SPORTUL BACAUAN, nr.121 (august 2021)

pag 1

DIN ACTIVITATEA UZPR

Seratele „Eminescu Jurnalistul” sub semnul talentului și normalității

Se spune că toamna astronomică stă sub pe care o conduce la Pitești și UZPR, care să semnul soarelui ce intră în constelația Balanței. aibă ca obiect serate literar-muzicale, dezbateri „Seratele Eminescu Jurnalistul” stau de mult și proiecte culturale comune. Recitalul în constelația talentului și echilibrului jurnalistic, muzical al maestrului Felix Goldbach, care reînnoit și la acest început de toamnă printr-un a acompaniat textul rostit de actrița Claudia eveniment marca UZPR. Motea, s-a bucurat, de asemenea, de succes.

Deloc întâmplător, ediția inaugurală a Doamna Claudia Motea s-a referit în continuare acestei stagiuni culturale a seratelor dedicate la spectacolul “America de Acasă”, prezentat la poetului astral Mihai Eminescu s-a desfășurat Cahul, Chișinău și Bacău, care s-a bucurat de luni, 27 septembrie 2021, începând cu ora 17:00, un real succes de public atât în țară cât și în la Centrul Cultural „Mihai Eminescu” UNESCO, Republica Moldova. În încheierea cuvântului spațiu spiritual atât de familiar iubitorilor de ei, artista a recitat poezia proprie intitulată evenimente de excepție. În generosul program „Protagonistul Toamnei” care a stârnit admirația al acestei serate au fost înscrise numele asistenței. unor cunoscute și deosebit de apreciate Prezentând personalitatea domnului personalități ale vieții culturale precum dr. Mihai Mihai Neagu Basarab, poetul Miron Manega Neagu Basarab a scos în evidență – președinte ampla activitate a al Academiei acestuia la Freiburg, Germano-Române unde păstorește cea din Baden-Baden mai mare Bibliotecă și dr. Olivia Costea Românească a – Consul Onorific Diasporei din Europa. al României în Scriitorul Mihai Neagu Solvesborg, Suedia.

Basarab a prezentat De asemenea, istoricul creării la acest colocviu Bibliotecii Române din eminescian, plin Freiburg, înființată în de har jurnalistic, 1949, amintind numele de revărsare de marilor creatori români talent și inteligență, care au trecut pe la În fotografie, Doru Dinu GLĂVAN, am trăit momente acest mare centru preşedintele UZPR de vibrantă de cultură. Amintește rememorare a vieții și operei scriitorului Mihail că Centrul este în posesia a peste 2500 de Diaconescu, evocat în imagini și file de istorie, titluri de revistă, 200 000 de titluri de cărți și într-un volum eveniment editorialistic prezentat 1 milion de exemplare de ziare. Este rezervat cu această ocazie. Sub vraja verbului inspirat în legătură cu viitorul acestui important Centru al domnului Doru Dinu Glăvan, Președinte cultural, ca urmare a lipsei de apetență a al UZPR, moderatorul acestei memorabile diasporei contemporane pentru acte de întâlniri, au prins viață clipe de încântare cultură. Talentata poetă și publicistă Doamna artistică oferite de membrii talentatului colectiv Rodica Subțirelu a prezentat în calde cuvinte artistic al Teatrului Nostrum. Din acest mănunchi personalitatea marelui creator, care a fost de artiști, înzestrat cu har, au strălucit distinsa Mihail Diaconescu, cel ce a contribuit mult la soprană și artistă Dana Irina Gîju precum și formarea Domniei sale ca scriitoare. Despre apreciata actriță româno-canadiană Claudia același mare cărturar, Mihai Neagu Basarab a Motea – cea care a deschis stagiunea cu afirmat că genealogia acestuia, ca urmaș de spectacolul „Brâncuși mon amour”, alături de preot de țară, este o garanție a valorii perene a muzicianul Felix Goldbach, directorul Teatrului operei sale pur românești. Soția regretatului om Al Davilla din Pitești. Domnul Doru Dinu Glăvan de cultură, Doamna Corina Vlad Diaconescu, a deschis serata, anunțând prezența doamnei a adăugat câteva cuvinte referitoare la prefața Olivia Costea, Consul onorific al României în volumului amintit, realizată de publicistul Narcis Solvesborg, Suedia. L-a invitat, apoi, pe poetul Zărnescu. A mulțumit celor prezenți pentru Miron Manega să prezinte momentul dedicat gestul de a păstra vie memoria soțului său, prin poetului și jurnalistului Eminescu – „ De la lucrarea-album „Mihail Diaconescu, scriitorul și Eminescu cetire….”. Cu această ocazie Domnia opera în imagini“ semnată de Rodica Vătăman s-a referit la câteva dintre inițiativele recente Subțirelu. În final, Corina Vlad Diaconescu a ale Uniunii. Doamna Olivia Costea a prezentat prezentat trei superbe creații proprii, care au o interesantă expunere despre „Mecenatul fost ascultate cu încântare de cei prezenți. cultural în actualitate”, relevând succesul Artista și publicista Dana Irina Gîju a prezentat repurtat de spectacolul Brâncuși mon Amour un recital compus dintr-o melodie din repertoriul în Suedia. A amintit în continuare la acțiunile Mariei Tănase, apoi o piesă à capella, culeasă promovate în comunitatea românească din de Tiberiu Brediceanu, care a stârnit ropote de Suedia împreună cu soțul Domniei sale prin aplauze, încheindu-și recitalul cu vechea piesa „Asociația cultură fără frontiere” pe care o Bordeiaș bordei….. din folclorul românesc, sala conduce. În semn de apreciere pentru activitatea fiind cucerită de talentul acesteia. La sfârșitul Domniei sale, Doamna Olivia Costea a primit o seratei, bine-cunoscuta actriță Doina Ghițescu Diplomă de Onoare din partea Uniunii Ziariștilor a încălzit atmosfera cu câteva momente Profesioniști din România. În alocuțiunea sa, autobiografice, apoi a prezentat un florilegiu de domnul Felix Goldbach s-a arătat încântat să versuri din creația unor mari poeți români. inițieze un parteneriat între instituția de cultură Tanța Tănăsescu / UZPR

pag 2

CONSILIUL DIRECTOR: Adrian AMALANCI - director Leonard POPA - redactor- şef *Acest proiect publicistic este finanţat integral de consiliul director.

Semnează: Costin ALEXANDRESCU Adrian AMALANCI Romulus Dan BUSNEA Mihai BUZNEA Marius CERGHICI Paul COTÎRLEŢ Cornel GALBEN Victor Eugen MIHAI (VEM) Ştefan OLTEANU Răzvan PESA-MOZA Leonard POPA Marcian POPA Dan SION Pentru o documentare cât mai exactă şi pentru participarea redactorilor noştri la evenimentele sportive în care sunt implicate, rugăm cluburile sportive şi instituţiile abilitate să ne informeze din timp, despre competiţiile aflate în derulare.

Corespondenţa se poate trimite online pe adresa sportul. bacauan@yahoo.ro.

Notă: Articolele, tehnoredactarea, corectura şi îngrijirea ediţiei s-au făcut gratis. Această notă are înţeles pentru instituţiile fiscale competente.

Responsabilitatea opiniilor exprimate aparţine exclusiv autorilor. Manuscrisele şi fotografiile reţinute se publică în ordinea necesităţilor redacţionale. Materialele nepublicate nu se restituie.

Sediul redacţiei: Bacău, Letea 13, judeţul Bacău Telefoane:

0743-665.630;

0758-686.511;

0334-808.022; https://www.facebook.com/ Sportul.Bacauan E-mail: yellow_cyprus@yahoo.com amalancia@yahoo.com Colecţia completă a Revistei “SPORTUL BĂCĂUAN” se găseşte la Biblioteca Judeţeană “C. Sturdza” din Bacău.

EDITORIAL

ELIXIRUL DE VIAȚĂ LUNGĂ

Nu spun o noutate, dar e bine să ne amintim oridecâteori e nevoie, adică permanent, de marele adevăr ce definește lumea/fenomenul sportului: jocurile de echipă au apărut mult mai târziu, după secole, în urma sporturilor individuale precum gimnastica, alergările, luptele, săriturile în lungime și înălțime, aruncarea greutății ori a suliței, tirul cu arcul, scrima, și toate celelalte. Acestea au definit lumea antică și au inspirat atât vechiul dicton latin ”mens sana, in corpore sano”, cât și organizarea jocurilor olimpice, care se constituiau în adevărate evenimente planetare, reunite mai târziu sub sloganul ”ai învins, continuă, ai pierdut, continuă”. Iar viața ne-a confirmat fără încetare că mișcarea fizică este elixirul de viață lungă din care se poate împărtăși fără niciun fel de opreliște fiecare dintre noi.

Mai apoi i s-a spus ”sportul de mase”, care avea drept concept un slogan ale cărui valori și virtuți a dominat fenomenul: ai grijă de corpul tău; este locul în care vei trăi toată viața. Până a fost detronat și trimis pe tușe de sportul profesionist, de performanță, ale cărui canoane au cu totul alte conotații morale. Așadar, alte timpuri, alte năravuri. Cine pierde, cine câștigă, poate fi o întrebare cu răspunsuri indefinite. Fapt e că în zilele noastre, măsurabile în ani și decenii, mișcării fizice și sportului celor mulți i-au fost răpite valențele cognitiv-educative pe care le demonstrase cu prisosință.

Obligându-ne să ne întrebăm: mai este, oare, posibilă o revenire la normalitatea ce construia armonia fiecărui individ - corpul sănătos și mintea sănătoasă? Optimiștii ne-ar putea răspunde trimițându-ne direct la o altă expresie latină: per aspera ad astra (pe căi aspre, către stele). Către acele stele pe care cândva leam abandonat indiferenței, poate și comodității, dar pe care le-am putea readuce lângă noi și la strălucirea lor dintotdeauna. Și nu e nevoie decât de un impuls inițial cu repetabile rostiri. Iată unul dintre acestea: cu implicarea notabilităților locale, în municipiul Cluj-Napoca a fost pus în aplicare un original concept menit să încurajeze mișcarea, lansat de echipa ”Sport festival”. În ce constă acesta? Este vorba despre o „stație smart de transport în comun” care oferă bilete gratuite pentru o călătorie cu autobuzul persoanelor aflate în trecere și care acceptă să facă la schimb un

set de 20 de genuflexiuni. Impactul a fost unul neașteptat, mii de persoane, mai ales din rândurile tinerilor, care au văzut în această oportunitate nu neapărat câștigul bănesc (de altfel, unul derizoriu), ci mijlocul public de a face mișcare în deplasare. E cazul să mai spunem și că inițiativa a fost inspirată de calendarul manifestărilor actualei ediții – a 7-a, a săptămânii europene a sportului ce se va desfășura sub motto-ul #BeActiveAlHome (Fii Activ Acasă), care consacră conceptul sportul este pentru toată lumea. Inițiativă de dată recentă (2015) a Comisiei Europene, această săptămână este menită să promoveze sportul și activitatea fizică pe întregul nostru continent și are ca obiectiv conștientizarea impoirtanței unui stil de viață activ pentru toată lumea. Ca și edițiile precedente, actuala săptămână a sporturilor este programată să se desfășoare între 23 și 30 septembrie, cu mii de evenimente ce includ programe de exerciții în parcuri, turnee școlare, jocuri, plimbări și tururi cu bicicleta, zile deschise în cluburi sportive și multe altele. Toate aceste acțiuni și activități reunite într-o paletă cu mult mai cuprinzătoare decât cea pe care v-am prezentat-o, emană din ”Cartea albă privind sportul” și planul de acțiune Pierre de Coubertin și care stipulează principalele obiective ale acesteea, între care: consolidarea rolului sportului în societate, promovarea sănătății publice prin activitate fizică, stimularea activităților de voluntariat, în contextul general al dezvoltării europene a sportului. În țara noastră, proiectul are coordonator național Federația Română Sportul pentru Toți, cu cofinanțarea Ministerului Tineretului și Sportului, la edițiile precedente participând între 18 și 27 de județe. Între acestea, și Bacăul. Urmează, acum, să vedem ce va fi să se întâmple în actuala ediție. Asumându-mi riscul de a fi considerat malițios, nu pot să nu remarc un adevăr pe care cei mai mulți dintre noi l-am uitat, ori ne prefacem că l-am uitat. Anume: caracterul de masă și de permanență al sportului pentru toți din anii predecembriști (a se vedea Daciada, sportul școlar și alte competiții de anvergură națională și locală), ceea cemi dă dreptul să constat că înalții noștri diriguitori europeni (re) descoperă apa caldă în materie de mișcare fizică și sport. E, totuși, un fapt pozitiv care ne îndreptățește să credem că vom vedea tot mai mulți competitori la liniile de start ale întrecerilor actualei, cât și viitoarelor ediții ale săptămânii europene a sportului.

Mihai BUZNEA (UZPR)

O dilemă cu aromă de șampanie Cazul e încă deschis. Altfel spus, nerezolvat. Cu toate că au trecut aproape 50 de ani. Sau chiar mai mult; depinde de unde își începe Miss Marple căutările.

Dacă se apucă să răsfoiască însemnările jurnalistului Ștefan Olteanu, atunci toamna aceasta se împlinesc fix 52 de ani.Iar dacă deschide mapa vernil a profesorului Valeriu Bogdăneț, concluzia-i că în primăvara trecută s-au făcut 48. De vreo jumătate de veac- cu plusurile și minusurile amintite- Ștefan Olteanu și Valeriu Bogdăneț își dispută- amical, educat și inteligentpaternitatea „primului articol despre Nadia”.

Nu are niciun rost să mai amintim că Nadia este Nadia Comăneci. Dar e musai să precizăm că amândoi au dreptate. În octombrie 1969, Ștefan Olteanu creiona primul portret public al Nadiei. Sub titulatura „Fetița care poate câștiga numai acasă”, ziarul Steagul roșu, părintele Deșteptării noastre, vorbea în premieră despre o gimnastă care, „imbatabilă în sala Liceului de gimnastică din Onești, se dovedea emotivă pe alte «terenuri», fie dezechilibrânduse la bârnă sau la paralele, fie ratând unele elemente, nu tocmai dificile, la sol”. Practic, jurnalistul o prezenta pe Nadia de dinaintea… Nadiei. În aprilie 1973, tot în Steagul roșu, Valeriu Bogdăneț punea alămurile încă

din titlul ce însoțea prima reușită de excepție a Nadiei, cea de la Internaționalele de Senioare ale României: „O nouă stea pe ecranul gimnasticii românești”. Iar dincolo de „siguranța și fermitatea mișcărilor tinerei noastre gimnaste de nici 12 ani”, ochiul versat al…fotoreporterului Bogdăneț rămânea surprins de faptul că „această fetiță ni s-a părut că nu știe să zâmbească. Nici după un exercițiu dificil, ce i-a reușit pe deplin, nici pe podiumul învingătorilor, nici în fața copleșitorului torent de aplauze al unui public dezlănțuit… Aceasta n-o va împiedica, desigur, să ajungă mare campioană”. În sfârșit, lumea făcea cunoștință cu Nadia, campioana impasibilă precum Buster Keaton care putea câștiga oriunde, nu doar acasă. Anii au trecut, la fel și Skien-ul sau Montreal-ul, dilema „cine a scris primul…” a rămas, căpătând aroma vinului vechi. Sau a șampaniei, miza pariului încheiat demult, de cei doi cronicari.

Acum, când o nouă recoltă de must se pregătește să poarte și această toamnă- toamna în care Nadia va împlini 60 de ani- spre iarna „vrajbei” lor și a vieții noastre, a tuturor, observăm cum sticla de șampanie continuă să stea pe un colț de masă, alături de articolele-document. Cazul e încă deschis. Nu și șampania!

Dan SION (UZPR)

pag 3

Ana-Maria BRÂNZĂ, dublu vice-campioană olimpică şi multiplă campioană mondială:

“SUNT UN COPIL CARE A ÎNDRĂZNIT SĂ VISEZE...”

De peste 13 ani, numele Anei Brânză continuă să strălucească în toate competiţiile majore la care participă.

Când nu a fost să fie în proba individuală, a fost în competiția echipelor, pentru că spada sa a inventat mereu traiectorii victorioase, într-un sport în care am refuzat înfrângerea şi am învăţat din eşecuri. Începutul ascensiunii e consemnat în 2008, la Jocurile Olimpice de la Beijing, cu argintul obţinut după finala cu nemţoaica Britta Heidemann. Atunci, s-a spus că a fost o surpriză. Ana avea 24 de ani iar drumul către marea performanţă abia se anunţa. A urmat o serie neîntreruptă de titluri mondiale şi continentale: campioană olimpică pe echipe la ediția din 2016 (Rio de Janeiro), de trei ori campioană mondială (2019 la individual și 2010 și 2011 pe echipe) și de șapte ori campioană europeană (2013 la individual și 2006, 2008, 2009, 2011, 2014 și 2015 pe echipe). A fost declarată cea mai bună spadasină a lumii în 3 rânduri (2008, 2009 şi 2013), când a egalat recordul deţinut de Laura Flessel, campioana olimpică de la Atlanta (1996), devenită Ministrul Sporturilor în Franţa (2017-2018). O asemenea longevitate printre medalii, sportul românesc nu a mai cunoscut de la Nadia Comăneci...

Anul acesta, Jocurile Olimpice de la Tokyo au adus în vitrina marei noastre campioane încă o reuşită: titlul olimpic pierdut la o singură tuşă (10-11), în finala dramatică disputată contra chinezoaicei Sun Yiwen... În cazul Anei Brânză, nu ştii însă niciodată, dacă e un sfârşit fericit sau un nou început.

Leonard POPA (UZPR) -Unul din rolurile interviurilor este să evidenţieze personalitatea interlocutorului. Care e prima întrebare care ar trebui să i se pună Anei Brânză?

-Cred ca o primă întrebare potrivită ar fi “Cine este, în esenţă, AMB?”… Obişnuim să ne prezentăm într-un fel publicului, dar consider că oamenii sunt curioşi să vadă mai departe de campion, performer, sportiv. Mie îmi place să spun despre mine că sunt un copil care a îndrăznit să viseze, a crezut în visul lui şi a muncit pentru el în fiecare zi, până a ajuns să îl împlinească.

-Din 2008, când ai câştigat argintul la Jocurile Olimpice de la Beijing, a urmat o serie neîntreruptă de clasări pe podium la toate competiţiile majore. Între timp, ierarhiile s-au tot schimbat. Tu ai rămas în prim-planul întrecerilor.

Cum se explică această constanţă şi longevitate, oarecum neobişnuite în cazul fetelor?

-Consider că scrima mi-a oferit tot ceea ce am şi ce sunt astăzi. Constanţa în rezultate este singurul mod în care eu ştiu să mulţumesc pentru ceea ce am primit. Nu am fost de fiecare dată pe podium, dar am încercat mereu să îmi împing limitele, să îmi lansez singură provocări şi să văd unde pot ajunge.

Sunt sportivi care ajung să spună, e prea greu, doare prea tare, nu mai vreau, nu îmi mai place aici. Eu, în schimb, am avut norocul să nu trec prin această etapă, iar singura mea grijă a fost CE şi CUM pot să fac mai bine, pentru a fi aptă încă un an, să fac performanţă!

-Cele mai bune spadasine ale momentului sunt stângace… Tu eşti una dintre ele. Ce anume vă avantajează în duelul cu adversarele?

-Am crescut cu acest gând, cu faptul că a fi stângaci este un avantaj şi, în perioada junioratului, trebuie să rescunosc că mi-a fost de ajutor. Dar acum nu cred că se mai aplică şi faptul că, în topul clasamentului, sunt sportive de mână stângă, este doar o coincidenţă, dat fiind şi faptul că acest clasament suferă, deseori, modificări, după etapele de Cupă Mondială.

-Cu sportivele asiatice te-ai împăcat? De ce crezi că un

pag 4

duel cu o asiatică e întotdeauna dificil, poate, nu numai în scrimă? Ce le separă de europene?

-Eu, cu mine, trebuie să mă împac pentru a le învinge.

Au un alt stil şi sunt foarte disciplinate, acesta este marele avantaj. În momentul în care reuşeşti să ghiceşti tiparul, îţi este mai uşor, dar este cale lungă până acolo. Mie îmi place proba de spadă pentru că îţi poţi folosi creativitatea şi aceasta a fost punctul meu forte care, de cele mai multe ori, nu a funcţionat cu stilul asiatic, foarte ermetic, şi care nu îmi lasă cale de “floricele”.

-Între Beijing 2008 şi Tokyo 2021, cum şi cât de mult a evoluat scrima?

-Între timp, a apărut sistemul wireless, în care nu mai folosim acele cabluri de rolă care conectau arma cu aparatul, pentru a înregistra loviturile. Regulamentul a suferit câteva modificări, dar în mare parte scrima a rămas aceeaşi, iar limita acţiunilor este cea pe care tu ţi-o poţi impune.

-Care e principala armă a spadei, atacul sau apărarea?

-Se spune ca apărarea este cel mai bun atac şi eu sunt în totalitate de acord. Pentru că niciodată nu am fost o sportivă cu calităţi fizice excepţionale, defensiva a fost punctul meu forte.

Atacul, deşi am lucrat mult la acest aspect, l-am folosit doar pentru a-mi surprinde adversarele.

-Ce se întâmplă cu echipa României, campioană olimpică la Rio? -Imediat după Jocurile Olimpice de la Rio de Janeiro, colegele mele de echipă au anunţat că vor să se retragă pentru a se dedica familiilor lor. Lucru pe care l-au facut cu succes, iar două dintre ele, Simona Pop şi Simona Gherman, au devenit mame. Toate cele trei au rămas alături de scrimă şi sper ca pe viitor, împreună, să putem face mai multe pentru acest sport.

-Nu o dată, ai denunţat condiţiile în care se practică scrima în România… Dacă ar fi să iei câteva măsuri de îmbunătăţire, cu ce ai începe?

-Am început, deja, împreună cu colegii din Federaţia Română de Scrimă, să facem demersurile necesare pentru a construi o nouă sală de scrimă. Din păcate, infrastructura nu ne este de ajuns în momentul actual şi cel mai clar s-a văzut acest lucru, imediat după ridicarea restricţiilor, când în sala de antrenament au avut prioritate loturile naţionale, iar micii sportivi au fost total dezavantajaţi de acest lucru. În al doilea rând, lipsa antrenorilor şi faptul că mulţi dintre ei sunt plecaţi şi performează pentru alte ţări este dureros şi nu îi poţi acuza pentru că îşi doresc un viitor mai bun pentru ei şi familiile lor. Ţine de noi să găsim variante pentru a-i aduce acasă. Am încredere că echipa formată în cadrul FRS va găsi soluţii pentru principalele neajunsuri pe care le întâmpinăm şi, cu sprijinul autorităţilor, să reuşim pe viitor să menţinem scrima pe harta mondială.

-Cum vezi viitorul scrimei româneşti?

-În momentul de faţă, avem sportivi tineri care au confirmat, la categoriile lor de vârstă, că pot face performanţă la cel mai inalt nivel. Anul acesta, la Campionatul Mondial, Marco Sovar (CS Dinamo) a cucerit medalia de aur în proba de sabie masculin la U17, iar echipa feminină de sabie a obţinut medalia de bronz, la aceeaşi competiţie. Avem sportivi care îşi doresc şi muncesc pentru a ajunge pe cele mai înalte trepte ale podiumului, iar noi avem datoria să le fim aproape şi să le asigurăm toate condiţiile pentru ca ei să aiba parte de un calendar competiţional complet şi, astfel, mai multe şanse să capete experienţa şi să-şi atingă potenţialul.

pag 5

DIN ARHIVELE SPORTULUI BĂCĂUAN

ALTE TRAIECTORII Sezonul 1969-1970 începe în 30 august. În prima etapă, Dinamo Bacău întâlneşte pe Dinamo, la Bucureşti. După un început de joc echilibrat, bucureştenii deschid scorul prin Nunweiller VI (min.33).

Dinu îl majorează în min.58, pentru ca finalul de partidă să-i găsească pe băcăuani în ofensivă. O incursiune a lui Ene Daniel şi un şut sec fac ca scorul să devină 2-1, dar eforturile lor de a restabili egalitatea nu au nicio finalitate. În etapa a doua, băcăuanii întâlnesc, pe 23 August, Petrolul. O zi de toamnă autentică şi o ploaie bacoviană asigură decorul unei victorii la scor (cea mai mare diferenţă de scor înregistrată în partidele directe între cele două formaţii): 5-0! Golurile au fost marcate de Ene Daniel (min.42 şi min.60), Vătafu (min.45, din penalty), Sorin Avram (min.48, gol cu capul, din plonjon, după o centrare a lui M.Pană) şi Rugiubei (min.81). În a treia etapă, dinamoviştii înregistrează primul recul neaşteptat, pierzând partida de la Timişoara, cu noupromovata CFR. Punctele gazdelor au fost marcate de Bojin (în min.51 şi 80). De altfel, a fost o etapă a surprizelor, cu rezultate mai puţin scontate. Dinamo Bucureşti a pierdut acasă partida cu Poli Iaşi (1-3), iar Steaua a reuşit doar un egal, la Petroşani, cu Jiul (11). Băcăuanii se revanşează în etapa următoare, când reuşesc o victorie convingătoare cu Argeşul lui Dobrin: 3-0! Golurile au fost marcate de Velicu (min.14) şi Pană (min.17 şi 89).

Pe 27 septembrie, Dinamo Bacău dă piept, în Capitală, cu Steaua. Evoluţia scorului este palpitantă.

Militarii deschid scorul în min.39 prin Tătaru, îl majorează prin autogolul lui Kiss (min.49), dar băcăuanii reuşesc să egaleze, graţie golurilor realizate de Pană (min.52)- cel mai bun sezon al său- şi Vătafu (min.79).

Cu 5 minute înainte de final, în numai două minute, Steaua a înscris de două ori (Pantea-min.85 şi Maneamin.87), impunându-se în faţa unui adversar dispus săşi vândă pielea cât mai scump. În etapa a 8-a, la 25 octombrie, băcăuanii vor juca, pentru prima dată, sub noua denumire de Sport Club. O fac în partida de la Constanţa, cu Farul, pierdută cu 4-2, în ciuda faptului că Ene Daniel şi-a trecut în cont o nouă dublă (min.51 şi 55). În etapele a 11-a şi a 12-a, Sport Club evoluează acasă, cu UTA şi Steagul Roşu Braşov. Două victorii identice (1-0), conturate greu, după pauză (goluri: Florea -min.68 şi Hriţcu-min.64) le mai aduc băcăuanilor încă 4 puncte. La 6 decembrie, urmează derbyul cu Poli Iaşi, în deplasare. Studenţii deschid scorul în min.1,

pag 6

prin Moldoveanu, Băluţă egalează în min.32, dar ieşenii se impun, după pauză, cu 3-1 (marcatori: Vasile Ianulmin.52 şi Cuperman-min.83). La finalul turului, bilanţul Sport Clubului este unul echilibrat: nici un punct pierdut acasă, nici unul adus din deplasare.

Returul va debuta la 14 martie, când echipa băcăuană termină la egalitate (1-1), cu Dinamo Bucureşti (Hajdu a deschis scorul pentru bucureşteni, dar Băluţă a egalat în min.75). În etapa a 18-a, într-o zi ploioasă şi după o partidă televizată (băcăuanii nu au fost niciodată răsfăţaţi cu asemenea transmisii directe), Sport Club îşi ia revanşa cu CFR Timişoara: 1-0, după golul marcat de Duţan (min.52), cu un şut de la 20 de metri. În etapa a 20-a, se consemnează prima înfrângere pe teren propriu: 0-2 cu Steaua (Marcumin.50 şi Tătaru-min.86), înfrângere urmată de pierderea unui punct cu CFR Cluj (0-0), în etapa următoare, după un joc disputat tot pe teren propriu. Luna mai avea să aducă băcăuanilor şi primul punct obţinut în deplasare: 1-1, la Cluj, cu Universitatea, după ce Velicu a restabilit egalitatea în min.38, în urma unui corner. Finalul lunii aduce şi primele reuşite ale lui Dembrovschi, în campionat: 2-0 cu Jiul Petroşani, prin două goluri reuşite în min.60 şi 85 (penalty). Au fost singurele. În etapa 26, Sport Club înregistrează cea mai severă înfrângere din campionat: 0-6, la Arad, cu UTA (Lereter-min.26, penalty; Broşovschi-min.27 şi 77, Domide-min.33, Kun II-min.89). Busuiocul se drege, în etapa următoare, la Braşov, cu Steagul Roşu (0-0), şi acasă, cu Politehnica Iaşi-revelaţia campionatului: 2-0 (goluri marcate de Rugiubei în min.16 şi 32). Acelaşi Rugiubei va aduce victoria băcăuanilor în etapa a 29a, când aceştia se impun în Giuleşti, cu 1-0, realizând surpriza etapei. Ultima rundă, consemnată în 27 iunie, fixează echipa de pe malurile Bistriţei pe locul 10 în clasament, cu 37 de puncte, după victoria, cu 3-1, acasă, în faţa Universităţii Craiova. Oltenii au deschis scorul în min.35 prin Ţarălungă, dar în ultimele 20 de minute ale partidei, băcăuanii au marcat de 3 ori, prin Rugiubei (min.70 şi 90) şi Sinăuceanu (min.75).

Dinamo Bacău în sezonul 1970-1971. Sus: Kiss, Nedelcu, Velicu, Ghiţă, Catargiu, Vătafu, Comănescu.

Jos: Pană, Dembrovschi, Rugiubei, Duţan, Sorin Avram, Băluţă.

Sezonul 1969-1970 a impus şi câteva concluzii: 1.echipa devenise una stabilă, constantă în rezultate (13 victorii-13 înfrângeri) 2. rămânea nerezolvată problema defensivei care continua să încaseze mai multe goluri decât se reuşeau 3.Rugiubei a început să-şi etaleze calităţile de golgeter, în condiţiile în care, pe primul loc al marcatorilor s-au situat 3 fotbalişti, cu acelaşi număr de goluri, 15: Dumitrache (Dinamo Bucureşti), Moldoveanu (Politehnica Iaşi) şi Tătaru II (Steaua Bucureşti). În final, un loc 11 în clasament...

Băcăuanii, care umpleau, duminică de duminică, stadionul central, începuseră, să fie atenţi şi la altceva.

Situaţia social-politică a ţării dădea semne că România îşi alesese o altă traiectorie, după mitingul antisovietic susţinut de Nicolae Ceauşescu în 1968, când liderul român a respins cererea URSS de a se alătura celorlalte ţări comuniste în intervenţia militară împotriva reformatorilor de la Praga. În iulie 1971, Ceauşescu va da la spate scurta perioadă occidentală şi le va cere prim-secretarilor subordonarea ideologică totală, la valorile unui comunism pe care acesta le considera inovatoare. Era, de fapt, o încercare de a autohtoniza

cultul personalităţii descoperit în China lui Mao. După vizitele oficiale întreprinse în Coreea de Nord şi Vietnamul de Nord, în propaganda de la Bucureşti (abil dirijată, printre alţii, de Ion Iliescu- pe atunci ministru al tineretului şi secretar al CC al PCR) îşi vor face loc, tot mai des, principiile revoluţiei culturale maoiste. La nivelul fiecărui judeţ, se impune treptat o nouă linie culturală, în fond, o revenire la doctrina lui Dej din anii 50, sub denumirea de umanism-socialist. Scriitorii rămaşi în străinătate sunt interziși și scoși din bibliotecile publice, muzica occidentală se difuzează tot mai rar la radio şi televiziune, publicaţiile cotidiene şi săptămânale își reduc activitatea gazetărească (printre victime s-a numărat şi Steagul roşu, ziarul Bacăului, transformat într-un săptămânal, cu format redus) și un import masiv din China comunistă invadează rafturile magazinelor, în paralel cu abandonarea pieţelor vestice... Din liberalizarea promisă în 1965, în doar câțiva ani, nu va mai rămâne nimic. Pe acest fond, fotbalul începuse să fie una dintre puţinele bucurii ale românilor, care aşteptau etapele săptămânale, ca pe o sărbătoare...

Leonard POPA (UZPR)

pag 7

REMEMBER

TREI REGI APLAUDĂ PERFECŢIUNEA

Acum, când s-a dat liber la cuvântul scris şi la cel rostit, putem să scriem ceea ce fusesem sfătuiţi, mai mult sau mai puţin discret, că e bine să trecem sub tăcere. Aşa se face că nici atunci, în septembrie 1976, când am predat manuscrisul acestei cărţi la Editura Sport-Turism, nici încă mulţi ani după aceea n-am scris decât puţine rânduri despre subiectele tabu.

Printre acestea se numără şi cele trei întâlniri de taină cu cei trei regi de la Apus, veniţi special în România ca s-o cunoască la ea acasă şi s-o aplaude pe Regina Gimnasticii Mondiale. Numai că, aşa cum era pe atunci, ceea ce presa noastră nu putea să spună, aflam, în aceeaşi zi cu evenimentul, de la Radio Europa Liberă. În 1977, Regele Baudouin al Belgiei a venit, împreună cu regina, ca să o vadă la ea acasă pe gimnasta perfectă, care uluise întreaga lume cu superbele ei evoluţii de la Montreal, unde colecţionase trei medalii de aur, o medalie de argint, o medalie de bronz şi un incredibil şir de şapte note de 10, performanţe unice în istoria gimnasticii mondiale! În onoarea Alteţelor Regale belgiene, Nadia Comăneci a făcut o magistrală demonstraţie de măiestrie, fiind aplaudată călduros de înalţii oaspeţi. Felicitând-o pentru performanţele ei deosebite şi pentru splendida demonstraţie, regele Baudouin a spus, printre altele: Îţi mulţumim că ai ridicat gimnastica pe cele mai înalte culmi, îţi mulţumim că, datorită ţie, toate fetiţele din Belgia şi, sunt convins, toate fetiţele din lumea întreagă, care ţi-au urmărit la televizor superbele demonstraţii, vor să-ţi semene cât mai repede şi să devină şi ele campioane. Îţi urăm un şir neîntrerupt de mari succese şi în anii următori... Ceva mai târziu, în 1980, regele Hussein al Iordaniei a venit, cu o întreagă suită, pentru a asista la un antrenament al Nadiei! În fine, s-a aflat şi secretul că Nadia a participat şi la un prânz oferit, în onoarea ei, de regele Olaf al Suediei. O REGINĂ printre REGI!...

Se părea că, la Oneşti, totul merge bine, că şirul succeselor răsunătoare va fi neîntrerupt, pentru că tot mai multe gimnaste se străduiau să se ridice cât mai aproape de valoarea Nadiei şi a Teodorei. Numai că... Dintr-o dată, au început problemele! Încă din 1976, după Montreal, între Nadia şi Bela Karolyi avuseseră loc câteva conflicte. Divergenţele au fost aplanate atunci de Nicolae Vieru, preşedintele FRG, de conducerea C.N.E.F.S şi, mai ales, de implicarea directă a

pag 8

lui Nicu Ceauşescu. Au început să apară, însă, cârtelile, pe la colţuri. Unele voci lansaseră ideea că soţii Karolyi nu reuşiseră să-şi adapteze metodele psiho-pedagogice la noua etapă de vârstă şi de dezvoltare corporală a Nadiei şi a Teodorei Ungureanu. Chiar la nivelul Federaţiei, unii vorbeau despre nerespectarea frecventă a medicaţiei prescrise de medici şi a regimului alimentar, ba chiar de severitatea excesivă a lui Bela faţă de gimnaste (n.a: prin Adresa din 21 iunie 1976- deci înaintea Jocurilor Olimpice de la Montreal- expediată de Ilie Verdeţ, către Ministrul de Interne, Teodor Coman, s-a dispus să nu se mai verifice plângerile unor gimnaste referitoare la regimul dur aplicat de Bela Karolyi).

Pe nepusă masă, FR de Gimnastică a decis ca Nadia şi Teodora să se pregătească la Bucureşti! A doua surpriză, antrenamentele erau coordonate de alţi antrenori: Iosif Hidi, Gheorghe Condovici şi Atanasia Albu! Antrenori cu o îndelungată experienţă, ce-i drept, dar Atanasia Albu era prea mămoasă, iar Iosif Hidi şi Gheorghe Condovici- cu excelente rezultate la băieţi, mai ales în perioada de aur dominată de marii campioni Dan Grecu ţi Mihai Borş- erau handicapaţi de faptul că nu avuseseră până atunci nici o tangenţă cu gimnastica feminină! În plus, s-a făcut deja resimţită butada câte capete, atâtea păreri, iar forma de concurs a fetelor coborâse îngrijorătoe...O văzusem şi eu pe Nadia ăn tribunele Sălii Floreasca, cu o mână bandajată, ţinând în lesă un superb exemplar canin. Cum te simţi, Nadia? A ridicat din umeri şi a arătat din ochi, spre mâna bandajată: Binişor, sper să fie şi mai bine... Pe 26 septembrie 1976, au fost amânate nişte filmări, din cauza absenţei Nadiei. Bela a avut o primă răbufnire: Am să vin luni la Bucureşti şi-i voi informa pe toţi cei competenţi despre toate acestea...

Dar la Oneşti continuau ciudăţeniile. Cât timp au fost plecaţi Bela şi Martha la Borşa şi Băile Felix, cineva a umblat la uşa lor de la apartament.

La întoarcere, o vecină i-a spus Marthei că un bărbat necunoscut a intrat la ei în apartament, deschizând cele două yale cu nişte sârmuliţe. În apartament, totul era răvăşit, fuseseră desprinse până şi câteva porţiuni din parchet... (fragment din cartea NADIA-Miss Perfect) (continuare în numărul următor) Ştefan OLTEANU (UZPR)

Nadia COMĂNECI şi una dintre campioanele care i-au urmat, Daniela SILIVAŞ

pag 9

(S)PORTRET

Ion Butucaru, maestrul recordurilor

26 iulie 2021... În urmă cu câțiva ani, realizările antrenorului de lupte Ion Butucaru erau prezentate pe larg în cotidianul „Deșteptarea” sub titulatura „Fabrica de campioni”. De atunci, multe „linii de producție” românești- din sport și nu numai- au tras pe dreapta. Nu însă și „fabrica” maestrului Butucaru, care continuă să duduie. Să duduie și să aducă medalii internaționale Bacăului și României. Iar dacă atunci când am documentat articolul „Fabrica de campioni”, antrenorul Butucaru mărturisea, candid, că a pierdut șirul medaliilor, stimulat, probabil, și de curiozitatea noastră, s-a apucat între timp să le țină numărul.

Astăzi, Ion Butucaru este unul dintre puținii tehnicieni români care se poate lăuda cu 34 de medalii la Campionatele Europene și Mondiale.

Dacă nu chiar singurul! În august o așteaptă pe cea cu numărul 35, la Mondialele din Rusia. După care, numărătoarea va continua, cu siguranță!

Dan SION (UZPR) Data și locul nașterii: 30.09.1956, Bacău.

Stare civilă: „Sunt căsătorit cu Silvia din 1984 și avem doi copii, pe Roxana, în vârstă de 36 de ani, și pe Ionuț, născut în 1989. Suntem și bunici. Roxana, care

pag 10

a terminat Finanțe Bănci, s-a stabilit la Paris, unde s-a căsătorit cu un francez. Împreună au o fetiță în vârstă de 5 ani, pe Clara Andreea Vera, care, luna viitoare, va avea, în sfârșit, și un frățior. Doi nepoți avem și din partea lui Ionuț: pe Filip, care va face patru ani pe data de 15 decembrie și pe Cezar, carPrincipala realizare profesională: „Cei zece sportivi descoperiți și formați de mine în cei 39 de ani de activitate care au devenit medaliați la Europene și Mondiale. Eu spun că acesta este un record pentru un antrenor din România. Și ar fi păcat să nu-i nominalizez pe cei zece: Valentin Rebegea, Victor Rebegea, Florin Gavrilă, Cătălin Matache, Alexandru Botez, Igor Botez, Nicu Ojog, Denis Mihai, Alin Dosoftei și Vasile Cojoc”. Și Eusebiu Diaconu? „Pe Sebi nu l-am format eu. L-am preluat la 17 ani și apoi, timp de 15 ani, am lucrat împreună, obținând satisfacții deosebite”.

Principalul regret profesional: „Nu am regrete”.

Sportivul preferat: „Din lupte, Ștefan Rusu și Sebi Diaconu. Din alte sporturi, ciclistul Pogacer, sprinterul Usain Bolt și, mai nou, înotătorul român David Popovici, un adevărat fenomen”.

Hobby: „Muzica”.

Mâncarea preferată: „Îmi placee mult mâncarea tradițională românească, în special cea specifică sărbătorilor de iarnă, cu piftie, sarmale și așa mai

departe. Mai nou, însă, am trecut la un regim bazat preponderent pe legume, care mi-a permis să dau mai multe kilograme jos”.

Muzica preferată: „Muzica pop. Mai ales cea italiană cu Ricchi e Poveri și Al Bano și Romina Power în fruntea listei. Îmi plac însă mult și Bee Gees, și Abba, iar lista e lungă de vreme ce am menționat că muzica este principalul meu hobby”.

Actori favoriți: „Charles Bronson și Mel Gibson”.

Nu poate trăi fără…: „Familie. Fără soție, fără copii și nepoți” Dar fără sport? „Asta vom vedea de-abia după ce mă voi retrage din activitate. În septembrie ies la pensie, însă voi mai continua un an sau doi. După asta, voi găsi și un răspuns la întrebarea dumneavoastră”.

Vacanța perfectă: „În 40 de ani de muncă nu prea am avut vacanță, dar frecvent merg în weekenduri în Poiana Brașov. Așa îmi încarc bateriile”.

Oraș de suflet: „Bacăul. Îmi iubesc orașul. Apoi, îmi place Timișoara, unde am un prieten foarte bun, de profesie medic, care se ocupă cu succes și de lupte”.

Trei lucruri de luat pe o insulă pustie: „Dacă tot nu am avut vacanță, vreți să mă duceți pe o insulă pustie? Să știți că…nu ține deoarece, pe lângă familie, aș lua cu mine și o barcă pentru a ne întoarce cât mai repede acasă. Hai să spunem că aș lua și o undiță pentru a ne asigura mâncarea în drum spre casă” .

Trei dorințe pe care i le-ar putea îndeplini peștișorul de aur: „Am spus eu de undiță, dar să știți că nu prea le am cu pescuitul. Nu am răbdare.

Bun, dacă tot mi s-a agățat de cârlig peștișorul de aur i-aș cere un singur lucru: sănătate pentru mine și toți membrii familiei. Ar fi de ajuns”.

Personalitatea cu care ar ieși la o cafea: „Cu un actor foarte mare de la noi. Păcat că nu mai trăiesc Toma Caragiu, Gheorghe Dinică, Amza Pellea sau Dem Rădulescu. Mi-ar fi plăcut să-i invit la o cafea.

Așadar, îl aleg pe Victor Rebengiuc”.

O nebunie pe care a făcut-o sau pe care ar fi dispus să o facă: „Nu știu dacă e o nebunie, dar mi-am dorit mult, foarte mult să văd Statele Unite ale Americii. Am fost aproape de acest vis în 2001, când trebuia să ajung la Madison Square Garden, numai că au venit atacurile din 11 septembrie și n-am mai putut ajunge”.

Ce a învățat în aceste vremuri create de pandemia noului Coronavirus: „Că trebuie să ne protejăm, iar dacă ne protejăm, îi protejăm și pe cei din jurul nostru”.

Ascultă sau spune bancuri? „Ascult și le… uit foarte repede”. Un banc scurt, pe care maestrul Butucaru îl poate ține minte ușor. Mai ales că tematica e foarte la modă în România. „Bulă: «Tocmai am inventat un cuvânt nou». Ștrul: «Care?». Bulă: «Plagiat»”.

Cum se vede la 70 de ani: „ Alături de nepoți, ducându-i la înot și la diferite alte sporturi”.

pag 11

INTERVIURILE “SPORTULUI BĂCĂUAN” Antr. XAVIER PASCUAL:

”Uneori am impresia că în dicționarul limbii române nu există cuvântul răbdare”

Unul din cei mai mari antrenori de handbal ai lumii s-a întors în această vară să antreneze în România, pe campioana Dinamo București, care va evolua în grupele Champions League, dar și naționala masculină. În vârstă de 53 de ani, tehnicianul spaniol Xavier Pascual Fuertes are un palmares impresionant, care include 3 Ligi ale Campionilor, 5 titluri la campionatul mondial al cluburilor și 11 titluri de campion în Spania, cu Barcelona. Am profitat de prezența acestuia la Bacău, pentru partida de Liga Zimbrilor cu CSM, pentru a discuta despre viitorul naționalei masculine a României, unde a fost convocat, pentru o primă evaluare, și interul dreapta băcăuan, Eduard Iordachi.

Costin ALEXANDRESCU (UZPR) Reporter: Care au fost impresiile care v-au rămas după prima experiență ca selecționer al naționalei masculine a României ?

Xavier Pascual: A fost o perioadă în care mi-am făcut mulți prieteni, cred că am realizat conexiuni bune cu jucătorii și cu antrenorii de aici, pentru mine a fost experiență bună. Probabil acesta a fost și motivul pentru care am decis să mă întorc în România.

Rep.: Și poate pentru că ați simțit că ați lăsat aici o treabă neterminată ?

X.P.: Sunt lucruri în acest job pe care nu le ai sub control. Știți că atunci când am semnat aici eram sub contract și cu Barcelona, iar la un moment dat clubul mi-a cerut să îmi închei lucrul aici, așa că nu am avut de ales la acea vreme.

Rep.: După plecarea dumneavoastră, lucrurile n-au mers într-o direcție tocmai bună, am ajuns să pierdem cu Kosovo pe teren propriu. De ce credeți că s-a întâmplat asta ?

pag 12

X.P.: E greu să spui ”iată ce s-a întâmplat și iată și soluția”. Cred că toată lumea vorbește despre ce se întâmplă cu echipa națională în România, iar eu vreau să vă reamintesc că nu sunt un magician, sunt un antrenor și voi da tot ce am mai bun. La fel de bine cred că și Rareș Fortuneanu a făcut acest lucru, la fel și Manolo Montoya și trebuie să înțelegem că nu e totul doar despre antrenori, despre jucători, despre președinte, este despre întreg handbalul românesc. După părerea mea, nu trage toată lumea în aceeași direcție: unii vor la stânga, alții la dreapta și alții la mijloc. Eu cred că trebuie să creăm o atmosferă bună și să încercăm să lucrăm împreună. Echipa națională nu e nici a mea, nici a ta, nici a altcuiva, este echipa tuturor.

Eu cred că trebuie să ajutăm cu toții echipa națională.

Rep.: Care sunt primele lucruri pe care le veți face la națională ?

X.P.: Ideea mea este să văd și să verific potențialul a cât mai mulți jucători pe care nu-i cunosc. Eu am făcut o listă cu mulți jucători tineri, care vor avea ocazia să-mi arate în mod direct ceea ce pot. Să fie clar că porțile naționalei nu sunt închise pentru nimeni, indiferent de vârstă, iar dacă acum nu am chemat anumiți jucători mai experimentați, este pentru că îi cunosc și vreau să văd jucători noi. E foarte important să îi văd, să le cunosc potențialul, să văd dacă ei mă pot înțelege.

Rep.: Veți face astfel de acțiuni în fiecare lună ?

X.P.: Da, așa e, numărul celor convocați va depinde de momentul în care ne vom afla. De exemplu, acum, de luni, am chemat 32 de jucători, pe care îi voi împărți în două grupe de câte 16, care vor lucra luni și marți. Miercuri vom avea niște meciuri între cele două grupe, pentru a face o

evaluare. Repet, la acest moment, eu cred că pentru mine e cel mai bine să cunosc cât mai mulți jucători tineri, însă oricine poate ajunge la națională, cu excepția celor care nu vor acest lucru.

Rep.: Sunteți de acord cu unii jucători care aleg să vină la echipa națională în funcție de cine este selecționer ?

X.P.: Pînă la urmă, e o chestiune de ordin personal. Eu respect orice decizie. E adevărat că atunci când ești numit selecționer, poate că unii jucători nu vor să vină fiindcă nu au o relație bună cu tine. Eu voi respecta orice decizie de acest fel, dacă un jucător nu va dori să vină, nu va fi nicio problemă pentru mine.

Rep.: Ați vorbit despre jucătorii tineri. Data trecută când ați fost aici, l-ați adus pe antrenorul Jordi Giralt, care a făcut o treabă excelentă la nivel de juniori, am vorbit cu mulți jucători și antrenori despre asta. Din păcate, după ce ați plecat, și el a fost obligat să plece, iar lucrurile la nivel de junior n-au avut o evoluție bună. Aveți de gând să vă implicați și în elaborarea unei strategii la nivel de juniori ?

X.P.: Da, avem un plan, dar nu asta e problema.

Planurile, hârtiile, prezentările power-point pot fi perfecte, uimitoare pentru toată lumea. Problema este să pui aceste lucruri în practică, iar eu asta intenționez să fac cu modelul meu. Eu n-am pretenția că modelul meu este cel mai bun, dar eu cred în niște lucruri și asta este ceea ce eu doresc.

Rep.: Presupun că e vorba de acel proiect început de Jordi și care nu s-a mai continuat…

X.P.: Da, fiindcă e o lume care este dependentă de rezultate imediate, dar eu cred că deciziile nu trebuie să aibă la bază doar rezultatele, ci întregul proces. După părerea mea, ai o mare problemă atunci când nu știi ce drum ai de urmat, dar dacă știi exact unde vrei să ajungi și cum, trebuie să înțelegi că nu e posibil să învingi mereu. Așa ceva e imposibil, nu există în handbal sau în alte sporturi. Există întotdeauna posibilitatea să pierzi și

trebuie să accepți acest lucru. Problema e că atunci când pierzi mereu, nu mai ai încredere în ceea ce faci și asta trebuie schimbat. Trebuie să avem încredere în ceea ce facem, în modelul pe care eu vreau să-l implementez. Încredere și răbdare, uneori am impresia că în dicționarul limbii române nu există cuvântul răbdare.

Rep.: Ce părere aveți despre grupa din din prima fază a preliminariilor mondialelor din 2023, cu Israel, Cipru și Moldova ? Credeți că poate România rata unul din primele două locuri ?

X.P.: Aici e vorba de sport și trebuie să fim conștienți de poziția pe care ne aflăm acum. Aici multă lume se gândește încă la ceea ce era România acum mulți ani, dar eu spun că trebuie să avem grijă cu orice echipă pe care o întâlnim. Trebuie să respectăm pe toată lumea, pentru mine, la acest moment, oricine poate să câștige, indiferent că vorbim de Israel, Moldova sau Cipru. Da, e adevărat că noi suntem România, însă trebuie să conștientizăm unde ne aflăm în acest moment. Filosofia mea e simplă – trebuie să muncim, pentru a aduce la îndeplinire acele lucruri perfecte de pe hârtie.

Rep.: Am auzit că deja dați o serie de indicații în limba română. Cât de important este pentru un antrenor care profesează într-o țară străină să vorbească limba acelei țări ?

E o chestiune de respect, nu este vorba despre handbal, asta e părerea mea. Bineînțeles că pentru mine e imposibil să vorbesc perfect românește sau în engleză ori franceză. Dar mă aflu în România și trebuie să arăt respect oamenilor de aici, iar asta o fac prin faptul că încerc să-i înțeleg, să le vorbesc limba și aici e vorba tot despre ce vorbeam mai înainte – muncă. Tocmai de aceea le cer tuturor să vorbească în românește cu mine, pentru ca eu să pot învăța limba încetul cu încetul.

Rep.: OK, atunci peste 6 luni vă voi intervieva în limba română.

X.P.: În regulă, să fiți sigur că vă voi răspunde.

pag 13

LA TAIFAS

Ion GHERHARD:

M-am născut în plin Război (26 februarie 1942), odată cu handbalul românesc, care abia începuse să se practice, prin părţile Ardealului, la Sibiu şi în Banat… Când am înţeles că viaţa mea e legată de acest sport, apăram, deja, poarta Timişoarei. Îmi plăcea, însă, şi în câmp şi nu o dată, lăsam poarta în grija altora. Cred că o făceam destul de bine, din moment ce, nu peste mult timp, am fost chemat în Capitală, la Dinamo, ca al treilea portar. Şi ce echipă aveau b u c u r e ş t e n i i , toţi unul şi unul, campionii mondiali din 1961 şi 1964: Redl, Bogolea, Ivănescu, Mircea Costache I, Mircea Costache II, Mozer, Hnat... Redl şi Bogolea erau consideraţi cei mai buni portari din lume, aşa că eu mă lăudam că sunt pe...podiumul mondial! Stăteam mai mult pe bancă, dar eram încântat să-i văd jucând. Hnat era preferatul meu. Virgil era singurul handbalist care arunca la poartă de pe picioare, prin evitarea adversarului, şi se antrena special pentru asta. La antrenamente, îl ţineam de glezne, iar el trebuia să tragă la poartă. Aşa şi-a dezvoltat o musculatură deosebită, cu care îi impresiona pe toţi. La Mondialele din 61 şi 64, a fost inclus în All-Star Team, ca şi Michael Redl. Poate că, astăzi, nimeni nu-şi mai aminteşte, însă, în anii 60, aceşti sportivi extraordinari ne-au făcut cunoscuţi în întreaga lume. Oricât mă încântau ei, aflândumă în mijlocul lor, anii se scurgeau, iar eu îmi doream să joc. Când a apărut propunerea să merg la Bacău, unde Dinamo intenţiona să-şi facă o echipă competitivă, cu care să domine provincia, nu am stat pe gânduri. Era 1965, când am ajuns pe malurile Bistriţei, hotărât să o iau de la capăt.

Bacăul, aflat în plin elan sportiv, cu mai multe discipline, a devenit, în scurt timp, echipa care, practic, decidea soarta campionatului. Cine dintre Dinamo şi Steaua pierdea pe

terenul de zgură din Parcul Libertăţii, îşi lua adio de la titlu! În toate celelalte deplasări, obţineau numai victorii... Noi ne ambiţionam enorm când jucam contra lor, dar ne şi bazam pe un lot de jucători extrem de valoros, cu băieţi veniţi din toată ţara: Ioil, Belu (portari)- Otto Hell, Zauer, Alexandru Mengoni, Schneider, Hoară, Anghel, Betendorff, Coasă, Papp, Horobeţ, Moldovan, Anca, Negovan şi eu. Marea vedetă era Papp. Pentru că era mai brunet decât ceilalţi, noi îi spuneam Ţiganul. Peter nu se supăra şi, în teren, îşi făcea datoria de tunar. Nu întâmplător a ajuns primul handbalist român care a atins suta de goluri în campionat!

Cu toate acestea, nu a fost selecţionat la naţională decât de vreo 5-6 ori... În locul cui să fi jucat?! România putea face în anii aceia 3-4 reprezentative, nu ca astăzi, când abia adunăm 3-4 jucători și am ajuns să ne chinuim în urna a patra valorică...

La meciuri, în tribune, se adunau câteva mii de suporteri, nu mai aveai unde să arunci un ac. Un public temperamental, care ne încuraja mereu şi nu concepea înfrângerea, indiferent de adversar. Odată, la un meci cu Steaua, cineva a vopsit o cioară cu vopsea albă şi i-a dat drumul în teren, sperând ca aceasta să-i descurajeze pe militari. Cioara a fost, însă, de altă părere şi s-a năpustit în tribune. A fost prăpăd, împroşcând totul cu vopsea... În sezonul 1967-1968, Dinamo Bacău a terminat campionatul pe locul al treilea, după Steaua şi Dinamo Bucureşti, o performanţă pe care handbalul băcăuan nu o va mai atinge decât în 1979-1980, cu Ştiinţa Bacău. În 1968, nimeni nu se gândea că o echipă atât de îndrăgită, nu peste mult timp, avea să-şi dea ultima suflare... (continuare în numărul următor)

Echipa de handbal Dinamo Bacău în 1965, înaintea unui joc amical cu echipa iugoslavă Sarajevo, disputat pe terenul din Parcul Libertăţii pag 14

pag 15

George VISCREANU

DRIBLING (XIII)

Fost fotbalist la Sport Club Bacău, Steaua, Dinamo, component al Naţionalei de juniori, autorul acestei cărţi autobiografice povesteşte cum a driblat regimul comunist al lui Nicolae Ceauşescu, ajungând să joace în campionatul Spaniei, la Rayo Vallecano, alături de legende ale fotbalului iberic La meciurile din deplasare, nea Costică Rădulescu îl lăsa pe Şoiman cel mai avansat şi, practic, aglomeram centrul terenului cu cinci jucători.

Cum primeam mingea, imediat îl lansam pe Vasile, care avea o viteză deosebită, pe spaţiile libere. Baba pregătea excelent aceste partide şi dădea mare încredere jucătorilor în puterea lor de exprimare. În sezonul acela, am fi putut juca în Cupa UEFA, dar aranjamentele de culise, strategiile Federaţiei nu neau permis, primele locuri fiind acontate de Dinamo, Steaua,, Sportul Studenţesc şi FC Argeş. Echipa de bază a Sport Clubului era formată din: MangeacAndrieş, Arteni, C.Solomon, Elisei- Viscreanu, Mihuţ, Avădanei, Adolf, Penoff şi Şoiman. Am terminat campionatul pe locul al 5-lea şi ne-am calificat în Cupa Balcanică.. În vara lui 1984, am început pregătirea cu SC Bacău, la Slănic-Moldova, cu antrenorul C.Rădulescu.

Numai că, la puţin timp, acesta a fost dat afară de preşedintele Costinescu, datorită unor neînţelegeri cauzate de transferarea unor jucători (preşedintele se temea de C.Rădulescu să nu-i ridice în cap suporterii, care erau de partea antrenorului) şi locul i-a fost luat de Dumitru Nicolae Nicuşor, o persoană total opusă lui Rădulescu. Nea Costică era un om vesel, glumea cu jucătorii, Nicuşor era stană de piatră. Nu l-am văzut niciodată zâmbind, doar îngândurat.

După câteva zile de antrenament, Baba mi-a dat telefon şi mi-a spus să merg la Galaţi, la Oţelul, echipă pe care o preluase dânsul. Evident, nu puteam să fug din cantonament, dar nici nu am dorit să pun punct ofertei. Întâmplarea a făcut ca, în scurt timp, Sport Club să joace un amical la Brăila. Atunci am stabilit cu Rădulescu să mă aştepte o maşină la sfârşitul partidei, care să mă ducă la Galaţi, ceea ce

pag 16

s-a şi întâmplat. Antrenorul mi-a spus că va reuşi sămi obţină dezlegarea, că o să intru la facultate, că voi primi primele de joc şi că voi juca titular. Oţelul era în Divizia B, dar avea un lot foarte bun, cu Puiu Antohi, Claudiu Vaişcovici, Popescu..., pregătinduse să promoveze. Perspectiva era încurajatoare, numai că tot făcând planuri cu antrenorul, a sunat telefonul, la capătul celălalt al firului fiind primarul Bacăului. Acesta a început să tune prin microfon reproşându-i lui Rădulescu că m-a furat la Galaţi, aşa cum îi spuseseră nişte suporteri care mă văzuseră urcând într-o maşină cu numerele specifice oraşului.

Baba a negat totul şi, la câteva zile, am plecat cu Oţelul în cantonament, la Câmpulung Moldovenesc.

Totul decursese planului, dar într-o zi, înainte de a merge să iau micul dejun, m-am pomenit la uşă cu un miliţian care mi-a spus să cobor imediat, întrucât la recepţie, eram aşteptat de cineva. Era 6 dimineaţa şi în faţa recepţiei mă aştepta Costinescu, preşedintele clubului din Bacău, care mi-a pus în vedere ca, în zece minute, să-mi fac bagajele şi să-l urmez la Bacău, dacă mai vreau să joc fotbal. Nu am avut ce face, mi-am strâns toate lucrurile, fără ca antrenorii gălăţeni (C.Rădulescu şi I.Sdrobiş) să bănuiască ceva şi am luat trenul spre Bacău... Cînd am coborât în gară, mă aştepta un agent de la Securitate. M-a dus direct la sediu şi acolo au început orele de interogatoriu, cu care mă obişnuisem deja. Ofiţerul pe mâna căruia intrasem a început cu frazele la care mă aşteptam...Ştim că ai dolari, că ai plecat special la Galaţi, să te urci pe un vapor şi să fugi din nou în Australia! Dacă nu te întorci la Bacău, vei înfunda puşcăria... După ce rosteau aceste cuvinte magice, cel cu întrebările ieşea, iar în locul lui venea altul, care relua fix aceleaşi întrebări şi ameninţări. Ştim că tu

cumperi mereu din shop de la Decebal, cu dolari...

Nu degeaba ai vrut să ajungi la Galaţi, vrei să fugi în Australia, cu vreun vapor.... În şase ore, cât a durat interogatoriul, au încercat, pur şi simplu, să mă termine fizic şi psihic. Aveam 23 de ani şi trecuseră 3 de când fusesem deportat din Australia. Titlul de trădător al neamului nu l-am pierdut niciodată. Am cedat, am semnat tot ce mi-au cerut şi iată-mă din nou la Sport Club, în cantonament la Hemeiuşi cu echipa... Acolo erau două clădiri, una în care locuiau jucătorii, alta pentru antrenori. Eu am stat alături de antrenori, probabil, pentru a fi supravegheat mai bine.

Atunci a fost pentru prima dată când am purtat o discuţie mai lungă cu nea Nae Nicuşor. Acesta mi-a spus că, a doua zi, va aduna tot lotul în vestiar, iar eu va trebui să le cer tuturor scuze că am abandonat echipa, fugind la Galaţi... I-am făcut pe plac, deşi am făcut-o cu jumătate de gură. În ziua următoare, am mers la stadion cu echipa, pentru un meci amical, dar eu am fost lăsat, în sfârşit, liber. Atâta am aşteptat!

Am plecat imediat după meci la mine, la aprtamentul pe care încă îl mai aveam, mi-am făcut repede valiza şi am alergat la gară, unde am luat primul tren spre...

Galaţi. Uram Bacăul şi eram hotărât să nu mă mai întorc niciodată aici. Ajuns la Galaţi, l-am sunat imediat pe nea Costică Rădulescu. Acesta, încântat de curajul meu, m-a asigurat că totul va fi bine şi tot ce discutasem rămăsese valabil... Aşa am ajuns să dau examen de admitere la facultate. Baba mă asigurase că totul este pregătit şi va veni cineva sămi aducă subiectele de examen gata rezolvate, aşa cum se făcea atunci cu sportivii de performanţă, nu doar cu fotbaliştii. M-am aşezat în bancă, ne-au adus subiectele, dar cum eu habar-n-aveam de materiile la care susţineam admiterea, nici măcar nu le-am deschis. Am lăsat totul pe umerii celui care trebuia să vină şi să-mi livreze marfa gata împachetată. Eram îmbrăcat într-un costum, cu cravată, şi aşteptam să apară, din moment în moment, cel care trebuia să mă ajute să devin student.... Mă uitam insistent la profesorul care ne supraveghea, el la mine, minutele se scurgeau, dar nu se întâmpla nimic spectaculos.

Am stat 3 ore în bancă, fără să scriu nimic, doar urmărindu-i pe ceilalţi scriind de zor, cearşafuri de calcule. Transpirasem abundent şi cred că mi se lungise gâtul tot uitându-mă la supraveghetor şi la uşa de unde speram să apară cel care trebuia sămi aducă subiectele rezolvate. Nu a venit nimeni, iar eu a trebuit să dau foaia goală... Am plecat imediat la nea Costică, aşa cum stabilisem, şi i-am spus ce s-a întâmplat. Rădulescu mi-a zis să stau liniştit şi să aştept lista cu admişii, întrucât, cu siguranţă, voi fi declarat reuşit. După câteva zile, au apărut şi rezutatele. Nu eram pe nicio listă. Nici admis, nici respins. Râmâsesem doar cu amintirea celor trei ore pierdute la examen...

După alte câteva zile, antrenorul mi-a spus că a vorbit cu directorul Combinatului Siderurgic, care ne aşteaptă pentru o scurtă discuţie. Am mers la dânsul în birou şi aşa am avut ocazia să cunosc pe unul dintre apropiaţii lui Ceauşescu, care avea telefon direct cu şeful statului sau doar se lăuda ca să mă impresioneze. În treacăt fie spus, mă impresionase oricum prin gabaritul său neobişnuit. Cred că avea în jur de 150 de kg şi abia reuşea să-şi ţină picioarele unul peste altul. După ce a făcut un inventar la toate relaţiile pe care le avea la Partid şi în fotbal, mi-a spus că va obţine transferul meu de la Bacău, fără probleme. Erau un fleac pe lângă tonele de oţel pe care trebuia să le raporteze zilnic...M-am încrezut, aşadar, în cele 150 de kg ale directorului şi m-am pus pe aşteptat. Zilele treceau, leafa mergea şi ea, neaşteptat de bine, dar marea problemă era că nu jucam. Transferul întârzia pe drum, se înfundase în birourile Federaţiei care, între timp, mă suspendase 2 ani. După 4 luni luni petrecute la Galaţi, închis ca într-o colivie, în apartamentul oferit de club, am decis să merg la Bacău. Faptul că lipseam de pe gazon mă obosise psihic. Nu mă simţeam fotbalist şi asta mă transformase într-un om fără energie. Nu ştiu cum a aflat directorul de la TCH Bacău, directorul secţiei de fotbal a clubului, că mă aflu acasă, dar mi-a telefonat şi mi-a spus că vrea să mă vadă. Când ne-am întâlnit la el în birou, au început să curgă promisiunile, că îmi va da 40 000 de lei şi un apartament nou pe Strada Războieni, numai să mă întorc la Sport Club... Dorul de minge şi de fotbal m-au făcut să accept. Am pus, însă, o condiţie, una singură: să joc titular. Între timp, începuse să mă sune şi nea Nelu Nunweiller, care devenise antrenor la Victoria Bucureşti, echipa Miliţei Capitalei. Şeful cel mare era vestitul colonel Bărbulescu. Am plecat, aşadar, imediat la Bucureşti şi cu nea Nelu am intrat în biroul colonelului, rudă cu Ceauşescu, care putea decide orice în fotbalul naţional. Nu i se putea opune nimeni.

Primele discuţii nu au fost deloc încurajatoare. Văd că vrei să vii la Victoria-mi-a spus dânsul- dar ai rezolvat problema ta cu Australia? M-am uitat la nea Nelu Nunweiller speriat şi stupefiat de întrebarea colonelului... Cum aş fi putut eu rezolva un trecut bătut în cuie? Credeam că prezenţa la el în birou tocmai asta însemna, nicidecum să mi se amintească de trecutul meu glorios... Mă înşelasem încă o dată şi am fost nevoit să mă întorc la Sport Club. Între timp, antrenor ajunsese-iarăşi- Nicolae Vătafu. Un Vătafu schimbat, care începuse să vadă în mine, în primul rând, calităţile şi mai puţin defectele. Se făcuse, deja, toamna lui 1987... Într-o seară, am primit un telefon şi o voce inconfundabilă pusese stăpânire pe celălalt capăt al firului. Era Mircea Sandu, vicepreşedintele Sportului Studenţesc, echipa lui Nicu Ceauşescu. (va urma)

pag 17

SPORTIVII ÎŞI AMINTESC...

CORNELIU BUŢERCHI (2):

ACASĂ, LA BACĂU...

L-am suspectat întotdeauna pe Corneliu Buţerchi, fostul fotbalist al Bacăului într-un an de sacrificiu, că amână mereu ultimul cuvânt. Aşa cum s-a întâmplat şi cât timp a evoluat în campionatul României, la cele 3 echipe care i-au devenit repere biografice: Botoşani, Sportul Studenţesc, FC Constar Bacău... Puţini ştiu, însă, că activitatea sa fotbalistică s-a încheiat în Germania, unde a mai evoluat câteva sezoane, ţară care i-a devenit a doua casă, fiind stabilit de peste trei decenii în Egelsbach, Hessen. Personalitate cerebrală, cu darul vorbei- specific moldoveanului din nord- Corneliu a acceptat provocarea Sportului băcăuan şi astăzi ne găsim împreună la dulcele ceas al amintirilor...

(Leonard POPA) Era o zi ploioasă... Ajuns în GHENCEA, în jur de 7.30, porțile erau închise. M-am așezat sub acoperișul casei de bilete de la întrarea principală. Într un târziu, a oprit o Dacie neagră în fața porții și șoferul m-a întrebat ce fac la ora aceea acolo? I-am spus cine sunt și unde vreau să ajung, la care el a răspuns "Aha, tu ești Buțerchi de la Botoșani?

Hai urcă". Ajuns în tunelul de intrare pe teren, m-au apucat emoțiile. Respectivul s-a prezentat: Sunt Tase, bucătarul echipei. Hai să-ți fac un mic-dejun, după care te duc în cameră să te odihnești. La 10, e antrenamentul. Când vine conducerea clubului vin și te trezesc. Am adormit pe loc după drumul lung și frigul pe care l-am tras. Ca prin vis, am auzit bătăile din ușă. Un soldat stătea în fața ușii și mi-a spus că sunt așteptat în birou la domnul Danielescu.

Ajuns acolo, au început să-mi tremure genunchii. La o masă rotundă, erau doi domni, pe unul dintre ei l-am recunoscut imediat. Era nea Puiu (Iordănescu), celălalt trebuia să fie Danielescu. La scurt timp, a mai intrat cineva. Era "Sfinxul" Alexandrescu!

Singur, aruncat în "groapa cu lei ". Era viitorul meu în joc! Am început discuțiile, Danielescu vorbea mult și repede. N-am înțeles nimic. Atât am apucat să spun, că n-aș vrea să vin să joc la tineret (echipa 2-a)

pag 18

și să mă lase la Botoșani, să pot juca și să-mi ajut familia cu primile de joc pe care le câștigam. Atunci, a intervenit Nea Puiu (Iordănescu): Cornele, de astăzi, faci parte din lotul echipei STEAUA BUCUREȘTI, câștigătoarea Cupei Campionilor Europeni! Să mă bucur, să plâng? Cui să mă destăinui? S-au ridicat toți trei, mi-au strâns mîna și mi-au urat succes! Ajuns în cabină, mi s-a arătat locul (la dreapta-Pițurcă, la stângaBöloni) unde mă aștepta și o valiză cu numele meu!

Era echipamentul necesar pentru cantonamentul de la FORBAN. Am început să mă trezesc din vis! Acum, după ani, mi-am dat seama că am pierdut un tren. A fost o perioadă scurtă, dar am învățat multe. Nu că nu aș fi avut nu ştiu ce valoare (am fost împrumutat la Suceava), dar nu aveam mentalitatea de profesionist pe care STEAUA o implementa la toate grupele de copii și juniori. La Botoșani, eram copilul talentat care nu făcea decât ce i se cerea.Văzând că nu joc, am început să le pun pe toate în balanță: am fost rupt de casă și familie, eram străin printre străini... Dar cum soarta le aranjează pe toate, la sfârșitul turului '86-87, am fost contactat de Costinescu, pe atunci preşedintele clubului din Bacău. Am cerut o audiență la Danielescu cu Iordănescu, unde le-am explicat situația. Nu prea le-a plăcut alegerea mea de a pleca la Bacău (echipă satelit a lui Dinamo). Fiind sergent major (pe statul de plată), mi s-a spus că, dacă numi schimb alegerea, mi se va da ordin și mă trimit în Valea Jiului. Așa am ajuns la Suceava (o echipă care se bătea la retrogradare). De acolo, am fost convocat la Lotul Național U21. Suceava a retrogradat și nu voiam să joc în Divizia B. Așa că, fiind convocat la U21, la un turneu desfăşurat la Constanța, mi s-au deschis porțile. Am început să fiu contactat de mai multe echipe (Farul, Bacău, Sportul Studentesc...).

După o discuție cu antrenorul echipei U21 (Rădulescu) și Mircea Sandu (Nașul), m-am decis pentru Sportul Studenţesc. Nu știam ce probleme mă așteaptă! Am apucat să semnez, dar STEAUA a decis să mă duc la Constanța! Nu eram încântat să mai joc la o echipă instabilă (Farul promovase în acel an în Liga 1). Așa

că am rămas la Sportul Studentesc, fără să pot juca (jucam la tineret pe fals, așa a decis conducerea Sportului, cu toate că pierdeam toate meciurile la masa verde). Îmi părea rău de acei tineri care se antrenau toată săptămâna, dar știau că meciul va fi pierdut.

Nu am decis eu. Eram atunci cel mai controversat fotbalist! Nu jucam la nici o echipă, dar eram convocat la U21 pentru calificarea la Euro. A venit și ziua când Sportul s-a înțeles cu STEAUA. Bunaciu și eu- la Sportul, și HAGI la Steaua! M-am bucurat, pierdusem mult timp și nervi, care au influenţat prestațiile mele în teren. Un an pierdut, al doilea mediocru, până a venit la Sportul Studentesc un antrenor care a vorbit mult cu mine și mi-a redat încrederea: Ion V.Ionescu.

Un profesionist (psiholog, tactician și, pentru mine, un al doilea tată). După plecarea lui, Sportul nu-și mai găsea albia. Au început să se perinde la echipă o grămadă de antrenori de duzină, care, ca foşti jucători, meritau tot respectul (Chihaia, Viorel Kraus, Tănăsescu, Andone)... Ajunsesem să-mi fac griji

pentru viitorul meu, ca fotbalist, și, cu ajutorul unui om extraordinar (nea Titi Voicilă, tatăl portarului Voicilă), am luat contact cu președintele lui "CONSTAR" BACĂU, Mihai Ciubotaru. Am fost invitat la Bacău, de unde am plecat în cantonament la Câmpulung Moldovenesc. Antrenorul echipei, Mircea Nedelcu, secondat de V.Panait, era o cunoștință mai veche, Eram copil de mingi la CS Botoșani când el antrena acolo. Gioni Andrieș, fundașul dreapta, pe acea vreme, antrena şi el tineretul. Așa de mică-i lumea!

Am fost primit cu puțină răceală în cabină. Ce caută bucureșteanul ăsta aici?!- se întrebau toţi... Dar eu eram un moldovean get-beget! Cu Alexa şi Liviu Goian jucasem la Suceava, pe Burleanu şi Arteni îi cunoşteau toţi. În rest, tineri însetați de a face performanță... În sfârșit, ajunsesem acasă, la un club unde îmi doream să joc de mult! Respiram aerul curat al Moldovei, cu oamenii săi simpli și sinceri... (continuare în numărul următor)

Naţionala de tineret, într-o vreme când fotbalul românesc chiar avea viitor Rândul de sus: Răducioiu, Petrescu, Bunaciu, Cristea, Buțerchi, Stelea Rândul de jos: Dumitrescu, Ursea, Stănici, Popescu, Lupescu

pag 19

FOTBAL, LIGA a 3-a:

O NOUĂ ETAPĂ REA...

O nouă etapă rea pentru divizionarele C băcăuane.

Cu un singur punct din nouă. Sâmbătă, în runda a patra CSM Bacău și FC Dinamo Bacău au pierdut acasă în fața Hușanei Huși (0-1), respectiv Focșaniului (2-4), în timp ce Aerostar nu a izbutit decât un egal în deplasare, la Făurei (1-1), după ce a fost condusă la pauză. Situația se complică pentru toate cele trei echipe băcăuane, în condițiile în care programul din etapa aviitoare se anunță unul prohibitiv. Astfel, „CSMeii” se vor deplasa pe terenul viceliderei Seriei I, Dante Botoșani (care vine după un 1-0 la Ceahlăul), FC Dinamo va evolua în fieful fruntașei din Seria a IIa, Sporting Liești, iar Aerostar va primi vizita mașinei de goluri numită Metalul Buzău. Revenind la ce s-a întâmplat weekend-ul trecut, să notăm că prima repriză a partidei de la Letea-Veche, dintre CSM Bacău și Hușana Huși a fost întreruptă vreme de 15 minute în prima repriză. Motivul? Un stewart a acuzat o stare de rău, fiind necesară intervenția ambulanței.

Hușana a marcat singurul gol al partidei în minutul 45+13 (antepenultimul al primei părți), prin Mareș, reușind astfel prima victorie stagională. „CSMeii” lui Codrin Mindirigiu rămân, în schimb, la cota de un punct, pe penultima poziție a Seriei I. Mai rău stă FC Dinamo Bacău, cu un bilanț de zero puncte. Sigur,

pag 20

echipa antrenată de Andrei Întuneric are șanse de a câștiga la masa verde partida din etapa a treia, de la CSM Râmnicu-Sărat (nedisputată din cauza faptului că adversarii nu au avut medic), însă până la soluționarea cazului de către comisiile FRF (a fost amânat pentru 22 septembrie), clasamentul e nemilos.

Cum nemiloasă a fost și echipa Focșaniului, care a condus cu 4-0 la Săucești pe FC Dinamo, înainte ca Reu Grigore și Sergiu Matei să reducă din handicap. În fine, Aerostar nu a obținut decât un egal pe terenul modestei CS Făurei. Mai mult, gazdele au condus la pauză cu 1-0 prin șutul-centrare al lui Mocanu din min. 30. Măcinați de probleme de efectiv (Vraciu este scos din circuit în 2021, Danale suspendat, iar Sevastian s-a accidentat în min. 15 al jocului de la Făurei), „aviatorii” lui Mișu Ionescu și-au creat destule ocazii, însă nu au înscris decât o dată, pentru 1-1, în min. 51, prin Gavrilă, care a reluat în plasă un balon respins de portarul advers la lovitura de cap al lui Ardei. De notat debutul ca titular în campionat a tânărului Bogdan Bacalu, care a participat și la două acțiuni ale naționalei de juniori.

Dan SION (UZPR)

ETAPA a 5-a:

Aerostar, mai tare ca Metalul

Scor identic înregistrat de toate cele trei divizionare C băcăuane în runda a cincea. Numai că, în timp ce „aviatorii” au câștigat meciul de acasă cu gruparea buzoiană, CSM Bacău și FC Dinamo Bacău au pierdut la Botoșani, respectiv Liești Prefixul fotbalistic de weekend al Bacăului a fost 2-1. Dacă formai 2-1, dădeai de Aerostar. La 1-2, în schimb, răspundeau CSM Bacău și FC Dinamo Bacău. Etapa a cincea se anunța una de foc pentru cele trei divizionare C băcăuane, iar dacă în runda precedentă echipele noastre luaseră un singur din punct din nouă (Aerostar, la Făurei), acum se prefigura un bilanț și mai arid. Ca să glumim puțin, aproape că nici nu-ți venea să pui mâna pe telefon. Și totuși, lucrurile nu au stat chiar rău. Meritul, înainte de toate, e al Aerostarului.

Beneficiind de o bună organizare tactică, echipa antrenată de Mișu Ionescu a administrat a doua înfrângere stagională mașinii de goluri numită Metalul Buzău. Fără accidentatul Zaharia, care s-a adăugat indisponilibilității de dată mai veche a golgheterului Vraciu, Mișu Ionescu a improvizat un atac format din Danale și Burlacu. Schema a funcționat din plin, Danale deschizând scorul în minutul 5, iar Burlacu marcând pentru 2-1 în min. 64, în urma unui corner. Între cele două reușite ale Aerostarului și-a făcut loc superexecuția din finalul primei părți semnată de Tudorică, care a șutat spectaculos, pentru 1-1, în vinclul porții lui Dinu. De subliniat al Seria I Rezultatele etapei a patra: CSM Pașcani- Știința Miroslava 3-4 Ceahlăul Piatra Neamț- Dante Botoșani 0-1 CSM Bacău- Hușana Huși 0-1 Sporting Juniorul Vaslui- Foresta Suceava 0-0 Bucovina Rădăuți- Șomuz Fălticeni 2-0 CSM Bacău- Hușana Huși 0-1 (Mareș- min. 45+12). CSM Bacău: Dogaru- Prențu, Adăscăliței, Manta, Strat- Preda, L. Popa- Nicodim, Antal, Gîrniață- B. Ungureanu. Au mai jucat: Furtuină, Maxim, Gherasim. Antrenor: Codrin Mindirigiu.

Rezultatele etapei a cincea: Șomuz Fălticeni- Ceahlăul Piatra Neamț 2-0 Știința Miroslava- Bucovina Rădăuți 0-0 Foresta Suceava- CSM Pașcani 3-2 Hușana Huși- Sporting Juniorul Vaslui 2-1 Dante Botoșani- CSM Bacău 2-1 Dante Botoșani- CSM Bacău 2-1 (Căinari- min. 30, din 11 m, Merticaru- min. 45/ B. Ungureanu- min.

80). CSM Bacău: Stratulat- Nicodim, Adăscăliței, Manta, PrențuPreda, Strat- Gîrniață, Cr. Mindirigiu, Antal- B. Ungureanu. Au mai jucat: Furtună, Maxim, Hilițanu. Antr.: Codrin Mindirigiu.

Clasament 1 Dante Botoșani 6-2 13p.

2 Bucovina Rădăuți 6-2 11p.

3 Foresta Suceava 7-4 10p.

4 Șomuz Fălticeni 7-5 10p.

5 Ceahlăul P. Nt. 6-3 7p.

6 Hușana Huși 4-8 7p.

7 Sporting Juniorul 4-5 5p.

8 Știința Miroslava 4-5 5p.

9 CSM Bacău 7-13 0p.

10 CSM Pașcani 7-13 0p.

Seria a II-a Rezultatele etapei a patra: CSM Râmnicu-Sărat- Sporting Liești FC Dinamo Bacău- CSM Focșani 2007 SC Oțelul Galați- Viitorul Ianca CS Făurei- Aerostar Bacău

1-1, 2-4, 4-0, 1-1,

doilea meci consecutiv ca titular în campionat al tânărului de doar 15 ani, Bogdan Bacalu, jucător crescut de FC Bacău Academia „Cristian Ciocoiu”, unde a fost instruit și format de Radu Ciobanu.

De la 2-1, la 1-2. La Botoșani, unde CSM Bacău a dat peste gazdele de la Dante, lidere solitare în Seria I și la Liești, unde FC Dinamo Bacău s-au confruntat cu fruntașa Seriei II. CSM Bacău a fost la un pas de a nu se prezenta la Botoșani după ce autocarul care asigura deplasarea echipei s-a stricat pe drum. Transbordați într-un microbuz în care s-au și echipat, „CSMeii” au ajuns la teren la 17.14, cu un minut înainte de dead-line-ul regulamentar. Ca și până acum, prima repriză a jucat feste băcăuanilor antrenați de Codrin Mindirigiu. Ex-băcăuanul Cornel Căinari a deschis scorul în min. 30, din penalty, iar Merticaru a stabilit rezultatul pauzei; 2-0 pentru Dante. În mitanul secund, oaspeții au ridicat ștacheta, însă nu au reușit decât un gol, marcat cu zece minute înainte de final, de Bogdan Ungureanu. Învinși, dar cu fruntea sus a părăsit terenul și FC Dinamo Bacău. La Liești, formația antrenată de Andrei Întuneric (fără Luncanu, Tofan și Patriche), a ratat un penalty la 0-0 prin Bogdan Lupu și merita să mai primească o lovitură de la 11 metri la 0-1, însă arbitrul a considerat că același Bogdan Lupu a simulat.

Sporting Liești a condus cu 2-0 prin reușitele lui Grigoraș (min. 30) și Călin (min.58), FC Dinamo reducând din handicap în min. 69 prin juniorul venit de la Aerostar, Butnariuc. (D.S.) Metalul Buzău- Sportul Chișcani 8-1.

FC Dinamo Bacău- CSM Focșani 2007 2-4 (S. Matei, R. Grigore- din 11m/ Pasăre, Ciochină, Săpunaru, Băciuț). FC Dinamo Bacău: Dascălu- Fodor, Iorga, Senteș, Luncanu, Brăescu, Hodorogea, Patriche, Butnariuc, Cadar, Tofan. Au mai jucat: R. Grigore, S. Matei, Pușcașu, Lupu, Albu.

Antrenor: Andrei Întuneric.

CS Făurei- Aerostar 1-1 (Mocanui- min. 30/ Gavrilă- min. 51). Aerostar: Dinu- Pavel, Ardei, Vișinar, Bacalu- H. Ilie, Zaharia, Chirilă, SevastianBurlacu, Pirciu. Au mai jucat: Gavrilă, Belciu, Tofan. Antrenor: Mihai Ionescu.

Rezultatele etapei a cincea: Aerostar- Metalul Buzău 2-1, Sporting Liești- FC Dinamo Bacău 2-1, Sportul Chișcani- CSM Rîmnicu-Sărat 1-5, Viitorul Ianca- CS Făurei 3-1, CSM Focșani 2007- SC Oțelul Galați 3-1.

Aerostar Bacău- Metalul Buzău 2-1 ( Danale-min. 5, Burlacu-min. 64/ Tudorică- min. 45+3). Aerostar: Dinu- Șt. Pavel, Ardei, Vișinar, Bacalu- Izmană, Tofan, Chirilă, H. Ilie- Burlacu, Danale. Au mai jucat: Bobîrnac și Gavrilă. Antrenor: Mihai Ionescu.

Sporting Liești- FC Dinamo Bacău 2-1 (Grigoraș- min. 30, Călin- min. 58/ Butnariuc-min. 68). FC Dinamo Bacău: Dascălu- Fodor, Iorga, Senteș, S. Matei, Brăescu, R. Grigore, Pușcașu, Butnariuc, Cadar, B. Lupu. Au mai jucat: Peșiți, Hodorogea, Boghian, Juncu și Zarzu. Antrenor: Andrei Întuneric.

Clasament 1 Sporting Liești 10-6 13p.

2 CSM Focșani 10-6 10p.

3 Metalul Buzău 16-5 9p.

4 SC Oțelul Galați 16-5 9p.

5 Viitorul Ianca 8-9 9p.

6 Aerostar Bacău 6-6 8p.

7 CSM Rm. Sărat 9-5 7p.

8 CS Făurei 10-12 4p.

9 FC Dinamo Bacău 4-13 0p.

10 Sportul Chișcani 4-26 0p.

pag 21

HANDBAL (M), LIGA ZIMBRILOR

PUBLICUL A REVENIT ÎN SALĂ, SPECTACOLUL SPORTIV E ACUM COMPLET, DAR LA CSM BACĂU PROBLEMELE SE ȚIN LANȚ

Ediția 2021/2022 a Ligii Zimbrilor n-a debutat sub cele mai bune auspicii pentru CSM Bacău, care a început campionatul cu două înfrângeri consecutive. E drept, nici programul nu a fost unul generos cu echipa lui Sandu Iacob, care a jucat în prima etapă pe terenul Stelei, la Chiajna, iar în cea de-a doua a primit vizita campioanei Dinamo București.

Acesta din urmă a fost și primul joc cu public, după o pauză de mai bine de un an și jumătate, mai exact, ultimul meci cu spectatori disputat la Bacău fusese cel din 8 martie 2020, când CSM Bacău o învingea pe CSM Focșani cu 27-19. Deși nu foarte numeroși, suporterii băcăuani și-au făcut din plin simțită prezența, făcându-l pe Mihai Bujor să exclame după joc: ”a fost ca o împlinire, ca și cum mergi la un film la cinema după doi ani și spui <<mamă, ce frumos este!!!>>.” În ceea ce privește jocul, în pofida subțirimii lotului (Bacăul a avut 13 jucători pe foaie, din care 4 portari), echipa băcăuană s-a luptat atât cât a putut și s-a ridicat în multe momente la nivelul adversarilor. În aceste condiții, înfrângerea cu 30-35 este mai mult decât onorabilă. Vorbeam de subțirimea lotului, care are mai multe cauze, dincolo de plecările celor aflați la final de contract, adică Nikola Crnoglavac, Mihai Huta, Cosmin Capotă, Robert Gal și Adrian Tîrzioru. Coordonatorul belarus Bahdan Serhel este încă în perioada de refacere după accidentarea suferită în iarna trecută, astfel că el va reveni abia undeva prin decembrie. Apoi, antrenorul Sandu Iacob a luat o decizie cel puțin curioasă, trimițând la echipa a doua doi dintre cei mai buni jucători ai echipei de la revenirea în primul eșalon, e vorba de Rareș Păunică și Richard Freiwald. Nu în ultimul rând, celor trei jucători aduși în această vară, internaționalul georgian Teimuraz Orjonikidze, extrema stângă Florin Dospinescu și pivotul Georgel Costea, li s-au lungit urechile de când așteaptă ca autoritățile locale să le semneze contractele. O întârziere care n-are nimic de-a face cu sportul, din păcate. Mai nou,

pag 22

echipa s-a ales cu nouă problemă. Mai mulți jucători s-au trezit cu salariile pe luna iulie micșorate cu 30%. Motivul invocat a fost o prevedere a Regulamentului de Ordine Interioară referitoare la ocuparea cel puțin a locului 10 în sezonul trecut, neîndeplinit. Numai că sezonul precedent s-a încheiat în luna mai, iar jucătorii au fost penalizați, fără vreo notificare, la salariul pe luna iulie. Și nu toți. Cei care au plecat în vară, dar și cei sosiți în iarnă, inclusiv antrenorul Sandu Iacob, nu au ”beneficiat” de penalizare. În plus, în Regulament era prevăzută o sancțiune de 25%, iar sportivilor li s-a luat 30% din salariul net. Prin urmare, cei păgubiți și-au contactat avocații și au depus notificări la sediul clubului băcăuan, la cărui secție de handbal pare să domnească degringolada.

Liga Zimbrilor, etapa I – 29 august 2021 STEAUA BUCUREȘTI – CSM BACĂU 35-29 (1613) Arbitri: Cristian Nedelea / Sebastian Mârza Steaua: Stănescu, Iancu – Grbovic 8, Mihalcea 7, Hanțaru 4, K. Milosevic 4, Georgescu 3, Burlacu 3, Căpățînă 2, Popovic 2, Șomlea 1, Constantina 1, Șandru, Gheorghe, Y. Pop. Antrenor: Ovidiu Mihăilă.

Bacău: Rusu, Saldatsenka – Rotaru 7, Sretenovic 7, Iordachi 6, Brăescu 2, G. Bujor 2, Stănică 2, Coric 2, M. Bujor 1, Bălăceanu, Murariu. Antrenor: Sandu Iacob.

Liga Zimbrilor, etapa a II-a – 4 septembrie 2021 CSM BACĂU – DINAMO BUCUREȘTI 30-35 (1519) Arbitri: Ionuț Cazan / Gesur Suliman Bacău: Saldatsenka, V. Rusu, Tamaș – G. Bujor 8, Sretenovic 7, Rotaru 6, Coric 6, Iordachi 2, M. Bujor 1, Brăescu, Stănică, Murariu. Antrenor: Sandu Iacob.

Dinamo: Ghedbane, Heidarirad – Negru 6, Dissinger 5, Bannour 5, Shebib 4, Bizău 3, Ghionea 3, Sorhaindo 2, Nantes Campos 2, Alouini 2, Racoțea 1, Humet 1, Popa 1, Militaru. Antrenor: Xavier Pascual.

Costin ALEXANDRESCU (UZPR)

HANDBAL JUNIOARE

HANDBALISTELE DE LA CSS BACĂU AU PARTICIPAT LA UN TURNEU INTERNAȚIONAL LA ODORHEIU SECUIESC Echipa de junioare III a Clubului Sportiv Școlar Bacău, pregătită de Georgiana Vîntu și Marius Căpușă, a participat, în perioada 25- 27 august la ”Harghita Handbal Cup”, competiție internațională rezervată junioarelor, organizată de Handbal Club Harghita și Clubul Sportiv Școlar Odorheiu Secuiesc. Tinerele handbaliste băcăuance au disputat patru partide în trei zile, înregistrând trei victorii și o înfrângere: 33-21 cu Translivania Brașov, 35-23 cu CSS Odorheiu Secuiesc, 29-15 cu ACS Sovata și 27-34 cu NEKA (Ungaria). De menționat că NEKA este echipa Academiei Naționale de Handbal Maghiare, echipa deplasată la Odorhei fiind pregătită de Szilard Kiss, antrenorul care a cucerit titlul european la categoria U-19 cu Ungaria în această vară. ”Am participat la acest turneu pentru a verifica potențialul echipei și pentru a ne crea o viziune asupra jocului prestat

de alte echipe împotriva cărora vom juca în campionatul național de junioare 3. A fost un privilegiu pentru CSS Bacău să joace împotriva Academiei Naționale de Handbal din Ungaria, echipă care are cel mai modern centru de pregătire, recuperare și refacere din sud-estul Europei.

Jocul împotriva echipei NEKA a fost benefic pentru noi, deoarece uneori e suficient să te inspiri de la cei mai buni, iar echipele din Ungaria sunt cele mai bune din lume la nivel de junioare. Și nu doar am jucat, ci am și demonstrat că avem o echipă cu tinere jucătoare talentate și de perspectivă. Am practicat un handbal de calitate la acest turneu, ceea ce ne dă speranțe că vom avea un cuvânt greu de spus în viitorul campionat. Nu in ultimul rând, țin să le mulțumesc organizatorilor pentru invitația la această primă ediție a turneului de la Odorheiul Secuiesc”, ne-a declarat antrenoarea Georgiana Vîntu.

CUPA VALEA TROTUȘULUI – UN TURNEU DE SUCCES PENTRU HANDBALUL JUVENIL Unul din cele mai longevive turnee dedicate juniorilor a ajuns la ediția a 24-a, în organizarea clubului OK Sport Onești, cu sprijinul Primăriei Slănic Moldova, Asociației Județene de Handbal Bacău și DJST Bacău. Începută de profesorul Corneliu Sburlan în 1996 și disputată mai mulți ani sub titulatura ”Cupa Onești”, competiția a fost redenumită în semn de apreciere pentru sprijinul logistic acordat de autoritățile locale din stațiunea Slănic Moldova, care au pus la dispoziție cu titlu gratuit sala de sport din localitate.

Suntem în 2021, iar Corneliu Sburlan este cel puțin la fel de vivace ca acum 25 de ani, după felul în care se mișcă printre micuții handbaliști din Onești. În acest an, competiția a avut două categorii – minihandbal și junioare 4 și am văzut mulți, foarte mulți copii bucurându-se din toată inima de handbal. Minihandbalul s-a desfășurat în sistem ”festival”, fără scor, așa cum e și normal, cu participarea echipelor OK Sport Onești (fete și băieți), Sportul Piatra Neamț (băieți), CSO Comănești (fete), Pro Sport Focșani (fete), CSS Bacău (fete). Turneul junioarelor 4 a fost câștigat de CSM

București, care a câștigat toate partidele disputate: 27-4 cu Pro Sport Focșani, 37-12 cu OK Sport Onești, 39-6 cu CSO Comănești, 32-9 cu LPS Vaslui și 20-17 cu Transilvania Brașov. Pe locul al doilea s-a clasat Transilvania Brașov, cu 4 victorii: 33-9 cu LPS Vaslui, 31-3 cu CSO Comănești, 34-8 cu Pro Sport Focșani și 32-15 cu OK Sport Onești. Pe locul al treilea au terminat gazdele de la OK Sport Onești, cu 3 victorii – 27-6 cu CSO Comănești, 2110 cu Pro Sport Focșani și și 25-9 cu LPS Vaslui.

Toți participanții au primit diplome, prin grija AJH Bacău, însă organizatorii au acordat și trei premii individuale: Denisa Filip (Transilvania Brașov) a fost cea mai tehnică j u c ă t o a r e , Alexandra Grecu (CSM București) a fost cea mai bună portăriță, în timp ce oneșteanca Alexia Calapod a fost golgetera competiției. A fost un turneu reușit, după cum au spus toți cei prezenți, care va fi urmat, în 2022, de o ediție jubiliară, a 25-a, care promite să fie una spectaculoasă.

Pagină realizată de Costin ALEXANDRESCU (UZPR)

pag 23

CICLISM

”DRUMUL EROILOR” AȘAZĂ BACĂUL PE HARTA INTERNAȚIONALĂ

Iată că de câțiva ani încoace, sportul de masă este tot mai mult încurajat și în județul Bacău, așa că oricine iubește mersul pe bicicletă și dorește să intre în cursă, nu trebuie decât să fie atent la calendarul întrecerilor și să se înscrie. Pe 21 si 22 august, cicliști din toată țara și din străinătate s-au bucurat de cei peste 45 de km de traseu care străbat zone pitorești din județul Bacău, aici unde s-a desfășurat cursa ciclistică Drumul Eroilor TârguOcna - Valea-Uzului”, o competiție cu totul specială, atât pentru județul Bacău cât și pentru lumea sportului pe două roți. Având în vedere promovarea ciclismului, a turismului, dar și a imaginii județului Bacău la nivel național, Consiliul Județean Bacău (CJ) susține trei competiții în 2021. Una s-a disputat deja și a fost mult apreciată: Turul Colinelor (12-13 iunie). A doua este cea mai sus amintită, respectiv Drumul Eroilor și este dedicată curselor individuale. A treia va fi puțin mai târziu, în toamnă (9 octombrie), și va reprezenta o defilare a echipelor prin județ: Gentleman’s Race. Concursul Drumul Eroilor a inclus în programul său două probe individuale, destinate cățărătorilor, astfel: Sâmbătă, 21 august, ora 10.30, Contratimp pe Munte (5km). Plecarea s-a făcut din centrul orașului Târgu-Ocna (piațeta primăriei), după care a urmat o zonă de fals plat, apoi urcare spre Monumentul Eroilor și Mănăstirea Măgura Ocnei. Duminică, 22 august, ora 10.30, Contratimp pe Plat (35 km). Startul s-a dat de la Primăria Dărmănești, după care cicliștii au parcurs un traseu până la capătul Lacului și Barajului Poiana Uzului, apoi întoarcerea către sosire, tot la sediul primăriei din Dărmănești. ,,La fel ca în 2020, ACS Rally Spirit și Road Grand Tour, susținuți de CJ Bacău, își propun și în acest sezon să readucă proba adevărului în ciclism, contratimpul. Această probă a dat de-a lungul timpului câțiva specialiști celebri precum Fausto Coppi, Bernard Hinault, Fabian Cancellara sau Tom Dumoulin. Aici trebuie să îi aducem în prim-plan și pe sportivii români care au excelat în această probă: Gigi Dumitrescu, Emil Rusu,

pag 24

Mircea Romașcanu, Vasile Mitrache, Paul Lupaș și Serghei Țvetcov”, se arată în comunicatul de presă emis de Road Grand Tour. Pentru a motiva mai mult iubitorii de pedalat din județul Bacău să ia parte la evenimente de acest gen, nu a fost percepută taxă de înscriere pentru cei ce locuiesc în județ. Totodată, cursa de la Târgu-Ocna a beneficiat de o transmisiune live pe canalul de televiziune Eurosport, cel mai mare canal sportiv de satelit și cablu din Europa!

Partenerii principali ai competiției sunt ACS Rally Spirit, CJ Bacău, Primăria Dărmănești, Primăria Târgu-Ocna, Road Grand Tour și Federația Română de Ciclism. Sponsorii sunt Aqua Carpatica, 4F, Fiald, Dedeman și Škoda România.

Clasament final, Târgu-Ocna - Contratimp 5 km Masculin Locul 1: Filip-Ilie Grigorescu (ACS Bike Squad, Master 2 masculin), 0:11:57,5; Locul 2: Andrei Amăriuței, (Ploiești Cycling), 0:12:01,5; Locul 3: Maxim Ciumer (MTB. MD), 0:12:31,6 Feminin Locul 1: Corina-Loredana Gulei (eXpelled ROM Logistic), 0:15:30,3; Locul 2: Raluca Arghire (Amatori feminin), 0:15:50,2; Locul 3: Tatiana Cotiga (MTB.MD), 0:16:36,9 Dărmănești - Contratimp 35 km Masculin Locul 1: Attila Madaras (CS Mureșul Târgu MureșMaster 1 masculin), 0:50:40,0; Locul 2: Lucian-Cristian Ion (eXpelled ROM Logistic), 0:51:15,3; Locul 3: Andrei Amăriuței (Ploiești Cycling), 0:51:34,6 Feminin Locul 1: Corina-Loredana Gulei (eXpelled ROM Logistic), 0:59:13,9; Locul 2: Raluca Arghire (Amatori feminin), 1:00:36,4; Locul 3: Tatiana Cotiga (MTB.MD), 1:02:30,1 Romulus-Dan BUSNEA (UZPR)

BACĂUL TURISTIC

Plimbări și drumeții prin stațiunea Slănic-Moldova (4)

*Fenomen rar în zona Moldovei, vizibil de pe crestele munților Nemira Binecunoscută pentru valoarea terapeutică a izvoarelor sale minerale, pentru aerul ozonat și înmiresmat, dar și pentru cadrul său natural deosebit de pitoresc, stațiunea Slănic-Moldova oferă și diverse oportunități de agrement. Printre acestea se numără și drumețiile pe crestele Munților Nemira, care împrejmuiesc stațiunea și care aparțin părții central-estice a Carpaților Orientali, cel mai înalt pisc fiind Nemira Mare aflat la o altitudine de 1.649 m.

Pentru cei care sunt pasionați de astfel de călătorii li s-au pus la dispoziție nu mai puțin de nouă trasee montane omologate, toate amenajate și întreținute de către salvamontiștii din cadrul Serviciului Public Județean pentru Promovarea Turismului și Coordonarea Activității de Salvamont Bacău (SPJPTCAS). Unul dintre cele mai frumoase și mai căutate trasee din Munții Nemira, care oferă și senzații unice are ca punct plecare fostul camping al stațiunii (RAI 11), după care urcă pe Culmea Căprioarei până aproape de Vârful Șandru Mare (1.640 m), străbate culmea principală a Munților Nemira și se termină la coada Lacului de acumulare Poiana Uzului. Traseul SlănicMoldova-Valea Uzului este marcat cu bandă albastră, are circa 30 km (cam 9-10 ore de mers) și necesită, în funcție de anotimp, echipament corespunzător și o condiție fizică bună. Frumusețea muntelui, peisajele care încântă privirea, sălbăticia locurilor fac să merite tot efortul depus pentru

parcurgerea traseului. Dar mai ales, faptul că aici întâlnim un fenomen rar în zona Moldovei, care poate fi observat de pe vârful Șandru Mare (1.640 m). Este locul de unde, în condiții meteorologice optime, adică în perioadele mai reci ale anului, cu cer senin, se pot admira crestele Munților Bucegi, Piatra Craiului, Iezer-Păpușa (aflați la aprox. 150 km depărtare), sau Depresiunea Târgu-Secuiesc-Brașov.

Iar ceva mai jos, de pe vârful Farcu Mare (1.498 m) ni se dezvăluie imaginea impresionantă a Barajului și Lacului de acumulare Poiana Uzului, barajul fiind construit din contraforţi de 80 m înălţime şi cu un volum de apă de 90 mil. mc, al doilea de acest fel din Europa, fiind dat în exploatare în anul 1972. Toate aceste imagini, parcă realizate cu efecte speciale, sunt posibile datorită reflexiei luminii, în anumite condiții atmosferice, când aerul este curat și rece. „Aerul rece are o densitate mare, este un aer greu și nu lasă pulberile de la nivelul orașului să se ridice – așa cum se întâmplă atunci când aerul este cald și pulberile se ridică de la sol. Pe altă parte, este un aer foarte uscat, de aceasta dată nu avem umiditate suficientă și atunci nu este nici această pâclă, astfel că transparența aerului este foarte bună”, este explicația meteorologilor.

Romulus-Dan BUSNEA (UZPR) Foto: Olivian DARIE

pag 25

TRUP ȘI SUFLET

CAIETUL ALBASTRU (XLII) Cunoscutul scriitor și jurnalist Cornel GALBEN ne-a pus la dispoziție acest Jurnal politic și sentimental pe care îl publicăm integral în paginile revistei noastre

(152 pagini), un volum tălmăcit de George Macovescu, și 4 aprilie 1988, Bacău romanul „Comedianta“ de Władisław Reymont (296 pagini).

Am văzut câteva spectacole („Soarele Moldovei“, adaptare Chemat „în secretariat“ la ora 8, am intrat abia peste trei de Zoe Anghel-Stanca după trilogia lui Barbu Ștefănescu ore, toată întrevederea cu IBB durând mai puțin de un minut. Delavrancea, „Comedie de modă veche“ de Alexei Arbuzov) Nici nu m-a privit. A bombănit ceva cu nasul în hârțoage, eu și audiat câteva concerte. am făcut-o pe entuziasmatul și am spus „da“, așa că... din Am fost la Mărășești, la aniversarea lui Costel, și l-am ziua... sunt lector. Bulă de Fil, care ieri mi-a stricat și somnul sărbătorit pe Ionuț, care a împlinit 9 ani. de prânz, sunându-mă pe la 15,10, tocmai când eram pe Am trecut prin atâtea stări, încât mi-e foarte greu să le punctul de a ațipi, m-a lăudat în fața lui Done și Țintaru, rememorez. crezând că în felul acesta își spală păcatul. Poză...

4 iunie 1988, Bacău M-am dus apoi la redacție, dar n-am putut face nimic.

Se aflase. Verman părea sincer afectat, ca și Grigorescu.

Plouă, ca în Bacovia, de-o săptămână. Ți-e și lehamite să Fănică și Mitulescu m-au... felicitat, iar Adam a făcut-o mai ieși afară. E vreme de somn, însă picăturile căzute pe pe generosul, întinzându-mi chipurile o mână în ceea ce tabla de la balcon mă scot din sărite. În ultimele două nopți, privește colaborarea la „Ateneu“. Sunt însă decis să nu dau de altfel, nici nu am putut dormi, deși m-am mutat în camera niciun rând revistei până nu voi fi redactor-șef (haida-dé!) nevestei. Ieri, e drept, am avut și o zi foarte grea, trebuind sau până nu va pleca Genoiu. să citesc, practic, încă un ziar. Telefonul a picat pe la unu și Am sunat la editură și am dat tocmai peste cine nu a trebuit culeasă integral cuvântarea ramolitului. A devenit o doream: Mircea Ștefănescu. A aflat, se pare, de manuscris modă ca și presa săptămânală să o reproducă și de acum și s-a autoinvitat la Bacău, pentru a discuta, chipurile, la fața ne așteptăm ca orice „bășină excepțională“, vorba unui locului. Vrea să-i fie plătite biletele, cazarea și, eventual, și coleg, să răsufle în fiecare foaie. M-am săturat până peste o conferință. Obraznic! Cornel Moraru, în schimb, așteaptă cap și acum chiar că îmi doresc să plec odată. Am devenit colaborările mele, interviul cu Zeno Vancea rătăcindu-se, ca și mai irascibil, mă ciondănesc tot mai des cu puturorsul de și grupajul cu poeziile lui Vatamanu. În seara asta m-a sunat Fil, care, după ani de „tăcere“, a semnat, în sfârșit, o lecție și Ion Cârnu, care m-a felicitat pentru articolul din „Flacăra“, privitoare la „excepționala“, „magistrala“ apă de ploaie. Mă atât lui, cât și lui Enache povestindu-le toată tărășenia. ciondănesc și cu nevasta, nu-mi mai iese aproape nimic. În rest, citit reviste!

Mă afund în reviste și timpul zboară, zboară...

24 aprilie 1988, Bacău

Mai s-a dus, ca și celelalte luni, deși un scurt bilanț aș 2,40. Vecinii de pe scară iar nu mă lasă în pace. O fi pe putea face. Astfel, am citit, în ordine, romanele „Păcatele undeva vreun Gheorghe sau altă onomastică. Se lălăie bine sărăciei“ de Ludwig Fels (166 pagini) și „Frământări“ și cu forță! de Władisław Reymont (372 pagini), volumul de poezie Frământările continuă. Deși m-am consolat cu gândul că „Steaua de vineri“ de Grigore Vieru și alte câteva zeci altă soluție nu am, îmi revin foarte greu. Au fost zile în care de pagini dintr-un volum de Ana Blandiana, care, la o nu am putut scrie un rând, deși am destule documentări fascinantă seară de muzică și poezie, organizată de și... solicitări. Am trimis, totuși, câteva plicuri la „Flacăra“, Orchestra Simfonică, mi-a oferit și un autograf. O altă care m-a și publicat de două ori luna asta, „Contemporanul“, seară, la fel de înălțătoare, am trăit-o ascultându-l pe Tudor „Vatra“, „Scînteia tineretului“ și „Tribuna“.

Gheorghe, cu care am făcut și un interviu. La capitolul Am citit „Poeme“ de Walt Whitman și Carl Sandburg audiții mai pot adăuga câteva frumoase concerte simfonice

pag 26

(printre soliști numărându-se Marin Cazacu și Dan Claudiu când voi stinge lumina. Până atunci să mă mai delectez un Vornicelu, căruia, de asemenea, i-am luat un interviu), iar la pic cu dialogurile lui Voltaire. M-aș apuca de scris, dar Țica cel al vizionărilor, mai multe spectacole teatrale: „Madame mi-a întors casa pe dos, cărându-mi toate cărțile și vrând de la Corbière“ de Denis Diderot (cu Catherine Sellers și să văruie în camera mea de lucru. Mă forțează astfel să-mi Pierre Tabard, de la Comedia Franceză, spectacol văzut cumpăr bibliotecă și într-un fel are dreptate. Am amânat cam la Naționalul bucureștean, cu ajutorul lui Radu Beligan, mult. Cărțile s-au adunat, revistele la fel. Ieri am pierdut și eu care mi-a facilitat și întâlnirea cu „Ucenicul vrăjitor“ – Radu toată după-amiaza ca s-o ajut, dar zugravul n-a binevoit să Gheorghe), „O femeie drăguță cu o floare și ferestre spre mai vină. Situația m-a scos iar din mână. Tocmai începusem nord“ de Eduard Radzinski (cu Maria Roxana Ionescu să definitivez materialele restante, singurul terminat și și Dan Puric, Teatrul „M. Eminescu“ Botoșani), „Mireasa expediat la o revistă fiind interviul cu Florin Gheuca. Azi am mută“ de Ben Jonson (Teatrul Tineretului Piatra Neamț) și reușit, de asemenea, să redactilografiez interviul cu Bujor „Muzicanții veseli“, adaptare după Frații Grim (Teatrul de Prelipcean, pe care vreau să-l trimit la „România literară“.

Animație). La acestea aș putea adăuga două drumuri, la Marți am fost la Tescani, m-am documentat și în alte locuri, București și Iași, în ambele reușind să văd sau să rezolv însă împuțitul de oltean iar s-a pus contra, nefiind de acord câte ceva. În Capitală, în afară de spectacolul francezilor (o să scriu despre Centenarul muzicologului Maximilian teribilă verificare a brumei de franceză pe care o știu), de Costin. Cică „nu e momentul“. De scris tot voi scrie, chit concertul Filarmonicii din Ploiești, dirijat de Radu Gheorghe, că voi trimite articolul în altă parte. Să văd însă cum mă am reușit să-mi depun dosarul pentru atestare și să intru descurc cu... țânțarul! prin redacții, la „Cîntarea României“ bând chiar un pahar de

șampanie. Cea mai mare realizare o constituie oferta făcută 21 august 1988, Bacău Editurii Ion Creangă: un volum de Grigore Vieru! Luându- mi rolul în serios, l-am și predat redactorului-șef, Gheorghe Mereu pe fugă. Să notez tot telegrafic. Am trimis interviuri, Zarafu, cu care m-am întâlnit chiar la Bacău. Conține 60 de note și articole la „România literară“ (B. Prelipcean), poezii pentru copii, selectate din ciclul „Rădăcina de aer“, „Clopotul“ (George Cocea), „Flacăra“ și „Contemporanul“. primul din cele trei ale volumului „Cel care sunt“, editat anul Am apărut în „Tribuna“, dar am impresia că am mai notat trecut la Chișinău. La cele 72 de pagini ale volumului editat acest moment. Am terminat de citit „Dialoguri și anecdote la Iași, le pot deci adăuga și pe cele ale manuscrisului. filozofice“ de Voltaire (528 pagini). I-am luat un interviu lui

Adrian Damienescu și am ajuns la concluzia că pot întocmi 6 august 1988, Bacău o carte cu alte 40 de interviuri, gen „5 minute cu...“. Am

trimis două poezii la un concurs de creație. Am mai citit și Mi-a sărit somnul, așa că mi-am adus aminte de caiet. altceva, dar...

Multe au fost gândurile ce puteau fi notate, dar poate nu le-am uitat chiar pe toate. Pff! Uite că fac și rime! Să le iau, 22 august 1988, Bacău așadar, pe puncte:

• am citit volumul antologic „Ora de nisip“ de Ana Nu știu cum se face, dar nu sunt niciodată sincronizat Blandiana (336 pagini), „Cugetări“ de Mihai Eminescu cu evenimentele. Citesc la întâmplare, amân să-mi exprim (112+24 pagini), „Badenheim 1939“ de Aharom Appelfeld gândurile imediat, fie că e vorba de carte, spectacol, (152 pagini), „Pe urmele lui Nicolae Grigorescu“ de interviu... Așa se face că am pierdut destule momente, că Valentin Ciucă (240 pagini), „Pe urmele lui Delavrancea“ mi-au luat-o alții înainte. N-am încercat încă să sacrific o de Emilia Șt. Milicescu (224 pagini), precum și alte zeci noapte pentru a scrie un articol imediat după documentare, de pagini de almanah și revistă • am fost două săptămâni trebuind nu de puține ori să revin asupra acesteia. Deși în la mare, împreună cu Țica, reușind să ieșim o zi și pe multe privințe m-am mai disciplinat, cred că încă trebuie litoralul bulgăresc (Varna, Nisipurile de Aur, Balcic); • am să-mi perfecționez metodele de lucru. Să-mi fac un sistem publicat în „Scînteia tineretului“, „Luceafărul“ și „Tribuna“, în de fișe, de dosare pe mai multe probleme, să nu rămân „suplimentul“ acesteia, almanahul „Spectacol“; • am scris o descoperit. Să-mi dactilografiez totul în cel puțin două poezie pentru copii și am tradus un articol din franceză; exemplare.

• am trimis câte ceva la reviste, dar fără... ecou; • am fost la un pas de... moarte, trecând, cum mi-a spus cu ani în urmă o chivuță, printr-o mare cumpănă;• am depășit cât de cât starea creată de transferul la Școala Interjudețeană de Partid; • am în cap 5 proiecte și, se pare, și chef de lucru!...

Să vedem dacă voi fi lăsat în pace și dacă mă voi putea mobiliza.

11 august 1988, Bacău

23,14. Iar a fugit somnul. De data aceasta e de vină un țânțar. Încă nu-l zăresc, dar are el grijă să mă bâzâie atunci

pag 27

STATISTICĂ SPORTIVĂ

REZULTATE JO TOKYO 2021

SCRIMĂ SPADĂ FEMININ Grupa 4 32-imi Kang Young-mi (Korea)-Nozomi Sato (Japonia) 14-15 Julia Beljajeva (Estonia)-Coraline Vitalis (Franţa) 15-5 Song Serra (Korea)-Katharine Holmes (SUA) 15-12 Kiria Tikanah (Singapore)-Ana Maria Popescu (România) 10-15 16-imi Nozomi Sato (Japonia)-Julia Beljajeva (Estonia) 10-15 Song Serra (Korea)-Ana Maria Popescu (România) 6-15 Sferturi Julia Beljajeva (Estonia)-Ana Maria Popescu (România) 8-15 Rossella Fiamingo (Italia)-Katrina Lehis (Estonia) 7-15 Federica Isola (Italia)-Sun Yiwen (China) 10-11 Aizanat Murtazaeva (Rusia)-Vivian Kong (Hong-Kong) 15-10 Semifinale Aizanat Murtazaeva (Rusia)-Sun Yiwen (China) 8-12 Ana Maria Popescu (România)Katrina Lehis (Estonia) 15-11 Finală Sun Yiwen (China)-Ana Maria Popescu (România) 11-10 Finala pentru bronz Aizanat Murtazaeva (Rusia)-Katrina Lehis (Estonia) 8-15 Grupa 3 32-imi Nathalie Moelhausen (Brazilia)Rossella Fiamingo (Italia) 9-10 Aleksandra Jarecka (Polonia)-Violetta Kolobova (Rusia) 15-11 Katrina Lehis (Estonia)-Ewa

pag 28

Trzebinska (Polonia) 11-10 Yulia Lichagina (Rusia)-Mara Navarria (Italia) 12-15 16-imi Rossella Fiamingo (Italia)-Aleksandra Jarecka (Polonia) 15-13 Katrina Lehis (Estonia)-Mara Navarria (Italia) 15-10 Grupa 2 32-imi Lin Sheng (China)-Ndeye Diongue (Senegal) 15-6 Federica Isola (Italia)-Sarra Besbes (Tunisia) 14-12 Zhu Mingye (China)-Courtney Hurley (SUA) 15-8 Malika Khakimova (Uzbekistan)-Sun Ziwen (China) 10-15 16-imi Lin Sheng (China)-Federica Isola (Italia) 9-15 Zhu Mingye (China)-Sun Ziwen (China) 8-15 Grupa 1 32-imi Choi In-jeong (Korea)-Aizanat Murtazaeva (Rusia) 11-15 Erika Kirpu (Estonia)-Kelley Hurley (SUA) 14-15 Olena Kryvytska (Ucraina)-Renata Miazga (Polonia) 8-15 Maria Luisa Doig (Peru)-Vivian Kong (Hong-Kong) 11-15 16-imi Aizanat Murtazaeva (Rusia)-Kelley Hurley (SUA) 12-11 Renata Miazga (Polonia)-Vivian Kong (Hong-Kong) 8-15 Medaliaţi Masculin Spadă individual 1.Romaine Cannone (Franţa) 2.Gergelz Siklosi (Ungaria) 3.Ihor Reizlin (Ucraina) Spadă echipe

1.Japonia 2.Rusia 3.Coreea de Sud Floretă individual 1.Cheung Ka-Iong (Hong-Kong) 2.Daniele Garozzo (Italia) 3.Alexander Choupenitch (Cehia) Floretă echipe 1.Franţa 2.Rusia 3.SUA Sabie individual 1.Aron Szilagyi (Ungaria) 2.Luigi Samele (Italia) 3.Kim Jung-hwan (Coreea de Sud) Sabie echipe 1.Coreea de Sud 2.Italia 3.Ungaria Feminin Spadă echipe 1.Estonia 2.Coreea de Sud 3.Italia Floretă individual 1.Lee Kiefer (SUA) 2.Inna Deriglazova (Rusia) 3.Larisa Korobeynikova (Rusia) Floretă echipe 1.Rusia 2.Franţa 3.Italia Sabie individual 1.Sofia Pozdiakova (Rusia) 2.Sofya Velikaya (Rusia) 3.Manon Brunet (Franţa) Sabie echipe 1.Rusia 2.Franţa 3.Coreea de Sud

PAGINA LUI VEM

pag 29

CARTEA SPORTIVĂ

Un eveniment editorial: Nadia ”Miss Perfect” În 1966, când a absolvit cursurile Facultății de Filologie a Universității ”Al.I.Cuza” din Iași, Ștefan Olteanu (n.

23 august 1943, Berești/ jud.Galați) a făcut o alegere înțeleaptă. În locul unei catedre didactice ”pierdute în mulțime”, a preferat să-și pună în evidență vocația jurnalistică, devenind, în scurt timp, un remarcabil condei al presei băcăuane, valorificând experiența acumulată în timpul studenției prin desele colaborări cu Studioul Radio Iași. Au urmat 41 de ani de activitate gazetărească neîntreruptă (s-a pensionat în 2007), la una și aceeași publicație (Steagul roșu/ Deșteptarea) care au însemnat certificarea unui autentic creator și consumator al realității cotidiene. Cursul practic de ziaristică publicat în 2003 la Editura Diagonal nu este altceva decât un veritabil abecedar pentru cei aflați la început de drum într-un domeniu supus tot mai rar rigorii.

Laureat al mai multor concursuri naționale de ziaristică, înainte și după 1989, Ștefan Olteanu iată că revine în actualitate cu o carte-eveniment, apărută recent la Editura Magic Print din Onești, în condiții grafice de excepție: Nadia ”Miss Perfect”. În cele 410 pagini ale lucrării, Ștefan Olteanu reface biografia de excepție a celebrei campioane, susținând-o cu date și fragmente din adnotările vremii, supuse tiparului sau interzise de cenzura epocii. Sigur, e un risc editorial să scrii astăzi despre un eveniment sportiv consumat în urmă cu câteva decenii, după atâtea și atâtea alte apariții similare (nu toate reușite), fie acesta și fenomenul de la Onești (cunoscut îndeaproape și ca urmare a amiciției cu Bela Karoly), dar demersul lui Ștefan Olteanu se salvează printr-o scriitură proaspătă, de factură jurnalistică.

Practic, nimic din ceea ce e (re)povestit cu atâta pasiune de autor nu alunecă în derizoriu, povestea Nadiei fiind relatată de, parcă, totul s-ar întâmpla într-un prezent continuu. Cu darul ubicuității bine însușit, într-o manieră proustiană de recuperare a unei perioade de glorie sportivă, gazetarul e prezent la toate competițiile care au consolidat portretul unei sportive de real succes. De la Campionatele Europene desfășurate la Skien în 1975 (primul succes major din activitatea de performanță a Nadiei) și până la Universiada din 1981 organizată la București (ultimul regal al promoției Comăneci) redescoperim urmele sportivei care a reorientat gimnastica mondială pe o traiectorie inedită, obligând-o la o redefinire a regulamentelor și a sistemului de punctaj. Cartea lui Ștefan Olteanu îmbracă și o ținută cu o tentă ușor polițistă, dintre episoadele relatate nelipsind ”salturile transatlantice” ale soților Karoly și ale Nadiei, evenimente care au zguduit autoritățile de la București și, în general, opinia publică internațională. Referitor la evadarea Nadiei Comăneci, autorul revine cu informații mai puțin cunoscute marelui public: ”Atunci, în 1989, fosta campioană avea 28 de ani, împliniți pe 12 noiembrie. Ideea plecării, a evadării, a început să încolțească după o petrecere ținută în casa unui

pag 30

prieten... Între invitați erau și câțiva români care reușiseră să plece, ajunseseră în State și deveniseră cetățeni americani. Între ei, Constantin Panait, care locuia în Florida și care povestea că își ajutase rude, prieteni și cunoștințe pentru a trece clandestin granița. În cartea sa autobiografică, Nadia îl descrie astfel: Era de înălțime medie, șaten și cu mustață.

Părea de treabă și putea fi crezut, deoarece era deja cetățean american. Panait i-a spus că avea un prieten care locuia, împreună cu familia, lângă granița cu Ungaria, sugerând să meargă mai întâi la o petrecere acolo, pentru a-i cunoaște. Au mers apoi de mai multe ori la Sânnicolau Mare, ca să pară că au o legătură mai trainică și să nu dea de bănuit autorităților. Nadia a acționat și de această dată cu tact și cu prudență. Ea nu le-a spus nimic mamei și tatălui ei, pentru a nu-i pune în pericol. Singurul care i-a știut intențiile a fost fratele ei, Adrian. El și soția sa au însoțit-o adesea pe Nadia în vizitele de lângă graniță, timp în care Nadia și-a aranjat actele la un notar și a pus casa pe numele fratelui și a cumnatei, pentru a nu mai putea fi confiscată de autorități...

Traversarea graniței s-a făcut printr-un loc nemarcat cu sârmă ghimpată și nepăzit de grăniceri, așa cum erau destule. Nu s-au întâlnit cu ghidul despre care vorbise Panait, dar au dat peste doi grăniceri.

Fuseseră instruiți să spună doar jo reggeit, adică Bună dimineața!. Așa au ajuns la un post maghiar de poliție, în localitatea Kiszombor, unde fosta gimnastă a fost recunoscută...” (pag.267-269).

Ultimele pagini ale cărții sunt dedicate întoarcerilor de după 1989 ale reginei de la Montreal, în leagănul copilăriei și al performanței sportive, dispusă să-și ducă legenda mai departe, întrucât concluzia autorului, pe care o va prelua și cititorul în finalul lecturii, este una singură: Nadia a fost ALTFEL... Argumentele jurnalistului rămân încă o dată pe bârnă, evidențiind o lucrare care va însemna, indiscutabil, un reper în bibliografia fostei mari campioane: ”...a fost clar pentru toată lumea, încă de la Skien, că Nadia era cu totul aparte, că făcea totul altfel, că avea o fenomenală plastică a mișcării, o expresivitate și o armonie corporală care o deosebeau de toate celelalte gimnaste. În plus, fiind înzestrată cu un talent special ea imprima o notă aparte și o combinație personală de mare efect la modul de executare a mișcării, producând astfel puternice emoții spectatorilor (...) În plus era foarte inventivă, adăugând mereu- cu o mare plăcere- elemente noi la exercițiile sale. Iată de ce Nadia a fost altfel pe parcursul întregii sale cariere de excepție”.

Leonard POPA (UZPR)

pag 31

pag 32