Va˘ ile Cris, urilor - Natur ă
Păstrăv în pârâul Iad
bombina bombina nu o s-o mai pună în cârlig ca momeală. La fel, nu o să mai reţină peştişori minunaţi şi iubiţi în toată Europa, precum porcuşorul, doar „ca să-i ducă la mâţă”. Şi poate că o să-şi calce pe inimă şi o să elibereze şi din peştii adulţi, ca să-i lase acolo unde le este locul şi rostul în minunata ecuaţie a lumii apelor.
Şi, acum, despre Ţara Crişurilor
rării cărăşeilor vii la finalul partidelor „la răpitor”. Ne face plăcere să vă asigurăm că, de pildă, pe lacul de la Fughiu se prind știuci puternice, chiar și de zece kilograme, la oblete. Astfel că există soluții de a pescui la peștișori indigeni, fără a apela la carașii de import care iau locul caracudei băștinașe. Totuși, atenție, peștișorii înrudiți cu porcușorul sunt protejați de legile europene și naționale. Un pescuit dinamic şi pretenţios e la salmonidelele de pe cursurile superioare ale Crişurilor, pe Valea Iadei, Brătcuţa, Valea Aleului, Crişul Pietros, Băiţa, Roşia şi Bistra cea izvorâtă din munţii de la Pădurea Neagră. Lipanul, păstrăvăul curcubeu, fântânel şi indigen cer pricepere şi experienţă atât la alegerea muştei artificiale cât şi la lansarea ei în ochiurile unde stă la pândă prinţul apelor montane. Interesant este însă că păstrăv se prinde şi pe acumulările de la Ţeţchea – Lugaş – Tileagd, acolo unde convieţuieşte şi cu crapul mare (s-au mediatizat capturi de 17 – 18 kg la Tileagd) şi toţi peştii de baltă şi râu prezenţi în întreg bazinul Crişurilor. Aşa încât puteţi avea surprize deosebit de plăcute dând la o momeală cu spectru larg de acţiune, gen râme, viermişori, coropişniţe, greieri sau lipitori. Dacă doriţi să aflaţi mai multe, urmăriţi site-ul www. aquacrisius.ro. Nu de alta dar, cel puţin deocamdată, e singurul site dedicat în exclusivitate Crişurilor şi viețuitoarelor care le dau viaţă. Şi poate veţi contribui şi dvs. cu fotografii despre capturi sau aventuri pescăreşti deosebite. Ori cu un apel telefonic dacă veţi observa braconieri care lăcomesc la bogăţiile apelor, fără a le respecta şi asigura continuitatea.
O să ne aplecăm asupra Crişului Repede şi a Crişului Negru, cu afluenţii lor, întrucât Crişul Alb seamănă oarecum cu cel Negru şi, în plus, e mai la îndemâna arădenilor decât a bihorenilor. Foto: Tószögi György Pescuitul predominant e scobăritul, care se practică hăt din Defileurile ambelor Crişuri şi până la trecerea lor în Ungaria şi, apoi, mai departe. Năditul şi sculele fine sunt obligatorii pentru a înţepa scobarii şi mrenele care par că se adaptează pe zi ce trece la găselniţele pescuitului modern. În plus, mai ales pe Crişul Repede, variaţiile de debit provocate de hidrocentralele de la Lugaş, Tileagd şi Fughiu îngreunează viaţa pescarilor. La care se mai adaugă şi eutrofizările din sezoanele de secetă. Pe de o parte, dezvoltarea vegetaţiei submerse (adică eutrofizarea) obligă pescarii să pună varga fixă şi bolognesa deoparte pentru a apela la feeder sau lansetă de match cu plută fină. Iar pe de altă parte, băltirea şi vegetaţia introduc mai multă ştiucă pe meniul pescarilor axaţi pe răpitori. Ştiucă mare şi, în unele zone şi şalău, se prinde pe Ier, în aval pe Barcău, pe acumularea de la Fughiu şi tot pe Crişul Repede - dar mai jos de Oradea, pe Canalul Colector şi pe Crişul Negru, îndeosebi de la Tinca în jos. Dacă se dă la vobler sau spinning, nu de puţine ori apar şi atacuri de clean sau chiar avat. Cât despre pescuitul la peştişor, reversal medaliei e că pe Crişuri apare tot mai mult carasul invaziv, îndeosebi din cauza elibe- Pe porțiunile românești ale Crișurilor, localnici pescuiesc mai degrabă scobari