Page 1

„Atunci s-a apropiat Ilie Proorocul de popor şi a zis: Până când veţi şchiopăta de amândouă picioarele? Dacă Domnul este Dumnezeu, urmaţi Lui!” (III Regi 18, 21)

septembrie–octombrie 2013

foaie pentru întărire sufletească, atitudini şi comunicări

Anul XV, nr. 5 (113)

Cei 7 (şi 18) ani de acasă. Educaţia copiilor în familie I. În loc de introducere: De ce cântă privighetoarea? Între‑

barea poate părea banală, soră bună cu altele similare: de ce înoată peştii? de ce aleargă iepurii? de ce pasc oile? etc. Cântecul privighe‑ torii l‑a preocupat însă pe un ornitolog pasionat, dintr-un motiv aparte. A observat, ani în şir, că masculul de privighetoare cântă zi şi noapte, aproape fără încetare, timp de trei săptămâni, îndată ce ies puii din ouă. El cântă, desigur, şi în alte perioade, dar în aces‑ te zile şi nopţi „exersează” cele mai frumoase triluri, care încântă auzul nostru şi care au inspirat mari artişti, compozitori, poeţi ş.a. Ca să afle răspunsul acestui efort special, într-un an ornitologului i-a venit ideea să ia dintr-un cuib trei dintre puişorii masculi, abia ieşiţi din ouă, şi să-i plaseze într-o colivie din casa lui, spre a le studia îndeaproape comportamentul. I-a ţinut trei săptămâni şi i-a hrănit atent cu ce ştia el că i-ar fi hrănit şi părinţii lor. După cele trei săptămâni i-a dus în cuib şi i-a urmărit, apoi, să audă cum cân‑ tă. A rămas consternat că, în loc de minunatele triluri, aude sunete stridente şi înfricoşătoare, care, mai apoi, au speriat toate femelele din jurul lor, îndepărtându‑le… Acum a înţeles ornitologul: tatăl puilor cântă asiduu în primele trei săptămâni, pentru că el ştie că acesta-i timpul în care le poate implanta în creier cunoştinţele ne‑ cesare pentru a cânta frumos. Exemplul privighetorii este foarte bun pentru a înţelege, astfel, cât este de important ca şi în familie părinţii să le dea copiilor educaţia necesară la timp şi să le imprime de la bun început frumuseţile trăsăturilor de caracter. II. Tema catehezei de faţă: importanţa educaţiei creştine a copiilor în familie. III. Tratarea vizează următoarele: semnificaţia cuvântului „educaţie”; începutul educaţiei copilului; elementele de bază ale educaţiei creştine; cei 7 şi 18 ani de acasă. – Este instructiv să observăm că termenul „educaţie” provine din latinescul „educatio”, care înseamnă „educaţie, creştere, purtare de grijă” (subl. n.), având corespondent în verbul „educo, -ere, (continuare în pagina 2)

Stadiul lucrărilor de consolidare Şantierul de consolidare a bisericii noastre a continuat şi în această vară. A fost finalizată curăţarea zidurilor exterioare ale bisericii, prin înlăturarea tencuielii şi a zidăriei deteriorate. Zidăria de‑ teriorată a fost refăcută cu cărămidă de epocă, iar acolo unde au existat fisuri, s-a injectat o soluţie specială de ancorare, cu ciment Pagel. În partea de sus a zidurilor, de-a lungul întregului perime‑ tru al bisericii, s-au refăcut zidăria şi cornişa pe o înălţime de 60 cm. În partea superioară a fost turnată centura perimetrală de beton armat (15 mc), care are o lăţime de 90 cm şi o înălţime de 25 cm. Ea este ancorată de zid cu dornuri din oţel beton de diametru 16 mm şi lungime de 180 cm. Decopertarea turlei mari, construită în anul 1932, din că‑ rămidă cu goluri, a scos la iveală structura de rezistenţă a aces‑ teia, constituită din două inele de beton armat: unul în partea inferioară, foarte gros (60 x 60 cm), iar altul la cornişă, mult mai subţire (30 x 30 cm). (continuare în pagina 4)


2 duxi, ductum” - a creşte, a scoate (din), a face să iasă, a da la iveală, a înălţa. La rândul său, „educo” (compus din prep. „e” şi vb. „duco”), înseamnă, între altele, a scoate din, înţelegând prin aceasta că prin educaţie omul este scos din starea vegetativă, simplu-biologică, şi condus pe cărările ştiinţei şi ale bunelor purtări. Sau, după cum excelent se exprimă un tratat modern de Pedagogie: „A scoate individul din starea de natură şi a-l introduce în starea de cultură” (I. Nicola, Pedagogie generală, Bucureşti, 1996, p. 42); - Când începe educaţia religioasă a copilului? Analizând temeinic lucrurile, vom realiza că nu din clipa naşterii, cum am fi tentaţi să credem la o primă reflecţie, ci din clipa conceperii. Desigur, la acest punct problemele necesită o anume nuanţare. Potrivit informaţiei părintelui John Breck (Darul sacru al vieţii, trad. PS. Dr. Irineu Pop Bistriţeanu, Cluj Napoca 2001, p. 329), „ştiinţa embriologiei a arătat că fertilizarea, adică unirea nucleului spermatozoidului cu nucleul ovulului, necesită 36 de ore pentru finalizare”. Aşadar, o zi şi jumătate. Acesta este momentul când prinde viaţă o nouă fiinţă umană, având în sâmbure toate caracteristicile psiho-fizice, având nevoie, totodată, atât de hrană, cât şi de educaţie. Să nu ni se pară exagerată afirmaţia. Iar educaţia, sub toate formele (inclusiv cea religioasă), se transmite fătului prin intermediul mamei. Într-un fel se va dezvolta pruncul în pântecele unei mame care merge la biserică, se spovedeşte, îşi face rugăciunile acasă, vieţuind într-o atmosferă creştinească etc., în cu totul altul cel al cărui purtătoare nu vrea să ştie de cele sfinte, fumează, frecventează barurile, ascultă muzică deşănţată, sau face altceva şi mai rău. În acelaşi context, într-un fel fătul al cărui mamă este ocrotită de un tată credincios, în altfel cel supus, o dată cu mama, maltratărilor unui tată denaturat... - Elementele de bază ale educaţiei creştine ale pruncului sunt pre‑ luate „din mers” de la părinţi şi bunici. Practic, copiilor le sunt „implantate” bunele deprinderi, cu timp şi fără timp. Desigur, până vor învăţa să se închine şi să se roage singuri, părinţii, dimpreună cu bunicii, fraţii mai mari, alţi membri ai casei ş.a. vor face sem‑ nul Sfintei Cruci peste feţele lor, vor închina aşternutul înainte de culcare şi vor face rugăciunile rânduite. La aşezarea şi ridicarea de la masă, de asemenea. Pruncii vor fi duşi la biserică şi împărtăşiţi periodic, iar de la 6-7 ani vor fi încredinţaţi unui duhovnic pen‑ tru spovedanie. Pe cât se poate, e bine să fie obişnuiţi cu slujbele bisericii, îndeosebi cu Sfânta Liturghie, de la care să nu lipsească decât din motive reale de „forţă majoră”. Toate aceste lucruri sunt arhicunoscute, desigur, numai că ele trebuie traduse în faptă, altfel se rămâne la nivel de teorie… - Împlinirea celor 7 ani „de acasă” nu înseamnă finalul educaţiei în familie, ci un „prag”: practic, până la vârsta majoratului copiii/ adolescenţii se află în răspunderea părinţilor. În această perioadă, o dată cu bunele deprinderi pe linia credinţei, copiii trebuie să-şi însuşească dragostea de muncă, atât în şcoală, cât şi pe linie gospo‑ dărească. „Spune-mi ce munceşti, ca să-ţi spun cine eşti!” – pleda odinioară Simion Mehedinţi (Altă creştere. Şcoala Muncii” – carte apărută în 10 ediţii până acum). De mare importanţă pentru for‑ marea caracterului este anturajul: calitatea prietenilor de joacă, de la diferite acţiuni, excursii etc. Aici vigilenţa părinţilor trebuie să fie maximă! Iar paza cea mai bună este legătura strânsă cu duhov‑ nicul, a copilului/tânărului, se înţelege, dar şi a părinţilor. Este de mare utilitate ca părinţii să se consulte periodic cu învăţătoarea, di‑ rigintele şi alţi profesori în şcoală. Copilul se va simţi supravegheat, controlat, urmărit, desigur, dar îşi va da seama curând că, de fapt,

a fost ocrotit, ca să nu lipsească de la ore, să nu intre în anturaje rele etc. La fel de bine este să aibă convorbiri şi cu duhovnicul copilului. Părintele duhovnic nu va divulga, desigur, nimic din Tai‑ na Spovedaniei, dar le poate sugera părinţilor anumite direcţii sau maniere de educaţie, mai ales pentru cultivarea unei vieţi de familie armonioase. IV. Recapitulăm (şi fixăm) noţiunile „cheie”: educaţie la timp, ocrotirea mamei însărcinate, deprinderi creştine, dragoste pentru muncă şi credinţă, duhovnic. V. Asociem formarea caracterului moral-creştin al copiilor de către părinţi (şi educatori, în general) cu grija şi efortul unui sculp‑ tor priceput şi conştiincios de a imprima operelor sale cele mai frumoase trăsături. Practic, cuvântul „caracter” vine din greces‑ cul „haracter”, care înseamnă adâncitură, sculptură, dăltuire, adică pecetea pe care o imprimă artistul materiei (lemn, piatră, os, metal etc.). Transpus în sfera Pedagogiei, înţelesul termenului „caracter” reprezintă acele trăsături morale pe care educatorul le dăltuieşte şi le imprimă în sufletul copiilor. VI. Generalizând importanţa educaţiei creştine oferite la timp copiilor, apelăm la diagnosticarea deosebit de sugestivă făcută de Sf. Ioan Gură de Aur (parafrazăm): Sufletul copilului este ca o cetate împrejmuită cu un zid ce are cinci porţi: limba, auzul, mirosul, văzul, pipăitul… Dacă sunt bine păzite şi bine întrebuinţate, cetatea este apărată şi va dăinui; dacă nu, cetatea va fi cucerită de vrăjmaşi, fiind sortită pieirii! (Despre creşterea copiilor…, pp. 401-418). VII. Aplicarea celor prezentate până aici, dar şi a învăţături‑ lor care mai pot fi desprinse din sursele bibliografice indicate la final, trebuie să nu piardă din vedere că educaţia copiilor nu o fac doar părinţii, ca educatori pământeşti, ci Dumnezeu Însuşi. De fapt, El, în primul rând. Ca orice operă temeinică, educaţia este un act sinergic (împreună-lucrare) a omului cu Dumnezeu. De aceea, să nu uităm a-I lăsa partea Lui de lucru, practic a ne ruga mereu ca El să dăltuiască în sufletele lor pecetea celor mai nobile şi frumoase trăsături de caracter. Zilnic, deci, să rostim această rugăciune, pentru copiii noştri: Doamne, Dumnezeul nostru, Cela ce cu înţelepciunea Ta ai zidit pe om şi ai suflat în faţa lui suflarea de viaţă şi, binecuvântându-l, ai zis: Creşteţi şi va înmulţiţi şi umpleţi pământul, iar la Cana Galileei, prin Unul-Născut Fiul Tău, ai binecuvântat nunta şi naşterea de fii, cu multă umilinţă rog marea Ta bunătate ca neîncetat să reverşi harul Tău şi să te milostiveşti asupra copiilor mei, pe care ai binevoit să mi-i dăruieşti. Umple-i de înţelepciune şi pricepere. Îndreaptă paşii lor pe căile omeniei, ale dreptăţii, ale dragostei de oameni şi ale bunei-cuviinţe. Ajută-mi a cultiva în ei bunătatea şi a-i face folositori loruşi şi obştii în mijlocul căreia trăiesc. Da-le lor comorile cereşti ale virtuţii, care nu pier niciodată. Nu cer pentru ei, Doamne, bogăţii pământeşti, ci te rog dă-le un trup sănătos şi iubitor de osteneală, precum şi suflet luminat şi râvnitor spre tot binele, ca să ajungă buni fii ai Sfintei noastre Biserici şi ai Ţării, ca de-a pururi să binecuvânteze numele Tău. Amin. Pr. Vasile GORDON

Câteva repere bibliografice: Sf. Ioan Gură de Aur, Despre creşterea copiilor, Edit. IBMBOR, Bucureşti, 2001 John Breck, Darul sacru al vieţii, trad. PS. Dr. Irineu Bistriţeanu, Cluj Napoca, 2001 Ion Nicola, Domnica Farcaş, Pedagogie generală, Bucureşti, 1996


3

Plecarea la cele veşnice a unui enoriaş drag

„Fericiţi cei morţi, cei ce de acum mor întru Domnul!... Odihnească-se de ostenelile lor, căci faptele lor vin cu ei” (Apocalipsă 14, 13). Moartea este o încercare mare pentru fiecare dintre noi. Ne este greu să suportăm durerea despărţirii de cei apropiaţi ai noştri, rude şi prieteni, de universul nostru familiar, de tot ce avem, de lucrurile pe care obişnuim să le facem. Ne încearcă teama de cum vom muri, teama de necunoscut, dar ne întăreşte biruinţa lui Hristos asupra morţii, înfrângerea morţii şi a stricăciunii ca fenomene fizice. Dacă în Vechiul Testament, se puteau auzi cuvinte de genul: „oare morţilor vei face minuni, sau cei morţi se vor scula şi Te vor lăuda pe Tine?” (Psalmul 87, 11), deci un motiv de tristeţe pentru moartea cuiva, în Noul Testament avem încredinţarea că cei morţi în Domnul, adică creştineşte,

sunt fericiţi. Mântuitorul Iisus Hristos ne spune clar: „Cel ce ascultă cuvântul Meu şi crede în cel ce M-a trimis are viaţă veşnică şi la judecată nu va veni, ci s-a mutat din moarte la viaţă” (Ioan 5, 24). Aşadar moartea este de fapt mutare, iar dincolo ne însoţesc faptele noastre bune aducătoare de odihnă binemeritată pentru cei ce au ostenit cu râvnă, după cuvântul lui Iisus: „Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi!” (Matei 11, 28). Parohia noastră a pierdut de curând un om drag nouă şi familiei sale: domnul Mihai Marinescu. Miercuri 28 august, părinţii Silviu, Vasile şi Emanoil, împreună cu cei care l-au cunoscut şi iubit, neam rugat în biserică pentru odihna sa şi am rostit din tot sufletul cuvintele „Dumnezeu să-l ierte”. A fost un model de soţ şi tată, un om cu bun simţ, care postea, se ruga, frecventa slujbele bisericii, dând dovadă de amabilitate şi solicitudine. În ultimii ani de zile, Dumnezeu i-a

vorbit prin intermediul suferinţei. Ea face parte din condiţia umană, dar ne putem salva dacă Îl simţim pe Dumnezeu în apropiere. Aşadar boala poate fi un prilej de mântuire şi cine rabdă devine asemenea unui mucenic. Prin suferinţa sa, domnul Mihai s-a împăcat cu Dumnezeu. Graţie credinţei sale în Dumnezeu, suferinţa nu i-a generat ură sau mânie, dimpotrivă, l-a întărit sufleteşte. De fiecare dată când mergeam să-l spovedesc şi să-l împărtăşesc, chipul i se lumina pentru că ne revedeam, dar mai ales pentru că urma să-L primească pe Hristos. Teama de ce urma să se întâmple nu s-a transformat în disperare şi deznădejde, ci prin credinţă, în bucuria întâlnirii cu Dumnezeu. Vidul şi imobilitatea fizică pe care le-a creat suferinţa au fost umplute de prezenţa celor care l-au încojurat: doamna Mariana, soţie care i-a fost alături cu un devotament rar întâlnit astăzi, timp de aproape 60 de ani, şi fiica sa, Alina. Prin înţelegerea şi sprijinul celor două fiinţe mult iubite şi iubitoare a putut să accepte mai uşor suferinţa şi, implict, sfârşitul cu încredere în Dumnezeu şi în învierea sa spirituală. Era conştient de dependenţa sa de Dumnezeu şi de cei dragi; această conştiinţă l-a făcut liber şi deschis faţă de cei prin care i-a venit şi sentimentul de siguranţă. Nu există dificultate pe care iubirea să nu o învingă, nu există boală pe care iubirea să nu o vindece, nu există păcat pe care iubirea să nu îl absolve, mai ales dacă este necondiţionată. Credinţa şi nădejedea în Dumnezeu, însoţite de dragostea celor din jur, l-au ajutat pe domnul Mihai să treacă cu demnitate în lumea veşniciei. Sufletul său călătoreşte acum spre sălaşurile cereşti, iar la 40 de zile, după mărturia Sfinţilor Părinţi, va fi judecata particulară, adică personală. În acest timp, avem datoria să ne rugăm fiebinte pentru sufletul său, iar durerea cea mai mare a despărţirii pe care o resimt cel mai mult soţia şi fiica să fie o mărturisire a reîntâlnirii cu el. Pentru aceasta este nevoie ca să vieţuim în aşa fel încât Dumnezeu să ne găsească vrednici de o astfel de reîntâlnire, cu el şi cu ceilalţi dragi ai noştri plecaţi în veşnicie. Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească! Pr. Emanoil BĂBUŞ


4

Stadiul lucrărilor de consolidare

Din păcate, între aceste două centuri nu există niciun fel de legătură din beton armat, fapt care creează probleme pentru consolidarea ei. În prezent, echipa dlui Prof. Mircea Crişan caută soluţiile de consolidare a turlei, care pot merge până la demontarea ei şi reconstruirea, din ma‑ teriale mai uşoare şi mai sigure. În interiorul bisericii, continuă con­ solidarea stâlpilor de lemn. Au fost în‑


5 lăturate stranele din partea nordică, pentru a fi construită centura de beton armat şi sub stâlpii din această zonă. Pentru toate aceste operaţiuni, a fost necesară efectuarea unei cercetări ar‑ heologice, destul de costisitoare, care a presupus săparea unor casete în partea centrală. Echipa dlui Prof. Gheorghe Mănucu-Adameşteanu a efectuat cerce‑ tarea, scoţând la iveală mai multe vestigii dintr-o construcţie anterioară prezentei biserici, care se presupune că provin de la vechea biserică, despre care se credea că a fost construită din lemn. Rezultatul final al cercetării ne va oferi un răspuns clar referitor la felul în care arăta Dealul Gorganilor în perioada anterioară seco‑ lului al XIX‑lea. În perioada iulie – august 2013, au fost iniţiate şi efectuate studii prelimina‑ re elaborării unei metode de consolidare a stâlpilor de lemn aflaţi în interior. Au fost prelevate probe de lemn şi s-a iniţiat procedura de monitorizare a umidităţii lemnului şi a parametrilor de mediu. Rezultatele au pus în evidenţă existen‑ ţa unor condiţii de mediu favorabile întreţinerii atacului biologic, care a fost confirmat de probele prelevate. Aceste studii au fost necesare pentru stabilirea măsurilor de decontaminare şi prezer‑ vare a lemnului, înaintea lucrărilor de consolidare.


6 În perioada următoare, toţi stâlpii vor fi scanaţi cu un aparat special (to‑ mograf ), care va identifica starea fitosa‑ nitară şi de conservare a lemnului. Vor fi sterilizaţi cu microunde sau cu radia‑ ţii (UV). După sterilizare, în funcţie de rezultatul radiografierii lemnului, se va propune soluţia de consolidare, prin in‑ jectare unor răşini speciale. Nădăjduim, cu ajutorul Dom­nului, că lucrările vor continua la fel de efici‑ ent, astfel încât în cel mai scurt timp să fie finalizată consolidarea stâlpilor de lemn, fără de care nu este posibilă înce‑ perea montării noului acoperiş. pr. Silviu TUDOSE


7

În dialog cu enoriaşii parohiei noastre

Interviu cu doamna preoteasă Aniela Creţu Puţini dintre credincioşii bisericii noastre ştiu faptul că doamna preoteasă Aniela Creţu activează, ca diplomat, în cadrul Ministerului Afacerilor Externe. Despre această profesie deosebită, cât şi despre multe alte aspecte importante din viaţa doamnei preotese vom vorbi în interviul din acest număr.

Doamnă preoteasă, puteţi, pentru început, să ne povestiţi câte ceva despre locurile de baştină şi despre perioada de pregătire profesională?

M-am născut într-o veche comună podgoreană aflată în apropiere de Focşani, Tâmboieşti, care îşi găseşte originile docu‑ mentare în jurul anului 1580. Viaţa ţăra‑ nilor din satul natal a rămas marcată de tăvălugul istoriei, mărturie stând şi astăzi parcelele de vie care se identifică cu nume‑ le boierilor proprietari pe aceste meleaguri (stolnicul Costache Suţu, boierul Robescu sau Alexandro Pllagino, rudă a domnito‑ rului Barbu Ştirbei), istorie vie pe care o cunoşteam chiar şi noi copiii de o şchioapă din poveştile bunicilor. Şcoala primară şi gimnazială în satul na‑ tal (unde i-am avut dascăli, printre alţii, pe părinţii şi naşii mei) a fost urmată de studi‑ ile liceale la Colegiul Naţional, „B.P. Haş‑ deu” din Buzău, la specializarea filologielimbi străine. Păstrez vie amintirea anilor de liceu, când depărtarea de lumea aşezată de acasă din satul natal, de părinţi şi mai ales de bunica din partea tatălui, Dumitra, dar şi regimul destul de sever impus de condi‑ ţiile din internatul liceului în care am locu‑ it o perioadă au reprezentat, fără îndoială, etapa maturizării mele. Am urmat apoi stu‑ diile Academiei de Studii Economice din Bucureşti, Facultatea de Relaţii Economice Internaţionale, şi, în paralel, Facultatea de Ştiinţe Politice din cadrul SNSPA Bucu‑ reşti. În anul 2002 am plecat la Strasbourg, în Franţa, unde soţul meu făcea deja studii doctorale. Acolo am urmat un masterat în istoria relaţiilor internaţionale, la Institutul de Înalte Studii Europene, şi apoi studii doctorale până în anul 2006, când am re‑ venit în ţară pentru a începe activitatea, ca diplomat, la Ministerul Afacerilor Externe, pe problematică europeană.

Aveţi o profesie mai rar întâlnită şi care, cel puţin la prima vedere, pare mai puţin obişnuită, în asociere cu statutul dvs. de soţie de preot. Cum vedeţi relaţia dintre cele două laturi ale vieţii dumneavoastră?

Glumind, un poet român al secolului al XX-lea spunea că „un diplomat este un om care îţi vinde un bilet de vilegiatură în infern la preţul unuia de paradis”. Dinco‑ lo de astfel de definiţii uşor ironice, este o meserie obişnuită, fără accente spec­ taculoase, a cărei consistenţă este dată de răbdare, toleranţă şi perseverenţă. Ca şi în multe aspecte al vieţii personale, contează foarte mult felul în care se comunică şi se relaţionează, gesturile şi cuvintele elegante şi politicoase, rostite chiar şi atunci când vorbim de diferenţe ireconciliabile, pu‑ tând conduce la deschidere şi înţelegere. Uneori primesc lecţii preţioase în urma experienţelor profesionale şi mă străduiesc (nu ştiu însă în ce măsură şi reuşesc), să le folosesc şi în viaţa personală. Faceţi parte de câţiva ani deja din familia parohiei Sf. Ilie-Gorgani. Ce ne puteţi spune despre parcursul dumneavoastră în apropiere de Biserică şi despre experienţa integrării în comunitatea de la Gorgani?

Ca în cazul multor copii, primele ru‑ găciuni şi participări la slujbe le datorez bunicilor mei pe linie paternă. Este, cred, cel mai mare dar pentru care mulţi dintre noi păstrăm o amintire nepreţuită buni‑ cilor noştri. Anii adolescenţei au deschis calea unor întrebări fireşti despre relaţia cu Dumnezeu, urmaţi de perioada studenţiei în care am descoperit treptat frumuseţea

şi profunzimea Sf. Liturghii şi viaţa unor sfinţi, precum Sf. Nectarie de Eghina şi Sf. Calinic de la Cernica. Fără îndoială, însă, că amintirea celor aproape patru ani pe care i-am petrecut, împreună cu soţul meu, la Parohia de la Offenburg, Germa‑ nia, unde am învăţat să cânt la strană şi să pregătesc biserica, unde eram nelipsiţi din viaţa oamenilor din parohie (o comunitate mică, de câteva zeci de familii), îmi este cea mai apropiată de suflet. După experi‑ enţa din Germania, unde am fost încon‑ juraţi cu multă dragoste şi grijă, nu pot ascunde faptul că am avut emoţii în mo‑ mentul venirii la Gorgani, neştiind dacă într-o parohie incomparabil mai mare puteam să îmi găsesc locul şi să fiu privită „de-a casei”, ca orice alt credincios şi fără un tratament privilegiat. Am apreciat întâi de toate firescul şi naturaleţea cu care am fost primită de părinţii slujitori, de doam‑ nele preotese, doamna Gordon, doamna Băbuş şi Laura, de credincioşii pe care am ajuns să îi cunosc treptat, inclusiv datori‑ tă fiicei mele mari, Ioana, care are mulţi prieteni între copiii prezenţi la biserică duminică de duminică. Am simţit puterea rugăciunii colective atât în momentele de încercare, cât şi în cele de bucurie pe care le-am împărtăşit cu toţi aceştia. Cele două fetiţe ale dvs. şi ale părintelui Vasile, Ioana-Alexandra şi Ilinca, fac şi ele parte deja din familia noastră. Inclusiv din postura de mamă, cum vedeţi viitorul copiilor noştri şi ce puteţi împărtăşi credincioşilor care au copii de aceeaşi vârstă cu ai dumneavoastră?

Sigur, Ioana (5 ani) şi Ilinca (7 luni) sunt încă mici şi este greu să mă gândesc de pe acum ce le va rezerva viitorul. Sper că vom reuşi să traversăm mai repede pe‑ rioada aceasta de vulnerabilitate, în care avem libertatea, dar nu şi înţelepciunea de a alege, şi că vom şti să ne ajutăm copiii, după cum rostim şi în rugăciunea părinţi‑ lor pentru copii, „să cunoască şi să voiască binele”. Îmi doresc să avem copii înţelepţi care să devină apoi oameni frumoşi.  Interviu realizat de Constantin GORDON


8 PROGRAMUL LITURGIC AL LUNII septembrie

PROGRAMUL LITURGIC AL LUNII octombrie

† Duminică, 1 sept.: h. 8.30–12.00: Utrenia şi Sf. Liturghie • Miercuri, 4 sept., h. 17.30: Slujba sfinţirii apei; h. 18.30: dialoguri catehetice • Vineri, 6 sept., h. 17.30: Acatistul Maicii Domnului şi spovedanii • Sâmbătă, 7 sept., h. 9.00: Sf. Liturghie şi parastase; h. 18.00: Vecernie cu Litie

• Miercuri, 2 oct., h. 17.30: Slujba sfinţirii apei; h. 18.30: dialoguri catehetice • Vineri, 4 oct., h. 17.30: Slujba Acatistului şi spovedanii • Sâmbătă, 5 oct., h. 9.00: Sfânta Liturghie şi parastase; h. 18.00: Vecernie

† Duminică, 8 sept., Naşterea Maicii Domnului: h. 8.30–12.00: Utrenia şi Sf. Liturghie • Miercuri, 11 sept., h. 17.30: Vecernie; h. 18.30: dialoguri catehetice • Vineri, 13 sept., h. 17.30: Vecernie Mare cu Litie şi spovedanii † Sâmbătă, 14 sept., Înălţarea Sfintei Cruci, h. 8.30‑12.00: Utrenia, Sf. Liturghie şi parastase (zi de post) † Duminică, 15 sept.: h. 8.30–12.00: Utrenia şi Sf. Liturghie • Miercuri, 18 sept., h. 17.30: Vecernie; h. 18.30: dialoguri catehetice • Vineri, 20 sept., h. 17.30: Acatistul Sfintei Cruci şi spovedanii • Sâmbătă, 21 sept., h. 9.00: Sf. Liturghie şi parastase; h. 18.00: Vecernie † Duminică, 22 sept.: h. 8.30–12.00: Utrenia şi Sf. Liturghie • Miercuri, 25 sept., h. 17.30: Slujba sfințirii icoanelor; h. 18.30: dialoguri catehetice • Vineri, 27 sept., h. 17.30: Taina Sf. Maslu şi spovedanii • Sâmbătă, 28 sept., h. 9.00: Sf. Liturghie şi parastase; h. 18.00: Vecernie † Duminică, 29 sept.: h. 8.30–12.00: Utrenia şi Sf. Liturghie

† Duminică, 6 oct.: h. 8.30–12.00: Utrenia şi Sf. Liturghie • Miercuri, 9 oct., h. 17.30: Vecernie; h. 18.30: dialoguri catehetice • Vineri, 11 oct., h. 17.30: Slujba Acatistului şi spovedanii • Sâmbătă, 12 oct., h. 9.00: Sf. Liturghie şi parastase; h. 18.00: Vecernie † Duminică, 13 oct., h. 8.30–12.00: Utrenia şi Sf. Liturghie; h. 18.00: Vecernie cu Litie † Luni, 14 oct., Sf. Cuv. Parascheva, h. 8.30–12.00: Utrenia, Sf. Liturghie şi parastase • Miercuri, 16 oct., h. 17.30: Vecernie; h. 18.30: dialoguri catehetice • Vineri, 18 oct., h. 17.30: Slujba Acatistului şi spovedanii • Sâmbătă, 19 oct., h. 9.00: Sf. Liturghie şi parastase; h. 18.00: Vecernie † Duminică, 20 oct., h. 8.30–12.00: Utrenia şi Sf. Liturghie • Miercuri, 23 oct., h. 17.30: Vecernie; h. 18.30: dialoguri catehetice • Vineri, 25 oct., h. 17.30: Vecernie cu Litie † Sâmbătă, 26 oct., Sf. Mare Mc. Dimitrie, Izvorâtorul de Mir: h. 8.30–12.00: Utrenia, Sf. Liturghie şi parastase; h. 18.00: Vecernie cu Litie † Duminică, 27 oct., Sf. Cuv. Dimitrie Cel Nou: h. 8.30–12.00: Utrenia şi Sf. Liturghie • Miercuri, 30 oct., h. 17.30: Slujba sfinţirii icoanelor; h. 18.30: dialoguri catehetice • Vineri, 1 nov., h. 17.30: Taina Sf. Maslu şi spovedanii

Redacţia: Redactor onorific: Răzvan Bucuroiu. Redactor: Constantin Gordon. DTP: Larisa Barbu Membri şi contacte: pr. paroh Silviu Tudose: tel. 021.315.54.99; e‑mail: pr.silviutudose@yahoo.com; pr. Vasile Gordon: tel. 021.315.21.42; e‑mail: pr.gordon@yahoo.com; pr. Emanoil Băbuş: tel.: 0742.013.345; e‑mail: emil_babus@yahoo.com; Pr. Vasile Creţu 0751.071.546; cretu.vasile@gmail.com; Constantin Gordon: tel. 0730.560.995; e‑mail: constantingordon@yahoo.com Sediul redacţiei: Str. Silfidelor nr. 5, sector 5, Bucureşti. Adresă web: www.sfiliegorgani.ro

Buletin parohial 113  
Read more
Read more
Similar to
Popular now
Just for you