Adriana Chidu Pierdute Azi m-am născut iar din toate hidoșeniile ascunse În dulapurile Prăfuite ale memoriei Am refuzat cu grație, m-am apărat cu greu și încăpățânare Să recunosc acest timp Le-am spus că nu am nevoie de corp și veșminte Dar lumea mă voia un copil cuminte Să ne jucăm dar Să le facem pe plac Să ne uităm prin oglinzi Am decis să le dăruiesc amintirile strâmbe Doare Ce bine Pe rafturi stau înșirați printre sticlele de votcă copiii nedumeriți Am uitat cât de fragili sunt Scoși din zăpadă, desculți, cu topoare înfipte în suflet Te-am visat de nenumărate ori cum treceai strada Și mă trezeam înainte de a ajunge acasă Pe șevalet era portretul lui cu guler spaniol Hăcuit de o lume străină Oare ce caut aici Mă miros de departe și mă vânează Aceeași mărșăluitori înspre paradis În care eu refuz să intru senină Pentru că aparțin unui alt loc și refuz să mă nasc din nou printre preafericiți am un ochi deschis plin de sânge și zăpada pe care calcă desculți
33
