Page 1

„Atunci s‑a apropiat Ilie Proorocul de popor şi a zis: Până când veţi şchiopăta de amândouă picioarele? Dacă Domnul este Dumnezeu, urmaţi Lui!” (III Regi 18, 21)

august-septembrie 2015

foaie pentru întărire sufletească, atitudini şi comunicări

Anul XVI, nr. 7 (123)

Hramul bisericii Sfântul Ilie – Gorgani

D

in anul 1815, parohia noastră și-a sărbătorit an de an ocrotitorul, pe Sfântul Ilie-Tesviteanul. La 200 de ani de la prima sfințire a bisericii, ziua de 20 iulie a fost un moment de bucurie pentru întreaga noastră comunitate. Începând cu slujba Vecerniei și a Paraclisului sfântului prooroc, săvârșite în ajunul hramului, și continuând cu slujba Utreniei și a Sfintei Liturghii, soborul de preoți și credincioși au adus rugăciuni și mulțumiri lui Dumnezeu, Care ne-a revărsat prin ocrotitorul parohiei noastre mulțime de bunătăți și milostiviri. Mulțumim în mod deosebit părintelui Mihai Marian și părintelui Vasile Cătălin Tudora care s-au adăugat în slujire comunității de la Gorgani. Amintim, fie şi în puţine cuvinte, că părintele Mihai Marian este paroh al Paraclisului Sfântului Grigorie Palama din Politehnică şi lector la disciplina Liturgică, la Facultatea de Teologie din Bucureşti; părintele Vasile Cătălin Tudora, care a rostit

şi predica zilei, este paroh la Biserica Sfântului Ioan Botezătorul, Mitropolia Denver, din Texas (SUA). Apostolul de la Sfânta Liturghie a fost citit de profesorul Emilian Popescu, membru de onoare al Academiei Române, care, la venerabila vârstă de 87 de ani, dispune de o voce foarte frumoasă. De asemenea, mulțumim grupului psaltic „Nectarie Protopsaltul”, condus

de Sabin Preda, lector la disciplina Noul Testament la Facultatea de Teologie din Bucureşti, care a înfrumusețat cântarea de strană la acest eveniment. Alese mulțumiri și tuturor enoriașilor parohiei noastre care au contribuit, prin rugăciuni, daruri și osteneli, la desfășurarea cu bună cuviință a programului liturgic dedicat pomenirii Sfântului Ilie.


2

CUMPĂTAREA şi câteva dintre binefacerile ei: echilibru, dreaptă măsură, stăpânire de sine Virtuţi cardinale. Învăţătura noastră de

credinţă numeşte „cardinale” următoarele patru virtuţi: înţelepciunea, dreptatea, curajul şi cumpătarea. Se numesc „cardinale” de la termenul latin „cardo” – ţâţână, balama, punct esenţial (cardinal). Dacă o balama este extrem de importantă pentru buna funcţionare a uşii, cu atât mai mult aceste virtuţi, pentru conduita omului, în general, şi a creştinului, în special. De aceea, ele se mai numesc şi virtuţi „de căpetenie” sau „capitale”. Catehismul ortodox le numeşte de-a dreptul „morale”, spre a le deosebi de cele „teologice” prin excelenţă (credinţa, nădejdea şi dragostea). De ce am ales să vorbim despre cumpătare? Pentru că, aşa cum vom încerca

să arătăm în cele ce urmează, fără virtutea cumpătării viaţa omului este expusă unor mari pericole, boli, suferinţe, căderi etc. Pentru el şi pentru cei din jurul său. În schimb, preocuparea pentru un stil de viaţă cumpătat aduce nenumărate binefaceri şi bucurii, şi pentru el, şi pentru cei de-aproape ai lui. Binefaceri sufleteşti şi trupeşti, deopotrivă. În acest sens socotim ilustrativ proverbul: cel mai bun doctor pentru om este cumpătarea. Ce este cumpătarea şi cum poate fi dobândită? Definiţiile cumpătării deferă în

funcţie de sursă, dar şi de ţinta vizată. Astfel, Dex-ul focalizează înţelesul mai mult spre cele materiale, trupeşti: măsură, moderaţie la mâncare şi la băutură. Admite şi sinonimul „sobrietate”, care poate ţinti întrucâtva şi comportamentul sufletesc. Învăţătura de credinţă ortodoxă vine însă cu anumite nuanţe speciale, care indică sensul creştin al cumpătării: virtutea prin care credinciosul pune cuvenita măsură în toate faptele vieţii: în mâncare, băutură, îmbrăcăminte, în vorbe şi în toată purtarea sa. De mare ajutor pentru înţelesul şi semnificaţiile cumpătării sunt cuvintele şi expresiile sinonime: echilibru, măsură, înfrânare, stăpânire de sine, dreaptă judecată (socotinţă), chibzuială, sobrietate, moderaţie, tact… După cum şi antonimele (cuvinte opuse cumpătării, care sunt, de fapt, păcate): necumpătare, lăcomie, desfrânare, nesăbuire, nechibzuială, lipsă de echilibru, de chibzuială, de măsură etc. Iată că în ambele definiţii, precum şi în rândul sinonimelor şi al antonimelor apare

cuvântul cheie „măsură”, fapt care ne sugerează calea comportamentului cumpănit, de mijloc, ferit de extreme. Însuşi cuvântul „cumpătare”, de origine latină, are acest sens al echilibrului, al întâlnirii/intersectării armonioase dintre fapte, vorbe, simţăminte: „s.n. cumpitum / vb. competo” (cum + peto) înseamnă intersectare, întâlnire / a se întâlni în acelaşi punct (vezi Dict. Le Gaffiot online). Câteva texte din Scriptură vin, proniator, în sprijinul bunei înţelegeri a noţiunii: - „Să umblăm cuviincios, ca ziua; nu în

suferinţe, până ce e distrus printr-o boală îndelungă” (Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvântarea 29 la Epistola către Evrei); „Măsura face orice lucru frumos!” (Sf. Isaac Sirul, Cuvinte despre sfintele nevoinţe, Filocalia rom., vol. 10). Proverbele care au în atenţie cumpătarea sunt, de asemenea, cât se poate de sugestive. Iată câteva exemple: - Uti, non abuti! (foloseşte, dar nu abuza! – proverb latin); - Cumpătul ţine sănătatea omului şi hărnicia ţine averea; - Fii cumpătat: seamănă cu mâna, nu cu sacul! - Pe omul care nu ştie să se stăpânească, îl stăpânesc alţii; - Necumpătarea la mâncare, băutură, plăceri, distracţii etc. îl face de râs pe om, chiar dacă are o sumedenie de alte virtuţi. Dobândirea cumpătării este la îndemâna oricui. O bună ordine în gândire şi un echilibru al simţurilor duc la o bună stăpânire de sine. Practic, o stăpânire a impulsurilor trupeşti şi mentale, pentru că, bine s-a spus, trupul este o bună slugă, dar un rău stăpân. O viaţă creştină firească, normală, reprezintă garanţia dobândirii şi păstrării acestei virtuţi. Respectarea rânduielii postului, bunăoară, însoţit de rugăciune şi ataşament faţă de cele sfinte oferă cel mai sănătos şi durabil echilibru. Binefacerile (roadele) cumpătării sunt: Sfântul Isaac Sirul, Manuscris rusesc sec. XV. echilibrul sufletesc şi trupesc, măsura şi bunul simţ, înfrânarea, stăpânirea de sine, dreapta ospeţe şi în beţii, nu în desfrânări şi în judecată (socotinţă), chibzuiala, blândeţea, fapte de ruşine, nu în ceartă şi în pizmă. smerenia, buna cuviinţă în vorbă şi purtare Ci îmbrăcaţi-vă în Domnul Iisus Hris- şi, mai ales, sănătatea trupească şi sufletească. tos şi grija de trup să nu o faceţi spre pofte” (Romani 13, 13-14); - „Să vă feriţi de poftele cele trupeşti, care se războiesc împotriva sufletului” (I Petru 2, 11); - „Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos. Toate îmi sunt îngăduite, dar nu mă voi lăsa biruit de ceva…” (I Corinteni 6, 12). Sfinţii Părinţi, la rândul lor, ne dau o sumedenie de îndemnuri privind cumpătarea (ori sinonimele ei). Redăm măcar două: „Lipsa de înfrânare în mâncare consumă şi putrezeşte trupul omenesc şi-l roade cu


3 Păcatele mai frecvente împotriva cumpătării: lăcomia, îmbuibarea, beţia, comportamentele extreme: zgârcenia şi risipa, neruşinarea, desfrânarea, luxul, orgoliul. Iar consecinţele sunt dureroase, jenante şi reprobabile: pierderea sănătăţii trupeşti şi a echilibrului sufletesc; îngrăşarea excesivă, degradarea fizică şi morală, distanţare şi compătimire din partea semenilor… Asociată cumpătării este, am văzut, şi preocuparea pentru stăpânirea de sine. Este, practic, cheia dobândirii virtuţii de care ne ocupăm. Aducem în atenţie, de aceea, două cărţi interesante, care ne pot călăuzi cu mult folos în demersul nostru: 1. Stăpânirea de sine (autor: Emil Coué; v. de ex. trad. rom. din 1927, dar şi altele mai recente); 2. Cuvânt împreună despre rostirea românească (autor: C. Noica; Ed. Eminescu, Bucureşti, 1987). În prima, autorul – farmacist şi psiholog, recomandă o

canalizare inteligentă a gândurilor, inclusiv prin autosugestii pozitive. În a doua, filozoful C. Noica analizează magistral conceptele „sinele şi sinea”, în primul paragraf al cărţii. „Sinele” reprezintă partea cea mai adâncă a fiinţei noastre (chipul lui Dumnezeu, n.n.), iar „sinea”, ambianţa spirituală şi materială din noi şi din jurul nostru (vezi ilustrarea fascinantă din „Replicile” lui Eminescu, „Poetul şi iubita”: Tu eşti o noapte eu sunt o stea…/…Eu sunt un haos, tu o lumină…). Revenirea în sine (Fiul risipitor) înseamnă, de fapt, revenirea în firea sănătoasă, normală, cumpătată şi cumpănită. Generalizând înţelesul temei noastre reţinem: cumpătarea se manifestă diferit, în funcţie de împrejurări: sobrietate şi măsură (în mâncăruri şi băuturi); economie şi chibzuinţă (în chivernisirea bunurilor); echilibru şi modestie (în îmbrăcăminte, vorbă

şi manifestări exterioare); pudoare, castitate, bun simţ, discreţie, tact etc., în toate împrejurările vieţii. Concluziile se pot extrage de către fiecare dintre noi, pe măsura înţelegerii, simţămintelor şi râvnei personale. Este limpede pentru toţi însă că virtutea cumpătării ne ajută să pricepem că, pentru o viaţă sănătoasă şi echilibrată, nu e nevoie de mai multe trebuinţe decât cele pe care le avem sădite de Dumnezeu în firea (sinea) noastră. Cu alte cuvinte, în toate să păstrăm măsura. Iar cele ce sunt peste măsură sunt de la draci, învaţă Avva Pimen (Pateric, Slova P – 129). Încheiem, de aceea, cu îndemnul înţeleptului Sirah: „În toate lucrurile tale fii cumpătat şi nici o neputinţă nu te va întâmpina!” (31, 26). PREOT VASILE Gordon

Voinicul care doarme

– la pomenirea de şapte ani a Profesorului Dan Mihaiu Sluşanschi –

S-au scurs, parcă pe nerăsuflate, şapte ani de când Profesorul nostru drag, Dan Sluşanschi, şi-a luat bun rămas de la lumea aceasta, cu cele bune şi cu cele rele ale ei. Cu acest prilej, în biserica noastră, într-un cadru relativ restrîns, ne-am adunat cîţiva dintre

cei apropiaţi, ca să participăm, alături de familia Profesorului, la cuvenita slujbă de pomenire ce se săvîrşeşte la împlinirea acestui soroc. Nici eu, şi – îndrăznesc să spun – nici ceilalţi nu ne simţim acum mai puţin orfani decît atunci cînd Magistrul a plecat. La cine să te duci cînd ai nevoie de un sfat profund şi avizat în privinţa limbilor clasice? Cine să-ţi explice mai bine cum stau lucrurile cu participiul verbului grec sau cu funcţiile „ciudate” ale acuzativului latin? Cine să stea să-ţi descoasă cu mai multă competenţă mănunchiuri de versete din Odysseia, astfel încît să poţi pătrunde cele mai fine urzeli poetice ale lui Homer? Cine să te ajute să pricepi mai bine cum se leagă unele de altele şi cum se pot influenţa reciproc limbile indo-europene, în ansamblul lor? Şi cine poate demonta cu mai multă uşurinţă teoriile năstruşnice (uneori chiar netrebnice) ale daco- şi tracomanilor, care, ca nişte necunoscători ai scripturilor din limbile vechi, păcălesc oamenii cinstiţi şi iubitori de Neam şi Ţară cu ideea că limba dacilor stă la baza limbii latine, şi nu invers? Cine să recite mai sobru şi mai maiestuos fragmente întregi din Odysseia, Iliada sau Eneida, pe care el însuşi, Profesorul Sluşanschi, cel dintîi în cultura românească le-a modelat în româneşte, păstrînd metrul şi tropii din original? Şi cine ar putea să mînuiască astăzi cu mai multă uşurinţă textele latinei medievale şi să descifreze încîlciturile paleografiei latine sau greceşti? Astăzi, Profesorul care ne-a lăsat orfani mult prea devreme – mult înainte ca noi să fim pregătiţi să-i continuăm cum se cuvine lucrarea – zace precum Voinicul din baladă, la umbra unui tei răcoros din Cimitirul Ghencea Militar, iar la căpătîiul lui, alături de crucea care-i pomeneşte numele, stă deschisă o carte cioplită în piatră, pe care se poate citi: „Nu tot ce-i aur luceşte, / Nu toţi cei plecaţi sînt şi duşi, / Cel vechi, dar puternic, trăieşte, / De frig cei adînci nu-s răpuşi” (J.R. Tolkien). Octavian GORDON


4

Copiii parohiei noastre, din nou în tabără Am păstrat și anul acesta tradiția verilor trecute și, împreună cu un grup de copii din parohia noastră, am mers în tabără. Dacă în primii doi ani am ales o mănăstire în județul Bacău, într-un cadru natural special, departe de spațiile citadine cu care eram obișnuiți, la începutul acestei veri ne-am îndreptat spre o stațiune montană foarte cunoscută și frecventată de turiști – Bușteni. Mănăstirea Sfânta Treime care ne-a găzduit de această dată este Centru Social Pastoral, o mănăstire de maici, cu puține viețuitoare, dar foarte harnice și inimoase, care ne-au primit cu toată dragostea. Încă de când am sosit, ne-a întâmpinat cățelușa mănăstirii, care a făcut deliciul copiilor pe toată durata șederii noastre.

Am țesut și am cusut... Pentru că ne-am dorit să fie o tabără de lucru, nici de data aceasta nu au lipsit activitățile practice, care au pus la încercare îndemânarea copiilor. Ca de obicei, am fost însoțiți de doamna Lidia Stareș, artist la Muzeul Țăranului Român, care, cu răbdare și talent, îi învață întotdeauna pe copii lucruri noi într-ale cusutului, țesutului, bricolatului sau pictatului. De data aceasta, tema principală a taberei a

fost țesutul. Fiecare copil a avut propriul gherghef la care a realizat una sau mai multe lucrări. Chiar dacă la început le-a fost mai greu, această activitate i-a atras pe toți, la final copiii învățând să întindă urzeala pe gherghef sau să facă modele mai dificile specifice țesutului oltenesc. Și-au pregătit astfel viitoarele lucrări pe care sperăm că și le vor face singuri sau îi vor învăța și pe alții să le facă. O altă zi a fost dedicată cusutului tip lănțișor. Pe o bucată de pânză, fiecare

copil și-a ales un singur element (trandafir, fluture, melc, monograma numelui etc.) pe care le-au cusut în această tehnică, doar aparent complicată, de trecere a acului prin buclă. Și aici copiii au dovedit pricepere și au prins drag de cusut, mai ales atunci când au văzut rezultatele. Deși ploaia ne-a ținut două zile în casă, nu am avut timp să ne plictisim. Am țesut, am desenat, ne-am jucat, am cântat, am compus povești, iar, la final, ne-am împărtășit părerile bune unii despre alții.


5

...dar ne-am și relaxat în drumeții Am îmbinat lucrul cu plimbările în natură și, după vizitarea Castelului Cantacuzino, unde copiii au fost foarte activi în a răspunde întrebărilor ghidului sau a-i pune ei înșiși întrebări, ne-am oprit în grădina însorită și generoasă a muzeului. Aici, copiii au fost provocați de doamna Stareș să își aleagă un cadru din împrejurimi, fie cu castelul, fie un colț de natură, pe care să îl picteze într-o singură culoare preferată de ei. Am petrecut o jumătate de zi în parcul de aventuri „Escapade Aventure Parc”, unde copiii au fost foarte încântați

să se dea cu tiroliana, să tragă cu arcul sau cu pușca. Spre uimirea noastră, fetițele, chiar și cele mai mici, au arătat mare îndemânare. Câțiva dintre micii aventurieri chiar au dorit repetarea experienței și au mai parcurs încă o dată traseul de tiroliană. Am vizitat și Muzeul „Cezar Petrescu”, aflat foarte aproape de mănăstire. Din nou, copiii au fost foarte curioși, admirând casa și frumoasele decorațiuni interioare, obiecte alese de scriitor cu mult bun gust și respect pentru tradițiile românești. Cu un simț ascuțit al observației, la remarca ghidei care ne-a spus că tot mobilierul este păstrat intact de pe vremea scriitorului, copiilor le-a căzut privirea tocmai pe

telefon și pe termometru, singurele obiecte moderne din casa memorială, întrebând cu mare interes: „Și astea tot de atunci sunt?”. Într-altă zi, am mers la cascada „Urlătoarea”, un traseu nu foarte uşor pentru micuţi, dar foarte captivant, unii dintre ei fiind pentru prima oară pe munte. Pe drum, ne-am împrietenit cu un împătimit al munților, un domn cam la 60 de ani, care le-a împărtășit copiilor din tainele pasionaților. Le-a arătat vizuinele vulpii, i-a învățat salutul oamenilor de la munte – ahoe-hoi! – și s-a fotografiat cu micii excursioniști. Am primit și vizita părintelui patriarh Daniel la mănăstire. Aflat în zonă, la Mănăstirea Caraiman, a poposit pentru scurt timp și la Centrul social pastoral. Părintele Patriarh s-a bucurat de prezența copiilor, i-a binecuvântat și le-a dăruit câte o iconița cu Sfântul Grigorie Dascălul care fusese prăznuit cu o zi înaintea vizitei. Anul acesta, au fost în tabără copii de vârste diferite – o grupă mică, copiii de 6-7 ani care erau pentru prima oară plecați de acasă fără părinți și pentru care dorul de familie a fost mai mare, o grupă mijlocie, deja obișnuiți cu taberele și foarte dornici să experimenteze, dar și o categorie de „veterani” care și-au arătat maturitatea, lucrând cu seriozitate, dar și ajutându-i pe cei mici în activitățile practice. Am încercat să avem un program pe care să îl respectăm cu toții, chiar dacă acesta nu a fost foarte strict. Am avut grijă să fie ordine și curățenie. Toată lumea își făcea în fiecare dimineață patul, ordine în


6 bagaje, în camera comună de lucru sau ajuta la strângerea mesei. Copiii au ținut câte un jurnal de călătorie, redându-și la finalul fiecărei zile impresiile în cuvinte sau în desene. Și pentru că a fost o tabără de creativitate, copiii au trimis părinților sau bunicilor cărți poștale create integral de ei. La revenirea în București, părinții care ne așteptau în gară ne-au mărturisit cât

au fost de impresionați de așa o surpriză personalizată. Mulțumim sponsorilor care au făcut posibilă această tabără, Dumnezeu să vă răsplătească jertfa! Bucuria copiilor din aceste câteva zile petrecute în natură, alături de alți parteneri de joacă și de lucru și îndrumați de mâinile dibace ale doamnei Stareș, dar și de abilitățile

pedagogice ale doamnei preotese Laura Tudose a fost deplină. Sperăm să își amintească și peste ani de experiențele trăite și să ducă mai departe meșteșugul țesutului. Raluca UNGUREANU

În dialog cu enoriaşii noştri Pentru acest număr al Buletinului Parohial, cu doamna ILEANA PREDA Între enoriașele foarte atașate de Biserica noastră se înscrie şi doamna Ileana Preda, o prezenţă discretă şi distinsă, care, nu cu multă vreme în urmă, a trecut printr-o încercare extrem de grea, cu operaţii şi spitalizări, dar, prin puterea credinţei şi a rugăciunilor Dumnezeu i-a ajutat să revină cu bine la slujbele din sfântul nostru locaş. Amintim şi faptul că întreaga comunitate parohială, preoţi şi credincioşi, i-a fost alături cu rugăciunile şi întreg suportul sufletesc, aşa cum va fi şi de acum încolo, până la refacerea totală a sănătăţii. În cele ce urmează, o rugăm să ne răspundă câtorva întrebări, după obiceiul tradiţional pentru această rubrică. Vă rugăm, mai întâi, să ne spuneţi unde şi când v-aţi născut, totodată, câteva cuvinte despre părinţi, ce şcoli aţi urmat şi care este profesia d-voastră.

I.P: M-am născut pe 16 august 1970, în Bucureşti, într-o familie de oameni simpli, muncitori şi cu frică de Dumnezeu. Tatăl meu este un exemplu de seriozitate, de hărnicie şi de ambiţie reuşind să-şi depăşească condiţia, el fiind plecat încă de la vârsta de 16 ani de la casa părintească din Olăneşti. Mai mult, s-a luptat ca noi să avem tot ce e mai bun, făcând întotdeauna planuri pentru viitorul nostru. Mama, întotdeauna a fost alături de el, fiind o femeie cu o credinţă puternică în Dumnezeu şi care

întotdeauna are un cuvânt bun, o mângâiere, înconjurându-ne cu o iubire mai presus de orice. Am fost al doilea copil al familiei, sora mea fiind născută cu 3 ani mai devreme decât mine. Nu aveam prea multe atunci, dar dragostea pe care o resimţeam din partea familiei, reprezenta tot ce era mai important pentru mine. Pot spune ca am îndrăgit Limba şi Literatura Română şi am avut rezultate bune până la finalizarea liceului, ajungând chiar pe faza pe ţară la Olimpiadă. Am terminat liceul „Sahia” din Bucureşti. După aceea, am intrat în domeniul publicităţii şi am avut marea şansă să mi se întindă o mână de ajutor atunci când speram cel mai puţin. Astfel, am fost angajată pe un post de secretară la o agenţie multinaţională, fiind informată încă de la început că nu voi avea unde să promovez în cadrul companiei, neavând studii de specialitate. Totuşi, prin seriozitate şi multă muncă, am reuşit să mă instruiesc în domeniul producției publicitare şi să ocup posturi de conducere în cadrul mai multor agenţii de publicitate cu renume. Dumnezeu mi-a fost mereu alături şi pot spune că am avut marea şansa de a creşte odată cu industria, eu neavând pregătire în acest domeniu. La vârsta de 40 de ani, am decis să urmez şi o facultate; așadar, simţind nevoia de cunoştinţe suplimentare, am urmat un ciclu de studiu de 3 ani în domeniul marketingului. În urmă cu 4 ani, agenţia unde lucram a dat faliment şi am fost obligată ca timp de 1 an şi 6 luni să lucrez ca free-lancer, abia în toamna

anului 2013 reuşind să îmi găsesc un loc de munca ca agent de vânzări pentru un fost furnizor. Ştim că aţi fost căsătorită, că aveţi un copil, dar soţul a decedat. A fost moment greu din viaţa dvs., dar aveţi, totuşi, mângâierea că băiatul, Alexandru, e mare şi constituie un sprijin de zi cu zi. Câţi ani are şi spre ce profesie doreşte să se îndrepte?

I.P.: Da, într-adevar, a fost un moment foarte greu în viaţa mea, dar faptul că mi-au rămas băiatul şi părinţii, şi mai ales că Dumnezeu şi Maica Domnului mi-au purtat de grijă întotdeauna, toate acestea mi-au dat curaj şi putere să merg mai departe. În acel moment de mare cumpănă, am realizat că sunt singurul sprijin al copilului meu, ceea ce m-a determinat să mă dedic lui, în totalitate. Mi-a adus multe bucurii, întotdeauna s-a achitat de datoriile pe care le avea faţă de învăţătură, a terminat Liceul „Gheorghe Lazăr” din Bucureşti şi a absolvit Facultatea de Marketing din cadrul ASE. În prezent, este masterand la Facultatea de Marketing şi Comunicare în Afaceri, tot din cadrul ASE. Odată cu trecerea timpului, am simţit că fiul meu a devenit un


7 sprijin din ce în ce mai important pentru mine. Mereu mi-am dorit să îl las să îşi urmeze calea, pentru că am foarte mare încredere în el. Deşi în urmă cu 9 luni am avut parte de un şoc, întrucât am aflat că o luase pe un drum greşit, ştiu că este un copil bun care a tras învăţăminte din ceea ce a trăit, este un copil care astăzi se găseşte pe un drum total nou. Eu îl susţin în totalitate. Urmează, în paralel, cursuri pentru meseria de frizer, şi dacă asta îşi doreşte să facă, eu îl sprijin în decizia lui. Sunt sigură că Dumnezeu şi Maica Domnului, aşa cum au avut grijă de el în momentele cele mai grele ale lui, îl vor ajuta şi acum, cu atât mai mult cu cât s-a întors spre credinţă mai mult ca niciodată! În legătură cu încercarea recentă prin care aţi trecut, nu dorim să fim indiscreţi, de aceea vă rugăm să ne spuneţi numai ceea ce credeţi de cuviinţă, în special ceea ce poate fi de folos cititorilor acestui interviu.

I.P.: Aş putea vorbi chiar despre încercările cele mai recente. În primul rând, a fost episodul cu băiatul meu, în urma căruia am resimţit un şoc puternic, iar singura alinare în suferinţa mea a fost credinţa în Dumnezeu. Când totul părea atât de negru, credinţa m-a făcut să fiu sigură că Dumnezeu are un plan cu fiul meu şi, până la urmă, totul va fi spre un bine mai mare! A fost un moment crucial atât în viaţa mea, dar şi în viaţa lui, şi m-am bucurat nespus că, deşi nu mai era lângă mine, băiatul meu şi-a întors faţa către Dumnezeu. Deşi au fost momente de suferinţă pentru amândoi, este cel mai bun lucru care se putea întâmpla, deoarece el pierduse total controlul şi doar o zguduitură năprasnică îl mai putea repune pe picioare. Mai mult decât atât, vă sunt recunoscătoare dumneavoastră, preoţilor, care m-aţi primit în parohia dumneavoastră cu atât de multă iubire şi înţelegere, dar şi enoriaşilor care mi-au fost alături şi care, împreună cu dumneavoastră, au înălţat rugăciuni către bunul Dumnezeu și Maica Domnului, pentru binele copilului meu. Rugile tuturor au fost ascultate şi, înainte de Crăciun, Dumnezeu şi Maica Domnului au rânduit să fiu cu băiatul meu. După numai 3 săptămâni de la întoarcerea fiului meu, am suferit un grav

accident vascular cerebral, în urma căruia am intrat în comă timp 5 zile, iar nimeni nu îmi mai dădea nicio şansă la viaţă. Ţin să mulţumesc în mod deosebit părintelui Emanoil Băbuş, care a venit de nenumărate ori la căpătâiul meu atunci când eram inconştientă şi a făcut rugăciuni pentru însănătoşirea mea, precum şi tuturor celor care m-au cercetat atunci când mi-a fost mai greu. Dumnezeu şi Maica Domnului să vă aibă în pază şi să vă răsplătească rugăciunile cu tot ce este mai bun! Iată că rugăciunile tuturor au ajuns la Dumnezeu şi Maica Domnului, supravieţuind operaţiei de aproape 5 ore prin care am trecut, urmare a tragicului eveniment. În plus, pe lângă viaţa pe care pot spune că miam recăpătat-o, încet, încet, viaţa mea se îmbunătăţeşte semnificativ şi pot spune cu credinţă că, într-un final, va ajunge la normal. Nu o să vă pot mulţumi niciodată îndeajuns pentru sprijinul spiritual şi sufletesc, dar şi material, a fost o perioadă critică în viaţa mea, iar întreaga parohie a fost solidară cu suferinţa mea. Dumnezeu înseamnă iubire necondiţionată şi asta este ceea ce am primit din partea tuturor celor prezenţi în biserica noastră! De când frecventaţi biserica noastră şi care sunt aspectele care v-au determinat să fiţi ataşată comunităţii de la Sf. Ilie-Gorgani?

I.P.: Am călcat pragul bisericii Sf. IlieGorgani în urmă cu 12 ani, fiind adusă de Raluca Bob (Ungureanu), prietena mea, o mai veche enoriaşă a bisericii. Trecuseră deja 3 ani de la moartea soţului meu şi eram, încă, într-o perioadă în care nu mă regăseam în niciun fel. Era o perioadă de tulburare şi de supărare în viaţa mea atunci când Raluca m-a convins să o însoţesc la slujbe. Am acceptat, trebuia să încerc. Mult timp nu am înţeles decât o mică parte din ceea ce se petrecea în biserică, însă, aşa cum „pofta vine mâncând”, am fost perseverentă şi am continuat să vin. Astfel, am început să-I iubesc din ce în ce mai mult pe Maica Domnului, Dumnezeu şi Biserica Sa. Aici am fost primită de un grup de preoţi care întotdeauna au un cuvânt bun pentru suflet, dar şi de o comunitate de credincioşi foarte unită. Deşi am fost o necunoscătoare la început, după ce am hotărât să merg

la spovedit, la părintele Vasile Gordon, m-am apropiat şi mai mult de credinţă şi de biserică, fiind un preot de la care am învăţat foarte multe lucruri bune. La un moment dat, părintele a avut o problemă de sănătate şi a trebuit să caut alt părinte duhovnic, aşa încât părintele Emanoil Băbuş a continuat drumul început de părintele Gordon. Cu blândeţea şi învăţăturile sale, părintele Băbuş m-a făcut sa înţeleg din ce în ce mai multe lucruri despre Dumnezeu, fapt ce m-a apropiat şi mai tare de biserică. Mi-au fost alături, de asemenea, cu gânduri bune şi îmbărbătări, părintele Silviu Tudose şi părintele Vasile Creţu, cărora ţin să le mulţumesc din suflet! Vă sunt nespus de recunoscătoare deoarece aţi avut răbdare cu mine şi mi-aţi arătat calea către Dumnezeu, fără de care nu am putea face nimic! În final, vă rugăm să daţi câteva sfaturi şi îndemnuri pentru mai-tinerii cititori ai Buletinului Parohial.

I.P.: Nu mă consider în măsură să dau sfaturi sau îndemnuri nici măcar mai tinerilor cititori! Le pot spune, însă, că atâta vreme cât vor fi aproape de Dumnezeu şi Maica Sa, totul va fi mai uşor, pentru că dacă Domnul este cu noi, drumul este mult mai uşor! Să fim siguri că orice greutate în viaţă vine ca să ne întărească şi mai mult credinţa şi că Dumnezeu are un plan cu fiecare dintre noi, plan pe care noi nu îl putem înţelege de fiecare dată. Este important să învăţăm că fără necazuri în viaţă nu putem aprecia binele. Să fim mulţumiţi întotdeauna cu ce avem, pentru că mereu se poate şi mai rău. De asemenea, trebuie să fim smeriţi în faţa lui Dumnezeu pentru că fără El, nu am putea realiza nimic. Totuşi, mi-aş permite să le dau un singur sfat: rămâneţi aproape de Dumnezeu, de Maica Domnului şi de Biserică, pentru că vă spun din experienţa ultimelor evenimente trăite, oricît de greu ar fi, niciodată nu veţi fi singuri. Preoţii şi enoriaşii bisericii Sfântul Ilie-Gorgani sunt atât de credincioşi, de iubitori şi de puternici, încât aşa cum m-au ajutat pe mine, aşa vor ajuta pe oricine va avea nevoie, atât din comunitatea noastră, dar şi pe ceilalţi fii ai lui Dumnezeu! Vă mulţumesc! Doamne, ajută!

Interviu realizat de Constantin GORDON


8 PROGRAMUL LITURGIC AL LUNII august

PROGRAMUL LITURGIC AL LUNII septembrie

Sâmbătă, 1 august, h. 9.00: Sfânta Liturghie şi parastas; h. 18.00: Vecernie şi spovedanii

Miercuri, 2 septembrie, h. 17.30: Slujba sfinţirii apei; h. 18.30: dialoguri catehetice Vineri, 4 septembrie, h. 17.30: Slujba Acatistului şi spovedanii Sâmbătă, 5 septembrie, h. 9.00: Sfânta Liturghie şi parastas; h. 18.00: Vecernie

† DUMINICA A 9-A DUPĂ RUSALII, 2 august, h. 8.15: Utrenia şi Sfânta Liturghie Miercuri, 5 august, h. 17.30: Vecernie cu Litie; h. 19.00: spovedanii † Joi, 6 august, SCHIMBAREA LA FAŢĂ A DOMNULUI, h. 8.15: Utrenia şi Sfânta Liturghie Vineri, 7 august, h. 9.00: spovedanii; h. 17.30: Taina Sfântului Maslu şi spovedanii Sâmbătă, 8 august, h. 9.00: Sfânta Liturghie şi parastas; h. 18.00: Vecernie şi spovedanii † DUMINICA A 10-A DUPĂ RUSALII, 9 august, h. 8.15: Utrenia şi Sfânta Liturghie Miercuri, 12 august, h. 17.30: Paraclisul Maicii Domnului; h. 18.30: spovedanii Vineri, 14 august, h. 9.00: spovedanii; h. 17.30: Vecernie cu Litie; h. 19.00: spovedanii † Sâmbătă, 15 august, ADORMIREA MAICII DOMNULUI, h. 8.15: Utrenia, Sfânta Liturghie şi parastas; h. 18.00: Vecernie † DUMINICA A 11-A DUPĂ RUSALII, 16 august, h. 8.15: Utrenia şi Sfânta Liturghie Miercuri, 19 august, h. 17.30: Vecernie; h. 18.30: dialoguri catehetice Vineri, 21 august: h. 17.30: Acatistul Maicii Domnului şi spovedanii Sâmbătă, 22 august, h. 9.00: Sfânta Liturghie şi parastas; h. 18.00: Vecernie † DUMINICA A 12-A DUPĂ RUSALII, 23 august, h. 8.15: Utrenia şi Sfânta Liturghie Miercuri, 26 august, h. 17.30: Slujba sfinţirii icoanelor; h. 18.30: dialoguri catehetice Vineri, 28 august, h. 17.30: Vecernie cu Litie; h. 19.00: spovedanii † Sâmbătă, 29 august, TĂIEREA CAPULUI SFÂNTULUI IOAN BOTEZĂTORUL, h. 8.15: Utrenia, Sfânta Liturghie şi parastas; h. 18.00: Vecernie † DUMINICA A 13-A DUPĂ RUSALII, 30 august, h. 8.15: Utrenia şi Sfânta Liturghie

† DUMINICA A 14-A DUPĂ RUSALII, 6 septembrie, h. 8.15: Utrenia şi Sfânta Liturghie Luni, 7 septembrie, h. 17.30: Vecernie cu Litie şi spovedanii † Marţi, 8 septembrie, NAŞTEREA MAICII DOMNULUI, h. 8.15: Utrenia şi Sfânta Liturghie Miercuri, 9 septembrie, h. 17.30: Acatistul Sf. Ioachim şi Ana; h. 18.30: dialoguri catehetice Vineri, 11 septembrie, h. 17.30: Acatistul Maicii Domnului şi spovedanii Sâmbătă, 12 septembrie, h. 9.00: Sfânta Liturghie şi parastas; h. 18.00: Vecernie † DUMINICA DINAINTEA ÎNĂLŢĂRII SFINTEI CRUCI, 13 septembrie, h. 8.15: Utrenia şi Sfânta Liturghie; h. 18.00: Vecernie cu Litie şi spovedanii † Luni, 14 septembrie, ÎNĂLŢAREA SFINTEI CRUCI, h. 8.15: Utrenia şi Sfânta Liturghie (zi de post) Miercuri, 16 septembrie, h. 17.30: Vecernie; h. 18.30: dialoguri catehetice Vineri, 18 septembrie, h. 17.30: Slujba Acatistului şi spovedanii Sâmbătă, 19 septembrie, h. 9.00: Sfânta Liturghie şi parastas; h. 18.00: Vecernie † DUMINICA DUPĂ ÎNĂLŢĂREA SFINTEI CRUCI, 20 septembrie, h. 8.15: Utrenia şi Sfânta Liturghie Miercuri, 23 septembrie, h. 17.30: Vecernie; h. 18.30: dialoguri catehetice Vineri, 25 septembrie, h. 17.30: Taina Sfântului Maslu şi spovedanii Sâmbătă, 26 septembrie, h. 9.00: Sfânta Liturghie şi parastas; h. 18.00: Vecernie † DUMINICA A 18-A DUPĂ RUSALII, 27 septembrie, h. 8.15: Utrenia şi Sfânta Liturghie Miercuri, 30 septembrie, h. 17.30: Slujba sfinţirii icoanelor; h. 18.30: dialoguri catehetice

Redacţia: Redactor onorific: Răzvan Bucuroiu. Redactor: Constantin Gordon. DTP: Larisa Barbu Membri şi contacte: pr. paroh Silviu Tudose: tel. 021.315.54.99; e‑mail: pr.silviutudose@yahoo.com; pr. Vasile Gordon: tel. 021.315.21.42; e‑mail: pr.gordon@yahoo.com; pr. Emanoil Băbuş: tel.: 0742.013.345; e‑mail: emil_babus@yahoo.com; Pr. Vasile Creţu: 0751.071.546; cretu.vasile@gmail.com; Constantin Gordon: tel. 0730.560.995; e‑mail: constantingordon@yahoo.com Sediul redacţiei: Str. Silfidelor nr. 5, sector 5, Bucureşti. Adresă web: www.sfiliegorgani.ro

BP 123 - august  

Buletinul parohiei Sf. Ilie-Gorgani

Read more
Read more
Similar to
Popular now
Just for you