaga făptură.

37

Franturi de visuri spulberate

Astăzi m-am preschimbat cu totul într-un izvor al tristeţilor.

Tristeţea a devenit stăpâna ce mi-a năpădit întreaga fiinţă, iar amărăciunea a izbucnit în lacrimi.

Lacrimile s-au transformat în râuri ce au dărâmat toate stăvilarele aflate în calea ei.

Astăzi am primit ultima scrisoare de la ea, scrisoare ce mi-a ajuns după câteva luni de la moartea ei. Îmi scria : „Copilul meu drag, S-ar putea ca aceasta să fie ultima mea scrisoare către tine, căci cred că a venit timpul despărţirii. Îmi iau rămas bun de la viaţă, fericită că tu ai fost cea mai de preţ înfăptuire a mea. În ultima vreme, mi-e şi mai dor de tine.

Aş fi vrut să-mi pot lua rămas bun de la tine, sămi las urma ultimului sărut pe obrajii a ceea ceam avut mai drag, aşa că ţi-am dat telefon dorind o ultimă întâlnire, ţi-am ascultat glasul ca pe o ultimă melodie, şi m-au podidit lacrimile atunci când am aflat că munca şi situaţia ta nuţi permit să te întorci la rădăcini, aşa că ultima mea dorinţă nu se va mai împlini.

38

Franturi de visuri spulberate

În ziua aceea am fost foarte mâhnită, am plâns, dar a doua zi m-am trezit mulţumită că tu nu o să vii. Mi-am spus că tu nu o să vii pentru că mă iubeşti şi că nu doreşti să mă vezi, în ultimele mele zile, slăbită şi neputincioasă, căci te-ai obişnuit să fiu puternică, să vă fiu sprijin ţie şi fraţilor tăi la nevoie. Te-ai obişnuit să am grijă de voi, şi nu ca voi să aveţi grijă de mine.

Nimic nu mai este ce a fost, copile, mă mişc greu, mă ridic cu trudă, timpul m-a învins, bătrâneţea a pus stăpânire pe toate mădularele mele în afară de inimă care a rămas tânără, bătând graţie dragostei tale, de când te-am purtat în pântecele mele.

De pe patul de moarte, îţi scriu ca să-ţi spun că voi învinge moartea prin tine, căci chiar dacă-mi dispare trupul tu vei fi continuarea existenţei mele, voi continua să exist prin tine căci ţi-am lăsat moştenire celulele mele, căci ţi-am dăruit comoara ştiinţei mele.

Aşa suntem noi oamenii, atunci când suntem mici ne luăm la întrecere cu timpul ca să creştem,

39

Franturi de visuri spulberate

iar atunci când devenim mari, ne dorim să fim iarăşi mici; ne dăm sănătatea pentru a strânge averi, apoi le cheltuim ca s-o recăpătăm. Îţi scriu, copile, nu ca sa-ţi spun ceea ce te-ai obişnuit să auzi din fragedă pruncie, ci îţi scriu ca să-ţi spun că te iubesc aşa cum orice mamă îşi iubeşte copilul.

Copile, nu vei putea sili pe nimeni să te iubească, dar te vei putea face iubit, vei putea să-ţi arogi fel de fel de calităţi şi de titluri, dar îţi va rămâne lipită ca o etichetă doar ceea ce-ţi recunosc ceilalţi. Ştiu că tu, acolo în străinătate, te chinui ca să te îmbogăţeşti, de aceea îţi spun că bogat este cel bogat sufleteşte ; bogat nu este cel ce are mai mult, ci cel care are nevoie de mai puţin.

Leul nu este regele junglei pentru că rage, ci pentru că are mândria de a nu lua prada altuia oricât ar fi de înfometat.

40

Franturi de visuri spulberate

O, Mazen, să nu te amăgească viaţa, căci, oricât ar dura, tot scurtă este, iar casa în care vei locui după moarte trebuie s-o construieşti dinainte.

Am descoperit, fiule, că cea mai mare virtute în viaţă este sinceritatea.

Cel ce vorbeşte fără să audă este un palavragiu, învăţătorul care nu învaţă este un ignorant, iar omul care ia fără să dea este blestemat, blestemat.

Nu implora niciodată un om josnic, care umileşte şi înjoseşte, nu te bucura nicicând de răul altuia.

Uită-te cu ochi de albină, şi nu te uita la oameni cu ochi de muscă căci vei afla doar mizerii.

Nu crede tot ce se spune şi nici măcar jumătate din ceea ce se vede.

Să ştii că printre oameni sunt unii precum cameleonii ce-şi schimbă culoarea pielii după locul în care se află.

Dacă vrei să descoperi un prieten, călătoreşte cu el, căci călătoria dezvăluie moralitatea şi caracterul.

Dacă Dumnezeu te pune la încercare cu un duşman, combate-l făcându-i bine. Când cineva capătă încredere în tine, bagă de seamă să nu fii perfid !

41

Franturi de visuri spulberate

Dacă oamenii te critică, bucură-te, căci doar în pomul cu roade se aruncă cu pietre.

Nu încerca să îndrepţi lumea, căci prin pierderea răului şi a minciunii nu vom deveni noi cinstiţi şi deosebiţi.

Să ştii că norii cu cât sunt mai negri, cu atât este mai aproape ploaia.

Copiii, fiule, sunt roadele vieţii, şi dacă nu le ocroteşti, se acresc, se mucegăiesc, se strică şi devin periculoase.

Cândva, înţelepţii au spus : „Lăsaţi copiii în grija mamelor, dar nu lăsaţi mamele în grija copiilor”, căci în mod ciudat, copile, o mamă poate hrăni şapte copii, dar şapte copii nu pot hrăni o mamă.

La sfârşit, mă rog lui Dumnezeu, Înaltul, Puternicul, să te ocrotească şi să te ţină departe de orice rău, fiece pas să ţi-l îndrepte pe un drum al tihnei, şi să-ţi dea convingere, căci aceasta este cea mai mare comoară.

Te sfătuiesc să te porţi bine cu fraţii tăi, căci tu eşti o parte din ei, precum şi ei sunt o parte din tine. Dumnezeu să-l ierte pe tatăl tău, căci a fost un tată iubitor şi un soţ bun.

Ai lui Dumnezeu suntem şi la El ne întoarcem.

42

Franturi de visuri spulberate

A ta mamă.”

Astăzi au izbucnit izvoarele tristeţilor mele, iar amărăciunea s-a preschimbat în râuri de lacrimi.

Astăzi am înţeles ce înseamnă cuvântul mamă, acum când a plecat şi mi-a lăsat ultimele ei lecţii de viaţă. Fiecare propoziţie din scrisoarea ei îmi smulge o lacrimă, un oftat.

Lacrimile de tristeţe se amestecă cu lacrimi de regret, de teamă, de dor.

Iartă-mă, mamă, căci nu am fost ceea ce ţi-ai fi dorit.

Iartă-mi nepăsarea !

Ai milă de slăbiciunea mea, primeşte părerea mea de rău.

Iartă-mă că am fost nerecunoscător.

M-ai creditat, dar nu am fost în stare să-ţi dau înapoi datoria.

43

Franturi de visuri spulberate

44

Franturi de visuri spulberate

La închisoare Cât de grea este întoarcerea la voi, pereţilor! Şi tu, ferestruică înaltă, cât eşti de urâtă! Dar cât eşti totuşi de utilă, aşa, împodobită cu gratii, cum eşti! Gândurile îi şiroiesc prin minte, iar lacrimile de mâhnire nu-l părăsesc în timp ce se uită în sus către lumina ce vine din înălţime.

Nimic nu durează la nesfârşit.

Dar asta nu era oare de aşteptat?

Ba da, de data aceasta era previzibil.

Nu ca şocul de data trecută, când intrarea sa în acest loc, acum mulţi ani, a fost o traumă.

Era prima oară când lua în braţe pereţii cuştii lui de beton. În acea noapte a aflat ce înseamnă nesomnul, stând treaz până la prima rază de soare.

Patru ani, atât îl despart de acea amintire.

Patru ani de vise frumoase, pe care le-a şi trăit, din care s-a trezit acum câteva săptămâni. Visul fusese un coşmar!

Biletul lui de intrare către acest loc a fost scris într-o singură noapte, când l-a vizitat pe Subhi, căruia venise să-i ceară un ajutor financiar ca sa plătească factura pentru spitalizarea fiului lui, 45

Franturi de visuri spulberate

Ahmed, căruia Dumnezeu i-a dat inteligenţă, frumuseţe, sensibilitate dar şi o boală pe viaţă: rinichii lui nu îi funcţionează, şi are nevoie de dializă.

Subhi se ocupă cu afaceri de risc. Pentru interesul lui, lasă orice deoparte. Inteligent de la natură, nu s-a şlefuit prin scoli.

Manierat cu toată lumea şi bun la suflet, ajută pe cei aflaţi la ananghie. Nu refuză nici o cerere.

S-a dus la el ca toată lumea. Şi Subhi l-a ajutat cum îi ajută pe toţi.

După acea, a început să îl viziteze şi să se cuibărească pe lângă salvatorul său. Într-una din zile, a acceptat oferta de a munci la firma lui Subhi. În timp ce lucra acolo, respecta legile care nu le limitau profitul.

Nu îşi aminteşte cum şi când a intrat in vârtejul ilegalităţilor. Într-o dimineaţă însă s-a trezit cu multe amenzi şi acuzaţii care i-au netezit drumul către închisoare. În prima noapte, l-a cunoscut pe cel care avea să îl aducă înapoi aici. Şi acolo, în închisoare, a înţeles de la cei care l-au interogat că a fost naiv: s-a pătat şi s-a scufundat în noroi.

46

Franturi de visuri spulberate

Subconştientul lui i-a dat mereu semnale de alarmă şi i-a tot arătat ce risca.

Dar câştigurile şi nevoia i-au lăsat cortina peste gândurile. Le-au dat la o parte şi nu a mai lăsat nimic din ele la lumină.

Au trecut zilele, mocirla a crescut, şi el s-a îndepărtat tot mai mult de malul sigur. Şi într-o zi a venit timpul socotelilor. Şi trebuia neapărat să îşi plătească datoriile.

Datoriile faţă de lege erau numeroase.

Cea mai gravă greşeală – nerespectarea legilor financiare.

O perioada a aşteptat hotărârea judecătorească – ultimul cuvânt al legii. În acest timp s-a apropiat tot mai mult de Mihai.

Mihai este un acrobat şi un jucător politic foarte abil, care poate trăi în orice timp şi în orice spaţiu.

Când s-a prezentat, a spus ca este un om al legii.

Deşi el nu avea legătură nici cu omenia, nici cu legea.

Mihai a devenit mai târziu partenerul lui.

A fost briza de speranţă care a adiat peste negura nopţii din viaţa lui. A fost ghidul lui, salvatorul lui.

47

Franturi de visuri spulberate

A fost leacul durerilor lui şi, prin el, a avut parte de multe beneficii. A primit vizite ale prietenilor şi familiei de mai multe ori decât ar fi avut dreptul.

A fost umărul pe care plângea.

Mihai îl asculta ori de câte ori voia să vorbească despre suferinţa lui şi îi împărtăşea preocupările şi problemele lui. Îi expunea drumul vieţii lui şi îşi amintea împreună cu el, pas cu pas, decăderea. Îi povestea totul.

Mihai l-a ajutat să facă rost în închisoare de mai multa mâncare, telefoane, vizite şi l-a sfătuit ce trebuie să spună în faţa judecătorului.

Când a ieşit din puşcărie şi s-a întors la viaţa normală, Mihai a fost cheia care i-a deschis toate uşile.

Nu ştie cum a ajuns unde este acum, dar ce a ştiut foarte bine este că riscul devenise pentru el un mijloc de relaxare.

A construit un zid de fier în faţa tuturor judecăţilor lui sănătoase. A intrat foarte adânc în marea de iluzii şi acum nu mai vede în faţă decât cerul. Prietenii s-au îndepărtat de el, iar soţia l-a părăsit.

48

Franturi de visuri spulberate

A făcut copilului un transplant de rinichi, apoi s-a descotorosit şi de es-au implicat tot mai puţin l şi de mama lui.

I-a strivit pe toţi cei din preajmă şi s-a schimbat într-o haină nouă. Vechile probleme, pentru care mai demult nu putea dormi şi pe care le rezolva in zile întregi, acum, cu noii prieteni, soluţia era un simplu telefon dat la o masă. „Banul face miracole” – acesta era noul lui slogan. „Orice are un preţ” – devenise stilul lui de viaţă. Într-o zi, cu câteva luni înainte de alegerile pentru primărie, noii prieteni au început să încerce să-i frâneze avântul.

Nu i-a ascultat şi nu le-a dat importanţă. Şi cu toate că s-au implicat tot mai puţin în afacerile sale, egoismul lui a fost atât de puternic încât a înaintat cu şi mai mult elan.

Problemele au început cu mărunţişuri.

Clopotele de alarmă au început să bată, însă el nu avea urechi să audă. La un moment dat cineva a venit la el şi i-a spus că este un om expirat.

49

Franturi de visuri spulberate

Nu a crezut şi s-a gândit că totul este din invidie.

Problemele s-au înmulţit şi s-au ramificat la nesfârşit.

A pierdut magia comunicării printr-un sigur telefon.

I-a cerut ajutor lui Mihai. I-a răspuns pe un ton neobişnuit, pe care nu îl mai auzise niciodată la el.

I-a spus că nimeni nu îl poate ajuta. Problema este mult prea mare. Şi a adăugat: „Ti-am atras atenţia!”

Fără nici un semnal, castelele lui de nisip au început să cadă la prima suflare de vânt.

Aşadar, primul val i-a luat tot ce a avut.

Nu mai putea să priceapă de ce se precipitau evenimentele aşa.

Pe cât de rapidă i-a fost urcarea, sfidând legile gravitaţiei, căderea a încălcat toate legile naturii.

A căzut de la mare înălţime şi s-a lovit de nişte adevăruri pe care le ştia, dar pe care le ascundea.

Astăzi, şi-a dat seama de adevăratul lui loc şi a descoperit că a pierdut toţi banii pentru care a sacrificat tot ce este de preţ în viaţa unui om.

50

Franturi de visuri spulberate

A putut, cu ajutorul banilor să adune oameni în jurul său, însă nu a putut să le cumpere prietenia.

A putut să cumpere medicamente, însă nu a putut să cumpere sănătatea.

A putut să câştige admiraţie, însă nu a putut să cumpere dragostea.

51

Franturi de visuri spulberate

52

Franturi de visuri spulberate

Întoarcerea Sarei Ea se foieşte în pat. Apoi, pleoapele i se deschid încet, dând la iveală o primăvară verde. Îi aruncă o ocheadă soţului, ce gâfâie, la înviorarea de dimineaţa.

Ochii lui se opresc asupra chipul ei, ce se afundă între perne şi îşi aduce aminte de cearta de ieri.

Cât de furios a fost ieri!

Nu mai fusese niciodată atât de furios de când se cunoscuseră.

A cunoscut-o pe când era doar un boboc ce dădea să se deschidă.

Nu a cules-o ca mai apoi s-o arunce, ci a învăluit-o cu grijă, ocrotind-o, străduindu-se să o obişnuiască cu principiile sale şi să o crească în mediul lui.

Vitalitatea, gingăşia, spontaneitatea, libertatea ei, felul ei de-a fi, erau comori pe care şi-ar fi dorit să le aibă.

La prima lor întâlnire, ochii ei verzi l-au făcut să se întoarcă, parcă, în satul lui depărtat, de la munte.

Când privirile lui s-au revărsat, precum o cascadă, asupra făpturii ei, de fată româncă, gândul i-a zburat, fără să vrea, la trupul de gimnastă al Nadiei Comăneci.

53

Franturi de visuri spulberate

Simţămintele sale, prin bătăile repezi ale inimii, au sporit roşeaţa care îi năpădise chipul.

Prima lor conversaţie a fost într-un amestec de limbi şi mai ales de semne. Îşi aminteşte că atunci când ea l-a întrebat zâmbind alintat: Eşti arab?

El a răspuns cu mândria şi semeţia din acele timpuri: Da! Întâlnirile lor s-au repetat, apropiindu-se astfel tot mai mult unul de celălalt, iar dorinţele li s-au tot adunat.

L-a învăţat limba, drumurile şi străzile, obiceiurile şi tradiţiile.

I-a plăcut corectitudinea lui, sinceritatea lui, delicateţea simţămintelor cultura şi dărnicia lui.

El a fost vrăjit de gingăşia, de feminitatea, de încrederea în sine şi de frumuseţea ei.

Legătura lor l-a avut ca rod pe Samer.

Cu câteva zile înainte de prăbuşirea comunismului s-a însurat şi au fost binecuvântaţi cu Sara.

De-a lungul vieţii lui, a avut nenumărate ocazii să câştige bani.

A ales-o pe cea mai bună şi curată şi a strâns o avere cinstită, cu care se mândreşte.

54

Franturi de visuri spulberate

A respins multe posibilităţi de a câştiga mulţumită legilor pe care fusese învăţat să le respecte şi principiilor în care fusese crescut şi educat. Nu a ajuns printre cei cu averi colosale.

Astăzi, viaţa s-a schimbat şi multe din principiile de ieri s-au întors pe dos.

Nici măcar ea nu mai este fetiţa cu care obişnuia să se joace.

El înţelege dialectica istoriei, şi ştie că mintea lui dinamică acceptă cu uşurinţă noutăţile.

Ceea ce nu poate să priceapă, însă, este de ce cărţile au ajuns din bibliotecă în debara şi de ce muzica lui Beethoven şi Mozart a fost înlocuită cu muzica aceasta fără suflet, electronică. Şi nu ştie cum de a ajuns Opera să le ducă dorul. Şi nici teatrele, şi nici parcurile…

De ce s-au transformat prieteniile cu ceilalţi oameni numai în relaţii de interes?

Iar tovarăşii lui de idei au fost înlocuiţi cu colegii de muncă. În aceste zile, povara străinătăţii îi revine încetul cu încetul, după ce îi dispăruse de ani buni.

Oare şi-a pierdut puterea de adaptare din pricina vârstei?

55

Franturi de visuri spulberate

Sau motivul să fie ţara aceasta care s-a scuturat de praful trecutului şi a pornit cu totul în această cursă machiavelică? Înainte, era ca un procuror care punea sub acuzare pe oricine greşea faţă de lege.

Acum, stă în boxa acuzaţilor pentru vina unei alte apartenenţe, pentru lipsa de potrivire cu epoca în care trăieşte, şi nepriceperea realităţii din jur.

Judecătorii lui sunt cei pe care îi condamnase în trecut.

Nimic din toate astea nu îl sperie câtuşi de puţin, însă îl îngrozeşte gândul că această nouă ordine va pune stăpânire şi pe copiii lui.

Vrea ca Samer să fie programator sau om de ştiinţă. Partea materială va veni mai târziu.

Mama lui, însă, îl vrea comerciant, ce va putea apoi să-şi cumpere orice titlu sau funcţie dorită.

I-a spus soţiei de multe ori că legea junglei nu este potrivită pentru educaţia copiilor săi, deoarece este o lege greşită. Ea i-a răspuns atunci: când tigrul sfâşie o gazelă nu este o faptă sălbatică.

Dacă nu ar face-o, ar muri de foame.

56

Franturi de visuri spulberate

Şi când i-a spus că există şi legi omeneşti care nu sunt barbare, ea a repetat ceea ce mormăie întotdeauna vecinul lor sus-pus: „Legile sunt ca barierele. Cei mici trec pe dedesubt, cei mari sar pe deasupra, iar boii se opresc dinaintea lor.”

Toate acestea se strâng, strop cu strop, în paharul răbdării lui.

Ceea ce s-a întâmplat ieri, a fost picătura care la umplut. Şi-a revărsat furia pe Sara, care s-a întors târziu de la aniversarea colegei sale şi mai ales atunci când a aflat că a adus-o acasă un prieten.

Ea a sărit în apărarea fiicei ei, acuzându-l că este înapoiat şi rigid.

Le-a răspuns la rândul său, învinuindu-le că sunt uşuratice şi prost crescute.

Ea i-a aruncat în faţă că omul inteligent se adaptează la mediu.

Toata lumea a amuţit când vocea lui a tunat ameninţător.

De abia când s-a strecurat în camera lui, şi-a recăpătat cumpătul.

S-a aşezat, întrebându-se: „ce să fac?

Să-mi caut refugiu în patria-mamă?

Sau să accept să decad şi mai mult?”

57

Franturi de visuri spulberate

O ecuaţie dificilă. Şi o hotărâre şi mai grea.

Mintea lui se tot frământă fără să afle vreo soluţie.

Mâine e o altă zi.

58

Franturi de visuri spulberate

59

Franturi de visuri spulberate

Dragoste cu sens unic Din neant, mi-au pornit sentimentele vestindu-şi naşterea prin ţipete.

O privire, un zâmbet, o promisiune, o nouă întâlnire.

O singură privire în ochii lui a fost de ajuns ca icoana farmecului din ei să înceapă să-şi facă efectul.

De la ochii lui a început călătoria către o nouă lume.

Cine a spus că străinătatea este a trupului ?

Străinătatea este a spiritului şi a inimii, străinătatea este rătăcire, viaţă lipsită de persoane iubite.

Ochii săi erau noua mea patrie, regatul meu ce va veni.

Timpul trecea altfel în viaţa mea astfel încât secundele deveneau ore în aşteptarea serii : momentul de migrare a păsărilor dorinţei către cerul dorurilor în căutarea desfătării.

60

Franturi de visuri spulberate

Acele păsări au căpătat obiceiul acesta de care nu mai au scăpare, obicei de a călători zilnic către noua lor patrie.

Dragostea lui fu turnată picătură cu picătură în vasul zilelor mele.

Fără îndoială ca va veni ziua când se va umple paharul.

Atunci voi săvârşi păcatul cuvântului, mărturisindu-i sentimentele şi faptul că a fost încoronat prinţ al inimii mele.

Cuvintele îşi aşteptau rândul ca să prindă viaţă şi să plece împreună cu sentimentele mele către împărăţia lui.

L-am iubit precum un pământ însetat ce se oferă ploi.

Voiam să-l am precum o fetiţă doreşte să aibă o jucărie dragă ei. În ziua în care nici o întâlnire nu ne aducea împreună, mă refugiam în somn sperând să-l întâlnesc în vise, aşteptând ziua când îmi voi face valizele dragostei şi voi pleca să locuiesc în închipuirea lui.

61

Franturi de visuri spulberate

Sentimentele mele erau precum un cuţit ascuţit ce făcuseră din mine o bucată de carte tocată.

Privirile-i, cuvintele-i, purtările-i erau ca nişte valuri ce-mi izbeau corăbiile mânându-le spre a se scufunda în mările sale. Într-o zi ploioasă s-a înfăţişat la tatăl meu un tânăr ce dorea să fiu mama copiilor săi.

Mintea mea amorţită de speranţe ş visuri îşi reveni încercând să găsească răspunsul potrivit.

Cine este el şi cine sunt eu pentru el?

Unul din prietenii comuni i-a adus la cunoştinţă povestea.

Ochii i-au strălucit ciudat aşa nu mai văzusem.

Nu am izbutit să-i tălmăcesc simţămintele şi nici să înţeleg ce ar putea însemna fulgerul din ochii lui.

Am prins curaj la telefon şi i-am făcut cunoscute toate sentimentele mele pentru el.

La capătul celălalt, linişte. Acea linişte ucigătoare ce făcu ca toate corăbiile mele s-o ia razna. Minutele păreau o veşnicie. Mă întrebam

62

Franturi de visuri spulberate

dacă voi mai ajunge la vreun liman cu sentimentele mele sau vijeliile venite dinspre el le va îneca!

De la capătul celălalt, sosi răspunsul, rece, tenebros, lipsit de viaţă.

Răspunse la întrebările mele cu alte întrebări. Îmi provocă o şi mai mare nedumerire, un şi mai mare chin.

Au trecut zilele, una după alta, până ce s-a împlinit un an de chin şi de nedumerire amestecată cu dureri, cu speranţe, cu dorinţe.

Fu anunţată naşterea unui nou an.

Hotărârăm de comun acord să-l începem împreună în acelaşi loc.

L-am invitat la petrecere şi a acceptat invitaţia cu bucurie şi dorinţă.

Bucuria venirii lui îmi era mult mai mare decât bucuria venirii noului an.. În noaptea aceea am împărţit o singură cameră în care am uitat tot ce era în jurul nostru, păşind împreună într-o lume a noastră, precum mirele şi mireasă în noaptea nunţii.

63

Franturi de visuri spulberate

A doua zi după “nuntă” şi-a scos pistolul şi l-a ţintit către inima mea încărcat cu propriile sale cuvinte.

A tras două încărcături de cuvinte ucigătoare.

I-a spus apoi unui prieten comun că nu se gândeşte la mine ca la o soţie.

Că nu doreşte, ca vreodată, să-i fiu ibovnică, sclavă, iubită.

Lovitura de graţie a fost când a spus : Ce-mi pasă mie că mă iubeşte, asta-i treaba ei ! În ziua aceea mohorâtă, am dorit să fiu dată uitării totale, am dorit să mă întorc în neant şi să locuiesc acolo.

M-am dus tiptil în dormitor, la perna mea, prietena mea credincioasă, căreia mă plângeam de toate neliniştile din mintea mea Ca de obicei, absorbi lacrimile pe care le vărsam şi înăbuşi bocetele şi suspinele.

Mi l-am închipuit spunând: nu, tu nu eşti a mea şi nici dragostea ta nu mă priveşte.

64

Franturi de visuri spulberate

M-am gândit în fel şi chip cum să scap de dragostea ce i-o purtam, cum să mă retrag din viaţa lui.

O să fiu condamnată la moarte prin spânzurătoare de către călăul meu.

M-am întrebat din nou în timp ce valurile nedumeririi mă izbeau care-ncotro : Vorbeşte, oare, serios?

Dar purtarea lui…!

M-au înşelat, oare, simţămintele sale ?

Crede că un bărbat nu poate să-şi mărturisească dragostea?

Ce să mai spunem de o femeie?

I-a bătut vreodată inima la un „te iubesc” sau nici măcar nu are inimă ?

Inima lui este, oare, oarbă de nu vede, surdă de nu aude, mută de nu vorbeşte ? Ştiu şi simt că este un om plin de sentimente, de dragoste, de dorinţă.

Atunci de ce vrea să-şi facă inima de piatră chiar dacă-şi dă seama că e cu neputinţă ?

65

Franturi de visuri spulberate

De ce nu vrea să recunoască, oare, că există poveşti de dragoste ce eşuează şi poveşti de dragoste ce izbândesc ?

Lumânările zilelor se sting una câte una şi riscăm să rămânem în întuneric lăsând în urma noastră un lung şir de lumânări stinse, dacă nu ne străduim ca împreună să menţinem câteva lumânări aprinse care să ne lumineze calea nouă şi celorlalţi deopotrivă în zilele de beznă.

66

Franturi de visuri spulberate

67

Franturi de visuri spulberate

Noaptea nunţii O zi ploioasă de toamnă.

Iarna este pe cale să se întoarcă din călătoria sa înspre miază-noapte.

Se va întoarce iarăşi să bată pe la uşi şi să intre fără îngăduinţa cuiva.

Strada se mişcă sub o umbrelă de nori întunecaţi, grei de ploaie.

Trecători zoresc care-ncotro de teamă să nu fie udaţi.

Se opreşte pe colţ urmărind scena.

Privirile sale străpung zidul timpului, în închipuirea ei se derulează o bandă cu amintiri fugare, o bandă din iarna trecută.

Exact în acest loc, în mijlocul străzii, a prins-o de mână obligând-o să se oprească, îndemnând-o cu blândeţe : « Ridică-ţi capul cu mândrie ! Primeşte picăturile de ploaie ! E o binecuvântare ! Nu fugi de ea ! » O lacrimă i se prelinge pe obraz, căzând apoi pe pământ unde se amestecă cu picăturile ploii de toamnă ca să spele gunoaiele trecutului.

Lacrimile ce-i curgeau nu erau lacrimi de fericire în ciuda faptului că aceasta era noaptea nunţii sale ;

68

Franturi de visuri spulberate

lacrimile sale plâng visuri îngropate şi corăbii scufundate.

Astăzi este ziua condamnării la moarte.

O zi de neuitat. Ziua uciderii sentimentelor sale sub ghilotina căsătoriei.

Ziua de azi va fi martora sfârşitului unei poveşti de dragoste.

Perdeaua se va lăsa peste visurile ei de a trăi cu el ; până şi rochiile pe care le-a cusut ca să danseze cu el vor fi în noaptea aceasta proprietatea altcuiva.

Rujul de buze pe care el îl iubeşte atât va fi dăruit de buzele ei altcuiva.

Colierul pe care i l-a dăruit şi care-i împodobeşte pieptul îi va dărui altcuiva dreptul de a-l atinge. În noaptea aceasta va închide ochii şi-şi va închipui că el este cel cu care dansează, că pe el îl sărută, că el îi atinge colierul. Duhul ei se va refugia în braţele lui, iar ea se va topi în visele ei în mâinile altcuiva.

Va dansa în noaptea aceasta pe frânturile de amintiri, pe crâmpeiele de imagini, iar mâine când dimineaţa se va trezi, soarele depărtării va răsări asupra lor.

Mâine îi va ajunge, acolo în străinătate, vestea căsătoriei ei.

O să se oprească pe ruinele amintirilor lor.

69

Franturi de visuri spulberate

Poate că va rupe scrisorile de la ea.

O să sufere, sfâşiat de gelozie.

Vestea o să-l trezească din letargia sentimentelor, o să-l facă să-şi închipuie cum ea ţine pe altcineva de mână, cum îşi oferă buzele altuia la sărutat, cum altul o are, o cuprinde, o îmbrăţişează, o scoate din veşmintele sale, o soarbe cu totul.

Va urla sau va plânge.

Vor curge lacrimi de durere, de gelozie, de dor şi de dragoste ce se vor amesteca cu lacrimi de regret, regretul celui ce a pierdut o inimă caldă şi sentimente sincere. Într-o bună zi îşi va da seama că ea l-a iubit în felul ei oriental de a iubi, că sentimentele ei erau întemniţate, că ea ar fi vrut să-i dăruiască tot ce-i cerea pentru a-i câştiga mulţumirea, dar credinţa-n Dumnezeu a oprit-o, dorinţa de a-şi păstra castitatea, teama de a nu părea în ochii lui o decăzută.

Nu era un manechin frumos de ceară aşa cum îi spunea el, ci avea un suflet plin de sentimente ce încălzeau inimile,

70

Franturi de visuri spulberate

o simţire plină de duioşie, de doruri clocotitoare în vene, de o dorinţă precum vulcanii adormiţi ce nu puteau să erupă.

Nu era zgârcită aşa cum credea el, ci era gata săi dăruiască şi viaţa dacă i-ar fi cerut-o. Îşi va da seama într-o zi că ea întotdeauna a dorit ca norii dorurilor ei să plouă cu dragoste peste deşertul dorinţelor lui, în loc să plouă – după fiecare dată când s-a întâlnit cu el – cu lacrimi de durere ce îi scăldau perna.

Cât a visat la un singur aşternut care să-i cuprindă pe amândoi !

Să se întindă sub plapuma mâinilor lui !

Să deschidă ochii sub strălucirea ochilor lui !

Cât şi-a dorit să audă glasul copilului lui strigând-o « mamă ! ».

Cine o să mai aprindă dragostea mâine ?

Cine o să facă zilele să se încingă după ce lumânarea întâlnirii a fost stinsă, după ce soarele fericirii a apus, după ce sentimentele au sfârşit orfane pe marginea plânsului, după ce a tăiat-o cuţitul înstrăinării şi a străpuns-o sabia încăpăţânării ?

Mâine va răsări soarele înstrăinării.

71

Franturi de visuri spulberate

Cât de mult urăşte ziua de mâine şi cât de mult îşi doreşte să nu mai vină !

Roata vieţii va continua să se învârtească.

Mâine nu vor seca râurile, nici cerul nu va deveni roşu-sângeriu, nici copacii nu vor muri…

Mâine va fi o altă filă din cartea vieţii ei, carte ce se va schimba în file de tristeţe, în file de durere. Îi va fi greu să închidă această carte până ce peste filele sale nu se va aşterne uitarea…

E noaptea nunţii ei, nunta cu ucigaşul dragostei sale !

72

Franturi de visuri spulberate

73

Franturi de visuri spulberate

Moartea tatălui meu Tristeţea cea neagră îmi năpădi toată fiinţa odată cu lacrimile. Tristeţea aceasta mi-a făcut să şiroiască de plâns fiecare celulă din corp.

Nenorocirea îmi sfâşie inima, ce îmi sângerează de durere.

Teama îmi incendiază nervii şi eu adulmec, iar şi iar, mirosul de ars.

Sufletul s-a rupt în fâşii, făşiile s-au destrămat şi ele şi s-au împrăştiat în toate părţile.

Lamele tăioase ale nenorocirii m-au mărunţit până când carnea mea şi-a pierdut consistenţa.

Vocea mi-a devenit tot mai slabă, până mi-a pierit de tot încât nu mai pot nici măcar să ţip.

Deşi tuturor le par treaz, mi-am pierdut minţile de durere. Încet, încet mă afund în mlaştina pierderii de sine.

Simt cum existenţa mi se gâtuie. Şi soarele zilelor mele apune în spatele unui nesfârşit ocean de întuneric, care şi coborât perdele peste viaţa mea.

Amărăciunea mi-a cotropit fiinţa şi a pus stăpânire pe mine fără a-i putea ţine piept, 74

Franturi de visuri spulberate

înrobindu-mă. Cu înverşunare, încrâncenare şi cruzimea ea a prins să şteargă rosturile frumoase de pe cerul vieţii mele şi să stingă orice rază sau licăr de lumină. Cu lăcomie neţărmurită, îmi devorează existenţa bucată cu bucată.

Da, a plecat, el, sprijinul, părintele, obârşia, cel ce m-a însoţit în viaţă, călăuza drumului mei.

M-a lăsat singur pe un drum desfundat, sălbatic, întunecat şi nedrept.

S-a dus omul cel bun şi a plecat dimpreună cu el tihna, pacea, blândeţea, grija, dărnicia, iubirea, abnegaţia şi tot ceea ce este frumos, nobil şi minunat…

A plecat şi a lăsat în urmă o viaţă aspră, secătuită, pustie, stingheră, neagră, josnică, în care nu mai există decât sentimentul de înstrăinare, de pierdere de sine şi gustul amar al durerii.

Tristeţea, mâhnirea, nenorocirea şi înstrăinarea, singurătatea şi ghinionul şi-au dat mâna ca să dărâme ceea ce durerea copleşitoare nu izbutise să dărâme.

După ce mi-au hăituit sufletul dărâmat şi existenţa strivită, m-au predat apoi disperării ucigătoare şi neantului fără de sfârşit.

75

Franturi de visuri spulberate

Această alianţă tiranică a început să îşi bată joc, rânjind, de zilele şi visele mele, de fiinţa mea, de aşternutul meu şi de masa mea, încât am început să mă simt străin de cei dimprejur şi de mine însumi, ca şi cum aş fi căzut la nesfârşit într-un hău veşnic, fără fund.

Memoria mea bolnavă cronic de uitare s-a obişnuit să ascundă de mine şi ultimele minute, şi m-a expus celor mai mari neplăceri, confuzii, ruşini. Memoria aceasta perfidă, leneşă, moartă, azi, dintr-o dată s-a trezit cu o acuitate neobişnuită şi a început să deruleze o banda lungă, perfectă, de mare fineţe, a amintirilor cu tatăl meu, la bine şi la rău, din fragedă pruncie şi până în ziua negrei despărţiri. Şi banda rulează la nesfârşit ca un coşmar, indiferent dacă sunt treaz sau dorm.

Viata îşi urmează cursul, cu lucrurile ei lipsite de însemnătate, cu problemele mari şi mici, care cer timp pentru a le rezolva. Ele se impun şi îmi răpesc timpul şi mă silesc să le dau importanţa. În loc să mă îndrept spre uitarea suferinţei, ele adaugă o altă povară grea sufletului meu rănit, bolnav şi vlăguit.

76

Franturi de visuri spulberate

Beau paharul de amar până la fund. Sunt cuprins de uimire, frica pune stăpânire pe mine, iar gândirea mi-e lovită de paralizie, după ce m-a dovedit această caracatiţă, şi m-a încleştat cu braţele-i multe şi robuste şi mi-am dat seama că nu pot scăpa decât dacă mă resemnez şi mă cufund în această realitate înspăimântătoare. Ştiu că izbăvirea are nevoie de lucruri pe care eu nu le am. Mă cufund, învăluit cu priviri de compasiune şi condoleanţe.

Mă cufund şi îmi dau seama că tot ce am dăruit celorlalţi – iubire, grijă, atenţie – era văzut ca slăbiciune, iar astăzi nu mai accept să dăruiesc în aceleaşi condiţii.

Mâine va fi o altă zi.

77

Franturi de visuri spulberate

78

Franturi de visuri spulberate

Pe patul de spital De la fereastra spitalului, după operaţia chirurgicală, Rami se uita în depărtări, gândindu-se cum a scăpat din ghearele morţii.

Singurătatea morţii, cu morminte albe şi cu uşa zăvorâtă a cimitirului, cu trupul năpădit de viermi, este groaznică. De data aceasta a scăpat de cimitir.

Rami stătea întins pe pat, singur, părăsit, şi în ciuda chemărilor cu voce tare, nu primea nici un răspuns. Pentru prima dată, l-a podidit plânsul, cu lacrimi fierbinţi. Într-o viaţă, fiece om simte nevoia de a plânge, fie din pricina plecării unui prieten peste hotare, fie după moartea cuiva, fie de durere, de dor, însă, cel mai dureros plâns este acela asupra lui însuşi, pentru nereuşită, pentru lipsa curajului de a se destăinui, pentru lipsa cuiva căruia să-i împărtăşeşti durerea. În astfel de împrejurări, omul cunoaşte acest fel de plâns, şi pentru prima oară, nu îl poate stăvili.

Filmul vieţii se derulează: unele clipe se opresc, iar altele trec în fugă.

Amintiri terifiante fac lacrimile să curgă ca dintr-un izvor. Judecata de sine începe.

79

Franturi de visuri spulberate

Ultimul accident l-a făcut pe Rami să se judece pe sine însuşi şi să-şi pună socotelile la punct. Întrebările se ivesc una după alta în gând: Ce-ar fi dacă aş fi mort acum?

Oare ce am strâns pentru viaţa de apoi?

Cum pot să mă înfăţişez dinaintea lui Dumnezeu, cu atâtea păcate?

Bilanţul era dureros şi singura lui alinare era doar plânsul. S-a gândit la etapele vieţii sale, însă nu a găsit decât dorinţa de a face bani, bani şi iar bani. Iar acum banii s-au dus!

Prinse a se întreba ce s-ar fi întâmplat dacă l-ar fi părăsit norocul banului? Poate ar fi avut un prieten, o soţie!

El a distrus totul, şi-a călcat mândria în picioare, şi-a pierdut cinstea. Lauda celor din jur a îngropat-o el însuşi cu mâna sa. Nu are nici un prieten, soţia a plecat, averea strânsă s-a risipit în cele patru zări. Cu bani nu poate cumpăra nici prieten, nici nevastă şi cu atât mai puţin cinste.

La un moment dat, s-a oprit brusc din depănarea amintirilor, întrebându-se în sinea sa mirat: Eu sunt, oare, cel care plânge şi de ce?

80

Franturi de visuri spulberate

Apoi, imediat, s-a lăsat din nou copleşit de gânduri, amintindu-şi de Hamed, îndrumătorul şi tatăl său spiritual, cel la care se refugia pentru a-şi masca slăbiciunea.

Hamed, este intr-adevăr un bărbat înalt, elegant, frumos mirositor, stăpân pe el, pe care se vede bunăstarea. Cu toate acestea, el pare a avea o suferinţă psihică, pe care şi-o ascunde de altfel cu grijă, însă care iese la iveală faţă de cei apropiaţi lui. Poate de aceea, toată lumea îl ocoleşte.

“Oare parfumul îl face pe bărbat să fie îndrăgit?

Oare ca bărbatul să fie îndrăgit trebuie să se dea cu parfum?”

Cu ajutorul lui Hamed şi, mai ales, cu sprijinul său financiar, Rami a reuşit să iasă dintr-o criză financiară cu puţin timp în urmă, iar sfaturile acestuia nu au făcut decât să crească în el dorinţa de linguşeală şi nepăsarea. Acestea sunt pricinile lacrimilor sale acum.

Viaţa este un iad pentru cel care nu cunoaşte legile ei şi un rai pentru cel care le cunoaşte.

Acestea sunt primele principii pe care le-a învăţat.

81

Franturi de visuri spulberate

Rami a fost angajatul lui Hamed, la care a avut diferite sarcini, a fost reprezentantul lui la licitaţii, lăudătorul său cu orice prilej pentru a-i acoperi faptele nu tocmai în regulă, chelnerul la petrecerile lui şi chiar secretarul pentru aventuri amoroase.

Aşa s-a obişnuit de timpuriu cu minciuna, făţărnicia, încât acestea i s-au impregnat în suflet. I-a intrat în reflex dispreţuirea celor din jur, care pentru el erau ca şi inexistenţi. Felul lui de a fi era doar să înşele, să păgubească pe alţii.

Simplu şi eficient.

Pentru Rami, oamenii nu erau decât o turmă de oi care poate fi dusă acolo unde vrei, fie cu forţa, fie prin viclenii.

La Rami, bunătatea nu are nici un loc, idealul nu există decât în mintea unor visători, a unor poeţi, filosofi, însă în viaţă nu are ce căuta.

Pentru el, minciuna este filosofie, făţărnicia, un stil de viaţă, sfidarea lumii, înţelepciune.

Pentru Rami, înţelepciunea înseamnă a nu se ţine de cuvânt, oscilarea, o strategie, ocolişul, drumul spre izbândă. Falsificarea adevărului este în ochii lui o dovadă de geniu, iar minciuna este credinţa cea nouă.

Rami cunoaşte doar un singur verset din Coran în care se spune că Allah este cel care călăuzeşte,

82

Franturi de visuri spulberate

că El poate pedepsi sau ierta, că dăruieşte fără ca cineva să Îi ceară socoteală.

Rami s-a bizuit pe faptul că totul se uită, că omul nu poate ţine minte la nesfârşit o faptă rea, că mintea omului este mărginită şi nu poate cuprinde aşadar totul. S-a izolat de cei din jurul său, iar ei i-au întors spatele fără regrete.

Orbit de strălucirea lumii, el şi şi-a pierdut putinţa de a alege calea cea bună. Cu timpul, s-a rătăcit de la calea mulţumirii sufleteşti, înecându-se în bezna patimilor trupeşti. Banul şi iar banul, a fost singur care conta. În aceste momente de slăbiciune, adevărul i-a apărut crud în faţă, năpădindu-i sufletul cu păreri de rău. S-a hotărât atunci să se spele de păcate, reîntorcându-se la omenie şi la fapte bune. Şi-a dat seama că această cale va fi foarte greu de străbătut mai ales pentru cineva, ca el, care n-a mai mers pe ea de multă vreme. În sinea sa, răsuna din ce în ce mai tare că Allah este a toate Iertător şi Milostiv. Îl vor crede, oare, cei din jur? În faţa ferestrei de spital, în oglinda gândirii lui Rami se învolbura problema zilei de azi şi a celei de mâine.

83

Franturi de visuri spulberate

84

Franturi de visuri spulberate

Fiica mea, Sara Nu ştiu de ce deschid ochii în fiecare dimineaţă asupra amintirilor din patrie şi a celor dragi de acolo. Clipe din banda amintirilor mi se derulează în minte ocupând timpul dintre trezire şi scularea din pat. Îmi apare în visele de la trezire mica mea cameră din casa noastră cea simplă şi aproape că aud aievea glasurile vânzătorilor ambulanţi, strigătele copiilor, vacarmul străzii şi claxoane supărătoare ale maşinilor. Lucruri care îmi lipsesc aici, lucruri pe care le-am schimbat pe ţârâitul ceasului deşteptător, pe liniştea naturii, pe foşnetul frunzelor copacilor, pe ciripitul păsărelelor.

Mă întreb, ca în fiecare dimineaţă, cui aparţin: rădăcinilor mele sau realităţii trăite. Întrebarea dispare odată cu începutul zilei ca să-mi revină apoi în zilele următoare.

Bucuriile vieţii m-au făcut să dau uitării ani de zile această întrebare, însă astăzi ea a revenit în forţă şi se impune dimineaţă de dimineaţă, făcându-mă să caut fără putinţa de a găsi răspunsuri simple.

Ah……Of…. Of! Cât de grea este această viaţă şi cât de greu este să iei decizii. Oare sunt capabil să iau decizii? Şi dacă aş face-o, ar fi cu putinţă punerea lor în practică?

85

Franturi de visuri spulberate

În patria mea, deschideam ochii visând la plecarea în străinătate, la a avea o maşină, o soţie zveltă, îmbrăcată în jeans-i. Eram convins că sunt o persoană ce nu dă greş niciodată, ce este potrivită pentru orice timp şi loc, că ştiu totul, şi că toţi din jurul meu sunt mai puţin capabili şi mai puţin inteligenţi şi de aceea complotează împotriva mea!

Chiar la puţin timp după venirea mea aici aveam în minte că noi suntem un grup de bărbaţi orientali care nu greşim şi ale căror decizii sunt juste întotdeauna. Dacă nu puteam să le punem în practică, atunci de vină erau ceilalţi despre care aveam întotdeauna ceva de comentat. Au eşuat fie ca indivizi, fie ca grup sau ca sistem, chiar şi statele colonialiste au complotat pentru a nu reuşi.

Mi-am dat seama aici că sunt un om obişnuit, cu puţine cunoştinţe, cu experienţă limitată, cu o gândire simplă, foarte suspicios. Nu am încredere în ceilalţi şi le minimalizez posibilităţile care nu mă satisfac.

După ce am descoperit boala am pornit să o vindec în întregime. Aici m-am reinventat după ce am învăţat să abordez orice subiect în mod direct fără ocolişuri, fără linguşiri, fără încercări de parvenire. Aici m-am preschimbat într-un alt om, lăsând deoparte multe din obiceiurile

86

Franturi de visuri spulberate

moştenite şi aruncând la coşul de gunoi amintirile.

Mi-am schimbat pielea, aşa cum îmi spune prietenul meu Radwan, însă în ciuda acestui lucru încă mi-e dor de rădăcinile mele. În ciuda faptul că acum sunt cetăţean al acestei ţări în care mă bucur de toată libertatea, sunt mereu în defensivă faţă de apartenenţa mea, cu precădere în faţa copiilor mei care refuză să accepte obiceiuri ce le sunt străine, după ce au învăţat libertatea de a alege şi după ce au fost inoculaţi cu fel de fel de obiceiuri. A devenit foarte greu să îi educi şi să îi duci pe un teren sigur.

Doctorul Sadiq nu suferă din cauza acestei probleme, deoarece copiii săi sunt izolaţi de această societate. Nu cunosc din acest oraş decât câteva clădiri: casa, şcoala arabă, casele prietenilor arabi, locurile de cumpărături de la sfârşit de săptămână. De aceea, imamii, atunci când le-am cerut sfatul, m-au acuzat că mi-am stricat copiii şi că o să plătesc preţul atât pe lumea aceasta, cât şi pe cealaltă.

Fiica mea, Sara, este sunată de către un coleg de şcoală, iar eu sunt cel care răspunde la telefon şi care o strigă să vorbească cu tânărul ei prieten. În ciuda faptului că m-am lepădat de multe obiceiuri şi tradiţii, în ciuda schimbării pielii, firea mea orientală mă hărţuieşte cu cruzime, iar

87

Franturi de visuri spulberate

mintea mea refuză să accepte multe din realităţile ce se petrec chiar în faţa mea şi probabil acesta este motivul pentru care în fiecare dimineaţă reevaluez totul, căutând esenţa obârşiei mele.

Am auzit discuţia dintre Sara şi prietenul ei.

Cuvintele îmi macină nervii, iar închipuirea mea sare precum un cal nărăvaş. Mă trezesc obligat să fac o mică anchetă cu fiica mea, prefăcândumă nepăsător, sfătuind-o să-şi continue studiile, să-şi dea interesul să obţină diplomele de studiu, sperând ca gândurile mele cele negre să nu se adeverească.

Reîntoarcerea la rădăcini este singura soluţie de a o proteja pe fiica mea. Dar va accepta Sara ceva străin? Va primi noua realitate? Sau o s-o pierd pentru totdeauna? Întrebări multe ce au nevoie de răspunsuri. Care să fie soluţia? Cine greşeşte? Ce să facă?

Amintirile mele matinale bat la uşă impunând o realitate de viaţă şi o luptă înverşunată.

Am venit aici să-mi îndeplinesc un vis. Visurile mi s-au împlinit: am maşină, am avut lângă mine cele mai frumoase fete şi m-am însurat cu cea mai deşteaptă dintre ele, iar astăzi iată-mă căutând o evadare a fiicei mele din ţinutul visurilor mele.

88

Franturi de visuri spulberate

Mă întreb dacă am scăpat de trăsăturile mele orientale aşa cum am pretins. Sau continuu să cred că sunt o persoană ce nu dă greş niciodată, ce este potrivită pentru orice timp şi loc, că ştiu totul, şi că toţi din jurul meu sunt mai puţin capabili şi mai puţin inteligenţi şi de aceea complotează împotriva mea!

89

Franturi de visuri spulberate

Autor :Mazen Rifai

s-a născut in Alep, Siria.

Primul articol „Pentru ea” a fost publicat în revista Universităţii din Alep.

Apoi, a publicat în mai multe ziare din Siria diverse articole pe teme sociale. În prezent este corespondent pentru agenţia de ştiri „Ana News”, revista „Al-Nahda” din Kuweit.

Este membru fondator al clubului roman-arab de presa si cultura www.alarabi.ro Si membru al clubului cultural sirian www.clubulsirian.ro şi redactor-şef al site-ului www.ana-news.ro.

92

Franturi de visuri spulberate

Artist: Sarah shamma

1975 Born in Damascus November 26, of Syrian Nationality.

1979 Started painting COLLECTIVE EXHIBITIONS: 1994 to 2008 Participate in 30 exhibitions in Syria 2001 (Amman, Switzerland) 2001: March Cairo, Egypt. 2001: April Sharjah Biennial, Sharjah, UAE. 2001: July ARTUEL international art exhibition Beirut , Lebanon.

93

‫מ‬

‫______________________________________________________‬

‫א‬

‫א‬

‫א א א‬ ‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫מ‬ ‫מ‬

‫מ‬

‫מ‬ ‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫‪.‬‬

‫א‬

‫מ‬

‫‪1‬‬

‫מ‬

‫______________________________________________________‬

‫א‪:‬‬ ‫א‬ ‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬

‫‪،‬‬

‫א‬

‫א א מא‬

‫א‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬

‫)‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫‪.‬‬

‫א‬

‫אמ‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א א‬

‫א‬

‫א‬

‫( )‬ ‫מא‬

‫א‬

‫א‬

‫‪،‬‬

‫א‬

‫מ‪،‬‬

‫א‬

‫א‬ ‫א‬ ‫א‬

‫‪،‬‬

‫( )‬ ‫א‬

‫א‪،‬‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬ ‫‪،‬‬

‫א‬ ‫‪..‬‬

‫א‬

‫א מ‬

‫‪،‬‬

‫א‬

‫א‬

‫מא‬ ‫א‬

‫‪،‬‬

‫מא‬ ‫א‬

‫(א‬ ‫א‬

‫‪،‬‬

‫א‬

‫)‬

‫א‬

‫א‬

‫א א‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א א‬

‫א‬

‫מ‬

‫‪،‬א‬ ‫א‬

‫א א‬

‫א א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫‪،‬‬

‫א‬

‫‪،‬‬

‫מא‬

‫א‬

‫א‬

‫א מ‪.‬‬

‫א‬

‫א‬

‫מ‪،‬‬ ‫‪،‬‬

‫א‬

‫א‬

‫‪،‬‬

‫א‬

‫‪..‬‬

‫‪،‬‬ ‫א‬

‫(‬

‫א‬

‫‪2‬‬

‫מ‬

‫______________________________________________________‬

‫א‬

‫א‬

‫) מא‬ ‫(‪.‬‬

‫א‬

‫( )‬ ‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫‪،‬‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬

‫‪،‬‬

‫א‬

‫‪..‬‬ ‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫‪،‬‬

‫א‬

‫( )‬

‫א‬

‫‪،‬‬

‫‪،‬‬

‫א‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫‪،‬א‬

‫א‬

‫)‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫מא‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫( )‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫‪،‬‬

‫( )א‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א ‪،‬‬

‫‪،‬א‬

‫א ‪..‬‬

‫א‬

‫‪..‬‬

‫א א‬

‫‪،‬‬

‫א‬

‫מ‬

‫א‬ ‫‪،‬‬

‫א א‬

‫א א א‬ ‫‪،‬‬

‫(‬

‫)‬

‫‪،‬‬

‫א א‬

‫א א‬

‫؟‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬ ‫מ‬

‫א א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫!‬ ‫א‬

‫א‬

‫(‪.‬‬

‫א‬

‫א‬ ‫א‪،‬‬ ‫א‬

‫‪..‬‬ ‫מ‬

‫)‬

‫א‬

‫א‬

‫‪..‬‬ ‫מ‬

‫‪..‬‬

‫‪،‬‬

‫א‬

‫א‬

‫א מ‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫מ‬

‫א‬ ‫‪،‬‬ ‫א‬ ‫(‬

‫א‬

‫א‬

‫מ‬

‫‪3‬‬

‫מ‬

‫______________________________________________________‬

‫‪،‬‬

‫א‬ ‫א‬ ‫א‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬

‫‪،‬‬

‫א‪،‬‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬ ‫‪،‬א‬

‫א‬

‫מ‪،‬‬

‫א‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫‪،‬‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬

‫‪،‬א‬

‫א‬

‫א מא‬ ‫א‬

‫‪.‬‬

‫א‬ ‫‪،‬‬

‫א‬

‫א מ‬

‫‪..‬‬ ‫א‬

‫א ‪،‬‬ ‫א‬

‫‪،‬‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫‪،‬‬ ‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫מ א‬

‫‪،‬‬

‫א‬

‫‪،‬א‬ ‫א‬

‫א מ‬

‫א‬

‫‪:‬‬ ‫א‬

‫‪،‬‬

‫‪،‬‬ ‫א‬

‫‪،‬‬

‫؟‬

‫‪4‬‬

‫מ‬

‫______________________________________________________‬

‫‪..‬‬ ‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫‪..‬‬

‫א‬

‫א א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫‪،‬א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫מ‬

‫מ‬

‫א‬

‫‪،‬‬

‫מא‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬ ‫‪..‬‬

‫א‬

‫א‬

‫א מ‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫מ‬

‫א א‬

‫מ‪.‬‬

‫א‬

‫א א‬

‫‪،‬‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫מא‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫מ‬ ‫מ‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫‪،‬‬

‫‪،‬‬

‫א‬

‫‪،‬‬

‫‪.‬‬ ‫‪،‬‬

‫‪.‬‬

‫א‬

‫‪−‬‬

‫‪5‬‬

‫מ‬

‫______________________________________________________‬

‫א‬

‫א‬

‫מ‬ ‫א‬ ‫א‬

‫א‬

‫‪،‬‬

‫א‬

‫מא‬

‫א‪ ،‬א‬ ‫מ‬

‫א‬

‫‪،‬‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫‪،‬‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬ ‫‪..‬‬ ‫א‬

‫א‬ ‫‪،‬‬

‫א‬

‫אא‬

‫אא‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫‪.‬‬

‫מא‬

‫‪..‬‬

‫מ‪−‬‬ ‫א‬

‫א‬

‫מ‬

‫א א‬ ‫א‬

‫מ‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬ ‫א‬

‫‪.‬‬

‫א‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬

‫מ‬ ‫א‬

‫מ‬ ‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫–‬

‫‪6‬‬

‫מ‬

‫______________________________________________________‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫‪،‬‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬ ‫א‬

‫‪..‬‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫"‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫‪..‬‬

‫א‬

‫מ‪.‬‬

‫"‬

‫‪..‬‬

‫א‬

‫א א‬

‫א‬

‫؛‬ ‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫מא‬

‫‪ .‬מ‬

‫מ‪−‬‬ ‫א‬

‫א‬

‫‪.‬‬

‫א‬

‫א‬

‫מ‬

‫א‬

‫א‬

‫‪..‬‬

‫א‬

‫‪.‬‬ ‫א‬

‫מ‬

‫‪..‬‬

‫א‬

‫מ א‬

‫א‬

‫א‬

‫מ‬

‫א‬

‫א א‬

‫א א‬

‫"‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫מ‬

‫א‬

‫מ‬

‫מ‬

‫!‬

‫א‬

‫מ‬ ‫א‬

‫מ‬

‫"‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א ‪−‬‬

‫א‬

‫א‬

‫‪7‬‬

‫מ‬

‫______________________________________________________‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫‪.‬‬

‫א‬

‫؛א‬

‫א‬

‫‪/‬א‬

‫מ‬

‫‪،‬א‬

‫‪/‬א‬

‫א‬

‫א‬

‫‪،‬א‬

‫מ‪ ،‬א א‬

‫‪،‬‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫‪،/‬‬

‫א א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬ ‫‪،‬א‬

‫א‬

‫‪.‬‬

‫א‬

‫א‬

‫‪.‬‬

‫‪:‬‬

‫א‬

‫א ‪:‬‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬ ‫א‬

‫‪.‬‬

‫‪.‬א‬

‫א‬

‫‪,‬‬

‫א‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫‪.‬‬

‫א‬

‫‪.‬א‬

‫‪.‬‬ ‫‪.‬‬

‫א‬

‫א‬

‫‪،‬‬

‫‪.‬‬

‫‪،‬‬

‫‪.‬‬

‫‪.‬‬

‫‪،‬‬

‫‪:‬‬

‫‪،‬‬

‫א‬

‫מא‬

‫א‬

‫אא‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬

‫‪−‬‬

‫א‬ ‫‪،/‬‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫מא‬

‫‪,‬‬

‫‪.‬‬

‫א‬ ‫‪8‬‬

‫מ‬

‫______________________________________________________‬

‫א‬ ‫‪...‬‬

‫מ‬

‫מ‬

‫א‬

‫‪.‬‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫‪،‬‬

‫א‬

‫‪.‬‬ ‫א‬

‫א‬

‫א‬ ‫מא‬

‫‪.‬‬

‫א‬

‫א‬

‫"א‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫‪،‬‬ ‫א‬

‫‪،‬‬

‫‪".‬‬

‫‪9‬‬

‫מ‬

‫______________________________________________________‬

‫א‬

‫‪،‬‬

‫א‬

‫‪.‬‬

‫א‬ ‫א‬ ‫א‬

‫‪.‬‬

‫א‬

‫‪.‬‬ ‫א‬ ‫א א‬

‫א‬

‫א‬

‫‪،‬‬

‫‪،‬‬ ‫א‬ ‫מא‬

‫‪.‬‬

‫מא‬

‫א ‪.‬‬ ‫א‬ ‫א‬

‫א‬ ‫א‬

‫‪،‬‬

‫‪.‬‬

‫א‬ ‫‪.‬‬

‫‪10‬‬

‫מ‬

‫______________________________________________________‬

‫א‬

‫א‬

‫א‪.‬‬

‫א‬

‫‪.‬‬

‫א‬ ‫א‬ ‫א‬ ‫א‬

‫‪،‬‬

‫א‬

‫‪،‬‬ ‫‪.‬‬ ‫‪،‬‬

‫מ‬ ‫מ‬ ‫א‬

‫‪.‬‬ ‫מ‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א ‪،‬‬ ‫‪،‬‬

‫‪.‬‬

‫אא‬

‫‪،‬‬ ‫א‬

‫‪،‬‬ ‫‪.‬‬ ‫א מ א‬ ‫‪،‬‬ ‫‪11‬‬

‫מ‬

‫______________________________________________________‬

‫‪،‬‬ ‫‪،‬‬ ‫‪.‬‬ ‫א‬ ‫‪.‬‬

‫א‬

‫א מ‬

‫א‬

‫‪.‬‬

‫אא‬

‫‪،‬‬

‫א‬ ‫א‬

‫מ א מ‪،‬‬

‫א‬

‫א‬

‫מ‪،‬‬

‫א‬

‫א‬

‫‪.‬‬

‫‪،‬‬ ‫א‬

‫‪.‬‬

‫‪12‬‬

‫מ‬

‫______________________________________________________‬

‫מ‬

‫א א‬ ‫א‬

‫א‬ ‫א‬

‫‪.‬‬

‫מא‬ ‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫‪،‬‬ ‫‪،‬‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬

‫‪.‬‬

‫‪،‬‬

‫‪:‬‬

‫"‬

‫‪،‬‬ ‫א‬ ‫א‬ ‫א‬

‫א ‪،‬‬

‫מ‪،‬‬ ‫؟‬ ‫‪،‬‬ ‫א‬ ‫א‬

‫‪.‬‬ ‫‪،‬‬

‫א‬

‫‪،‬‬ ‫א‬

‫א‬

‫א מ‪،‬‬ ‫‪،‬‬ ‫‪13‬‬

‫מ‬

‫______________________________________________________‬

‫א ‪،‬‬

‫א‬ ‫‪،‬‬

‫א‬

‫‪".‬‬

‫א‬

‫‪،‬‬ ‫‪،‬‬

‫א‬

‫‪.‬‬

‫א‬

‫‪،‬‬ ‫א מ א‬ ‫א‬ ‫א‬

‫א‬

‫א ‪،‬‬

‫‪.‬‬ ‫מ‬

‫מ‬ ‫מ‬

‫א‬ ‫א א‬ ‫א‬ ‫א‬

‫מ‪.‬‬ ‫א‬

‫מ‬ ‫א‬ ‫א‬

‫‪.‬‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬ ‫מ‬

‫‪.‬‬

‫‪14‬‬

‫מ‬

‫______________________________________________________‬

‫‪،‬‬ ‫א‬ ‫א‬

‫א‬

‫‪.‬‬

‫א‬

‫א‬ ‫א‬

‫‪،‬‬ ‫א‬

‫א‬

‫‪.‬‬ ‫א א‬

‫‪.‬‬ ‫‪.‬‬

‫א‬ ‫א א‬

‫‪.‬‬

‫א‬ ‫‪،‬‬

‫א‬ ‫‪،‬‬

‫מ‬ ‫א‬ ‫מא‬ ‫‪،‬‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬

‫‪.‬‬

‫‪15‬‬

‫מ‬

‫______________________________________________________‬

‫؟‬

‫א‬ ‫א‬ ‫א‬

‫א‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬ ‫‪":‬‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫؟"‬

‫א‬ ‫‪.‬‬ ‫א‬

‫א‬ ‫"‬

‫‪:‬‬

‫؟‬ ‫א؟‬ ‫מ؟‬ ‫؟‬ ‫؟"‬

‫‪16‬‬

‫מ‬

‫______________________________________________________‬

‫‪،‬‬

‫א‬ ‫‪،‬‬

‫א‬ ‫‪،‬‬

‫א‬ ‫א‬

‫‪.‬‬ ‫א ‪:‬‬ ‫א‪،‬‬

‫"‬

‫‪.‬‬

‫א ‪،‬‬

‫‪.‬‬ ‫א‬

‫א‬ ‫א‬

‫א ‪،‬‬

‫‪،‬‬ ‫‪،‬‬ ‫א‬

‫‪.‬‬

‫מ‬ ‫א‬ ‫א‬

‫‪،‬‬ ‫‪".‬‬

‫‪17‬‬

‫מ‬

‫______________________________________________________‬

‫‪.‬‬

‫א‬

‫؟‬ ‫מ؟‬

‫מ‬ ‫؟‬

‫מ‬

‫‪:‬‬ ‫" מ‪،‬‬

‫א‬

‫א‬

‫‪".‬‬

‫‪،‬‬

‫א‬

‫‪،‬‬

‫א‬ ‫‪،‬‬ ‫‪،‬‬ ‫‪.‬‬

‫א‬

‫מ‬

‫א‬

‫מא‬

‫‪،‬‬

‫א‬ ‫‪،‬‬

‫א‬

‫‪.‬‬

‫א‬ ‫‪،‬‬

‫א‬

‫‪،‬‬

‫‪18‬‬

‫מ‬

‫______________________________________________________‬

‫‪،‬‬

‫א‬ ‫‪.‬‬ ‫א‬

‫מ‬

‫א‬

‫‪.‬‬

‫מ‬ ‫מ‬ ‫מ‬

‫א‬

‫؟‬

‫א‬ ‫א‬ ‫א‬

‫؟‬

‫א‬

‫‪.‬‬

‫א‬

‫‪:‬‬ ‫‪.‬‬

‫" ‪،‬‬ ‫א‬

‫‪.‬‬

‫א‬

‫‪19‬‬

‫מ‬

‫______________________________________________________‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬ ‫א‬

‫א א‬

‫א‬ ‫א‬

‫‪،‬‬

‫א‬

‫מ‬

‫א‬ ‫א‬ ‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫‪،‬‬

‫א‬

‫‪،‬‬ ‫א‬ ‫א‬ ‫‪.‬‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬ ‫מ‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬ ‫מ‬

‫א‬ ‫‪.‬‬

‫‪20‬‬

‫מ‬

‫______________________________________________________‬

‫‪:‬‬ ‫א‬

‫א‬

‫א‬ ‫؟‬ ‫‪،‬‬ ‫א‬ ‫א‬

‫א‬

‫"‬

‫א‬

‫"‬

‫‪.‬‬

‫‪.‬‬

‫א‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬ ‫א‬

‫‪،‬‬ ‫א‬

‫מא‬ ‫א‬

‫‪،‬‬ ‫א א‬

‫א‬

‫‪.‬‬

‫א ‪.‬‬

‫‪21‬‬

‫מ‬

‫______________________________________________________‬

‫א א‬

‫‪ ،‬א‬ ‫א‬

‫‪،‬‬ ‫‪.‬‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬

‫‪.‬‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬ ‫א‬

‫؟‬

‫؟‬ ‫‪،‬‬ ‫‪،‬‬ ‫‪.‬‬

‫מ‬

‫מ‪،‬‬

‫מ‬ ‫מא‬

‫א א‬

‫‪،‬‬

‫א‬

‫א‬

‫מ‬ ‫א‬

‫א‬ ‫א‬

‫‪،‬‬ ‫מא‬ ‫‪22‬‬

‫מ‬

‫______________________________________________________‬

‫‪،‬‬ ‫א‬ ‫‪،‬‬ ‫א‬ ‫מ‬

‫א‬

‫‪.‬‬

‫א‬ ‫‪،‬‬

‫א‬

‫א‬ ‫מא‬

‫‪،‬‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫‪.‬‬

‫א‬

‫‪،‬‬ ‫א א‬ ‫‪،‬‬ ‫א‬

‫‪.‬‬

‫א‬ ‫א‬

‫‪،‬‬

‫‪23‬‬

‫מ‬

‫______________________________________________________‬

‫‪.‬‬ ‫"‬

‫‪.‬‬

‫" א‬

‫א‬ ‫א‬

‫‪،‬‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬ ‫‪،‬‬ ‫‪،‬‬

‫מ‬ ‫א‬

‫‪،‬‬

‫א‬

‫‪،‬‬

‫א‬

‫‪،‬‬ ‫מ‬ ‫א‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬ ‫"‬

‫"‬ ‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫"‬ ‫א‬ ‫א‬

‫‪،‬‬ ‫"‪.‬‬ ‫א‬

‫"‬

‫"‬

‫א‬ ‫‪،‬‬

‫‪24‬‬

‫מ‬

‫______________________________________________________‬

‫‪،‬‬ ‫א‬

‫‪،‬‬

‫א‬ ‫‪،‬‬

‫מ‬

‫א‬ ‫"‬

‫א‬ ‫א‬ ‫א‬

‫‪.‬‬

‫"א‬

‫‪،‬‬ ‫"‬

‫מ‬

‫"‪،‬‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬

‫"‬

‫"א‬

‫א‬

‫א‬ ‫מ‬

‫א‬

‫מ‪.‬‬

‫‪،‬‬ ‫א‬

‫מ‪،‬‬

‫‪25‬‬

‫מ‬

‫______________________________________________________‬

‫א‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬

‫א מ‪،‬‬ ‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫‪،‬‬

‫‪،‬‬ ‫א‬

‫א‬ ‫‪،‬‬

‫א‬ ‫א‬ ‫א‬

‫מ‬ ‫‪،‬‬

‫א‬ ‫א‬ ‫א‬

‫‪،‬‬

‫א‬ ‫א‬

‫מ‬ ‫א‬ ‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א ‪.‬‬

‫‪.‬‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫‪،‬‬

‫‪26‬‬

‫מ‬

‫______________________________________________________‬

‫‪،‬‬

‫א‬ ‫‪،‬‬

‫א‬ ‫מ‬

‫‪،‬‬

‫א‬

‫‪،‬‬ ‫א‬

‫מא‬ ‫מ‬ ‫‪.‬‬

‫א‬ ‫א‬

‫מ‬ ‫א‬

‫א‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬

‫‪،‬‬ ‫א‬

‫א‬ ‫א‬

‫‪،‬‬

‫‪،‬‬ ‫‪،‬‬

‫א‬

‫‪.‬‬

‫א‬ ‫‪.‬‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬ ‫א‬ ‫א‬

‫‪،‬‬

‫מא א‬ ‫؟‬

‫‪27‬‬

‫מ‬

‫______________________________________________________‬

‫א‬ ‫א‬ ‫א‬ ‫א‬ ‫א‬ ‫‪.‬‬

‫א‬ ‫א‬

‫‪،‬‬ ‫א‬ ‫‪.‬‬ ‫מ‬ ‫א‬

‫‪،‬‬

‫א‬

‫‪،‬‬ ‫א א‬

‫א‬

‫‪،‬‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬

‫‪.‬‬

‫מ‬ ‫א‬ ‫א‬

‫מ‪،‬‬ ‫א‬

‫מ‪،‬‬

‫‪28‬‬

‫מ‬

‫______________________________________________________‬

‫א‬

‫א‬ ‫א‬ ‫א‬

‫‪،‬‬ ‫א‬

‫؟‪.‬‬

‫‪29‬‬

‫מ‬

‫______________________________________________________‬

‫מא‬ ‫‪:‬‬

‫א‬ ‫א‬

‫‪،‬‬

‫א‬

‫‪.‬‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬

‫‪،‬‬

‫א‬ ‫א‬

‫‪،‬‬ ‫מ‬

‫א‬

‫‪.‬‬

‫א א‬

‫‪،‬‬

‫א‬

‫‪،‬‬

‫א‬ ‫א‬ ‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫‪.‬‬ ‫א‬

‫א‬

‫א‬ ‫‪،‬‬ ‫‪30‬‬

‫מ‬

‫______________________________________________________‬

‫‪،‬‬ ‫א‬

‫מ‬

‫א‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬

‫מ‬ ‫‪،‬‬ ‫‪،‬‬

‫א‬

‫‪.‬‬

‫‪،‬‬

‫‪،‬‬

‫א‬

‫מ‬

‫‪.‬‬

‫א‬ ‫‪،‬‬

‫אא מא‬ ‫א‬

‫א‬

‫א‬ ‫א‬ ‫א‬

‫"‬

‫"‬ ‫א‬

‫א‬

‫‪.‬‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫‪.‬‬

‫מא‬

‫‪.‬‬

‫‪31‬‬

‫מ‬

‫______________________________________________________‬

‫‪،‬‬ ‫א‬ ‫‪.‬‬

‫א‬

‫‪،‬‬ ‫‪،‬‬ ‫א‬

‫‪،‬‬

‫א‬

‫‪.‬‬

‫א‬

‫‪:‬‬ ‫"‬ ‫א‬

‫‪،‬‬

‫‪ ،‬א‬ ‫א מ‬ ‫‪.‬‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬

‫‪،‬‬ ‫א‬

‫‪32‬‬

‫מ‬

‫______________________________________________________‬

‫א ‪.‬‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א א‬ ‫‪.‬‬ ‫‪.‬‬ ‫‪.‬‬ ‫א‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬ ‫א‬

‫אא‬

‫‪.‬‬

‫א‬

‫‪،‬‬

‫א‬

‫‪،‬‬

‫מ‬

‫א‬

‫‪،‬‬ ‫א א‬

‫‪.‬‬

‫א‬ ‫א א‬ ‫א‬

‫א‬

‫מ‬

‫‪.‬‬

‫‪33‬‬

‫מ‬

‫______________________________________________________‬

‫א‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬

‫‪،‬‬

‫"‬

‫"‬

‫‪،‬‬ ‫‪،‬‬

‫א‬

‫מ‪.‬‬

‫א‬ ‫א‬ ‫א‬

‫א‬

‫‪،‬‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬

‫‪.‬‬

‫א‬ ‫א‬ ‫‪،‬‬ ‫א‬

‫א‬

‫א‪،‬‬ ‫א‬

‫‪.‬‬

‫‪34‬‬

‫מ‬

‫______________________________________________________‬

‫א‬

‫א‬

‫מ‪،‬‬

‫א‬

‫א‬ ‫א ‪.‬‬ ‫א‬

‫"‬

‫"‬

‫א‬

‫א‬ ‫א‬

‫‪،‬‬

‫‪،‬‬ ‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫‪،‬‬ ‫א‬

‫א‬

‫‪،‬‬

‫א‬ ‫א א‬ ‫א‬

‫א‬

‫‪،‬‬

‫א‬

‫‪.‬‬

‫א א‬ ‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫‪،‬‬

‫א‬ ‫‪.‬‬

‫‪35‬‬

‫מ‬

‫______________________________________________________‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬ ‫א מ‬

‫א‬

‫א ‪،‬‬

‫א‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬

‫‪،‬‬

‫א‬

‫א‬ ‫א‬ ‫א‬

‫א‬

‫א‬ ‫א‬

‫‪،‬‬ ‫א‬

‫א‬ ‫א‬ ‫א‬ ‫"‬

‫א‬

‫‪.‬‬

‫"‬

‫‪،‬‬

‫‪36‬‬

‫מ‬

‫______________________________________________________‬

‫‪.‬‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬

‫א א‬

‫‪.‬‬

‫א‬

‫מ מ‬

‫‪،‬‬

‫א‬ ‫מ‬ ‫‪.‬‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫"‬

‫"‬

‫!‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫‪،‬‬

‫מ‬ ‫א‬

‫א ‪.‬‬ ‫א‪،‬‬

‫מ‬ ‫מ‬ ‫א‬ ‫א‬

‫מא‬

‫‪.‬‬ ‫א‬

‫‪37‬‬

‫מ‬

‫______________________________________________________‬

‫א‬

‫מ‬ ‫‪.‬‬ ‫א‬

‫‪.‬‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬

‫מ‬

‫‪،‬‬

‫א‬

‫מ‬ ‫א‬

‫‪.‬‬

‫א‬

‫א‬ ‫‪.‬‬ ‫"‬

‫"‬

‫מא‬ ‫א‬

‫‪.‬‬ ‫א‬

‫מ‬ ‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫‪،‬‬ ‫א‬

‫א‬

‫‪38‬‬

‫מ‬

‫______________________________________________________‬

‫א ‪،‬‬ ‫‪،‬‬ ‫‪،‬‬ ‫א א‬

‫א א‬

‫א‬

‫א‬ ‫א‬ ‫‪،‬‬

‫א‬

‫א‬ ‫א‬

‫מ‬

‫א‬

‫א‬

‫‪.‬‬

‫א‬ ‫‪،‬‬

‫א‬ ‫א‬

‫מ‬

‫אמ‬

‫‪،‬‬ ‫‪.‬‬

‫א‬

‫א‬

‫מ‬ ‫א‬ ‫א‬ ‫מ‬

‫‪.‬‬

‫א‬ ‫א‬

‫‪39‬‬

‫מ‬

‫______________________________________________________‬

‫‪،‬‬

‫א‬ ‫א מ א‬ ‫מא‬ ‫‪.‬‬

‫א‬ ‫"‬

‫א‬

‫"‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א ‪.‬‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫מ‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬ ‫מא‬

‫א‬

‫‪.‬‬

‫‪،‬‬ ‫מ‬

‫א‬

‫‪.‬‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫‪40‬‬

‫מ‬

‫______________________________________________________‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬ ‫מ‬ ‫א‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬

‫‪،‬‬

‫‪،‬‬ ‫‪.‬‬

‫‪41‬‬

‫מ‬

‫______________________________________________________‬

‫א‬

‫מ‬

‫מ‬

‫א‬

‫‪.‬‬

‫א‬ ‫‪.‬‬ ‫א‬

‫‪.‬‬

‫א‬ ‫‪.‬‬

‫אא‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬

‫‪.‬‬ ‫מ‪.‬‬ ‫‪.‬‬

‫א‬ ‫מ‬

‫א‬ ‫א‬

‫‪.‬‬

‫א‬

‫מ‬ ‫א‬ ‫א‬

‫א‬

‫‪.‬‬ ‫א‬

‫א‬

‫‪.‬‬

‫‪.‬‬

‫‪42‬‬

‫מ‬

‫______________________________________________________‬

‫מ‬

‫א א‬ ‫‪:‬‬ ‫א‬

‫؟‬

‫מ‬ ‫מ‪،‬‬

‫א‬ ‫؟‬

‫א‬ ‫א‬ ‫א‬

‫מ‬

‫‪.‬‬

‫א‬

‫א‬ ‫א‬ ‫א‬

‫מ‬

‫א‬

‫א‬

‫מ‬

‫א‬

‫א‬

‫‪.‬‬ ‫‪.‬‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬

‫‪،‬‬

‫א א‬ ‫א‬

‫א‬ ‫א‬ ‫א‬

‫א‬

‫א‬ ‫א‬

‫‪.‬‬

‫‪43‬‬

‫מ‬

‫______________________________________________________‬

‫א‬

‫"‬ ‫א‬

‫אא‬

‫מ‪"،‬‬

‫א‬ ‫א‬ ‫א‬

‫‪.‬‬

‫‪،‬‬

‫א‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬

‫א א‬ ‫א‬

‫א‬

‫‪،‬‬

‫א‬

‫א‬ ‫‪.‬‬

‫‪/‬‬

‫א‬ ‫‪.‬‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬

‫‪.‬‬

‫א א‬

‫‪44‬‬

‫מ‬

‫______________________________________________________‬

‫א‬ ‫א‬ ‫‪،‬‬

‫א‬

‫‪.‬‬ ‫א‬ ‫א‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫‪،‬‬

‫א‬

‫א‬

‫؟‬

‫מ‬ ‫מ‬ ‫א‬

‫؟‬

‫א‬

‫מ‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬ ‫א‬

‫‪،‬‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬

‫מ‪.‬‬

‫א‬ ‫"א‬

‫א‬

‫א‬ ‫‪.‬‬

‫‪،‬‬

‫מ‬ ‫‪.‬‬ ‫א‬ ‫א‬

‫א‬ ‫‪،‬‬ ‫‪45‬‬

‫מ‬

‫______________________________________________________‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬

‫א‬ ‫‪.‬‬

‫א‬ ‫מא‬ ‫א‬

‫א‬

‫מא‬ ‫‪.‬‬

‫מ‬

‫א‬ ‫‪،‬‬

‫א‬

‫מ‬ ‫מ‬ ‫א‬

‫א‬

‫מ‪،‬‬

‫א‬ ‫א‬ ‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫‪.‬‬

‫א‬ ‫א‬

‫מא‬

‫‪.‬‬

‫מ‬

‫א‬ ‫‪.‬‬ ‫א‬

‫מ‬ ‫אא‬ ‫א‬

‫!‬ ‫א‬ ‫‪46‬‬

‫מ‬

‫______________________________________________________‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫מ‪.‬‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬

‫‪.‬‬

‫א‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬

‫א‬ ‫א‬

‫‪.‬‬

‫א‬

‫‪،‬‬ ‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫‪،‬‬

‫א‪،‬‬ ‫א ‪.‬‬

‫מ‬ ‫"‬

‫אא‬

‫א‬

‫מ‪"،‬‬ ‫א‬

‫מ‬

‫א‬

‫א‬ ‫א‬

‫מ‬

‫א‬

‫‪.‬‬ ‫א ‪.‬‬

‫מ‬

‫א‬

‫‪،‬‬

‫א‬

‫א א‬ ‫א‬

‫א‬

‫‪.‬‬

‫‪،‬‬ ‫א‬ ‫א‬

‫‪،‬‬ ‫מ‪،‬‬ ‫‪.‬‬

‫‪47‬‬

‫מ‬

‫______________________________________________________‬

‫א‬ ‫א‬

‫מ‬

‫א‬

‫‪،‬‬ ‫‪.‬‬

‫א‬ ‫‪.‬‬

‫א‬ ‫א‬ ‫א‬

‫א‬ ‫א א‬

‫؟‬ ‫א‬

‫א‬

‫‪،‬‬

‫א‬ ‫א‬

‫א ‪.‬‬ ‫א‬

‫א‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫‪.‬‬

‫‪.‬‬

‫א‬ ‫א‬

‫א ؟‬

‫א א‬

‫‪،‬‬

‫א‬ ‫‪.‬‬

‫א‬

‫‪48‬‬

‫מ‬

‫______________________________________________________‬

‫‪.‬‬

‫א‬ ‫א‬ ‫א‬

‫‪،‬‬ ‫א א‬ ‫‪.‬‬

‫א‬

‫‪،‬‬

‫א‬ ‫א א‬ ‫א‬

‫מ‬

‫מ‪.‬‬ ‫א‬

‫א‬ ‫א‬

‫‪.‬‬

‫‪:‬‬ ‫א‬

‫א‬

‫‪،‬‬ ‫א‬

‫א‬

‫מ‪.‬‬

‫מ‬ ‫‪.‬‬

‫‪49‬‬

‫מ‬

‫______________________________________________________‬

‫מ‬ ‫א ‪.‬‬ ‫‪.‬‬

‫א‬ ‫‪.‬‬ ‫מ‬

‫א‬

‫א‬ ‫‪.‬‬

‫"א‬

‫‪:‬‬

‫‪،‬‬ ‫א‬

‫מ‬

‫א‬

‫‪،‬‬ ‫‪،‬‬

‫א‬ ‫‪،‬‬

‫א‬ ‫א‬

‫מ א‬

‫‪".‬‬

‫א‬ ‫א‬ ‫‪،‬‬

‫‪50‬‬

‫מ‬

‫______________________________________________________‬

‫א‬ ‫‪،‬‬ ‫‪.‬‬ ‫א‬

‫מ‬ ‫א‬

‫א‬

‫‪.‬‬

‫‪،‬‬

‫מ‬

‫‪.‬‬ ‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫"‬

‫"‪،‬‬

‫מ‬ ‫א‬

‫‪،‬‬

‫‪،‬‬ ‫א‬

‫א‬ ‫א‬

‫‪.‬‬

‫‪51‬‬

‫מ‬

‫______________________________________________________‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬ ‫‪.‬‬

‫א‬ ‫‪.‬‬ ‫מא‬ ‫א‬ ‫"‬

‫א‪:‬‬

‫א‬ ‫מ‬

‫א‬ ‫א‬

‫‪.‬‬

‫‪".‬‬

‫א‬ ‫א מ‪،‬‬ ‫‪.‬‬ ‫א‬

‫א‬

‫א‬ ‫א‬

‫‪،‬‬ ‫‪.‬‬

‫א‬

‫א‬

‫‪.‬‬

‫‪52‬‬

‫מ‬

‫______________________________________________________‬

‫א‬

‫א‬

‫מ‬ ‫‪،‬‬ ‫א‬ ‫א‬ ‫א‬ ‫א‬

‫א‬ ‫מ‬

‫א‬

‫מ‪.‬‬

‫א‪،‬‬ ‫א‬ ‫א‬

‫‪.‬‬

‫א‬

‫מ‬

‫א‬ ‫מ‬

‫‪.‬‬

‫א‬

‫מ‬ ‫א‪.‬‬ ‫מ‬

‫‪.‬‬

‫‪.‬‬

‫‪53‬‬

‫מ‬

‫______________________________________________________‬

‫א‬ ‫א‬ ‫מ‬ ‫א‬ ‫א‬

‫‪.‬‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬

‫‪.‬‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬ ‫א מ‬ ‫א‬

‫א ‪.‬‬

‫א‬

‫א ‪،‬‬

‫מ‬ ‫א‬

‫א‬

‫א‬ ‫א‬

‫‪،‬‬

‫א‬ ‫א‬ ‫מ‬

‫א‬

‫מא‬

‫א‬ ‫א‬

‫‪.‬‬

‫א‬ ‫‪،‬‬

‫‪:‬‬

‫‪54‬‬

‫מ‬

‫______________________________________________________‬

‫‪:‬‬

‫א‬

‫‪،‬‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬ ‫א‬

‫א ‪.‬‬

‫‪.‬‬

‫א‬

‫‪،‬‬

‫א‬ ‫‪،‬‬ ‫א‬

‫א‬

‫‪،‬‬ ‫‪،‬‬ ‫‪،‬‬

‫א‬ ‫א‬

‫‪،‬‬ ‫א‬

‫‪.‬‬

‫א‬ ‫‪،‬‬

‫‪55‬‬

‫מ‬

‫______________________________________________________‬

‫א‬

‫א‬

‫מא‬

‫‪.‬‬

‫א‬ ‫‪،‬‬ ‫א‬ ‫‪،‬‬

‫א‬

‫א‬ ‫א ‪.‬‬

‫א‬ ‫א‬

‫‪.‬‬

‫מ‬ ‫‪،‬‬

‫מ‬ ‫‪،‬‬ ‫מ‬

‫‪،‬‬ ‫‪،‬‬ ‫‪،‬‬

‫א‬ ‫א‬

‫‪،‬‬ ‫‪.‬‬

‫‪56‬‬

‫מ‬

‫______________________________________________________‬

‫א‬

‫א‬

‫‪،‬‬

‫א‬

‫‪،‬‬

‫א‬ ‫א‬

‫‪،‬‬

‫א‬ ‫‪،‬‬ ‫‪.‬‬

‫א‬

‫א‬ ‫א‬

‫‪،‬‬

‫א‬ ‫א‪،‬‬ ‫א‬ ‫‪.‬‬

‫א‬ ‫א‬

‫‪،‬‬

‫א‬ ‫‪57‬‬

‫מ‬

‫______________________________________________________‬

‫א‬

‫מ‬ ‫א‬

‫‪.‬‬ ‫‪،‬‬ ‫‪،‬‬

‫‪.‬‬

‫א‬ ‫א מא‬

‫‪،‬‬ ‫‪:‬‬ ‫א‬

‫‪،‬‬

‫א‬

‫א‬ ‫א‬

‫‪.‬‬

‫מ‬ ‫א‬

‫‪،‬‬ ‫‪.‬‬ ‫‪58‬‬

‫מ‬

‫______________________________________________________‬

‫"א‬

‫"‬

‫‪،‬‬ ‫א‬

‫א א א‬ ‫‪.‬‬

‫א‬ ‫א‬ ‫מ‬ ‫א‬

‫‪..‬‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬ ‫א‬

‫‪،‬‬

‫מא‬ ‫א‬

‫‪.‬‬

‫‪،‬‬

‫מ‬ ‫א‬

‫‪.‬‬

‫‪،‬‬ ‫‪.‬‬

‫‪،‬‬

‫‪.‬‬ ‫א‬ ‫‪.‬‬

‫‪59‬‬

‫מ‬

‫______________________________________________________‬

‫‪.‬‬ ‫מ‬

‫א‬

‫א‬ ‫‪.‬‬

‫א‬

‫‪،‬‬

‫א‬ ‫א‬ ‫אא‬

‫‪،‬‬

‫א‬ ‫‪،‬‬

‫א‬ ‫‪.‬‬

‫מ‬ ‫א‬

‫‪.‬‬ ‫‪،‬‬

‫א‬ ‫א‬

‫‪.‬‬

‫א‬

‫א‬ ‫א א‬

‫א‬ ‫‪.‬‬

‫‪60‬‬

‫מ‬

‫______________________________________________________‬

‫אא‬

‫א מא‬

‫א א‬

‫א‬

‫‪،‬‬

‫‪.‬‬

‫א‬

‫‪،‬‬

‫א‬

‫‪،‬‬

‫א מ‬ ‫‪.‬‬ ‫‪:‬א‬

‫א‬

‫‪،‬‬

‫אא‬ ‫‪،‬‬

‫אא‬ ‫א‬ ‫‪.‬‬

‫מא מ‬

‫‪.‬‬ ‫א‬

‫א‬

‫א‬ ‫‪،‬‬

‫א‬ ‫‪،‬‬ ‫א‬

‫א‬ ‫‪.‬‬

‫מא‬ ‫א‬

‫‪61‬‬

‫מ‬

‫______________________________________________________‬

‫מ מ‬ ‫מא‬

‫‪،‬‬

‫א‬ ‫‪،‬‬ ‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫מא‬

‫א‬ ‫א‬

‫‪.‬‬

‫א‬

‫‪.‬‬ ‫‪.‬‬ ‫מ‪.‬‬

‫מ‬ ‫‪.‬‬

‫א‬

‫‪.‬‬ ‫א‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬

‫מ‬ ‫א‬

‫מ‬

‫‪.‬‬

‫‪.‬‬ ‫‪،‬‬

‫‪62‬‬

‫מ‬

‫______________________________________________________‬

‫‪،‬‬

‫א‬ ‫‪،‬‬

‫א‬ ‫‪،‬‬

‫א‬ ‫מא‬

‫א‬ ‫א‬

‫‪.‬‬ ‫‪.‬‬

‫‪63‬‬

‫מ‬

‫______________________________________________________‬

‫א‬ ‫א‬

‫א !‬

‫א‬

‫מ‬ ‫א‬ ‫א‬

‫א‬ ‫!‬

‫א‬

‫א‬ ‫אמ א‬

‫א‬ ‫א‬

‫מ‬ ‫מ‬

‫מ‬ ‫‪.‬‬

‫א‬

‫؟‬ ‫א‬

‫א‬ ‫א‬

‫‪،‬‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬

‫‪،‬‬

‫‪.‬‬ ‫אא‬

‫‪.‬‬ ‫א‬ ‫א‬

‫א‬

‫‪.‬‬ ‫‪64‬‬

‫מ‬

‫______________________________________________________‬

‫א‬

‫אא‬ ‫א‬

‫א‬ ‫‪،‬‬ ‫‪.‬‬

‫א‬ ‫א‬ ‫א‬ ‫א‬ ‫א‬

‫‪.‬‬ ‫מא‬

‫א‬ ‫א‬ ‫‪.‬‬

‫אא‬

‫א‬

‫" א‬

‫א "‬ ‫א‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬

‫"‬

‫א‬

‫"‪.‬‬

‫א‬

‫א‬ ‫‪.‬‬

‫‪65‬‬

‫מ‬

‫______________________________________________________‬

‫"‬

‫‪.‬‬

‫"‬

‫‪.‬‬

‫א‬ ‫‪.‬‬

‫מ‪.‬‬

‫מ‬ ‫‪.‬‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫‪.‬‬

‫‪.‬‬ ‫‪.‬‬ ‫‪.‬‬

‫א‬ ‫א‬

‫‪.‬‬

‫א‬ ‫א‬

‫‪.‬‬

‫מ‬ ‫א‬ ‫א‬

‫א‬

‫"‪.‬‬

‫"‬ ‫א‬

‫מא‬

‫א‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬

‫‪.‬‬ ‫‪66‬‬

‫מ‬

‫______________________________________________________‬

‫؟‬ ‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫‪.‬‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫מ‬

‫א‬ ‫א‬ ‫א‬

‫‪.‬‬ ‫א‬ ‫‪.‬‬

‫א‬ ‫א‬ ‫מ‬ ‫‪.‬‬

‫א‬ ‫א‬ ‫א‬ ‫א‬

‫א‬

‫‪،‬‬

‫א‬ ‫א‬ ‫‪.‬‬

‫‪67‬‬

‫מ‬

‫______________________________________________________‬

‫מ א א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫‪،‬‬

‫א‬ ‫א‬

‫‪.‬‬

‫מ‬

‫‪،‬‬

‫א‬

‫‪.‬‬

‫א‬ ‫‪،‬‬

‫א‬ ‫מ‬

‫א‬ ‫א‬

‫אמ א‬

‫"‬

‫"‬

‫א‬

‫‪.‬‬

‫א‬

‫"‪.‬‬

‫"‬ ‫א‬ ‫א‬

‫‪.‬‬ ‫‪.‬‬

‫א‬

‫‪،‬‬ ‫מ‬

‫א‬

‫א‬

‫‪.‬‬

‫‪68‬‬

‫מ‬

‫______________________________________________________‬

‫"‬

‫‪.‬‬

‫"‬ ‫א‬

‫א ‪.‬‬ ‫א‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א ‪،‬‬

‫‪.‬‬ ‫‪،‬‬

‫א א‬ ‫"‬ ‫א‬

‫"‬

‫א‬

‫‪.‬‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬ ‫‪.‬‬

‫א‬ ‫‪.‬‬ ‫‪،‬‬ ‫‪.‬‬

‫א א‬ ‫‪.‬‬

‫‪69‬‬

‫מ‬

‫______________________________________________________‬

‫"‪.‬‬

‫"‬ ‫א‬ ‫מ–א‬

‫א‬

‫א ‪:‬‬

‫–‬

‫א ‪.‬‬ ‫؟‪.‬‬

‫א‬ ‫א‬ ‫"‬

‫‪،‬‬

‫"‬ ‫מא‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫‪.‬‬

‫מ؟‪.‬‬

‫‪،‬‬

‫א‬ ‫א‬ ‫א‬

‫מא‬ ‫א‬

‫א‬

‫‪،‬‬

‫‪70‬‬

‫מ‬

‫______________________________________________________‬

‫‪،‬‬ ‫‪،‬‬ ‫מ‬

‫א‬

‫א‬

‫‪.‬‬ ‫‪،‬‬

‫א‬ ‫‪،‬‬ ‫א‬

‫א‬ ‫מ‬

‫‪.‬‬

‫‪.‬‬ ‫א‬ ‫‪،‬‬

‫א‬ ‫א‬ ‫א‬

‫‪.‬‬

‫א‬ ‫‪،‬‬

‫א‬ ‫א‬ ‫‪.‬‬

‫‪71‬‬

‫מ‬

‫______________________________________________________‬

‫"‬

‫"‬

‫א‬

‫א‬ ‫מ‬ ‫אא‬

‫‪.‬‬

‫א‬ ‫‪.‬‬

‫‪،‬‬ ‫‪.‬‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬

‫א ‪.‬‬ ‫א‬ ‫א‬

‫א‬

‫"א‬

‫א‬

‫א "‬

‫א‬

‫‪.‬‬

‫"‬

‫"‬ ‫א‬

‫א‬ ‫א‬

‫‪.‬‬

‫א‬

‫‪.‬‬

‫מ‬ ‫א‬

‫‪،‬‬

‫‪72‬‬

‫מ‬

‫______________________________________________________‬

‫א‬ ‫מ‬

‫א‬

‫‪ .‬מ‬ ‫מ‬

‫‪ .‬מ‬

‫מ‬

‫‪.‬‬

‫‪.‬‬

‫א‬ ‫מ‬ ‫‪،‬‬

‫א‬ ‫מ‬ ‫‪.‬‬

‫א‬ ‫‪،‬‬

‫א‬

‫‪،‬‬

‫א‬ ‫‪.‬‬

‫א‬ ‫מ‬

‫א‬

‫א‬ ‫מ‬

‫‪،‬‬

‫א‪.‬‬

‫‪،‬‬ ‫א‬

‫א‬

‫מ‬

‫‪.‬‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬

‫‪.‬‬ ‫א‬

‫‪73‬‬

‫מ‬

‫______________________________________________________‬

‫‪.‬‬

‫א‬

‫"‬

‫"‬

‫‪.‬‬

‫מ‬ ‫‪:‬‬ ‫‪.‬‬

‫"‬ ‫א‬

‫א‬ ‫‪":‬‬

‫‪".‬‬

‫‪".‬‬ ‫א‬

‫א‬

‫‪،‬‬ ‫‪.‬‬ ‫מ‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬ ‫א‬

‫؟‪.‬‬

‫‪،‬‬ ‫א‬

‫‪.‬‬

‫‪74‬‬

‫מ‬

‫______________________________________________________‬

‫א‬ ‫מ‬

‫מ‬ ‫‪.‬‬ ‫מ‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬ ‫א‬

‫‪.‬‬ ‫א‬

‫א‬ ‫מ‬ ‫א‬

‫א‬

‫א ‪،‬‬

‫א‬ ‫מ‬

‫א‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬

‫מ‬ ‫א‬

‫‪.‬‬

‫‪،‬‬

‫א‬ ‫א‬

‫מ‬

‫א‬

‫‪.‬‬

‫‪75‬‬

‫מ‬

‫______________________________________________________‬

‫‪،‬‬ ‫א‬ ‫א‬

‫‪.‬‬

‫‪.‬‬ ‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬ ‫א‬

‫מ‬ ‫מ‬

‫‪.‬‬

‫؟‬

‫אא‬ ‫‪.‬‬

‫א‬

‫‪.‬‬ ‫מ‬

‫‪،‬‬

‫‪،‬‬ ‫‪،‬‬ ‫‪.‬‬ ‫‪،‬א‬

‫‪،‬‬ ‫א‬

‫‪،‬‬

‫‪،‬‬

‫‪.‬‬

‫‪76‬‬

‫מ‬

‫______________________________________________________‬

‫א‬ ‫א‬ ‫א‬

‫‪.‬‬

‫א‬

‫א‬ ‫‪،‬‬

‫א‬

‫‪.‬‬

‫א‬ ‫א‬ ‫א‬

‫א‬

‫א‬ ‫א‬ ‫א‬

‫א‬

‫‪،‬‬

‫א‬

‫‪.‬‬

‫א‬ ‫؟"‬

‫"‬

‫א‬ ‫א‬ ‫א‬ ‫א‬

‫מ‪" :‬‬

‫מ‪".‬‬

‫‪،‬‬

‫‪،‬‬ ‫א‬

‫‪.‬‬

‫‪77‬‬

‫מ‬

‫______________________________________________________‬

‫א‬ ‫א‬

‫‪،‬א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫‪.‬‬ ‫‪،‬‬

‫א‬

‫‪،‬‬

‫‪،‬‬

‫א‬

‫‪.‬‬

‫‪،‬‬ ‫‪،‬‬

‫‪،‬‬ ‫‪.‬‬ ‫‪.‬‬ ‫מ‬

‫א‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬

‫א‬ ‫‪،‬‬ ‫‪.‬‬

‫א‬

‫א‬ ‫א‬

‫‪،‬‬

‫מ‬ ‫‪،‬‬ ‫א‬

‫מ‬ ‫א‬ ‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫‪.‬‬

‫א א‬

‫מ‪،‬‬ ‫מא‬

‫‪،‬‬

‫‪78‬‬

‫מ‬

‫______________________________________________________‬

‫א‬

‫מ‬

‫‪.‬‬

‫א‬ ‫מ‬

‫‪،‬‬

‫א‬

‫מ‬ ‫א‬ ‫א‬

‫‪،‬‬ ‫א‬

‫א‬ ‫א‬

‫‪،‬‬

‫א‬

‫؟‪.‬‬

‫א‬

‫מ‬

‫א א‬

‫אא‬ ‫א‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‪،‬؟‬

‫‪.‬‬

‫א‬ ‫؟‪،‬‬ ‫א‬

‫א‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬

‫!‪.‬‬

‫מ‬

‫‪79‬‬

‫מ‬

‫______________________________________________________‬

‫א ‪.‬‬ ‫א‬ ‫א‬

‫מ‬

‫מ‬

‫؟‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬ ‫מ؟‬ ‫א‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬ ‫א‬ ‫מא‬

‫א‬

‫א‬

‫מ‬

‫‪،‬‬

‫מ‬

‫א א‬

‫‪،‬‬

‫מ‬

‫מא א‬

‫‪،‬‬ ‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫‪ ،‬א‬

‫מ‬

‫א‬

‫מ‬

‫א מ‬

‫א‬

‫מ‬ ‫‪.‬‬

‫‪،‬‬ ‫א‬

‫מ‬

‫‪.‬‬

‫‪80‬‬

‫מ‬

‫______________________________________________________‬

‫‪،‬‬ ‫‪.‬‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫‪.‬‬ ‫א‬ ‫א‬

‫א‬

‫‪.‬‬

‫א‬ ‫"‬

‫א‬

‫א‬ ‫‪،‬‬

‫א‬

‫מ‬

‫‪".‬‬

‫א‬ ‫‪،‬‬

‫א‬ ‫א‬ ‫"א‬

‫מא‬

‫‪،‬‬

‫א‬ ‫א‬ ‫א‬ ‫מא‬

‫‪".‬‬

‫‪81‬‬

‫מ‬

‫______________________________________________________‬

‫א מ‬

‫א‬ ‫‪.‬‬ ‫א‬ ‫א‬

‫א‬

‫‪،‬‬

‫א‬

‫א‬ ‫‪،‬‬ ‫מ‬ ‫א‬

‫א‬

‫‪.‬‬ ‫א‬

‫א‬ ‫‪،‬‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬

‫א‬ ‫א‬

‫‪،‬‬

‫א‬ ‫‪.‬‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬

‫א‪،‬‬

‫‪82‬‬

‫מ‬

‫______________________________________________________‬

‫‪،‬‬ ‫א‬ ‫‪ ":‬א‬

‫א א ‪،‬‬ ‫؟‬ ‫א מ‪،‬‬ ‫א‬

‫מ‬

‫؟"‬

‫‪،‬‬ ‫א‬ ‫א‬

‫א‬

‫מ‪.‬‬

‫‪83‬‬

‫מ‬

‫______________________________________________________‬

‫א‬ ‫מא‬

‫א‬

‫‪،‬‬

‫א‬ ‫‪،‬‬ ‫מ‬

‫א‬

‫‪،‬‬

‫א‬ ‫‪،‬‬

‫א‬ ‫א‬ ‫א‬ ‫א‬ ‫א‬ ‫א‬

‫‪84‬‬

‫מ‬

‫______________________________________________________‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫‪،‬‬

‫א‬ ‫א‬

‫‪.‬‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬ ‫א‬

‫‪،‬‬ ‫‪،‬‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫‪.‬‬

‫א‬

‫א‬ ‫א‬ ‫א‬

‫א‬

‫מ‬

‫‪،‬‬ ‫א‬

‫א‬ ‫א‬

‫מ‬

‫‪.‬‬ ‫א‬

‫א‬ ‫‪.‬‬ ‫א‬ ‫א‬

‫‪،‬‬ ‫‪85‬‬

‫מ‬

‫______________________________________________________‬

‫א‬ ‫א‬ ‫א‬

‫‪.‬‬

‫מא‬ ‫א‬

‫מ‬

‫א‬ ‫א‬

‫מ‪.‬‬

‫א‬

‫א‬

‫מא‬ ‫‪.‬‬

‫א‬ ‫א‬

‫א מא‬ ‫‪،‬‬

‫א ‪،‬‬ ‫א‬

‫מ‪،‬‬ ‫‪،‬‬

‫‪،‬‬ ‫א‬ ‫‪.‬‬

‫א‬ ‫מ‬ ‫מ א‬ ‫‪،‬‬ ‫א‬

‫‪86‬‬

‫מ‬

‫______________________________________________________‬

‫א‬

‫מ‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫‪.‬‬

‫א‬ ‫؟‬

‫א‬

‫א‬

‫מ‬

‫א‬

‫‪.‬‬ ‫מ‬

‫מא‬ ‫מא‬

‫‪.‬‬

‫מ‬

‫א‬ ‫א‬ ‫א‬ ‫א‬ ‫א‬

‫א‬

‫‪،‬‬

‫א‬ ‫א‬

‫‪،‬‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬

‫‪،‬‬

‫‪87‬‬

‫מ‬

‫______________________________________________________‬

‫א‬ ‫א‬ ‫א‬ ‫מ‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬ ‫א‬

‫؟‬ ‫!‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‪،‬‬ ‫א‬

‫‪،‬‬ ‫‪،‬‬ ‫؟‬ ‫א‬

‫‪.‬‬

‫א‬ ‫מ‬

‫א א‬ ‫מ‬ ‫‪ ،‬א‬

‫‪ ،‬א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬ ‫‪،‬‬

‫מ‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫מ‬

‫‪.‬‬

‫‪،‬‬ ‫א‬ ‫‪88‬‬

‫מ‬

‫______________________________________________________‬

‫‪،‬‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬ ‫א‬

‫מא‬

‫מא‬ ‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫‪.‬‬ ‫א‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫‪.‬‬

‫א‬ ‫‪.‬‬

‫א‬ ‫א‬ ‫‪،‬‬ ‫מ‬

‫‪،‬‬ ‫א‬

‫מ‪.‬‬

‫‪89‬‬

‫מ‬

‫______________________________________________________‬

‫‪:‬‬

‫א‬ ‫א‬ ‫؟!‬ ‫א‬

‫מ‬

‫מא‬

‫‪،‬‬ ‫א‬

‫מ‬

‫‪،‬‬ ‫‪،‬‬ ‫א‬

‫א‬ ‫א‬ ‫א‬

‫א‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬

‫א‬ ‫א א‬

‫‪ ،‬א‬

‫‪ ،‬א‬

‫‪90‬‬

‫מ‬

‫______________________________________________________‬

‫‪.‬‬ ‫א‬

‫א‬ ‫‪،‬‬

‫א‬

‫אמ‬

‫מ‬ ‫א‬ ‫‪:‬‬

‫א א‬ ‫؟‬

‫!‬

‫א‬ ‫؟‬ ‫א‬

‫؟‬ ‫א א‬

‫א‬ ‫א‬

‫؟‬ ‫א؟‬ ‫א‬

‫מ‬

‫‪.‬؟‬

‫؟‬

‫‪91‬‬

‫מ‬

‫______________________________________________________‬

‫؟‬ ‫؟‬

‫מ‬

‫מ؟‬

‫א‬ ‫א מ‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫‪.‬‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬ ‫א‬

‫؟‬

‫‪.‬‬

‫א‬ ‫‪.‬‬ ‫מ‬

‫א‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬ ‫מ‬

‫א‬ ‫א‬

‫מא‬ ‫א‬

‫א‬ ‫מא‬

‫מ‪.‬‬

‫‪92‬‬

‫מ‬

‫______________________________________________________‬

‫‪93‬‬

‫מ‬

‫______________________________________________________‬

‫‪.‬‬

‫מ‬ ‫א‬

‫‪.‬‬

‫א‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א ‪.‬‬ ‫א‬

‫א‬ ‫א‬

‫מא א‬

‫‪.‬‬

‫א‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬

‫א א‬ ‫א‬ ‫א‬

‫‪.‬‬ ‫‪.‬‬

‫א‬ ‫א‬

‫‪.‬‬

‫‪.‬‬

‫‪.‬‬

‫א‬ ‫אא‬ ‫א‬

‫א‬

‫א‬ ‫‪:‬‬

‫‪94‬‬

‫מ‬

‫______________________________________________________‬

‫"א‬

‫‪،‬‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬ ‫א‬

‫‪".‬‬

‫‪،‬‬ ‫א‬ ‫א‬ ‫א‬

‫א א‬

‫א‬

‫‪.‬‬ ‫א‬ ‫‪،‬‬ ‫א‬

‫א‬

‫מ‬

‫מ‬

‫מא‬

‫‪.‬‬ ‫‪.‬‬ ‫א‬ ‫מ‬

‫‪.‬‬

‫מ‬ ‫א‬

‫אמ‪.‬‬

‫אמ‬ ‫מ‬

‫א‬

‫‪.‬‬

‫‪.‬‬ ‫א‬

‫‪95‬‬

‫מ‬

‫______________________________________________________‬

‫‪.‬‬ ‫א‬ ‫‪.‬‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬

‫‪.‬‬ ‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬ ‫‪.‬‬ ‫‪.‬‬

‫א‬ ‫א‬

‫‪،‬‬

‫‪،‬‬ ‫‪.‬‬

‫‪،‬‬

‫א‬

‫‪.‬‬ ‫א‬ ‫‪.‬‬ ‫א‬

‫א‬ ‫א‬

‫‪،‬‬ ‫‪.‬‬

‫‪96‬‬

‫מ‬

‫______________________________________________________‬

‫‪.‬‬

‫א‬ ‫‪.‬‬ ‫‪.‬‬

‫‪.‬‬ ‫‪.‬‬

‫א‬

‫‪،‬‬

‫א‬ ‫א‬ ‫א‬ ‫‪.‬‬

‫‪،‬‬ ‫‪.‬‬

‫‪.‬‬ ‫‪.‬‬

‫‪ .‬א‬ ‫‪.‬‬ ‫א מ א‬ ‫א‬

‫‪،‬‬

‫א‬

‫א‬ ‫מ‬

‫מ‪،‬‬

‫א‬ ‫‪.‬‬

‫‪97‬‬

‫מ‬

‫______________________________________________________‬

‫‪،‬‬

‫א‬ ‫‪،‬‬ ‫‪.‬‬

‫‪،‬‬ ‫‪،‬‬ ‫‪.‬‬ ‫א‬

‫מ‬ ‫‪.‬‬

‫א‬

‫‪،‬‬

‫א‬

‫‪،‬‬ ‫א‬

‫‪،‬‬

‫א‬ ‫א‬

‫מ‬

‫‪.‬‬

‫‪98‬‬

‫מ‬

‫______________________________________________________‬

‫‪.‬‬

‫מ‬ ‫א‬

‫א‬

‫‪.‬‬ ‫מ‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬

‫מ‬

‫‪،‬‬

‫א‬ ‫‪−‬‬

‫–‬ ‫‪.‬‬

‫אמ‬ ‫א‬

‫מ‬

‫!‬

‫א‬ ‫!‬

‫א‬ ‫א‬

‫!‬

‫א‬

‫מ‬ ‫!"‬

‫"‬ ‫א‬ ‫א‬ ‫א‬

‫؟‬

‫א‬ ‫מ‬ ‫א‬

‫‪،‬‬

‫‪99‬‬

‫מ‬

‫______________________________________________________‬

‫א‬ ‫א‬

‫‪،‬‬

‫א‬

‫‪،‬‬

‫א‬ ‫א‬ ‫؟‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬

‫מ‬

‫‪.‬‬

‫א‬ ‫!‬ ‫‪.‬‬

‫א‬ ‫א‬

‫‪،‬‬

‫א‬ ‫א‬ ‫א‬

‫אמ‪،‬‬

‫א‬ ‫‪.‬‬

‫א‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬

‫א מ‪،‬‬ ‫אא‬

‫א‬ ‫‪،‬‬

‫א‬ ‫‪.‬‬

‫‪100‬‬

‫מ‬

‫______________________________________________________‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬

‫א‬ ‫‪.‬‬ ‫‪.‬‬

‫א‬ ‫א‬ ‫א‬ ‫א‬

‫א‪.‬‬

‫א‬

‫מ‬

‫א‬ ‫‪.‬‬ ‫א‬

‫א‬ ‫א מא‬ ‫א‬

‫‪.‬‬ ‫‪،‬‬ ‫א‬

‫מ‬

‫א ‪.‬‬

‫א‬

‫א מ‪.‬‬ ‫א‬

‫א‬ ‫א‬

‫‪،‬‬ ‫‪101‬‬

‫מ‬

‫______________________________________________________‬

‫‪،‬‬

‫א‬ ‫א‬ ‫א‬

‫א‬ ‫א‬

‫מ‬ ‫‪.‬א‬

‫א‬ ‫‪،‬‬ ‫‪،‬‬

‫א‬ ‫‪،‬‬ ‫א מ א‬ ‫א‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬ ‫‪،‬‬

‫‪.‬‬ ‫‪،‬‬

‫מ‬

‫‪،‬‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬ ‫מ‬

‫א‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬

‫‪.‬‬

‫א‬ ‫‪،‬‬

‫א‬ ‫‪.‬‬

‫‪102‬‬

‫מ‬

‫______________________________________________________‬

‫א‬

‫‪،‬‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫מ א‬

‫א‬

‫א‬

‫מ‬

‫א א א‬ ‫א ‪.‬‬ ‫‪،‬‬ ‫‪،‬‬

‫א‪،‬‬

‫א‪،‬‬

‫‪،‬‬ ‫‪،‬‬

‫א‪،‬‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א מ‪.‬‬ ‫א‬

‫‪،‬‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫‪،‬‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫‪،‬‬

‫מ‬

‫מ‬

‫מ‬ ‫א‬

‫א‬ ‫א‬ ‫א‬

‫‪،‬‬

‫א‬ ‫‪،‬‬

‫א‬ ‫‪103‬‬

‫מ‬

‫______________________________________________________‬

‫א‬

‫א‬

‫אא‬

‫א‬

‫א‬

‫‪.‬‬

‫מא‬

‫מ‬ ‫א‬

‫‪،‬‬

‫א‬ ‫‪،‬‬

‫א‬ ‫א‬ ‫‪،‬‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬ ‫א‪.‬‬ ‫א‬

‫א‬ ‫א א‬

‫א‬

‫א‬

‫‪،‬‬ ‫‪،‬‬

‫א‬ ‫א‬ ‫א‬

‫‪،‬‬

‫א‬ ‫‪،‬‬

‫א‬ ‫א א‬ ‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫מ‬ ‫א‬

‫‪،‬‬

‫‪104‬‬

‫מ‬

‫______________________________________________________‬

‫א‬

‫א א‬

‫מא‬

‫‪،‬‬

‫‪،‬‬ ‫אא‬

‫מא‬

‫מ‪.‬‬

‫א‬ ‫א‬ ‫א‬ ‫א‬

‫א‬

‫‪،‬‬

‫א‬ ‫א‬

‫‪،‬‬

‫א‬ ‫‪.‬‬ ‫מ‬

‫‪،‬‬

‫א‬ ‫א‬ ‫א‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬

‫א‬ ‫א‬

‫‪،‬‬ ‫‪،‬‬

‫א‬

‫‪105‬‬

‫מ‬

‫______________________________________________________‬

‫א‬ ‫‪،‬‬

‫א‬

‫אא‬ ‫א‬

‫‪،‬‬

‫א‬

‫מ א‬ ‫אא א‬

‫‪،‬‬

‫א‬ ‫א‬

‫‪.‬‬ ‫א‬ ‫א א‬

‫‪.‬‬

‫א‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬ ‫מ‬

‫מ‪،‬‬

‫‪.‬‬

‫‪106‬‬

‫מ‬

‫______________________________________________________‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬ ‫א‬ ‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫‪.‬‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬

‫‪،‬‬

‫א‬ ‫‪،‬‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬ ‫א‬

‫מ‪،‬‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬ ‫‪،‬‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬

‫‪،‬‬ ‫‪107‬‬

‫מ‬

‫______________________________________________________‬

‫א‬

‫א‬

‫אא‬

‫מ‬

‫א‬

‫א‬

‫‪.‬‬

‫א‬

‫‪،‬‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬ ‫אא א‬

‫א‬

‫‪،‬‬ ‫‪،‬‬

‫א מ‪،‬‬ ‫‪،‬‬ ‫א א‬ ‫א‬

‫מ‪،‬‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬

‫‪،‬‬

‫‪،‬‬ ‫‪،‬‬

‫א‬ ‫א‬ ‫א‬

‫‪،‬‬ ‫‪.‬‬

‫‪108‬‬

‫מ‬

‫______________________________________________________‬

‫א‬ ‫א‬

‫אא‬

‫מ‪.‬‬

‫א‬

‫א א ‪.‬‬ ‫מ‬ ‫‪،‬‬

‫א‬ ‫‪،‬‬

‫א‬ ‫א א ‪.‬‬ ‫א‬

‫א‬

‫א‬ ‫א‬

‫א א‬

‫א‬ ‫א‬

‫‪.‬‬

‫؟‬ ‫؟‬

‫א‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫מ؟‬ ‫א‬ ‫א‪..‬‬

‫א‬ ‫א‬

‫‪109‬‬

‫מ‬

‫______________________________________________________‬

‫מ‬ ‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫‪،‬‬

‫‪.‬‬ ‫א‬ ‫א א‬

‫‪.‬‬

‫א‬

‫؟‬

‫א‬ ‫‪!!.‬‬

‫‪،‬א‬

‫א‬ ‫א‬

‫א ‪،‬א‬

‫‪,‬א‬

‫‪,‬א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫מ‬

‫א‬

‫א‬

‫!‬

‫‪,‬‬

‫א‬ ‫‪,‬‬ ‫‪،‬‬

‫א‬ ‫א‬ ‫؟‬ ‫؟‬

‫אא‬

‫‪،‬‬

‫א‬ ‫א‬ ‫א‬

‫"‬

‫"‬ ‫‪110‬‬

‫מ‬

‫______________________________________________________‬

‫א‬

‫א‬ ‫א‬ ‫"‬

‫"‬

‫א‬

‫א א‬

‫א‬

‫‪.‬‬ ‫א‬

‫א‬

‫א‬ ‫א‬ ‫)‬

‫‪.‬‬

‫‪.‬‬ ‫א‬

‫א‬

‫؟؟(‬ ‫"‬

‫"‬

‫"א‬

‫א‬ ‫מ‬

‫"‬

‫א‬ ‫א‬ ‫א‬ ‫א‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬

‫‪.‬‬ ‫א‬

‫מ‬

‫‪.‬‬

‫‪111‬‬

‫מ‬

‫______________________________________________________‬

‫א‬

‫א‬ ‫מ‬ ‫א‬ ‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬ ‫‪.‬‬

‫א‬

‫‪..........‬‬ ‫‪.‬‬

‫א א‬

‫‪.‬‬

‫א‬ ‫א‬ ‫א‬

‫‪.‬‬

‫‪.‬‬ ‫‪.‬‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬

‫א ‪.‬‬ ‫א‬

‫א ‪.‬‬

‫א‬

‫א‬ ‫‪،‬‬

‫א‬ ‫א‬ ‫מ‬

‫מ‬

‫א‬

‫מ‬

‫‪112‬‬

‫מ‬

‫______________________________________________________‬

‫א‬

‫א‬ ‫‪،‬‬ ‫‪،‬‬ ‫א‬

‫‪.‬‬ ‫א‬

‫א‬

‫‪.‬‬ ‫א‬

‫א‬ ‫א‬ ‫א‬

‫א‬

‫מ‬

‫א‬

‫מ‬ ‫א‬

‫מ‬

‫‪.‬‬

‫א‬ ‫א‬ ‫מ‬ ‫א‬

‫א‬

‫‪.‬‬

‫‪.‬‬ ‫‪.‬‬

‫א‬

‫‪.‬‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬

‫)‬

‫(‪.‬‬ ‫א‬

‫א‬ ‫א‬ ‫א‬

‫‪.‬‬

‫א‬ ‫‪.‬‬

‫א‬

‫א‬

‫‪113‬‬

‫מ‬

‫______________________________________________________‬

‫!‬ ‫א‬

‫מא‬ ‫א‬

‫מ‬

‫א א‬

‫‪،‬‬

‫א‬ ‫א‬ ‫א‬

‫א א‪.‬‬ ‫א‬

‫מ‬

‫א‬

‫א‬ ‫מ‪.‬‬ ‫א‬

‫‪،‬‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫‪.‬‬

‫א‬

‫‪،‬‬

‫א‬ ‫א‬ ‫א‬ ‫א‬

‫‪،‬‬ ‫א‬

‫‪.‬‬

‫‪114‬‬

‫מ‬

‫______________________________________________________‬

‫א‬

‫א‬

‫מ‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬

‫‪،‬‬

‫מ‬ ‫א‬

‫‪،‬‬ ‫א‬ ‫א‬

‫מ‬

‫‪.‬‬

‫מ‬

‫א‬ ‫מ‬

‫מ‬

‫מ‬

‫‪،‬‬ ‫‪.‬‬

‫מ‪.‬‬

‫א‬ ‫א‬

‫؟‬

‫א‬ ‫؟‬ ‫א‬

‫מ‬

‫א‬ ‫א‬

‫מ‬

‫מ‪,‬‬

‫؟‬

‫‪115‬‬

‫מ‬

‫______________________________________________________‬

‫א‬ ‫אא‬

‫א מ‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫‪.‬‬

‫א‬ ‫א‬ ‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫‪.‬‬

‫מא‬ ‫א‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬

‫א א‬

‫א‬ ‫א‬ ‫א א‬

‫א א‬

‫א‬

‫‪.‬‬

‫‪،‬‬ ‫א‬

‫א‬ ‫‪،‬‬

‫א‬ ‫א א‬

‫‪،‬‬ ‫‪116‬‬

‫מ‬

‫______________________________________________________‬

‫א‬

‫מ‬

‫‪.‬‬

‫א‬

‫؟‬

‫א‬

‫א‬ ‫א‬

‫!‬ ‫א‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬

‫מא‬

‫מ‬ ‫‪.‬‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬ ‫אא‬

‫א‬

‫א‬

‫מ‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫‪.‬‬

‫א‬

‫‪...................‬‬ ‫‪....................................‬‬ ‫מ‬ ‫מ‬

‫א‬ ‫א‬

‫؟‬ ‫א‬

‫א‬

‫א א ؟‪.‬‬ ‫א‬

‫אא ؟‬

‫‪117‬‬

‫מ‬

‫______________________________________________________‬

‫א‬

‫؟‬

‫א‬ ‫א‬ ‫א מ‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬ ‫‪،‬‬

‫א‬

‫‪،‬‬ ‫מ‬

‫‪،‬‬

‫א‬

‫א‬ ‫א‬ ‫!‬

‫מ‬

‫א‬ ‫א‬

‫אא‬

‫א‬ ‫א‬ ‫‪،‬‬

‫א מ‬ ‫א‬

‫‪118‬‬

‫מ‬

‫______________________________________________________‬

‫מ א‬

‫א‬ ‫א‬

‫א א מ‬

‫א‬

‫א‬

‫מ‬

‫‪.‬‬ ‫א‬ ‫‪،‬‬ ‫‪،‬‬

‫א‬

‫‪،‬‬

‫א‬

‫‪،‬‬

‫א‬ ‫‪،‬‬

‫א‬ ‫א‬

‫מ‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬ ‫א‬

‫‪.‬‬ ‫א א‬

‫א‬ ‫‪.‬‬

‫א‬ ‫א‬

‫‪119‬‬

‫מ‬

‫______________________________________________________‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬ ‫‪.‬‬ ‫‪،‬‬ ‫א‬ ‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫‪،‬‬

‫א‬ ‫א‬ ‫"‬

‫‪.‬‬ ‫"‪.‬‬

‫מ א‬ ‫א‬ ‫מ‬

‫‪.‬‬

‫א‬

‫אא‬

‫א‬ ‫‪،‬‬ ‫א‬ ‫א‬

‫א‬ ‫מ‬ ‫א‬

‫א‬

‫‪120‬‬

‫מ‬

‫______________________________________________________‬

‫מ‬

‫א‬ ‫א‬ ‫א‬

‫א‬ ‫א‬

‫א ‪،‬‬

‫א‬

‫מ‬

‫א‬ ‫מ‬ ‫א‬

‫א‬

‫"‬

‫‪.‬‬

‫"‬ ‫א‬ ‫‪،‬‬

‫אא‬ ‫א‬ ‫"א‬ ‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫‪،‬‬

‫א‬ ‫א‬

‫"‬

‫א‬

‫א‬ ‫א‬ ‫א‬

‫א‬ ‫א‬

‫!!‬

‫‪121‬‬

‫מ‬

‫______________________________________________________‬

‫א‬

‫"‬

‫"‬

‫"‬

‫"‬

‫א‬ ‫‪،‬‬

‫א‬

‫א‬

‫‪،‬‬

‫מ‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫מ‬

‫‪،‬‬

‫א‬

‫‪،‬‬ ‫‪،‬‬

‫מא‬

‫‪،‬‬

‫א‬ ‫א‬ ‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬ ‫‪.‬‬

‫א‬

‫‪،‬‬

‫א‬ ‫א‬

‫‪.‬‬

‫‪122‬‬

‫מ‬

‫______________________________________________________‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬ ‫א‬ ‫א‬

‫א‬ ‫א‬

‫מ‬ ‫א‬ ‫א‬

‫א‬

‫א א‬

‫א‬

‫‪.‬‬ ‫א‬

‫א‬ ‫מ‬

‫א ؟‬ ‫؟‬

‫א‬

‫‪.‬؟‬

‫؟‬ ‫א‬

‫אא‬

‫‪.‬‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫؟‬ ‫؟‬

‫‪123‬‬

‫מ‬

‫______________________________________________________‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א‬

‫א מ‬

‫מ‪.‬‬ ‫א‬

‫א‬ ‫א‬

‫א‬

‫‪.‬‬

‫א‬ ‫מ‬ ‫מא‬

‫א‬

‫!!‬

‫א‬

‫א‬ ‫؟‬

‫א‬

‫א‬

‫מ‬

‫‪،‬‬ ‫מ‬

‫א‬

‫‪124‬‬

‫מ‬

‫______________________________________________________‬

‫א‬ ‫א‬ ‫מ‬

‫!‬

‫‪125‬‬