TRUP ȘI SUFLET
CAIETUL ALBASTRU (XXX) Cunoscutul scriitor și jurnalist Cornel GALBEN ne-a pus la dispoziție acest Jurnal politic și sentimental pe care îl publicăm integral în paginile revistei noastre
4 septembrie 1986, Bacău Fiind corector, nici azi n-am făcut mare lucru. Am mai dactilografiat doar două pagini din superba evocare a lui Vieru și am citit câteva articole din Almanahul „Ateneu“. Ieri am văzut și șpalturile viitorului număr, însă nu mi-am regăsit decât interviul cu Roncea și câteva știri. Nu l-am găsit pe Costin, dar e posibil să fi renunțat la interviul cu cineastul chinez. Vreau din nou să fac o mie de lucruri și uite că nu realizez mai nimic. Ceilalți băcăuani, în schimb, încep încet-încet să prindă culoare bune. Azi am aflat, de pildă, că Herescu a câștigat un concurs de debut și chiar dacă va apărea într-o plachetă colectivă, tot debut se cheamă. Până și Cojan cică a depus un volum la editură. Iar eu, eu continui să mă plâng și să înaintez ca melcul...
numai furios, ci și foarte obosit.
11 septembrie 1986, Bacău Mă bântuie gânduri negre. Trăiesc din nou o dramă și nu știu cum voi ieși din ea. Căpcăunul de IBB a luat iar ziarul la ochi și, nici-una, nici-două, vrea să rotească jumătate dintre membrii colectivului. Vina o poartă, pentru a câta oară, împuțitul de Mitulescu, care a dat bun de tipar unui articol oprit de redactorulșef. Sunt sigur însă că el va rămâne, pentru că are prea multe proptele. Azi mi s-a întâmplat un alt lucru ciudat: eram cu prietenul Petrică Cimpoeșu la „un pahar“, când Stăneasca, țiganca, a venit direct la mine și mi-a ghicit câteva lucruri uimitoare, prezicându-mi că voi fi... promovat! Unde? Rămâne să aflu mâine la... două! Tot azi am fost „solicitat“ să conduc ziaristul din R. D. G., așa cum prevăzusem încă de anul trecut. Într-un fel îmi convine, deoarece voi scăpa pentru o săptămână de tensiune.
4 noiembrie 1986, Bacău Iar am „încurcat-o“. Tocmai când mă lăuda lumea că am scris o anchetă foarte bună, cretinul de IBB a strâmbat din nou din nas și a dat ordin să fiu sancționat. Alarmat de cârciumari, m-a acuzat nici mai mult, nici mai puțin decât de... plagiat! Cum informațiile luate dintr-o informare a CJCES au fost „dovedite“, m-am trezit iar pus în discuția colectivului și, deși toți colegii au considerat înscenarea o aberație, m-am văzut sancționat. Mi s-a tăiat „acordul“ (170 lei), am fost avertizat și, bineînțeles, nu voi mai semna. Sper să se oprească mascarada aici și să nu fiu sancționat și pe linie de partid, așa cum intenționează cealaltă cretină. Nu-mi rămâne decât să mă apuc de treabă, mai ales că s-a hotărât să nu mă mai ocup de învățământ, care i-a fost „încredințat“ lui Fănică. Deși șocat, ieri și azi chiar am muncit, terminând lectura volumului „Pași în lumea chineză“ de Mira și Constantin Lupeanu și expediind, în sfârșit, scurta prezentare și poeziile lui Liviu Damian revistei „Luceafărul“. Între timp văzusem comediile „Dubla dispariție a Marthei N...“ de Ștefan Oprea (Teatrul „Bacovia“) și „Râs și plâns“ de Ivan Radoev (Teatrul „C. Nottara“, cu
4 octombrie 1986, Bacău S-a dus încă o lună și din nou nu am făcut nimic. Vizita neamțului m-a dat peste cap cu toate, iar în loc de mulțumiri am primit observații. Sunt nu
pag 28
6 octombrie 1986, Bacău Starea aceasta continuă să mă macine. Deși dorm de fiecare dată cel puțin jumătate de oră după ce vin de la redacție, nu sunt în stare să fac nimic. Uite că încep să mă repet în trei rânduri, așa că mă las păgubaș! 15 octombrie 1986, Bacău Azi era să fiu... îngeraș! Abilitatea domnului Popovici a fost însă cea care ne-a salvat, tâmpitul de bucureștean fiind în stare să intre în plin, după ce se înscrisese în depășire în plină curbă. Tot azi am primit răspunsul de la compozitorul Zeno Vancea.