Estera nr 3, februarie 2014 by Ina Todoran

Estera

numﾄビul 3 | februarie 2014

cﾄビbunele vegetal,

aurul negru pagina 19

Modestia, HAINA CEA MAI

DE PREﾅ｢ pag 5

Ziua ispasirii

MODESTIA CRESTINA

pag 3

în acest număr

Estera

Revistă lunară dedicată femeilor din Biserica Adventistă Nazna Numărul 3 | Februarie 2014

“Căci dacă vei tăcea acum, ajutorul si izbăvirea vor veni din altă parte.’ (Estera 4, 14)

Cuprins

Colectivul de redactie

3 | Editorial

Mirabela Ludușan Coordonator proiect

5 | Cuvântul profetului Modestia, haina cea mai de preț

Ina Todoran Concept revistă și Rubrica Rețete Vegetariene & Tableta de Sănătate

Ziua ispășirii și modestia creștină

Corina Șipoș Rubrica Știați că? Dora Cîmpean Rubrica Portret Raluca Dascăl Rubrica Mesajul Profetului Mihaela Miron Rubrica Hadasa, tinerele bisericii Neli Mitache Rubrica Mesaj pentru mame Mihaela Gliga Rubrica Mica Estera Fotografie copertă & interior Ina Todoran & Cîmpean Dora Detalii de contact BAZS Nazna, Strada Principală nr 83, Nazna, Com. Sâncraiu de Mureș, Jud. Mureș Telefon 0743435297 Email: mirabelaludusan@yahoo.com

editorial

ZIUA ISPASIRII

si modestia crestină Cât de greu îmi este să vorbesc despre

modestie! Mă înțelegeți sau nu, pentru că sunt femeie și pentru că îmi este atât de ușor, ca și altor femei, să înlocuiesc frumusețea interioară cu podoabe exterioare. O, cât de ușor este! Dar cât de teribil e să încerc mereu și mereu să fac acest schimb. Apreciez atât de mult femeile cu adevărat modeste și am atâtea de învățat despre acest subiect și mai multe de trăit în viața mea. Însă, pe zi ce trece, sunt din ce în ce mai preocupată de tulburătorul timp pe care îl trăim. Adevărata Zi a Ispășirii. De ce? Pentru că, dacă reușim să pricepem amploarea și profunzimea acestei zile, poate vom fi mai motivate, ca femei, să ne smerim înaintea lui Dumnezeu și să trăim întrun mod aparte, care să spună celor care ne văd că așteptăm slava lui Dumnezeu și nu slava oamenilor, aprobarea lui Dumnezeu și nu pe cea a oamenilor, la fel de trecători ca noi. Ziua Ispășirii. Pentru mine, de aici pornește totul. Un moment solemn pentru poporul evreu. Un moment tulburător și înfricoșător pentru noi. Yom Kippur era cea mai deosebită zi, sfântă prin scopul ei, din Israel. Tot poporul lua parte la o zi de post și de apropiere de Dumnezeul sfânt. Cum trebuiau izraeliții să se pregătească pentru această zi solemnă?

Levitic 16: 30-31 ne lămurește: „Căci în ziua aceasta se va face ispăşire pentru voi ca să vă curăţaţi: veţi fi curăţaţi de toate păcatele voastre înaintea Domnului. Aceasta să fie pentru voi o zi de Sabat, o zi de odihnă, în care să vă smeriţi sufletele. Aceasta să fie o lege veşnică.” Întreaga ceremonie avea ca scop principal să îi facă pe izraeliți să înțeleagă sfințenia lui Dumnezeu și dezgustul cu care El privește păcatul, trebuia să le arate că nu puteau veni în contact cu păcatul fără să se mânjească. Această zi trebuia petrecută în umilire solemnă înaintea lui Dumnezeu, cu rugăciune, cu post, cu autocercetare. Noi trăim astăzi în adevărata ZI A ISPĂȘIRII. Ce moment solemn! Ce provocare pentru noi, femeile. Uităm prea adeseori că trăim la sfârșitul istoriei pământului. Cum venim înaintea lui Dumnezeu astăzi și ce are de-a face asta cu noi, femeile? Când vom înțelege profunzimea acestei zile, nu ne vom mai permite să trăim oricum. Iureșul în care suntem prinse, nesiguranța zilei de mâine, dorința de a fi în pas cu ultima modă, pretențiile societății ne prind într-o fugă din care nu ne putem opri. Uneori doar Dumnezeu ne oprește. În înțelepciunea Sa, Dumnezeu a îngăduit să trăim noi aceste zile. Zile pe care Avraam, Isaia, Pavel, Petru le-au văzut de departe,

editorial

dorindu-și cu ardoare să le trăiască. Însă noi, cum le trăim? Ce mai e la modă? Ce se poartă nou? Am ajuns copleșite de răspunsul la aceste întrebări, dar înstrăinate de Cel care S-a dezbrăcat de slava Lui pentru a ne arăta cum să trăim.

sine și modestia sunt întotdeauna prezente în femeia care dorește să Îl slujească pe Dumnezeu. Însă podoabele și îmbrăcămintea sunt un domeniu care ne interesează mult prea mult.

În prezența unui Dumnezeu atât de sfânt, în preajma căruia îngerii și serafimii vin și își acoperă fețele, în fața unui Dumnezeu atât de înfricoșător, încât Isaia striga „Vai de mine!”, noi ne permitem să ne înfățișăm ca la paradă. Asemănarea cu lumea în orice privință sau umblarea cu Dumnezeu în orice aspect al vieții noastre. O alegere de viață și de moarte. Cum înțelegem și cum răspundem la eforturile disperate ale Mântuitorului de a ne salva?

Modestia creștină depășește granița vestimentației. Atinge profunzimea cuvintelor noastre, a replicilor pe care le dăm, a modului în care cheltuim banii, a modului în care alegem să ne petrecem timpul și a locurilor în care alegem să fim, atinge orice latură a atitudinii noastre față de Dumnezeu și față de oameni. Cum trăim, cum ne îmbrăcăm, cum vorbim, unde mergem, ce cumpărăm, toate au legătură cu modul în care înțelegem ce zi solemnă trăim și cât de mult ne pasă de Dumnezeu, de mijlocirea Lui pentru noi, de sacrificiul Lui pentru salvarea noastră.

VESTIMENTATIA NOASTRĂ, FIE CĂ NE PLACE SAU NU, ESTE O DECLARATIE PUBLICĂ A MOTIVATIEI INIMII NOASTRE PERSONALE SI PRIVATE.

Trăim spre apusul adevăratei Zile a Ispășirii. Atenția cui o dorim? Și după aprobarea cui tânjim? În aceste zile de final de istorie, Dumnezeu mai lansează o invitație:

Iar aceasta ar trebuie să fie ghidată de principiul biblic dat de Pavel: „în chip cuviincios”. Modul în care alegem să ne înfățișăm înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor vorbește despre inima noastră, despre intențiile și scopurile vieții noastre, despre motivația inimii noastre. Indecența este o exprimare a aroganței din sufletul nostru. Ea nu are nimic de a face cu modestia și dezvăluie doar dorința inimii noastre de a fi văzute și apreciate. Modestia este smerenia exprimată și în îmbrăcăminte. Dacă am pricepe că îmbrăcămintea noastră este oglinda sufletului nostru! Stăpânirea de

editorial / cuvântul profetului

„Felul de cugetare trebuie schimbat, sensibilităţile morale trebuie trezite spre a simţi cerinţele lui Dumnezeu. Fondul principal al adevăratei religii este să avem şi să mărturisim continuu legătura noastră cu Dumnezeu, prin cuvinte, prin îmbrăcăminte şi prin comportament. Smerenia trebuie să ia locul mândriei; sobrietatea, locul uşurătăţii; devoţiunea, pe cel al nereligiozităţii şi indiferenţei nepăsătoare.” (E. White, Mărturii, vol. 4, pag. 458 în orig.)

de plăceri caută satisfacerea poftelor, în timp ce fiica modei îşi aranjează podoabele, s-ar putea ca în ceasul acela Judecătorul întregului pământ să rostească sentinţa: „Ai fost cântărit în cumpănă şi ai fost găsit prea uşor” (Daniel 5, 27). (E.White, Tragedia Veacurilor, pag. 428).

„În timp ce omul de afaceri este captivat de urmărirea câştigului, în timp ce iubitorul

Mirabela Ludusan

Doamne, pune în mine o dorință profundă și sinceră de a trăi pentru a primi permanent aprobarea Ta!

Coordonator Estera

***

MODESTIA,

haina cea mai de pret Un proverb românesc spune: „Haina nu face pe om” și totuși haina contribuie la imaginea noastră. Ellen White, ca profet al Domnului, ne oferă câteva sfaturi despre modul în care să ne alegem îmbrăcămintea și nu numai. Aceasta trebuie să fie curată, modestă și de calitate. Aș vrea, în câteva rânduri, să vorbesc despre modestia creștină. În primul rând, modestia ține de atitudine. Ellen White face apel către noi, ca urmași ai lui Hristos, să prețuim giuvaerul numit modestie. Dar ce este modestia? Cum poate fi ea definită? Modestia este o virtute prin care ne arătăm dragostea față de cei din jurul nostru și îi aducem slavă lui

Dumnezeu prin felul nostru de a vorbi, de a ne comporta sau de a ne îmbrăca. Și, deși uneori modestia poate reprezenta mediocritate deghizată, modestia adevărată aparține oamenilor mari, care îi lasă pe ceilalți să le descopere calitățile, fără a înșira ei însuși lista. Revenind la modestia în îmbrăcăminte, noi nu ar trebui să fim nepăsătoare și neglijente, din contră, ar trebui să avem gusturi rafinate și să nu considerăm ciudățenia și asprimea în vestimentație ca fiind modestie sau umilință. Biblia spune că trupurile noastre sunt temple ale Duhului Sfânt, de aceea noi ar tre-

cuvântul profetului

trebui să apreciem acest dar primit din partea lui Dumnezeu și să ne respectăm trupul în modul cel mai atent. Și totul pentru slava Celui care ne-a creat. Iată câteva sfaturi din partea profetului Domnului pentru noi: „Surorile noastre ar trebui să încurajeze adevărata modestie; ele nu trebuie să fie îndrăzneţe, vorbăreţe şi să facă avansuri, ci modeste şi rezervate, zăbavnice la vorbire. Ele pot fi amabile, binevoitoare. A fi blând, milos, iertător şi umil înseamnă a deveni pe placul lui Dumnezeu”. (Ellen G. White, Căminul advent, pag. 334) „Ţineţi la piatra scumpă, inestimabilă, a modestiei. Aceasta va păzi virtutea.... Mă simt îndemnată de Duhul Domnului să determin pe surorile mele care mărturisesc a fi evlavioase, să cultive o modestie a com-

comportamentului şi o rezervă care şade bine.” (Ellen G. White, Îndrumarea copilului, pag. 144) „Evanghelia lui Hristos trebuie să fie trăită, practicată în viaţa de toate zilele. Slujitorii lui Dumnezeu trebuie să fie curăţiţi de orice răceală şi orice egoism. SIMPLITATEA, BLÂNDEŢEA SI MODESTIA SUNT DE MARE PREŢ ÎN LUCRAREA LUI DUMNEZEU”. (E. White, Mărturii pentru comunitate, vol.9, pag. 218) „Surorile mele, feriţi-vă şi de ceea ce se pare rău. În acest veac grăbit, duhnind de stricăciune, nu sunteţi în siguranţă decât dacă sunteţi apărate. Virtutea şi modestia sunt lucruri rare. Fac apel la voi, ca urmaşe ale lui Hristos, care aveţi o înaltă mărturisire de credinţă, să preţuiţi giuvaierul numit modestie. Acesta va apăra virtutea.” (E. White, Sfaturi pentru biserică,

cuvântul profetului / portret

pag. 182) „Decenţa şi simplitatea în îmbrăcăminte, când sunt unite cu modestia în purtare, vor înconjura pe femeie cu acea atmosferă de demnitate sacră, care va fi pentru ea un scut împotriva a o mie de pericole.” (E. White, Sfaturi pentru Biserică, pag. 182) Câtă înțelepciune și învățătură pentru zilele noastre!

***

Raluca Dascăl

AURICA NEAGOS Toți din jur o numesc „mama Aurica”... Aceasta persoană caldă, iubitoare, a trecut prin numeroase experiențe, din care putem să învațăm fiecare dintre noi… Neagoș Aurica a fost și este o mamă pentru copiii ei, pentru oricine a avut o nevoie, chiar și pentru mine... Chiar și pentru tine, tu, care urmează să citești acum

această scurtă trecere în revistă a unei vieți care a avut episoade complet diferite de viața contemporană. Mama Aurica, cum o știm cu toții, s-a născut în 27 iunie 1923, pentru ca, în 1949 să înceapă un nou capitol al vieții ei, acela de soție și mai apoi, de mamă. A fost căsătorită vreme de 50 de ani cu Toader Neagoș, împreună primind în dar de la Dumnezeu trei copii: Viorel, căsătorit cu Elena (Leana), Virgil, căsătorit cu Elena (Lenuța) și Eleonora, căsătorită cu Valer. Dumnezeu a binecuvântat viața și familia ei într-un mod aparte, trăiește să își vadă nepoții și strănepoții. Șapte nepoți o strigă bunică: Hermina, Horațiu, Ciprian, Vali, Clementa, Radu și Catrinel. Prin harul lui Dumnezeu, a ajuns să vadă venirea pe lume a opt dintre strănepoți: Alice, Adonis, Andreas, Patricia, Astrid, Sophia, Sofia, Eric și încă unul e pe cale să se nască.

portret

Ați putea să ne povestiți câteva episoade din viața dumneavoastră? Nu am avut o viață ușoară, explică mama Aurica. Părinții mei nu m-au lăsat să fac decât 2 clase, deși mie mi-ar fi plăcut să fac școală. Am 91 de ani și plâng și în ziua de azi școala. Am crescut într-o familie cu 13 copii, eu am fost al 11 copil și ultimul în viață. După mine s-au mai născut doi băieți care au murit la naștere. În total 6 băieți și 7 fete. Toți băieții au murit. Am rămas doar fete. Dar pentru că eu eram cea mai mică, am fost nevoită să rămân cu părinții și să îi ajut la treburile casei. Celelalte surori ale mele au plecat la București, unde munceau ca servitoare. Atunci așa era. Acasă munceam din greu, părinții mei mă trimiteau la orice fel de muncă, nu țineau cont de faptul că eram fată. Munceam tot timpul. Nu aveam timp să mă bucur de nimic. Nu există un rău mai mare pe care îl pot face părinții ca acela de a nu-i lăsa pe copii să învețe. Plâng și acum că nu am fost la școală. Tinerețea mea a fost grea, deoarece am prins războiul. Îmi amintesc cum trăgeau cu tunul și atât de tare suna, încât tot satul Teleac se zguduia. La 14 ani am avut un accident mai neplăcut. Veneam acasă de la muncă, împreună cu mama. Trebuia să car în spate un sac foarte greu. Am ajuns în dreptul unui șanț și trebuia să sărim peste el. Mama a trecut prima, apoi mi-a dat și mie mâna ca să trec. Cum aveam sacul greu pe umeri și am sărit, mi s-a dislocat foarte tare piciorul. Am ajuns cu greu acasă. Mult timp am avut probleme din această cauză. După război, am rămas singura tânără din biserică. Am primit multe lucruri de făcut, trebuia să scriu raportul, dar fiind o fire mai timidă, îmi era destul de greu. Dar am

reușit să slujesc în biserică, așa cum am putut mai bine. Chiar dacă aveam doar două clase.” Ce ne puteți spune despre copiii dumneavoastră? Dumnezeu mi-a dat trei copii frumoși. M-am străduit mult ca ei să facă școală. Cărțile erau rare în sat, dar toți trei mergeau la școală și îi învățam mereu din Biblie. Le spuneam mereu să citească, să citească, să citească. Lui Virgil îi place să citească și acum foarte mult. Copiii mei nu aveau nici o jucărie. Și acum îmi amintesc. Fata mea avea o păturică, pe care ziua o făcea sul, îi punea un batic la un capăt și aceea era păpușa ei. Era foarte greu. M-am luptat să îi țin lângă Dumnezeu pe acești copii, cât de mult am putut. Nu a fost ușor. Fata mea a ales să se căsătorească cu un bărbat din lume, dar mă bucur că a luptat la rândul ei pentru copii, ca să îi aducă lângă Dumnezeu. Amândoi copiii sunt în biserică. Eu sper ca și Valer, soțul ei, să vină la Hristos. După o viață, pot să spun că cel mai important lucru este ca o mamă să lupte să își țină familia unită. Asta e cel mai important. De mamă depinde unitatea în familie. Mă bucur că toți copiii mei și toți nepoții mei sunt în biserică, Viorel și toată familia lui, Virgil cu toți ai lui și Eleonora, cu copiii. Mai rămâne Valer, care cred că într-o zi va veni și el la Isus. Dumnezeu v-a păstrat viața și vă puteți vedea și strănepoții, nu doar nepoții. Da, Dumnezeu mi-a dat ani. Nimeni din familia mea nu a trăit atât de mult ca mine. Mă întreb de ce. Mă bucur tare că am nepoți. Toți mă vizitează, pe rând,

cuvântul profetului / mesaj pentru mame

cum au timp. Cea mai mică dintre toți, Catrinel, vine mereu la mine. Îi am aici, lângă mine, merg la ei, vin la mine și așa trec zilele. Nu am avut o viață ușoară. De multe ori, relele care s-au abătut asupra mea m-au tras înapoi de la Dumnezeu. Mă rog mereu pentru iertare. Fericesc pe toți cei care îi văd că au pace în familie. Să ai pace în familie e cel mai important lucru pe care îl poate avea o familie. Nu există mai mare fericire decât să ai pace în familie și să aștepți în pace mântuirea. Am însă o supărare mare, nu mai văd bine, nici cu ochelari. Acum am timp destul și nu pot citi cât aș vrea. Ce vă doriți cel mai mult de la viață, la cei 91 de ani pe care îi aveți? Îmi doresc să se termine totul și să vină Isus. Îmi doresc să mă ajute Dumnezeu să biruiesc. Îmi doresc să îi văd în ceruri pe toți din familia mea. La altceva nu mă mai pot gândi. Asta îmi doresc din tot sufletul. Deși mama Aurică are o vârstă înaintată, are grijă de sănătatea ei: În fiecare zi merg pe jos, și fac mișcare. Bineînțeles, când nu e frig afară. Când e rece, nu prea ies.

Care ar fi sfaturile ce le-ați da tinerelor din ziua de azi? Vă sfătuiesc ca să fiți iubitoare, prietenoase și fericite. Să vă rugați mult înainte să vă căsătoriți. Mare lucru este să te căsătorești din iubire. Mare lucru e să ai un om de calitate lângă tine pentru o viață. Aveți vreun pasaj din Biblie care vă place în mod deosebit? Da. Textul meu preferat este Ioan 3,16. „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veșnică.” Asta sper, ca să ajung în ceruri cu toții copiii mei și nepoți, strănepoți, cu Isus, o veșnicie. Ridurile care brăzdează fața acestei femei vorbesc despre viața plină pe care a trăit-o. Mama Aurică vede în copiii ei cea mai mare bucurie pe care i-a făcut-o Dumnezeu, cea mai mare binecuvântare de care a avut parte. Și cu ei își închipuie veșnicia.

Dora Cîmpean

***

LECŢII de care este nevoie în orice cămin Subiectul pe care îl vom parcurge azi nu este unul care să ne dea o stare de confort. Din contră, de multe ori avem tendinţa să-l ocolim sau amânăm să medităm la el. Căci are de-a face cu

eul. Şi se numeşte simplu, cuprinzător şi incomod “modestie”, adică lipsa eului sau în termeni biblici „smerenie”, „lepădare de sine”.

mesaj pentru mame

Dicţionarul enciclopedic ilustrat (Editura Cartier) defineşte modestia astfel – „lipsă de vanitate, moderaţie, decenţă, bunăcuviinţă.”Antonimele modestiei sunt infatuare, aroganţă, înfumurare, îngâmfare, mândrie, orgoliu, egoism, semeţie, trufie. Este nevoie de multă seriozitate, efort continuu şi rugăciune sinceră pentru a ne vedea în adevărata lumină oferită în Cuvânt şi pentru a trăi mai întâi noi, ca părinţi, ceea ce vrem să imprimăm asupra copiilor noştri. Pentru a ajunge să spunem „Trăiesc, dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine”. (Galateni 2:20) Modestia este lucru mare. Este nevoie de o inimă curăţită, de o relaţie autentică de supunere şi ascultare de Domnul nostru pentru a putea fi schimbaţi. Căci oricât şi-ar propune cineva să fie modest, nu poate reuşi singur. De ce? Simplu, pentru că eul e mai tare. Şi atunci riscul este să te mândreşti cu modestia TA. Modestia nu se referă doar la îmbrăcăminte, cu toate că veşmintele noastre sunt o carte de vizită care spun despre ce este în inimă: „Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară, care stă în împletitura părului, în purtarea de scule de aur sau în îmbrăcarea hainelor, ci să fie omul ascuns al inimii, în curăţia nepieritoare a unui duh blând şi liniştit, care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu.” 1 Petru 3:3,4. „Vreau, de asemenea, ca femeile să se roage îmbrăcate în chip cuviincios, cu ruşine şi sfială, nu cu împletituri de păr, nici cu aur, nici cu mărgăritare, nici cu haine scumpe, ci cu fapte bune, cum se cuvine femeilor care spun că sunt evlavioase.” (1 Timotei 2: 9, 10).

Modestia este una din cele mai frumoase trăsături de caracter pentru că are în vedere atâtea alte valori. În primul rând un om modest este un om care nu se gândeşte la propriile lui avantaje, un om plăcut, care nu critică necontenit, care nu este veşnic nemulţumit şi clevetitor, cel care ştie că nu are nici un merit, că nu i se cuvin laude şi aplauze, un om care renunţă la sinele lui, la voia lui, pentru a face voia lui Dumnezeu, care se vede cum este cu adevărat şi pe care nimeni nu îl mai poate răni pentru că îşi da seama că este nimic fără Hristos. Modest nu înseamnă că eşti fără opinie, nu înseamnă că te laşi călcat în picioare. Să fii modest înseamnă să te vezi în lumina pe care ţi-o arată Dumnezeu, să-ţi aminteşti că eşti ţărână şi dependent de Dumnezeu, că nu poţi face nimic singur. Înseamnă să nu ai încredere în tine, să-ţi dai seama de limitele tale. Să fii modest înseamnă să nu ne punem încrederea în bani, poziţie socială, să nu ne lăudăm cu educaţia primită sau cu titlurile academice atât de des afişate pe orice petec de hârtie, să nu ne punem încrederea în inteligenţă sau fler. Să nu ne împodobim trupurile şi casele mai mult decât sufletele. Toate acestea nu sunt altceva decât gunoi. Ce notă discordantă ar trebui să facem cu lumea... Dumnezeu aşteaptă de la noi un spirit de jertfire de sine, pentru a putea trăi El în noi, pentru a ajunge să spunem eu şi cu tine: „Trăiesc, dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine”. Aş dori să fac o scurtă trecere în revistă a ceea ce se întâmplă în jurul nostru, ce valori sau mai degrabă non-valori sunt promovate pretutindeni. La ora actuală, cine este modest este demodat. Modestia

mesaj pentru mame

nu doar că nu mai este acceptată în lume, dar este privită cu dispreţ. Toate valorile contemporane, aşa zis morale lovesc la rădăcina modestiei, a bunului simţ. Acum se poartă personalitatea. Revistele, cărţile, reclamele promovează credinţa în propria persoană. De cele mai multe ori această personalitate este sinonimă cu tupeul, infatuarea, vanitatea, mândria. Soluţia pentru a fi fericit, pentru a avea succes, pentru a avea prieteni, pentru a putea vinde, pentru a te putea angaja este prezentată ca fiind încrederea în tine. Să crezi în puterea sinelui, să crezi că tu ai puterea, forţa necesară de a schimba lucruri, situaţii în favoarea ta. Tot ceea ce contează eşti tu şi propriul interes. Restul nu contează, căci „scopul scuză mijloacele”. Dacă nu ştii să te vinzi, eşti un fraier care îşi merită soarta. Fiecare trebuie să pună pe primul plan propriile interese, trăsăturile unor caractere diforme şi egoiste, cei peste care calci ca să ajungi unde ţi-ai propus fiind neimportanţi. Atunci ai personalitate, ştii ceea ce vrei, eşti de admirat şi devii un model pentru alţii. Societatea noastră s-a transformat într-o junglă în care a fi smerit înseamnă a fi lipsit de pesonalitate, fad, neinteresant, redus, fraier, atipic, adică nu te mai încadrezi în peisaj şi meriţi să fii privit cu dispreţ. Eşti eliminat şi privit ca inferior. În societatea postmodernă, modestia nu mai reprezintă o virtute, ci o slăbiciune. Cu aceste lucruri are de luptat azi familia creştină. Şi nu doar în afara bisericii, ci chiar şi în biserică. Cu părere de rău trebuie să admitem că nici în biserică modestia nu mai este o trăsătură apreciată şi de dorit. Cu toate acestea, noi ca mame suntem chemate să practicăm mai întâi noi

şi apoi să sădim în copiii noştri modestia prin dorinţa de a ajuta pe alţii şi de a pune interesele altora mai presus de ale noastre. „CU CÂTĂ GRIJĂ AR TREBUI PĂRINŢII SĂ-I CONDUCĂ PE COPII CA SĂ NEUTRALIZEZE ORICE FAPTĂ DE EGOISM. EI AR TREBUI SĂ SUGEREZE ÎN MOD CONTINUU CĂI PRIN CARE COPIII LOR POT DEVENI ATENŢI FAŢĂ DE ALŢII ŞI POT ÎNVĂŢA SĂ FACĂ CINSTE PĂRINŢILOR LOR CARE FAC TOTUL PENTRU EI.” (E. White, Semnele Timpului, 13 august 1896) Suntem chemate să practicăm modestia prin economie şi lepădare de sine - „În fiecare cămin trebuie predate lecţii de lepădare de sine. Taţi şi mame, învăţaţi-i pe copiii voştri să economisească.” (E. White, Mărturii pentru comunitate, vol. 9, pag. 130 în original.) „Învăţaţi lecţia lepădării de sine şi predaţi-o copiilor voştri. În lucrarea ce trebuie făcută e nevoie de tot ce poate fi economisit prin lepădare de sine.” (E. White, Solii către tineret, pag. 314 in original). ”...în fiecare cămin ar trebui să fie o cutie a jertfirii de sine şi în această cutie copiii trebuie învaţaţi să-şi pună bănuţii pe care altfel i-ar cheltui....” (E. White, Îndrumarea copilului, cap. 23). Suntem chemate să practicăm modestia nefolosind banii pentru plăceri egoiste – „Dacă aveţi obiceiuri extravagante, îndepărtaţi-le din viaţa voastră cât mai curând posibil. Dacă nu faceţi aceasta, veţi fi ruinaţi pentru veşnicie. Iar obiceiurile de economie, hărnicie şi sobrietate sunt pentru voi şi pentru copiii voştri, chiar în această lume, o parte mai bună decât o moştenire bogată. Daţi la o parte idolii

mesaj pentru mame / Hadasa, tinerele bisericii

voştri. Renunţaţi la plăcerile egoiste. Vă rog fierbinte, nu consumaţi mijloacele împodobindu-vă casele, pentru că sunt banii lui Dumnezeu şi vor fi ceruţi înapoi de la voi. Părinţi, pentru Numele lui Hristos, nu-i învăţaţi să caute moda şi atitudinea de paradă pentru a obţine o influenţă în lume...” (E. White, Îndrumarea copilului, cap 23, 24.) „Trebuie să faceţi reforme hotărâte în obiceiurile şi practicile voastre, conformânduvă viaţa cu principiile salvatoare ale legii lui Dumnezeu. Este de cea mai mare importanţă să aplicaţi atributele Domnului Hristos în viaţa şi în caracterele voastre, să vă educaţi şi formaţi cu efort perseverent

copiii pentru a fi ascultători de poruncile lui Dumnezeu. Un „aşa zice Domnul” ar trebui să vă călăuzească în toate planurile de educaţie.” (E. White, Îndrumarea copilului cap 8.) „... eu spun fiecăruia dintre voi, să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine, ci să aibă simţiri cumpătate despre sine, potrivit cu măsura de credinţă pe care a împărţit-o Dumnezeu fiecăruia.” Romani 12:3 Amin!

Neli Mitache

***

ADEVĂRATA strălucire Se apropie vârsta majoratului și sigur îți dorești și tu o mașină. Bineînțeles, nu orice mașină. Imaginea ta contează, nu-i așa? Băieții sunt în căutarea unor „priveliști” de vârsta ta și nu poți să arăți oricum. De aceea, garderoba ta ar trebui revizuită complet (după planurile tale) și nici încălțămintea nu poate fi neglijată. O rochie de firmă sau un ceas de marca „x” sunt doar câteva din amănuntele care le-ai ochit. Reclame de genul „nici unei femei nu trebuie să-i lipsească produsul x” nu-ți dă pace. Apoi, coafura, parfumurile, fardurile, oricât ar costa, nu contează. Trăim într-o lume agitată și moda trece agresiv de repede. Ai primit un Iphone abia ieșit pe piață și surpriza: s-a lansat altul mai

performant. Tu trebuie să ții pasul și alergi amețitor de iute. Oprește-te! E atâta sărăcie în jurul nostru și refuzăm să vedem copiii care mor de foame, nu mai auzim plânsul lor. Dar poate nici nu ne mai interesează. Te-a absorbit atât de mult imaginea ta, încât ai uitat să te privești în oglindă. Privește-te o clipă. Acum cred că îți dai seama cât de frumoasă ești! Bine, mai ai nevoie de câteva veșminte. Îmbracă-te cu bunătate, cu milă, cu smerenie, cu demnitate, înarmează-te cu răbdare, învață să renunți la ce e inutil, iar acum pune-ți cea mai de preț podoabă: MODESTIA. Cred că ești gata! Pornește la drum!

Hadasa, tinerele bisericii

În Mărturii pentru comunitate, vol. 4, pag. 624, E. White ne încurajează: „Nu vă îngrijorați gândindu-vă ce veți mânca sau ce veți bea; nici de trupul vostru, gândinduvă cu ce vă veți îmbrăca. Oare nu este viața mai mult decât hrana, și trupul mai mult decât îmbrăcămintea?... Și de ce vă îngrijorați de îmbrăcăminte? Uitați-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe câmp; ei nici nu torc, nici nu țes; totuși vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui nu s-a îmbrăcat ca unul din ei.” (Matei 6, 25.28-29) „Cuvintele acestea sunt pline de însemnătate. Ele au fost aplicabile în zilele lui Hristos și sunt aplicabile și în zilele noastre. Aici, Isus pune în contrast simplitatea naturală a florilor câmpului cu îmbrăcămintea împodobită artificial. El declară că slava lui Solomon nu suporta comparație cu frumusețea florilor naturale. Aici este o învățătură pentru toți cei care doresc să cunoască și să facă voia lui Dumnezeu. Isus a observat grija și devoțiunea dată îmbrăcăminții și ne-a avertizat, ba chiar ne-a poruncit să nu-i acordăm prea multă atenție. Este important să luăm seama la cuvintele Lui. Solomon a fost atât de preocupat de înfățișarea exterioară încât nu a reușit să-și înalțe sufletul… La început el și-a pervertit inima, apoi a căzut de la

credința în Dumnezeu și în cele din urmă a ajuns un închinător la idoli. Când le vedem pe surorile noastre că se îndepărtează de la simplitatea în îmbrăcăminte și cultivă iubire pentru moda lumii, ne simțim tulburați. Prin umblarea lor pe această cale, ele se despart de Dumnezeu și neglijează împodobirea lăuntrică…” Sfatul ei continuă: „Trebuie să fim vigilenți să nu cheltuim banii pe ceea ce nu e necesar și pentru a câștiga admirația celorlalți. Nu trebuie să ne permitem să ne satisfacem poftele care ne determină să copiem obiceiurile lumii și să jefuim visteria Domnului.” (E. White, Review and Herald, 19 decembrie 1893). Așadar, dragă prietenă, soră și copilă, este firesc să ne dorim mereu alte lucruri și după ce le avem, să ne dorim altele, iar asta nu se mai termină. Este firesc să vrem să strălucim, să vrem să primim admirație. ESTE ÎN FIREA NOASTRĂ PĂMÂNTEASCĂ SĂ ASPIRĂM LA MAI MULT, DAR ACESTA NU ESTE UN INDICATOR AL FAPTULUI CĂ E BUNĂ CALEA, NU ÎNSEAMNĂ CĂ SI DUMNEZEU APROBĂ TOT CEEA CE NOI CONSIDERĂM CĂ ESTE FIRESC.

Hadasa, tinerele bisericii / micuța Estera

În plus, toate aceste lucruri sunt atât de trecătoare, sunt deșertăciune. Pământul cu tot ce este pe el va arde; ceea ce va rămâne este doar caracterul nostru. Și mai merită să reținem un aspect: vom da socoteală pentru modul în care ne-am cheltuit banii.

aici pe pământ, nici o sclipire nu va fi transferată sus în cer. Dumnezeu ne îndeamnă să adunăm comori acolo unde hoții nu le fură și molile nu le mănâncă. Investește și tu, acolo sus și împrieteneștete cu modestia!

Oricât am străluci pe marea scenă a lumii

Mihaela Miron

***

O FETIŢĂ La vârsta fragedă a copilăriei avem prea puțin habar despre ce înseamnă modestia, nu-i așa? Te invit, micuță Estera, să încercăm împreună, să înțelegem acest termen, care are o atât de mare valoare în ochii lui Dumnezeu. Ce semnificație poate avea modestia la vârsta copilăriei? La o primă vedere, modestia ne duce cu gândul la simplitate. De fapt modest înseamnă și moderat, cumpătat în purtare, de proporții mici, fără importanță, lipsit de strălucire. Când eram în clasele primare sau în gimnaziu, toate fetele eram la fel. Rar vedeai una sau două fetițe care ieșeau în evidență cu ceva anume. Nu se prea punea problema de mândrie sau îngâmfare nici la școală și nici la locul de joacă. Purtam toate aceeași uniformă, cordeluță și ghiozdan. Diferențele erau nesemnificative. Acum totul a evoluat și lucrurile au început să se schimbe, începând de la grădiniță și continuând cu cercul de prieteni.

simplă

Având o activitate intensă în ultimii ani cu copiii de clase primare, mi-am dat seama că o mare parte a lipsei de modestie pleacă din familie, pentru că de aici începe să fie cultivată buna creștere. Însoțind copiii în tabere, an de an am putut să remarc comportamentul copiilor din diferite clase sociale și am realizat că modestia nu ține cont de clasa socială din care facem parte. E adevarat, fetițele sunt deosebite de băieți. Ele sunt mai delicate și mai finuțe, dar asta nu înseamnă că sunt lipsite de modestie. Am întâlnit fetițe crescute, în limbaj popular „în puf ” jucânduse și împrietenindu-se cu fetițe provenite din familii nevoiașe; dar am întâlnit și fetițe din familii ce reprezintă cazuri sociale, care nu voiau să accepte prietenia altor fetițe din simpul motiv că „pe mine nu mă plac”. Cred că trebuie să înțelegem oricât de mici suntem, că tot ceea ce avem, mult sau puțin, vine de la Dumnezeu și nimic nu este meritul nostru personal. Nimic nu

micuța Estera

ne aparține. Totul este un dar primit. Oare cum ne-am comporta dacă am realiza importanța acestui adevăr? Oare cum neam trata între noi? Ai mai respinge vreo fetiță care nu este la fel de bine îmbrăcată ca tine? Ai mai trata cu dispreț pe cea care are o rochie mai veche, pentru că provine dintr-o familie mai săracă ? Poți înțelege, draga mea, că modestia înseamnă smerenie, mulțumire și apreciere față de Creator pentru fiecare lucru mărunt pe care l-ai primit în dar? Câtă responsabilitate zace asupra noastră ca mame să trăim ceea ce credem că înseamnă modestie, iar copiii vor învăța din ceea ce văd la noi. Pentru un copil imaginea, vizualul face mult mai mult decât ceea ce aude. „Adevărata amabilitate nu ține cont de rangurile sociale, ci ne învață respectul de sine, respectul față de demnitatea omului ca om, și considerația față de orice membru al marii familii omenești.” (E. White, Minte, caracter, personalitate, vol. I pag.255)

într-o persoană retrasă găsim ceva special care, dacă este încurajat, poate fi pus în valoare. Uneori, nu există suficientă putere în cineva retras să își afirme potențialul. Asta nu înseamnă că nu are valoare. Nu oricine poate să fie modest. Doar o persoană puternică, sinceră, adevărată poate avea această calitate. Modestia se naște din decența simțirilor, este lumina care pregătește sufletul și mintea să primească adevărul în orice moment. Toți eroii pozitivi ai Bibliei au fost persoane modeste, dar care la momentul potrivit nu s-au dat înapoi de la ceea ce le cerea sau ceea ce voia Dumnezeu cu ei. Dacă începem cu Enoh, Noe, Avraam, ajungem la Moise, Samuel, David, și lista poate să fie completată din fiecare carte a Bibliei. În această listă a persoanelor modeste, dar ferme la momentul potrivit, o putem

O persoană modestă știe ce înseamnă în primul rând respectul de sine, pentru că numai în acest fel îi poate respecta pe cei din jurul ei. O FATĂ MODESTĂ ÎSI ALEGE CU GRIJĂ CUVINTELE, MODUL ÎN CARE SE COMPORTĂ, CEEA CE POARTĂ SI UNDE SE DUCE. Chiar dacă pentru generația de adolescenți din zilele noastre a fi modest înseamnă să fi slab, nepriceput, într-un cuvânt „un nimeni”, în realitate valorile promovate de societate nu reprezintă voia lui Dumnezeu. De multe ori, în-

micuța Estera / știați că?

găsi și pe Hadasa, o fată orfană, care prin buna creștere și prin caracterul ei deosebit, ajunge împărăteasa Estera. Ca și împărăteasă, ea are un comportament demn de un copil al lui Dumnezeu și tocmai de aceea, la momentul potrivit găsește curaj să intre la împărat pentru salvarea poporului ei. Ar trebui să luăm acest exemplu și să-l trăim în viața noastră. De câte ori ai avut curajul să-ți aperi credința în fața altora

după ce ai petrecut un anume timp cu ei? De câte ori a trebuit să-ți afirmi credința în fața altora? Fii modestă, micuță Estera, dar ai curaj să spui ce crezi. Ai curaj să te apropii de cei sărmani și să întinzi mâna prieteniei către cineva retras. Fii modestă, dar plină de fermitate, căci este nevoie de tine în lucrarea lui Dumnezeu.

Mihaela Gliga

***

STIAŢI CĂ? ... modestia înseamnă să ai o părere constantă despre propria persoană? ... modestia este o calitate atâta timp cât datorită ei, nu începi să-ţi ascunzi calităţile? ... modestia nu reprezintă dezinteres, ci o atitudine? ... toţi oamenii de mare calitate din istoria lumii au fost oameni modeşti? ... cuvântul „modestie” şi „calitate” se asociază cel mai des? ... modestia este conștiința trupului? ... cine trăiește modest și cumpătat, trăiește mult?

sentimentele inferioare ca orgoliul şi nimic nu e mai aproape de sentimentele înalte ca modestia” (Charles de Montesquieu)

Proverbe care ne vorbesc despre modestie:

„Modestia este singura strălucire pe care ne este îngăduit să o adăugăm gloriei” (Charles Pinot Duclos)

„Un om modest, nu vorbește niciodată despre el” (Jean de La Bruyère) „Nimic nu se apropie mai mult de senti-

„Mândria unui om îl coboară, dar cine este smerit cu duhul capătă cinste” (Solomon) „Se cer patru calităţi unei femei: virtutea să-i îmbrace inima, modestia să-i lumineze fruntea, blândeţea să-i stea pe buze şi munca să-i ocupe mâinile” (Proverb din China)

„Modestia este fundația solidă a tuturor virtuților.” (Confucius)

Roxana Corina S:ipos

rețete vegetariene

CIORBĂ DE FASOLE FĂRĂ RÂNTAS

2 pumni cu vârf fasole boabe lăsată la înmuiat de cu seară 1/2 țelină potrivită sau 1 țelină mică 1 rădăcină de pătrunjel 1 ardei kapia roșu 1 ceapă medie 1,5 litri apă 1 foaie de dafin vegeta naturală fără monoglutamat de sodiu sare neiodată 1 lingură ulei de măsline extravirgin 1/2 cană bulion 1. Fasolea se pune la fiert într-o oală cu apă mai multă. Când începe să clocotească se aruncă această apă și se pune fasolea la fiert în altă apă (ajunsă deja la punctul de fierbere). Se repetă procedeul încă o dată. Dupa ce fasolea e fiartă, lasați-o la scurs într-o sită. 2. Curățați țelina, pătrunjelul, ardeiul și ceapa, tăiați-le bucăți mari și puneți-le la fiert în apă alături de foaia de dafin. 3. Când legumele sunt fierte scoateți-le afară și pasați-le în blender alături de 1/2 cană fasole fiartă, puțină apă în care au fiert și ulei. Mixati până la omogenizare. 4. Turnați crema aceasta peste apa din oală, adaugați boabele de fasole fierte, vegeta, sarea și bulionul. Lăsați să dea 2-3 clocote, apoi opriți focul.

rețete vegetariene

NUTELLA DELICIOASĂ 200 g alune de pădure crude 3/4 sau 1 cană lapte de soia/migdale 7-8 linguri de miere (sau după gust) 4 linguri pudră de roșcove 1. Alunele de pădure se rumenesc în cuptor, la foc mic. 2. În paharul blenderului se pun alunele coapte, fierbinți și se mixează până când se transformă în unt. 3. Se adauga apoi mierea, pudra de roșcove și laptele și se mixează din nou. 4. Crema rezultată se păstrează în borcane cu capac, în frigider. 18

tableta de sănătate

CĂRBUNELE VEGETAL adevăratul aur negru

Cărbunele vegetal este obținut prin arderea mocnita a lemnului, produsul rezultat fiind apoi transformat intr-o pulbere fina, usor de administrat.

sau intoxicații.

Forma cea mai comuna de administrare o constituie suspensia, adică amestecul de apă și cărbune. La un pahar cu 250 ml de apă se pune o lingură rasă de pudră de cărbune. Amestecul obținut se consumă cu înghițituri mici și dese. Este deosebit de eficient în tratarea și ameliorarea stărilor de greață, balonare, diaree, fiind folosit cu deosebit succes și în cazurile de otrăvire

Cărbunele vegetal are deosebite proprietăți absorbante și cicatrizante și este recomandat a fi consumat pe termen scurt deoarece acesta poate diminua efectele unor medicamente și absorbția unor vitamine. Se folosește la două ore de la administrarea eventualelor medicamente.

Extern, se folosesc cataplasme sau măști prin formarea unei paste care se aplică pe piele (în acnee sau arsuri).

Cărbunele vegetal poate fi preparat acasă sau se poate cumpăra sub formă de pudră sau tablete de la farmacii sau magazine naturiste.

Ina Todoran

Estera

ZILE DE NASTERE FEBRUARIE Oltean Cornelia Pal Timea Todoran Ina Gedo Garofita Trif Maria Cucu Ligia Mitache Lăcrămioara 20

13.02.1957 16.02.1981 17.02.1987 20.02.1967 23.02.1946 25.02.1951 25.02.1957