Vaile Crisurilor Nr. 4.

Aparit, ie gratuita ˘

w w w. k o r o s o k v o l g y

e . c o m - - w w w. m a g a z i n . k o r o s o k n a t u r p a r k . h u

lt decât o revist ai mu a˘ - anul II. - numa˘r ul 3. m …

• Natură • Cultură • Interviu • Portret de localitate • Teme actuale • Dezvoltări turistice • Recomandări de excursii • Atracţii turistice • Mod de viaţă sănătos • Stil de viaţă responsabil • Evenimente • Artă şi Literatură

C ele Trei Criยบu ri

Va˘ ile Cris, urilor ...mai mult decât o revista˘ Cuprins: De bun venit_ ________________________________________ 4–5 BĂŠkĂŠs: judeČ›ul superlativelor____________________________ 6–7 Pe urmele grofilor: Doamnele celebre ale castelelor noastre_ ___ 8–9 Minunile Parcului dendrologic din Szarvas______________ 10–12 Valori naturale locale protejate________________________ 13–14 Centrul pentru vizitatori Bihari MadĂĄrvĂĄrta________________ 15 Carnivorele mari din Apuseni_________________________ 16–18 Pasărea anului 2013- Prigoarea___________________________ 19 Florile râurilor______________________________________ 20–21 Pescuitul ĂŽn apele vechiului SĂĄrrĂŠt_ ____________________ 22–25 Cele mai interesante specii de melci tereĹ&#x;tri din zona Văii Bogăi__ 26–28 Pe urmele lui CzĂĄrĂĄn Gyula (III.)-CetÄƒĹŁile Ponorului______ 29–31 Episcopul Bercea: “să nu pierdem contactul cu Naturaâ€?____ 32–35 DrumeĹŁii Ĺ&#x;i vizitări de peĹ&#x;teri cu asociaĹŁia BarangolĂłk_ ___ 36–37 Salonta_______________________________________________ 38 Kulin GyĂśrgy__________________________________________ 39 Comori etnografice ĂŽn Partium________________________ 40–41 PlutaĹ&#x;i Ĺ&#x;i ceteraĹ&#x;i la Târgul de la Vama Sării_____________ 42–43 Galeria foto: MotkĂł BĂŠla_ ____________________________ 44–49 Produse locale ĂŽn „SacoĹ&#x;ăâ€?____________________________ 50–51

Local – pe loc, ĂŽn BĂŠkĂŠs______________________________ 52–53 CaĹ&#x;, urdă Ĺ&#x;i unt din KĂśrĂśsladĂĄny_ _____________________ 54–55 Fă cu propria-ĹŁi mânÄƒâ€Ś brânza dulce de casă_______________ 56 Bucătăria lui Tanti Jutka – rubarba________________________ 57 Dr. OlĂĄh Andor, medicul care a vindecat cu ajutorul naturii_ __ 58–61 Să mergem pe jos pentru sănătatea noastră!_____________ 62–63 Enciclopedia norilor_________________________________ 64–65 Oradea____________________________________________ 66–68 PrinĹŁul Charles, la contele de Valea CriĹ&#x;ului________________ 69 KĂśrĂśsladĂĄny___________________________________________ 70 Flori, motive decorative Ĺ&#x;i culori_______________________ 71–72 Teatrul de Vară al naĹŁiunii:Teatrul CetÄƒĹŁii din Jula________ 75–77 Manifestările Csabai NyĂĄr 2013_______________________ 78–79 Teatrul luptelor de la Tormac păstrează astăzi comorile trecutului ĂŽndepărtat_______________________________ 80–81 Ca o păpuĹ&#x;ă!________________________________________ 82–83 BĂŠkĂŠs: oraĹ&#x;ul ĂŽnflorit_________________________________ 84–85 BĂŠkĂŠscsaba poate deveni un punct de reper al turismului sportiv___ 86–87 Kings Land Ineu, un club cu ofertă princiară_ ___________ 88–89 Concursuri cu premii/găseČ™te cuvântul, caută deosebirile/ concurs foto______________________________________ 90–91

Centrul KĂśzĂŠp-BĂŠkĂŠs PosibilitÄƒĹŁi multiple

Revista Văile CriĹ&#x;urilor – CrisPer: Periodica Văilor CriĹ&#x;urilor – Editura: AdministraĹŁia de Dezvoltare Regională al AsociaĹŁiei KĂśzĂŠp-BĂŠkĂŠs (5600, Loc. BĂŠkĂŠscsaba, piaĹŁa Szent IstvĂĄn, nr. 7, Tel.: +36- 20/229-5055) preĹ&#x;edinte IzsĂł GĂĄbor RedacĹŁia: AdministraĹŁia de Dezvoltare Regională al AsociaĹŁiei KĂśzĂŠp-BĂŠkĂŠs (5600, Loc. BĂŠkĂŠscsaba, Crângul SzĂŠchenyi, Centrul de Vizită al Văilor CriĹ&#x;urilor, +36-66/445-887) Redactor Ĺ&#x;ef: TĂłszĂśgi GyĂśrgy – Redactori coordonatori: Boldog GusztĂĄv, BonyhĂĄdinĂŠ PĂĄsztor EnikĹ‘, SĂşr EnikĹ‘ – redactor cordonator de onoare: Szelekovszky LĂĄszlĂł – redactor colaborator din România: Cristian HorgoĹ&#x; – Traducere: AsociaĹŁia Aqua Crisius Colaboratori: Ambrus RĂŠka, FehĂŠr Éva, GulyĂĄs PĂŠter, Lengyel Martina – Redactor editorial, corectură: Prime Concept Kft. – Foto coperta 1: TĂłszĂśgi GyĂśrgy – Foto coperta 4: MotkĂł BĂŠla Grafică: Natural Day Kft. – Lucrări tipografice: DĂźrer Nyomda Kft. (5700, loc. Gyula, Str. JĂłkai, nr. 5-7, Tel.: +36-66/466-844) ApariĹŁie: JudeĹŁele transfrontaliere din Ungaria Ĺ&#x;i România, 6 apariĹŁii gratuite de revistă de specialitate ĂŽntr-un interval de un an Ĺ&#x;i jumătate – Tiraj: 9200 ĂŽn limba maghiară Ĺ&#x;i 4000 ĂŽn limba română DistribuĹŁie: S.C. Editura Gyulai HĂ­rlap Ĺ&#x;i de DistribuĹŁie Nonprofit (5701, Loc. Gyula, PiaĹŁa PetĹ‘fi, Nr. 3, o.p.: 23., Telefon: +36/66/562-500) magazin@korosokvolgye.com – InformaĹŁii distribuĹŁie: info@korosokvolgye.com ConĹŁinutul integral al revistei este asigurat prin drepturi de autor. Copierea, preluarea informaĹŁiilor Ĺ&#x;i a conĹŁinutului fără permisiunea ĂŽn prealabil a editorului sunt interzise. Š 2012. AdministraĹŁia de Dezvoltare Regională al AsociaĹŁiei KĂśzĂŠp-BĂŠkĂŠs Pagina web oficială al proiectului: www.magazin.korosnaturpark.hu „Periodica Văile CriĹ&#x;urilor – s-a realizat sub titlul: apariĹŁie informaĹŁională a CriĹ&#x;urilor, valorile naturale, culturale Ĺ&#x;i atracĹŁiile turistice al acestoraâ€? ĂŽn cadrul proiectului Programul de cooperare transfrontalier Ungaria-România 2007-2013 (www.huro-cbc.eu), cu finanĹŁarea Uniunii Europene, prin Fondul European de Dezvoltare Regională Ĺ&#x;i co-finanĹŁat de cele două ĹŁÄƒri, Ungaria Ĺ&#x;i România. Obiectivul programului este apropierea mediului privat, public, comunitÄƒĹŁile Ĺ&#x;i actorii economici ĂŽn ajutorarea dezvoltării regiunilor implicate, construind pe forĹŁele regiunilor transfrontaliere. ĂŽn acest proiect, partenerul maghiar al AdministraĹŁiei de Dezvoltare Regională al AsociaĹŁiei KĂśzĂŠp-BĂŠkĂŠs este AsociaĹŁia Parc Natural al Văilor CriĹ&#x;urilor, iar partenerul român este AsociaĹŁia Pescarilor Sportivi Aqua Crisius.

www.hungary-romania-cbc.eu www.huro-cbc.eu ConĹŁinutul acestei apariĹŁii nu reectă ĂŽn mod necesar poziĹŁia oďŹ cială a Uniunii Europene.

...mai mult de c ât o revis t a˘

Un pilon de susţinere!

Asociaţia Parcul Natural Valea Crişurilor şi localităţile fondatoare aferente, se străduiesc, în ultima perioadă de timp, să realizeze un plan realistic de activități la care toți locuitorii acestei regiuni să adere. ”Din inimă şi prin fapte!” - asta aş putea desemna ca și slogan al ars poeticii acestei regiuni, în deplină armonie cu principiile frumosului oraș Salonta. Adevărul este că, acest oraş primitor încearcă din greu, pe parcursul ultimilor ani, să reconstruiască tot ceea ce în decursul istoriei s-a pierdut în timp.

Putem considera ca și țel comun al tuturor eforturilor depuse, cetățenii acestor regiuni, oferindu-le o serie de oportunităţi, posibilități care pot îmbunătăţi condiţiile şi mediul de viaţă al acestora. În îndeplinirea acestui ţel, Salonta poate avea un rol hotărâtor, fiind un pilon de susţinere al acestor meleaguri.

Această regiune cu posibilități de dezvoltare atât datorită poziției geografice cât și economice, care are posibilitatea de autodefinire, poartă stindardul responsabilizării propriilor cetățeni din punctul de vedere al dezvoltării personale. Acest aspect este punctul forte al existenţei Asociaţiei Parcul Natural Valea Crişurilor, care îmbină cu succes caracteristicile fiecărei localităţi într-o viziune comună. Faptul că s-a înţeles că această regiune nu trebuie gestionată între graniţele politice, reprezintă un alt punct forte a acestui mod de gândire.

Putem să întoarcem în beneficiul nostru această aşezare geopolitică, unde se conturează o serie de posibilităţi care se pot transpune palpabil în viaţa reală.

Acest lucru este deja cunoscut şi în această aşezare „dincoace de graniţă” unde cu toţii simţim că fără un mod de gândire de arondare transfrontalieră, realizarea unei reale dezvoltări nu mai este posibilă.

Acest aspect este subliniat şi în cadrul întâlnirilor anuale, regulate ale Comisei Mixte Bekes-Bihor, care are ca și atribuţie principală armonizarea activității autorităţilor publice din cele două judeţe învecinate. În această muncă de dezvoltare şi de definire a concepţiilor comune, un rol important este deținut de capitolele turism, modernizarea infrastructurii şi dezvoltarea oportunităţilor agenților economici. În aceast sens, un plan pe termen mediu este reprezentat de înfiinţarea şi exploatarea posibilităţilor oferite de realizarea unei asociaţii de cooperare organizată sub

formă de instituţie, sprijinită de către Uniune în colaborările transfrontaliere, în aşa fel încât realizările acestei asociaţii să aducă câştiguri palpabile cetăţenilor. În prezent ne aflăm pe o cale promițătoare , deja ne leagă o serie de fire, iar dacă acestea nu ar fi suficiente, ne putem mândri cu o simbolică „punte de legătură”, reprezentată prin pista de biciclete „Bekescsaba-Salonta”.

Asociaţia Parcul Natural Valea Crişurilor, împreună cu Salonta, a reuşit să atragă milioane de euro în această regiune, cu rezultate ce se fac simțite atât pe termen scurt cât și pe termen lung. Efectele realizării acestei piste de biciclete, cu o lungime de aproximativ 27 de km, se vor observa nu numai asupra impactului avut asupra îmbunătățirii siguranței circulaţiei pe drumurile publice, cât şi asupra activităţilor sportive, recreative precum şi cele care antrenează întreaga familie - de aceste aspecte îmi aduc aminte de prima dată, în legătură cu acest proiect. La acelaşi rezultat putem să ne aşteptăm şi privind planul de cooperare culturală între localităţile Gyula şi Salonta, prin care se dorește întărirea turismuului cultural.

Oraşul nostru primitor, este un oraş care denotă un real progres şi care doreşte să aibă un rol activ în realizarea viziunilor comune tuturor beneficiarilor din regiune. Moştenirea spirituală a numeroşilor savanţi și scriitori, Arany János, Zilahy Lajos, Sinka István, Kulin György, care s-au născut şi au lucrat în Salonta reprezintă o atracţie şi o bază culturală fără concurenţă.

Acestea fiind spuse, în încheiere nu îmi rămâne decât să vă transmit că vă aşteptăm cu drag să vizitaţi Valea Crişurilor şi Salonta!

Török László

Primar al Municipiului Salonta

Va˘ ile Cris, urilor - Prefață

Panorama oraşului Salonta

...mai mult de c ât o revis t a˘ Scris de: Szelekovszky László

Békés: Judeţul superlativelor

Mágor şi ale mănăstirii Csolt-monostor, unde putem admira cel mai frumos apus de soare din judeţ.

Dacă studiem în detaliu acest peisaj, observăm în majoritatea locurilor uriaşa muncă a Crişurilor şi a Mureşului, în albiile cărora curgeau în trecut, de-a lungul judeţului Békés, cantităţi de apă comparabile cu cele ale Tisei. Se spune că aceste ape erau atât binecuvântare, cât şi blestem. Ele au pus stăpânire pe cele mai mari zone mlăştinoase ale Bazinului Carpatic, bogate în peşte şi vânat, dar au depus în acelaşi timp şi pământul cel mai fertil, făcând ca zonele mai înalte să devină extrem de favorabile aşezărilor umane. Istoricul Dr. Havassy Péter afirma: „omul a ocupat toate teritoriile care se ridicau din apă sau din mlaştină.”

Culturile umane s-au format aici cu mii de ani în urmă.

Cele mai vechi amintiri istorice din judeţ, vizibile şi astăzi, sunt tumulii, numiţi mai târziu movile cunice, dintre care unele au 5000 de ani, adică aceeaşi vârstă ca multe piramide din Egipt. În Bazinul Carpatic au existat în trecut mai mult de 40 000 de bucăţi, dintre care aproximativ 1500 în judeţul Békés. Conform celor mai noi evaluări astăzi mai există 580, printre care se numără şi cea mai mare movilă cunică din ţară şi din Europa Centrală: Gödény-halom, aflată în zona administrativă a comunei Békésszentandrás, înaltă de 12,26 metri.

Din dispoziţia acestor movile se poate deduce de multe ori situaţia hidrografică a judeţului cu mai multe mii de ani în urmă.

Un alt superlativ al judeţului Békés îl reprezintă sistemul de braţe moarte format în urma regularizării râurilor, dat fiind că prin cele 84 de braţe moarte suntem unici la nivel naţional. Au fost tăiate 266 de meandre pe râurile din Regiunea Crişurilor, lungimea totală a acestora fiind astfel scurtată cu aproximativ două treimi. Printre braţele moarte se găseşte şi Kákafoki-holtág, care reprezintă şi cea mai mare apă stătătoare a regiunii Tiszántúl, având o lungime de mai mult de 29 km. În relaţie cu râurile trebuie să amintim şi cetăţile de pământ din regiunea Alföld, deci implicit din judeţul Békés, care au fost construite mai ales lângă râuri sau în meandrele râurilor cu scop de apărare, cum ar fi cetăţile de altădaCastelul Wenckheim din Szabadkígyós: cel mai frumos castel al regiunii tă din Gyula, Békés, Sarkad, Doboz, sau Şanţul Tiszántúl Judeţul Békés ascunde numeroase atracţii chiar dacă, la prima vedere, peisajul care se etalează în faţa ochilor pare monoton. Din multe puncte de vedere este judeţul extremelor şi al superlativelor, începând cu faptul că este aşezat într-unul din punctele cele mai adânci ale Bazinului Carpatic. Se ştie că aceste regiuni joase au fost umplute cu aluviuni de apele care s-au prăvălit de pe munţii din vecinătate de-a lungul a milioane de ani.

Cei mai importanţi modelatori naturali ai judeţului sunt, prin urmare, râurile venite din Munţii Apuseni care, luate în ansamblu, fac din judeţul nostru unul din cele mai bogate în ape. Din această bogăţie fac parte cele trei Crişuri, Barcăul, albia unită a acestora, dar parţial şi Mureşul prin bazinul afluentului său Száraz-ér, nemaivorbind de apele subterane active şi astăzi ale albiei Mureşului de altădată.

Cu toate acestea nu putem spune că regiunea este exclusiv un ţinut de şes. Un exemplu în acest sens ar fi conul aluvionar al Mureşului. În împrejurimile comunei Csanádapáca este evident cât de agitat, cât de variat, cât de „ondulat” este terenul. Există, bineînţeles, excepţii, ca de exemplu lacul Fehér-tó din Kardoskút şi împrejurimile sale, care pentru mine reprezintă un al doilea Hortobágy. Tot ţinuturi de şes sunt şi păşunea uriaşă dintre Vésztő şi Szeghalom, împrejurimile Vésztő-

Va˘ ile Cris, urilor - Natur ă – Cultur ă

Turnul de poartă construit pe locul fostei cetăţi de pământ din Doboz mic şi Şanţul mare al tătarilor din Pusztaföldvár, Şanţul tătar din Végegyház, ca să amintim doar câteva dintre ele.

O construcţie interesantă este Şanţul Diavolului, cunoscut şi ca Şanţul Csörsz, care împrejmuia în trecut întreaga regiune Alföld şi ale cărui vestigii se găsesc în mai multe locuri din judeţul Békés, ca de exemplu în zona Körösladány, Ecsegfalva, Biharugra, Körösnagyharsány. Nu cunoaştem exact anul construirii acestei linii de apărare, în opinia unora ea ar fi fost ridicată de triburile sarmate care s-au stabilit în regiunea Alföld.

Putem vorbi de numeroase superlative şi în domeniul valorilor naturale, dat fiind că judeţul Békés, cu 231 de arii protejate, stă pe primul loc între judeţele de provincie (situaţie din 2013).

Printre acestea se numără cea de-a 1000-a arie protejată din Ungaria: pădurea de stejari seculari Bányarét de la Mályvád, de 1,8 hectare. Ariile noastre protejate se caracterizează prin mozaicitate, prin proporţia unităţilor de relief fracţionate, împrăştiate, dat fiind că aici există cea mai mare proporţie de terenuri arabile la nivel naţional (87%), de unde rezultă că împădurirea este cea mai mică (4%), dar aici se află şi cele mai bune soluri de pădure. Să ne consolăm cu gândul că pe una din puţinele suprafeţe împădurite, la Mályvád, se găseşte cea mai numeroasă populaţie de cerbi lopătari din Ungaria, iar la centrul de agrement Városerdő din Gyula funcţionează cea mai mare şcoală din pădure din regiunea Dél-Alföld, locaţie ideală pentru educarea tinerei generaţii în spiritul dragostei pentru natură.

Unităţile de relief în mozaic ale Parcului Naţional CrişMureş, cu sediul în Szarvas, ascund numeroase valori naturale unice. Aici se găseşte, printre altele, la Dévaványa, cel mai mare efectiv de dropii din ţară, precum şi buruiana talanului (Adonis volgensis) al cărei unic habitat în ţară se află lângă Csorvás. Altă particularitate este specia de fluture Gortyna borelii, cu una din populaţiile cele mai puternice din lume la Bélmegyer-Fáspuszta.

Ne mândrim, de asemenea, cu Parcul Dendrologic din Szarvas, renumit în Europa, şi cu centrul Ungariei istorice, care se găseşte tot la Szarvas şi care este marcat printr-o mică moară de vânt pe vârful unui deal. În epoca de glorie a castelelor judeţul Békés a dispus de o cultură a peisajului bogată şi exemplară, iar amintirea acestei epoci este păstrată de castelele existente şi astăzi, printre care cel mai frumos castel din regiunea Alföld, Castelul Wenckheim din Szabadkígyós care, împreună cu minunatul lui parc conservat până azi, îi rezervă vizitatorului numeroase atracţii unice.

Dintre superlativele vremurilor de demult merită să evocăm morile de apă şi de vânt din secolul al XVIII-lea, care constituiau principalii procesatori ai culturilor de cereale în regiune. Studiul hidrografic al Crişurilor Alb şi Negru a scos la iveală existenţa a 53 de mori de apă între anii 1818-1822,

Moară de vânt din Békéscsaba la locul de expunere Cătunul din Csaba şi Istoria cerealelor numai în zona Sarkad şi Doboz existau 9. Unele mori de vânt funcţionau încă în anul 1950. În prezent în judeţul nostru se găseşte o singură moară de vânt intactă, dar care necesită restaurare, adusă din Csókás-puszta şi reconstruită pe domeniul muzeului de cereale din Békéscsaba, care evocă astăzi trecutul ca amintire a istoriei agriculturii şi industriei. O capodoperă a istoriei industriei, unică la nivel naţional, este moara cu tracţiune animală de la Szarvas care funcţionează şi astăzi, şi tot unicat la nivel naţional este şi ansamblul de clădiri de istorie agrară şi arhitectură Ménesbirtok din Mezőhegyes, propus pentru a fi inclus pe lista locurilor de patrimoniu mondial.

Albia plină cu apă a fostului Mureş, un tronson al pârâului Kondor în apropiere de Kondoros O valoare culturală deosebită o reprezintă castelul în stil gotic de la Gyula, cel mai bine păstrat în Europa Centrală, precum şi cetatea de la Gyula, aflată alături, unica cetate de câmpie construită din cărămidă în stil gotic păstrată intactă în toată Europa.

Acestea sunt, desigur, doar câteva exemple din multele existente care fac din acest peisaj şi din judeţul Békés un loc unic şi rar. Închei în spiritul expediţiei Rockenbauer care a cutreierat ţara şi a arătat că există încă multe valori nedescoperite, dar multe valori naturale şi culturale sunt deja cunoscute. Acestea nu pot fi duse toate în muzeu şi nici nu trebuie să facem acest lucru: e mai bine să mergem noi la ele şi să le cunoaştem la locul lor.

Cu aceste gânduri recomand superlativele din judeţul Békés, pe care nu le-am prezentat nici pe departe exhaustiv, în speranţa că am trezit interesul pentru descoperirea lor.

Foto: Szelekovszky László

...mai mult de c ât o revis t a˘

Pe urmele grofilor:

Scris de: Szelekovszky László

Doamnele celebre ale castelelor noastre

Când se vorbeşte despre castelele din judeţul Békés, se face referire în special la stilul lor, la cei care le-au proiectat sau comandat, iar în prim plan se află întotdeauna stăpânul acestora. Pe lângă reprezentanţii epocii castelelor s-a vorbit şi se vorbeşte – pe nedrept – foarte puţin despre stăpânele castelelor, despre doamne. Deşi, în majoritatea cazurilor, ele au fost cele care au asigurat atmosfera liniştită şi grija care stătea la baza vieţii de zi cu zi. Ele au ţinut familia unită, păzind-o ca pe comoara cea mai de preţ, ele au ştiut să plângă, să rabde, să manifeste tandreţe şi să-i îngroape pe cei dragi cu suflet puternic. Se cuvine să vorbim, de data asta, despre ele.

Numele multora dintre aceste doamne cultivate, binevoitoare şi puternice ornează platanul memorial cioplit, înalt de 13 metri, care se află în parcul castelului Bréda din Lökösháza. Castelul, care a aparţinut iniţial ramurii de la Arad a familiei Vásárhelyi, a ajuns în posesia familiei Bréda prin căsătoria baronului Bohus Mihály cu fiica lui Vásárhelyi Júlia şi este astăzi unul din puţinele castele restaurate din judeţul Békés care, prin copacul său memorial, le omagiază pe doamnele cele mai celebre ale epocii castelelor. În castelul din Battonya-tompapuszta a locuit fiica lui Purgly János, Purgly Magdolna, pe care o cunoaştem mai ales ca soţie a guvernatorului Horthy Miklós. Magdolna a activat în numeroase domenii ale vieţii publice, a înfiinţat la Budapesta peste 100 de cămine de zi, care ofereau adăpost pentru 1300 de oameni ai străzii.

A iniţiat acţiuni de construcţie de locuinţe pentru familiile ofiţerilor căzuţi în Primul Război Mondial. În castelul Lonovics din Dombegyház şi-a petrecut ultimii opt ani de viaţă Gertenyesi Hollósy Kornélia, cântăreaţa de operă celebră în Europa şi Hollósy Kornélia

Castelul Lonovics de altădată

în lume. A fost soţia lui Lonovics József care, din 1879, a fost fişpanul comitatului Csanád. Între 1854 şi 1862 cântăreaţa a fost membra Teatrului Naţional şi invitata mai multor oraşe europene mari. S-a stins din viaţă la Dombegyház în anul 1890 şi a fost înmormântată în cavoul tumulului Kriptáj, care cavou a fost distrus în totalitate după Al Doilea Război Mondial. Pe lângă viaţa sa lumească, artista s-a ocupat de educaţia muzicală a tinerilor din Dombegyház şi din localităţile învecinate, învăţându-i să cânte cântece populare. Şi-a donat minunatele costume de spectacol parohiei din Dombegyház pentru a se confecţiona din ele veşminte liturgice pentru preoţi.

Soţia grofului Dr. Üchtritz Amadé Emil, Bánhidy Stefánia, a fost stăpâna castelului Bánhidy din Lökösháza. A fost scriitoare, a scris cărţi de rugăciuni şi romane.

Printre operele sale traduse Bánhidy Stefánia în mai multe limbi de circulaţie internaţională se află romanele Preoteasa lui Isis, Anta, Femeia albă, Semiramis, dar a publicat şi numeroase studii în revista Élet. Dintre operele sale a rămas una singură după război, volumul intitulat Rugăciuni.

Fejérváry Celesztina a fost stăpâna castelului Wenkheim din Mezőberény, personalitate proeminentă şi sprijin pentru locuitorii ţinutului, deţinătoarea ordinului regal Erzsébet, protectoarea Societăţii Feminine de Binefacere din Mezőberény. Mama ei, Fejérváryné Kárász Karolina, a sprijinit Mezőberény şi după emigrarea sa forţată în America după evenimentele din 1848-49, până la moartea sa în 1890. Printre altele ea a donat, în 1886, 13.800 de coroane pentru construirea bisericii catolice din Mezőberény, respectiv a sălii de clasă anexate la aceasta. A donat 4000 de coroane pentru construirea casei preoţeşti. A ajutat şi alte localităţi, de exemplu la Horgos a construit o casă de copii.

Proprietarii castelului din Geszt erau consideraţi singurii membri ai familiei Tisza loiali Casei de Habsburg.

Soţia lui Tisza Lajos, Teleki Julianna, a luat parte împreu-

Va˘ ile Cris, urilor – Cultur ă

Sora lui Bartók Béla, în compania mătuşii şi mamei sale nă cu fiii ei Lajos, Kálmán şi László la Revoluţia şi lupta pentru libertate din 1848-49, împotriva voinţei soţului ei. Personalitatea contesei l-a inspirat cu siguranţă pe Jókai Mór în scrierea romanului său Fiii omului cu inima de piatră. Arany János, care a locuit o perioadă de timp în castel ca meditator, îşi aminteşte astfel de ea: „Să-i fie binecuvântată cenuşa, o vor binecuvânta toţi cei care au cunoscut-o, Szendrey Júlia întregul ţinut, săracii cărora le-a făcut mult bine, bolnavii pe care i-a îngrijit ea însăşi şi toţi cei care au trăit în preajma acestei doamne cultivate cu inimă nobilă.”

Tisza Jolán, nepoata fostului prim-ministru Tisza István, a dat şi ea un exemplu de patriotism când, după război, a decis împreună cu soţul ei să nu părăsească ţara. Au rămas la Geszt, de unde au fost deportaţi în 1951 împreună cu cei patru copii la Füzesgyarmat. Dovadă a aprecierii locuitorilor din Geszt pentru familia Tisza este

Alte doamne celebre ale castelelor Stăpâna castelului Batthyány-Geiszt din Nagymajor, Batthyány Amália, soţia grofului Batthyány Géza şi fiica primuluiministru Batthyány Lajos, executat în 1849.

Wenckheim Krisztina, din Szabadkígyós, care la vârsta de 8 ani a compus o poezie pentru a-i întâmpina pe Francisc Iosif şi pe soţia lui, Sisi, cu ocazia drumului lor prin ţară.

Bolza Marietta, care s-a ocupat de pictură şi a trăit în castelul Bolza de la Szarvas.

Blaha Lujza, actriţa cunoscută şi ca „privighetoarea neamului”, care a avut o relaţie sentimentală cu chipeşul stăpân al castelului din Biharugra, Bölöni József.

Wenckheim Józsefné baroneasa Grúber Terézia, care a reconstruit castelul Harruckern-Wenckheim-Almásy din Jula după incendiul din 1795.

Soţia lui Petőfi Sándor, Szendrey Júlia, care între 1838 şi 1840 a fost eleva internă a Şcolii de fete care funcţiona în castelul Wenckheim din Mezőberény.

Bartók Elza, sora lui Bartók Béla, care a locuit în castelul Kertmegi din Vésztő, soţia intendentului principal de atunci.

că, în ciuda interdicţiei, ei le duceau în secret hrană la Füzesgyarmat. În castelul Almásy din Kétegyháza a trăit şi a creat pentru eternitate contesa Almásy Alajosné Festetics Erzsébet. A fost foarte tânără când s-a căsătorit. Parcul castelului – cu etaj pe vremea aceea – şi-a trăit epoca de glorie în acea perioadă, tânăra contesă amenajându-l cu gust cu lac pentru broaşte ţestoase şi nenumăraţi arbuşti multicolori. Tot în această perioadă au fost construite cele mai multe clădiri ale fermei. Soţul ei, care deţinea şi domeniile Kötegyán, Sarkad, Kétegyháza şi Gyula, a sprijinit-o în tot ce făcea. Amenajarea domeniului care se dezvolta exemplar a fost întreruptă brusc de moartea tragică a lui Festetics Erzsébet în 1821, la 28 de ani. Soţul ei a ridicat un monument din marmură neagră în mijlocul fântânii arteziene existente şi azi în parc cu inscripţia: „Ne-a lăsat tuturor dorul”.

Dintre doamnele castelului Wenckheim din Körösladány trebuie să o amintim în primul rând pe Orczy Terézia, a doua soţie a baronului Wenckheim József.

Baroneasa a ridicat în sat o biserică catolică pentru săteni, care a fost sfinţită în 1822. Ea a realizat proiectele capelei mortuare a familiei din Körösladány, unde prima a fost înmormântată soacra ei, Czekelius Karolina. Dar nu trebuie s-o uităm Blaha Lujza nici pe baroneasa Wenckheim Mária, care a folosit clădirea castelului doar în perioada când se afla la Körösladány, dar care şi-a dovedit ataşamentul faţă de ţinut prin faptul că în 1885 a oferit comunei clădirea unei mori pentru a fi amenajată în ea o grădiniţă.

Soţia lui Damjanich János, Csernovics Emília, se afla în castelul Almásy din Gyula în timpul execuţiei martirilor de la Arad. După execuţie, în 6 octombrie 1849, Csernovics Emília a furat în timpul nopţii cadavrul soţului ei şi l-a îngropat în parcul castelului lor de la Macea.

Desigur că nu numai nume de contese se leagă de castele. Ştim despre soţia marelui nostru compozitor Erkel Ferenc, Ádler Adél, că a fost profesoară de pian la mai multe familii celebre, printre care şi la familia Wenckheim din Szabadkígyós, la care venea săptămânal de la Jula.

Ea a venit pentru prima dată în castel în 5 ianuarie 1880, ultima dată în 7 iulie 1889: în total 328 de ocazii de educaţie muzicală pentru copiii familiei Wenckheim.

Enumerarea doamnelor celebre ale castelelor nu poate fi exhaustivă în acest articol, dar poate că şi din această scurtă prezentare reiese că, fără ele, perioada castelelor nu ar fi avut acelaşi succes nici din punct de vedere cultural, nici economic.

Foto: din colecţia lui Szelekovszky László

...mai mult de c ât o revis t a˘ Scris de: Dr. Hanyecz Katalin

Minunile Parcului dendrologic din Szarvas

Cel mai mare parc dendrologic din Ungaria este o grădină în stil englezesc cu o minunată armonie spaţială, ale cărei grupuri de arbori deşi şi peluze le oferă vizitatorilor iubitori de natură experienţe unice în fiecare perioadă a anului. Florile primăverii şi frunzişul colorat al toamnei se constituie într-un fundal fermecător pentru colecţiile dendrologice de valoare care formează, prin caracterul lor natural, o insulă neobişnuită în regiunea Alföld, care este o zonă săracă în copaci.

Parcul dendrologic din Szarvas, înfiinţat de Bolza József (groful Pepi) la începutul anilor 1800, îşi etalează colecţiile de arbori pe 82 de hectare, pe malul braţului mort Kákafoki-holtág.

O plantare semnificativă de arbori a fost posibilă după regularizarea Crişului, începând cu anii 1890, când urmaşul Bolza Pál a amenajat plantele aduse din numeroase colţuri ale lumii într-o structură spaţială corespunzătoare unei grădini în stil englezesc. În cinstea predecesorului său a denumit cea mai veche grădină din parc, Grădina Pepi. De-a lungul timpului colecţia şi suprafaţa parcului au crescut continuu, devenind cel mai mare parc dendrologic al ţării şi făcându-se astfel cunoscut în întreaga lume.

Conform viziunii lui Bolza Pál, această capodoperă a grădinăritului s-a transformat într-o grădină în stil englezesc unde în jurul suprafeţelor mai închise, populate cu arbori, au fost plantate la distanţe diferite între ele plante cu valoare dendrologică deosebită. O reţea de drumuri care şerpuieşte printre spaţiile deschise şi închise le asigură vizitatorilor revelaţia spectaculoasă a anumitor fragmente ale parcului.

Aniversare în Parcul dendrologic – arborele mamut din Szarvas împlineşte 140 de ani Bolza Pál-a angajat pe grădinarul austriac Grines József pentru efectuarea primelor plantări. El a fost cel care a plantat cel mai bătrân arbore mamut şi cel mai în vârstă arbore al pagodelor, care au sosit în Szarvas din Viena. Primele păduri de arbore mamut au fost descoperite în 1852 pe versanţii de vest ai munţilor Sierra Nevada (California, SUA), iar peste câţiva ani au apărut şi în Europa primii puieţi, care ornează parcurile continentului începând din 1870. Arborele mamut (Sequoiadendron giganteum) din Szarvas a fost plantat în 1873, deci face parte din primele exemplare europene! El atinge astăzi înălţimea de 30 de metri, diametrul trunchiului este de 176 centimetri, iar circumferinţa trunchiului depăşeşte 550 de centimetri. În ciuda dimensiunilor sale considerabile, exemplarul din Szarvas poate fi socotit copil pe lângă arborii de 3000 de ani ai Parcului Naţional Sequoia din California.

Chiar dacă nu este cel mai mare şi nici cel mai frumos arbore mamut al ţării, existenţa sa dovedeşte vitalitatea extraordinară a speciei, dat fiind că arealul natural al arborilor din America de Nord se află la o înălţime de 1000-2500 metri deasupra nivelului mării. În aceste regiuni cad 3500-5000 mm de precipitaţii în timpul iernii, zăpada se topeşte doar în luna mai, iar căldura şi vara fără precipitaţii durează puţin. Raportat la asta, în Szarvas cantitatea de precipitaţii anuală este de doar 500 mm, iar vara este lungă şi mult mai fierbinte decât în habitatul original al arborelui mamut.

Toţi vizitatorii merg să admire arborele mamut, care a devenit simbolul parcului. Îi aducem omagiu plecând capul în faţa lui şi îi dorim să stea la fel de mândru mulţi ani de acum încolo în mijlocul acestui parc minunat.

O altă minune a parcului este arborele pagodelor (Ginkgo biloba), originar din China, ale cărui frunze în formă de evantai capătă culoarea muşBogăţia de specii de ciuperci şi de plante erbacee se datorează climei specifice şi diversităţii de arbuşti şi arbori din parc

Va˘ ile Cris, urilor – Natur ă – Atr ac ţii turistice tarului toamna, înainte de a cădea. Acest arbore bătrân cu aspect deosebit se află lângă casa de oaspeţi, în Grădina Pepi.

Fructul lui seamănă cu pruna şi emană un miros neplăcut când este copt, dar „El” este o plantă lemnoasă cu stamină, cele cu pistil sunt încolonate pe malul Crişului. Este renumit pentru efectele sale terapeutice, în

Aici fiecare plantă are propria istorie, un aspect inconfundabil şi o personalitate unică. Dacă ne oprim în faţa unui arbore de cafea Kentucky (Gymnocladus dioicus), ne gândim la faptul că această specie a sosit din America de Nord în Europa în anii 1750, împreună cu salcâmul. Este un arbore înalt cu un comportament aparte, are o perioadă de vegetaţie scurtă, îşi pierde frunzele toamna devreme şi înfrunzeşte din nou doar la sfârşitul lunii mai, de aceea primăvara – în mod înşelător – arată ca un copac uscat. Lemnul lui deosebit de

Un loc pentru plimbări liniştite

Parcul merită vizitat în orice anotimp, dar toamna oferă cea mai mare bogăţie de culori

grădinile mănăstirilor chinezeşti este văzut ca întruchipare a tinereţii veşnice.

Prin aspectul lor unitar, copacii plantaţi în grupuri mai mari constituie elemente extrem de decorative ale parcului.

Dintre aceştia amintim tisa, chiparosul de baltă şi arţarul japonez.

Tisa (Taxus baccata) este un arbust sau arbore conifer cu frunze lucioase de culoare verde închis şi cu fructe frumoase roşii, o plantă specifică grădinilor baroce uşor de fasonat prin tăiere, al cărei lemn de esenţă tare constituie o materie primă valoroasă pentru mobile. Toate organele acestui arbore sunt toxice, mai puţin arilul roşu al boabelor exemplarelor cu pistil. Apar în mai multe locuri din parc, îmbrăţişându-se icicolo şi transformând astfel aleile în tuneluri misterioase.

Chiparosul de baltă (Taxodium distichum) este planta preferată a locuitorilor din Szarvas, din care trăiesc numeroase exemplare atât în parc, cât şi pe terenurile de pe malul Crişului. Provine din regiunile mlăştinoase ale Americii de Nord şi prezintă o curiozitate: pe terenurile umede dezvoltă rădăcini adaptate la respiraţie aeriană numite pneumatofori.

Frunzele sale de culoare verde deschis virează toamna spre ruginiu, apoi cad.

Arţarul japonez (Acer palmatum) este un arbust cu ramuri subţiri care nu suportă soarele arzător şi nici pământul uscat. Toamna frunzişul deosebit de decorativ şi fructele se colorează în roşu purpuriu. În parc găsim un grup de asemenea arţari frumos aliniaţi pe marginea aleii, în apropierea arborilor cu trunchi puternic. În Parcul dendrologic din Szarvas numeroase plante – de exemplu salcâmul japonez (Sophora japonica ’Pendula’) sau molidul alb (Picea glauca ’Conica’) – atrag atenţia prin forma lor aparte, deosebită, în timp ce altele – cum ar fi magnolia (Magnolia sp.), castanul sălbatic (Aesculus hippocastanum) sau liliacul (Syringa sp.) – ies în evidenţă datorită florilor lor minunate.

tare – datorită ponderităţii sale mai mare decât a apei – se scufundă în apă.

Nucul vrăjitoarelor sau alunul vrăjit (Hamamelis virginiana) este o minune a iernii deoarece înfloreşte la începutul sau la sfârşitul iernii. Florile filiforme răsucite în formă de spirală ale exemplarelor care se găsesc în parc pot fi admirate pe crengile despuiate începând cu sosirea toamnei târzii.

Prin vegetaţia sa bogată această arie naturală protejată de importanţă naţională reprezintă o valoare deosebită, specială în mediul ambiant al regiunii Alföld, unde există habitate variate cu o floră şi faună deosebit de bogate în specii. Pe lângă miile de specii, soiuri şi varietăţi de plante ale grădinii în stil englezesc, aici se regăsesc şi habitatele naturale ale multor specii autohtone.

Pe lângă fauna naturală, parcul dendrologic are un animal domestic care a devenit preferatul vizitatorilor, păunul, dispunând permanent de 20-25 de exemplare. Un exemplar special este Albin, păunul mascul alb care seduce prin minunatul său penaj şi prin aspectul său decorativ.

Grădina se află sub tutela Facultăţii de Arhitectura peisajului a Universităţii Corvinus din Budapesta. Pe lângă realizarea acţiunilor turistice şi a muncilor de întreţinere şi de dezvoltare a parcului, în activităţile zilnice au un rol important educaţia şi cercetarea. În fiecare an, mai multe sute de studenţi îşi desfăşoară aici practica sau îşi pregătesc lucrarea de diplomă.

Fiind cel mai important obiectiv turistic al zonei, parcul dendrologic, Pe lângă plantele exotice ale continentelor îndepărtate, în parc există şi specii autohtone

Minunile Parc ului dendrologic din Sz ar vas deschis permanent, le oferă vizitatorilor nenumărate posibilităţi. Pe lângă turul parcului, accesibil în fiecare zi a anului, există şi multe alte programe şi servicii. Printre manifestările tradiţionale şi temporare se numără concerte de muzică de cameră, expoziţii de pictură, ateliere meşteşugăreşti şi case de joacă, iar programele sunt diversificate prin tururi nocturne, activităţi de ocrotire a păsărilor, cursuri de grădinărit, tabere de sculptură în lemn şi de educaţie ecologică. Se poate solicita vizita ghidată a parcului, iar la cerere parcul oferă şi consultanţă de specialitate în grădinărit, activităţi ecologice sau alte programe de activităţi şi jocuri pentru copii.

După o plimbare plăcută prin parc, vizitatorii sunt aşteptaţi în port de vaporul de agrement Katalin II. În timpul plimbării cu vaporul ei pot cunoaşte centrul Ungariei istorice, respectiv atracţiile de pe malul Crişului ale oraşului, apoi revenind în parc au ocazia să descopere parcul de machete Mini Ungaria, care prezintă clădirile celebre ale ţării într-un mediu realist. După un program care durează întreaga zi, casa de oaspeţi a parcului dendrologic oferă cazare pentru 15 persoane într-un mediu calm şi liniştit, la adăpostul copacilor; în această casă de oaspeţi pot fi organizate şi şedinţe sau conferinţe mai mici. În magazinul de la intrare se pot cumpăra cadouri, suveniruri şi plante ornamentale.

Foto: red. CrisPer

Parcul dendrologic găzduieşte numeroase manifestări culturale

Va˘ ile Cris, urilor – Natur ă

Valori naturale locale protejate

Scris de: Szelekovszky László

Arborii de vârstă matusalemică ale pădurii de stejar de la Bányarét au fost declarate protejate în 1989, aceasta fiind a mia arie naturală protejată a Ungariei

„Cu cât mai devreme a început să se dezvolte şi cu cât mai departe a ajuns agricultura şi industria unei ţări, devine cu atât mai imperios necesară protejarea tezaurului natural.”

(Kaán Károly) Nu aveam încă nici lege privind protecţia naturii, nici vreun parc naţional, când existau deja arbori, grupuri de arbori comemorativi pentru a nu da uitării persoane legendare, respectate de popor, bătălii însemnate, evenimente importante, sau pentru a însemna locuri istorice renumite. Oamenii au iubit şi au respectat aceşti arbori şi au încercat să-i protejeze, fiecare fiind un memento viu, cât se poate de durabil. Pornind de la aceste grupuri de arbori, alei, parcuri, au apărut mai târziu primele valori locale protejate.

Ordine menite să protejeze pădurile au existat deja din Evul Mediu, iar în anii 1800 s-au adoptat legi care au pus bazele protecţiei naturii, ecologiei moderne. În Ungaria, punerea sub protecţie a valorilor naturale locale şi naţionale a început abia din 1939, după intrarea în vigoare a primei legi privind protecţia naturii, legată de numele lui Kaán Károly. În acelaşi an, s-a înfiinţat prima arie declarată protejată în mod oficial: o suprafaţă de 31 de hectare a pădurii Nagyerdő (Pădurea Mare) din Debrecen.

să propună ca o valoare să fie declarată protejată. Protecţia oficială oferă şi posibilitatea sancţionării în caz de prejudiciere. În general, populaţia locală este prima care „descoperă” aceste valori, de multe ori dându-le şi nume. Din punct de vedere emoţional, ei se simt mai apropiaţi de aceste valori, decât de cele naţionale. Le cunosc istoria, legenda, sunt legaţi de acestea prin amintiri, experienţe personale, le consideră ale lor, sunt mândri de acestea. Aceste legături sunt extrem de importante: sunt bazele indispensabile ale dragostei pentru natură, pentru pământul natal, fără de care generaţiile tinere nu pot fi educate în spiritul dragostei pentru împrejurimi.

Protejarea valorilor naturale locale trebuie reîmprospătată permanent, lărgită periodic, deoarece întotdeauna se vor planta noi arbori şi în preajma noastră vor trăi mereu oameni, pentru care câte un exemplar de zeci de ani va însemna mai mult, decât un simplu arbore bătrân. Iar protejarea locală va avea întotdeauna rol important în a asigura ca aceste memoriale vii să atingă vârste cât mai mari, chiar matusalemice.

Zonele locale protejate ale judeţului Békés Cu toate că în judeţul Békés suprafaţa ariilor naturale este mult mai mică, decât media pe ţară, regiunea este bogată în valori naturale excepţionale. Iar oamenilor le sunt importante aceste valori, fapt demonstrat şi de numărul mare de valori locale protejate: cifra de 231 ne situează pe primul loc printre judeţe.

De ce este important ca o zonă să fie declarată protejată şi care sunt criteriile pentru o zonă locală protejată?

Poate deveni valoare locală protejată orice valoare care se remarcă prin caracterul său spectaculos sau prin raritatea sa, eventual are un efect de modelare a localităţii, a peisajului. Fiecărui cetăţean maghiar i se garantează, prin lege, dreptul

Dintre judeţele Ungariei, Békés are cele mai multe arii naturale locale protejate

Valor i natur ale loc ale protejate

Salcie de două sute de ani, tăiată pentru a aduce noi vlăstari, la marginea oraşului Békéscsaba, pe malul canalului Élővíz

Unul din cei mai uriaşi arbori ai judeţului nostru, situat la marginea oraşului Békéscsaba, denumit Cimborafa Prima arie naturală protejată a judeţului Békés a fost Parcul Dendrologic de la Szarvas, înfiinţat în 1943 de către contele Bolza Pál (denumit „contele Pepi”) pe 42 de hectare; acest parc de renume european poate fi văzut şi astăzi, practic în toată minunăţia sa originală. Deşi avem puţine zone protejate atât de complexe, păstrăm multe valori unice. Acestea toate sunt memoriale ale unor oameni renumiţi, valoroşi ai vremurilor apuse, sau păstrează legende care deseori au la bază întâmplări reale. Există în Békés numeroşi arbori de renume naţional sau judeţean, iar amintirile păstrează şi altele, care au dispărut deja, dar legenda lor este încă vie. Aşa este de exemplu „arborele bătrânului Márkus”, care marca hotarul dintre Körösladány şi Köröstarcsa, şi s-ar putea să fi fost martor al renumitului proces din 1728 privind graniţa dintre cele două localităţi, povestit în versuri de către Arany János (Martorul mincinos), în care martorul a fost un ţăran viclean, pe nume Márkus János.

Exemplar multisecular de tisa, în parcul fostului castel de la Ghiorac al familiei Tisza „Hai, bătrâne Márkus! scoate-ţi pălăria, / soarele să-ţi vadă căruntele plete; / În sus trei degete: juri acum pe ceruri, / pe sfânta treime, Tatăl, Fiul, Duhul, / C-a tale picioare unde stau acuma, / Nu-i pământ de Tarcsa, e meleag de Ladány.” (Arany János: Martorul mincinos) Ulmul judelui Józsa din Békéssámson a fost acel ulm bătrân, în care primul om al comunei s-a spânzurat din cauza remuşcărilor, pentru că a vândut partea de teren situat la cea mai mare altitudine, unde trebuia să se contruiască noul sat, cel vechi fiind inundat tot timpul de apele de înfiltraţie.

Jugastrul lui Erkel s-a uscat deja, doar un ciont mai păstreză amintirea marelui compozitor. Conform legendei, sub acest arbore a compus Erkel Ferenc câte un fragment din operele sale Bánk bán, respectiv Brankovics. Omul se înclină, meditează, văzând plopul crescut dintr-un vlăstar al celui sădit la începutul anilor 1700, pentru a marca limita dintre oraşele Gerendás şi Csorvás, care s-a uscat în 1994.

Se păstrează şi amintirea stejarului reginei Elisabeta, declarat valoare locală protejată în 1989, dar care de atunci s-a uscat.

Conform legendei, împăratul Ferenc Jozsef şi nevasta lui, Elisabeta de Wittelsbach, s-au odihnit sub acest stejar cu ocazia unei vizite făcute în judeţ. În acelaşi mod, în memorie se păstrează viu şi salcâmul sădit la Szarvas prin 1790 de către Tessedik Sámuel, deşi în realitate există doar ciontul acestuia, acoperit de iederă.

Există şi mulţi arbori, protejaţi ca valori locale, cărora nu doar legenda le-a rămas vie. La marginea oraşului Békéscsaba, pe malul canalului Élővíz se pot vedea doi plopi uriaşi, denumiţi Bandikafa şi Cimborafa, precum şi sălcii de două secole, tăiate regulat, pentru a apărea noi vlăstari, care păstrează amintirea săpării canalului. Printre memorialele vii se numără şi pădurea de stejar de la Oros, salcia albă de 380 de ani de la Bélmegyer (Bătrâna Doamnă Albă), plopul alb uriaş de pe malul drept al Crişului Dublu din Békés sau renumitul platan sădit în 1819 în curtea centrală a moşiei din Mezőhegyes.

Printre cele mai renumite valori locale protejate ale judeţului se află şi stejarii şi perii pădureţi de două sute de ani din pădurea seculară de stejari de 1,8 hectare de la Bányarét, aflată în zona împădurită din Mályvád, aceasta din urmă fiind a mia arie naturală locală protejată din Ungaria. Nu se pot omite nici parcurile castelurilor din judeţul Békés, dintre acestea peste 17 sunt declarate protejate. În acest articol nu se pot prezenta toate valorile locale protejate ale judeţului, dar prin cele câteva exemple pe care le-am dat, am încercat să evidenţiez, cât de însemnate sunt şi cât de importantă este protejarea lor.

Foto: Tószögi György

Va˘ ile Cris, urilor – Natur ă – Atr ac ţii turistice Scris de: KMNP

Centrul pentru vizitatori Bihari Madárvárta În colţul nord-estic al judeţului Békés se întinde regiunea Kis-Sárrét, parte a Parcului Naţional Körös-Maros care abundă deopotrivă în bogăţii naturale şi culturale. Diversitatea excepţională a acestei regiuni este dată de multitudinea de habitate prezente pe o suprafaţă relativ mică. Heleşteurile de la Biharugra şi Begécs sunt adevărate imperii ale apei şi stufului, acestori li se alătură mlaştinile de la Ugrai-rét şi Sző-rét, precum şi multe pajişti şi păduri. Aceste locuri oferă spaţiu de viaţă unei flore şi faune bogate.

Regiunea este de importanţă majoră pentru masele de păsări migratoare care poposesc aici în drumul lor din fiecare primăvară şi toamnă, luându-şi tihna şi hrănindu-se, nemaivorbind de zecile de mii de raţe şi gâşte sălbatice care îşi găsesc aici refigiu pentru timpul iernii.

Turiştii, familiile care sosesc de mai departe pentru a admira regiunea, se pot caza comod tot timpul anului în centrul pentru vizitatori Bihari Madárvárta, situat printre pajişti şi lacuri, în hotarul localităţii Biharugra. Pe lângă camere confortabile, centrul asigură şi posibilitatea de a închiria biciclete, de a găti un bogrács la ceaun. Bihari Madárvárta este o locaţie ideală şi pentru şcolile în aer liber (open-air school), având o sală de conferinţă în care se pot ţine activităţi, prezentări.

Cei sosiţi în localitate pot ajunge la Madárvárta pe un drum asfaltat. Armonia dintre centrul pentru vizitatori, des-

Kisvátyon, Pădurea Szépapó (Fotografie: Ezer Ádám)

Porneşte excursia (Fotografie: Greksza János) Codalb (Fotografie: Motkó Béla)

Idila gâştelor de vară (Fotografie: Motkó Béla) chis în 2007, al cărei clădiri folosesc elemente arhitecturale caracteristice zonei bihorene, şi mediul natural netulburat oferă o experienţă de neuitat. Pe lângă toate acestea centrul Madárvárta aşteaptă în orice anotimp iubitorii naturii, oaspeţii dornici să se relaxeze cu programe speciale. În luna mai 2013 s-a organizat aici Ziua Peisajului Bihorean. Cei prezenţi la evenimentul ce doreşte a fi începutul unei tradiţii, au urmărit spectacole de muzică şi dansuri populare, au participat la programe de cunoaştere a naturii, la activităţi artizanale, dar şi la inelare de păsări.

De cealaltă parte a graniţei, în România, în 2010 s-a înfiinţat o nouă arie protejată: Parcul Natural Cefa. Astfel Bihari Madárvárta poate fi punct de pornire nu numai pentru vizitarea regiunii Kis-Sárrét, ci şi pentru cunoaşterea habitatelor preţioase din Pădurea Rădvani şi pajiştile învecinate, precum şi a faunei bogate de păsări de pe cele 700 de hectare ale heleşteelor de la Cefa.

Pornind de la Madárvárta se poate ajunge cu uşurinţă şi cu bicicleta la traseul educaţional-ecologic de la Kisvátyon care se întinde pe opt kilometri pe lângă comunele Geszt şi Zsadány. Traseul este practicabil tot anul, se poate străbate în aproximativ 3 ore, iar până la staţia de pornire conduce un drum de acces cu înveliş solid.

...mai mult de c ât o revis t a˘

Carnivorele mari din Apuseni

Scris de: Cristian Horgoș

Bihorul are lupi destui, dar ar mai vrea urşi Urşi mai puţini în Munţii Apuseni În Uniunea Europeană, România este ţara cu cei mai mulţi urşi bruni (circa 5.600) şi lupi. Concentraţia cea mai mare de prădători din vârful lanţului trofic se află în Munţii Carpaţi pe când în Munţii Apuseni s-a observat o sub-populare, mai ales în cazul urşilor, ajunşi la circa 250 de exemplare. În trecutul îndepărtat lucrurile stăteau altfel, dovadă fiind şi bogăţia de schelete de (Ursus Speleus) din Peştera Urşilor de la Chişcău.

Antropizarea, îndeosebi prin vânătoarea excesivă şi exploatări forestiere dăunătoare habitatelor, a împuţinat tot mai mult carnivorele mari. Ca atare, de decenii bune au şi fost declarate prin lege ca specii ocrotite, fiind nevoie de autorizaţii de la autorităţile de mediu pentru vânarea exemplarelor ex- În Munţii Apuseni trăiesc în prezent circa 250 de urşi cedentare sau periculoase. Astfel, anual, în cinegetice sau reprezentanţii organizaţiilor neguvernalunile februarie – martie, se face un recensământ şi pentru mentele (ONG) interesate. În codrii din arii naturale proteurşii, râşii (lynx), lupii şi pisicile sălbatice aflate în fondurile jate, evaluarea se va face cu participarea custozilor acestor de vânătoare din judeţul Bihor. Evaluarea o zone. fac autorităţile silvice şi După centralizarea datelor pe judeţ se fac propuneri de Mediu plus gestide plafon maxim de intervenţie pentru speciile ocrotite. onarii fondurilor Carnivorele mari se retrag în zonele Munţilor Apuseni mai puţin frecventate de turişti, unde condiţiile de viaţă le sunt prielnice

Va˘ ile Cris, urilor – Natur ă – Teme ac tuale Cotele de recoltare au la bază nivelul pagubelor înregistrate, situaţia efectivelor reale comparativ cu cele optime, tendinţa şi structura populaţiei. În ultimii ani nu s-au înregistrat în Bihor pagube provocate de urs iar atacurile lupilor în gospodării au fost sporadice.

Muşcaţi de lupi turbaţi Totuşi, dincolo de rolul benefic al carnasierelor privind asigurarea unei populaţii sănătoase de ierbivore sălbatice cât şi de curăţare a pădurilor de animalele moarte, păstrarea populaţiei de carnivore presupune şi unele riscuri. Pericolul major este îmbolnăvirea cu rabie (turbare), contaminarea putându-se face de la rozătoare, vulpi sau chiar câini vagabonzi infestaţi. Dealtfel, puţinele atacuri ale omului de către lup s-au dovedit a fi pe fondul turbării, care reduce mult teama instinctivă a lupului faţă de om.

Astfel, în decembrie 2009, în satul Damiş din comuna Bratca, un bărbat şi o femeie au fost muşcaţi de un lup turbat, pe care l-au surprins şi încolţit în timp ce ataca animale din gospodărie. Iar în aprilie 2010, doi bărbaţi şi o femeie din satul Briheni – comuna Lunca, au fost atacaţi pe o cultură de cartofi, de un alt lup turbat. Lupii au fost omorâţi de ţărani iar mostrele prelevate s-au dus la laborator unde s-a confirmat prezenţa rabiei. Ca atare, Direcţia Sanitar Veterinară Bihor a instituit carantină în ambele sate şi a dispus eutanasierea tuturor carnasierelor din zonă precum şi vaccinarea antirabică a animalelor domestice. Oamenii muşcaţi au fost spitalizaţi şi vaccinaţi antirabic, rămânând doar cu cicatrici de amintire.

Mai notăm că în decembrie 2010, lupii au rupt câteva oi dintr-o gospodărie din satul Cucuceni, aflat la 15 km de Briheni. Un film cu urmele atacului şi mărturia gospodarului se găseşte pe Youtube.

În judeţul Bihor nu s-au eliberat de mult timp autorizaţii de vânătoare pentru râşi, doar pentru pisici sălbatice

După cum e de aşteptat, crescătorii de animale sunt nemulţumiţi că legea ocroteşte lupii. S-a dovedit însă că, de obicei, lupii reuşesc să păgubească doar când sunt şubrede gardurile sau porţile de acces la animale. Iar la acest capitol trebuie remarcată inteligenţa lupului, care găseşte orice breşă. Chiar bunicul meu, a cărui gospodărie se afla în centrul satului Sânlazăr din comuna Chiraleu, a rămas fără un curcan uriaş, care obişnuia să doarmă pe o şură înaltă.

Abia după urmele din zăpadă, bunicul şi-a dat seama că a greşit depozitând gunoiul într-o grămadă de pe care lupul agil a sărit până pe acoperişul şurii. Iar tatăl meu, pe vremea când era fecioraş, însoţea noaptea iapa cu mânz sau vaca cu viţei care păşteau pe malul Barcăului fiindcă se ştia că lupii atacă în astfel de cazuri în pereche: un lup ataca animalul matur pentru a-i distrage atenţia iar celălalt lup rupea gâtul mânzului. Au fost cazuri când gospodarul nu a blocat uşiţa de evacuare a gunoiului din grajd, şi s-a trezit dimineaţa cu toate oile sugrumate. Dealtfel, faima rea pe care o are lupul în rândul ciobanilor se datorează instinctului acestuia de a ucide mai mult decât poate mânca. Ceea ce nu se întâmplă la ursul omnivor.

Turiştii care îşi iau câţelul în excursiile montane e bine să ştie că lupii îi devorează pe verişorii lor domestici ori de câte ori au ocazia. Şi nu e vorba doar de căţeii lăsaţi liberi pe lângă cort. La staţia Releu de pe Cucurbăta Mare, cel mai înalt vârf din Apuseni, lupii au rupt un rotwailer matur după ce l-au aţâţat să iasă din cuşcă pentru a-l puDin ce în ce mai mulţi oameni ajung la concluzia că o fotografie făcută unui tea ataca şi din spate. Filmul atacului a fost lup în arealul său natural reprezintă un trofeu mult mai valoros decât blana sa descifrat de angajaţii Releului după urmele lângă pat sau capul împăiat pe perete din omăt.

C ar nivorele mar i din Apus eni rată până s-a împrimăvarat şi a putut merge la radiografie. (Ştiind această păţanie, am tras şi eu o sperietură. Dintre toţi prietenii, doar eu mi-am dus cu mine un băţ de pescuit uşor, ca să testez cum stă Valea Alunului cu păstrăvii. Am tot muscărit pe vreo 300 de metri fără să am niciun atac. Apare baciu Paşcu cu vaca şi îl întreb de ce parcă pescuiesc în chiuvetă. Păi nu aici stau peştii, du-te mai sus, după tăbliţa cu Pescuitul Interzis şi o să prinzi – m-a sfătuit baciul.

Tot el m-a îndemnat însă să urc la drum şi apoi să mă întorc pe vale, ca să nu mă bag printr-un desiş ce urma în susul văii.

Eu, ştiind că pot să-mi strâng băţul, am ales totuşi să nu urc versantul pe soare ci să străbat desişul umbros. Intru în vegetaLocuitorii satelor de munte sunt cei care întâlnesc cel mai des carnivore mari ţia deasă, împletită cu rugi de muri şi alte soiuri de spini. Înaintez greu, călcând pe rugi. La moment dat ajung la un zmeuriş pe rod. Şi mă Urşi puţin şi retraşi opresc să mănânc pofticios zmeură ca să mai îmi treacă şi de sete. Cu coada ochiului observ însă că tufele sunt cam Cum spuneam, în Munţii Bihorului sunt puţini urşi iar bătute şi mă întreb dacă o fi ajuns aici una din vacile care de un om rănit de urs nu s-a auzit de tare mult timp. De păşteau pe vale sau, poate, vreun urs? Las baltă zmeura întâlniri nedorite au avut parte însă unii culegători de ciuşi înaintez ca să ies din desiş. Însă în nici zece metri mă perci, mure, zmeură sau afine. Muntenii ştiu că e bine să lămuresc că fusese vorba de o vacă. Doar că era proaspăt meargă în grupuri gălăgioase pentru ca ursul să aibă timp mâncată pe jumătate… Vă daţi seama ce rapid am făcut să se retragă şi să nu se simtă încolţit când dă nas în nas cu cale întoarsă la cabană să le povestesc prietenilor ce şi omul. cum. Aceasta a fost în vara lui 2001).

Notăm însă că, de când nu prea mai hibernează iarna, Foto: Cristian Horgoș se întâmplă ca urşii flămânzi să coboare noaptea spre aşezări omeneşti. În urmă cu zece ani, cabanierii din Stâna de Studiul comandat de Ministerul Mediului pentru sezonul 2011/2012 Vale au găsit urme de urs lângă un tomberon de gunoi, aşa arăta că în Bihor trăiesc 22 de urşi (număr optim - 50), 85 de lupi că au evitat să mai iasă noaptea. Dar de atunci s-au înmulţit (număr optim – 70) şi 28 de râşi (număr optim 18). Ca atare, în sezonul snowmobilele iar zgomotul a îndepărtat sălbăticiunile spre 2011/2012 Ministerul a aprobat recoltarea a zece lupi şi a nici unui urs partea clujeană a Apusenilor. sau râs în Bihor. În 2012/2013 Ministerul a aprobat recoltarea unui urs Ultimele evaluări au arătat că în Parcul Natural Apuseni de către Asociaţia Cinegetică Apuseni în zona Valea Drăganului - Valea (PNAp) trăiesc 26 lupi din care un haitic de 5-7 animale Iadului şi a 13 lupi (din care au fost vânaţi doar patru). în zona bihoreană a parcului. Cât priveşte Ursus arctos, în PNAp ar fi 21 de urşi, din care 7 în Bihor, 12 în Cluj şi 2 în judeţul Alba. “Acest fapt este deosebit de grav fiindcă această populaţie de urşi este izolată de cele din Carpaţi, schimbul de gene nefiind astfel realizat. Astfel, fondul genetic fiind insuficient, ar putea ca în viitor să pună în pericol menţinerea speciei în Apuseni”, este părerea biologilor şi specialiştilor PNAp. Mergând în excursie pe Valea Alunului, lângă Barajul Valea Drăganului, aflată pe partea clujeană a Apusenilor, am aflat o păţanie de la vecinii localnici. Astfel, tanti Anuţă a baciului Paşcu a fost surprinsă de o ninsoare timpurie şi a rămas peste iarnă la căsuţa lor din Valea Alunului. Iar când a venit ursul la vaca ei din bătătură, tanti Anuţă a ieşit curajoasă să-l alunge cu mătura. Ursul a lovit-o şi i-a rupt o mână, dispărând apoi în pădure. Tanti Anuţă şi-a pus braţul între scândurele şi frunze de varză mu- Cauza pagubelor provocate de urşi şi lupi este de multe ori neatenţia oamenilor

Va˘ ile Cris, urilor – Natur ă Scris de: Boldog Gusztáv

Pasărea Anului 2013:

Prigoarea

Nu este foarte departe de adevăr europeanul care crede că cele mai colorate păsări trebuie căutate printre papagali, păsări ale paradisului sau păsări colibri, dar probabil nu cunoaşte fauna Depresiunii Carpatice. Noi, cei care trăim în văile, pe luncile râurilor de la poalele munţilor, la o asemenea întrebare trebuie să răspundem imediat şi hotărât: prigoarea.

Desigur, nu pun sub semnul întrebării frumuseţea pescăruşului albastru, a dumbrăvencii sau a pupăzei din aceeaşi rudenie, şi aş mai putea continua cu multe alte păsări care toate şi-ar avea locul la un concurs de frumuseţe, dar totuşi, cred că laureata ar fi această pasăre, zburând după libelule pe fundalul albastru al cerului de vară.

Această frumoasă vietate care în 2013 în Ungaria a fost aleasă Pasărea Anului găseşte mediu de viaţă prielnic în ţările sudice ale continentului nostru, în special în zonele în care şiau depus, îşi depun aluviunile râuri cu un curs domol.

Noi europenii ne putem bucura de prezenţa sa doar pentru un timp scurt. Fiind o pasăre migratoare care călătoreşte la distanţe mari, apare la locul de cuibărire relativ târziu, în mai, şi în septembrie îşi ia deja zborul spre locurile de iernare din Africa.

Cât poposeşte la noi, prigoarea nu are timp de pierdut.

Dacă vrea să aibă pui, imediat după sosire trebuie să-şi vadă de treabă fără întârziere. Caută un perete abrupt de loess, o carieră de nisip şi scobeşte un tunel lung de un metru, doi,

În locurile de cuibărire cavităţile adânci sunt situate una lângă alta

Prigoarea se hrăneşte în zbor cu insecte, mai ales cu libelule Scopul şi menirea programului „Pasărea Anului” este prezentarea la nivelul întregii societăţi a unor specii sau grupe de păsări în a căror protejare toată populaţia sau unele categorii ale acesteia (de exemplu: agricultori, vânători, cadre didactice) pot avea rol extrem de important. În baza votului organizat de către Asociaţia Ornitologică şi Ecologică Maghiară (MME), încheiat în luna mai 2012, Pasărea Anului 2013 este prigoarea (Merops apiaster). Aceasta este o specie căreia i se asigură grad ridicat de protecţie, valoarea sa ecologică este de 100.000 de forinţi. Legat de campania „Pasărea Anului” am organizat o evaluare a speciei, cu scopul de a cunoaşte populaţia actuală de prigoare a ţării, respectiv de a identifica cu exactitate factorii periclitanţi.

Conform datelor oferite de evaluările ţintite efectuate începând cu 1998, populaţia de prigoare numără între 20-30 de mii de perechi, şi în perioada dată prezintă o uşoară tendinţă de scădere. Mai de mult populaţia se considera mult mai mică – de câteva mii de perechi –, dar au fost carateristice locuri de cuibărire mari, cu chiar mai multe sute de perechi. Actualmente majoritatea acestor păsări cuibăreşte în locuri cu sub 20 de perechi.

(Sursa: Asociaţia Ornitologică şi Ecologică Maghiară – mme.hu)

la capăt cu o cavitate pentru cuibărire. Perechea creşte 6-7 pui. Ouăle sunt depuse unul câte unul, cu întârzieri de chiar şi 5 zile. Deoarece clocitul începe imediat după depunerea primului ou, poate să treacă chiar şi-o lună între momentul în care puiul cei dintâi şi cel din urmă părăseşte cuibul. Ultimul pui renunţă la siguranţa cavităţii în august.

Prigoarea se hrăneşte în zbor mai ales cu insecte: libelule, fluturi, viespi şi albine. Deşi se descurcă fără probleme şi cu insectele înzestrate cu ac, preferă totuşi prada mai puţin neplăcută .

Foto: Jantyik Tibor

...mai mult de c ât o revis t a˘ Scris de: Tószögi György

Florile râurilor

Efemeridele sunt prezente în conştiinţa majorităţii oamenilor datorită zicalelor, proverbelor, precum şi a difuzării ştirilor despre roirea lor anuală, chiar dacă insecta în sine este cunoscută de foarte puţini. În unele seri de la începutul verii cei mai norocoşi pot ajunge, în timp ce trec un pod peste Tisa sau peste Crişuri, într-un nor de „fluturaşi” care zboară ciudat de colo-colo; atunci mulţi dintre ei se opresc şi urmăresc de sus, fascinaţi, aceste trupe aeriene infinite care avansează deasupra apei în amonte, apropiindu-se din depărtare ca un stâlp de fum şi trecând mai departe cu un zbârnâit moale şi cu o hotărâre hipnotică. Iar dacă vreun exemplar rătăcit apare la picioarele lor, poate în păr, pe faţă sau pe palma întinsă, ei privesc cu o curiozitate

Floare de Tisa efemeridă

Un moment al metamorfozei

de copil ochii săi negri strălucitori şi ciudat de mari, cercii codali lungi, corpul gălbui, abdomenul dungat care, la atingere, este moale, răcoros şi umed. Unii îşi anunţă cunoştinţele sau prietenii şi revin peste câteva zile împreună cu ei ca să revadă şi să le împărtăşească şi lor această experienţă minunată, dar constată de regulă că creaturile ciudate au dispărut, că doar câteva exemplare rătăcite mai hoinăresc deasupra râului în lumina soarelui care apune. Atunci şi cei care nu au auzit niciodată de acest fenomen îşi dau seama că au fost martorii nunţii fascinante a efemeridelor cu câteva zile înainte...

Despre nunta efemeridelor pot fi adunate astăzi multe informaţii de pe internet, pot fi vizionate fotografii şi înregistrări video, dar participarea efectivă la eveniment nu este lucru uşor şi, dincolo de numeroşi factori care o influenţează, depinde de multe ori doar de noroc.

Mai ales râul Tisa este renumit pentru acest fenomen natural, mai precis pentru roirea în masă (reproducerea) a speciei de efemeride numite efemeroptere sau flori de Tisa (Polingenia longicauda), care mai trăieşte astăzi în masă doar în Tisa şi în afluenţii săi. Dar pescarii, participanţii la tururi acvatice şi alţi oameni „ai apelor” ştiu că nunta fantastică a florilor de Tisa poate fi văzută şi pe Crişuri unde, datorită lăţimii mai reduse a râurilor, aceasta poate fi urmărită de multe ori de foarte aproape.

Ce trebuie să ştim despre această insectă ciudată care, exceptând viaţa sa de scurtă durată, are un mod de viaţă misterios? Etapele mai lungi, de larvă, ale celor două cicluri

Va˘ ile Cris, urilor – Natur ă de viaţă principale se desfăşoară departe de lume, pe fundul argilos al râului. După nuntă larvele eclozate din pontele depuse pe suprafaţa apei şi scufundate pe fundul albiei se fixează aici, unde se dezvoltă apoi timp de trei ani, asigurându-şi creşterea prin năpârlire continuă. Larvele de trei ani sunt gata de metamorfoză, care are loc de regulă în luna iunie a fiecărui an. Însă numai ele ştiu exact când. Momentul şi intensitatea nunţii depinde de numeroşi factori, dintre care cei mai importanţi sunt temperatura apei, condiţiile meteo, valorile presiunii atmosferice, cantitatea de apă şi de aluviuni aduse de râu, precum şi particularităţile compoziţiei solului din albia râului – altfel spus lungimea porţiunilor cu marnă, ideale pentru coloniile de efemeride – dar unii au constatat că şi fazele lunii influenţează considerabil momentul favorabil.

Dacă toate condiţiile sunt îndeplinite, la orele serii larvele se ridică la suprafaţă cu ajutorul gazului format sub învelişul lor exterior şi, agăţându-se de vegetaţia de pe mal, năpârlesc pentru ultima dată şi apare insecta dezvoltată, la început cu aripile zbârcite. Atunci începe cel de-al doilea lor ciclu de viaţă principal: o „viaţă efemeră” care durează doar câteva ore. Aripile se netezesc rapid datorită lichidelor din corp şi insectele zboară deasupra apei, unde mai întâi masculii – care au corpul mai mare, cerci codali mai lungi şi o lungime de 8-12 cm - îşi încep „dansul”, la început rătăcitor, căutător.

În timpul nunţii

Dar nu trebuie să aştepte mult timp până la sosirea femelelor - mai mici - care în curând li se alătură în masă masculilor, apoi încep să zboare în amonte pentru ca, în urma împerecherii care are loc în aer, pontele fecundate depuse la suprafaţa apei să fie duse pe acele porţiuni ale râului de unde au ieşit ei înşişi. În general momentele cele mai favorabile reproducerii sunt zilele fără fronturi atmosferice de la începutul verii, când vremea se încălzeşte treptat şi apare canicula, iar râurile nu prezintă valuri de flux. Pe Crişuri roirile încep în prima săptămână din iunie şi se intensifică treptat spre mijlocul lunii, pe râurile mai mici debutând cu câteva zile mai repede – de aceea pe Tisa nunta are loc doar la mijlocul sau în a doua parte a lui iunie. În zilele cu adevărat intense roirea începe deja în jurul orei şase seara şi poate dura până noaptea. Dar nunta obişnuită durează doar o oră sau două şi, pe când se lasă amurgul, râul devine cimitir şi duce la suprafaţa lui milioane de insecte mărunte cu aripa nemişcată asemenea unor pânze de corabie imobile.

Evenimentul magic care are loc vara, la asfinţit, dincolo de faptul că oferă un spectacol de neuitat, este şi o parte însemnată, vizibilă şi explicabilă a proceselor naturale. Florile de Tisa reprezintă o verigă importantă a florei şi faunei râurilor. Larvele constituie întreg anul hrana indispensabilă a mai multor specii de peşti, iar insectele dezvoltate sunt consumate, pe lângă peşti, de mulţi amfibieni, reptile, păsări şi chiar mamifere mici. Prezenţa lor şi calitatea efectivelor lor indică faptul că râul este sănătos, ceea ce nu înseamnă că doar efemeridele sunt numeroase, ci şi celelalte „verigi” care depind de ele.

Dincolo de procesele fizice nunta efemeridelor are şi un etern mesaj spiritual: ea indică apogeul Soarelui şi a forţei sale creatoare, forţa primară a focului, a flăcării verii care se aprinde pentru a renaşte, care din trezirea sa treptată se aprinde brusc şi în câteva clipe pământeşti salută sosirea perioadei celei mai lungi a luminii cu o energie covârşitoare. În ziua de azi, când nunta efemeridelor a fost declarată atracţie turistică - pe Tisa, de exemplu - merită să cunoaştem măcar aceste lucruri ca să putem face parte în cunoştinţă de cauză, chiar şi doar ca spectatori, la acest şir de evenimente inedite.

Râul îşi îngroapă florile (Foto: Tószögi György)

Foto: Tejsi András

...mai mult de c ât o revis t a˘ Scris de: Nagy László András

Pescuitul în apele vechiului Sárrét Apa a fost un element determinant în viaţa regiunii Sárrét de altădată. Ea le-a furnizat locuitorilor şi hrană în abundenţă, dacă dăm crezare datelor vechi. Bănuim că strămoşii noştri, odată cu descălecarea, au adus cu ei şi cunoştinţele pe care le aveau în domeniu. Acest lucru îl indică şi existenţa variantelor vechi ale uneltelor de pescuit din zilele noastre, precum şi rezultatele numeroaselor cercetări etimologice.

Cea mai veche menţionare a două localităţi din regiunea Sárrét, Szeghalom şi Körösladány, apare în actul constitutiv al abaţiei din Százd, care datează din 1067. Prin acest act Péter comes dona mănăstirii diferite proprietăţi şi servitori. În ultima parte a documentului care enumeră pe larg localităţile, precizând şi graniţele lor, găsim următorul fragment: „Donez pustiul Ladány (Körösladány), care măsoară şapte pluguri, împreună cu cinci heleştee ...”. Putem presupune că în împrejurimile heleşteelor din Plecare la pescuit în zona Cirkói Rét, Csökmő 1885 Ladány amintite în document existau şi pescari, chiar dacă nu avem detalii despre tehnici şi unelte de pescuit, şi o metodă de pescuit comodă deoarece prindea singură peştele. nici despre conţinutul heleşteelor. Multe lacuri au fost formate Şi aşa cum remarcă Osváth Pál în descrierea sa: „... acest gard de artificial pe cursul râurilor, dar erau numite la fel şi locurile în- prins peşte…este realmente foarte periculos pentru peşti dat fiind că un sac, adică un cap de ostreţ, se poate umple cu chintale de grădite chiar în râu prin îndiguire. Îngrădirea este una din cele mai vechi tehnici de pescuit. peşte.”

Cea mai veche unealtă de pescuit este însă, fără nicio îndoiaUneltele pescuitului „prin îngrădire” erau stăvilarul şi ostreţul.

Uneltele de pescuit de tip stăvilar utilizate în Sárrét erau digurile lă, mâna omului. Pescuitul cu mâna era orientat spre prinderea formate prin acumularea de vegetaţie care erau prevăzute, la in- peştilor ascunşi în scobiturile din mal făcute de curenţi, sub săltervale regulate, cu orificii, iar în aceste orificii erau fixate vârşe cii, în radine. Deseori se capturau exemplare uriaşe. Unele radine erau atât de adânci, încât pescarul era nevoit să se scufunde bombate sau în formă de pâlnie, împletite din nuiele.

Cealaltă unealtă de pescuit foarte cunoscută şi frecvent folo- ca să le atingă marginile. În zilele călduroase de vară peştele se sită în Sárrét a fost ostreţul sau zătonul. El poate explica şi denu- oprea, putea fi mângâiat, apoi trebuia apucat cu îndemânare de mirea localităţii noastre Vésztő (ostreţ: în maghiară „vész”). Des- branhii şi de coadă în acelaşi timp pentru a nu putea scăpa. Era pre ostreţele aşezate în apele din imediata apropiere a localităţii bine să fie totodată răsucit ca să nu se zvârcolească, deoarece amintite există şi atestări documentare. În 1385 proprietarii de atunci aluneca din mâinile pescarului. Conform unui document atunci, familia Ábránfy, îşi împărţeau localităţile Vésztő şi Csolt din Szeghalom, cu această metodă erau prinse sub gheaţă cele - încă existentă pe atunci. Ei s-au înţeles şi în legătură cu pescu- mai frumoase ştiuci în timpul iernii.

Birtalan Szilágyi János ne informează că în 1827 despre o meitul pe Criş astfel încât bunurile să le revină în mod egal tuturor.

Au stabilit, de asemenea, todă de pescuit interesantă şi rară chiar şi în raport cu întreg teca fiecare să-şi revendice ritoriul ţării: „…vulturii, aceste păsări uriaşe care se înmulţesc pe partea care i se cuvine din copaci înalţi, sunt prezenţi şi în Sárrét. Pescarul care găseşte un capturile de peşti prinşi cu cuib cu pui de vultur a găsit, de fapt, o pescărie. Aceste păsări îşi ajutorul ostreţelor doar de hrănesc puii cu peşti, păsări sălbatice, raţe, de care pot profita şi pescarii astfel: Leagă picioarele puilor de vultur de cuib, ca să nu la propriii iobagi.

Ostreţul, la fel ca stăvi- poată zbura. Pentru a-i hrăni, mama le aduce păsări sălbatice în larul, era făcut din trestie, timpul zilei, iar noaptea atâţia peşti cât nu reuşesc să mănânce. iar peştii, înaintând pe lân- Dar dimineaţa vin pescarii şi le răpesc crapii frumoşi şi ştiucile gă aripile sale în formă de mari. Puii ţipă, iar mama lor le aduce şi mai multă hrană, dar V, ajungeau în capul ostre- aceasta este consumată de pescari.”

O culegere publicată la începutul anilor 1930 ne informează ţului, de unde erau eliberaţi doar de pescari. Esenţialul despre o veche metodă de pescuit surprinzătoare şi foarte simplă: consta în realizarea capului „În Vésztő bătrânii îşi amintesc şi astăzi de vremurile când pesostreţului astfel încât să se cuiau cu inariţă. Rupeau plantele din apă, le făceau mănunchi întoarcă în formă de C sau şi unul sau doi oameni le trăgeau pe apă, reuşind să prindă cande inimă, pe baza princi- tităţi însemnate de peşte. După câteva zile de folosire, plantele se piului că peştii înoată întot- rupeau şi atunci pescarii le aruncau. Când mergeau din nou la Structura câtorva ostreţe de ti- deauna în direcţia capului pescuit rupeau altele, proaspete. Această metodă de pescuit era puri diferite – după Ecsedi István şi că astfel, neavând altă so- la modă înainte de utilizarea plaselor din sfoară.” luţie, se vor aduna în interiGăsim exemple şi pentru pescuitul cu cârligul. Aşa cum spuorul capului ostreţului. Era ne Herman Ottó: „... în acest domeniu poporul dă dovadă de o

Va˘ ile Cris, urilor – Cultur ă – Liter atur ă încăpăţânare extraordinară şi spun acest lucru deoarece, în zilele noastre, industria oferă cu milioanele cârlige de oţel excelente, la preţuri modice, dar care nu reuşesc totuşi să înlocuiască formele străvechi.

Acest ataşament este de cele mai multe ori conştient şi pescarul maghiar din Berettyó, o figură din epoca de bronz, pescuia cu cârlig simplu şi susţinea cu tărie că aşa prinde mai mulţi peşti decât cu o unealtă cumpărată în magazin.” De aceea a cioplit dintr-o creangă cu spini aşa-numitul „cârlig ţigănesc”, dar găsim în Sárrét şi cârlige din sârmă de cupru sau obţinute prin îndoirea unui ac cu gămălie. O unealtă importantă în pescuitul vechiului Sárrét a fost cârligul pentru fundul apei, care aducea întotdeauna rezultatul aşteptat în acele vremuri cu abundenţă de peşte.

O altă unealtă străveche foarte îndrăgită în regiunea noastră a fost harponul.

Osváth îl descrie ca fiind o unealtă de uz Confecţionarea unei vârşe din nuiele – Komádi – Foto: Molnár Balázs Arhiva foto general, dar şi Hermann Ottó îl aminteş- Muzeul Etnografic te: „Noul harpon, provenit din Köröstarcsa, O altă unealtă de pescuit foarte răspândită era şi vârşa, care este o unealtă specific maghiară cu doi dinţi şi un mâner de regulă foarte lung; iarna este folosit adesea pentru înţeparea la ni- funcţiona pe acelaşi principiu ca şi ostreţul. Şi aceasta se baza mereală sub gheaţă; mai ales în zonele cu vârtejuri ale Crişului, pe caracteristica peştelui de a-şi păstra direcţia de înot, adică pe unde peştii se strâng în cârduri … un pescar bătrân cu experienţă faptul că peştele îşi schimbă direcţia doar atunci când întâlneşte se descurcă bine cu el deoarece ştie exact în care puncte ale râului un obstacol de netrecut. Astfel el cade în capcană trecând prin stau de obicei peştii.” Harponul cu doi dinţi descris de Hermann gura în formă de pâlnie a vârşei. Varianta cea mai veche este cea a fost unealta cea mai răspândită în regiunea Sárrét. Dar avem din nuiele, cele făcute din plasă s-au răspândit mai târziu.

Dimensiunea şi aspectul vârşelor varia de la o localitate la mărturii despre apariţia sporadică a unui tip de harpon cu trei dinţi, utilizat în adânciturile asemănătoare fântânilor din mlaş- alta, dar structura lor era adaptată şi la apele în care se pescuia. tini. Una din uneltele de pescuit de bază în Szeghalom era, pe Dintre vârşele făcute din nuiele, cele mai răspândite erau cele vremuri, tot harponul, evocat cu nostalgie de bătrâni chiar şi în în formă de trabuc. Cele confecţionate din plasă erau făcute, de regulă, în formă de cilindru sau de pâlnie care se îngusta progreanii 1940. siv, iar de la gură erau întinse una sau două aripi care să dirijeze peştii în vârşă. În Szeghalom se mai foloseau şi în perioada interbelică vârşele cu patru intrări, cu diametrul gurii de un metru, prevăzute cu două aripi cu lungimea de trei-patru metri. Ca şi ostreţul, şi vârşa era o unealtă a pescuitului pasiv, dar care putea fi mutată oricând în funcţie de locul unde se aflau peştii. Dat fiind că nu necesita supraveghere permanentă, reprezenta o metodă de pescuit comodă. Dezavantajul ei consta tocmai în acest fapt: se întâmpla ca vârşele să fie localizate, iar proprietarii lor să fie urmăriţi, ajungându-se astfel la decimarea capturii de către persoane neautorizate. În trecut odorobul s-a dovedit a fi o unealtă de pescuit ideală în apele noastre bogate în plante acvatice. În Sárrét se folosea mai ales varianta din nuiele a acestuia. Osváth scrie că în a doua

Pescar bătrân ţinând în mână o veche unealtă îndrăgită: harponul cu doi dinţi – 1953. Vésztő – Foto: Molnár Balázs Arhiva foto Muzeul Etnografic

Pescuitul cu odorob – Vésztő 1953 – Foto: Molnár Balázs Arhiva foto Muzeul Etnografic

Pe s c uitul în apele ve c hiului S ár ré t jumătate a anilor 1800 era folosit doar în lacuri. În ceea ce priveşte structura sa, este vorba de un coş cu împletituri rare, fără fund, care ajungea până la talie şi pe care pescarul îl punea ici-colo în apă pentru a prinde peştii. Băgând mâna de sus în acest coş în formă de trunchi de con care se îngusta spre partea superioară, pescarul scotea din el peştele prins şi îl punea într-un alt coş de nuiele pe care îl purta pe talie. Caracteristica vechiului odorob din Sárrét era ţesătura foarte deasă din partea laterală. De aceea era mai rezistent şi mai potrivit pentru prinderea peştilor mici, numeroşi în zonă, dar apa se scurgea mai greu de pe el şi făcea zgomot mai mare când era pus în apă, ceea ce putea alunga peştii. Un film etnografic din 1953 despre pescarii din Vésztő prezintă o metodă de pescuit care combina pescuitul cu odorobul şi îngrădirea. Filmul arată că pescarii stăteau în rând strâns unul lângă altul şi căutau peştii cu odorobul. Mai încolo, pe cele două maluri ale braţului mort Holt-Körös, era fixat un talian care să prindă peştii goniţi din Pescuitul cu „păianjen” – Vésztő, 1953 – Foto: Molnár Balázs – Arhiva foto Muzeul Etnografic rogoz şi din inariţă de către pescari. Ei înaintau strâns unul lângă altul, făcând mişcări rapide cu odorobul pen- te radial de aceasta se termină într-o altă frânghie, prin tragerea căreia sforile care alunecă prin inel strâng plasa în formă de sac. tru ca peştii să nu se oprească. „Când prindeam peşte, acesta ne atenţiona lovindu-se de Pescarul îşi leagă bandula de încheietură, pune prostovolul pe braodorob, şi numai atunci băgam mâna în coş. În rogoz şi inariţă, ţul şi umărul stâng, strânge între dinţi o greutate de plumb, cu unde se lucrează doar cu odorobul, nicio palmă de pământ nu mâna dreaptă ţine şnurul cu plumb şi aruncă plasa cu elan astfel trebuie să rămână neacoperită. Peştele bun, când simte pericolul, încât aceasta să se deschidă înainte de a atinge apa. După cădere se ascunde în rogoz, numai ştiuca înoată încoace şi încolo. Peştele greutăţile de plumb se scufundă mai rapid decât pot să fugă peştii, speriat nu înoată departe, se opreşte la câţiva paşi. Important iar pescarul strânge cu ajutorul frânghiei plasa - care se închide în este ca pescarul să plaseze corect odorobul, să aştepte niţel, până formă de sac - şi o trage la mal împreună cu peştii din ea. Prostocând peştele îl atenţionează. De asemenea, să aibă grijă să pună volul a fost o unealtă de pescuit cunoscută în întreaga regiune Alodorobul o dată la dreapta, o dată la stânga, pentru că peştele föld şi preferată de braconieri, se spune că utilizatorul ei nu o dată fuge pe lateral de obicei.” – aşa ne prezintă un informator şiretli- plătea cu câte un dinte dacă nu acţiona la momentul potrivit.

Unealta pescuitului „prin căutare” (care presupune deplasacurile pescuitului cu odorobul. Chiar dacă pescarii colaborează, este important să nu pună niciodată toţi deodată odorobul în apă rea continuă a pescarului prin apă) era minciogul sau ciorpacul, deoarece pleoscăitul apei sperie cel mai mult peştii, iar rezulta- cea mai veche plasă de pescuit a maghiarilor, după spusele lui tul cel mai bun se obţine când fiecare pescar acţionează separat. Herman Ottó. După ce prezintă în detaliu o variantă utilizată O altă unealtă de pescuit cunoscută a fost prostovolul sau nă- în Köröstarcsa, el adaugă: „Pescarii din Köröstarcsa, ca în orice pasta, care era eficientă în apă curată sau cu peşte în abundenţă. altceva, se disting de alţii şi prin folosirea minciogului. În bărcile Nu întâmplător în zilele noastre este utilizat aproape exclusiv în lor lungi de 8 metri stau trei-patru pescari cu minciogul, oferind heleştee. Cu toate acestea, locuitorii din Sárrét posedă şi astăzi un spectacol original”. Minciogul era văzut ca una din uneltele asemenea obiecte relativ noi, dar ieşite din uz. Prostovolul este o de pescuit cele mai comode şi mai generoase, cea mai potrivită plasă rotundă cu un inel metalic central şi o frânghie circulară pentru căutare şi gonire. Gura era un cadru din lemn în formă la periferie de care sunt atârnate greutăţi de plumb. Sforile lega- de V întors ale cărui tije erau întinse de o proptea de lemn transversală aflată aproape de vârf, iar partea inferioară era legată printr-un şnur gros prevăzut cu plumbi. Pe acest cadru era fixată o plasă lungă, în formă de pâlnie, în vârful căreia se aflau tot plumbi. În timpul vâslitului plasa, coborâtă din barcă până la fundul apei cu ajutorul frânghiei, se întindea datorită mişcării, a cadrului şi a greutăţii, capturând astfel peştii în pâlnia plasei.

Unealta de pescuit utilizată şi astăzi în pescuitul „prin ridicare” este năpatca sau crâsnicul, cunoscut la Sárrét sub numele de „păianjen”. „Este o comparaţie specifică modului de gândire al maghiarului deoarece cele patru braţe ale cadrului sunt fixate pe plasă aşa cum stau picioarele lungi ale păianjenului pe pânza de păianjen.”

– consideră Herman. Plasa pătrată era întinsă de două tije încrucişate regulat, cu capetele curbate.

Aceasta era lăsată în apă cu o frânghie legată de o prăjină lungă şi dreaptă sprijinită la capăt. Era folosită, în general, de pe mal şi rareori din barcă.

Capătul dinspre mal al prăjinii era în formă de T ca să nu se afunde în noroi şi în acelaşi timp să se sprijine mai bine. În Vésztő exista şi varianta

Pescuit cu minciogul sau ciorpacul – Ilustraţie: Nagy András

Va˘ ile Cris, urilor – Cultur ă – Liter atur ă

Pescuit cu setcă de dimensiuni mici, Füzesgyarmat anii 1940 prevăzută cu un scobar din fier terminat într-o furcă cu doi dinţi ascuţiţi, care era înfiptă în mal în timpul folosirii. „Păianjenul” de dimensiuni mici, fără frânghie, era unealta de pescuit preferată a braconierilor. Cadrul şi prăjina plasei erau ascunse la locul de pescuit în rogoz, stuf sau printre buruieni. Ei duceau doar plasa, frânghia şi sacul pentru peşti, şi întregul echipament putea fi transportat pe neobservate deoarece încăpea într-o traistă.

Avem informaţii şi despre utilizarea altor tipuri de plase: vintirul sau setca, de diferite dimensiuni. Pentru pescuitul cu cele mai mici era nevoie de cel puţin doi-trei oameni, dar manipularea celor mai mari necesita chiar opt-zece persoane. Cele două capete ale plasei în formă de panglică erau legate de prăjini şi plasele mici erau mişcate cu ajutorul acestora. La cele de dimensiuni mai mari, la capetele ambelor prăjini erau legate frânghii care se uneau în frânghiile de tras. Partea superioară a plasei era menţinută la suprafaţă de plute, iar greutăţile de plumb de pe partea inferioară o trăgeau în jos, întinzând-o. Varianta cea mai mare şi mai avansată era năvodul, prevăzut la mijloc cu un sac bombat. Varianta identică cu aceasta, dar fără sac, se numea plasa bătrână. „Năvodul este una din cele mai vechi plase dar, dat fiind că prinde bine peştele, este şi una din cele mai avansate.” – constată Herman

Navete, calandre şi vergi

Ottó, care atrage atenţia asupra elementelor vechi ale setcilor studiate de el în Köröstarcsa.

Documentele despre litigiul din 1811 dintre Füzesgyarmat şi Sárrétudvari păstrează amintirea unei plase de dimensiuni mari utilizate în pescuitul sub gheaţă.

Pescarii din Sárrétudvari au fost Setcă de dimensiuni mari, prinşi acţionând structura unui năvod – pe furiş în apele după Herman Ottó din Füzesgyarmat, iar judecătorul, aflând acest lucru, a luat imediat măsuri. El scrie următoarele: „Împreună cu autorităţile din Füzesgyarmat şi cu alţii i-am prins asupra faptei când au început să pescuiască sub gheaţă şi am dispus ... aducerea plasei lor de 80 de stânjeni şi trimiterea unui număr suficient de santinele pentru ca pescarii noştri din Halas ... să nu fie prinşi şi să nu se întâmple violenţă reciprocă.” Valoarea estimată şi denumirea uneltelor confiscate de la pescari au fost verificate şi confirmate şi de autorităţile din Csökmő, chemate să depună mărturie. Acest lucru arată că uneltele de pescuit utilizate acolo erau cunoscute, iar represiunea rapidă, eficientă şi dură a celor din Füzesgyarmat dovedeşte valoarea considerabilă pe care o avea dreptul de folosinţă a heleşteelor.

Pescuitul „prin tragerea plasei” se putea încheia prin împrejmuire, îngrădire, şi asta se numea “migălire”. „Unealta lor este talianul lung de 14 metri care are la cele două capete câte un par. Cu ajutorul acestor pari doi oameni trag plasa în apa mică. Ca loc de pescuit ei caută o scobitură în mal sau rădăcina unei sălcii bătrâne, de sub care apa a spălat pământul. Aici se ascund mulţi peşti pentru a se răcori. Cei doi care duc parii împrejmuiesc cu grijă locul potrivit. Înfig oblic partea inferioară a parilor în scobitură. După ce au fixat plasa, scobitura sau rădăcina salciei sunt deja împrejmuite. Pescarii din afara cercului calcă în picioare firul de cositor al plasei în nisip.

Cei doi care migălesc intră în cerc şi caută peştele cu mâinile şi picioarele. Ei apucă cu mâinile peştele şi apoi îl dau pescarului aflat în afara cercului, care ţine în mână coşul pentru peşti, cu capăt ascuţit. În zona Körösladány sunt mulţi pescari care practică migălirea şi uneori migălesc chiar şi un chintal de peşte pe zi.”

Mulţi dintre locuitorii regiunii Sárrét au trăit din pescuit în perioada înfloririi vechii mlaştini, dar şi mai târziu. Majoritatea lor nu aveau pescuitul ca ocupaţie principală, dar mergeau la râu pentru a-şi aproviziona familia cu peşte. Îşi alegeau uneltele cu iscusinţă pentru a obţine rezultate cât mai bune cu cât mai puţină muncă. Locuitorii de la malul apei au păstrat multe lucruri din experienţa strămoşilor lor şi după schimbarea rapidă şi radicală a mediului natural. Pe lângă numeroasele unelte de pescuit lucrate cu pricepere, mulţi dintre ei se descurcau şi cu unelte ocazionale sau cu mâna liberă.

Factorul determinant al succesului lor a fost abundenţa de peşte din regiunea Sárrét. Sárrétul de odinioară nu numai că avea peşte în abundenţă, dar şi gama de specii era foarte variată. De aceea locuitorii aplicau o paletă largă de metode de pescuit. Majoritatea lor sunt cunoscute astăzi doar din surse şi culegeri etnografice, la fel ca şi vocabularul bogat, variat şi specific al uneia din ocupaţiile cele mai vechi ale maghiarilor.

Diferite coşuri pentru depozitarea peştelui – muzeul Sárréti Múzeum, Szeghalom

Foto: Arhiva foto a muzeului Szeghalmi Múzeum

...mai mult de c ât o revis t a˘ Scris de: Deli Tamás, Domokos Tamás, Farkas Roland, Lennert József

Cele mai interesante specii de melci teres, tri din zona Va˘ ii Boga˘ i

S-ar putea să vă întrebaţi, de ce sunt atât de fascinanţi melcii din Valea Bogăi, încât merită să li se dedice un întreg articol. Cu siguranţă suntem mulţi cei care am cutreierat Carpaţii care ne încântă şi azi cu păduri dense, cu stânci înalte splendide şi cu văi magnifice. Dar nu trebuie să călătorim până la meleagurile îndepărtate ale Carpaţilor pentru a avea parte de romantica sălbatică a zonelor de munte, putem să ne bucurăm pe deplin de aceasta şi relativ aproape de casă, în Valea Bogăi şi împrejurimile sale.

Cascadele, peşterile, pereţii de calcar găzduiesc fiecare alte şi alte specii

Pădurile mai umede, segmentate de formaţiuni calcaroase oferă un mediu ideal pentru melcii tereştri (literatura de specialitate de limbă maghiară a secolului al XIX-lea folosea pentru aceştia o denumire ce s-ar putea traduce prin „molăciuni terestre”). Numeroasele specii autohtone care trăiesc exclusiv în anumite părţi ale Carpaţilor sunt dovadă clară a condiţiilor de viaţă unice de aici. Unele specii pot fi întâlnite doar într-o singură vale, altele se regăsesc în toate colţurile masivelor muntoase, dar în afara Carpaţilor nu le vom vedea niciodată sau doar sporadic. Limbajul ştiinţific foloseşte pentru aceste specii denumirea de endemisme carpatice. În fauna Carpaţilor melcii tereştri sunt cei care prezintă cele mai multe specii de acest gen. Desigur, aceasta nu este pură întâmplare: melcii nu zboară, nu pot străbate rapid distanţe mari. De-a lungul erelor geologice mediul s-a schimbat de mai multe ori în aşa fel, încât pădurile s-au păstrat numai în pete mai mici, deci s-au segmentat şi habitatele melcilor care le populau. În pădurile astfel separate condiţiile de mediu au evoluat în diferite moduri, vietăţile fiind nevoite să se acomodeze la acestea în mod diferit. În procesul lung al acomodării vieţuitoarele au evoluat: şi-au modificat aspectul şi obiceiurile de la generaţie la generaţie. De obicei aşa s-au format, aşa se formează speciile noi. Cele mai importante valori naturale ale Carpaţilor le reprezintă speciile de animale şi de plante autohtone. În dezvoltarea florei şi faunei bogate a masivului au avut rolul lor şi zonele învecinate. Spre est, la poalele muntelui putem observa prezenţa speciilor de stepă, pe când în partea sudică trăiesc specii balcanice, adesea mediteraneene montane. Din punct de vedere al melcologiei, cele mai interesante regiuni sunt zonele periferice din vestul şi estul Carpaţilor Meridionali, în special Banatul şi masivele sale calcaroase.

Deşi limita nordică a Banatului este valea Mureşului, speciile sau rudeniile caracteristice regiunii pot apărea mult mai la nord, în Văile Crişurilor. Putem descoperi câte o specie bănăţeană în Munţii Zărandului, Munţii Codru-Moma şi Munţii Pădurea Craiului, iar în Munţii Trascăului din partea

Va˘ ile Cris, urilor – Natur ă estică, şi în Munţii Bihorului din vestul Munţilor Apuseni trăiesc populaţii bogate ale acestora. Vorbind de melcii tereştri din Munţii Bihorului, fauna de melci din Valea Bogăi este de o importanţă deosebită, şi în aceasta abundă speciile caracteristice ale zonelor montane bănăţene.

Nu întâmplător este valea Bogăi şi imediata sa vecinătate una din cele mai îndrăgite destinaţii ale excursioniştilor. Sistemul de văi spectaculos îi aşteaptă cu formaţiuni somptuoase de calcar, pârâuri abundente, cascade, pereţi stâncoşi imenşi. Diversitatea formelor de relief oferă habitat prielnic pentru o floră şi o faună variată. Înălţimea deasupra nivelului mării fiind relativ mică, iar Câmpia Panonică aproape şi deschisă spre vest, clima de aici este mai uscată şi mai caldă decât în alte văi carpatice. Aşa se explică apariţia în zonă a speciilor mai sudice, bănăţene, printre care rarităţi ca Vitrea szekeresi, V. jetschini. Prima este reprezentanta cea mai mare a genului Vitrea, astfel cunoscătorii pot identifica şi pe teren această specie. Cu toate

Drobacia banatica (melc carenat bănăţean)

acestea am descoperit-o abia în 2011, punându-i numele (ca descoperitori şi descriitori ai speciei) după dl dr. Szekeres Miklós, cercetător de renume mondial al genului Vitrea.

După câte ştim actual, noua specie trăieşte doar în două zone mai restrânse: pe lângă Valea Bogăi mai apare în câteva văi mai mici din apropierea satului Closani din Oltenia.

O specie de dimensiuni asemănătoare, dar cu o răspândire ceva mai largă este Vitrea jetschini, descoperită în secolul al XIX-lea lângă Băile Herculane; în Munţii Bihorului aceasta apare pe lângă Valea Bogăi şi în Valea Ordâncuşa.

Ruda sa apropiată, Vitrea transsylvanica este prezentă şi ea în Valea Bogăi, dar aceasta este o specie mai răspândită pe care o regăsim probabil peste tot în Carpaţii româneşti.

Oxychilus montivagus este un melc de constituţie asemănătoare, dar de mărime mult mai mare, având cochilie verde-gălbuie în loc de albă, iar partea moale de un azuriu strălucitor. Această specie prădătoare, considerată tot de origine bănăţeană, se mişcă relativ rapid în comparaţie cu alţi melci. În Valea Bogăi se poate vedea des mai ales în jurul stâncilor umede, acoperite cu muşchi. Deşi un asemenea mediu nu îi este caracteristic cursului maghiar al Crişurilor, nu se poate exclude ca această specie să apară şi în Ungaria mai devreme sau mai târziu.

Cea mai renumită specie de melci a judeţului Békés (Ungaria), Kovacsia kovacsi (melc cu solzi de la Doboz) a fost descrisă în baza exemplarelor găsite în 1972 lângă localitatea

Kovacsia kovacsi (melc cu solzi de la Doboz)

maghiară Doboz. Pe atunci a fost considerat melc autohton al judeţului Békés, asigurându-i-se protecţie sporită. În zilele noastre este deja dovedit că populaţia din judeţul Békés provine din munţii învecinaţi, ba mai mult, s-a aflat că specia apare şi în regiunea Zemplén. În Valea Bogăi putem vedea acest melc în primul rând pe pajişti cu coada iepurelui (Sesleria), respectiv de-a lungul pâraielor în comunităţi cu ierburi înalte higrofile (de ex. printre urzici), dar probabil este prezent în aproape orice habitat. Solzii care acoperă suprafaţa cochiliei pot fi studiaţi numai cu ajutorul lupei sau microscopului.

Un alte melc terestru preţios al judeţului Békés este melcul carenat bănăţean (Drobacia banatica). Denumirea ne induce în eroare, căci această specie trăieşte nu numai în Banat, ci în aproape orice zonă a Carpaţilor româneşti.

Răspândidu-se excelent de-a lungul văilor coborânde dinspre munţi, a apărut în mai multe locuri în partea estică a Câmpiei Maghiare; în judeţul Békés sunt cunoscute şi mai multe locaţii cu fosile aparţinând speciei, şi este prezentă şi în zilele noastre. Fosilele cele mai vechi, găsite în sedimente

Alopia bielzii

miocene de lângă Felsőtárkány (localitate situată în Munţii Bükk din Ungaria), au peste 10 milioane de ani, fiind rămase de pe vremea răspândirii pădurilor de foioase europene.

Speciile străvechi care au supravieţuit până în zilele noastre sunt numite fosile vii.

Specia Platyla banatica apare, pe lângă Banat, în partea nordică a Balcanilor, ba chiar şi în Ungaria, în mai multe locaţii din Munţii Mecsek, asemănător bujorului bănăţean.

Cele mai intere s ante spe c ii de melci tere ş tr i din zona Văii B ogăi Este o specie de dimensiuni relativ mici, dar în rudenia sa se poate considera uriaş. Reprezintă o curiozitate prin faptul că spre deosebire de majoritatea melcilor tereştri nu este un melc pulmonat, ci o moluscă de tip mai străvechi, cu branhii. Este răspândit şi în Carpaţii Meridionali şi în Munţii Apuseni, dar populaţiile cele mai numeroase trăiesc într-adevăr în zonele montane din Banat. Ruda sa apropiată, Platyla microspira, întâlnită şi ea în Valea Bogăi, este o vieţuitoare minusculă, se numără printre cei mai mici melci tereştri. Trebuie să aibă ochii ageri şi formaţi cel care vrea să observe cochilia sa strălucitoare, translucidă, precum sticla. Aria sa de răspândire este foarte interesantă: pe lângă câteva habitate din nordul Italiei nu apare decât în partea vestică a Munţilor Apuseni. Se poate considera o specie relativ răspândită în zona de munte din bazinul hidrografic al Crişurilor.

Una dintre cele mai rare curiozităţi ale Văii Bogăi o reprezintă specia Orcula jetschini care trăieşte exclusiv în Banat şi în nordul Munţilor Apuseni. Există doar câteva locuri

Trichia bielzi

în care, după o căutare minuţioasă, se poate găsi şi câte un exemplar viu. Abia recent s-a descoperit că acest melc are o abilitate unică de a se ascunde: îşi mâzgăleşte cochilia cu propria salivă, de aceasta se lipesc particule de sol şi resturi putrede de plante, astfel este foarte greu de observat, mai ales dacă este inactiv. Se poate presupune că este vorba de o specie relictă în declin care trăieşte în păduri stâncoase, pietroase, şi a cărei rude cele mai apropiate se regăsesc în Albania.

Cei mai renumiţi şi poate cei mai spectaculoşi melci din Munţii Carpaţi aparţin genului Alopia. În ultimii 150 de ani s-au identificat aproape 100 de specii, subspecii şi varietăţi ale acestui gen, toate fiind melci carpatini autohtoni. Unii dintre aceştia sunt prezenţi aproape oriunde, alţii în schimb se pot întâlni exclusiv pe câte o deschidere stâncoasă mai mare. Sunt adevărate animale montane, trăiesc pe stânci, multe dintre ele la înălţimi de peste 1000 de metri deasupra nivelului mării. Majoritatea speciilor genului Alopia trăiesc pe calcare, şi pe vreme ploioasă se hrănesc cu algele care colorează stâncile. În Munţii Apuseni apar trei specii şi mai multe varietăţi. În partea vestică, în Văile Crişurilor este cunoscută numai o populaţie mică a speciei Alopia bielzii, prezentă pe Piatra Bulzului din Valea Bogăi. Această specie este una dintre cele mai răspândite din rândurile rudeniei sale, şi este singura care are o subspecie prezentă şi pe teritoriul Carstului Aggtelek şi Carstului Slovac aparţinând

Carpathica calophana

Carpaţilor Nordici. Acolo locaţia cea mai cunoscută este în Valea Zádiel din Slovacia, iar habitatul cel mai apropiat de aceasta este tocmai cel din Valea Bogăi. Acesta din urmă este excepţional pentru că această specie este caracteristică regiunii sudestice a Munţilor Apuseni, apariţia sa în această zonă este la fel de izolată ca şi cea din Slovacia.

Enumerarea şi descrierile ar putea continua, pentru că în Valea Bogăi mai există multe alte specii autohtone de melci carpatini. Fără a încerca să le înşirăm pe toate, putem aminti Mastus bielzii de dimensiuni mai mari şi constituţie robustă, Carpathica calophana, un reprezentant foarte interesant al genului său, Trichia bielzi şi Faustina faustina larg răspândit. Aceste specii au deja legături mai mult cu Carpaţii Nordici.

Din cele de mai sus reiese că Valea Bogăi şi sistemul conex de văi constituie o zonă extrem de interesantă şi din punct de vedere melcologic, unde se regăsesc laolaltă endemisme caracteristice regiunilor sudice şi nordice ale Carpaţilor şi speciile autohtone ale părţii vestice a Munţilor Apuseni. În încheiere, dacă cineva ar crede că am ajuns să

Oxychilus montivagus

ştim totul despre melcii din valea Bogăi, trebuie să spunem că nu este nici pe departe aşa. Cu ocazia ultimei cercetări efectuate acolo am găsit cochilii – deocamdată goale – care foarte probabil aparţin unei specii din habitat stâncos considerată până acum autohtonă în Carpaţii Nordici. Potrivit cunoştinţelor actuale este vorba de o specie neîntâlnită până acum în România, găsirea de exemplare vii este o provocare a viitorului.

Foto: Deli Tamás

Va˘ ile Cris, urilor – Recomandări de e xcur sii Scris de: Siska-Szabó Zoltán

Pe urmele lui Czárán Gyula (III.) Cetăţile Ponorului (Leviathanopolis)

Dacă am citi o poveste, mulţi s-ar gândi poate la un castel fermecat. De fapt, nu suntem prea departe de adevăr, cu toate că acest „castel” nu este creat de om, este creaţia minunată a naturii.

Această bijuterie a Munţilor Bihorului este, pe bună dreptate, faimoasă. Sălbăticia şi frumuseţea sa naturală o aseamănă cu Cheile Someșului Cald şi Cheile Galbena. După Emanuel de Martonne, geomorfolog francez, este cel mai minunat fenomen carstic al Europei. Cine n-a văzut încă imenşii pereţi de stâncă ai Cetăţii Ponorului, să considere aceste note de drum o invitaţie la o drumeţie fascinantă, plină de aventuri..

,,Medalion”: canton silvic Glăvoiu

Poarta Cetăţilor Ponorului (Portalul principal)

Pe ur mele lui C z árán Gy ula (III.) După parcurgerea a 300-400 metri sosim la locul de campare, capătul drumului parcurs cu maşina, la cantonul silvic Glăvoiu, lângă care, la 50 de metri izvorăşte un izvor cu apa limpede.

De aici mergem mai departe pe jos.

Dacă ne-a mai rămas prea puţin timp până la apusul soarelui, lăsăm vizita la Cetăţile Ponorului pentru ziua următoare, fiindcă aceasta durează cam 4-5 ore. Mai bine vă propun mişcare de 1,5 – 2 ore spre Poiana Ponor.

Drumeţii pe Ponor

Coborâre în Cetăţile Ponorului

Itinerar

Mergând pe jos între cantonul silvic şi izvor, pe drumul abrupt, ajungem în 10-15 minute la marginea Poienii Ponor. Prin luminiş şerpuieşte un pârâu, la sud se văd stânci. Întorcându-ne spre ele fluierând, putem încerca ecoul Ponorului. Ne continuăm drumul, coborând pe malul drept al pârâului. Ajungem la capătul nordic al luminişului, trecem pârâul, apoi mergem mai departe 200 metri pe malul sâng, pe o potecă marcată cu cerc albastru dublu.

Pârâurile care au dispărut în dolinele din podişul Padiş, cu 150 metri mai sus, izbucnesc aici de sub o stâncă imensă, apoi îşi continuă drumul la suprafaţă.

Ne întoarcem, mergem pe lângă pârâu spre luminiş, către partea ei dreaptă. După ce parcurgem 1000 de metri, suntem sub stânca văzută adineauri. Pârâul se retreage iarăşi sub pământ, în scobituri asemănătoare unor pâlnii - doline şi-şi continuă grăbit drumul, nevăzut, până la Cetăţile Ponorului, care se află la 100 de metri mai jos, ca acolo să izbucnească din nou la suprafaţă. Primăvara, când se topeşte zăpada, dolinele nu pot înghiţi întreaga cantitate de apă, datorită acestui fapt întregul loc se transformă într-un imens lac. E o privelişte minunată!

Ne continuăm drumul pe poteca ce ocoleşte stâncile pe partea dreaptă, trece coama şi se termină la drumul pietruit.

Luând-o la dreapta pe acesta, în 10-15 minute ajungem înapoi la corturi.

Prima parte a drumului, care se parcurge cu autoturismul, este identic cu itinerarul drumeţiei în Valea Boga, până la intersecţia unde am luat-o la stânga, să ajungem în vale (Salonta – Beiuş – Sudrigiu – Pietroasa – intersecţia Valea Boga). Acum însă nu vom merge la stânga, spre pod, ci ne vom continua drumul spre dreapta, pe o pantă destul de abruptă. Cu câţiva ani în urmă, acest drum pietruit a pus la încercare arcurile autoturismului şi nervii şoferului, datorită numeroaselor gropi făcute de apă, acum însă drumul e reabilitat, deci ajungem fără probleme până la Padiş.

La cam 10 km de intersecţia Boga ieşim din pădure, trecem de cantonul silvic Scăriţa. Imediat după construcţia de lemn urmează o altă intersecţie, iar după ce am parcurs şase km, ajungem la Padiş. Locul pomenit de drumeţi, de la începutul secolului trecut, ca fiind paradisul de pe pământ al drumeţilor, în zilele noastre şi-a pierdut aproape în totalitate sălbăticia romantică de Fenomenul carstic senzaţional odinioară, atât de mult s-a construit aici. Contribuie fără doar şi Pornim spre Cetăţile Ponorului pe acelaşi drum pietruit, poate şi proiectul de asfaltare a drumului Pietroasa – Huedin, care trece prin aria naturală protejată. Ca urmare a acestei in- pe care ne-am întors de la Poiana Ponor. După 10-15 minute vestiţii, cresc ca ciupercile după ploaie, hotelurile, pensiunile şi de plimbare lentă pe panta dulce, pe un panou indicator ni se restaurantele, locul central pentru instalarea corturilor, preferat atrage atenţia asupra potecii care duce la Cetăţile Ponorului, odinioară, pare un adevărat şantier.

Dar să revenim la intersecţie! Merită să ne oprim şi să admirăm preţ de câteva minute peisajul neaoş bihorean, să admirăm Poiana Bălileasa, înconjurată de păduri dese de brad şi împodobită de brazi singuratici. Mergem mai departe spre dreapta, pe drumul în pantă, cam doi kilometri de la cantonul silvic. Pe această porţiune, drumul este puţin mai prost, deci nu strică să fim precauţi. Nu peste mult timp, după o curbă periculoasă spre stânga, ne apare în faţa ochilor o nouă vale, Poiana Glăvoiu, care merită admirat şi fotografiat de sus, de pe drum. Pe partea stângă a văii, dintre rădăcinile unui brad, izbucneşte izvorul, apa căreia apoi curge la vale: pârâul Cetăţii pe care-l vom mai întâlni. Poiana Glăvoiu este un loc ideal pentru instalarea corturilor. În sezonul de vară este greu să găsim locuri libere, în schimb primăvara şi toamna abia dacă este câte un grup de turişti. În aceste perioade se După topirea zăpezii, Poiana Ponor a ajuns sub apă poate savura din plin liniştea naturii.

Va˘ ile Cris, urilor – Recomandări de e xcur sii

Poiana Glăvoiu marcată cu punct albastru. Aici panta este mai abruptă, trebuie să fim atenţi, mai ales când e gheaţă.

După un sfert de oră, spaţiul se dilată şi pe partea cealaltă a adâncului ce se întinde sub picioarele noastre, zărim portalul principal al Cetăţilor Ponorului. Este o privelişte fascinantă!

Merită să ne oprim câteva minute, să privim, să facem fotografiile „obligatorii”. Nu de mult, de aici se cobora pe trepte de fier, acestea au fost însă distruse în timp, acum la coborâre suntem „ajutaţi” de cabluri prinse în stâncă. În timpul coborârii, dacă privim spre dreapta, vedem pârâul Cetăţii (pârâul Poienii Glăvoiu) cum se varsă în Cetăţile Ponorului, formând o cascadă minunată. E o privelişte de vis, dar când debitul apei este mare, aceasta împiedică accesul la Portalul principal sau sub el. Acest fenomen îl întâlnim mai mult primăvara, când se topeşte zăpada, vara şi toamna accesul este liber. Dacă apa este mică, putem coborî chiar şi în albia pârâului, sau cu ajutorul cablurilor prinse în stâncă.

Sărind de pe un bloc de piatră cât casa pe celălalt, trecând pe sub Portalul principal (la stânga, pârâul Cetăţii aleargă în „infernul” Cetăţilor Ponorului), ajungem în aşa numita Curte interioară a cetăţii (Dolina II.). Aici ne întâmpină un luminiş îmbrăţişat de stânci înalţi de peste o sută de metri, în stâncă se vede o deschizătură întunecată, aşa numita „fereastra infernului”, de unde se aude bubuitul apelor de sub noi, din peşteră. Întorcându-ne sub Portal, descoperim o altă fereastră deschisă spre adânc.

Pârâul Ponor în acest punct izbucneşte din stâncă, se revarsă în pârâul Cetăţii, apoi, unindu-şi forţele, aleargă spre cheile Galbena. Când nivelul apei este scăzut, cei mai curajoşi pot încerca să urmărească pârâul subteran pe o porţiune scurtă de 200-250 metri, călcând de pe o piatră pe Pârâul Cetăţii în Poiana Glăvoiu

alta, sărind, apoi pot ieşi în aşa numita Curte exterioară a cetăţilor pe o pantă abruptă.

Atenţie, când nivelul apei este înalt, e periculoasă această încercare!

Cei care doresc să se întoarcă cu piciorul uscat, se pot întoarce pe poteca „cu cabluri”, apoi, întorcându-se spre dreapta, urcând nişte scări din fier, pe o coamă scurtă ajung în Curtea exterioară a cetăţii. În dreapta, deasupra noastră se înalţă stânca triplă numită Tátra–Mátra–Fátra, în faţa noastră, pe pantă, se conturează poteca ce ne indică direcţia paşilor. Trecem de Poarta Infernului, de unde tovarăşii noştri, care au urmărit cursul apei, se întorc din adâncul peşterii, făcându-şi apariţia în deschizătura înaltă de 3 metri şi lată de 10 metri. Aici şi cei mai puţin curajoşi pot „gusta” puţin din infern, deoarece coborând cu grijă până la pârâu, ajungem într-o galerie lungă de 15-20 metri, cu înălţimea de 35-40 metri.

Urcând înapoi în Curtea exterioară a cetăţilor, mergem uşor spre dreapta, pe poteca Czárán, până la panta abruptă al Sohodolului Mare. Urcând pe această pantă alunecoasă, ne căţărăm pe Pereţii Cetăţilor, apoi înaintăm pe drumul marcat cu punct albastru. Drumul spre stânga, marcat cu galben ne duce înapoi la Poiana Glăvoiu.

Mergem mai departe pe drumul marcat cu puncte albastre, deci spre dreapta, într-un ritm mult mai lent, fiindcă nu ne mai luptăm cu diferenţa de altitudine. Trebuie să fim însă atenţi unde călcăm, fiindcă poteca, în unele locuri, e la doar 150 metri de prăpastia adâncă de 150 metri. Czárán a construit patru foişoare, aşa numite balcoane în jurul Cetăţilor Ponorului, pe muchia pereţilor cetăţii, pe care însă nu este indicat să călcăm, deoarece cu timpul au devenit periculoase.

Poteca ne duce în final pe un drum de pământ, care – dacă trecem pârâul Cetăţii – ne duce în Poiana Glăvoiu.

Foto: Siska-Szabó Zoltán

Cetăţile Ponorului s-a format prin prăbuşirea tavanelor unor peşteri.

Astfel s-a format Dolina I., adică aşa numita Intrare principală – podoaba căreia este Portalul principal, înalt de 70 metri -, precum şi curtea Interioară şi cea Exterioară (Dolina I. şi II.). Aceste denumiri au fost date de Czárán Gyula. Tóbiás Miklós, pădurar din Beiuş a atras atenţia lui Czárán în 1892, asupra fenomenului carstic fără pereche. Czárán a început accesibilizarea sa pentru turişti la cumpăna între secole.

Lucrările au fost terminate în 1902.

...mai mult de c ât o revis t a˘

Episcopul Bercea:

Scris de: Cristian Horgoș

„să nu pierdem contactul cu Natura”

În luna mai a înflorit bujorul banatic pe Dealul Pacău, cea mai nordică rezervaţie din ţară care asigură ambientul necesar acestei specii ocrotite. La invitaţia custodelui rezervaţiei, Asociaţia „Aqua Crisius”, episcopul greco-catolic Virgil Bercea, şi-a regăsit pentru o zi pasiunea care l-a îndemnat în tinereţe să studieze şi horticultura. Iar vizita episcopului orădean în acel colţişor de rai floral a prilejuit şi un interviu:

– Oare ne dăm seama de valoarea unei lucrări, a unei tradiţii ori a unei fiinţe doar când suntem aproape să o pierdem?

– Aţi fost impresionat de cum a supravieţuit bujorul banatic pe dealul Pacău, prin spinăraiul necurăţat de două decenii din pădure, sau scos cu rădăcină de inconştienţii care speră degeaba că acest monument al naturii s-ar prinde în propria grădină. E în natura persoanei umane să nu realizeze valoarea celui de lângă el. Tot ce ne înconjoară e un dar al Domnului, inclusiv bujorul banatic. Stăpânirea lumii de către om nu înseamnă a ne bate joc de ea ci a folosi din natură ce e necesar ocrotind cât mai mult Creaţia lui Dumnezeu. Şi de bujorul bănăţean trebuie să ştim să ne bucurăm. El creşte într-un ambient în care omul s-a obişnuit din vechime să intervină. Pe vremuri erau turme de oi care păşteau nelăsând spinii să crească excesiv, cum se întâmplă acum. Se coseau şi se întreţineau toate fâneţele, astfel că nu creşteau bălării pe ele.

Păcatele trufiei

Virgil Bercea cu bujorii Dealului Pacău

– În destule sate, tinerii nu mai merg la coasă ci la tăiat lemne din codru. Mulţi săteni fără servici şi fără pământ lucrat îşi construiesc căsoace ostentative, fără bunul gust al caselor părinteşti. Se poate vorbi aici de un păcat al trufiei?

Ar putea îndemna preoţii noile generaţii să nu piardă tradiţiile şi valorile strămoşeşti graţie cărora am trecut peste multe veacuri de restrişte?

Va˘ ile Cris, urilor – Natur ă – Interviu – E un păcat al trufiei la unii mai mult, la alţii mai puţin. Problema de fond e că în regimul comunist au plecat din sate prea mulţi oameni valoroşi, care erau pildă pentru comunitate. S-au pierdut şi tradiţii. Acum, destui tineri harnici merg la lucru în străinătăţuri iar când se întorc vor să arate că au făcut ceva în viaţă ridicând case deseori mult peste nevoile lor. E trist că astfel se continuă într-un fel dezrădăcinarea, care e o traumă spirituală. Tinerii harnici nu trebuie acuzaţi ci doar ajutaţi să-şi deschidă ochii şi inima pentru a fi părtaşi la o dezvoltare armonioasă. Cu siguranţă, rolul preoţilor a fost şi rămâne fundamental îndeosebi în comunităţile mici, prin ceea ce vorbesc în Biserică şi prin ceea ce fac în jurul ei şi în jurul casei parohiale.

Episcopul Frenţiu a înfiinţat la Stâna de Vale prima staţiune din România cu teleschi pentru pârtie. Drumul până la noua cabană se făcea cu o mocăniţă cum se mai găseşte acum doar în Maramureş, la masă era peşte proaspăt de la păstrăvăria proprie.

– Cum vedeţi acum administrarea pădurilor din zonă?

– Maria Tereza a echilibrat proprietăţile comunităţilor asupra pădurilor oferind 157.000 de hectare creştinilor români uniţi cu Roma. Din gospodărirea lor, Episcopia Greco-Catolică a adunat fonduri astfel că după 40 de ani a înfiinţat şcoli ca să lumineze copiii. Stâna de Vale e o pildă pentru cum a ştiut Episcopia să folosească prinosul naturii în favoarea comunităţii. Mocăniţa transporta lemn dar şi vizitatori atraşi de frumuseţea zonei. În anii ’90 primăriile au desfiinţat mocăniţa şi au vândut şinele de fier şi drezinele, care au ajuns acum la un Muzeu din Germania, cred că la Berlin. Păcat, fiindcă localnicii şi turiştii foloseau mocăniţa, nu Episcopia.

Nu era greu să se păstreze mocăniţa ca mijloc de valorificare a spaţiului natural de acolo. Întradevăr, încă din vechime, pe lângă biserici, catolicii ridicau şi câte o şcoală, un spital, un azil sau alt aşezământ de caritate. În Oradea, Biserica Greco-Catolică a cedat oraşului folosinţa unor terenuri precum cel de pe Dealul Ciuperca şi nu percepe chirie pentru clădirea Liceului Teologic “Iuliu Maniu”.

– Cum vedeţi pe viitor această implicare socio-culturală în viaţa comunităţii?

– Rolul Bisericii a fost, de la început, de la Cristos, acela de a fi aproape de om, de bucuriile şi nevoile lui. Trebuie să citim în istorie care erau urgenţele timpului şi, cu un pic de înţelepciune, să ne preocupăm şi acum de ele pentru omul de lângă noi.

Există oameni ai străzii, vârstnici singuri şi tineri dezorientaţi pe care nu-i putem lăsa în părăsire. Pe de altă parte, încercăm

să venim şi în întâmpinarea nevoilor spirituale şi educaţionale ale comunităţii.

– Se înscriu şi organizaţiile de cercetaşi ale Bisericii pe această linie?

– Aceste organizaţii îi educă pe adolescenţi în spiritul altruismului şi al respectului pentru natură. În taberele de cercetaşi tinerii învaţă să-şi ajute semenul dar şi să cunoască şi să iubească zonele pitoreşti lăsate nouă de Dumnezeu.

– În editorialul de deschidere a publicaţiei “Valea Crişurilor” am amintit, ca o pildă de convieţuire armonioasă, şi faptul că, în 2008, aţi sfinţit apele Crişului Repede împreună cu Episcopul ortodox al Oradiei. Aţi repeta acum acel gest care a bucurat creştinii orădeni?

– La vremea respectivă, a fost un gest creştinesc de apropiere frăţească bine-primit, dovadă că s-au adunat mulţi orădeni pe malurile Crişului. Din motive care nu ţin neapărat de episcopiile noastre orădene, acum ar fi dificil să reluăm o astfel de slujbă. Dar nu se ştie ce ne pregăteşte Domnul pe viitor (şi noi ne străduim să menţinem viu spiritual ecumenic)

Să sprijinim producătorul local – Devenim tot mai dependenţi de marile lanţuri de magazine cu produse de import deşi Dumnezeu ne-a dat destul pământ fertil şi încă avem agricultori harnici. Ce mesaj aveţi pentru clienţii super-marketului care şi-a ţinut angajaţii la lucru de Crăciun sau de Paşte, în ciuda apelului Episcopiei?

Căile ferate cu ecartament îngust sunt importante atât pentru localnici, cât şi pentru turişti

Epis copul B ercea: „s ă nu pierdem cont ac tul c u Natura” mănâncă goală. Cu o astfel de percepţie nu vom mai cădea tentaţiei de a ne umple o grămadă de farfurii în vacanţele aşa-numite “cu totul inclus”. E dezumanizant să lăcomim lăsând apoi majoritatea bucatelor neatinse.

Calculatorul, util dar cu măsură – Cum se situează Biserica într-o lume tot mai tehnologizată şi cu tendinţe de derapaj spre universuri artificiale în contextul în care, în urmă cu ani buni, chiar Papa Ioan Paul a anunţat oficial că are I-Pod? – Menirea Bisericii este de a încerca să-i pună pe oameni unii lângă alţii. Să se iubească şi să socializeze natural, nu virComportamentul omului faţă de natură este oglinda stării sale materiale şi morale tual. Prin computer e uşor să-ţi creezi o – Ne-a rămas o slăbiciune tot de pe vremea vechiu- personalitate dublă, care îi va înşela pe cei cu care intri în lui regim. În subconştientul nostru vedem încă rafturi contact virtual dar, finalmente, chiar şi pe tine însuţi. Calgoale astfel că rămânem fascinaţi în faţa unui soi de corn culatorul e o unealtă extraordinară putând fi foarte util. al abundenţei. Dar trebuie să avem discernământ. Să nu Dar dacă ne lăsăm seduşi de el, de parcă ar fi o fiinţă, se cumpărăm fără noimă. Nu tot ce e la ofertă ne şi serveşte poate întoarce împotriva noastră. La un moment dat, omunevoilor. S-ar cuveni să trăim cu decenţă fiindcă luând ce lui i s-a îngăduit să cunoască tot felul de tehnologii. Dar noi ne este necesar şi suficient nu-l jignim pe cel de lângă noi. trebuie să le stăpânim nu să ne lăsăm subjugaţi de ele. Pe Cât despre hrana de import e foarte important să susţi- lângă preocupările intelectuale e bine să nu pierdem connem producătorii locali. Foarte adesea produsele noastre tactul cu natura. Cea mai bună relaxare e să uzi o floare, să sunt cel puţin la fel de bune ca şi altele. Totuşi, preferăm creşti o ridiche, o roşie ori o salată. Aşa ne ajutăm şi spiritul să le luăm pe cele aduse din ţări îndepărtate. Pe de altă şi trupul să rămână sănătos. parte, păcat că, deşi avem suficient lapte, ne mărginim să facem doar câteva feluri de brânză pe când francezii La simpozionul „Ecologie şi Religie” sau olandezii au sute. Deci, ca principiu, ne ajutăm pe noi Pe site-ul moderatorului Orlando Balaş se află cuajutându-l pe producătorul local fără să abuzăm de provântările înalt-prelaţilor, preoţilor, pastorilor, rabinului dusele de import.

Despre pâine şi „all-inclusive”…

– Dă-ne nouă pâinea noastră cea de toate zilele… Cum de s-a ajuns ca în localităţi mândre de istoria şi vrednicia înaintaşilor să se aducă acum pâine de la zeci de kilometri sau chiar din alte judeţe, bunăoară de la Pâncota?

– Pâinea e fundamentală aşa încât e simptomatică observaţia. Acum totul e de vânzare. Uităm să o mai coacem, să o frământăm cu trudă ca să apreciem darul Tatălui Ceresc. Uităm să ne respectăm, totul ne este servit. Deşi ne rugăm pentru pâine, deseori o aruncăm uitând de cei care nu au o bucată de pâine. În anii ’90, într-o parohie din Italia, am fost întrebat cum de aruncăm noi, românii, resturile de pâine de la masă. La ei nu se pune coaja sau miezul înapoi în farfurie ci, dacă rămâne, se

Reşedinţa episcopală

Va˘ ile Cris, urilor – Natur ă – Interviu şi liderului musulman care au participat la simpozionul „Ecologie şi Religie”, organizat în martie 2011 la Oradea. Atunci, PS Virgil Bercea, episcopul greco-catolic de Oradea, a vorbit despre conceptul de „ecologie umană”, promovat de Papa Ioan Paul al II-lea şi de Papa Benedict al XVI-lea, care defineşte datoria omului de a respecta şi proteja viaţa şi ambientul natural. „Credincioşii trebuie să regăsească în natură rezultatul intervenţiei creatoare a Domnului pe care fiinţele umane îl pot folosi responsabil în satisfacerea nevoilor legitime respectând echilibrul creaţiei. Pământul este un dar al Creatorului care trebuie „păzit şi cultivat” iar dacă legătura dintre fiinţa umană şi mediul înconjurător va fi tot mai strânsă atunci îl vom putea lăsa, Pământul, moştenire generaţiilor viitoare pentru ca ele să-l locuiască cu demnitate.“ PS Virgil a arătat că distrugerea naturii este rezultatul stării materiale şi morale precare a oamenilor, iar Biserica are datoria să îi educe pe aceştia, să îi înveţe că natura nu este doar un izvor de îmbogăţire şi că modul în care omul tratează pământul se reflectă asupra modului în care se tratează pe sine însuşi.

„Religia, mai mult, toate religiile – da, am spus nu toate confesiunile creştine, ci toate religiile lumii – sunt foarte importante, deoarece constituie forţa motrice spirituală pentru construirea unei mentalităţi noi a omului în raport cu natura. Această mentalitate nouă poate ajuta omul să treacă de la ideea de natură la cea de Creaţie care-l implică în proiectul Creatorului, iar apoi omul, creştinul devine colaborator al lui Dumnezeu în protejarea şi salvarea (mântuirea) întregii Creaţii.“

Natura nu reprezintă o sursă de îmbogăţire, ci relaţia importantă a omului cu Dumnezeu

Foto: Cristian Horgoș

...mai mult de c ât o revis t a˘

Drumetii si vizita˘ ri de pesteri � ia � Barangolók � cu asociat �

Scris de: Domokos Tamás

Boga˘ tiile naturale: mostenirea noastra˘ fa˘ ra˘ frontiere �

�

Varietatea tematică enumerată pe coperta revistei de divertisment Valea Crişurilor de către echipa de redacţie propune un vast corpus de cunoştinţe despre regiunea Crişurilor prin intermediul căruia descoperim o diversitate impresionantă.

Am fost deosebit de captivat de articolele pe teme turistice ale lui Cristian Horgoş. Am realizat încă o dată ce schimbări importante au avut loc în ultimii 40 de ani în domeniul drumeţiilor şi excursiilor nautice, precum şi al sporturilor de iarnă din Munţii Apuseni. Noi, oamenii de la şes, am fost dintotdeauna atraşi de siluetele de un albastru palid al munţilor care se iveau la orizont, în condiţii meteo favorabile, spre răsărit, munţi care, de fapt, nu sunt foarte departe de noi, dat fiind că aceste Membrii asociaţiei Barangolók la intrarea în Peştera Vântului peisaje minunate se găsesc la mai puţin de 150 km. La sfârşitul anilor 1970 aproape că nu existau hărţi sau şi prospectele deosebit de estetice care prezintă atracţiile tughiduri turistice care să prezinte această zonă. Păstrez şi astăzi ristice din Munţii Apuseni. Cu această ocazie doresc să mă cu sfinţenie relicvele - devenite fetiş - în limba română şi ma- refer la articolele despre peşteri printr-o scurtă prezentare a ghiară care datează de dinainte de Revoluţia din 1989, cum ar uneia din variatele activităţi turistice ale şcolii generale Petőfi fi Munţii Apuseni: Hartă turistică, Studiu complex al Carstu- Utcai Általános Iskola din Békéscsaba: vizitarea peşterilor. Încă de la începuturi, adică din anul 2004, coordonatolui din zona Şuncuiuş-Mişid publicat de Liviu Vălenas şi Adrian Iurkewicz, respectiv volumele din Colecţia Munţii Noştri. rii entuziaşti ai activităţilor asociaţiei Barangolók (Asociaţia În zilele noastre cei care fac drumeţii în munţi nu se mai pot Sportivă a Prietenilor Naturii) la nivel de şcoală au fost proplânge de lipsa documentaţiei, dat fiind că apar mereu hărţi, fesorii Barta Gábor şi Dr. Domokosné Megyesi Éva. Interesul albume foto şi broşuri din ce în ce mai complete, dar putem da doamnei Domokos pentru drumeţii a fost trezit de profesorul ca exemplu şi pagina web a ghidului turistic Pe- ei de geografie Irányi Dezső, iar cunoştinţele despre Munţii rei Árpád despre Munţii Bihoru- Apuseni le-a dobândit în timpul excursiilor de familie din anii lui. Trebuie să amintesc 80 şi 90. Activitatea sa ca ghid turistic i-a dat ocazia să-şi frucarticolele lui Cristian tifice şi să-şi transmită cunoştinţele. Mai târziu profesoara de Horgoş despre lu- sport a îmbogăţit paleta de programe de pe Valea Crişurilor mea peşterilor, a asociaţiei Barangolók prin organizarea taberelor de canoe apărute în nu- Papp Ferenc, onorat cu distincţia „Békéscsaba sportjáért”. La merele anteri- creşterea numărului de drumeţii şi de participanţi la acestea a oare ale revis- contribuit în mare măsură şi câştigarea proiectului „Bogăţiile tei, captivante naturale: moştenirea noastră fără frontiere” în anul 2007. În 2008 şi 2009 a fost reabilitată, devenind accesibilă şi penatât ca formă, cât şi ca şi con- tru autobuze, şoseaua Beiuş-Roşia-Ţarina-Damiş-Bratca, făţinut, precum când astfel posibilă cunoaşterea, dincolo de relieful carstic de „Retour à la nature” – întoarcere la natură

Va˘ ile Cris, urilor – Natur ă adâncime (endocarst) din cheile Vadu Crişului, a particularităţilor şi importanţei hidrologice (de alimentare a izvoarelor) a sutelor de doline (exocarst) care se găsesc pe platourile carstice din Munţii Pădurea Craiului, respectiv înţelegerea utilizării cu scop agricol a unor doline. În ultimii ani membrii asociaţiei Barangolók au vizitat aproape toate peşterile din Munţii Apuseni. Pe Valea Crişului au vizitat peşterile Vadu Crişului, Unguru Mare, Topliţa, Meziad, Peştera Liliacului, Peştera Urşilor, Peştera Vântului, Focul Viu, Cetăţile Ponorului, de asemenea au descoperit peşterile de pe Valea Sighiştelului.

Dintre peşterile amintite cele mai spectaculoase sunt, indiscutabil, Peştera Vântului, cu o lungime de aproape 50 km, şi Cetăţile Ponorului, o dolină-prăpastie formată prin surparea a trei doline. Aceasta din urmă ilustrează cele două elemente importante ale carstogenezei: rolul forţelor care generează fisuri în scoarţa terestră (tectonica) şi rolul apei. Ajungând la suprafaţă Coordonatorii asociaţiei Barangolók la Pietroasa după descoperirea lumii misterioase a peşterilor întâlnim noi minuni: jocul razelor soarelui prin frunziş, aerul ţeles la altceva. Prin ce diferă drumeţiile de ora de sport ? Prin de munte călduţ încărcat cu miresme de brad, bucuria culesului faptul că oferă destindere, o mai mare diversitate şi o mulţime de afine, strălucirea aurie a ochiului-boului (Telekia speciosa) şi de activităţi auxiliare. Dar de orele de geografie, biologie, chimie simfonia păsărilor. În acest fel o excursie educativă poate con- sau fizică? Toate lucrurile apar în complexitatea şi interdepentribui la înţelegerea dialecticii dintre frumos şi bine. denţa lor, în mişcare şi în dimensiunile lor reale, adesea uriaşe, Atracţia specială a zonei Padiş şi popularitatea activităţii aso- devenind astfel palpabile. O lizieră plină de buretele muştelor ciaţiei Barangolók a determinat câteva clase ale şcolii gimnaziale (Amanita muscaria) ne aminteşte de lumea poveştilor copilăPetőfi Utcai Általános Iskola să-şi desfăşoare programul „Şcoa- riei noastre, ghimpele pădureţ (Ruscus) care iese de sub stratul la în pădure” la Cabana Cetăţile Ponorului. Urcarea podişului a gros de zăpadă ne trimite cu gândul la culorile noastre naţionale. fost sursă de emoţii în serie. La coborârea din autocar în comu- Numele genţianei (Gentiana asclepiadea) care ornează lizierele na Pietroasa, situată pe malul Crişului Pietros, am fost aşteptaţi poate fi explicat după puţină reflectare. Din Gentiana derivă cude un tractor cu remorcă. Până la Boga (530 m) emoţiile au fost vântul violet de genţiană, iar în numele asclepiadea îl regăsim pe provocate doar de faptul că drumul mergea foarte aproape de Asclepios, zeul medicinei în mitologia greacă, reprezentat cu un râu. Înainte de podul care duce spre satul de vacanţă şoseaua de baston în jurul căruia se încolăceşte un şarpe. Medicina populară macadam a cotit spre dreapta şi a început serpentina către Pa- utilizează fiertura de genţiană pentru vindecarea fracturilor. diş (1100-1300 m) printre minunatele păduri de fag şi brad, apoi În timpul drumeţiilor, pe lângă salutarea localnicilor, este după o uşoară pantă a ajuns la Valea Seacă, la cabană. Între timp obligatoriu să intri în contact cu aceştia. În aceste situaţii cunoaşumbra munţilor s-a lungit rapid şi strânsoarea lor a devenit mai terea limbii este foarte utilă. După vizitarea peşterilor de pe Valea rece, de aceea căldura cabanei şi cina copioasă care ni s-a ofe- Sighiştelului a avut loc un meci de fotbal într-o mică piaţă din rit ne-au prins foarte bine. Cele cinci zile petrecute în minunata comună. Prin metacomunicare şi arătarea mingii, câţiva băieţi zonă carstică a Podişului Padiş au zburat pe nesimţite. localnici de gimnaziu le-au semnalat alor noştri că vor să joace Sfatul lui J. J. Rousseau: « Retour à la nature » merită întot- şi ei. A început astfel meciul Sighiştel-Békéscsaba. Nu mai ţin deauna urmat. Odată cu deconectarea ne şi conectăm, bineîn- minte durata şi nici rezultatul meciului, dar nu acest lucru a fost important. Când autocarul a pornit spre casă, copiii şi bătrânii localnici şi-au luat rămas bun spunându-şi unii altora „la revedere” şi „szia”.

S-ar putea spune multe despre efectele benefice pe care le au drumeţiile şi vizitele în peşteri, cum ar fi întărirea fizicului sau dezvoltarea intelectului. Începând cu proverbul latin “Mens sana in corpore sano” (Minte sănătoasă în corp sănătos) şi terminând cu condamnarea vieţii sedentare atât de răspândite în zilele noastre. Următorul citat al lui Czárán Gyula scoate în evidenţă unul din numeroasele motive de ordin educativ care este valabil atât în sens propriu, cât şi în sens figurat. „Dacă porniţi împreună: mergeţi aşa până la sfârşit!

Nu-ţi abandona tovarăşii, orice s-ar ivi!”

(Czárán Gyula) Asociaţia Barangolók – „Şcoala în pădure” la Padiş

Foto: Domokos Tamás

...mai mult de c ât o revis t a˘ Scris de: Tószögi György

Salonta „Ard nopțile toamnei, precum focul păstorilor, Din depărtări plutind în pustietatea mărilor, Chipul lui Toldi Miklos se ivește în fața mea, Apoi 9-10 oameni vechimea umplea.”

(Arany János: Toldi) Salonta, amintită deja în 1332 în decimalele papale ale episcopiei orădene sub denumirea de Zalanta, până la sfârşitul secolului al XIV-lea a fost o localitate neînsemnată, compusă din câteva duzine de case cu 250-300 de suflete, fiind moşia familiei Toldi. În 1598 turcii au distrus-o complet, îmStatuia lui Arany János preună cu cetatea Culişer, deasupra intrării în Turnul Ciunt situată nu prea departe.

Oraşul a fost fondat din nou, sub denumirea Szalonta în 1606 de cei 300 de haiduci (soldaţi de infanterie din armata ungară) aduşi de către Bocskai István, principele Transilvaniei. Aceştia au început să construiască noua cetate în 1620, dar din cauza pericolului turcesc în 1658 principeAici a fost casa unde s-a le Gheorghe Rákóczi al II-lea a distrus născut poetul Arany János noua fortăreaţă, s-a păstrat doar turnul de pază, şi cel ciunt. Localitatea repopulată abia după câteva „S-a secat Ghiepeșul, decenii, în perioada ce-a urmat, Demult s-a secat, a avut mai mulţi moşieri, famiCursul gol, nu doar într-un loc liile nobile au avut turme de A fost chiar și arat; Dar pentru mine totuși este plină animale de renume european, Albia, cu ape cristaline, crescute pe câmpiile bogate din Chiar de-i goală, e plină zonă, udate deseori de inundaDe viituri melodioase line.” ţii, iar breslele manufacturiere (Erdélyi József: Dreptatea) apărute la începutul secolului al

Spiritul locului Există în lume locuri în care acţionează energii spirituale, intelectuale puternice. Fără nici un dubiu, oraşul Salonta se numără printre acestea. S-au născut aici mulţi oameni care au lăsat în urmă valori intelectuale uriaşe, cuprinzând, modelând, îmbogăţind şi azi adâncurile sufletului, conştiinţei umane. Printre aceştia se numără medicul şi poetul Földi János (17551801); poetul Arany János (1817-1882); poetul Arany László (1844-1898); arhitectul Székely László (1877-1934); scriitorul Zilahy Lajos (1891-1974); poetul Erdélyi József (1896-1978); poetul şi scriitorul Sinka István (1897-1969); astronomul Kulin György (1905-1989); scriitoarea Bihari Klára (1917-1997); sculptorul Kiss István (1927-1997).

„Crișul Negru ca zăpada spuma albă are, când dorul libertății îl înconjoare.”

(Sinka István: Crișuri adormite)

Dintre toţi cel mai de seamă este probabil Arany János, dar îşi au locul printre cei mai mari şi Zilahy Lajos, Erdélyi József, Sinka István, respectiv Kulin György care de asemenea aveau legături cu forţele cereşti, dar prin domeniul ştiinţei. În locul unde a locuit, casa natală a lui Arany János, poate fi vizitată o casă ţărănească reconstruită impecabil, în care se păstrează o colecţie etnografică prezentând viaţa de odinioară a familiilor simple din Salonta. Un obiectiv excepţional este turnul de pază păstrat al fostei cetăţi, Turnul Ciunt, renovat şi acesta, foarte frumos şi impozant. Într-una din cele cinci săli de expoziţie de aici se poate urmări istoria turnului, celelalte patru sunt ale Muzeului Memorial Arany János.

Spiritualitatea oamenilor de seamă, născuţi în Salonta, nu este prezentă în oraş doar în

Bustul lui Sinka István

XIX-lea au început să înflorească.

Dezvoltarea a prins avânt datorită amenajării râurilor şi secării mlaştinilor la mijlocul, respectiv în a doua jumătate a secolului: s-a construit calea ferată, s-au înfiinţat instituţii, populaţia oraşului a crescut în ritm alert. După primul război mondial localitatea, aparţinând deja României, a ajuns centru industrial important.

Astăzi Salonta, poartă a Parțiumului, este un oraş cu 17.000 de suflete, cu dezvoltare dinamică, modern, dar care îşi păstrează cu devotament moştenirea, ţinând treaz moștenirea spi­ri­tuală, care încearcă şi prin consolidarea legăturilor transfron­taliere să exploateze oportunităţile prezentului şi să corespundă cerinţelor actuale europene.

Clădirea impozantă a Primăriei din Salonta

spaţii de expoziţie, locuri memoriale, prin statui. Îşi pune amprenta asupra întregului oraş, se regăseşte în viaţa cotidiană a oamenilor, în legăturile de rudenie, de prietenie ce leagă vremurile trecute de prezent, în amintiri. Cimitirul din Salonta, unde se poate citi cel mai frumos necrolog în versuri al literaturii maghiare, scris de Arany János şi gravat pe piatra funerară a fiicei sale, Arany Juliska ne oferă un exemplu minunat pentru cele de mai sus. „Pe materiile descompuse când / Sufletul cuceritor s-a oprit,Și curajos moartea a privit, / Cu credință, speranță înlănțuind,A pornit nu pe drumurile acestui pământ, / Una a fost, comuna noastră consolare, / SUFLETUL TRĂIEȘTE: la revederea nu din depărtare!”

Texte literare traduse de Mihai Togor Foto: CrisPer

Va˘ ile Cris, urilor - Portre t de lo c alitate - Liter atur ă - Cultur ă

Kulin György (1905–1989),

Scris de: Domokos Tamás

cel care în loc de registrul contabil a pus pe primul loc mai întâi cerul, apoi educaţia publică Văile Crişurilor au resurse naturale şi istorie culturală incredibil de bogată. Chiar şi numai enumerarea acelor oameni de renume, care s-au născut, au trăit aici sau au avut legături cu aceste meleaguri, pare o misiune de neîndeplinit. Pe filele istoriei apar nume precum cel al Sfântului Ladislau, apoi Janus Pannonius, Arany János, Szigligeti Ede, Ady Endre, Octavian Goga, Ioan Sîrbu. La final, dar nu şi în ultimul rând, nu-l putem omite pe unul din cei mai mari astronomi maghiari al secolului XX, apostolul astronomiei de amatori, Kulin György, născut la Salonta, al cărui nume este purtat de un astroid (3019 Kulin) şi de o cometă [Whipple-Bernasconi-Kulin (1942a)].

Kulin a ajuns în lumea astronomiei cu un mic ocol. A studiat ştiinţele economice la Budapesta, pe urmă a lucrat doi ani ca şi contabil în fabrica de încălţăminte de la Salonta a tatălui său, după care şi-a îndeplinit serviciul militar de un an în armata română. În 1927 s-a înscris la secţia de matematică-fizică a Universităţii de Ştiinţe Pázmány Péter, din 1935 a lucrat ca stagiar neplătit la Observatorul Astrofizic de la Budapest-Svábhegy. În 1936 a descoperit un asteroid, şi l-a botezat după oraşul său natal (1436 Salonta). Şi-a apărat teza de doctorat întitulată „Compararea critică a metodei Gauss şi Väisälä” în 1939. În lucrare a prezentat noile metode de determinare a distanţelor dintre Pământ şi planete. În 1941 a publicat volumul cu titlul „Lumea telescopului”, acesta a mai avut trei ediţii. Noua cometă cu o perioadă de 170 000 ani, apărută în 1942, a fost descoperită de trei astronomi, printre care şi Kulin (Whipple-Bernasconi-Kulin 1942a). (Au trecut 32 de ani de la acel şoc pe care l-a avut în copilărie din cauza cometei Halley, apariţia căruia a fost aşteptată cu premoniţii privind sfârşitul lumii, iar el a spus că odată crescut va împuşca stelele rele!) În anul următor, după descoperirea asteroidului denumit „1809 Prometheus”, din cauza războiului a fost demontat telescopul cu oglindă, de 60 de cm al Observatorului. În acea perioadă a formulat ideea: „Toţi tinerii care termină şcoala, să vadă din cer, prin telescop, cel puţin atât, cât a văzut Galilei.” Soluţia o vede în diseminarea cunoştinţelor astronomice în anii ce urmează, precum şi în răspândirea telescopului. În data de 11 noiembrie 1946 se înfiinţează Asociaţia Astronomică Maghiară, şi în 1947 deschide la Budapesta, pe Muntele Gellért Observatorul Astronomic Uránia. A condus acest centru de informare astronomică până la pensionare. În cea de-a doua parte a anilor 1960 am citit cu regularitate revistele Turista şi Föld és Ég, deoarece m-a interesat turismul şi făceam multe excursii. După ce am terminat facultatea, am primit un post de profesor în oraşul Sarkad, situat pe malul drept al Crişului Negru, la liceul teoretic şi profesional de acolo. În primii mei ani de dascăl câţiva elevi au pomenit de astronomie şi de construi-

rea de telescoape. A urmat o decizie, după care am şi acţionat. După ce am procurat piesele necesare în cele mai complicate moduri şi primind ajutor însemnat de la nenea Gyurka, am realizat un telescop newtonian pe montură în furcă. Nu ne-a mai rămas, decât să urcăm într-o zi senină pe acoperişul liceului, şi să căutăm cu el oraşul natal al lui nenea Gyurka, Salonta, aflat la 22 de km. Până nu am început construcţia telescopului, nu ştiam că Salonta nu-l are ca fiu renumit numai pe Arany János, ci şi pe Kulin György. Am aflat acest lucru de la nenea Gyurka. I s-a înmuiat vocea, când ne-a împărtăşit, de ce îi stă aproape de suflet telescopul de la Sarkad. Ne-a povestit şi ne-a scris de mai multe ori despre Salonta. Acum ştim deja şi versurile pe care le-a scris în copilărie: „Salonta este un oraş renumit. Acolo eu şi Arany pe lume am venit.”

Pe atunci nu ştiam că pe lângă observarea corpurilor ce-şi urmează orbitele ovale pe terenul ceresc, nenea Gyurka are şi o pasiune mai veche, fugărirea unui balon din piele pe un teren rectangular, pământesc: fotbalul.

Ca licean, a jucat ca extremă stânga şi mijlocaş la Clubul Sportiv Salonta. Prin voia sorţii fotbalul i-a oferit şansa de a-şi satisface serviciul militar în oraşul natal. Acesta a fost premiul oferit celor din Salonta când au câştigat campionatul de fotbal al armatei. Trecuse de şaptezeci de ani, când în 1975, participând la un curs de astronomie organizat la Békéscsaba, a intrat pe teren; a jucat în echipa celor fără tricou. În 1989 Cercul Prietenilor Astronomiei se transformă, primind denumirea de Asociaţia Astronomică Maghiară.

Kulin György a fost prezent, în semn de respect, a primit carnetul de membru cu numărul 1. Dar nu i-au mai rămas multe zile. În 22 aprile 1989 la Budapesta şi-a luat zborul spre ceruri, unde asteroidul 3019 Kulin şi cometa W.-B.Kulin 1942a aleargă fără tihnă pe orbitele lor.

...mai mult de c ât o revis t a˘

Comori etnografice în Partium

Scris de: Cristian Horgoș

Renumitul etnolog clujean Mircea Câmpianu, în lucrarea sa de doctorat “Pe urmele lui Béla Bartók în Bihor după 100 de ani” (scrisă în anul 2008) observă că “una dintre zonele folclorice româneşti a cărei importanţă în păstrarea unei tradiţii muzicale de neasemuită valoare a fost descoperită în urmă cu aproape o sută de ani de către Béla Bartók”.

Bogăţia folclorică se observă încă la cântăreţii populari care animează nunţile tradiţionale rurale cu descântece şi strigături de nuntă. Şi la astfel de ocazii se remarcă vioara cu goarnă (hidede-higheghe cu tolcer). Meşteri şi interpreţi la vioara cu goarnă se mai întâlnesc la evenimente tradiţionale precum Târgul de la Feketău, Târgul de la Vama Sării şi chiar la Târgul de Fete de pe Muntele Găina.

Dintre ansamblurile care încearcă să ducă tradiţia mai departe se remarcă Ansamblul profesionist “Crişana”, Ansamblul Auşana, Ansamblul “Florile Bihorului” de pe lângă Palatului Copiilor din Oradea dar şi Orchestra “Rapsodia Română” a Şcolii de Artă “Francisc Hubic” din Oradea.

Notăm că începând de anul acesta, la Oradea s-a cuplat Târgul Meşterilor Populari cu o nouă ediţie a Festivalului Internaţional de Folclor, organizat de Teatrul Regina Maria - Ansamblul Artistic Profesionist Crişana, în colaborare cu Complexul „Muzeul Ţării Crişurilor”, Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Bihor şi Asociaţia Hora - Oradea.

Etnografie “live” şi în colecţii muzeale Bogăţia etnografică şi folclorică a Văii Crişurilor poate fi observată pe viu în unele sate din zona Apusenilor cât şi în colecţiile muzeale.

Astfel, Muzeul Ţării Crişurilor din Oradea are o secţie etnografică bine reprezentată, iar informaţii se găsesc şi pe

site-ul www.muzeultariicrisurilor.ro, care are şi traducere în limba maghiară.

De asemenea, şi Muzeul Municial de Istorie şi Etnografie din Beiuş deţine exponate de valoare.

Iar de-a lungul unor posibile trasee turistice se mai găsesc şi colecţii particulare, de pildă Casa Muzeu “Maria Goina” din Budureasa, Muzeul “Fluturi” din Chişcău (în apropierea Peşterii Urşilor), Muzeul Etnografic al Şcolii din Peştiş, Muzeul şi atelierul artizanal din Pătrăhăiţeşti (comuna Arieşeni) sau cătunul turistic “Casa Tradiţională” din zona Runcuri a comunei Roşia (nu foarte departe de tiroliana şi Peştera cu Cristale din mina Farcu, sau de moara pe apă de la intrarea în comuna Roşia). În zonele de origine, dar şi la tradiţionalele Târguri de la Feketău (spre Izvorul Crişului Repede), de la Vama Sării (Vadu Crişului) şi la Târgul Meşterilor Populari din Ora-

Va˘ ile Cris, urilor – Cultur ă

Negustor de potcoave, clopoţei şi talăngi

rog şi Călăţea (judeţul Bihor); la acestea se adaugă mesele cu ladă şi cele simple, podişoarele, blidarele şi lingurarele, obiecte cu utilitate bine definită, dar şi cu un important rol decorativ în cadrul interiorului tradiţional din Ţara Crişurilor.

Colecţia de lemn mai cuprinde gama largă a uneltelor din gospodărie (de la cele legate de industria casnică textilă - meliţe, depănătoare, perii de fuioare, furci de tors, războaie de ţesut etc. -, la cele utilizate în prepararea, conservarea hranei şi servitul mesei - trocuri, site, linguri şi căuce, farfurii, vase pentru produsele lactate, sărăriţe etc.), cele mai multe dintre ele cu valenţe artistice incontestabile.

O parte din arta tradiţională s-a păstrat, astfel că o întreagă gamă de produse artizanale se pot găsi la Târgurile Meşterilor Populari din Oradea.

dea, se pot admira ceramica albă de Foto: Cristian Horgoș, Vadu Crişului (descrisă într-o carte Tószögi György lansată recent de Tereza Mozes), ceramica roşie de Leheceni, vioara cu goarnă (hidede cu tolcer / tölcsér), toate fiind specifice Văii Crişurilor.

Adevărate muzee de etnografie şi iconografie sunt şi cele peste 60 de biserici de lemn declarate monument istoric şi care se păstrează în localităţi bihorene. Încondeierile de oua prilejuiesc un minifestival cu cântece la Sărbătoarea Paştelui în satul Drăgoteni.

Spre exemplificare, în final notăm câteva descrieri de pe site-ul celui mai important Muzeu din nord-vestul României: Secţia de Etnografie a Muzeului Ţării Crişurilor deţine un patrimoniu de 16.414 de obiecte provenite, în principal, din cinci zone etnografice din vestul României: CrasnaBarcău, Crişul Repede, Beiuş, Tinca-Salonta, Crişul Alb, organizate în şase colecţii: lemn şi metal, ceramică, port popular, textile, icoane şi obiecte cultice, ouă încondeiate. Un element nelipsit al târgurilor: mâncărurile pregătite în aer liber Zonele etnografice şi colecţiile se regăsesc în sectoare de sine stătătoare atât în colecţia de bază, cît şi în depozitele secţiei. În cadrul colecţiei de lemn şi metal, mobilierul ţărănesc se remarcă prin valoarea sa ştiinţifică şi prin calităţile artistice, mai cu seamă scaunele cu spătar antropomorf din zona Beiuşului, laviţele cu spătar decorat prin traforare, crestare şi incizare, de tipul celor ce se confecţionau la Sitani de Pomezău, lăzile de zestre provenite din centre cu îndelungată tradiţie, unele care au deservit cu produsele lor zone largi, cazul celui de la Budureasa, unde se confecţionează şi astăzi lădiţe cu caracter decorativ sau hambare din scânduri de fag, îmbinate după tehnici ancestrale, altele cu produse de înaltă ţinută artistică, precum cele de la Preutea- Costumul popular, dansul popular şi muzica populară reprezintă şi astăzi o tradisa (jud. Sălaj), Nadăş (jud. Arad), Vîrcio- ţie vie importantă în Partium

...mai mult de c ât o revis t a˘

Târgul de la Vama Sa˘rii

Scris de: Cristian Horgoș

Plutas, i s, i ceteras, i la Târgul de la Vama Sa˘rii

Târgul de la Vama Sării din Vadu Crişului a ajuns anul acesta la ediţia a 45-a, fiind printre cele mai longevive manifestări etno-folclorice din Bihor. Ca vechime, Târgul de la Vama Sării este întradevăr întrecut de Târgul de Fete de pe Muntele Găina, care datează de sute de ani. Numele festivalului de la Vadu Crişului provine însă din secolele XIII-XV, când în defileu se vămuia sarea adusă din ocnele Transilvaniei spre Câmpia Panonică. Denumirea serbării este atestată de documente din evul mediu potrivit cărora la Vadu Crişului, pe Crişul Repede, activa fără întrerupere un punct vamal între Transilvania şi Paşalâcul otoman de la Oradea.

Vameşii reţineau o parte din sarea adusă de cărăuşi în căruţe sau de plutaşi, pe Criş.

Ca în defileul Dunării Mărturie a străvechii activităţii este turnuleţul din piatră păstrat la intrarea în defileu. Turnul a fost ridicat la opt metri înălţime, pe o stâncă, având şi trei ferestre de observare dar şi

Sarea este adusă şi astăzi în coşuri, ca în trecut

de tragere cu arme de foc. Turnul şi grota de lângă el au fost botezate „Casa Zmăului” şi seamănă ca funcţionalitate cu Peştera Veterani aflată în defileul Dunării, la Cazanele Mari, şi care era şi ea folosită, în Evul Mediu, ca punct de control vamal austriac.

La baza turnului de la „Casa Zmăului” se mai găsesc rămăşiţele fiarelor de care se legau plutele cu frânghii în timpul vămuirii. În timp, gura Defileului Crişului Repede a atras şi alţi neguţători care vindeau alimente, obiecte meşteşugăreşti ori gospodăreşti, din ceramică, fier sau lemn. Astfel, cu încetul s-a înfiripat târgul de la Vama Sării.

După tradiţie, Târgul din Defileul Crişului are loc în primul sfârşit de săptămână din luna iunie, adică anul acesta pe 1 şi 2 iunie. Organizatori fideli sunt Primăria, Consiliul Local şi Căminul Cultural din Vadu Crişului organizează, alături de Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale (CJCPCT) Bihor.

Va˘ ile Cris, urilor – Atr ac ţii turistice

Promovare turistică prin Hu-Ro În preambul s-a pregătit inaugurarea Incubatorului de afaceri pentru dezvoltarea turistică transfrontalieră Ungaria - România. Apoi, ca de obicei, deschiderea oficială se marchează cu sosirea plutei cu sare, condusă pe apele Crişului Repede de la turnul de la Vama Sării până în zona terenului de fotbal. Apoi, după concertul formaţiei Mitică Negrean, tinerii au parte de mult-aşteptata discotecă în aer liber. Tot pe terenul de fotbal, a doua zi începe cu un concurs de gătit bograci.

La amiază defilează formaţiile artistice de pe Valea Crişului, invitate la manifestări, de la Căminul Cultural până la terenul de fotbal, unde se întrec în cadrul concursului-festival „Targul de la Vama Sării” sub jurizarea CJCPCT Bihor. Parada portului popular, afişat cu mândrie de fete frumoase şi tineri semeţi, dă un plus de distincţie şi savoare ceremonialului.

Cazare şi oferte de agrement Turiştii se pot caza în Vadu Crişului la cabana „Roua Munţilor” sau la pensiunea „Corimen” dar şi în Şuncuiuş la hotelul „Contele Dracula”, la Pensiunea Albastră ori la Cabana Direcţiei de Tineret Bihor.

Festivalul e şi o bună ocazie de a lua contact cu posibilităţile de agrement din zonă: rafting, speologie, escaladă sau drumeţii montane.

La Târgul de la Vama Sării din Vadu Crişului au fost organizate jocuri acvatice pentru copii

Sarea era adusă cu pluta pe Crişul Repede

Artişti români şi unguri A doua seară de concert are parte de interpreţii români Tinu Veresejan, Roxana Nemeş, Lassaria & Caytlin şi Ellie White iar din Ungaria a fost chemat Laszlo Attila - câştigătorul consursului Csillag Szuletik (anii trecuţi au venit din Ungaria formaţia „Rezeda”, interpreţii Karkagi Nagy Zoltan & Andy precum şi LL Junior). Seara a doua de discotecă în aer liber începe doar după tradiţionalul foc de artificii.

Anual, Târgul de la Vama Sării atrage mii de participanţi, inclusiv delegaţii oficiale din comunele înfrăţite din Ungaria: Körösszegapati, Székkutas şi Fesőpakony dar şi din Hajduszoboszlo, oraş cu care Vadu Crişului a derulat proiectul pentru incubatorul de afaceri transfrontalier.

Târgul de la Vama Sării din Vadu Crişului a atras mulţi curioşi în 2013

În această idee amintim că din anul 1955, peştera Vadu Crişului şi cascada cu întreg defileul au fost declarate rezervaţie naturală, fiind supravegheate de custodele CAPPD (Centrul pentru Arii Protejate şi Dezvoltare Durabilă) Bihor şi de Muzel Ţării Crişurilor. În carstul din zona Vadu Crişuluise mai află Peştera Mătulina, Peştera Cărbunarilor, Peştera Umedă, Peştera Mică, Peştera Mare, Peştera Devenţului şi Peştera Caprelor. În unele peşteri din zonă arheologii au găsit vestigii străvechi, chiar şi din epoca bronzului.

Foto: Cristian HorgoŞ

Localitatea Vadu Crişului a fost atestată documentar la 1332 iar în 1405 a fost declarată, de către regele Sigismund de Luxemburg, primul oraş crăiesc liber din Transilvania, încă înaintea Oradiei. Unii localnici povestesc legende sau chiar caută încă urmele unor comori provenind fie de pe vremea dacilor, fie din zestrea unei mirese care, de teama tâlharilor, s-a aruncat de pe o stâncă din defileu, fie din prada adunată de un localnic împuşcat de austrieci fiindcă jefuia din mers trenurile ungând şinele cu slănină în zonele cu pantă.

În ziua târgului se fac uneori şi fotografii de nuntă

...mai mult de c ât o revis t a˘

G a l e r ie f o t o Se prezintă:

BÉla Motkó

Note la povestea mea despre fotografiere… Îmi aduc aminte şi azi că degeaba eram în mijloc de aprilie, în acea noapte aerul s-a răcit de-a binelea, mercurul coborâse la zero grade, totuşi, pe platforma maşinii parcate pe drumul de hotar, sub mormanul de sace de dormit şi pături, atmosfera nu a fost chiar atât de neprietenoasă. Din cauza emoţiilor date de ziua ce urma, am adormit cu greu, aşa că atunci, când deşteptătorul a început (în sfârşit) să sune discret, nu am prea putut sămi dau seama, cât am reuşit să dorm, şi cât timp s-a scurs

împachetat, am pregătit echipamentul foto, am aranjat

fără. Dar asta nu mai conta atunci, căci cafeaua fierbinte,

culcuşul şi m-am băgat iarăşi sub pătură, nu mai era ni-

aerul iute şi tensiunea aşteptării aventurilor mi-au alun-

cio grabă. Am început să mă gândesc, de ce sunt aici, cu

gat rapid somnul de pe pleoape. Era încă noapte de-a

ce scop am venit, dar n-am ajuns departe, pentru că am

binelea, dar se cuvenea să pornim devreme la coliba de

adormit din nou. Dar acesta a fost un altfel de somn:

pândă, căci acolo trebuie să soseşti în întuneric.

plutire la limită, zona cenuşie a conştiinţei, în care omul

Şesul şi planeitatea sa! Mergând agale pe drumul

este ba ici, ba dincolo, sau chiar în două locuri de-oda-

de hotar, mă uitam vrăjit la stelele scânteietoare, ascul-

tă. Ciocârliile ce se lansau în aer, presura sură cu cân-

tam sunetele misterioase ale nopţii, şi am tresărit când

tecul metalic, discordant, stând pe acoperişul colibei,

printre porumbari, aproape lângă mine, s-a mişcat o

sunetele câmpului pe cale de-a se trezi s-au amestecat

căprioară. Cum drumul a pierit şi a trebuit să trec de

inseparabil cu lumea viselor. În această viziune dintr-

cealaltă parte a fânaţei, trebuia să fiu atent şi pe unde

odată s-a auzit un sunet neobişnuit, dar cunoscut pen-

calc. N-a trecut mult, şi am căzut în nas, şi am mai reuşit

tru mine: ca nişte bătăi repetate, ca un sunet adânc, ciu-

de câteva ori să „îngenunchez” în faţa autorităţii supre-

dat de tobă… În momentul acela am ştiut că am sosit cu

me necunoscute a câmpiei. Indubitabil, şi moviliţele

noroc şi la locul potrivit: în faţa colibei stătea pasărea

de iarbă de pe terenul mlăştinos şi-au avut partea în

uriaşă a pustei, un mascul de dropie, în toată pompa sa,

aceste evenimente însoţite de mârâiala mea presărată

oferindu-mi cântecul din perioada de cuibărire…

cu înjurături. Mai mult simţeam, decât ştiam, încotro

Cuvintele mai jos ale grofului Zsigmond Széchenyi

trebuie s-o iau spre locul de pândă, dar până la urmă

mi-au fost împărtăşite de un bun prieten: „S-aduni cu

am ajuns nevătămat la coliba mică din trestie. Am fost

grijă razele răsăritului, să ai ce-ţi aminti la bătrâneţe.”

extrem de fericit că în sfârşit pot scăpa de sacul greu,

De-ar trebui să formulez într-o singură frază motivul

plin de lucruri din sticlă şi metal, de trepiedul care în

pentru care fotografiez natura, aş alege acest citat.

mers s-a tot legănat şi de restul catrafuselor. Era încă întuneric, dar la răsărit tocmai s-a crăpat de ziuă. Am

bela.motko@gmail.com

Va˘ ile Cris, urilor – Artă

Galer ie f oto B 茅la Motk贸

Va˘ ile Cris, urilor – Artă

Galer ie f oto B 茅la Motk贸

Va˘ ile Cris, urilor – Artă

...mai mult de c ât o revis t a˘ Scris de: Bonyhádiné Pásztor Enikő

Produse locale în „Sacoşă” În dimineaţa operaţiunii „Sacoşa” de la sfârşitul lui septembrie am pornit spre Kecskemét pentru a cunoaşte funcţionarea unei comunităţi de cumpărători care a debutat ca iniţiativă non-guvernamentală. Ne puneam multe întrebări deoarece pentru noi, cei în Valea Crişurilor, popularizarea cunoaşterii şi consumului produselor locale în rândul populaţiei este foarte importantă.

Prin autoorganizarea producătorilor şi a consumatorilor, cu sprijin non-guvernamental, s-au înfiinţat asemenea comunităţi în mai multe puncte din ţară şi chiar dincolo de graniţă, dar exemplul care ne-a atras atenţia este cel din Kecskemét, apropiat de zona noastră. În calitate de colaboratori ai Asociaţiei Parcul Natural din Văile Crişurilor şi ai Asocierii de Dezvoltare Teritorială a Administraţiilor Locale din regiunea Közép-Békés, împreună cu voluntari din Békéscsaba, i-am căutat pe iniţiatorii şi fondatorii Comunităţii de cumpărători Szatyor („Sacoşă”) din Kecskemét. Scopul nostru a fost să învăţăm din experienţele şi rezultatele acestui exemplu inedit care funcţionează bine, uneşte producătorii locali şi formează consumatori conştienţi. (septembrie 2012)

cunoscut secretele profesionale şi comunitatea cumpărătorilor şi producătorilor de acolo. Aşa a început totul.

Am discutat cu Bérces Dóra, Oláh Edit şi Rátkai Edit, membrele Comunităţii de cumpărători Szatyor din Kecskemét. Le-am rugat să ne prezinte comunitatea şi experienţele lor de până acum.

– De unde v-a venit ideea să organizaţi şi în Kecskemét o comunitate de cumpărători?

– În anul 2011 am avut ocazia să găzduim în oraşul nostru numeroşi invitaţi deosebiţi care să ne prezinte forme alternative de cumpărare. Aşa am cunoscut-o pe Kármán Erika, fondatoarea Comunităţii de cumpărători Szatyor din Budapesta, care ne-a povestit la clubul Zöld Ernyő despre iniţiativa lor. Atunci ne-am gândit să preluăm şi noi ideea grupului din Budapesta, aşa că am decis să înfiinţăm în Kecskemét Comunitatea de cumpărători Szatyor şi am format echipa de organizatori. Într-o zi de joi am mers la Budapesta ca să participăm la o adevărată operaţiune „Sacoşa”, am preluat experienţele, am

– Ce aţi urmărit prin această iniţiativă?

– Am vrut să propunem o formă alternativă de cumpărare prin care cumpărătorul achiziţionează marfă proaspătă de calitate, produse locale pe cât posibil organice şi reţete locale, la preţuri accesibile. Scopul nostru principal a fost consolidarea relaţiei dintre producătorii locali şi cumpărători şi popularizarea produselor locale, o modalitate prin care scade costul de transport al produselor alimentare şi creşte respectul faţă de producători.

– Care sunt condiţiile bunei funcţionări a comunităţii de cumpărători?

– În primul rând o echipă de voluntari entuziaşti care să preia în fiecare joi produsele venite de la producători şi să umple sacoşele în funcţie de comenzile primite. Un program funcţional cu o listă variată de produse locale, cu un portal internet unde cumpărătorul îşi poate face lista de cumpărături.

Un loc prietenos pentru derularea acţiunii şi o comunitate de cumpărători conştienţi pentru care este important să aleagă produse locale.

– Ce experienţe aţi dobândit pe parcursul celor doi ani de activitate?

– Este foarte important să implicăm în comunitatea de cumpărători grupuri cât mai diverse de producători pentru ca oferta să fie variată: produse lactate, produse de panificaţie, legume, fructe, miere, salam, slănină, compoturi, siropuri şi gemuri.

Va˘ ile Cris, urilor – Stil de viaţă responsabil Este important să fixăm o zi, ziua de cumpărături, care trebuie foarte bine organizată: producătorii să fie anunţaţi pe baza listelor de cumpărături şi marfa să ajungă întotdeauna la timp şi în cantitatea cerută de la producători. Este important ca locul unde se fac cumpărăturile să aibă o atmosferă plăcută, să organizăm periodic degustări, prezentări sau schimburi de reţete.

– Din ce punct de vedere este unică această formă în lumea de azi, centrată pe bani?

– Nu există adaos comercial, nici comerţ, nici plată către voluntari, comunitatea de cumpărători funcţionează datorită forţei şi viziunii comune a comunităţii.

– A fost dificil să găsiţi cumpărători?

– Majoritatea cumpărătorilor şi organizatorilor sunt membrii MÁK (Mozgalom az Átalakuló Kecskemétért – Mişcarea pentru Transformarea oraşului Kecskemét), dar comunitatea evoluează neîncetat, în prezent avem aproape 100 de cumpărători. Acesta este un grup cu autoorganizare, vestea „Sacoşei” se răspândeşte în oraş din gură în gură. Cine este interesat de această viziune conştientă ne găseşte şi rămâne printre noi. Sunt unii care dispar periodic, dar revin întotdeauna, sunt alţii care pleacă şi nu se mai întorc niciodată.

resaţi – în afară de produse – şi de producător, pentru care valorile locale sunt importante.

O recomandăm celor pentru care portalul internet este un ajutor în efectuarea comenzii şi care sunt bucuroşi că, în lipsă de timp, alţii le umple sacoşele de cumpărături. O recomandăm, de asemenea, celor care, în timpul lor liber, ar fi dispuşi să se alăture acestei iniţiative comunitare. (www.kecskemetiszatyor.hu) Foto: Baka Andrea

– De ce este convenabilă această formă de cumpărare pentru producătorii locali?

– Listele de cumpărături primite le permit producătorilor să-şi planifice mai bine vânzările, în ziua de „Sacoşă” ei aduc exact cantitatea de produse cerută. Agricultorii care nu au timp să-şi vândă produsele pe piaţă ajung şi ei cu produsele lor la cumpărător. De asemenea, portalul internet asigură posibilitatea prezentării atât a produselor, cât şi a producătorilor.

– Cui aţi recomanda comunitatea de cumpărători?

– Mamelor, taţilor, bunicilor conştienţi care doresc într-adevăr să ofere familiei produse locale, care sunt inte-

Comunitatea de cumpărători „Kosár” din Békéscsaba

Scris de: Vidovenyecz Tímea

... pentru că e important ce avem în coş

Informaţiile despre iniţiativa care va demara în curând le aflăm de la Vidovenyecz Tímea, membră a fundaţiei Fenntartható Térségért Alapítvány şi unul din iniţiatorii grupării.

Comunitatea Kosár („Coşul”) este o iniţiativă locală pe care am înfiinţat-o pentru ca în coşurile noastre că ajungă produse proaspete, fără chimicale, provenite de la producători bio locali care practică agricultura ecologică. Comunitatea „Kosár” din Békéscsaba va deveni în curând o sursă de aprovizionare

cu produse alimentare organice, cu produse de curăţat, săpunuri şi produse cosmetice din materii prime naturale, cu produse artizanale locale. Sperăm că această formă de cumpărare care stimulează conştientizarea problemelor de mediu va convinge din ce în ce mai multe persoane pentru asigurarea sustenabilităţii iniţiativei.

Un alt avantaj al comunităţii „Kosár” este că, datorită relaţiilor directe bazate pe încredere, putem achiziţiona produse de calitate de la vânzători de încredere.

Nu în ultimul rând această formă alternativă de cumpărare este eficientă şi din punct de vedere ecologic, deoarece presupune un număr redus de transporturi şi economie de timp, dat fiind că printr-un singur click lista noastră de cumpărături ajunge ca şi comandă la comunitatea de cumpărători. (www.feta.info.hu) Foto: Vidovenyecz Tímea

...mai mult de c ât o revis t a˘

Local

Scris de: red. CrisPer

– pe loc, în Békés

În zilele noastre, când oamenii se străduiesc din ce în ce mai mult să trăiască cât mai sănătos, natural, să devină cumpărători conştienţi, se constată un interes sporit al acestora faţă de produsele locale, faţă de specificul proceselor de producţie locală. Nici nu-i de mirare, fiindcă aceste produse sunt ale unor oameni harnici şi conştiincioşi, pentru care este importantă calitatea, în care sunt înglobate valorile tradiţionale ale meleagurilor natale.

Oraşul Békés se mândreşte cu numeroşi producători locali, cu o serie de produse locale. Sunt vestite, pe bună dreptate, coşurile, pălinca, mierea, magiunul de prune, pastele, produsele din carne şi alte produse artizanale.

Dintre acestea, merită amintite produsele apicultorului Varga János, mierea de salcâm, rapiţă, polifloră sau cu seminţe, printre cele din urmă găsim miere cu seminţe de floarea soarelui, alune şi nuci. Datorită hărniciei celor 60 de familii de albine, pe lângă miere, localnicii şi turiştii interesaţi de astfel de produse pot cumpăra de aici polen, lăptişor de matcă şi propolis.

Coşurile şi mobilierul din răchită sunt cele mai reprezentative produse artizanale tradiţionale din Békés. Meşterul popular Kocsor Imréné, confecţioner de produse din răchită, prin meseria sa grea, dar frumoasă, conservă tradiţia împletiturii din răchită, confecţionând o mare diversitate de produse din răchită.

Coşurile şi mobila din împletituri ale firmei Lazarus Kft. păstrează şi ele tradiţia împletirii din răchită, pe lângă aces-

Va˘ ile Cris, urilor – Portre t de lo c alitate tea, firma mai produce plapume, perne, pături lavabile, pe care le comercializează persoanelor fizice şi comercianţilor în magazine proprii.

Datorită întinderii şi calităţii terenurilor agricole din Békés, numărul micilor producători agricoli este foarte mare, aceştia îşi valorifică pe pieţele locale legumele şi fructele din producţia proprie. Odată cu răspândirea modului sănătos de viaţă, producerea şi comercializarea produselor bio capătă un rol din ce în ce mai mare. Comunitatea producătorilor bio s-a organizat încă din anul 1992, în 2004 fondând Asociaţia de Interes Public Biocultura Békés şi Împrejurimile. Producătorii bio participă în mod regulat la evenimente de specialitate şi organizează ei înşişi evenimente, conferinţe, expuneri pe această temă, întărindu-şi astfel organizaţia.

Asociaţia are o grădină, unde se cultivă cartofi, fasole verde, fasole uscată şi porumb de masă (cu boabe albe), toate bio.

Berta György Béla, alăturându-se Asociaţiei, cultivă produse bio de 20 de ani, produse care sunt certificate de Biokontrol Hungária Kht. Producătorul se îngrijeşte de conservarea produselor bio, astfel comercializează fructe, plante medicinale şi plante aromate uscate, cum ar fi: prune, coarne, pere, cireşe, vişine, flori de tei, de soc, coada calului.

Cei interesaţi pot găsi în oraş produse din carne, graţie crescătorului de porcine Varga István, bucătar şi măcelar, care procesează carnea provenită din ferma proprie de animale şi asigură permanent produse de calitate.

Moto-ul său: „Cel care vede în procesarea cărnii de porc

meseria, nu banii, este adevăratul specialist.” Produsele sale – caltaboş, tobă, slănină fiartă – sunt cunoscute în toată ţara, le putem întâlni în Balatonfüred, Salgótarján, Kőszeg, Eger, Szolnok şi Budapesta. Produsele Csavigakolbasz sunt procesate doar cu metode tradiţionale, fără a folosi aditivi. Este membrul Clubului Cârnaţilor din Békéscsaba şi membru al juriului „Festivalului cârnaţului”.

Familia Kun s-a specializat în producţia de caş, moto-ul lor fiind: „totul de casă şi de-acasă!” În acest context, caşul este pregătit din lapte proaspăt de casă, fără conservanţi şi arome.

Unul din produsele gastronomiei din Békés, pe care nu trebuie să-l ratăm, este pălinca de prune, fiartă din prune autohtone. La Centrul Pălincii de Prune din Békés, care şi-a găsit loc într-o clădire declarată monument de artă, nu doar se fierbe vestita pălincă, aici găsim şi o sală de degustare, o sală de expoziţie şi un seif al pălincii.

Bineînţeles, şirul produselor locale din Békés este lung şi variat, merită să le cunoaştem şi pe celelalte, în afară de cele descrise aici. Cea mai bună metodă de cunoaştere a acestora este o excursie la faţa locului, căutarea lor la piaţa din Békés.

Foto: red. CrisPer

...mai mult de c ât o revis t a˘

Cas¸, urda˘ s¸i unt din Körösladány

Scris de: Bonyhádiné Pásztor Enikő

De la manufactura Kiss Házi Sajtmanufaktúra Acum câţiva ani nici nu bănuiam că, pe lângă răspândirea şi consumul produselor lactate industriale, vor căpăta un rol din ce în ce mai important produsele artizanale, mai sănătoase, preparate din lapte integral. Încep să se redeschidă lactobarurile, creşte consumul unor sortimente speciale de brânzeturi de casă, se fac tot mai multe prezentări de ferme şi de gospodării. Toate acestea sunt elemente importante în procesul de păstrare a valorilor care permite supravieţuirea reţetelor şi tradiţiilor vechi, consolidarea gospodăriilor locale şi sprijină aspiraţiile de autonomie ale regiunii.

Am discutat despre produsele lactate artizanale, despre brânzeturile din Ladány şi despre viaţa de zi cu zi a unei ferme familiale cu Kiss Ferenc, inginer tehnolog alimentar.

Brânzeturile se scurg în coşuri din nuiele

– Cum ţi-a venit ideea să faci produse lactate?

– Familia mea a avut dintotdeauna vite, vaca era foarte importantă pe lângă casă aşa că, pe lângă profesia mea de bază de horticultor, am înfiinţat manufactura Kiss Házi Sajtmanufaktúra (Mică Manufactură de Brânzeturi de Casă), unde lucrez împreună cu familia mea de aproape 20 de ani. Păşunile cu iarbă deasă de pe malul inundabil al Crişului Repede şi fânul de calitate contribuie substanţial la obţinerea unui lapte deosebit, care defineşte şi caracterul de bază al brânzeturilor.

– Cum ai dobândit experienţa necesară, de la cine ai învăţat reţetele?

– Am citit tot ce am găsit despre brânzeturi, am încercat tot, apoi am participat cu produsele noastre şi la concursuri.

Premiile pe care le-am obţinut aici, precum şi interesul manifestat de cumpărători la festivaluri mi-au întărit convingerea că merită să mă ocup de asta. Curând după aceea m-am înscris la specialitatea Prelucrarea Cărnii şi a Laptelui a Facultăţii de Horticultură şi Industrie Alimentară. În timpul studiilor impactul cel mai mare l-au avut asupra mea stagiile din Italia şi Franţa. Am vizitat gospodării private şi ferme familiale, am cunoscut reţete locale şi produse lactate artizanale unicat.

Mi-am dat seama că trebuie să urmez şi eu acest drum.

– Ştiu despre tine că eşti permanent preocupat să transmiţi şi altora cunoştinţele pe care le-ai dobândit. Ai intrat şi în sistemul de educaţie?

– Am lucrat o perioadă la Şcoala profesională Bethlen din Gyomaendrőd, unde am avut ca sarcină punerea în funcţiune

Producătorul de brânzeturi Kiss Ferenc în Békéscsaba, în pădurea Széchenyi

Va˘ ile Cris, urilor – Stil de viaţă responsabil a unei fabrici de brânzeturi lângă ferma locală de capre şi dezvoltarea unei game de produse pe bază de lapte de capră. Dar nu acesta era drumul meu, am revenit la gospodăria noastră şi acum le povestesc despre meseria mea celor interesaţi cu ocazia festivalurilor din regiune.

– A existat înainte o tradiţie de preparare a brânzeturilor în Körösladány?

– Câţiva ciobani bătrâni cunoşteau încă reţeta brânzei de oaie specific maghiare care se numeşte „gomolya” şi despre care se vorbeşte astfel într-o rimă veche: „Să mulgi animalul sănătos cu mâinile curate, nu fi leneş, prelucrează-l imediat.

Adaugă la lapte atâta cheag, ca într-o jumătate de oră să se întărească.

Amestecă timp de o jumătate de oră, apoi pune preparatul în cârpă, lasă-l să se scurgă într-un loc călduros o oră.

Sărează-l, ca slănina, şi lasă-l să se odihnească în loc cald.”

– Care sunt produsele lactate artizanale pe care le recomanzi cumpărătorilor?

– În primul rând le recomand urda - aproape uitată - care este uşor digerabilă datorită conţinutului scăzut de grăsime. Recomand, de asemenea, consumul de unt de casă, care conţine o gamă largă de acizi graşi esenţiali. Mulţi nu ştiu că laptele bătut, mâncarea noastră specifică locală, se datorează unor microbi care nu se găsesc peste tot în lume. Dacă lăsăm laptele crud în Caucaz, obţinem kefir caucazian, dacă îl lăsăm în Bulgaria, se transformă în iaurt. Merită să ne gândim care dintre ele este mai sănătos. Dintre brânzeturi aş aminti brânzeturile proaspete cu consistenţă cremoasă, produsele semi-tari, naturale şi afumate, brânza „gomolya”, respectiv variatele sortimente de brânzeturi tari şi fragile.

– De ce sunt artizanale aceste produse lactate, prin ce se deosebesc de produsele industriale?

– Producătorul de brânzeturi artizanale aplică tehnologii tradiţionale, cum ar fi uscarea, sărarea, afumarea şi acidularea, respectiv nu pasteurizează. Produsul artizanal este unic, gustul lui e influenţat de mulţi alţi factori în afară de reţetă.

Este hotărâtor aşa-numitul terroir, adică locul unde se prepară laptele şi produsul lactat, calitatea păşunilor, microclima şi microflora regiunii, respectiv tehnologiile proprii aplicate de meşterul care produce brânzeturile. Toate aceste caracteristici locale se pierd prin pasteurizare, iar maturarea industrială determină uniformizarea brânzeturilor.

– După părerea ta cât de bine cunosc oamenii valoarea brânzeturilor şi a produselor lactate?

– Nu foarte bine. Copiii nu mai beau lapte adevărat, consumul lor de produse lactate a devenit unilateral. Cererea pentru produsele lactate artizanale ar putea creşte dacă oamenii ar fi informaţi despre gospodării şi procedeele de producţie. În Franţa, Italia şi Austria acest lucru funcţionează deja foarte bine în rândul fermierilor, aceştia fiind interesaţi de informarea şi educarea tinerei generaţii ca viitori cumpărători.

– Ce fel de relaţii există între producătorii de brânzeturi din Ungaria?

– Relaţiile sunt foarte bune în ultimii ani. În 2008 s-a înfiinţat Breasla Producătorilor Maghiari de Brânzeturi (Magyar Sajtkészítők Céhe) prin asocierea a 12 producători. Conform vechilor tradiţii de breaslă am înregistrat şi o marcă, pe criterii profesionale. În 2010 a luat fiinţă Breasla Producătorilor Artizanali Maghiari de Brânzeturi (Magyar Sajtkészítők Kézműves Céhe) ca grupare a unor gospodării mai mici, care pune accent pe rolul artizanatului în producerea de brânzeturi. Este cerere pentru schimbul de informaţii între producători, organizăm şi formări unii pentru alţii.

– Unde putem găsi produsele voastre artizanale?

– Vindem regulat în hala din Békéscsaba şi în piaţa din Jula. Participăm la diverse festivaluri în aproape toată ţara, dintre care aş aminti tradiţionalul Festival Internaţional al Caşului şi al Brânzei din Gyomaendrőd.

Foto: Baka Andrea

Brânză cu piper şi usturoi şi urdă cu nuci şi afine – Există vreo specialitate pe care ai început s-o produci tu în manufactura ta proprie?

– Produsele noastre proprii sunt sortimentul „Ladányi büdöske”, brânza topită cu piper şi usturoi şi urda cu nuci şi afine.

Avem mulţi clienţi fideli care vin regulat să achiziţioneze aceste produse.

– Care sunt condimentele speciale pe care le utilizează un producător de brânzeturi?

– Pe de o parte condimentele tradiţionale ale producerii brânzeturilor, cum ar fi chimenul, sarea, usturoiul, ceapa roşie şi mărarul, respectiv ierburi: cimbrul, rozmarinul şi cimbrişorul.

Vânzare în hala din Békéscsaba

...mai mult de c ât o revis t a˘

Fă cu propria-ţi mână!

Scris de: Bonyhádiné Pásztor Enikő

…brânza dulce de casă Dacă vă hotărâţi ca în loc de lapte preambalat, cumpărat din magazin, să folosiţi lapte de casă mai sănătos, sunteţi pe drumul cel bun. Merită să căutaţi reţetele bunicii şi să începeţi să pregătiţi lapte acru şi brânză de casă, pentru că tăiţeii cu brânză, papanaşii, găluştele cu brânză şi mărar sau foietajele cu brânză vor fi mult mai gustoase dacă le preparaţi din brânză proaspătă de casă. Cumpăraţi din piaţă, direct de la producători sau din dozatoare lapte integral de casă! Gustaţi mai multe, până o găsiţi pe cea care îi place cel mai mult familiei!

Prepararea laptelui acru

Începeţi prepararea brânzei de casă punând laptele să se înăcrească. Nu aveţi de făcut mare lucru, putem spune că totul merge de la sine. Turnaţi laptele proaspăt într-un vas din porţelan sau emailat, şi păstraţi-o la temperatura camerei o zi-două. Datorită bacteriilor lactice, laptele se înăcreşte, se coagulează şi se transformă în lapte acru. Pe meleagurile noastre laptele acru se poate considera mâncare populară tradiţională, în zilele noastre a revenit în vogă. O puteţi consuma la mic dejun sau ca cină.

Smântâna

La sfârşitul procesului de înăcrire laptele acru va fi acoperit de smântână valoroasă. Scoateţi-o cu o lingură şi puneţi-o la frigider. Smântâna de casă integrală este de o calitate ridicată, se poate folosi la gătit, la prăjituri.

Încălzirea laptelui acru

Procesul de preparare a brânzei continuă cu încălzirea laptelui acru: folosiţi baie de apă, şi încălziţi laptele acru la 4050 de grade Celsius. În urma încălzirii laptele acru se va coagula, iar zerul se va separa.

Amestecaţi compoziţia cu o lingură de lemn, cu grijă, pentru a nu zdrobi brânza.

Dacă doriţi o brânză mai moale, nu încălziţi prea mult laptele acru, pentru că dacă este fierbinte, brânza va deveni foarte uscată, consistentă ca un cauciuc.

Scurgerea zerului

În final scurgeţi zerul cu ajutorul unei bucăţi de pânze de bumbac sau tifon.

Fixaţi pânza în jurul gurii unui vas, lăsaţi brânza pregătită să se răcească la temperatura camerei, apoi turnaţi-o în vasul acoperit cu pânză. Încetul cu încetul zerul se va scurge, iar în pânză va rămâne doar brânza proaspătă de casă.

Dintr-un litru de lapte rezultă 200-250 de grame de brânză proaspătă, aceasta trebuie păstrată în frigider.

E bine de ştiut

Încălzirea laptelui acru în baie de apă

Amestecaţi cu grijă cu lingura de lemn

Strecuraţi-o prin pânză de bumbac sau tifon

Se scurge zerul

Nu puteţi prepara o brânză de calitate bună, bogată în vitamine şi enzime, decât din lapte crud. Laptele omogenizat nu este adecvat pentru prepararea brânzei.

Dacă de pe suprafaţa laptelui proaspăt, dulce adunaţi smântâna – deci grăsimea adunată – înainte ca laptele să se înăcrească, veţi obţine frişcă. Aceasta se poate consuma şi proaspăt, dulce, dar dacă aşteptaţi câteva zile, se transormă în smântână acrişoară şi în frigider se poate păstra chiar şi două săptămâni.

Foto: Bonyhádiné Pásztor Enikő

Brânza este gata

Va˘ ile Cris, urilor – Mod de viaţă sănătos Scris de: Boldog Gusztáv

Buca˘ ta˘ ria lui tanti Jutka Rubarba

Pe vremea când îmi făceam studiile, la sfârşitul anilor 1970 începutul anilor 1980, am ajuns în Republica Democrată Germană.

Chiar dacă mi-am petrecut marea parte a practicii de vară pe câmpurile de căpşuni, pe lângă culesul căpşunilor am aflat aici şi câteva lucruri interesante: că numele Wartburg nu este doar o marcă de automobile din Germania de Est, ci şi o cetate de care se leagă numele Sfintei Elisabeta a Casei Árpád şi traducerile Bibliei făcute de Luther, iar cel care intră în cârciumă trebuie să ciocnească în masă pentru a-i saluta pe cei prezenţi.

Dat fiind că arta culinară constituie o parte importantă a atracţiilor culturale ale Turingiei, am reuşit să descopăr aici multe gusturi noi, simţind în acelaşi timp lipsa unor arome cunoscute. Am putut să fac încă pe vremea aceea o distincţie clară între gustul mâncărurilor nemţeşti şi al celor maghiare.

Pentru mine unul din elementele importante ale şocului cultural l-a reprezentat planta - necunoscută de mine până atunci - numită rubarbă, respectiv diversitatea mâncărurilor preparate din ea, numeroasele posibilităţi de a o combina, aroma ei aparte.

Deseori rubarba apărea de mai multe ori în acelaşi meniu, după supa cremă urma Îndepărtăm stratul exterior carne de vită cu sos de rufibros, membranos al tijei cu barbă, apoi ca desert se servea o porţie mare de un cuţit ascuţit îngheţată de rubarbă.

Am mâncat rubarbă sub formă de compot, ca umplutură pentru prăjituri şi ca dulceaţă, am băut răcoritoare cu rubarbă, dar nu am ajuns să apreciez în mod special această plantă. Am mâncat atât de multă rubarbă în trei săptămâni, încât din 1980 până în 2012 nu i-am simţit deloc lip-

Supa cremă poate fi servită cu mure şi sirop de zmeură, dar şi cu orice altceva: în funcţie de fantezia fiecăruia

Rubarba, care este foarte acră, trebuie preparată ca orice supă de fructe

sa, dar atunci situaţia s-a schimbat. Printr-o întâmplare fericită planta a reapărut în viaţa mea şi părerea mea din trecut s-a schimbat radical, am devenit o mare amatoare de rubarbă. De atunci am şi o plantă personală în grădina mea.

Foto: Boldog Gusztáv, reţete: Varga Judit

Nu tăiaţi tijele groase, cărnoase, ci scoateţi-le cu rădăcină din pământ

Supă de rubarbă

Ingrediente pentru 4 persoane: 5-6 tije de rubarbă, 200 ml smântână sau frişcă de gătit sau 2 gălbenuşuri de ou, coaja unei jumătăţi de lămâie, 100 g zahăr (sau orice îndulcitor), câteva boabe de cuişoare, 1 buc. scorţişoară, ½ tijă de vanilie sau ½ pachet de zahăr vanilinat, 1 lingură rasă de făină.

Mod de preparare: Curăţăm tijele de rubarbă (îndepărtăm stratul subţire exterior), le tăiem în bucăţi de 2 cm. Fierbem separat condimentele în 200 ml apă, apoi le strecurăm, între timp punem la fiert 1 litru de apă cu zahărul şi coaja de lămâie.

Când începe să fiarbă adăugăm rubarba tăiată în bucăţi şi zeama de condimente, apoi fierbem la foc mic până când rubarba se înmoaie. După a doua fierbere e nevoie de 4-6 minute, timp în care amestecăm făina cu smântâna până se omogenizează, adăugăm un polonic de supă şi turnăm încet preparatul în supă amestecând continuu. După 2-3 minute de fierbere luăm oala de pe foc, scoatem coaja de lămâie şi o punem la răcit.

Rubarba este foarte acră, dar supa nu trebuie să fie nici prea acră, nici prea dulce, de aceea vom modifica după gust cantitatea de zahăr utilizată.

Dacă utilizăm gălbenuş de ou, după omogenizarea lui cu făina adăugăm 100 ml apă rece, apoi amestecăm bine înainte de a adăuga preparatul la supă.

Cu frunzele sale uriaşe, rubarba poate fi şi plantă ornamentală

Sos de rubarbă

Ingrediente pentru 4 persoane: 8 tije de rubarbă, 200 ml smântână, 1 linguriţă de sare, 100 g zahăr.

Mod de preparare: După curăţare tăiem rubarba în bucăţi de 2 cm şi o punem pe foc în atâta apă fierbinte cât să acopere fundul vasului. O fierbem, apoi o amestecăm cu zahărul şi smântâna până se face cremă. Se serveşte cald.

...mai mult de c ât o revis t a˘ Scris de: Soczó Krisztina, Bonyhádiné Pásztor Enikő

Dr. Oláh Andor, Medicul, care a vindecat cu ajutorul naturii Cercetările legate de terapia cu plante medicinale, modul natural de viaţă, precum şi de metodele populare de vindecare în judeţul Békés, conservarea lor, sunt strâns legate de numele doctorului Oláh Andor, care – datorită soţiei sale – a trăit şi a activat timp de mai bine de două decenii la Békéscsaba, respectiv Doboz. Suntem norocoşi că mai trăiesc în jurul nostru oameni care l-au întâlnit, care i-au fost prieteni lui şi familiei sale. Dintre foştii prieteni, pacienţi, i-am intervievat pe Tokodi Erzsébet, Erdősi Géza şi Vágréti Jánost.

– Povestiţi-ne, cum v-aţi cunoscut cu domnul doctor şi cu familia lui, când l-aţi întâlnit?

Tokodi Erzsébet: – Am ajuns la el ca pacient. De cum am intrat la ei, am zărit un afiş pe perete, pe care nu-l voi uita niciodată: „Fii calm, ca liniştea zorilor, / Ai încredere în viitor, astfel cum crezi în răsăritul soarelui, / Priveşte senin şi calm lumea, / Căci şi de Tine are grijă cel care a creat lumea şi o ţine în viaţă.”

Când l-am văzut pe Oláh Andor, i-am spus: „Domnule doctor, eu am venit la dumneavoastră ca la Dumnezeu”. Dacă nu mănşel, s-a întâmplat în 1972. Astfel a început prietenia noastră. Andor atrăgea oamenii, putea să se ataşeze de oricine. Chiar şi pe aceia, care dealtfel nu erau prea populari.

Erdősi Géza: – De fapt, şi eu am ajuns la el fiind bolnav, la 17 ani, vârstă la care încă nu ai cunoştinţele necesare să începi să te tratezi singur. Îmi amintesc că pe fişa mea a scris: „nervos”.

Faptul că am stat de vorbă, că mi-a acordat timp, a fost o adevărată revelaţie. „Cabinetul”, unde îşi primea bolnavii semăna mai mult cu o bibliotecă. Cărţile emanau un fel de aer intelectual, le-a folosit şi în terapie, fiindcă, pe lângă ceaiurile din plante medicinale ne-a recomandat şi cărţi pentru citit.

Ceea ce făcea el pe vremea aceea, azi se numeşte terapie holistică. Începea terapia prin a povesti cu pacientul şi a ţinut întotdeauna seamă de om în întregimea sa. Vindeca, pe lângă terapia verbală, cu ceaiuri din plante medicinale (fitoterapie) şi citit terapeutic (biblioterapie).

Vágréti János: – S-a născut la Budapesta, într-o familie de mici burghezi, apoi, la sfârşitul anilor ’60 este trimis la

spitalul din Békéscsaba, ca medic la prosectură, apoi medic de circumscripţie la Doboz. Aici a lucrat aproape 10 ani, locuind într-o locuinţă de serviciu cu şase camere. Apoi s-a mutat din nou la Békéscsaba, împreună cu familia sa, unde a lucrat ca medic primar internist. În 1973 s-a mutat la Szentendre. Eu am petrecut multe veri la Doboz, având cam 10 ani, dar nu l-am cunosct datorită unei boli de care să sufăr, ci fiindcă a fost foarte bun prieten cu părinţii mei, până la sfârşitul vieţii.

– Conceptul modului sănătos de viaţă şi al alimentaţiei sănătoase este legat de Oláh Andor. El, împreună cu soţia sa, Kállay Klára şi coautorul Vadnai Zsolt, au scris cartea „Alimentaţia sănătoasă”, care a apucat mai multe ediţii şi au fost „pionieri” în domeniul acestei tematic. Ce ştiţi despre acest lucru?

Erdősi Géza: – Ca să poată deveni medic naturist, el însuşi a trebuit să-şi schimbe optica. La mijlocul anilor ’50 a citit călăuza pentru sănătate a lui Gandhi. Atunci a întâlnit pentru prima oară conceptul respectului pentru fiecare vietate. Tot atunci a început să-şi schimbe mentalitatea, devenind un adept al modului sănătos de viaţă.

El a editat revistele intitulate „Vitalitate”. În revistă descria efectele benefice ale curei interne cu apă, yogăi, mişcării, odihnei, terapiei celulare, plantelor medicinale, alimentaţiei sănătoase, detoxofierii, dezvoltării personalităţii şi practică spirituală. A fost un om cu o vastă cultură literară, folosind-o în terapie, în cărţile şi revistele sale. Scria pe reţetele bolnavilor citate, acestea însemnând mult pentru ei. Din păcate, puterea de atunci l-a hărţuit, făcândui-se percheziţii în mai multe rânduri, fiindcă gândirea lui deosebită a fost considerată pe vremea aceea periculoasă. Terapia şi viaţa sa de familie au fost cu totul deosebite în anii ’60-’70. Copiii săi umblau în haine confecţionate de ei, cântau la instrumente muzicale, pictau, desenau, sculptau. Casa lui era în permanenţă deschisă pentru oricine.

– Cunoaşteţi persoane de la care putea să înveţe? Ştim că Ferencsik István, Bicsérdi Béla au fost şi ei adepţii modului sănătos de viaţă.

Tokodi Erzsébet: – A vorbit de multe ori despre chiropracticianul Mészáros Feri.

Erdősi Géza: – Ca mentori, trebuie să-i amintim pe Karácsony Sándor, Lükő Gábor, Hamvas Béla, Szepes Mária.

Va˘ ile Cris, urilor – Mod de viaţă sănătos – Interviu Vágréti János: – Şi-a început munca de cercetare la Doboz, discuta mult cu localnicii. A făcut cercetări în domeniul medicinei naturiste şi în străinătate. În AusAmestec de ceai: În locul băuturilor cu cofeină (ceai negru, cafea, cola, băuturi energizante) să bem mai bine ceaiuri reconfortante din plante medicinale: mentă, frunze de urzică, cimbrişor, rozmarin, măceşe, ginseng. Amestecul de bază recomandat de Oláh Andor és Kállay Klára pentru cură de curăţare a sângelui primăvara şi toamna: brusture mărunt, mentă piperită, coada şoricelului, frunză de urzică, frunză de nuc, cimbrişor, hamei sau valeriană, în părţi egale.

Se opăreşte cu 2 dl apă 2 linguri de ameste, se lasă 15 minute, după care se strecoară. Se recomandă consumul a 2-3 căni pe zi.

Pe coperta cărţii privind leacurile populare apare mâ na autorului

tralia, în cele trei luni petrecute la fiica sa, Eszter, a cunoscut modul natural de viaţă al băştinaşilor. Vorbea mai multe limbi, nopţi întregi îşi petrecea scriind, dactilografia foarte bine. A considerat că menirea sa este vindecarea, cercetarea.

Recomandări: operele lui Oláh Andor: • „Lună nouă, Crai nou!” – Biografia medicinei populare ungare • Tratamentul naturist şi prevenirea cancerului • Reumatismul este vindecabil! – Prevenirea şi tratamentul bolilor reumatice • Farmacia naturii • Modul de viaţă ţi-e medicamentul • Farmacia de acasă alcătuită din plante medicinale • Alimentaţie sănătoasă – Modul de viaţă şi alimentaţia sănătoase – teorie şi practică • Dieta de frumuseţe, cosmetice interioare • Protejarea inimii – Tratamentul naturist al bolilor cardiovasculare • Vitamine şi oligoelemente, surse ale vitalităţii – întărirea sistemului imunitar şi prevenirea îmbolnăvirilor cu mijloace naturale • Revista „Terapia naturistă” • Revista „Vitalitate” • Din seria „Reforma modului de viaţă”: – Apa tămăduitoare – Relaxarea, metodă de prevenire şi terapie – Mod de viaţă şi alimentaţie sănătoase – Terapia naturistă – Mesajul Indiei – Sfaturile lui Mahatma Gandhi legate de terapia naturistă – Autocontrol – Învingerea complexului de inferioritate – Medicamente bio – plante tămăduitoare – Micul catehism al terapiei naturiste

– A fost o noutate că a reuşit să îmbine medicina clasică cu medicina naturistă. Această metodă ar fi benefică şi în zilele noastre, fiindcă medicina clasică s-a redus extrem de mult la tratamentele medicamentoase. Cum îşi trata bolnavii, prin ce s-a deosebit de alţii?

Erdősi Géza: – Colectau în mod regulat plante medicinale, iar ceaiurile preparate din acestea făceau parte din alimentaţia lor zilncă, le dădea şi pacienţilor diferite amestecuri de ceaiuri. Au avut un amestec special, care conţinea opt feluri de plante medicinale, compoziţia acestuia ne este cunoscută şi în zilele noastre.

Tokodi Erzsébet: – Tot ce-i spuneam la consultaţie, nota. Îmi tot punea întrebări, eu îi răspundeam, iar el dactilografia toate amănuntele. În acea perioadă lucram ca bibliotecară. Mi-a recomandat şi cărţi pentru citit, de exemplu „Comoara săracilor” de Maurice Maeterlinck, care este până azi una din cărţile mele păstrate cu sfinţenie.

Erdősi Géza: – Avea o listă de titluri: „Ce să citesc sau firul Ariadnei în labirintul cărţilor”. A considerat că cititul are efect terapeutic şi din această cauză este foarte important.

Vágréti János: – Vindeca contra unor sume modice.

Nu făcea diferenţă între oameni, că erau săraci sau bogaţi.

Tokodi Erzsébet: – Soţia sa, Kállay Klára, i-a fost tovarăş de viaţă, a studiat şi ea medicina 3,5 ani, dar din cauza copiilor nu şi-a terminat studiile, dar datorită cunoştinţelor sale, modului său de gândire, parteneriatului sufletesc şi intelectual, vindecau împreună.

Dr. O láh Andor, Me dic ul, c are a vinde c at c u ajutor ul natur ii de cereale, care le plăceau foarte mult. Alimentaţia lor era una lactovegetariană, dar nu consumau decât produse lactate fermentate.

Dr. Oláh Andor, cu soţia, Kállai Klára

– Cum se puteau aproviziona cu astfel de alimente într-o perioadă când industria alimentară era în plină dezvoltare, cu făina albă, zahărul alb, arome, cu materii prime artificiale prelucrate la scară industrială?

Vágréti János: – Produsele alimentare folosite de ei în anii ’70 se găseau doar la Budapesta, magazine de plante medicinale erau deasemenea doar în capitală. Ei încercau să determine pe toată lumea să culeagă plantele medicinale necesare pentru ceaiuri.

Tokodi Erzsébet: – Am umblat mult pe malul Crişului, să culegem plante medicinale. Am cules urzici, din care Klara pregătea mâncare, supă, salată.

– În afară de ceaiurile din plante medicinale pe care le consuma, cum a dat exemplu cu propriu-i mod de viaţă?

Tokodi Erzsébet: – M-a întrebat despre alimentaţia – Bolnavilor le recomanda în special plante medicinale? mea. Ca urmare a sfaturilor lui, în acea perioadă am deTokodi Erzsébet: – Da, dar au fost bolnavi, care au fost venit vegetariană. Până azi sunt foarte atentă la sănătatea mea. Am fost de multe ori la ei în casă şi am gustat din uluiţi de recomandările lui, în astfel de cazuri le prescria şi medicamente şi lăsa bolnavul să decidă singur, dacă doreşte mâncărurile pe care le consumau.

Erdősi Géza: – Odată, i-am vizitat la Szentendre, împre- totuşi să le ia. Din câte îmi amintesc, i-a recomandat fiecărui ună cu mai mulţi prieteni. Stăteam în jurul mesei şi se apro- pacient să îşi schimbe modul de viaţă şi a încercat să-i dirijepia ora prânzului. Pe nesimţite Klára, soţia lui Andor, puse ze spre o alimentaţie vegetariană, fără carne.

Vágréti János: – Nu s-a ocupe masă bucate din ce în ce mai pat cu tragere de inimă de bolmulte: pastă de brânză, ceapă Biografie : navii care nu i-au respectat recoverde, mărar, germeni de cereS-a născut pe 26 septembrie 1923 în Budapesta. Aici a abmandările, fiindcă în concepţia ale, apoi ceaiul din plante medisolvit facultatea de medicină. sa, în procesul de vindecare este cinale aburind, gustul acestuia În 1950 s-a căsătorit cu Kállay Klára, născută la Békéscsaba, forate importantă cooperarea şi atmosfera creată nu le pot cu care a crescut şase copii. pacientului cu medicul, încreuita. În bucătăria Klárei nu erau În 1951 se mută la Békéscsaba, unde lucrează la prosectură. derea reciprocă. cunoscute mâncărurile pregătiÎn 1961 îşi cere transferul la Doboz, ca medic de circumscripErdősi Géza: – Detoxifierea te cu îngroşeală sau rântaş, toaţie, fiindcă se simte atras de cariera de medic la ţară. şi postul au fost considerate de te se pregăteau la aburi. Andor În 1967 se mută înapoi la Békéscsaba. el foarte importante. Au multe consuma din ce în ce mai rar În 1973 îşi cere transferul la Szentendre, ca medic de circă. reţete în cartea „Alimentaţia mâncare gătită. I s-a părut mai În 1983 se pensionează, dată de la care îşi dedică întregul sănătoasă”, care încă se mai găbenefic să consume alimente timp terapiei naturiste. seşte la biblioteci, în anticariate. crude. Nu mânca nici măcar A decedat la 13 februarie 1994 február 13 la Szentendre.

Aceasta a fost prima publicaţie caş, pentru că acesta îi provoca de acest gen în ţară, cu ajutorul probleme catarale. Consumau ei Andor a reuşit să facă cunoscută „bucătăria sănătoasă” puadesea musli, adică fulgi de cereale cu fructe de sezon. blicului larg. Consumau şi recomandau consumul uleiulilor – La acea vreme acest mod de viaţă a fost considerat presate la rece. Au vorbit despre uleiul de floarea soarelui, închis la culoare, care pe pâine este foarte sănătos. Am învăţat modern?

Tokodi Erzsébet: – A fost unic. Ei nu au fost moderni, de la ei ce bună e pâinea cu ulei şi o mănânc şi azi. Le plăcea pâinea prijită. Cu ulei, boia, legume de sezon, usturoi. au fost personalităţi.

Erdősi Géza: – Au depăşit prin gândire, mod de viaţă, – Care i-au fost metodele terapeutice, în afară de teraalimentaţie, vremurile în care trăiau, modul lor de viaţă pia verbală şi cititul terapeutic, în afară de plantele medipoate fi exemplu chiar şi în zilele noastre.

Tokodi Erzsébet: – Avem o înregistrare video făcută cinale şi recomandările privind modul de viaţă?

Erdősi Géza: – A recomandat cure interioare cu apă, la cea de-a 70-a aniversare a lui Andor. Se văd: salata cu seminţe de dovleac, plăcinte din germeni, diferiţi germeni duş, alternând apa rece cu cea caldă, înot, băi cu apă

Va˘ ile Cris, urilor – Mod de viaţă sănătos – Interviu caldă şi rece, plimbări, băi de soare, drumeţii.

La începutul anilor ’60 yoga nu era prea cunoscută, ea totuşi făcea parte deja din metodele terapeutice ale lui Andor, practicând-o el însuşi, încheind exerciţiile de Yoga cu exerciţii de respiraţie.

Tokodi Erzsébet: – Au considerat că mişcarea, înotul, efectul benefic al apei şi soarelui sunt foarte importante. Klára ieşea la plajă în mod regulat.

Erdősi Géza: – Am locuit aproape de casa lor. Au avut un nuc în curte, de cum a început vremea bună, lucrau cu schimbul la maşina de scris la umbra nucului. De cum se putea, stăteau mult la aer, pe lângă ciocănitul ciocănitoarei, ciocănitul maşinii de scris a constituit zgomotul de fond al curţii. Muzica a jucat şi ea un rol important în terapie. Îi îndemna pe cei care cântau la un instrument, să exerseze cât mai mult. Fiecare copil al lor cânta la câte un instrument de suflat din lemn.

Vágréti János: – Viaţa lor a fost un exemplu al modului de viaţă în care activităţile intelectuale ocupă loc central, îndemnându-i şi pe pacienţi la adoptarea unui astfel de mod de viaţă. Andor a fost concomitent cercetător, medic şi savant.

Erdősi Géza: – Când mi-am fracturat tibia şi am fost nevoit să stau în concediu medical 9 luni, am corespondat intens cu Andor. I-am explicat detaliat cum a avut loc accidentul şi am primit următorul răspuns: „Drumul altora nu este şi drumul Tău, acum ştii, că trebuie să străbaţi propriul tău drum. Dacă nu procedezi astfel, subconştientul tău va face treaba aceasta în locul tău.”

Apoi mi-a mai dat câteva sfaturi privind regimul aliReţetele moderne ale doamnei Kállay Klára:

Clătite cu plante aromate Ingrediente: 5 dkg făină graham, 4 linguri făină de ovăz, 3 linguri de făină de soia, 2 linguri de ulei, 2 linguri de seminţe pisate de floarea soarelui, 6-8 dl apă, sare, 2 linguri de chimen măcinat, 1 lingură de cimbrişor măcinat, 1 lingură de măghiran măcinat, 1 lingură de ienupăr.

Amestecăm ingredientele, aluatul trebuie să fie mult mai gros, decât aluatul pentru clătite. Lăsăm să se odihnească 1/2 de oră, între timp pregătim umplutura.

Umplutură: 1/4 kg dovlecel verde răzuit, o ceapă roşie, un bucheţel de frunze de pătrunjel, zeama a 1/2 lămâie, 2 roşii, 2 ardei, 1 bucheţel de mărar, 2 linguri de ulei.

Tăiem mărunt roşiile, ardeii, plantele aromate, amestecăm cu dovleceii verzi răzuiţi, cu zeama de lămâie şi sarea.

Pregătim clătitele şi le umplem.

mentar pentru regenerarea cât mai rapidă a osului.

– Cum a reuşit să dobândească astfel de cultură vastă, să-şi lărgească cunoştinţele în aşa măsură, pe lângă cei şase copii ai săi?

Tokodi Erzsébet: – Nu se ştie, dar dactilografia permanent, îşi scria cărţile, deşi nu avea nici măcar o cameră separată. Îşi instalau „biroul” din primăvară timpurie până toamna târziu afară. Au avut putere de muncă fantastică, au încercat să-şi organizeze viaţa în aşa fel, să le ajungă timpul pentru lucrurile cu adevărat importante.

– Operele sale şi gândirea sa se leagă strâns de lumea lui Rudolf Steiner. A folosit şi antropozofia în terapie?

Tokodi Erzsébet: – Bineînţeles! De la el am primit cartea lui Steiner intitulată „Cum să cunoaştem lumile superioare?” Andor scria şi poezii, în ele se simte deasemenea spiritualitatea.

Erdősi Géza: – Dintre reprezentanţii de azi ai modului natural de viaţă a avut legături cu Eőri Ajándok, Babulka Péter. Cercul lui de cunoştinţe a fost foarte larg.

– Aţi primit de la el sfaturi legate de utilizarea plantelor medicinale, sfaturi pe care le-aţi putea împărtăşi cititorilor noştri?

Vágréti János: – Au avut un amestec de plante medicinale pentru ceai contra răcelii, compus din muşeţel, brusture mărunt, mentă piperită, cimbrişor.

Erdősi Géza: – Am învăţat de la ei că ceaiurile din plante medicinale trebuie să facă parte din meniul nostru zilnic. Menta, lămâiţa, teiul, socul, cimbrişorul, măceaşa sunt plante medicinale importante.

Vágréti János: – Nu au cultivat plante medicinale, dar au avut în grădină cimbrişor şi anason, pe care le foloseau la prăjituri şi ceaiuri.

Erdősi Géza: – O altă legătură cu Bekescsaba: soţia fiului cel mare al lui Andor, Banszki Judit, a fost din Békéscsaba. Pe lângă Andor, a pornit şi ea pe drumul medicinei naturiste şi a pus bazele reflexologiei în Ungaria. A editat împreună cu Andor publicaţia „Vitalitate”, azi publicaţia este editată de ea.

Erzsike a evocat vestea morţii şi înmormântarea lui Oláh Andor: nu au plâns, au simţit că a rămas cu ei. Odată la Szentendre a spus următoarele: „Maestrul trăieşte în tine, trăieşte în noi, trebuie doar să-l găsim”. Aceasta înseamnă că trebuie să-l căutăm în noi şi prin el să trăim o viaţă sănătoasă.

Foto: Soczó Krisztina

...mai mult de c ât o revis t a˘

Să mergem pe jos

Scris de: Bonyhádiné Pásztor Enikő

pentru sănătatea noastră!

Unul din stâlpii modului de viaţă conştient este sănătatea fizică şi psihică – a noastră şi a familiei. Este important să acordăm atenţie cât mai mare modului nostru de viaţă, şi în cadrul acestuia exerciţiului fizic regulat. Indiferent că este tânăr sau în vârstă, gras sau slab, toată lumea tânjeşte după un mod de viaţă dinamic, după starea generală plăcută şi siguranţa de sine pe care practicarea diferitelor forme ale mişcării le asigură organismului.

Când alegem o formă de mişcare, trebuie să luăm în considerare câteva criterii: propria condiţie fizică, ce ne atrage mai mult; să încercăm să găsim ceva ce se poate practica şi în aer liber, în mediu natural. Este important ca timpul petrecut cu această activitate să împrospăteze deopotrivă trupul şi sufletul.

După această întroducere este timpul să vorbim despre acea mişcare care a revenit în vogă în ţara noastră, este accesibilă fără investiţii pentru toate generaţiile, totodată oferă şansa de-a păstra sănătos trupul şi sufletul. Este vorba de mersul pe jos, cu diferitele forme ale sale, pe care le putem practica regulat sau periodic, pe o perioadă mai lungă sau mai scurtă de timp. Deci nu avem altceva de făcut, decât să ne încălţăm cu nişte pantofi de sport comozi, şi să pornim spre parcul sau pădurea din apropiere, singur sau cu prietenii, cu familia.

Plimbare în timpul zilei Căscatul care ne apucă în timp ce muncim sau durerea care ne străfulgeră o parte sau alta a corpului, sunt de fapt semnale că ar fi timpul să ne mişcăm corpul ostenit de munca statică, să tragem un piept de aer proaspăt, chiar dacă numai la geamul biroului. Dacă este posibil, să ne ridicăm, şi să facem o mică plimbare, chiar şi în jurul clădirii.

Să pornim încet, apoi să accelerăm puţin. Mişcarea la aer liber ne va împrospăta, asigură oxigen organelor noastre, şi ne putem întoarce la lucru cu forţe noi.

Dacă avem timp, putem face o plimbare mai lungă.

Plimbarea regulată, zilnică, de 20-30 de minute, se poate considera deja antrenament, îmbunătăţeşte condiţia fizică, întăreşte inima, poate preveni boli cronice, iar la o vârstă mai înaintată ajută la păstrarea rezistenţei oaselor. În timp ce ne plimbăm, să fim atenţi să respirăm adânc şi uniform şi să avem ţinuta dreaptă.

Excursie la sfârşit de săptămână Un sfârşit de săptămână petrecut activ ne poate influenţa dispoziţia şi starea fizică pe toată săptămâna ce urmează. E de înţeles: ne-am pus la încercare condiţia fizică, făcând alpinism sau cutreierând o pădure pe şes, ne-am aerisit plămânii şi ne-am îmbogăţit cu experienţe oferite de natură. Cel care porneşte la drum în mod regulat în weekenduri, după o vreme va vedea cum pantofii îi fac cu ochiul, şi va trebui să meargă. Şi nu peste mult timp şi proprietarul acelor pantofi va duce dorul kilometrilor, al pădurii, al aerului curat, al liniştii, al păsărilor şi copacilor, brazilor.

Mersul pe jos regulat Dacă suntem gata să ne îmbunătăţim conştient modul de viaţă, putem să începem acest lucru cu mers pe jos regulat.

Mersul pe jos este de fapt o formă mai rapidă a plimbării, deci putem spune că mersul pe jos poate fi practicat de către oricine, este posibil oriunde şi se poate începe la orice vârstă. Să pornim la un drum de 15-20 de minute în ritm normal de mers, apoi să atingem treptat ritmul mai accelerat, pe care să-l menţinem cel puţin o jumătate de oră. Această jumătate de oră este un prag de stimulare pentru organism, pulsul începe deja să crească, se accelerează respiraţia, sângele circulă mai rapid, organismul începe să ardă grăsimile, deci am atins scopul pentru care am pornit la drum.

Va˘ ile Cris, urilor - Mod de viaţă sănătos

Digurile Crişurilor oferă trasee excelente pentru mersul pe jos Câteva sfaturi, pentru ca mersul de jos să fie eficient: • Foloseşte-ţi braţele! Cu mişcarea energică a braţelor putem creşte elanul şi ritmul mersului pe jos.

• Fă paşi mai mici! Cu paşi mai mici şi mai repezi putem creşte ritmul.

• Foloseşte beţe! Lungimea beţelor trebuie să corespundă înălţimii: antebraţul trebuie să formeze unghi drept cu partea superioară a braţului, iar în timpul mersului beţele trebuie să formeze unghi de cca 45 de grade cu călcâiele.

• Alege încălţăminte potrivită! Pantofii să fie comozi, stabili, să sprijine corect glezna.

• Să mergi cu ţinuta dreaptă! Spatele să fie drept! Urechile, umerii să fie coliniari cu şoldurile.

• Plimbă-te în sus pe pantă! Pe o pantă, chiar mai mică, acelaşi ritm necesită efort mai mare.

Efectele pozitive ale mersului pe jos: • întăreşte muşchii spatelui, braţelor, picioarelor, coapselor şi fundului; • îmbunătăţeşte ţinuta, echilibrul corpului şi rezistenţa; • mersul în aer liber reduce stresul; • măreşte oxigenarea corpului, se îmbunătăţeşte alimentarea cu sânge a organismului, funcţionarea creierului, starea generală devine mai bună; • asigură protecţie semnificativă împotriva bolilor cardiovasculare; • ajută la prevenirea osteoporozei; • este un exerciţiu perfect pentru cei dornici să slăbească.

Mersul rapid (Power Walking) Mersul pe jos rapid, practicat ca mişcare regulată, nu se poate confunda cu plimbarea. Muşchii picioarelor şi braţelor lucrează energic, paşii sunt lungi şi rapizi, iar mâinile se mişcă în sus şi în jos în direcţie opusă cu picioarele.

Acest sport este mai cruţător faţă de muşchi şi articulaţii, dar pentru a obţine rezultatul corespunzător, este nevoie de perseverenţă. Ne putem forţa mai mult dacă mergem pe pantă, nu pe teren plan, astfel solicităm mai mult muşchii picioarelor şi gluteii. Mersul pe jos fortifică, pe lângă membre, şi trunchiul, spatele, pentru că impune o ţinută dreaptă.

Pune la lucru inima, plămânii, sistemul circulator, ajută la păstrarea condiţiei fizice.

Există numeroase trasee care includ şi poteci educaţionale-ecologice

Mersul nordic (Nordic Walking) Mişcarea numită şi „mers (pe jos) cu beţe” a ajuns la noi din ţările scandinave, şi popularitatea sa creşte tot mai mult. În practică, mersul nordic este foarte simplu: mergem în ritm alert, folosind nişte beţe asemănătoare cu cele de schi, cu paşi mai lungi decât în mod obişnuit, şi accentuăm mişcarea diagonală aferentă mersului.

Mergând cu beţe, ne aplecăm corpul energic în faţă, şi cu ajutorul beţelor mişcarea devine mai dinamică, de ritm mai viu, decât în mod tradiţional: combinăm elementele tehnicii mersului pe jos şi ale schiului fond, însă pe lângă beţe în loc de clăpari avem nevoie de pantofi sport comozi.

Mişcarea regulată este condiţie indispensabilă pentru a duce o viaţă mai sănătoasă, a avea o rezistenţă mai bună, sistem imunitar mai puternic, siguranţă de sine, aspect fizic estetic şi nu în ultimul rân, sănătate psihică. Să nu uităm: copii noştri vor urma exemplul de acasă şi în privinţa stilului de viaţă, vor face ceea ce au văzut în copilărie de la părinţii lor, deci noi, părinţii trebuie să ne mişcăm regulat. În Văile Crişurilor există numeroase locaţii excelente care pot asigura ca mersul pe jos, această mişcare de timp liber, să ne ofere experienţa excursiilor, drumeţiilor.

Dintre aceste locaţii trebuie să amintim în general digurile râurilor din zonele de şes. Acestea, prin construcţia lor, ca funcţie secundară servesc ca trasee de-a lungul Crişurilor.

Pe lângă diguri, păduricile şi pajiştile asigură mediu natural excelent pentru mersul pe jos. Şi drumurile de acces dintre arături sunt potrivite pentru câte o hoinăreală mai lungă, iar la munte zonele de izvoare ale Crişurilor oferă posibilităţi aproape infinite pentru trasee clasice…

Foto: red. CrisPer

...mai mult de c ât o revis t a˘ Scris de: Pap Attila

Enciclopedia norilor

Cunos¸tint e „ceres¸ti” pentru drumet i! ´ ´

Nori „bucle de păr” pe timp de vară

În zilele noastre, în lumea modernă, organismul nostru epuizat tânjeşte din ce în ce mai mult după natură, fiindcă după o drumeţie plăcută, ajungând seara acasă, ne culcăm detoxificaţi, revigoraţi.

Vremea nefavorabilă însă ne poate da peste cap toate planurile.

Cum va fi vremea?

Cu toate că în zilele noastre avem acces la o gamă largă de prognoze meteo – pentru că sus, în „câmpiile” înalte ale norilor şi vântului ceva s-a schimbat - , nu este de loc simplu să prevezi cum va fi vremea.

Dacă însă privim la cer, cunoscându-l cât de cât, frontul care se face vinovat de schimbarea vremii se trădează cu uşurinţă.

Un front rece sau cald, care se Nori deasupra crestei Munţilor Bihorului apropie, îşi prevesteşte sosirea prin nenumărate semne, care ne atenţionează că vremea se va schimba radical, pot fi recunoscute chiar semnele formării unor focare de furtuni. E un lucru foarte important, fiindcă dacă vremea se schimbă peste zi, nu ne este indiferent, unde ne prinde vijelia, furtuna, vântul, fulgerele, ploaia sau ninsoarea.

Norii plutesc pe cer, având forme uneori deosebite, surprinNori ce prevestesc pătrunderea frontului rece zătoare, chiar fas-

cinante, colorând aura planetei noastre. Deasupra norilor cerul este întotdeaun albastru, dar ce este între nori?

Componenţa şi înălţimea Nori superiori răscoliţi de vânt norilor sunt în strânsă legătură. Norii superiori sunt formaţi din cristale de gheaţă, norii mijlocii sunt formaţi din cristale de gheaţă şi picături reci de apă, deci aceştia din urmă au componenţă mixtă. Norii inferiori sunt formaţi din picături de apă, doar în lunile de iarnă conţin cristale de gheaţă şi zăpadă.

Norii superiori se pot forma chiar şi când vremea este liniştită, dar pot prevesti şi sosirea unui front rece sau cald.

Răcirea treptată a vremii duce la formarea norilor stratificaţi, răcirea bruscă duce la formarea norilor convectivi (cumulus).

Din norii stratificaţi cade ploaie slabă şi continuă. Norii stratificaţi înalţi, care se prezintă sub forma unui val noros, aco-

Nori ondulaţi formaţi sub nori stratiformi

Va˘ ile Cris, urilor – Natur ă

Bloc de nori ondulaţi superiori

Nori ondulaţi formaţi în turbulenţe

neaşteptate pot apărea chiar şi într-o oră. Cu apariţia unui perind integral cerul, pot fi prevestitorii apropierii unui front front rece puternic, datorită diferenţelor mari de temperarece sau cald. Prin îngroşare, aceşti nori pot eclipsa soarele în tură, se poate forma un întreg lanţ de furtuni şi vijelii, nu se câteva ore şi avem impresia că privim printr-o sticlă opacă. În poate exclude nici formarea unor supercelule. acest caz putem fi siguri că deasupra noastră se află nori straMunţii Bihorului, parte a Munţilor Piatra tificaţi pe o lungime de mai mulţi kilometri Dacă vremea dimineaţa e Craiului, stau în calea fronturilor reci ce păşi în curând vom avea parte de ploi sau ninîndoielnică, trund în Bazinul Carpatic, le încetinesc înaintasori îndelungate. Dacă constatăm că vântul Porneşte la drum cu curaj! rea.

Tocmai de aceea, dacă în dimineaţa zilei în dinspre sud se întăreşte şi norii se îngroaşă, Dacă nu pleci şi iese soarele: care ne-am programat drumeţia, soarele este merită să ne scurtăm drumeţia, pentru că în Te loveşte damblaua! acoperit de nori groşi, iar din cauza ploii lente scurt timp vremea se va schimba. ne gândim să renunţăm la drumeţie, ei, să nu (Czárán Gyula: Ghid pentru Norii convectivi sunt nori separaţi, de reexcursii la Stâna de Vale 1903.) facem aşa ceva!

Trebuie să pornim cu curaj, gulă şi au conturul bine delimitat. Pot avea pentru că de aici, din câmpie nu putem şti ce formă de movile, cupole sau turnuri, partea vreme ne va întâmpina la poalele munţilor dragi.

Este foarte posuperioară este de un alb strălucitor, partea inferioară fiind sibil ca în urma frontului, vântul puternic a curăţat deja aerul, iar relativ întunecată şi orizontală. Se formează vara, după răsăsub cerul albastru, între nori ce plutesc rapid, străluceşte soarele. ritul soarelui. În perioade liniştite, cu presiune atmosferică riCând plănuim drumeţii, este important să fim atenţi la prodicată (anticiclon), aceşti nori sunt consideraţi nori de vreme gnozele meteo.

Trebuie să ştim că anticiclonul aduce vreme bună. Dacă dimensiunea lor nu se modifică, nu se dezvoltă fără fronturi, cu presiune atmosferică ridicată.

Cu toate că pot până dupămasa, ne aşteptăm la vreme frumoasă. Aceşti nori apărea nori pe cer, nu vor fi precipitaţii.

Când pe cer vedem nori dau exclusiv ploi scurte. Dacă însă extinderea verticală se albi, superiori, asemănători cu o floare, care nu-şi schimbă forconstată înainte de orele 11 şi aerul devine apăsător, în şase ma, respectiv nori mijlocii, care abia dacă se zăresc, putem porni ore ne putem aştepta la ploaie şi furtună. Furtuna, vijelia şi liniştiţi la drum: vremea va fi tocmai potrivită pentru drumeţie.. descărcările electrice sunt cele mai periculoase fenomene Ciclonii aduc vreme instabilă, trebuie să fim pregătiţi. naturale, mai ales în munţi.

Dar să nu ne speriem de ploaia răcoritoare, ea ne poate aduVorbim de furtună, dacă se aud tunete. Furtuna nu este ce voia bună. Drumeţiile în munţi ne revigorează, dau sens însoţită obligatoriu de precipitaţii, dar poate fi însoţită de invieţii cotidiene, ne fac să râdem, ne leagă şi ne înalţă, chiar tensificări de scurtă durată ale vântului, în acest caz vorbim dacă suntem uzi leoarcă. de furtună uscată. Nu sunt rare ploile sau grindina ca fenoFoto: Pap Attila mene însoţitoare. Vara, astfel de fenomene meteorologice

Faţa ameninţătoare a frontului rece ce pătrunde

Nori „bucle de păr” de la Răsărit

...mai mult de c ât o revis t a˘ Scris de: Cristian Horgoș

Oradea:

atracţii turistice în cascadă

Istoria Oradiei a fost scrisă şi de geografia ei. Căci multe puteri, inclusiv austriecii şi turcii, i-au râvnit poziţia strategică, având mereu apă proaspătă pe îndestulate, străjuind dintodeauna accesul spre Munţii Apuseni burduşiţi cu sare, minereuri metalifere, marmură şi lemn dar deschizând cale largă şi spre mănoasele şesuri ce se întind spre Câmpia Panonică.

Cea mai reprezentativă aşezare din zona Văilor Crişurilor se remarcă, dintre toate oraşele de pe graniţa româno-ungară, prin cosmopolitism. Iar această “bio-diversitate” umană se regăseşte nu doar în recensământurile populaţiei, ci îmbogăţeşte şi istoria clădirilor şi locurilor, obiceiurile şi religiile, cât şi creaţia artistică, fie meşteşugărească ori cultă. În lunga şi sinuoasa curgere a anilor, doi regi şi o împărăteasă au amprentat destinul Oradiei. Regele Ladislau a pus temelia primei fortificaţii în jurul căreia s-a înfiripat viitorul oraş. De Maria Tereza se leagă perioada de glorie a Cetăţii şi,

Grup sculptural reprezentând membrii fondatori ai Societăţii Literare „Holnap”: Ady Endre, Juhász Gyula, Dutka Ákos şi Emőd Tamás

astfel, şi consolidarea polului urban. Iar Regele Ferdinand a desăvârşit în 1919 un act politic pe care l-au salutat nu doar românii ci şi orădeni maghiari şi evrei neliniştiţi de bolşevismul “aflat pe val” în administraţia lui Béla Kun. După ce sovieticii şi-au impus administraţia şi în Republica Socialistă România, statuile şi toate simbolurile regale au fost „exilate” şi din Oradea, dar după ’89 ele au revenit acolo unde istoria le-a consfinţit locul.

Iar în anii din urmă, euro-proiectele au adus municipalităţii şansa unor co-finanţări binevenite pentru reîmprospătarea patrimoniului arhitectonic şi turistic. Notăm în acest sens renovarea Pieţei Unirii şi Pieţei Ferdinand, a Bisericii cu Lună şi Catedralei Sf. Nicolae, toate aflate pe viitorul traseu turistic care va lega Pietonalul Palatelor centrale cu Cetatea, prin strada Vasile Alecsandri şi Parcul 1 Decembrie.

Atracţii verzi şi pistă ciclistă Paleta turistică va fi întregită de redeschiderea Grădinii Zoo, de viitorul aquaparc ce va extinde Ştrandul Municipal, de vecinătatea cu Băile Felix şi Băile 1 Mai. Pentru turiştii care îşi aduc şi prichindeii la Oradea sau în Băile Felix, puncte de atracţie mai sunt Orăşelul Copiilor dar şi complexele de joacă din învecinatul Parc Olosig, care oferă mai multă verdeaţă doritorilor de umbră. În planurile muncipale se numără şi amenajarea unui parc pe Dealul Pisicii, cunoscut mai nou ca Ciuperca, de pe culmea căruia turcii au bombardat în evul mediu Cetatea Oradea când au cucerit-o. Panorama de la „Ciuperca” atrage la restaurantul de pe vârful dealului atât orădeni curioşi să-şi vadă de sus oraşul cât şi turişti.

Pentru turismul transfrontalier, o „gură de oxigen” va fi pista ciclistă de 35 km care va lega Oradea de Berettyóújfalu, şi care va trebui terminată până în martie 2014 întrucât

Va˘ ile Cris, urilor – Portre t de lo c alitate e co-finanţată cu 6 milioane de euro din fonduri europene. O bună parte din pistă va urma cursul Crişului Repede, inclusiv prin Oradea. Astfel, ea va ajunge şi spre lunca centrală a Oradiei, unde se găsesc sălcii şi plopi seculari. Notăm că acest plămân verde plăcut ochiului a fost salvat de la defrişare şi prin efortul fondatorilor Aqua Crisius, care au continuat apoi campania „Lăsaţi Crişul Verde” amenajând în luncă băncuţe, coşuri de gunoi şi leagăne rustice.

şemineuri cu marmură, capiteluri corintice şi mobilă antichizată. Pereţii Sălii Festive sunt pictaţi de renascentistul Francisc Storno iar în Capela Palatului, bavarezul Johann Nepomouk Schöph l-a pictat pe Sf. Carol Boromaeus rugân-

Palate art-nouveaux Destui arhitecţi europeni consideră că, după Bruxelles, Oradea e un oraş reprezentativ pentru curentul art-nouveaux, graţie unor maeştri precum Rimoncy Kalman senior şi junior.

Palatele orădene declarate monumente istorice sunt concentrate în centrul vechi, multe chiar pe pietonalul Republicii (cu design curbiliniu secession şi el până la pietruirea rectilinie cu granit chinezesc). Fotografii şi detalii se găsesc pe multe site-uri cât şi în publicaţii, inclusiv în limba maghiară (Peter I. Zoltan). Ca atare, doar le amintim: Apollo, Stern, Rimanoczy şi Palatul Finanţelor (fosta Policlinică) - toate pe strada Republicii, Poynar şi Levay (ambele Piaţa Ferdinand), Vulturul Negru (Piaţa Unirii), Ulman (Parcul 1 Decembrie), Darvas la Roche (str. Iosif Vulcan), Moskovics (str. Moscovei), Deutsch (str. V. Alecsandri), Palatul Copiilor (str. Muzeului), Palatul Poştelor (str. Roman Ciorogariu), Palatul Justiţiei (Parcul Pe-

Bazilica Romano-Catolică din Oradea (Basilica Minor) şi Statuia Sfântului Ladislau

Piaţa Ferdinand şi Teatrul Regina Maria tofi), Teatrul (Piaţa Ferdinand), Primăria şi Palatele Episcopiilor Ortodoxă (str. Ep. Roman Ciorogariu), Greco Catolică (str.

Ep. Mihai Pavel) şi Romano Catolică (Şirul Canonicilor), dar şi Catedrala Reformată de pe strada Primăriei şi biserica Evanghelică de pe strada Vladimirescu.

Mai amintim şi de Palatul Academiei de Drept din Oradea (actualul Colegiu Naţional „Mihai Eminescu” de pe strada Roman Ciorogariu). Academia Regală de Drept din Oradea (1780 – 1934), care a funcţionat iniţial pe locul actualei Primării, este una dintre cele mai vechi instituţii de învăţământ superior din România, şi a format personalităţi de prim-rang: Emanuil Gojdu, ministrul Aurel Lazăr, prim-pedagogul Gh. Pop de Băseşti, episcopul Vasile Mangra, Gh. Plopu - şef de secţie la Înalta Curte de Casaţie din România etc.

du-se în timpul epidemiei de ciumă. Palatul Episcopiei Romano Catolice încă este vizitabil zilnic, îndeosebi aripa care găzduieşte secţii şi expoziţii ale Muzeului Ţării Crişurilor. În acelaşi complex architectural s-a ridicat, în paralel, şi Catedrala Romano-Catolică cu rang de Basilica Minor, imediat următorul după Basilica Sf. Petru din Vatican. La Catedrală, episcopul oficiază de obicei slujbele de Paşte şi Crăciun, dar în acelaşi lăcaş au loc şi concerte la orgă sau alte instrumente, continuându-se tradiţia deschisă la curtea episcopală de Michael Haydn, fratele compozitorului Franz Joseph Haydn.

Palatul Episcopal Baroc Prin anvergura lor europeană se remarcă Palatul Baroc şi Cetatea. Palatul Episcopal Baroc s-a ridicat între 1762 şi 1777 după viziunea arhitectului Franz Anton Hillebrandt.

Palatul e înnobilat cu stucaturi, sobe de faianţă glazurată,

Strada Republicii

O r adea: atrac ţii tur is tice în c as c adă

Palatul Baroc

Cetatea Oradea

Târgul meşterilor, pălincii şi vinului

Clădirea Eparhiei Greco-Catolice Parcul înconjurător, cel mai bogat în magnolii din Oradea, rămâne şi el un loc de recreere şi o oază de umbră în arşiţa verilor.

Mai notăm că Muzeul Ţării Crişurilor se va muta în fosta Garnizoană, o clădire cu arhitectura secolului XIX, chiar mai amplă decât Palatul Baroc şi înconjurată de un parc cu arbori seculari.

Cetatea, într-o nouă Renaştere Zbuciumata istorie a Cetăţii se găseşte pe site-ul ei, în mai multe limbi, aşa încât nu o detaliem. Dar pe lângă rolul ei militar, îl remarcăm şi pe cel cultural şi religios. Astfel, notăm că observaţiile astronomului Regiomontanus în Cetatea Oradea, în primul Astro-Observator din Europa, au fost adunate în renumita “Tabula Varadiensis” şi au stat la baza legilor de mişcare a planetelor stabilite de celebrul Kepler. Graţie lui Regiomontanus, Meridianul Zero, stabilit acum la Greenwich – în Anglia, a trecut prin Cetatea Oradea în perioada 1464 – 1667. Acum, Cetatea e în plin proces de refacere, contractul fiind câştigat şi derulat de o firmă ungară licenţiată în restaurarea de monumente istorice.

Vechea fortificaţie va avea un Muzeu al Pâinii, o Bibliotecă şi un Muzeu al Cetăţii, Lapidarium, spații expoziționale, centre de degustare a produselor tradiţionale (restaurantul medieval) şi centre de promovare a meșteșugurilor şi artei tradiționale.

În ultimii ani, festivalurile dedicate meşterilor şi producătorilor populari de vin, pălincă şi plăcinte au loc fie în Parcul 1 Decembrie fie în Parcul Nicolae Bălcescu, ultimul găzduind lunar şi târguri de anticariat sau de animale mici. Datorită succesului de public, marile târguri au loc şi de două ori pe an, alipindu-se şi de Festivalul Toamnei Orădene.

La târgurile de vin şi pălincă vin producători rurali din mai multe zone ale Bihorului, dar şi dinspre Arad. Însă Târgul Meşterilor Populari adună de câţiva ani meşteri din toată ţara şi chiar din Ungaria.

Anul trecut, Târgul a ajuns la a XIX-a ediţie şi a avut în ofertă podoabe tărăneşti, costume populare, împletituri de papură şi nuiele, icoane, instrumente muzicale, măşti, ouă încondeiate, pictură populară naivă dar veselă, icoane pe sticlă şi pe lemn, podoabe din sticlă (meşterite pe loc, la flacără), turtă dulce, colaci secuieşti, ţesături, ştergare, mărgele, păpuşi făcute manual. În paralel, s-a organizat o nouă ediţie a Festivalului Internaţional de Folclor de la Oradea, la care au participat ansambluri din Algeria, Bulgaria, Grecia, România, Serbia, Slovacia, Turcia şi Ungaria. De buna organizare s-au ocupat Muzeul Ţării Crişurilor, Teatrul Regina Maria şi Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Bihor.

Hoteluri şi restaurante Oradea are şapte hoteluri de patru stele cu bucătării de acelaşi nivel: Forum Continental - Dacia, DoubleTree by Hilton (ambele pe Aleea Ştrandului), Elite (lângă Parcul Brătianu, vizavi de Aleea Ştrandului), Ramada (Calea Aradului), Maxim (str. Victor Babeş), Silver (str. Louis Pasteur) şi Nevis (str. Lăpuşului). Hotelul de patru stele din Palatul Vulturul Negru se renovează pentru o posibilă schimbare a destinaţiei.

Oradea mai dispune de o serie de restaurante moderne sau rustice, cu bucătării româneşti, ungureşti, italiene, asiatice etc., majoritatea concentrate în zona centrală. Dintre cele de elită mai amintim Graf, Vinoterra, Corsarul, Pizza e Vino, Leonesse (stil medieval), Scorillo, Capitolium etc. Restaurante cu belvedere de pe malul Crişului sunt Crinul Alb, The Bridge şi Vandana.

Despre atracţiile din Oradea şi Bihor, pe trasee tematice, se mai găsesc informaţii pe site-ul bilingv www.Thematic-routes. eu, finanţat de Uniunea Europeană.

Foto: Cristian HorgoŞ

Va˘ ile Cris, urilor – Cultur ă

Print, ul Charles, la contele de Valea Cris, ului Prinţul Charles al Marii Britanii e un promotor fidel al turismului tradiţional din Transilvania şi chiar a cumpărat case autentice pe care i le îngrijeşte prietenul său, contele Tibor Kalnoky de Valea Crişului.

La rândul său, contele Kalnoky de Köröspatak şi-a restaurat vechile proprietăţi redobândite în zona Valea Crişului (Sepsiköröspatak) de lângă Sf. Gheorghe. Iar această comună este singura localitate din România care păstrează, prin numele ei, legătura cu zona Crişurilor, indicând astfel originea vechii familii aristocratice Köröspatak. Astfel, se crede că primul conte Kalnoky, originar din zona Crişurilor, a fost înnobilat, în secolul XIII, de suveranul Ungariei, după ce i-a salvat Groful Kálnoky Tibor viaţa la o vânătoare, ţintind ursul năpustit asupra regelui. În plus, Kalnoky I a primit moşia din Covasna (asemănătoare peisagistic cu zona montană a izvoarelor Crişurilor) precum şi o stemă nobiliară cu un urs săgetat.

Kalnoky al 25-lea şi-a petrecut tinereţea în Franţa, Olanda şi Germania, căsătorindu-se apoi cu Anna, în Ungaria. Împreună s-au reîntors la conacul de familie din Valea Crişului, unde şi-au dat copiii la şcoală.

Vădindu-şi viziunea europeană, Tibor Kalnoky a transmis repetat presei un mesaj inter-cultural şi eco-turistic: „Ştiţi că, în străinătate, din când în când, este o presă mai negativă pentru România şi noi încercăm aici cu turismul să arătăm cum este România adevărată. Identitatea noastră nu contează dacă este maghiară sau română, este o identitate comună şi mare parte din identitatea României este apropierea cu natura”.

Iar graţie turiştilor străini, inclusiv Prinţului Charles, care au îndrăgit proprietăţile renovate de Tibor Kalnoky, com-

Conacul Kálnoky

Scris de: Cristian Horgoș

Prinţul Charles a vizitat şi el Köröspatak plexul turistic al acestuia a intrat şi în topul celor mai bune „10 vacanţe în sălbăticie” şi al celor mai bune „10 vacanţe etnice din lume”, topuri realizate de prestigioasa publicaţie «The Independent».

Foto: Cristian HorgoŞ

Cel mai vechi conac, în ruină Cel mai vechi conac bihorean declarat monument istoric este cel al familiei Borşa din Suplacu de Tinca – comuna Căpâlna. Istoria familiei Borşa a fost una zbuciumată. Voievodul transilvan Roland Borşa, învingător al tătarilor, provenea dintr-o familie de pe valea Borşei (judeţul Cluj) afluentă a Someşului Mic. Fiindcă în 1285 regele Ladislau al IV-lea Cumanul i-a retras temporar voievodatul, Borşa şi fraţii săi l-au omorât pe rege în 1290, lângă Donjonul din Cheresig (prezent şi azi la graniţa dintre Bihor şi Hajdu Bihar). Notăm că şi ramura bihoreană a familiei Borşa s-a format în secolul XIII.

Conace monument istoric Pe lista monumentelor istorice din judeţul Bihor figurează şi conace şi palate, unele aflate în ruină. Cu menţiunea că palatele din Oradea le vom prezenta într-un articol separat, iată conacele din Bihor incluse în Patrimoniul cultural național al României:

– Ruinele conacului şi mănăstirii familiei Borşa din Suplacu de Tinca – Ruinele castelului familiei Toldy din Sânnicolaul Român – Castelul Bathyanyi (azi Spital) din Aleşd – Conacul Markovic din Arpăşel – comuna Batăr – Conacul din Aştileu – Castelul Degenfeld-Schomburg din Balc – Casa Forgach şi Casina Română din Beiuş – Curia nobiliară Fenyes (ruină), din Ciocaia – Conacul Miskolczy din Ciumeghiu – Conacul Frater şi Conacul Draveczky din Galoşpetreu – Castelul de vânătoare Zichy din Poiana Florilor - Aleşd – Castelul de vânătoare Zichy din Gheghie – Conacul contelui Dominic Zichy (azi şcoală) din Lugaşu de Jos – Castelul Tisa din Ghiorac – Castelul Csaky (azi Primărie) din Marghita – Conacul Komarony din Otomani – Palatul Arany Janos şi Casa Roth Armin din Salonta – Palatul Stubenberg din Săcueni – Conacul (azi, Azil de vârstnici) din Sălard – Castelul Thelegdy (azi şcoală) din Tileagd – Conacul Zathureczky din Ţeţchea

...mai mult de c ât o revis t a˘ Scris de: Kazinczy István

Körösladány După ce Crişurile au depus suficiente sedimente, zona actualului Körösladány a permis stabilirea oamenilor. Localitatea are o istorie de circa 7000 de ani: pe atunci, la începutul neoliticului, au fost înfiinţate de către populaţia aparţinând culturii Körös primele aşezăminte permanente din această regiune. În decursul mileniilor au trăit pe aici diferite popoare, dar zona cursului inferior al Crişului Repede a fost populată continuu. Pe vremea când ungurii au cucerit Bazinul Panonic, în regiunea Körösladány trăiau slavi sau avari slavizaţi. Acest fapt se reflectă şi în denumirea de odinioară a localităţii, Nadány, aceasta fiind dată de unguri, dar provenită dintr-un prenume slav.

La mijlocul secolului al X-lea această populaţie indigenă a ajuns sub dominaţia clanului Vata. După răscoala păgână a lui Vata din 1046 ei au părăsit satul; în locul lor au fost instalaţi pecenegii, al căror sat a rămas depopulat pe vremea marii invazii mongole. Satul rămas iarăşi pustiu, împreună cu împrejurimile sale, i-a fost dat ca donaţie în jurul anilor 1245-1247 unei ramuri ale clanului Borsa care mai târziu figurează cu numele de Nadányi. Ei au repopulat localitatea care a devenit centru al moşiei, şi au construit aici şi un castel între anii 1410 şi 1425 (în acelaşi timp cu cetatea de la Gyula).

Ca urmare a procesului petrecut cam în această perioadă, prin care în limba maghiară locul sunetului ’n’ a fost luat deseori de sunetul ’l’, numele de Nadány apare tot mai des şi în varianta Ladány, fiind completată pentru diferenţiere şi cu atributul „Körös”.

Membrii familiei Nadányi, cei mai devotaţi apărători ai reformei protestante din regiunea Crişurilor, în 1552 au convocat în castelul lor sinodul de la Körösladány, iar în 1553 Körösladány a devenit centrul mişcării nobililor pentru reinstalarea pe tron a lui Ioan Sigismund Zápolya. Pe vremea ocupaţiei turceşti, mai pe urmă în timpul răscoalei lui Rákóczi localitatea s-a depopularizat în mai multe rânduri, dar odată cu trecerea perioadelor tulburi locuitorii săi s-au întors întotdeauna. Popularea a rămas definitivă în 1712. Acest moment istoric s-a păstrat în legenda bătrânului Márkus, imortalizată de către Arany János în poezia sa întitulată „Martorul fals”. După aproape jumătate de mileniu, în 1720, familia rebelă Nadányi a pierdut Körösladány, împreună cu moşia sa uriaşă din judeţul Békés, întinsă de la Póhalom până la Vésztő, respectiv prin Szeghalom până la Füzesgyarmat şi Bucsa. Mai încolo această moşie şi alte pământuri din Békés, în schimbul unui gaj regal, au ajuns în proprietatea lui Harruckern János György care mai târziu a primit titlul de baron. Noul moşier a vrut să şteargă cu totul amintirea vechiului proprietar care purta stigma neloialităţii, a acţionat fără întârziere, şi apelând la guvernare a obţinut utilizarea

exclusivă a denumirii Körösladány.

Körösladány a început să se dezvolte din nou spre sfârşitul secolului al XVIIIlea, când localitatea şi împrejurimile sale au fost moştenite de baronii Wenckheim. Între 1790 şi 1840 Körösladány a fost reşedinţă de raion, apoi – mulţumită castelului construit de familie în anii 1803-1805, probabil în locul castelului distrus al familiei Nadányi – a devenit centrul moşiei de care aparţinea şi Mezőberény, Köröstarcsa, Szeghalom şi Füzesgyarmat, împreună cu pustele sale (printre care Bucsa şi Fás).

Restratificarea societăţii a început după compromisul austro-ungar din 1867, şi la începutul secolului XX în Körösladány – moştenit deja de către conţii Meran – dominau condiţii puternic agrarocivice. Din cea de-a doua parte a secolului această cale a fost deturnată de către schimbările aduse de democraţia populară, oprind dezvoltarea localităţii. Transformările datorate schimbării de regim au dus la întărirea întreprinderilor locale, la apariţia unor întreprinderi mari (Henkel Magyarország Kft., Alpla Műanyag-csomagolóipari Kft.), iar în 2007 au avut ca rezultat ridicarea localităţii Körösladány la rang de oraş.

Populaţia din Körösladány este mândră de trecutul său, la fel şi de oamenii renumiţi născuţi aici, cum ar fi printre alţii predicatorul reformat polihistor Nadányi János (cca 1643-1707), ofiţerul revoluţionar, emigrat în Turcia, apoi ajuns martir al unirii italiene, mort în expediţia celor O Mie, Tüköry Lajos (1830-1860), chimistul de renume european, Lengyel Béla (1844-1913) şi arhitectul precursor al stilului eclectic, Kiss István (1857-1902). La fel, ei cinstesc memoria baronului Wenckheim Béla (1811-1879), ajuns prefect (comes supremus) de Békés, ministru şi prim-ministru, care s-a născut la Pesta, dar a locuit în Körösladány, şi este înmormântat tot aici, ca şi scriitorul şi istoricul Asztalos Miklós (1899-1986), evacuat la Körösladány în 1951.

Crişul Repede

Capela şi cripta familiei de baroni Wenckheim

Foto: Sipos Imre, Szabó László

Va˘ ile Cris, urilor - Cultur ă - Interviu Scris de: Bonyhádiné Pásztor Enikő

Flori, motive decorative s, i culori

Acum, la început de secol XXI, ne face plăcere când zărim pe stradă vreun motiv de broderie colorat specific Bazinului Carpatic. Lucrul de mână este într-o perioadă de renaştere, motivele sale decorative apar pe blugi, tricouri, huse de telefon şi poşete. Ştim oare cât de bogată este broderia regiunii noastre, ce motive decorative am moştenit de pe articolele de îmbrăcăminte de mult timp ieşite din uz? Cojoacele, jupoanele, şorţurile, pernele, cearşafurile şi ştergarele vechi din casele tradiţionale şi din muzee păstrează pentru posteritate această bogăţie de modele şi culori. Să căutăm obiectele textile moştenite, să le studiem varietatea ornamentală şi, dacă ne trezesc curiozitatea, să începem să brodăm sau să ţesem, făcând ca această lume colorată să rămână prezentă în viaţa noastră mult timp de acum încolo.

Am discutat despre broderiile specifice regiunii Dél-Alföld cu dr. Illés Károlyné, cusătoare şi ţesătoare, un maestru al artei populare.

– Ce simţiţi când vedeţi că, în zilele noastre, din ce în ce mai mulţi redescoperă motivele artei populare, dat fiind că, timp de mai multe decenii, doar un număr mic de cercuri de creaţie şi puţini cusători au păstrat vie această cunoaştere?

– Este o mare bucurie pentru mine să văd că tinerele sunt interesate, că încep să deseneze modele, să achiziţioneze fire, să brodeze, şi participă la cercul de broderie. Şi eu am început culegerea în perioada când eram tânără, ca să cunosc cât mai multe obiecte şi tehnici decorative.

– Atunci ai început să te ocupi de broderie?

– Nu, mult mai devreme. Am crescut cu păpuşile făcute de bunica şi mama, ele m-au învăţat ce înseamnă dragostea pentru obiectele făcute din inimă. Brodez încă din copilărie, am învăţat multe modele când eram fată tânără, dar pe vremea aceea nu simţeam cât de important este acest lucru. Apoi a urmat acea perioadă de culegere, când am realizat cât de importantă este cunoaşterea pe care o posed, pe care o am în mână.

– Cine te-a îndrumat la început în munca de culegere a modelelor de broderie din Békés?

– Munca activă de culegere a început în anii 1970 cu un grup mic coordonat de Dr. Szabó Imréné. Am cutreierat satele,

Broderie cu cusătura specifică pe hainele de blană din regiunea Dél-Alföld am desenat modelele la îndemnul unor etnografi renumiţi ca Dr. Varga Mariann şi Borbély Jolán. Cu ocazia unei asemenea culegeri, directorul de şcoală Hentz Lajos şi sora lui, Teréz, au descoperit broderia cu fir din lână de oaie de stil vechi din Mezőberény (sub o cloşcă). Acest tip de broderie a fost foarte apreciat şi de colaboratoarea Muzeului Etnografic Dr. Fél Edit, dat fiind că această zonă era considerată o pată albă în domeniul broderiilor vechi. Cu ocazia culegerilor au ieşit la iveală, de exemplu, şi scufiile slovace din Nagybánhegyes.

– Cum pot fi păstrate aceste valori într-o epocă în care cojocul, faţa de pernă brodată, scufia şi ştergarul nu mai sunt la modă?

– În asta constă sarcina noastră. Am găsit noi posibilităţi de utilizare a broderiei în care tehnica de cusut rămâne aceeaşi, motivul decorativ nu se schimbă, dar apar compoziţii noi corespunzătoare noilor funcţii. Astfel motivele de broderie şi-au găsit repede locul în materialele textile din design-ul interior şi în articolele de îmbrăcăminte. Această activitate de salvare a valorilor a fost sprijinită de atunci înfiinţata Expoziţie Naţională de Artă Populară şi de Concursul de brodat Kiss Jankó Bori, care motivează şi astăzi activitatea cusătoarelor.

Proiectarea modelului de broderie

Flor i, motive de corative şi c ulor i

Broderie cu fir din lână de oaie din regiunea Dél-Alföld

Broderie cu fir din lână de oaie din Mezőberény

– Prezintă-ne, te rog, câteva broderii specifice regiunii Dél-Alföld.

– Pot să dau, desigur, doar câteva exemple din această uriaşă bogăţie tematică. Trebuie ştiut că există broderii de stil vechi, de stil nou şi cele mai noi tipuri de broderie. Tehnicile de cusut, motivele decorative, cromatica şi tipul de fir utilizate diferă de la o regiune la alta. Aceasta este sursa diversităţii.

ba, Mezőberény, Szarvas şi Tótkomlós, bresle româneşti la Kétegyháza şi Gyula, iar la Mezőberény lucrau şi blănari nemţi.

– Ce trebuie să ştim despre broderia de stil vechi?

– Aceasta este broderia cu fir de lână, care folosea firul mai aspru provenit din lâna oilor din rasa maghiară Racka.

Aceste broderii ornau ţesăturile de casă care în zona noastră – regiune producătoare de cânepă – erau cel mai adesea din pânză de cânepă şi mai rar din pânză de in. Firele erau colorate cu vopsea vegetală, astfel aveau o cromatică armonioasă caracterizată prin doar câteva tonuri. Dintre culorile folosite maroul şi albul crud sunt culorile naturale ale lânii, cărămiziul era obţinut din roibă şi coajă de ceapă roşie, iar ocrul din sofran, de exemplu. Albastrul era cel mai greu de obţinut. Ca şi curiozitate amintesc că erau perioade când vopsitul în albastru se făcea cu lichidul în care se fierbeau deşeurile hainelor militare furate din fabricile de postavuri.

– Care sunt celelalte broderii pe care merită să le cunoască locuitorii din zonă?

– O altă broderie specifică regiunii Dél-Alföld era cea care decora hainele făcute din blană, cum ar fi cojoacele şi şubele. Cojoacele confecţionate în blănăriile diferitelor naţionalităţi se deosebeau între ele prin croi, lungime, locul şi compoziţia motivelor, respectiv prin cromatică. Ceea ce aveau în comun, era tipul şi denumirea ornamentelor (de ex.: trandafir, ochi de păun, rodie).

Blănarii îşi fondau şi breslele în funcţie de naţionalitate. Existau blănării maghiare la Békés şi Füzesgyarmat, slovace la Békéscsa-

Broderia din Komádi a fost descoperită pe cearşafuri

– Care erau motivele specifice brodate pe hainele de blană?

– Creanga de rozmarin, trandafirul, ochiul de păun, respectiv frunzele duble sau triple se regăsesc pe toate cojoacele, pe lângă acestea alte motive florale specifice sunt vioreaua, floarea de nu-mă-uita, laleaua şi garoafa. În mijlocul broderiei se află ochiul de păun, rodia, respectiv cocoşul şi inima. Trebuie să amintim broderia din Tótkomlós, considerată şi cea mai colorată, datorită modelului său foarte dens care acoperă toate suprafeţele libere de piele. La partea opusă se află broderia din Szarvas, mai reţinută, cunoscută datorită efectului de culori: negrul, însufleţit pe alocuri de violet şi albastru.

– Blănarii utilizau şi alte tehnici în afară de broderie?

– Procedura aplicării de bucăţi de piele, pe lângă broderie, utilizate în Berény şi Csaba, consta în faptul că slovacii realizau modelele prin coaserea unor bucăţi de piele colorate pe haine. Pe cojoacele maghiarilor apărea şi pielea albă, brodată. Acest tip de cusătură s-a păstrat până în ziua de azi pe cuverturi. De asemenea există astăzi cuverturi, perdele şi alte piese textile de design interior minunate care poartă aceste ornamente tradiţionale.

– Cum se poate documenta cineva care doreşte să studieze mai amănunţit broderiile din Ungaria?

– Cartea mea intitulată Culegere de modele de broderie poate fi de ajutor pentru cel care doreşte să se informeze despre broderiile din Bazinul Carpatic.

Foto: Barcsay Andrea

Dr. Illés Károlyné este un artist popular ţesător şi cusător, secretara Asociaţiei de Artă Populară Békés (Békés Megyei Népművészeti Egyesület) şi preşedinta Comisiei de Specialitate de Broderie la nivel naţional (Országos Hímző Szakbizottság). Este preşedinta cercului de broderie Rozmaring din Békéscsaba, participantă şi organizatoare de numeroase expoziţii de artă populară în ţară şi în străinătate. Studiază broderiile tuturor regiunilor locuite de maghiari, dar activitatea sa – care presupune şi muncă de culegere – este orientată în primul rând spre broderiile din judeţul Békés şi în special spre broderiile de pe hainele de blană din acest judeţ. Este responsabilă de imagine şi redactor al mai multor publicaţii referitoare la arta decorativă.

1984.

1989.

2003.

2011.

Tânăr Maestru al Artei Populare Artist Popular Decorator Distincţia „Maestrul Artei Populare” Concursul „Artă Populară Naţională Vie” (Országos Élő Népművészet) – Distincţia „Rodie” a Cercului de broderie Rozmaring

Va˘ ile Cris, urilor – E venimente Scris de: Bonyhádiné Pásztor Enikő

Mulţime pe Valea Crişului Gyula, Parcul castelului

„Vă anunţăm că evenimentul „Mulţime pe Valea Crişului” are loc în fiecare an. La poalele cetăţii din Gyula, în fiecare vară, se organizează târgul la care cei mai iscusiţi meşteri populari îşi prezintă produsele. Sunt de găsit: tumult, gogoşi, dans popular şi muzică populară, dansează fetele şi bunicile. Se organizează jocuri, concurs gastronomic al locuitorilor Văii Crişului, aflăm cine este olarul anului.

Aflăm la ce se foloseşte sfărâmătorul, de ce se învârte pe lemn cozonacul secuiesc. Celor ce vin, n-o să le pară rău, târgul ţine zile în şir. Distracţia i se cuvine fiecăruia, mai ales dacă între timp li se umple coşurile cu produse.”

– Cine a participat la eveniment, a putut simţi atmosfera familiară şi nostalgică a acestuia. Rupându-se din graba cotidianului, aici timpul parcă se opreşte, asemănător Sărbătorii Meşteşugurilor din Cetatea de la Buda. Există vreo legătură între cele două evenimente?

– Ideea de bază este aceeaşi: prezentarea artei populare publicului larg, în cadrul unui târg. Acestui scop îi este dedicată munca artizanilor, muzicanţilor şi dansatorilor populari, astfel se organizează în fiecare an, în iunie, acest eveniment, care este totodată şi momentul de deschidere a stagiunii Teatrului Cetăţii din Gyula.

În 2000, când s-a organizat pentru prima oară festivalul sub denumirea „Millenniumi Sokadalom”, nici măcar organizatorii nu s-au gândit că se va înrădăcina la Gyula, la poalele cetăţii, acest festival. Cei 13 ani ce s-au scurs de atunci au demonstrat că evenimentul este un program mult aşteptat atât de localnici, cât şi de turişti.

O intervievăm pe Pál Miklósné, preşedinta Asociaţiei de Artă Populară a Judeţului Békés.

– Care este secretul evenimentului? Cum puteţi asigura aceeaşi calitate în fiecare an, care trezeşte interesul meşterilor populari, dansatorilor, dar şi al unui public numeros?

– Organizatorii sunt extrem de dedicaţi, în decursul anilor ei şi-au dat toată silinţa să diversifice oferta de programe. Organizatorul principal este Asociaţia de Artă Populară a Judeţului Békés, având ca parteneri în organizare şi realizare Uniunea

Prezentarea unei meserii: cioplirea toiagului ciobanului

Expoziţia de artă populară vie din judeţul Békés în cortul principal

Mulţime pe Valea Cr işului Dansatorilor Populari din judeţul Békés, ansamblul de dansuri „Balassi”, Teatrul Cetăţii din Gyula, Biroul Judeţean Békés al Institutului Naţional de Cultură şi societatea Gyulai Nonprofit Rendezvényszervező Kft. – Când a avut loc primul eveniment sub această denumire?

– În 2000, anul milenarului. Mulţi nu ştiu, că în primii doi ani, am participat, alături de şase regiuni din Ungaria, de cei din Slovacia, Transilvania şi Voivodina şi la evenimentul „Mulţime Milenară”, organizat la Budapesta, în Piaţa Eroilor (Hősök tere).

Abia apoi am considerat că locul acestui eveniment este la Gyula, în parcul Cetăţii de cărămidă. În această perioadă programul a fost sponsorizat de Biroul Guvernamental.

– După ce nu s-a mai sponsorizat programul, ce anume v-a determinat să continuaţi?

– Autoritatea Locală a oraşului Gyula ni s-a alăturat şi prin sponsorizare a contribuit la continuarea programului. Pe lângă aceasta, elanul organizatorilor a rămas acelaşi, succesele din primii doi ani i-au determinat să dorească să prezinte în continuare arta populară vie publicului larg.

– Acest eveniment este de fapt întâlnirea anuală a meşterilor, dansatorilor, povestitorilor, cântăreţilor populari din zonă, întâlnirea tuturor acelora, care consideră păstrarea tradiţiilor un lucru important. Care sunt programele cele mai îndrăgite de public?

– E foarte dificil de ales din atât de multe programe, dar trebuie să evidenţiem neapărat târgul asociaţiilor de artă populară din câmpie. Aici putem cumpăra, direct de la meşterul popular, coşuri din Békés, ţesături de casă din Berény, vase pentru gătit şi multe alte obiecte. Concursurile meşterilor populari sunt şi ele foarte populare. La Concursul Olarilor şi la Concursul Cioplitorilor de lemn din Câmpia de Sud se întrec cei mai buni olari şi cioplitori, avem parte de situaţii emoţionante şi comice, putem cunoaşte meşterii în timpul lucrului.

– Pot încerca să „guste” din munca meşterilor şi laicii?

– Bineînţeles. Tocmai de aceea îi aducem la târg, ca şi cel care niciodată nu a lucrat la un război de ţesut şi nu a încercat suveica cu care se confecţionează dantela, să poată încerca. Dar în mulţi se trezeşte interesul faţă de alte numeroase meserii populare, lucru ce îi determină să se înscrie la cursurile noastre de formare în meserii cum ar fi: ţesutul, torsul, confecţionatul dantelei, cioplitul în lemn, împletirea, olăritul, confecţionarea mărgelelor, vopsitul ouălor, construirea sobelor de teracotă şi a şemineelor şi pregătirea turtei dulci.

– Care este elementul central al evenimentului?

– Expoziţia de artă populară vie, organizată într-un cort imens, care în fiecare an are altă tematică. La ultimele evenimente am avut expoziţii de mese şi ambient, materiale textile folosite la nunţi, mobilier din răchită. Expoziţia ne opreşte, ne direcţionează atenţia asupra frumosului, naturalului, tradiţio-

nalului. Ieşind din tumultul târgului, în cort suntem îmbrăţişaţi de culori şi forme, ne plimbăm printre obiecte, care ar putea deveni decoraţiunile casei noastre. În acest ambient găsim cu uşurinţă relaţia dintre vechi şi nou, tradiţional şi modern.

– Cu ce îi întâmpinaţi pe cei mici, în afară de poveşti şi cântece populare, de caruselul acţionat manual?

– Copiii se distrează cu jocuri populare, pe un teren tradiţional de joacă. Pe lângă probele de putere, umblatul pe catarige, sfărâmarea porumbului, mulţi se îndeletnicesc în ateliere, unde pătrund în tainele meşteşugurilor populare.

– În zilele noastre se vorbeşte din ce în ce mai mult despre gastronomia populară. Cum apare aceasta în cadrul evenimentului?

– Gazdele îi îmbie pe vizitatori cu langoş din aluat de pâine, ştrudel de casă, minciunele şi cozonac secuiesc. Concursul de gătit la foc deschis este şi el foarte popular. Se decernează premiul pentru cele mai bune pogăcele din zonă, sunt prezenţi an de an cei mai buni ornatori de turtă dulce din zona Câmpiei de sud.

– Ce alte evenimente vi s-au alăturat de-a lungul anilor?

Târgul meşterilor populari – Festivalul Artelor din Concurs de gătit pe Valea Crişului Zona de Graniţă, Festivalul Naţional al Ansamblurilor Cu jucării de modă veche de Copii, Concursul Formaţiilor Mici şi de Copii de Dansuri Populare din judeţul Békés, Întâlnirea Formaţiilor de Dansuri din Judeţul Békés, închizând şirul în mod demn cu Gala Dansurilor Populare.

– Ce îi oferă omului zilelor noastre acest eveniment?

– Nostalgie, sentimente, gusturi şi mirosuri, prieteni zâmbitori, cu priviri deschise, oameni, o comunitate primitoare, care păstrează valorile. Veniţi să ne cunoaşteţi!

Pagina web: www.bmne.hu Foto: Asociaţia de Artă Populară a Judeţului Békés

Asociaţia de Artă Populară a Judeţului Békés:

Concursul „Cele mai bune pogăcele din zonă”

Asociaţia, fondată în 1990, ocupă un rol important în cultivarea comunităţii. Obiectivul principal al activităţii sale este conservarea şi popularizarea meşteşugurilor populare. Este în fruntea celor care descoperă şi popularizează tezaurul popular al zonei. Sprijină din punct de vedere profesional şi organizaţional activitatea comunităţilor de creaţie populară.

Are un rol important în educaţie şi formare. În colaborare cu Şcoala Meşteşugărească, organizează cursuri de formare şi perfecţionare pentru formatorii din domeniu. La tabăra de vară de artă populară, organizată de asociaţie, participă peste 250-300 de persoane din toată ţara şi chiar şi din străinătate.

Participă la evenimentele din regiune, cu prezentarea unor meserii, ateliere pentru copii şi expoziţii de artă populară, pe lângă acestea, este organizatorul principal al juriilor diferitelor întreceri.

Va˘ ile Cris, urilor – Cultur ă Scris de: Súr Enikő

Teatrul de Varaˇ al nat,iunii Teatrul Cetaˇ t, ii din Jula

Primul teatru în aer liber al ţării a fost înfiinţat acum o jumătate de secol, în 1964. Datorită ofertei de programe din ce în ce mai variate, stagiunea Teatrului Cetăţii din Jula, care debutează la începutul lui iulie şi durează până la mijlocul lui august, a devenit astăzi un festival al tuturor artelor: în fiecare seară organizatorii aşteaptă publicul iubitor de cultură cu drame istorice, piese contemporane, spectacole de operă, de teatru muzical, de balet şi de marionete, respectiv cu concerte de muzică clasică, jaz, blues, muzică populară şi internaţională. Cu ocazia stagiunii jubiliare am discutat despre trecutul şi prezentul Teatrului Cetăţii cu directorul instituţiei, Gedeon József.

frumoasei curţi a cetăţii în stil renascentist – drame istorice dar, datorită acusticii excelente a locaţiei, programul s-a îmbogăţit în curând şi cu muzică clasică. Sík Ferenc, directorul artistic al Teatrului Cetăţii din Jula între 1973 şi 1993, a transformat teatrul într-un loc de prezentare a dramelor maghiare contemporane şi a operelor autorilor maghiari de dincolo de graniţă. Începând cu anii 90, după schimbarea regimului politic, s-a ivit posibilitatea de a pune în scenă şi opere care până atunci nu erau permise. Din acest moment teatrul nu mai era obligat să transmită mesaje politice şi astfel repertoriul s-a putut transforma într-un adevărat festival al tuturor artelor. De la începuturi până în prezent s-au jucat aici mai mult de 400 de drame, dintre care 150 de premiere naţionale şi 50 de premiere mondiale. Eu deţin funcţia de director al Teatrului Cetăţii din Jula din anul 1995. În activitatea mea am avut grijă ca teatrul să-şi păstreze specificul, adică varietatea de genuri, astfel încât pe lângă spectacolele de teatru sunt prezente în program şi dansul, muzica, arta plastică, filmul, precum şi curentele contemporane ale acestora.

– În acest an Teatrul Cetăţii din Jula a ajuns la stagiunea jubiliară. Care sunt cele mai importante evenimente care au marcat ultimii 50 de ani?

– Aria lui Erkel Ferenc Hazám, a răsunat pentru prima dată în 1964 în Teatrul Cetăţii din Jula, care îşi sărbătoreşte în acest an cea de-a 50-a stagiune, şi de atunci marchează începutul manifestărilor. Teatrul din Jula a fost primul teatru înfiinţat într-o cetate din ţara noastră şi face parte şi astăzi dintre cele mai renumite teatre în aer liber ale ţării. Ideea de a înfiin- Somogyvári Pál şi Stefanik Irén în 1964 în Hernani – Cu ce spectacole îi aşteptaţi în acest an pe iubitorii ţa un teatru la Jula – pe modelul teatrului din Dubrovnik – i-a aparţinut lui Miszlay István, regizorul Teatrului Jókai de teatru?

– Datorită deschiderii festive organizate cu ocazia jubidin Békéscsaba, a cărui iniţiativă a fost sprijinită şi de edilii oraşului şi ai judeţului. În anii 60 în cetate erau prezentate leului, stagiunea din acest an începe cu o săptămână mai în primul rând comedii de autori străini şi – mulţumită devreme, adică în 22 iunie. În perioada următoare, până în

Teat r ul de Vară al naţiunii 11 august, spectatorii se pot bucura zilnic de spectacole. În rămidă de tipul celor din Verona, dramele lui Shakespeare acest an avem patru premiere. Hamlet al lui Shakespeare pot fi jucate aici aproape fără a avea nevoie de decor. Am este oferit publicului în regia lui Bocsárdi László. Repre- reuşit să obţinem încă de la început colaborarea unor regizentaţia piesei Făclia se stinge a lui zori renumiţi precum Peter Brook, Zalán Tibor – opera câştigătoare Purcărete, Necrošius sau Koršunoa concursului de dramă pe tema vas, care ne-au prezentat fiecare înapărării cetăţii din Jula din 1566 – tr-un mod diferit lumea lui Shakesva avea loc în 2 august în regia lui peare. Începând cu trupa teatrului Csiszár Imre, dar spectatorii vor londonez Globe şi continuând cu putea urmări şi piesele celorlalţi artiştii companiei Aquila Theatre doi autori - invitaţi de noi - sub Company din New York, la festival formă de spectacole-lectură. Din au participat şi artişti din Coreea program mai face parte un al treide Sud sau din Japonia, deci putem lea spectacol-lectură din scrierile afirma cu certitudine că manifeslui Krasznahorkai László. Scriitotarea a devenit un festival internarul, laureat al premiului Kossuthţional. Suntem membru fondator díj, s-a născut în oraşul nostru şi al ESFN (European Shakespeare şi-a petrecut aici primii 18 ani de Festivals Network), datorită căruia viaţă. L-am invitat acum să aleaam obţinut de trei ori deja finanţagă pentru festival dintre operele re europeană. Colaborăm cu cincilui referitoare la Jula. A patra preşase festivaluri, astfel încât putem mieră, o piesă muzicală intitulată prezenta şi la Jula cele mai bune Plutonierul Bors, pune în scenă producţii Shakespeare din Europa. formaţia Beatles. Pe lângă acestea spectatorii vor putea urmări – Prietenii teatrului nu rămân dramele noastre naţionale Banul fără spectacol la Jula nici în periBánk şi Tragedia omului, precum oada iernii, deoarece după stagiuşi opera Hunyadi László. Şi în nea de vară se pot bucura de piese această stagiune oferim publicului Stefanik Irén şi Latinovits Zoltán în 1966 în Paladinul mut de studio. o paletă largă de genuri în care fiecare poate găsi ceva pe – În Sala Studio a Teatrului Cetăţii din Jula, care funcţigustul lui. Vor avea loc, printre altele, spectacolul de balet onează pe strada Kossuth nr. 13, din octombrie până la sfârCarmina Burana al trupei de balet Szegedi Kortárs Balett, şitul lui martie au loc săptămânal spectacole de studio, proFestivalul de umor literar, respectiv Festivalul de Jazz şi de ducţii independente, concerte de muzică clasică şi uşoară, Blues cu participare internaţională. seri de jazz şi de muzică populară. Fostul cazinou domnesc a fost construit în 1906, după război a devenit centru cultural – În cadrul festivalului tuturor artelor, din 2005 orga- şi a funcţionat sub numele de Casa de Cultură Jókai. Teatrul nizaţi în fiecare an Festivalul Shakespeare, care a devenit a primit clădirea în 1996. Aici am realizat o sală de concerte astăzi o manifestare recunoscută pe plan internaţional şi de 200 de locuri unde, la fel ca în cazul producţiilor stagiunii prezentată de mai multe reviste britanice importante din de vară, joacă cei mai de seamă artişti ai ţării. În holul clădidomeniu. Cum s-a născut ideea acestui festival? rii s-a deschis în 1999 Aula Teatrului, unde expunem opere– Eu însumi sunt un mare admirator al lui Shakespea- le celor mai importanţi artişti maghiari contemporani. re, consider că operele lui reprezintă creaţii de referinţă în arta teatrală, de aceea din 1999 avem anual în program câte – Domnule director, aţi afirmat în repetate rânduri că o premieră a unei piese de Shakespeare. După reabilitarea Teatrul Cetăţii din Jula este teatrul de vară al naţiunii. La cetăţii în 2005 am dorit să realizăm ceva nou, atunci mi-a ce v-aţi gândit mai exact când aţi ales această formulare? venit ideea să organizăm aici un festival Shakespeare inter– Cred într-adevăr că Teatrul Cetăţii din Jula este teatrul naţional. Deoarece fortificaţia de la Jula este o cetate din că- de vară al naţiunii deoarece aici au jucat şi joacă cei mai de

Horváth Sándor, Gurnik Ilona şi Bessenyei Ferenc în Banul Bánk în 1967

Song of the Goat Theatre prezintă în acest an la Jula producţia care a obţinut mai multe distincţii la Edinburgh

Va˘ ile Cris, urilor – Cultur ă

Actorul Kovács Lajos, care trăieşte în Jula, în rolul principal al dramei lui Spiró György Impostorul în 2011

Götz Anna şi Bessenyei Ferenc în 1990 în piesa Cetăţenii din Kosice

tincţie, înfiinţată de mai mult de 10 ani. În acest an, alături de regizorul de film Mundruczó Kornél şi scenograful Khell Zsolt, am avut onoarea să primesc această distincţie în calitate de director de teatru şi de festival pentru popularizarea artei teatrale maghiare în străinătate. Această distincţie a reprezentat pentru mine o mare bucurie, pe care am primit-o în special pentru activitatea mea de propovăduitor de cultură. Cred că este cel mai frumos lucru care i se poate întâmpla unui om. Mi-am petrecut întreaga viaţă transmiţând cultură deoarece şi înainte, ca profesor de limba maghiară, am încercat să le transmit copiilor cât mai multe lucruri. Consider că premiul Hevesi Sándor-díj reprezintă o recunoaştere nu numai pentru mine, ci şi pentru Teatrul Cetăţii din Jula şi califică o întreagă etapă de carieră.

Le mulţumesc colegilor mei pentru faptul că, timp de 15 ani, am reuşit – În acest an, domnule director, cu să rămânem unul din teatrele de vară ocazia Zilei Mondiale a Teatrului, vi Afişul Festivalului Shakespeare în 2011 conducătoare din Ungaria, iar acest s-a acordat premiul Hevesi Sándorsucces este rezultatul muncii noastre comune. díj. Cine primeşte, de obicei, această distincţie?

Foto: Gyulai Várszínház – Premiul Hevesi Sándor-díj este o recunoaştere profesională decernată de Ministerul Resurselor Umane şi de InInformaţii: 5700 Gyula, Kossuth u. 13. Tel.: 06-66/463-148 stitutul Internaţional de Teatru. În fiecare an sunt trei artişti E-mail: gyulaivarszinhaz@t-online.hu Pagină web: www.gyulaivarszinhaz.hu www.shakespearefesztival.hu şi specialişti în teatru cărora le este decernată această disseamă reprezentanţi ai artei teatrale maghiare. Sík Ferenc a fost directorul Teatrului Naţional Maghiar şi sub directoratul lui, în epoca de glorie a Teatrului Cetăţii, aici au urcat pe scenă personalităţi marcante cum ar fi Őze Lajos, Bessenyei Ferenc, Sinkovits Imre sau Agárdy Gábor. Distincţia „Actorul Neamului” se acordă din anul 2000, până acum 22 de persoane au primit acest titlu şi 21 dintre ele au jucat la Jula. Niciun alt teatru maghiar nu se poate lăuda cu asta. Acest număr semnificativ se explică prin faptul că invităm artişti din toate teatrele ţării, astfel de multe ori se întâlnesc la noi persoane care fac parte din trupe de teatru diferite. Repertoriul nostru ar face faţă şi la Teatrul Naţional, deoarece avem deseori în program dramele naţionale, respectiv alte piese de teatru maghiare importante.

Szűcs Nelli, Tóth László şi Orosz Melinda în Familia Tót în 2004

Gáspár Tibor, Petrik Andrea şi Kovács Krisztián în 2010 în Psyche

...mai mult de c ât o revis t a˘ Scris de: red. CrisPer

˘ Man i f estari le

Csaba i Nyár 2013 În ultimii ani am asistat la Békéscsaba la construcţii de o anvergură nemaiPiaţa renovată a oraşului permite organizarea de manifestări şi de prograîntâlnită de 100 de ani. După lucrările de canalizare, de amenajare de trotuare me colective de o anvergură şi de un nivel nemaiîntâlnite până acum. Noul decor şi de piste pentru biciclete şi de dezvoltare energetică, construirea Centrului va fi inaugurat de manifestările CSABAI NYÁR 2013, primul şir de evenimente de Cultural Csabagyöngye, respectiv renovarea centrului oraşului fac parte dintr-o mare anvergură din piaţa Szent István tér. CSABAI NYÁR, cu mai mult de 120 de concepţie de dezvoltare urbană conştientă. Perla cea mai recentă a acestor inprograme, oferă zilnic seri de poezie, concerte, programe pentru copii şi familii, vestiţii de înfrumuseţare a oraşului este reînnoita piaţă Szent István tér. piese de teatru în aer liber, respectiv spectacole de muzică de promenadă.

Dincolo de reînnoirea infrastructurii, scopul revitalizării centrului este Printre casele seculare din centru, definitorii şi pentru imaginea oraamenajarea unui spaţiu care să evoce atmosfera veche, cu patină, originală a şului, se împlineşte astfel un vis de mai multe decenii: acela ca piaţa Szent pieţei care să redevină astfel centrul vieţii sociale prin găzduirea unor evenimente publice, artistice, economice, sportive şi de divertisment accesibile tu- István tér să redevină centrul efervescent al oraşului Békéscsaba, inima juturor locuitorilor. deţului Békés.

Szent István tér 19.00 Muzică stradală: Balázs marţi, 23 iulie vineri, 26 iulie Csongor şi Berta Jimmy – Program gratuit Szent István tér Muzică stradală: Bogdány TaTeÁtrium (Ibsen udvar) 20.30 Spectacol de teatru más şi prietenii – Program gratuit 30 iulie – 2 august – Fantezii în paşi de dans Spectacolul trupei de dans a Teatrului Gárdonyi Géza (dans GG Eger) – Munkácsy Mihály Múzeum Tabără de vară pentru TeÁtrium (Ibsen udvar) 17.00 După amiază în Preţul biletului: 1.500 Ft – ,,Serile Primăriei” meşteşugari – Taxă de participare: 10.000 Ft familie – Teatrul de păpuşi Napsugár din Bémiercuri, 31 iulie késcsaba: povesteşte Berta János – Program Szent István tér WEEK-ENDUL EXUBERANŢEI: Szent István tér 19:00 Programul Illyés József gratuit – ,,Serile Primăriei” 18:00-19:00 Berta Jimmy şi Balázs Csongor blues – Program gratuit 19:00-20:00 Borneo miercuri, 24 iulie 20:00 HEVESI IMRE şi orchestra joi, 1 august Szent István tér 18.30 Pont Határ – Észbontó: Szent István tér 19.00 Musical, musical!!! Seară sâmbătă, 27 iulie jocuri de logică, jocuri de societate Komlósi Kata şi Gulácsi Tamás – Program Szent István tér WEEK-ENDUL EXUBERANŢEI: 19.00-19.55 Concert SnailGardN gratuit 20.00 Pontleső 18:00–19:00 Rave Trio vineri, 2 august 20.30-21.00 Concert Full About – Program gratuit 19:00–20:00 Elefánt Band TeÁtrium (Ibsen udvar) 20.30 Spectacol de teatru – 20:00–22:00 Concert GRENADÍRMARS joi, 25 iulie – Árva Bethlen Kata şi Liszi Melinda – în interpretarea duminică, 28 iulie Szent István tér 19.00 Musical, musical!!! – Simai artiştilor Teatrului Jókai din Békéscsaba – Preţul Szent István tér WEEK-ENDUL EXUBERANŢEI: Szilárd şi prietenii – Program gratuit biletului: 1.500 Ft 17:00 Îngheţata de duminică cu Casa cu poveşti Munkácsy Mihály Múzeum 16.00 Pe drumul Csabagyöngye Kulturális Központ 20.30 Concert + Cules de struguri din soiul Perla de Csaba oştilor cu regele Matia – vernisajul expoziţiei în aer liber Lay Down (terasă) – Program gratuit luni, 29 iulie De la Cluj la Viena (Muzeul Munkácsy Mihály, Sala Szent István tér 19.00 Muzică stradală: concert sâmbătă, 3 august Muzelor) de nai – Program gratuit Szent István tér 19.00 Concert Kontor Tamás şi Szabó Eszter – Program gratuit marţi, 30 iulie Szent István tér 17.00 După amiază în familie duminică, 4 august – Teatrul de păpuşi Napsugár din BékéscsaSzent István tér 17.00 Îngheţata de duminică cu ba, spectacolul intitulat Trăsura cu măgăruşi Kádár Ferkó – Program gratuit – Spectacol de poezie din operele lui Móricz luni, 5 august Zsigmond, Zelk Zoltán, Kányádi Sándor, Weöres Szent István tér 19.00 Reprezentaţia Liceului de Sándor (Berta János şi Czumbil Örs – Program Artă Premier – Program gratuit gratuit – ,,Serile Primăriei”

Va˘ ile Cris, urilor – Cultur ă vineri, 16 august TeÁtrium (Ibsen udvar) 20.30 Spectacol Studio – operele lui Sinka István în interpretarea actorului Horányi László – Preţul biletului: 1.500 Ft

Formaţiile taberei de clarinet şi saxofon, Random Trip – Program gratuit Csabagyöngye Kulturális Központ

sâmbătă, 17 august Szent István tér 19.00 Depresiunea Ciucului ne vizitează acasă – casă de dans popular – Program gratuit marţi, 6 august Szent István tér 19.00 Muzică stradală: chitaristul Kabai Gábor – Program gratuit TeÁtrium (Ibsen udvar) 18.00 După amiază în familie – casa de joacă a teatrului pentru 6-12 ani – cu coordonarea artiştilor Teatrului Jókai din Békéscsaba Seregi Zoltán şi Józsa Mihály – Program gratuit

miercuri, 7 august Szent István tér 19:00 Trupa ENDORFIN – Program gratuit joi, 8 august Szent István tér 19.00 Musical, musical!!! – Seara artiştilor tineri – Program gratuit vineri, 9 august TeÁtrium (Ibsen udvar) 20.30 Spectacol Studio – Bor és Lányka – Seara compozitorului Szarka Gyula şi a actorului Szarvas József – Preţul biletului: 1.500 Ft

20.30 Édeskeserű – concert unplugged în aer liber (terasă) Csabagyöngye Kulturális Központ

sâmbătă, 10 august Szent István tér 19.00 Torony Band – concert club nostalgie – Program gratuit duminică, 11 august Szent István tér 17.00 Îngheţata de duminică cu Casa Memorială – Program gratuit luni, 12 august Szent István tér 19:00 Concert Bross – Program gratuit marţi, 13 august Szent István tér 19.00 Muzică stradală: Bogdány Tamás şi prietenii – Program gratuit 18.00 După amiază în familie – casa de joacă a teatrului pentru 6-12 ani – cu participarea artiştilor Teatrului Jókai din Békéscsaba Kara Tünde (laureată a Premiului Jászai) şi Czitor Attila – Program gratuit miercuri, 14 august Szent István tér Kerekes Jutka şi trupa – Program gratuit TeÁtrium (Ibsen udvar)

joi, 15 august Szent István tér 19.00 Din cântecele lui Cseh Tamás – Babócsai Réka şi prietenii – Program gratuit

Festivalul instrumentelor de suflat ZENIT – Program gratuit Csabagyöngye Kulturális Központ

14.00–17.00 Casă de joacă în familie pe tema sărbătorii Sfântului Ştefan (sala Lenkefi) – Program gratuit Munkácsy Mihály Múzeum

duminică, 18 august

Csabagyöngye Kulturális Központ Festivalul instrumentelor de suflat ZENIT – Program gratuit

luni, 19 august

19.00 Seară dansantă cu Acid Jazz Co – Program gratuit Csabagyöngye Kulturális Központ

marţi, 20 august Szent István tér 11:00 Szép cerceruska, în interpretarea artiştilor Csortán Zsóka, de la Teatrul de păpuşi Napsugár din Békéscsaba, şi Főldesi Márton 15.00 Program pentru copii 16.00 Formaţia Vitrovszki – Vitéz László şi orchestra 17.30 Ansamblul de dans popular Csaba 18.00 Péterfi Bori & Love Band Programe conexe: 9:00–20:00 Casă de joacă cu poveşti, târg şi expoziţie 11:00–19:00 Castel uriaş pentru sărituri şi maşinuţe electrice – Program gratuit miercuri, 21 august Szent István tér 19.00 Seară dansantă cu Acid Jazz Co – Program gratuit joi, 22 august Szent István tér 19.00 Spectacolul Ansamblului de dans popular Csaba – Program gratuit vineri, 23 august Csabagyöngye Kulturális Központ

Concert în aer liber Borsodi Blue (terasă) – Program gratuit sâmbătă, 24 august Szent István tér 19.00 Concert Pozitív (ska, reaggie) – Program gratuit duminică, 25 august

Szent István tér 17.00 Îngheţata de duminică cu Casa Comunitară din Lencsési

20.30

luni, 26 august Szent István tér 19.00 Concertul Cvartetului de coarde Alföld – Program gratuit marţi, 27 august Szent István tér 19:00 Renci Duó – Program gratuit miercuri, 28 august Szent István tér 19.00 Rave Trio – Concertul lui Vozár M. Krisztián şi a invitaţilor săi – Program gratuit joi, 29 august

Szent István tér 19.00 Musical, musical!!! – Concert Sánta László – Program gratuit Munkácsy Mihály Múzeum

Vernisajul expoziţiei Virág Éva (Muzeul Munkácsy Mihály, Sala Tégla) vineri, 30 august 20.30 Concert Random Trip (terasă) – Program gratuit Csabagyöngye Kulturális Központ

Csabagyöngye Kulturális Központ

în aer liber Orszlán

20:30 Concert

sâmbătă, 31 august Szent István tér 19.00 Concert Varga Ádám şi Kölcsey Szabolcs – Program gratuit duminică, 1 septembrie Szent István tér 19.00 Chiulul de duminică cu Antovszki Band luni, 2 septembrie Csabagyöngye Kulturális Központ 20.30 Vara a zburat… – Concertul Teatrului Studio din Csaba – Program gratuit

vineri, 6 septembrie Szent István tér Piaţa tradiţiilor – Festival cultural şi gastronomic de încheiere a verii în Csaba; Gala de Operetă cu Orchestra simfonică a judeţului Békés – Program gratuit sâmbătă, 7 septembrie Szent István tér A VI-a ediţie a Festivalului Blueskert din Csaba – Program gratuit duminică, 8 septembrie Szent István tér Békéscsaba, Capitala Cântecului Maghiar – Program gratuit

...mai mult de c ât o revis t a˘ Scris de: Súr Enikő

Teatrul luptelor de la Tormac pa˘streaza˘ asta˘zi comorile trecutului îndepa˘rtat

Construcţia cetăţii considerate simbolul oraşului Jula a început în secolul al XV-lea, la ordinul lui Maróti János, ban de Macsó. Cetatea, devenită un pilon important al sistemului de fortificaţii maghiar în perioada ocupaţiei otomane, a fost ocupată în 1566 de paşa Pertaf după un asediu de 63 de zile. Această cetate de câmpie construită din cărămidă, care păstrează numeroase detalii ale arhitecturii gotice, precum şi minunata grădină a castelului care o înconjoară constituie astăzi o locaţie preferată pentru desfăşurarea manifestărilor urbane. În cele 24 de săli de expoziţie ale Muzeului Cetăţii, restaurat, putem urmări istoria oraşului Jula în Evul Mediu şi în epoca modernă timpurie.

Trecutul şi prezentul Cetăţii din Jula Istoria cetăţii este strâns legată de curtea regală. Construirea fortificaţiei a început după ce banul a primit în dar în 1403 domeniul Jula de la regele Sigismund. După întreruperea liniei familiei Maróti, domeniul (şi implicit cetatea) au

Cetatea din Jula îşi aşteaptă vizitatorii cu 24 de săli de expoziţii

revenit în 1476 domnitorului, regele Matia, care l-a dăruit câţiva ani mai târziu fiului său. După moartea lui Ioan Corvin, survenită în 1504, domeniul regal a fost moştenit de văduva acestuia Beatrix de Frangepan, apoi de noul soţ al acesteia, George de Brandenburg.

Forţa de apărare a fortăreţei construite pe una din insulele Crişului Alb se datora mlaştinilor care o împrejmuiau. Din cauza solului umed zidurile din cărămidă au fost înălţate pe stâlpi de stejar şi pe ziduri din piatră brută înalte de doi metri. Colţurile zidului care înconjura cetatea interioară, păstrat până astăzi, au fost întărite cu bastioane pentagonale. Pe locul unuia dintre ele a fost ridicată în 1974 statuia ecvestră din bronz a lui Tóth Béla, viteazul din Tormac, care păstrează amintirea vitejilor care au luptat cu curaj pentru apărarea cetăţii. Se presupune că bastionul de vest al zidului de apărare – turnul pentru tunuri cu ziduri de trei metri grosime care adăposteşte azi terasa Rondela – a fost construit la porunca lui Ioan Corvin în secolul al XV-lea.

Cetatea de apărare a fost fortificată în jurul anului 1560 pe baza proiectelor inginerului militar Paolo Mirandola. Cetatea interioară şi cea care o înconjura - construită mai devreme - au fost împrejmuite cu o cetate exterioară şi cu palisadă, adică un zid de pământ bătătorit între stâlpi săpaţi în pământ. Din cetatea exterioară, demolată în anii 1800, a rămas doar turnul de poartă. Singura construcţie laică ridicată de turci pe teritoriul ţării noastre a fost

Va˘ ile Cris, urilor – Cultur ă integrată mai târziu în castelul Harruckern–Weinckheim–Almásy. Turnul este singura construcţie laică ridicată de turci pe teritoriul ţării noastre. În perioada otomană fortăreaţa a devenit una din cele mai puternice trei cetăţi ale ţării, de aceea nu este de mirare că nu a putut fi ocupată niciodată prin asediu ; în 1566 şi în 1695 a fost cedată în urma unor negocieri. În 2 iulie 1566 armata otomană de 30-40 de mii de soldaţi condusă de paşa Pertaf a încercuit Jula care, pe lângă Szigetvár şi Eger, era obiectivul militar principal al sultanului. Aşezarea era apărată de aproximativ 1500 de maghiari, sârbi şi croaţi, precum şi de 600 de viteji nemţi. Dintre cetăţile de apărare, fortăreaţa din Jula a rezistat cel mai mult: a reuşit să le ţină piept turcilor timp de nouă săptămâni. După ce cetatea exterioară a devenit de neapărat, iar în cetatea interioară a izbucnit epidemia de dizenterie, căpitanul cetăţii, Kerecsényi László, s-a înţeles cu turcii ca în 2 septembrie să predea cetatea în schimbul retragerii în libertate a soldaţilor. Duşmanul nu s-a ţinut însă de cuvânt: în ziua retragerii i-a atacat pe apărătorii cetăţii. Puţini soldaţi au reuşit să scape, majoritatea lor au fost luaţi prizonieri sau omorâţi. Căpitanul cetăţii a fost dus la Belgrad, apoi executat. Jula a rămas în mâna turcilor timp de 129 de ani, fortăreaţa a putut fi reocupată de trupele creştine doar în 1695 prin înfometarea soldaţilor turci. În timpul luptei pentru libertate condusă de Rákóczi Ferenc al II-lea cetatea din Jula era pe mână imperială. După asediul nereuşit al curuţilor, fortăreaţa şi-a pierdut importanţa militară şi a devenit pentru o perioadă de timp locaţie pentru şedinţe judeţene, închisoare judeţeană şi arhivă, apoi a fost folosită mai ales în scopuri economice. Din punct de vedere istoric, ea a dobândit un rol important în anul 1849: o parte din ofiţerii maghiari ai revoluţiei de la 1848, printre care zece din cei treisprezece martiri de la Arad de mai târziu, au depus armele în faţa armatei ruse pe câmpia din faţa cetăţii. Monumentul ofiţerilor honvezi amplasat în grădina castelului comemorează acest eveniment trist.

Săpăturile arheologice şi reconstituirea fortăreţei au început în anii 1950, muzeul funcţionează aici din 1962, iar teatrul din 1964. Este complet renovată şi din 2005 îşi aşteaptă vizitatorii cu o nouă expoziţie istorică. Cetatea nu este doar loc de expoziţie, ci şi locaţie pentru numeroase programe ale oraşului. Cu ocazia manifestărilor mai ample se face focul în cuptorul uriaş al brutăriei şi se încinge jăraticul în atelierul de fierărie. În capela cetăţii şi în sala cavalerilor se ţin regulat nunţi, recepţii, iar vinoteca de altădată adăposteşte expoziţii temporare. În anumite zile din săptămână societatea Gyulai Kulturális és Rendezvényszervező Nonprofit Kft. propune tururi costumate cu ghid, de asemenea se organizează case de dans, case de creaţie, activităţi de pedagogie muzeală, spectacole de teatru, prezentări gastronomice, de instrumente muzicale populare şi de lupte, care diversifică programele organizate între zidurile vechi.

Muzeul restaurat al Cetăţii În majoritatea celor 24 de săli de expoziţie putem cunoaşte viaţa de zi cu zi a foştilor locuitori ai cetăţii prin intermediul mobilelor de epocă restaurate şi a altor obiecte uzuale, aranjate în stilul caracteristic perioadei. În sala armelor, care se găseşte la etaj, sunt expuse, printre altele, arme pentru împuns, tăiat, lovit, arme de foc, precum şi obiecte care evocă evenimentele de la Jula din timpul revoluţiei maghiare de la 1848-1849. Vizitatorii pot vedea şi o copie din secolul al XIX-lea a unei armuri medievale.

Pereţii sălii cu halebarde sunt ornaţi cu arme lungi din secolele XV-XVIII: suliţe şi halebarde. În sala amenajată ca bibliotecă pot fi admirate minunate mobile sculptate din secolele XVI-XVII, precum şi reprezentările din secolele XVI-XVIII ale cetăţii din Jula. În camera guvernatorului turc ne putem face o imagine

Cu ocazia Zilelor Tormacului scenele de luptă evocă perioada ocupaţiei otomane

despre perioada ocupaţiei otomane prin intermediul exponatelor specific turceşti: arme, instrumente muzicale, obiecte uzuale, podoabe, un costum bărbătesc, iar în sala cavalerilor putem cunoaşte viaţa castelanilor de altădată prin intermediul suporturilor pentru lemne de foc din fier forjat care datează din secolul al XVI-lea şi a mobilelor din secolul al XVII-lea. În cameră, deschizând uşa de lângă nişă vizitatorii pot vedea reconstrucţia closetului medieval Vizitatorii muzelui cetăţii pot al cetăţii. La etaj a fost amenaparticipa la tururi costumate cu jat şi apartamentul domniţei, ghid şi la spectacole de teatru format din trei încăperi. În dormitorul domniţei, singura sală lambrisată din muzeu, sunt expuse un lavabou din secolul al XVI-lea, o oglindă, un scaun tip foarfecă, respectiv reconstrucţia unei rame pentru brodat.

Capela de la parter nu este doar parte a Muzeului Cetăţii, ci şi locul de desfăşurare a liturghiilor, a slujbelor şi a căsătoriilor, de aceea aceasta, în opoziţie cu celelalte săli, este mobilată simplu şi modern. Încăperea a fost sfinţită în 10 iunie 1445 de către episcopul Nicolae de Tripolis, episcop vicar de Eger, în cinstea principilor apostoli. Aici se păstra în trecut Calvarul Matia, un obiect de patrimoniu de nepreţuit al Vistieriei Domului din Esztergom, ceea ce demonstrează importanţa pe care o avea cetatea în acea perioadă. Copia acestui giuvaer poate fi admirată de vizitatori în vitrina capelei. În închisoarea cetăţii, compusă de patru încăperi, exponatele evocă diferitele pedepse medievale. În aceste încăperi putem cunoaşte diversele metode de execuţie şi de tortură sau metodele medievale de batjocorire, precum şi condiţiile de detenţie ale epocii şi pedepsele corporale. Elementul cel mai impozant al brutăriei, cuptorul, a fost construit în secolul al XVIII-lea pentru corpul judeţean de ofiţeri care se întrunea aici în şedinţe, pentru personal şi pentru prizonieri. În bucătăria cetăţii sunt expuse, printre altele, vase de lut, ulcioare, recipiente pentru condimente din epoca medievală, precum şi oale din cupru.

Program de funcţionare: de luni până duminică între orele 9-19 Informaţii: www.muvhazgyula.hu, www.gyulaimuzeumok.hu Foto: Oláh Szabolcs, Rusznyák Csaba, Súr Enikő

...mai mult de c ât o revis t a˘ Scris de: Kotroczó Henrietta

Ca o păpuşă!

Expoziţie de păpuşi la Békéscsaba

În jungla oraşului, între casele din centru, se ascunde o lume minunată de basm. Colecţia privată de păpuşi a d-nei Somlyai Lajosné, Marika, oferă clipe de desfătare atât copiilor de grădiniţă, cât şi adulţilor. Expoziţia, deloc obişnuită, s-a realizat cam în 20 de ani, prin muncă asiduă, pasionată.

Colecţionara, o învăţătoare născută în Békés, a găsit prima piesă a colecţiei, pe Alvarez, în 1994, într-o vacanţă petrecută în Spania. Păpuşa de colecţie produsă în secolul XX. a fost urmată, în anul următor, de o păpuşă-fetiţă originară din Paris. După achiziţionarea celor 10 piese ale seriei „Păpuşile lumii” Marika nu s-a mai putut opri. A fost fascinată de lumea păpuşilor, lume ce nu se aseamănă cu nimic, iar colecţionarea lor a devenit pasiunea ei. Colecţia, care a devenit din ce în ce vastă, şi-a găsit locul mai întâi la ea acasă, apoi în

Piesa „fondatoare” a coleţiei: Alvarez

urmă cu doi ani, în 2011, şi-a realizat visul: în orașul reședință de județ, pe strada Munkácsy nr. 7, a deschis muzeul de păpuşi.

Cele aproximativ 800 de păpuşi diferite sunt aşezate în vitrine tematice, pe o suprafaţă de aproximativ 90 m².

Păpuşile sunt îmbrăcate în rochiţe originale sau în rochiţe confecţionate cu măiestrie de colecţionară, având şi accesorii asortate. În colecţie se regăsesc atât păpuşi cumpărate, cât şi păpuşi primite cadou. Emoţiile copiilor, care privesc încântaţi, cu ochii larg deschişi nenumăratele păpuşi, pot fi asemănate cu sentimentele pe care le are un copil care intră într-o fabrică de ciocolată.

Vizitatorii găsesc aici personaje din poveşti, păpuşi din porţelan, din cârpe, din material plastic, din lemn, din „papier mache”, din silicon, mici şi uriaşe, vechi şi ultramoderne. Pe lângă unicate, găsim şi păpuşi de serie.

Cea care a visat expoziţia de păpuşi, împreună cu păpuşa reborn Vanda

Va˘ ile Cris, urilor – Atr ac ţii turistice

Păpuşile de toamnă şi iarnă din Sala Celor Patru

Privitorului i se deschide întreaga lume, prin locuitorii sălii celor patru anotimpuri, prin actorii vitrinei circului din poveşti, prin colecţia păpuşilor diferitelor naţiuni. Obiectele multicolore, aşezate între decoruri variate desfată privirea. Fiecare păpuşă în parte are propria ei istorie, despre care colecţionara le povesteşte cu plăcere celor interesaţi. Expoziţia este o revelaţie care te răpeşte, îţi activizează imaginaţia, nu te poţi plictisi de ea. Cine a vizitat-o odată, sigur va reveni.

Proprietarul împărăţiei păpuşilor visează în continuare. Doreşte să extindă muzeul cu încă o încăpere, ca piesele încă neexpuse să-şi găsească şi ele locul meritat. Ca să ofere ceva Cavalcada multicoloră a păpuşilor inedit, să rupă tradiţia „totul pentru ochi, ni- expuse desfată privirea mic pentru mâini”, să asigure pentru copii petrecerea timpului în mod şi mai plăcut, încercând să atragă fonduri, doreşte să realizeze o casă uriaşă de păpuşi, care ar servi ca loc de joacă pentru copii, unde aceştia ar fi supravegheaţi. Iar pentru copiii care şiar dori câte o piesă a expoziţiei, plănuieşte să îşi comercializeze pe viitor păpuşile. În Cartea vizitatorilor, o învăţătoare în vârstă a scris următoarele: „Păpuşile sunt amintirile copilăriei noastre. Dar expoziţia este mult mai mult. Oare care suntem noi? Cea care se ascunde de lume? Cea care deschide ochii largi la lume sau cea obraznică, care-şi scoate limba? Marioneta acţionată cu ajutorul sforilor sau clovnul cu inima tristă? Alegeţi! Iată oglinda!”

Găsiţi răspunsul de marţi până duminică, între orele 10.00 şi 18.00 la Casa ca în poveşti a Păpuşilor.

Informaţii suplimentare: (70) 526 8955, www.facebook.com/MesesBabahaz Foto: CrisPer red.

...mai mult de c ât o revis t a˘

Békés: oras, ul înflorit

Scris de: Hajdu Lívia

Va ˘ as, tepta ˘ m cu drag într-una din localita ˘ t, ile cu cele mai multe flori ale regiunii Dél-Alföld!

Vizitatorii ajung în oraş, până la biserica romano-catolică construită în 1795, pe un drum mărginit de flori

În ultimul timp oraşul Békés a participat în fiecare an la concursul de ornare cu flori, de amenajare de parcuri şi de înfrumuseţare a mediului ambiant, intitulat „Pentru Ungaria înflorită”. După câştigarea mai multor premii speciale, localitatea a primit în 2011 premiul cel mai valoros, „Trandafirul de Aur”. Acesta este decernat în şase regiuni ale Ungariei, iar Békés a fost declarat cea mai înflorită localitate a regiunii Dél-Alföld.

Cei care sosesc la Békés o pot lua pe un drum mărginit de flori spectaculoase, iar centrul îmbrăcat în flori impresionează vizitatorii, fiind una dintre cele mai frumoase zone ale oraşului. În fiecare an autorităţile locale acordă o atenţie sporită înfrumuseţării oraşului, se îngrijesc ca localitatea să fie atractivă, iar mediul de viaţă estetic. Primăvară de primăvară se plantează 15-20 de mii de flori anuale prin tot oraşul. Majoritatea acestora sunt soiuri maghiare care se adaptează mai bine condiţiilor climatice de aici şi sunt mai rezistente faţă de dăunători. Printre florile anuale speciale în acest an se regăseşte Cleome speciosissima şi Begonia Stara, iar printre ierburile decorative coada de ponei, respectiv Pennisetum cu frunze galbene şi inflorescenţe bordo.

Canalul Élővíz (Apă Vie) care traversează intravilanul serveşte ca şi coridor ecologic în sistemul de spaţii verzi, cu structură în mozaic, al oraşului. Împrejurimile Crişului Dublu de la marginea oraşului - o valoare naturală însemnată – poartă şi astăzi caracteristicile păduricilor de luncă, reprezentând o ţintă atrăgătoare pentru turismul piscicol, mai ales dacă luăm în considerare că la Békés-Dánfok există un port pentru ambarcaţiuni mici. Obiectivul pe termen lung este exploatarea cât mai eficientă a oportunităţilor oferite de prezenţa Canalului Élővíz şi a Crişului Dublu, şi asigurarea apei pentru udat, imperios necesară pentru întreţinerea spaţiilor verzi.

Obiectivele privind spaţiile verzi ale oraşului Békés

Fântână arteziană în pasajul Muzeului (Múzeum köz)

Localitatea se străduieşte să dezvolte spaţiile verzi de lângă drumurile principale, să înlocuiască arborii lipsă sau îmbătrâniţi, precum şi să întreţină şi să dezvolte permanent parcurile publice. Sub semnul cost-eficienţei, în anii ce urmează

Va˘ ile Cris, urilor – Atr ac ţii turistice

Trasee pentru plimbări liniştite în centrul oraşului, de-a lungul canalului Élővíz

Podul care leagă păduricea Elisabeta (Erzsébet-liget) de strada Karacs Teréz – datorită celor 21 de poduri, Békés este numit „Oraşul podurilor”

principalul criteriu de evaluare din cadrul concursului „Pentru Ungaria înflorită” va fi realizarea straturilor din flori multianuale şi nu anuale. Obiectivul este ca în locurile frecventate ale oraşului să se planteze arbori, arbuşti şi plante anuale bine adaptate la condiţiile climatice locale, valoroase din punct de vedere dendrologic care se armonizează în acelaşi timp şi cu mediul construit. Pe lângă aceasta se are în vedere şi realizarea unui parc cu arbori comemorativi. În concordanţă cu obiectivele stabilite, în grădiniţele şi şcolile oraşului se acordă o atenţie deosebită predării protecţiei naturii şi a mediului. Un exemplu ilustrativ în acest sens îl constituie munca pedagogică responsabilă a Grădiniţei Centrale Fürkész, unde în septembrie 2013 va fi inaugurată o sta-

Simbolul în relief al stratului de flori care le urează bun venit vizitatorilor oraşului diferă de la un an la altul

Cel care porneşte la o plimbare cu barca pe vechiul Criş Alb (Ófehér-Körös, azi canalul Élővíz), care traversează oraşul dinspre nord spre sud, nu va fi dezamăgit căci va putea vâsli prin păduricea Elisabeta (Erzsébet-liget) pe lângă sălcii romantice ale căror crengi mângâie suprafaţa apei

ţie meteorologică nouă. În obiectivul construit prin eforturile societăţii civile copiii vor putea utiliza ceas solar, anemometru şi pluviometru. În fiecare an oraşul le pregăteşte iubitorilor de flori şi vizitatorilor diferite surprize. La biserica greco-catolică – în sensul giratoriu din strada Ady – în anul 2013 se poate vedea drapelul oficial al oraşului Békés format din flori. În trecutul apropiat, în anul Jocurilor Olimpice, localitatea i-a cinstit în acelaşi mod pe sportivii din Békés şi pe campionii olimpici actuali, iar cea de-a 300-a aniversare a repopulării oraşului a fost simbolizată de un strat de flori cu o imagine şi cu inscripţia „Békés 1711-2011”.

După modelul central, oraşul organizează şi un concurs local de înfrumuseţare a ambientului, intitulat „Békés-ul înflorit”. An de an sunt mulţi participanţi la fiecare categorie. Cu ocazia zilelor oraşului (Madzagfalvi Napok) se decernează premii la mai multe categorii: cea mai frumoasă curte-casă, balcon-verandă, instituţie publică, fermă etc. cu flori.

Foto: Gazsó János

Ungaria înflorită

Concursul „Pentru Ungaria înflorită” este – de aproape două decenii – cel mai de succes concurs de înfrumuseţare a mediului ambiant care reuşeşte să implice anual aproape două milioane de oameni în activităţile menite să realizeze şi să păstreze un ambient civilizat. Concursul are în fiecare an subiecte centrale, în 2013 acestea sunt valorile naturale locale, valoarea peisajului, totodată se pune un accent deosebit pe protejarea florei şi faunei.

Unul din câştigătorii categoriei Instituţii publice înflorite este Grădiniţa din strada Teleky (Fotografie: Grădiniţa din strada Teleky)

...mai mult de c ât o revis t a˘

Békéscsaba poate deveni un punct de reper al turismului sportiv

Scris de: Szigeti Csaba, Kotroczó Henrietta

Caracteristici unice, minunate oportunităţi de exploatat

Se poate afirma cu certitudine că o modalitate de a revigora turismul în oraşul Békéscsaba este exploatarea posibilităţilor pe care le oferă sportul, respectiv turismul sportiv. Chiar dacă nu există o definiţie general valabilă a turismului sportiv, dacă acceptăm spusele lui Hudson, conform cărora „… turismul sportiv conţine acele plecări de la domiciliul permanent al căror obiectiv este participarea la sporturi de competiţie ori recreative sau vizionarea acestora, dar el poate avea ca scop şi vizitarea unor atracţii locale legate de un anumit sport, de ex. un muzeu al sportului, un stadion, un pavilion al vedetelor etc.”, atunci afirmaţia de mai sus poate fi argumentată cu uşurinţă. Este clar, de asemenea, că turismul sportiv este în relaţie strânsă, chiar inseparabilă, cu diferitele ramuri sportive. Astfel, de exemplu, unele componente ale sale sunt parte integrantă a turismului de evenimente, de conferinţe, de festival şi cultural. În cele ce urmează vom încerca să analizăm sub ce formă îşi fac remarcată prezenţa aceste componente în turismul oraşului Békéscsaba.

A megyeszékhelyen a rendezvényturizmuson belül a spoÎn reşedinţa de judeţ, în cadrul turismului de evenimente şiau câştigat un loc de frunte şi unele ramuri sportive. Putem să amintim concursurile internaţionale de planorism şi paraşutism sau Campionatul European de Handbal Feminin din 2004. Aceste evenimente s-au soldat cu un foarte serios succes profesional, moral şi financiar, contribuind la revigorarea turismului local.

Condiţia de bază a competiţiilor şi concursurilor internaţionale este infrastructura corespunzătoare, adică existenţa stadioanelor, a sălilor de sport şi a altor baze sportive. Din acest punct de vedere – chiar dacă în ultimii ani au avut loc dezvoltări – oraşul Békéscsaba nu stă foarte bine, din păcate.

Există o concurenţă acerbă între localităţi pentru organizarea marilor competiţii naţionale şi mondiale, respectiv a concursurilor internaţionale. Totuşi, experienţa arată că echipele selecţionate vin cu plăcere la Békéscsaba, ceea ce se datorează, pe de o parte, organizării profesioniste a evenimentelor, iar pe de altă parte interesului deosebit manifestat de suporteri.

Din punctul de vedere al strategiei de marketing al oraşului, respectiv al trezirii interesului pentru mişcare, este deosebit de important să se organizeze la Békéscsaba cât mai multe

evenimente sportive prestigioase care să atragă mase mari.

Unele competiţii internaţionale au deja o serioasă tradiţie.

Viaţa sportivă naţională şi internaţională identifică anumite programe cu Békéscsaba (de ex. supermaratonul BékéscsabaArad), iar interesul manifestat pe plan local este şi el din ce în ce mai mare. În ultimii ani Békéscsaba a fost oraşul gazdă al mai multor programe sportive de importanţă istorică ce au trezit un interes deosebit atât printre suporteri, cât şi în mass media. Selecţionatele de handbal şi de polo pe apă feminin şi masculin au ales în mod sistematic oraşul Békéscsaba ca locaţie pentru meciuri internaţionale.

Asociaţia Békéscsabai Előre, cea mai prestigioasă şi mai de succes la nivel de oraş şi de judeţ, a sărbătorit anul trecut 100 de ani de la înfiinţare. Evenimentele centenarului – competiţii şi concursuri internaţionale, conferinţe, dezvelirea plăcii comemorative, adunarea generală festivă – au atras în oraş nenumăraţi suporteri, iubitori ai sportului şi foşti sportivi. În cadrul turismului de conferinţe ar trebui să ocupe un loc important turismul de conferinţe sportive; chiar dacă la Békéscsaba se organizează în fiecare an conferinţe şi forumuri sportive naţionale sau regionale, acestea sunt evenimente de o zi. Printr-o dezvoltare turistică corespunzătoare – în

Expoziţie de istoria sportului

Va˘ ile Cris, urilor – De z voltări turistice primul rând prin creşterea capacităţii de cazare hotelieră – se poate miza pe un real progres în acest domeniu.

Turismul activ poate deveni un sector-cheie al oraşului Békéscsaba deoarece condiţiile necesare sunt îndeplinite. Prezenţa canalului Élővíz-csatorna, apropierea Crişurilor, parcurile, pădurile şi lacurile de pescuit din oraş şi din apropiere, respectiv îmbunătăţirea continuă a reţelei de piste pentru biciclişti oferă reale posibilităţi de dezvoltare. Localitatea prezintă calităţi deosebite şi în privinţa sporturilor extreme. Békéscsaba are o tradiţie serioasă în domeniul planorismului şi al paraşutismului, iar prin asigurarea condiţiilor pentru practicarea sporturilor extreme oraşul ar putea atrage un număr şi mai mare de vizitatori.

Vizitarea muzeelor sportului face parte din turismul cultural. În zilele noastre un număr tot mai mare de persoane care Meciul de polo pe apă masculin Ungaria-Norvegia activează în domeniul sportului consideră că ar avea ce arăta posterităţii, de aceea se înfiinţează muzee ale sportului în dife- nastică – mai mult, nici Baia Árpád nu este departe. Există rite oraşe. În toamna anului 2010 a luat fiinţă la Békéscsaba Co- oportunităţi serioase şi în această componentă a turismului lecţia de Istorie a Sportului la Sala Sporturilor din oraş. Chiar sportiv!

Importanţa cantonamentelor a fost recunoscută şi de medacă momentan, datorită transformării şi actualizării sale, diul de afaceri: nu demult a fost pusă piatra de temelie a hoteexpoziţia nu poate fi vizitată, numărul mare de intrări (câteva lului de patru stele Munkácsy mii) dovedeşte că o asemenea Hotel lângă clădirea fostei expoziţie se bucură de un inEvenimente sportive, competiţii Case a Berii de pe strada Kórteres deosebit. de mare interes în ultimii ani: ház. Investiţia constă în renoPentru meciul unei echipe varea clădirii Casei Berii, care 2004: locaţie pentru o categorie de vârstă a celui de-al 6-lea Campionat prestigioase suporterii sunt este monument istoric, şi în European de Handbal Feminin, meciul de handbal feminin Ungariadispuşi să călătorească mai realizarea a 25 de camere, reUcraina; multe sute, chiar mii de kispectiv apartamente, precum 2005: meciul de handbal masculin Ungaria-Macedonia pentru calificarea la lometri. Merită să distingem şi a unui restaurant. Pe lângă Campionatul European, Cupa de Crăciun Pannon GSM handbal între acest segment, chiar dacă este acestea hotelul va oferi serpatru naţiuni (Ungaria, Polonia, Cehia, Slovacia); în strânsă legătură cu turisvicii sportive şi wellness. Se 2006: meciuri de polo pe apă masculin Ungaria-România mul de evenimente sportive. presupune că apropierea ba2007: meci de polo pe apă feminin Ungaria-Italia; Susţinerea şi sponsorizarea zelor sportive va duce la dez2009: meciul de handbal masculin Ungaria-Grecia pentru calificare la Campiîn competiţiile sportive a unei voltarea turismului sportiv, onatul European; echipe valoroase şi intens presupunere susţinută şi de 2010: meciul de handbal feminin Ungaria-Suedia pentru calificare la Campimediatizate poate genera un faptul că proprietarii doresc onatul European; meci de polo pe apă masculin Ungaria-Germania; interes turistic permanent. să colaboreze cu cluburile de 2012: meci de polo pe apă masculin Ungaria-România. În ultimii ani în Békéscsaba tenis, de fotbal, de gimnastică a avut loc un progres în acest şi cu secţia de atletism, oferind locuri de cazare mai pretenţioasens, dat fiind că echipa de handbal feminin a participat trei ani se decât ceea ce poate asigura centrul şcolar. consecutiv la Cupa Mondială EHF (Cupa Federaţiei Europene Printre dezvoltările locale care pot fi asociate cu domeniul de Handbal). Dar a devenit foarte clar în acea perioadă deja că, sportului se află şi proiectul care prevede dotarea Băii Árpád pentru a participa regulat la Cupa Europeană, respectiv pentru cu un bazin nou de 33 x 25 metri. a obţine rezultate notabile şi la nivel internaţional, este nevoie Din cele arătate mai sus reiese că Békéscsaba dispune de de un suport mult mai semnificativ. oportunităţi serioase în domeniul turismului sportiv. În veÎn anumite perioade de pregătire sportivii au nevoie să se derea exploatării acestora administraţia locală a fixat obiectidetaşeze de mediul lor obişnuit pentru a se putea concentra vele în cadrul concepţiei în vigoare despre sport şi a strategiei exclusiv pe activitatea sportivă. Acesta este, de fapt, rolul cande sprijinire a sportului: dezvoltarea infrastructurii bazelor tonamentelor. Chiar dacă diversele ramuri sportive necesită sportive, organizarea şi sprijinirea evenimentelor sportive şi diferite tipuri de infrastructură, se poate afirma că Békéscsaa conferinţelor internaţionale prestigioase, a altor prograba oferă posibilităţi de cantonament pentru mai multe ramuri me sportive atrăgătoare pentru „turiştii sportivi”, oferirea sportive. De exemplu aici se pregăteşte regulat selecţionata de oportunităţi legate de ramurile sportive prin intermediul de kick-box, precum şi câte o echipă de o anumită categorie de vârstă a selecţionatei de handbal, respectiv diverse echipe activităţii de marketing urban (cantonamente, turism activ), de fotbal arabe. În general sportivii se mulţumesc în această respectiv îmbunătăţirea diplomaţiei sportive. În concluzie, există numeroşi factori care pot face ca tuperioadă cu unităţi de cazare de categorii inferioare. De acerismul sportiv să devină parte integrantă a vieţii oraşului ea locaţia ideală este centrul şcolar şi împrejurimile sale, dat Békéscsaba.

Mai mult, oraşul, datorită numeroaselor sale fiind că se găseşte la mică distanţă de căminul studenţesc, de atracţii, ar putea deveni, în scurt timp, chiar un punct de recantină, de Sala Sporturilor, chiar şi de Complexul Sportiv per al turismului sportiv. de pe strada Kórház utca – cu terenuri de fotbal şi tenis, bază de atletism cu acoperiş sintetic, săli de halterofilie şi de gimFoto: Kormos Mihály

...mai mult de c ât o revis t a˘ Scris de: Cristian Horgoș

Kings Land Ineu, un club cu ofertă princiară

Polo călare şi echitaţie pe cai frizieni, aerodrom, golf, pescuit, hidrobiciclete, birdwatching (observarea păsărilor) şi cultură în aer liber. Acestea sunt atuurile complexului Kings Land care se întinde pe 60 de hectare şi are două lacuri de pescuit de circa opt hectare. Pe site-ul kingsland. ro se pot vedea inclusiv zece tururi virtuale, cu panorame de 360 de grade, a complexului.

Ineu de Criş se află la 15 km de Oradea, spre Cluj Napoca, astfel că se poate ajunge atât cu automobilul pe E60 cât şi cu bicicleta. Pentru bicicliştii care preferă un drum mai necirculat, chiar dacă pe jumătate neasfaltat, se poate pe-

Gabriel Toader în timp ce dă lecţii de golf amatorilor

dala şi pe varianta Oradea – Podgoria – Fughiu – Husasău de Criş – Ineu de Criş.

Restaurantul este unul spaţios iar eleganţa sa îl recomandă şi pentru banchete, nunţi sau team-building-uri.

Cazarea se face deocamdată la căsuţe rustice, pe malul lacurilor, urmând să se construiască pe viitor un hotel cu centru SPA. La Ineu este singurul aerodrom privat din judeţul Bihor, pista fiind deschisă pentru motoplanoare, planoare şi avioane ultrauşoare. La diferite ocazii, de pildă ultima oară de 1 Mai, oferta aeronautică a fost completată de salturi cu paraşuta, de la 3.000 de metri altitudine, în tandem cu instructori din Ungaria.

Clubul de polo călare este în atenţia Asociaţiei Române de Polo (www.romanianpoloassociation.com), coordonată tehnic de vicepreşedintele Róbert Takács.

Un eveniment spectaculos va fi Concursul de Atelaje din 15 iunie, la care şi-a confirmat participarea şi campionul naţional Rakoczy Gergo, de la clubul CubulcutSăcueni, care are în palmares o medalie de bronz la Campionatul European din Elveţia şi un loc IX la Campionatul Mondial din Ungaria. Bihorenii au mai putut admira caii Lipiţan, Kisber şi Calul de Sport Olandez conduşi de Rákóczi Gergo la competiţiile internaţionale de atelaje organizate la Cefa.

Clubul de golf evaluat conform standardelor internaţionale dispune de un teren tip „academy course”, cu şase cupe care va fi extins la nouă cupe. Responsabil de terenul de

Va˘ ile Cris, urilor – Atr ac ţii turistice

Creaţie premiată la atelierul de sculptură

În regiunea Ineului apariţia avioanelor ultrauşoare este un fenomen obişnuit

golf este instructorul Gabriel Toader, jucător profesionist de golf, deţinând un palmares impresionant de cupe de la diverse competiţii internaţionale.

Mai notăm că pe 30 iunie, Kings Land va găzdui Cupa de golf BMW-Grup West Premium, la care se pot înscrie toţi jucătorii amatori de golf, chiar şi copii la categoria juniori, cu premii substanţiale oferite de organizator.

Lacurile de pescuit individual sau competiţional sunt populate cu crap, fitofag, caras şi ştiucă, ele atrăgând şi păsări sălbatice specifice luncii Crişului Repede. Dealtfel, şi hidrobicicletele se integrează în peisaj, graţie modelului de lebădă.

Lacurile mai permit organizarea periodică a unor competiţii de triathlon. Astfel, pe 28 iunie va avea loc ediţia 2013 a KingsLand Xterra Triathlon (1 km înot, 28 km ciclism, 7 km alergare), organizator fiind Klosz Peter de la la Clubul Sportiv Master Ski&Bike. Triathlonul va avea Spaţiul pentru echitaţie dispune i de obstacole

Un element spectaculos al programului: cursa de atelaje

şi variante mai scurte pentru copii precum şi o probă de ştafetă.

Cât despre evenimentele culturale, gazda Kiss-Roth Monica mărturiseşte că responsabilii KingsLand îşi fac un punct de onoare din a le organiza la nivel deosebit în pofida cheltuielilor de rigoare. „Investiţiile în cultură nu se recuperează sub formă financiară dar noi urmărim în principal să ne respectăm blazonul dar şi să ridicăm nivelul de cultură a comunităţii locale”, spune Kiss-Roth Monica.

Un eveniment cultural care s-a integrat mai uşor în peisaj e atelierul şi expoziţia internaţională de sculptură în aer liber. Ajuns la a trei ediţie, simpozionul se desfăşoară sub tutela Asociaţiei Internaţionale a Evenimentelor Sculpturale Monumentale, iar co-organizator este Primăria comunei Ineu. Încă de la ediţia din 2011, simpozionul a atras artişti din Europa şi Japonia. Anul acesta, pe 25 mai, la Ineu au venit să stilizeze trunchiuri de stejar sculptorii Isabella Corni (Italia), Michael Rofka (Germania), Pavel Spelda (Cehia), Ishihara Ioshinori (Japonia) şi Cosmin Hiriştea (Cluj Napoca), toţi având în palmares expoziţii internaţionale.

Printre ideile de proiect se numără „Pproject” – o figură drapată, „Swinging tree” - o coloană modulară de elipse intercalate şi „Human spirit” – perechea masculină a sculpturii feminine „Dream” din 2012.

Simpozionul de sculptură s-a integrat într-o Săptămână Culturală (29 mai – 2 iunie) în cadru căreia eonologul Dorin Pop a oficiat o degustare de vinuri şi a susţinut o prelegere despre calităţile lemnului de stejar pentru păstrarea vinului. Săptămâna Culturală a mai cuprins proiecţii de scurtmetraje, o degustare de cafea cu prezentarea istoriei cafelei iar de 1 Iunie s-a pregătit muzică şi artă pentru cei mici.

Foto: Cristian Horgoș

...mai mult de c ât o revis t a˘

Jucați-vă și câștigați cu revista experienței!

Participați la jocurile de mai jos și câștigați pachete-cadou sau îmbogățiți-vă cu experiențe de neuitat!

Răspunsurile se trimit prin Poștă sau online pe următoarele adrese: 5601 Bekescsaba, Pf: 530, respectiv magazin@korosokvolgye.com Pe plic sau în corespondența electronică a se utiliza: Revista Korosok Volgye, respectiv numele concursului sau al proiectului.

Vă rugăm să specificați numele expeditorului și un număr de telefon de contact!

Detalii în grupajele de mai jos:

C au tă d e o s e bir ile !

Cele două fotografii se deosebesc prin zece amănunte mărunte. Găsiţi dintre ele cel puţin cinci şi trimiteţi-le la redacţie. Dintre cei care le-au găsit, prin tragere la sorţi, trei vor câştiga câte un pachet-cadou. Termen: 15 septembrie 2013.

Va˘ ile Cris, urilor - jo c

Co n c u r s fo t o !

Redacţia revistei „Văile Crişurilor” organizează concurs foto în următoarele categorii: RÂURI, BRAŢE MOARTE, LACURI. Fotografiile trebuie să aibă legătură clară cu Văile Crişurilor. Fotografiile vor fi trimise numai în format electronic, la adresa magazin@korosokvolgye.com, până la data închiderii ediţiei numărului patru al revistei. Cele mai bune fotografii vor fi alese de către cititori, apoi, după apariţia celui de-al cincilea număr, se va pronunţa asupra lor şi un juriu de specialitate.

Mai multe amănunte despre concurs şi vot puteţi afla pe pagina www.magazin.korosoknaturpark.hu.

Data limită pentru trimiterea fotografiilor: 15 septembrie 2013.

C ău taţ i c u vâ n t u l Cu ajutorul întrebărilor, trebuie să căutaţi cuvinte în tabel. Direcţia de aşezare a cuvintelor poate fi de la dreapta la stânga, de la stânga la dreapta, de sus în jos şi în diagonală. Termen limită pentru trimiterea rezolvării: 15 septembrie 2013.

M G Q B Y E U V O G T B I K P W U G Q F

B M T U T E E R Z I K R G J Y R L R X A

D E P M L S Z W I V U T C R E H I P K B

F Q T I E D N S F T E W E D O E W N Z R

Q L B P K C P T E I U T O N A T U I G I

P U H M A O Y Z T U M A M E R O B R A C

J D B O R L N O R L I C E P Z D F B R U

Y V V T H Â B D K U T E A O M Y H Y I Ț

I N I D R H D V P T S T O D O A H A Q A

Z L Á B C M O D F N X A H G S U X V I D

I A E D Â E P V L Â Y T U T T L X S V E

P P Z N A H P R I N Ț E S E U V I R I B

1. Ce aliment obţinem, dacă laptele, datorită bacteriilor de acid lactic din aer, fermentează?............................................................................

2. Ce construcţie de protecţie se realizează pe lângă râurile din câmpie?............................................................................................................................

3. Cea mai veche, şi pe vremuri cea mai importantă meserie, ocupaţie, legată de Sárrét. . ........................................................................................................

4. Plin de bucurie, corespondentul celei de-a 50-a aniversări, în ebraică? ..............................................................................................................................................

5. Care localitate se numea pe vremuri Nadány? ............................................

6. Ce specie de copac se găseşte în Parcul Dendrologic din Szarvas, specie autohtonă în America de Nord? ...........................................................

A T T F P L Y A R A O D W J R B Z Z T R

L E K A L T S C T R V E Y X I E V T R Â

G B E C O N H Ö D E F P L T I G I P O N

K Â O F A K X P R T D Ă N R N V Q H P Z

A T E A I F H X C Ö N M Q J G F R L S E

H U C R A C S E P U K Â P H C O E M I T

O T H H D N D U X C O N R X R X H L I U

C S R E E R I I G I K T H K D V Y G T R

M C U P E Ș T E R A V Â N T U L U I Ș I

N F S Q A T M A B B O E D F Y A A R I V

C D J F R G Z O H A Q O O S Y K D U R V

S C H I F O N D U F N B Q P E T S I U X

B C W Q Ă R A V E D A I A O L P L D T O

7. În care fabrică din Körösladány se produc manual produse lactate? ..............................................................................................................................................

8. Cine participă activ şi în mod regulat la turismul sportiv?

.............................................................................................................................................

9. Care peşteră de pe Valea Crişului are o lungime de 50 km?

. ...........................................................................................................................................

10. Ce formă de mişcare este numită şi mers pe jos nordic? ..............................................................................................................................................

11. Ce fenomen natural are efect de îmbunătăţire a stării de spirit la drumeţie? . .....................................................................................................................

12. Personalităţile perioadei castelelor uitate în mod nedemn? ..............................................................................................................................................

Három színű

Câştigătorilor le vom trimite pachete-cadou şi la fiecare număr, vom desemna, prin tragere la sorţi, premiul cel mare, constând dintr-un program stabilit împreună cu câştigătorul: drumeţie pe jos, cu bicicleta, pe apă, plimbare cu vaporaşul-dragon, respectiv vizitarea unui oraş din regiunea Békés.

Câştigătorii vor fi anunţaţi la adresa menţionată de ei până la 20 septembrie 2013.

Numele câştigătorilor şi informaţii suplimentare legate de joc şi premii pe paginile web www.magazin.korosoknaturpark.hu şi www.korosokvolgye.com.

Logó változatok

www.facebook.com/ korosokvolgyemagazin

nyomdatermék NYOMDA- ÉS PAPÍRIPARI SZÖVETSÉG

Méretek