Issuu on Google+

Personalit`]ile vorbesc despre „Enescu“ Proasp`t \ntors \n ]ar`, Alexandru Darie, directorul Teatrului Bulandra, sper` s` mai g`seasc` bilete la „Enescu“, pentru c` la ultimele edi]ii nu a ratat concertele mari. La Paris a avut recent un acces de mândrie patriotic`, dup` ce a v`zut emisiunile dedicate de posturile Mezzo [i ARTE Festivalului „George Enescu“ ● 14

Enescu2009 FESTIVALUL {I CONCURSUL INTERNA}IONAL

EDI}IA A XIX-A

Portret de muzician \n tinere]e

AGENDA FESTIVALULUI nr. 5 9 septembrie

|NPAGINI RECITAL |N ACUAREL~

GABRIELA SAB~U

Al`turi de pianista Thérèse Dussaut, Clara Cernat a trecut de la vioar` la viol` \ntr-un program pictural ● 2

PALET~ CROMATIC~ DE SECOL XX Ast`zi, la Sala Palatului, Orchestra Filarmonic` a Radiodifuziunii franceze interpreteaz` Ibert, Enescu [i Stravinski ● 4

Sunt tineri, au participat [i au luat premii la numeroase competi]ii, au cântat pe scenele mari ale lumii: laurea]ii cu Premiul I Amir Tebenikhin [i Jaroslaw Nadrzycki au r`mas impresiona]i de nivelul Concursului Interna]ional „George Enescu“ [i de atmosfera cald` [i amical` a competi]iei de la Bucure[ti ● 8-11 România [i Festivalul „Enescu“ prin ochii presei str`ine ● 13

Juriul [i concuren]ii vorbesc despre Concursul „Enescu“ ● 12

INTERVIU cu Alexander Melnikov

„Nu ]in s` devin celebru“ ân`rul pianist sus]ine la Ateneu ast`zi un recital cu lucr`ri de Scriabin [i {ostakovici. T Melnikov are [i o distrac]ie destul de rar` [i costisitoare: este pilot cu acte \n regul` – \i place \n aer, dar este cu picioarele pe p`mânt, \n muzica mileniului trei. Printre personalit`]ile care i-au marcat cariera se num`r` Vadim Repin [i Mihail Pletnev. • 3

INTERVIU cu Remus Azoi]ei

|ndr`gostit de Enescu la 15 ani PAS~REA DE FOC Dansul comunitar s-a dovedit a fi o form` de art` angajat`, care merit` s` fie promovat` [i \n societatea româneasc`. ● 6-7

iolonistul român este cel mai tân`r profesor din \ntreaga istorie a Academiei Regale de V Muzic` din Londra. La \nceputurile carierei a studiat cu personalit`]i precum Dorothy Delay [i Itzhak Perlman. |n 2007 a avut ini]iativa fond`rii Societ`]ii „Enescu“ din Londra, dar crede c` e nevoie de ani buni ca s` cucere[ti muzica lui George Enescu. • 5


2

FESTIVALUL {I CONCURSUL INTERNA}IONAL „GEORGE ENESCU“ 2009

Cronic` „Enescu [i contemporanii s`i“, într-o dup`-amiaz` transfigurat` Recitalul sus]inut luni la Ateneu de Clara Cernat, al`turi de Thérèse Dussaut, a impresionat printr-un program bine condus [i prin sunetele catifelate [i perlate ale viorii, violei [i pianului Ideea ini]ierii seriei intitulate „Enescu [i contemporanii s`i“ – ce a debutat Sâmb`t`, 5 Septembrie la Sala mic` a Palatului cu recitalul violoncelistei Marie Hallynck [i al pianistului Cédric Tiberghien – mi se pare deosebit de inspirat`, întrucât ofer` posibilitatea unei duble cunoa[teri [i evalu`ri a crea]iei enesciene: pe de o parte, din perspectiva compar`rii ei cu operele unora dintre confra]i – în fapt, a integr`rii sale în „spiritul timpului“ –, pe de alt` parte, din perspectiva interpret`rilor datorate arti[tilor de peste hotare. În acest context s-a situat [i recitalul sus]inut Luni, 7 Septembrie, la Ateneul Român, de c`tre violonista [i violista Clara Cernat – rezident` în Fran]a de peste dou` decenii – [i pianista francez` Thérèse Dussaut – dou` nume bine cunoscute publicului nostru. Ales cu sensibilitate [i inteligen]`, programul a relevat latura impresionist`, nu doar a muzicii de tinere]e a lui George Enescu – „Konzertstück“ pentru viol` [i pian (1906) [i Sonata „Torso“ pentru vioar` [i pian (1911), pe care Clara Cernat a imprimat-o cu exact un deceniu în urm`, împreun` cu so]ul ei, Thierry Huillet, pentru Casa de discuri „La nuit transfigurée“ –, ci [i a câtorva partituri din tinere]ea contemporanilor lui: Paul Hindemith – Sonata în Fa major pentru viol` [i pian, op. 11, nr. 4

GABRIELA SAB~U

(1922) –, Francis Poulenc – Sonata pentru vioar` [i pian op. 11 (1942) – [i Maurice Ravel – „Tzigane“, de asemenea pentru vioar` [i pian (1924). Ineditul recitalului l-a constituit atât apari]ia Clarei Cernat în calitate de violist`, cât [i includerea în program a dou` lucr`ri din zilele noastre: „Preludiu“ pentru viol` [i pian de Thierry Huillet [i „Printemps“ de Robert Dussaut: prima, tutelat` de spiritul enescian, venit din Sonata a III-a „în caracter popular românesc“, adânc înr`d`cinat în spiritul pianistului francez – pasionat promotor al muzicii lui George Enescu în compania Clarei Cernat –, iar cea de-a doua, un „crochiu“ impresionist cu ecouri din rafinamentul stilistic al unui César Franck. În prima parte a dup`-amiezei de luni, Clara Cernat a schimbat vioara cu viola, în „Konzertstück“ de George Enescu, „Preludiu“ de Thierry Huillet [i Sonata op. 11, nr. 4 de Paul Hindemith. Impresi-

onismul cu accente romantice al piesei lui Enescu s-a reflectat în lucrarea lui Thierry Huillet, dar [i în Sonata lui Hindemith. Sunetul violei Clarei Cernat a avut o rezonan]` cald`, catifelat`, confesiv`, într-o deplin` concordan]` cu perlajul [i fluen]a melodic` ale pianului. Sim]ul echilibrului diferitelor intensit`]i sonore, [tiin]a de a valorifica „cezurile“ frazei muzicale [i anvergura pianistic` au transformat-o pe Thérèse Dussaut într-un partener ideal pentru Clara Cernat – energic` [i vis`toare, cu o tehnic` spectaculoas` [i o cunoa[tere a detaliului infinitesimal, ce confer` muzicii o aur` transcendent`, chiar [i în pasajele de maxim` virtuozitate. În partea a doua a programului, Clara Cernat a ap`rut în postura de violonist`, interpretând, al`turi de Thérèse Dussaut, Sonata „Torso“ de George Enescu, Sonata pentru vioar` [i pian de Poulenc, piesa lui Robert Dussaut [i celebra „Tzigane“ de Ravel. Frazele ample, gene-

roase, elegante, nuan]ate, cu pauze expresive, pe care Clara [tie s` le valorifice, investindu-le cu spiritualitate, au f`cut corp comun cu precizia ritmic` [i tehnicitatea pus` mereu în slujba expresiei de c`tre Thérèse Dussaut. Dup` Sonata nelini[tit`, dar [i juc`u[` [i gra]ioas`, a lui Poulenc, în care Clara Cernat [i-a dezv`luit latura ludic` a personalit`]ii sale [i dup` piesa oniric` „Printemps“ a lui Dussaut – o adev`rat` impresie pictural`, ca o acuarel` –, programul s-a încheiat str`lucit cu rapsodia „Tzigane“ de Maurice Ravel. La cererea unui public v`dit entuziasmat, cele dou` interprete au mai cântat – transfigurate de fluidul muzicii [i al comuniunii umane [i artistice – Habanera, din Rapsodia spaniol` de acela[i Maurice Ravel. S-a pecetluit astfel o splendid` colaborare, menit` s` confere o nou` prospe]ime personalit`]ii lui George Enescu. Despina Petecel-Theodoru


3

UN SUPLIMENT Cotidianul

9 SEPTEMBRIE 2009

|n program Nu ]in s` devin celebru fost cei doi parteneri constan]i de muzic` de camer`. Am avut pl`cerea s` cânt [i cu al]ii, ca de exemplu cu Natalia Gutman, Iuri Ba[met, Andreas Staier, Alexei Liubimov…. Am cântat [i cu multe orchestre [i dirijori fantastici, dar pentru mine cel mai important este Mihail Pletnev, pentru personalitatea sa uria[`. Am cântat cu Concergebouw din Amsterdam, orchestra din Philadelphia, cu Filarmonica din Sankt Petersburg [i Staatskapelle din Dresda, totu[i nu cred c` sunt celebru, ci cred c` muncesc mult ca s` devin a[a ceva. În acest domeniu sunt mul]i care muncesc doar ca s` devin` celebri, dar eu nu sunt neap`rat interesat de acest lucru, ci încerc s` cânt bine, nu s` devin neap`rat foarte cunoscut, s` ]in prin mine leg`tura esen]ial` între compozitori [i public, leg`tur` ce în zilele noastre este adeseori uitat`, cu toate c` este cea mai important`. M` bucur totu[i c` destui mari arti[ti ]in cont de aceast` filozofie.

Sasha Melnikov, care nu se mai consider` tân`r la 36 de ani, sus]ine la Ateneu, miercuri, 9 septembrie, un recital cu lucr`ri de Scriabin [i {ostakovici Melnikov are [i o distrac]ie destul de rar` [i costisitoare: este pilot cu acte în regul`! Îi place în aer, dar este cu picioarele pe p`mânt, în ceea ce înseamn` muzica în mileniul al III-lea. Cum vi se pare \n ziua de azi [coala moscovit` care a dat atâ]ia piani[ti de renume? Nu cred c` [coala de la Moscova are o leg`tur` prea mare cu pianistica mea. La ora aceasta nu se mai discut` prea mult despre [coli, pentru c` în acest moment c`l`toriile [i comunicarea dau o alt` semnifica]ie dezvolt`rii unui artist [i este poate mai presus de educa]ia tradi]ional` s` vezi lucrurile în felul acesta. Ce este interesant de [tiut despre dvs? Am studiat la Conservatorul din Moscova, cu profesori fantastici, cu Lev Naumov, [i am continuat într-un fel [coala acestuia, am studiat apoi în Germania [i Italia,

am lucrat în diverse stiluri, am fost atras de muzica veche, am cântat pe instrumente de epoc` [i am cântat [i mult` muzic` de camer`. La începutul anilor ’90, pe când mi-am început cariera, am cântat mult, cu muzicieni renumi]i, concerte solistice, muzic` de camer`. Am cântat mai ales cu Isabelle Faust, cu care în ultimii ani am imprimat împreun` multe cd-uri, anul trecut am realizat integrala Sonatelor de Beethoven. Înainte de aceast` colaborare, am lucrat zece ani cu Vadim Repin [i aceea a fost o colaborare minunat`. Ace[tia au

Ce [ti]i despre România, despre George Enescu, despre muzica lui, despre Festival? Îmi place mult muzica lui Enescu, eu însumi n-am cântat deocamdat` nimici. Este a doua mea vizit` aici, am mai fost în urm` cu câ]iva ani, când am înlocuit-o pe Elisabeth Leonskaia [i am cântat cu Orchestra Filarmonicii „George Enescu“, care mi-a pl`cut foarte mult [i mi-a pl`cut mult [i Ateneul Român. Ecaterina Stan

Fascina]ia muzicii \n cheia lui Scriabin Alexander Scriabin este una dintre cele mai fascinante [i mai controversate figuri din istoria muzicii. Cele Dou` Poeme, op. 32 pentru pian marcheaz` un mic r`gaz în momentul marii prefaceri. În 1903, Scriabin renun]ase la postul de profesor la Conservatorul din Moscova, pentru a se concentra exclusiv pe proiectele personale. În anii urm`tori au ap`rut ultimele sonate pentru pian [i lucr`rile de anvergur` pentru orchestr` „Poemul extazului“ [i „Poemul focului“. Pân` atunci îns` compune dou` miniaturi amintind mai mult de prima tinere]e, tablouri intime, tonale, cvasiimpresioniste, departe de Liturghiile care au deschis drumul atonalismului. La concertul lui Melnikov, ascult`torul e preg`tit înaintea evenimentului

central – Sonata nr. 9, op. 68. Fantezia, op. 28 face posibil` aceast` ascensiune prin etalarea virtuozit`]ii spectaculoase, à la Liszt, a unui Scriabin de 28 de ani, aflat în turneu prin Europa, reprezentând, al`turi de colegul s`u Rahmaninov, noua genera]ie de aur a compozitorilor-interpre]i ru[i. De[i aparent liber`, Fantezia este compus` respectând forma de sonat`. Liturghia neagr` (Sonata nr. 9) începe cu intonarea uneia dintre cele mai vechi formule retorice muzicale: passus duriusculus, o linie cromatic` descendent` care simboliza, înc` din Rena[tere, moartea, coborârea în iad, disperarea [i dezn`dejdea cea mai adânc`. Dac` aceast` prim` tem` arhetipal` este notat` de Scriabin ca „legendaire“, ideea secund` cuprinde dimensiunea senzu-

al` a expresiei prin indica]ia „avec une langueur naissante“. Prin credin]a în for]a muzicii de a influen]a în mod esen]ial traiectoria spiritual` a omului, Scriabin r`mâne un autentic romantic, în pofida limbajului inovator, modern. Ultima pies` a lui Scriabin din program reprezint` o întoarcere în timp. Scris` la Paris, în 1897, Sonata nr. 2 în sol diez minor, op. 19 surprinde închegarea idiomului scriabinian: subtitlul sonat`-fantezie sugereaz` c`utarea formei, iar dimensiunea poetic` este prezent` explicit, printr-un program ale c`rui ambi]ii nu au înc` anvergura supraomeneasc` a exclama]iei „Eu sunt Dumnezeu!“ din perioada mistic`, vizând fenomene picturale, impresioniste. Mihai Cojocaru

Miercuri, 9 septembrie 2009, ora 17.00

Ateneul Român

CONCERTE CAMERALE ALEXANDER MELNIKOV – pian Program: Alexander Scriabin (1872 – 1915) Deux poèmes, op. 32 Fantezia în si minor, op. 28 Sonata nr. 9, op. 68 Sonata nr. 2 în sol diez minor, op. 19 1. Andante 2. Presto

Dmitri {ostakovici Preludii [i Fugi Nr. 1 – 12


4

FESTIVALUL {I CONCURSUL INTERNA}IONAL „GEORGE ENESCU“ 2009

|n program Palet` cromatic` A[ situa concertul serii sub semnul picturalit`]ii sonore cu tent` impresionistpostimpresionist` (Stravinski), infuzat` cu inserturi neoclasice (Ibert) sau modal-arhaice (Enescu) În dorin]a sa de a r`mâne liber de orice constrângere sau etichet` stilistic`, Jacques Ibert este, deopotriv`, ap`r`torul unei anumite tradi]ii (Fauré, Debussy, Ravel), cât [i partizanul unei anumite avang`rzi (Honegger, Milhaud), ca [i al unui narativism exacerbat cultivat de [coala expresionist` schönbergian`. Multe dintre opusurile sale orchestrale – „Escal`“, „Simfonia marin`“, Divertismentul, Bacanala etc. – au un caracter programatic sau paratextual, întrucât se inspir` fie din opere literare, fie din natur` sau din atmosfera unor ora[e (europene, orientale), fie din scenarii de film sau chiar din lucr`rile unor înainta[i (Mendelssohn de pild`, ca în Divertisment). Uvertura festiv` a fost compus` în 1940, la comanda guvernului francez, pentru a marca s`rb`torirea a 2600 de ani de la fondarea Imperiului Japonez. Dincolo de destina]ia lucr`rii, muzica îmbin` tu[e policrome, de tip ravelian, cu sobrietatea neoclasic` a unui Hindemith, recurgând totodat` la polifonia bachian` într-o manier` nonconformist`, apropiat` de cea cultivat` de {ostakovici în Preludiile [i fugile pentru pian. Toate aceste ecouri se interfereaz` îns` pe fondul unei texturi rafinate, cu nuan]e calde, nostalgice, perpetuând elegan]a scriiturii lui Gabriel Fauré, mentorul compozitorului [i, în genere, pe cea a spiritului francez. Muzica vine [i pleac` în valuri, ale c`ror crescendouri [i decrescendouri

FRANÇOIS MARÉCHAL

Orchestra Filarmonic` a Radiodifuziunii Franceze

Dmitrij Kitajenko DIRIJOR

N`scut la Leningrad, Kitajenko a studiat \n ora[ul natal, dup` care a continuat la Moscova [i la Academia de Muzic` din Viena. |n 1969 a câ[tigat la Berlin prima edi]ie a Concursului Interna]ional „Herbert von Karajan“ pentru dirijori. La 29 de ani a fost devenit dirijor principal la Opera Stanislavki din Moscova. |ntre 1976 [i 1990 a de]inut aceea[i func]ie la Filarmonica din Moscova, dup` care s-a mutat \n Europa, unde a condus orchestre precum Filarmonica Bergen din Norvegia, Orchestra Simfonic` din Berna (Elve]ia) [i Orchestra Simfonic` Radio din Frankfurt. Ulterior, a fost dirijor principal [i la Orchestra Simfonic` KBS din Seul (Coreea de Sud).

alterneaz` aidoma unor fluxuri [i refluxuri marine... Capriciul românesc (Ben moderato, Tempo di hora, Lento, Allegro molto vivace) – singura partitur` dedicat` de c`tre George Enescu viorii soliste cu acompaniament orchestral – schimb` registrul cromatic anterior, ad`ugând muzicii nuan]ele unei coloraturi de natur` psihologic`, s` spunem. „Unele juxtapuneri de culori m` f`ceau s` cad în trans`, altele îmi d`deau crize de voluptate“, m`rturisea Enescu. Lucrarea a fost orchestrat` de c`tre compozitorul Cornel }`ranu – unul dintre cei mai aviza]i „restauratori“, al`turi de Pascal Bentoiu, ai manuscriselor enesciene –, stimulat [i de pasiunea pentru muzica lui Enescu a violonistului {erban Lupu, primul interpret al „Capriciului“, pe baza schi]elor din 1925 [i 1949 p`strate în Arhiva Muzeului „George Enescu“.

Remus Azoi]ei VIOLONIST

Azoi]ei a debutat la 8 ani cu orchestra simfonic` din ora[ul s`u natal, Gala]i. Dup` ce a absolvit Conservatorul din Bucure[ti, în 1995, tân`rul muzician a ob]inut o burs` de studii la renumita Juilliard School din New York, unde a studiat cu Dorothy Delay [i Itzhak Perlman. Azoi]ei este laureat al concursurilor interna]ionale de la Bucure[ti, Milano, Weimar, Tokyo [i Auckland. În 2005 a fost distins cu titlul de Asociat al Academiei Regale de Muzic` din Londra pentru activitatea sa concertistic` [i pedagogic` de excep]ie de-a lungul anilor. În anul 2007, la ini]iativa sa, s-au pus bazele Societ`]ii Enescu din Londra, aflat` sub patronajul Casei Regale a României.


UN SUPLIMENT Cotidianul

9 SEPTEMBRIE 2009

5

Prima audi]ie a Suitei „Pas`rea de foc“ de Igor Stravinski a avut loc la 25 iunie 1910, la Opera din Paris, sub bagheta lui Gabriel Pierné

de secol XX Cornel }`ranu a numit acest opus „suit` varia]ional` în patru p`r]i“.

Miercuri, 9 septembrie 2009, ora 19.30

Sala Mare a Palatului Dup` prima sec]iune, Ben moderato, cu caracter baladesc, cea de-a II-a, Tempo di hora, are alura unui dans lent. Sec]iunea a III-a, Lento, e considerat` de c`tre {erban Lupu drept „centrul muzical al piesei, sub form` de doin`“, iar finalul, Allegro molto vivace, se desf`[oar` într-un ritm de joc „plin de umor“ (C. }`ranu), dar [i „ca o Ciuleandr`“ ({erban Lupu). În toate aceste patru mi[c`ri reg`sim motive [i inflexiuni fie tragice, de bocet, fie de o exuberan]` tipic l`ut`reasc` – scriind acest „Capriciu“, Enescu a dorit s` traduc` „dialogul dintre cântecul unui ]igan l`utar [i acompaniamentul tarafului s`u. Îl scriu în caracter popular românesc...“ – ceea ce ne aminte[te de Sonata a III-a, op. 25 pentru pian [i vioar` „în caracter popular românesc“, dar [i de Suita „S`teasca“ sau de „Impresiile din copil`rie“. Poate mai mult decât în partiturile care au precedat „Capriciul“, Enescu ni se dezv`luie aici ca o fiin]` pentru care principiul vital e perceput ca principiu complementar al mor]ii sau ca efect al acesteia, din care rena[te mereu via]a, ca într-un perpetuu ritual dionisiac, ce cuprinde ambele ipostaze existen]iale. Celebritatea mondial` a lui Igor Stravinski e marcat`, se pare, de apari]ia Suitei de balet „Pas`rea de foc“ („Introducere“ [i „Dansul P`s`rii de foc“ – Pas de deux – Scherzo – Rondo – Dans infernal – Cântec de leag`n – Imn final). Scris` în 1910 pentru renumita trup` parizian` a lui Serghei Diaghilev – ca [i baletele „Petru[ka“ or „Sacre du Printemps“ –, dup` un scenariu [i în coregrafia lui Michel Fokine, inspirat` de un vechi basm rusesc, muzica baletului din care provine suita descrie, cu o abilitate componistic` remarcabil` [i cu o adev`rat` voluptate a culorilor [i a contrastelor dintre ele, istoria celor trei personaje principale: ]areviciul Ivan, vr`jitorul Kascei [i Pas`rea de foc, a c`rei arip` fermecat`, aurit`, îl salveaz`, nu doar pe Ivan – un fel de

MARI ORCHESTRE ALE LUMII Orchestra Filarmonic` a Radiodifuziunii Franceze Dirijor: DMITRIJ KITAJENKO Solist: REMUS AZOI}EI – vioar`

Program: Jacques Ibert – Uvertura festiv`

George Enescu – Capriciu românesc pentru vioar` [i orchestr` Igor Stravinski – Suita de balet „Pas`rea de foc“ • „Introducere“ • „Dansul P`s`rii de foc“ – Pas de deux – Scherzo – Rondo – Dans infernal – Cântec de leag`n – Imn final Siegfried slav –, ci [i pe preafrumoasa prin]es`, r`pit` [i izolat` de vr`jitorul Kascei în propriul castel. Igor Stravinski folose[te paleta impresionist` – a culorilor transparente, volatile – pe care o pigmenteaz` cu teme [i inflexiuni exotice, atât de „în vog`“ la începutul secolului al XX-lea. Din inciden]a celor dou` lumi cromatice – redate [i cu ajutorul unor instrumente precum harpele, pianul, celesta, tuba, dar [i prin intermediul melodiilor populare ruse[ti sau al unor cromatisme cu tendin]e spre atonalitate – se nasc texturi orchestrale luxuriante, de un farmec [i o bog`]ie demne de m`iestria mentorului s`u, Nikolai Rimsky-Korsakov. Finalul r`sun` ca un triumf al memoriei asupra timpului, al capacit`]ii omului de a transforma fantasma în realitate apelând la tradi]ionala formul` magic`: „A fost odat`... ca niciodat`...“. Despina Petecel-Theodoru

|ndr`gostit de Enescu de la 15 ani Violonistul Remus Azoi]ei este cel mai tân`r profesor din \ntreaga istorie a Academiei Regale de Muzic` din Londra [i este mai cu seam` un slujitor devotat [i onest al lui George Enescu Prima integral` mondial` a opusurilor pentru pian [i vioar` ale maestrului a gravat-o pe compact-disc, împreun` cu pianistul Eduard Stan, în 2007, la Casa Hänssler Classic din Germania [i a pus-o la dispozi]ia melomanilor din lumea întreag`. Este membru fondator al Societ`]ii „Enescu“ din Londra. Remus Azoi]ei este astfel un patriot în cel mai înalt sens al cuvântului. „Pe vremea când eram elev al Liceului de muzic` «George Enescu» din Bucure[ti, aveam 15 ani, am cântat Sonata a II-a de Enescu [i ]in minte [i acum cât de mult mi-a pl`cut [i din acel moment m-am îndr`gostit de compozitor“, \[i aminte[te Azoi]ei. Au trecut anii [i violonistul s-a întors la crea]ia enescian` cu mare bucurie: „Am cântat în studen]ie [i alte lucr`ri, scrise mai târziu, dar sim]eam c` m` dep`[eau [i probabil c` mul]i interpre]i simt acest lucru la început. George Enescu propune ni[te cote extrem de înalte, nu numai pe plan violonistic, [i muzical, artistic, estetic, stilistic, este un conglomerat [i un mozaic atât de complex încât, dac` nu e[ti preg`tit în toate aceste fa]ete pentru a-l putea considera [i cânt`ri pe Enescu a[a cum trebuie, atunci nu ai s` în]elegi mare lucru din acea Sonat` a III-a «în caracter popular românesc» decât evoc`rile folclorice pe care le propune“. Dup` ani de aprofundare, Remus Azoi]ei [i-a dat \ns` seama c`, de fapt, aceast` „interfa]` folcloric` este foarte la suprafa]` fa]` de ce propune Sonata a III-a, o dram` mult mai cumplit` [i mult mai adânc`“. „Sunt necesari ceva ani ca s` po]i s-o cucere[ti sau s` crezi c` o cucere[ti. Pe George Enescu nu cred c` l-a cucerit vreodat` cineva, c`ci a fost un geniu“, sus]ine violonistul. Societatea „Enescu“, la a c`rei \ntemeiere a contribuit, este produsul Insti-

tutului Cultural Român din Bucure[ti, al filialei din Londra, care are ca director pe Gabriela Masacci. „Ne-am gândit împreun` cum am putea promova cultura român` [i astfel a ap`rut ideea de a înfiin]a aceast` societate. Englezii l-au iubit foarte mult pe George Enescu [i ar fi fost p`cat s` nu existe societatea ce-i poart` numele“, spune Azoi]ei. Printre membrii fondatori se mai num`r` personalit`]i precum Pascal Bentoiu, Sherban Lupu, Gabriela Masacci. Societatea func]ioneaz` sub patronajul Principesei Margareta. „Avem o stagiune anual`, în care este câte un concert în prima joi a fiec`rei luni. Aducem arti[ti renumi]i [i în fiecare recital trebuie s` fie [i o lucrare de George Enescu“, define[te violonistul activitatea Societ`]ii „Enescu“. |n ceea ce prive[te publicul \ntâlnit \n s`lile londoneze, Azoi]ei \l consider` „stabil [i select, format prin profesionalismul dovedit de programele sus]inute de muzicienii români [i str`ini“. În plus, Azoi]ei atrage aten]ia c`, \n noiembrie, câ[tig`torii concursului de vioar` [i pian „vor fi invita]i s` cânte aici, la Londra, în stagiunea Societ`]ii «Enescu»“. Ecaterina Stan


6

FESTIVALUL {I CONCURSUL INTERNA}IONAL „GEORGE ENESCU“ 2009

Coregrafie Dansul, între lec]ia civic` [i manifestul politic Îndreptându-m` spre Teatrul Na]ional ca s` v`d “Pas`rea de foc”, nu-mi închipuiam c` voi pleca emo]ionat` [i cu ochii umezi.

e putea fi interesant la un spectacol de amatori? Datele generale se cunosc deja: 100 de copii români din medii diferite, cu dot`ri fizice diferite, din Bucure[ti, Bra[ov [i Sibiu; un proiect ini]iat de doamna Monique Gruber, so]ia fostului ambasador al Germaniei la Bu-

C

Arta exclude discriminarea Cunoscutul coregraf britanic Royston Maldoom, decorat de regina Marii Britanii vorbe[te despre cariera sa de coregraf, despre dansul comunitar [i proiectul „Pas`rea de foc“. • Am descoperit dansul destul de târziu \n via]`. Pân` la 20 de ani am fost fermier [i nu am avut practic nici un contact cu dansul. Am v`zut la televizor un spectacol de balet care m-a inspirat [i am

cure[ti (2003-2006), pre[edinta Asocia]iei „Jungen Rumänien eine Chance“, pus în practic` cu sprijinul companiei „If Magic“ [i cu suportul a nea[teptat de mul]i sponsori [i al autorit`]ilor centrale [i locale (în treac`t fie spus, ce bucurie s` auzi un diplomat str`in vorbind bine române[te, relativ fluent

[i corect gramatical!); o echip` artistic` alc`tuit` din coregrafii Royston Maldoom (Anglia), Josef Eder (Germania), asista]i de „contemporana“ Irina Roncea, columbiano-german` Martha Hincapié [i foarte tân`ra Oana Rotariu (care va fi f`cut leg`tura cea mai direct` cu dansatorii „aspiran]i“).

decis s` \ncerc [i eu. Am lucrat câ]iva ani cu mari companii, \n Marea Britanie [i \n str`in`tate, dar adev`rata voca]ie miam descoperit-o când am \nceput s` lucrez cu amatori, oameni provenind din medii foarte diverse, f`r` studii conven]ionale de dans. Am \nceput s` antrenez tineri, vârstnici, [omeri, persoane cu dizabilit`]i, practic oricine dorea s` danseze [i chiar oameni care nici nu [tiau c` [i-ar dori acest lucru \nainte s` \nceap` s` danseze. Eu [tiu ce \nseamn` s` \ncepi s` dansezi f`r` o preg`tire prealabil`, ceea ce m` ajut` s` \i \ndrum pe cei cu care lucrez. Nu \i privesc prin prisma

identit`]ii lor sociale, nici a dizabilit`]ilor lor. Pentru mine, ei sunt arti[ti, performeri, iar scopul nostru este s` cre`m un spectacol de clas`. Leg`turile, energia, \ncrederea sunt generate \n timpul procesului, dar nu acestea sunt obiectivul nostru final, ci calitatea actului artistic. Progresele ob]inute pe plan social sunt rezultate secundare ale procesului artistic. Am \nceput s` coordonez astfel de proiecte peste tot \n lume. |n multe rânduri am lucrat \n zone de conflict (Etiopia, Bosnia, Irlanda de Nord), cu reprezentan]ii ambelor etnii beligerante. A fost un experiment fantastic s` \i re-

În mod evident, Royston Maldoom are voca]ia muncii cu amatorii [i viziunea în spa]iu a grupurilor mari. Sar zice c` are [i o predilec]ie pentru partiturile lui Igor Stravinski (documentarul „The Rythm Is It!“ din 2005, care i-a adus o mare popularitate, surprinde, printre altele, proiec-

unim [i s` cre`m o echip` din oameni ale c`ror comunit`]i se aflau \n r`zboi. Probabil c` este dovada irefutabil` a efectului transformator pe care dansul \l poate avea \n via]a oamenilor. Unul dintre lucrurile cele mai importante \n rela]ia noastr` cu tinerii pe care \i \ndrum`m este \ncrederea cu care \i \nvestim. Eu cred f`r` nici o urm` de \ndoial` \n capacitatea lor de a realiza spectacolul. Nu am avea nici un succes altfel. Vârsta nu este un criteriu eliminator, dimpotriv`. |ntr-unul dintre grupurile cu care am lucrat la Berlin, cel mai tân`r participant avea 6 ani, iar cel


9 SEPTEMBRIE 2009

7

UN SUPLIMENT Cotidianul

ROYSTON MALDOOM, Coregraf Nu exclud pe nimeni \n func]ie de capacit`]ile fizice, nivelul de experien]`, de disciplin`, cultur`, religie, mediu social, ras`, vârst`. Mi se pare imatur s` nu privim arta dintr-un unghi mai larg decât acesta.

tul „S`rb`toarea prim`verii“, realizat cu 250 de copii [i Filarmonica din Berlin). În plus, [i-a dobândit o experien]` consistent` lucrând în Croa]ia, Africa de Sud, Zimbabwe sau Georgia, în general în zonele de conflict. De fiecare dat`, în proiectele sale, dimensiunea social` a fost prioritar` în sensul con[tientiz`rii poten]ialului latent în majoritatea indivizilor [i al oferirii impulsului de care tinerii au nevoie pentru a se exprima prin crea]ie [i interpretare. De altfel, „poten]ial artistic“ este no]iunea-cheie în „community dance“, concept nu doar necunoscut, ci [i greu de în]eles într-o societate unde voluntariatul [i munca în folosul comunit`]ii sunt doar incipiente, iar str`inii care ne apreciaz` se (pre)ocup` de noi mai mult decât noi în[ine. „Pas`rea de foc“, suit` simfonic` de la a c`rei premier` cu Baletele Ruse ale lui Serghei Diaghilev se împline[te aproape un secol, prezint` de la primele acorduri o scen` plin` de copii, unii dintre ei cu o plastic` nativ` deosebit`. Povestea e regândit` simplificat, în cheia visului – ceea ce îi confer` circularitate –, [i redus` la cercul familiei: Pas`rea e totodat` aleasa Prin]ului Ivan, [i împreun` alc`tuiesc minunea de p`rin]i, a c`ror dragoste risipe[te amenin]area r`ului întruchipat de Kascei; în visele copilului se întâlnesc prietenii, jocurile, înfrunt`rile, speran]ele [i e[ecurile de-o clip`... Dac` din punct de vedere coregrafic nu se pot spune lucruri deosebite, regizoral Royston Maldoom are propuneri simple [i eficiente, de o

mai \n vârst`, peste 80 de ani. Nu exclud pe nimeni \n func]ie de capacit`]ile fizice, nivelul de experien]`, de disciplin`, cultur`, religie, mediu social, ras`, vârst`. Mi se pare imatur s` nu privim arta dintr-un unghi mai larg decât acesta. Singurele condi]ii pe care le cer sunt d`ruirea [i angajamentul fa]` de proiect [i fa]` de grup [i \ncrederea \n sine. «Pas`rea de foc» ne este un proiect deosebit de drag amândurora. L-am prezentat pentru prima oar` \n 2005, \n Saarbrucken, [i este prima pies` coregrafic` pe care am creat-o \mpreun` cu Josef.

sugestivitate direct` [i percutant` (mingile, leg`turile elastice, podul, aripa etc). Remarcabile sunt func]ionarea grupurilor, dezvoltarea memoriei motrice a tinerilor interpre]i (care pân` cu vreo dou` luni în urm` nu aveau nici un fel de no]iuni despre dans sau teatru) [i obi[nuirea lor s` asculte [i s` aud` o muzic` nu foarte simpl`, nu foarte „p`trat`“ [i s` o urmeze. De[i pa[ii sunt elementari (mers, alergare, rostogoliri, s`rituri),

„|mi place s` umplu spa]iul cu mi[care“ Coregraful german Josef Eder are o experien]` bogat` \n a lucra cu amatori [i a colaborat cu succes la multe proiecte cu Royston Maldoom. • {i eu am \nceput s` dansez la o vârst` târzie. Pân` la 20 de ani m-am ocupat cu comer]ul cu vite, dar am sim]it de multe ori c` voiam s` fac altceva \n via]`. Atunci când am

se simte acea asumare ce se produce în urma în]elegerii sensului implicit. F`r` îndoial`, pentru micii arti[ti este un moment de glorie al copil`riei

\nceput s` dansez am sim]it c`, \ntr-adev`r, mi-am g`sit drumul. Debutul meu a avut loc \n cadrul unui proiect de dans comunitar. |n mod paradoxal, nimeni nu s-a \ndoit atunci c` eu, un fermier la vârsta maturit`]ii, a[ putea s` dansez [i mi s-a oferit aceast` [ans` f`r` re]ineri. Am \nceput apoi s` iau cursuri de specialitate [i s` colaborez cu companii de dans \n Germania, New York, Europa. |ntâlnirea cu Royston m-a readus la dansul comunitar. Am \nceput s` lucrez cu amatori. Este un sentiment foarte reconfortant s` dau mai departe acest dar care mi s-a oferit, la

lor (ce grozav e s` fii solist, la doar câ]iva ani[ori, într-un spectacol de dans pe scena Teatrului Na]ional!) [i genul de eveniment care te marcheaz` pe via]`. Dincolo de modelarea de traiectorii individuale, în jocul de-a dansul [i de-a teatrul adev`rat cea mai important` este îns` continuitatea, preluarea [i propagarea ideii – o altfel de form` de art` angajat`, pe care societatea româneasc` abia începe s` o descopere. Vivia S`ndulescu

rândul meu, de a m` putea exprima prin dans. Sunt pasionat de traiectoria mi[c`rii \n spa]iu. Asemenea unui pictor care a[terne culoare pe o pânz` alb`, \mi place s` umplu spa]iul cu mi[care. Secretul nostru este s` credem \n puterea \ncrederii. |mi aduc aminte c` unul dintre copiii din Berlin, care venea de la o [coal` special` pentru tineri cu deficit de aten]ie, i-a spus profesoarei lui: „Coregrafii ne cer s` ne concentr`m. Oare nu [tiu de la ce [coal` venim?“. Cu toate acestea, trei s`pt`mâni mai târziu au realizat un spectacol extraordinar.


8

FESTIVALUL {I CONCURSUL INTERNA}IONAL „GEORGE ENESCU“ 2009

Concurs „Sper s` m` \ntorc la Bucure[ti [i s` cânt în sala Ateneului” Jaroslaw Nadrzycki a primit duminic` |Premiul I la Concursul Interna]ional de Vioar` „George Enescu”. Originar din Polonia, tân`rul violonist s-a apucat de vioar` la 6 ani, a participat la numeroase competi]ii, iar \n prezent studiaz` la Londra. La concursul „Enescu” s-a \nscris pentru c` \l consider` o competi]ie important`, iar odat` ajuns, a r`mas \ncântat de atmosfer` [i de Ateneul Român La ce alte competi]ii de vioar` a]i mai participat [i ce alte premii a]i ob]inut? Dup` concursul „Jascha Heifetz“ din 2001, am plecat la Berlin la concursul „Max Rostal“ – acesta a fost un violonist faimos [i cei de la Berlin au înfiin]at aceast` competi]ie; acolo am ob]inut Premiul II, dar, de fapt, nimeni n-a luat Premiul I, deci de fapt am fost câ[tig`torul acelui concurs. Asta se întâmpla în 2002; apoi în 2003 [i 2004 am participat la concursul „Tibor Varga“ din Elve]ia, am fost acolo de dou` ori deci, [i de fiecare dat` am ob]inut acela[i premiu: locul doi. De

Jaroslaw Nadrzycki al`turi de ministrul Culturii Theodor Paleologu, la Gala Laurea]ilor

asemenea, am participat la concursul „Wieniawski“ din Polonia unde am ie[it pe locul cinci. De fapt, ultimul mare succes pe care l-am avut înainte de concursul „George Enescu“ a fost acum un an în Anglia, la competi]ia pentru soli[ti cu ansamblul „Haverhill Sinfonia“ unde am ob]inut Premiul I [i [ansa de a concerta cu orchestre, de a da recitaluri în Anglia. Cum v-a]i hot`rât s` participa]i [i la concursul „George Enescu“? M-am decis s` vin aici pentru c` este una dintre cele mai importante competi]ii pentru vioar` din lume, este

foarte renumit` [i nu e prea dificil acum s` afli despre Concursul „Enescu“, mai ales c` avem Internetul la dispozi]ie. Programul pe care a trebuit s`-l preg`tim a fost foarte bun pentru mine, pentru c` deja cântasem toate piesele dinainte, singurele nout`]i fiind Sonatele de Enescu nr. 3 [i nr. 2 – prima mi[care. Dar am fost foarte fericit s` înv`] ceva nou pentru c` nu cântasem aceste Sonate pân` atunci [i a fost o experien]` minunat` pentru mine s` cânt muzica lui George Enescu – acum am ceva nou în repertoriu, ceva de care o s` m` folosesc pentru a cânta în recitaluri viitoare. Iar acest premiu

înseamn` un mare succes pentru toat` via]a mea, este ceva foarte important – nu este u[or s` câ[tigi o competi]ie ca aceasta! Bineîn]eles, noi particip`m tot timpul la concursuri, niciodat` nu [tim ce se va întâmpla, dar întotdeauna încerc`m s` ne preg`tim cât mai bine [i to]i sper`m s` câ[tig`m, s` ob]inem un premiu. {i eu am sperat mereu – uneori acest vis se adevere[te, alteori nu, dar de aceast` dat` am fost foarte norocos. |n compara]ie cu alte concursuri la care a]i participat, ce crede]i despre concursul „Enescu“?


9 SEPTEMBRIE 2009

9

UN SUPLIMENT Cotidianul

JAROSLAW NADRZYCKI, Violonist Nu este un concurs u[or pentru c` a durat doar câteva zile [i au fost patru etape succesive în care a trebuit s` cânt`m în fiecare zi câte un program diferit, deci a fost pentru mine unul dintre cele mai grele concursuri.

Cred c` aceast` competi]ie interna]ional` este bine organizat` [i nu sunt multe în lume ca ea. Aici se ofer` cazare gratuit`, lucru care este rar întâlnit în toat` lumea, deci avem foarte bune condi]ii de studiu, totul este foarte aproape, este foarte bine. Nu este un concurs u[or pentru c` a durat doar câteva zile [i au fost patru etape succesive în care a trebuit s` cânt`m în fiecare zi câte un program diferit, deci a fost pentru mine unul dintre cele mai grele concursuri.

Pân` acum a]i cântat cu orchestre importante precum Orchestra Filarmonicii Baltice din Wroclaw, Orchestra Filarmonicii „Gora“ [i Orchestra Na]ional` a Lituaniei, Orchestra Filarmonicii din Hamburg, a]i debutat ca solist cu Orchestra Conservatorului din Moscova. Aici la Bucure[ti a]i cântat acompaniat de orchestrele „Transilvania“ de la Cluj [i Orchestra Filarmonicii „Moldova“ de la Ia[i. Ce diferen]e observa]i între cele dou` orchestre din România? Cum a fost colaborarea dumneavoastr`? Cred c` a fost bine… E greu de spus, deoarece ieri a fost finala (sâmb`t`, 5 septembrie – n.n.) – deci m` aflam înc` în concurs –, ast`zi a fost concertul de gal` [i stresul de ieri a fost diferit de cel de ast`zi; bineîn]eles [i sala este alta, deci au fost multe lucruri bune ieri între mine [i orchestr`, dar ast`zi mi s-a p`rut c` a fost [i mai bine pentru c` nu a existat atâta stres ca în etapa final`.

FOTOGRAFII: GABRIELA SAB~U

V-a]i n`scut în Polonia [i a]i studiat la [coala pentru copii talenta]i „Henryk Wieniawski“ de la Poznan. De asemenea a]i studiat la Academia Regal` de Muzic` de la Londra [i la Universitatea „Mozarteum“ de la Salzburg. La vârsta de 17 ani a]i înregistrat deja primul CD. Cine v-a deschis por]ile c`tre cariera de violonist? Bineîn]eles c` p`rin]ii mei [i-au dorit ca eu s` cânt, pentru c` la [ase ani nu [tiam nimic despre vioar`, dar mama – care nu era o profesionist`, dar cânta un pic la pian [i vioar` – e cea care [i-a dorit s` fiu violonist; îns` modul în care am continuat nu a fost deloc u[or, nici acum nu este u[or. E o munc` foarte grea; îns`, dac` ob]ii astfel de succese, sim]i c` ceea ce faci \[i aduce satisfac]ii; a[a c`, acum, sunt foarte fericit c` m-am apucat de vioar` din copil`rie.

Jaroslaw Nadrzycki a câ[tigat primul premiu la vârsta de nou` ani, la concursul polonez „Bacewicz“ din Wroclaw. La 12 ani a câ[tigat din nou, la acela[i concurs, premiul cel mare [i medalia de aur. Au urmat alte premii, precum locul I [i premiul publicului la prima edi]ie a concursului interna]ional de vioar` de la Vilnius, organizat pentru a s`rb`tori 100 de ani de la na[terea marelui Jascha Heifetz. Cu acea ocazie, celebrul violonist Gidon Kremer, care se afla în juriu, i-a oferit [i un curs de master în Israel.

{i sala este mult mai bun`, acustica e net superioar`, deci pentru mine totul a fost mai bine ast`zi. Colaborarea cu dirijorul Ilarion Ionescu-Gala]i a fost de asemenea foarte bun` – este un om deosebit de dr`gu] [i a fost violonist, înc` este violonist, deci ne în]elege foarte bine. Probabil a cântat des concerte pentru vioar` [i [tie exact care sunt problemele. Bineîn]eles c` orchestrele au fost diferite, dar cu to]ii suntem muzicieni profesioni[ti [i ne-am putut adapta foarte u[or. Cam câte ore pe zi îi trebuie unui violonist ca dumneavoastr` pentru a ajunge la performan]ele la care sunte]i ast`zi? O, Doamne! Nu cred c` v` pot r`spunde la aceast` întrebare pentru c` eu studiez diferit, uneori studiez cinci-[ase ore înainte de concursuri iar alteori una-dou` ore [i alteori deloc, zero. Dar de obicei studiez în fiecare zi, îns` nu conteaz` cât studiezi, conteaz` cum studiezi… Trebuie s` fii iste], trebuie s` gânde[ti modul în care studiezi. Asta este cel mai important! V` face pl`cere de asemenea s` cânta]i muzic` nou`, contemporan`? A]i avut [ansa de a colabora cu un compozitor înc` în via]`? {ti]i, chiar recent am avut oportuni-

uit`m. Dar dac` exist` o pies` foarte bun`, uneori te gânde[ti c` ai vrea s` o mai cân]i în viitor... Cred c` piesa lui Alexandru Timofiev – acesta este numele compozitorului din Republica Moldova – este foarte bun`. Am cântat-o cu orchestra dup` doar câteva zile de repeti]ii [i a mers foarte bine.

tatea s` cânt o pies` a unui compozitor din Republica Moldova; se întâmpla în America pentru c` acolo [i-a terminat el studiile, e de asemenea pianist [i a scris câteva piese... Era în Minnesota, unde fusesem invitat s` cânt, [i el mi-a oferit [ansa de a cânta o pies` pentru vioar` [i orchestr`. Era o lucrare foarte bun`, am discutat de câteva ori cu el [i m-a sf`tuit cam ce ar trebui s` fac, cum crede el c` ar trebui s` cânt, deci a fost o experien]` bun`. Înainte de asta, bineîn]eles c` am cântat pentru anumite concursuri de interpretare, cum ar fi „Queen Elisabeth“ sau „Sibelius“, anumite lucr`ri contemporane care sunt obligatorii, dar de obicei aceste piese sunt scrise special pentru aceste competi]ii [i, dup` ce se termin`, de cele mai multe ori nu le mai cânt`m [i le

Cum vi s-a p`rut publicul din România? O, e fantastic! Un public foarte bun, cu siguran]` iube[te muzica, am sim]it asta dup` în felul în care am fost aplaudat ieri [i ast`zi, un public minunat. Sper s` m` \ntorc aici [i s` cânt în sala Ateneului. Ce ne pute]i spune despre planurile de viitor? M` voi duce la Londra pentru c` studiez acolo deja de doi ani. Voi sus]ine câteva concerte, am chiar multe spectacole în toat` Anglia datorit` ultimului concurs pe care l-am câ[tigat la Haverhill. Nu [tiu ce s` zic în leg`tur` cu concursurile, poate voi mai participa [i la altele, dar acum nu m` gândesc la asta, am câ[tigat unul [i este de ajuns pentru acum, am nevoie s` m` odihnesc pentru moment. Lucian Zbarcea


10

FESTIVALUL {I CONCURSUL INTERNA}IONAL „GEORGE ENESCU“ 2009

Concurs „Programul de concurs Amir Tebenikhin, câ[tig`torul Premiului I la Concursul Interna]ional de Pian „George Enescu“, este din Kazahstan, are 32 de ani [i provine dintr-o familie de muzicieni. A mai câ[tigat deja câteva concursuri, care l-au propulsat pe scene faimoase ale lumii. Concursul l-a f`cut s` descopere muzica pentru pian a lui Enescu [i o atmosfer` competi]ional` pl`cut`

GABRIELA SAB~U

Sunte]i deja un pianist consacrat, muzica dumneavoastr` a ap`rut pe Compact Discuri ale casei de înregistr`ri NAXOS, a]i cântat în s`li celebre ale lumii precum Carnegie Hall, Salle Pleyel sau Wigmore Hall. Cum a]i ales s` deveni]i pianist? Cum v-a]i descoperit aceast` voca]ie? P`rin]ii mei erau muzicieni, a[a c` pentru mine a fost ceva foarte firesc, nu am ales eu, a fost la fel de firesc ca respiratul. Am cântat, de asemenea, la org`, pentru c` p`rin]ii mei erau organi[ti. Tat`l meu, Vladimir Tebenikhin, era un organist foarte faimos \n fosta Uniune Sovietic`, a sus]inut multe concerte [i a fost elevul celebrului pianist Lev Oborin la Conservatorul de la Moscova. Tat`l meu mi-a dat primele lec]ii de pian, dar am înv`]at [i de la mama. A fost foarte interesant, pentru c` am studiat în paralel cele dou` instrumente pân` la 15 ani, dar dup` aceea am ales pianul pentru c` devenise foarte dificil s` studiez [i la org` [i la pian.

A]i început s` studia]i în Kazahstan, dar din 1996 a]i studiat la conservatorul de la Moscova cu profesorul Mihail Voskresenski, pianist care, de asemenea, a câ[tigat în cadrul Concursului „Enescu“ în anii ’50. Ne pute]i spune mai multe despre studiile dumneavoastr`? Am fost foarte norocos s` studiez cu marele Voskresenski pentru c` este foarte dificil s` ajungi s` fii elevul lui. {i el a fost, la rândul s`u, elevul lui Lev Oborin, deci exista o anumit` afinitate. La orele lui era o atmosfer` absolut fantastic`, pentru c` avea numai studen]i foarte buni, câ[tig`tori ai unor competi]ii de mare prestigiu, cum e cel de la Bruxelles sau Concursul „Géza Anda“ de la Zürich, [i a fost foarte bine pentru mine deoarece concuram cu muzicieni foarte buni. Mai târziu, în 1999, am câ[tigat la Concursul „Vianna da Motta“, ceea ce a fost foarte important pentru mine, deoarece am putut cânta în s`li precum Carnegie Hall, Salle Pleyel, Salle Cortot, Wig-

more Hall, am înregistrat pentru NAXOS [i pentru toate acestea \i sunt foarte recunosc`tor profesorului Voskresenski. Ce v-a determinat s` participa]i la Concursul Interna]ional „George Enescu“? La drept vorbind, programul m-a convins, pentru c` este o combina]ie foarte bun` de muzici de la epoca baroc` pân` la secolul XX [i putem s` prezent`m toate stilurile, iar asta a fost foarte bine pentru mine. Al doilea motiv este aproape toate competi]iile au limit` de vârst`, iar eu am 32 de ani, m` aflu la limita superioar`, deci probabil c` aceasta este ultima mea competi]ie. Probabil. Cunoa[tea]i muzica lui Enescu cu mult înainte de acest concurs? Ei bine, i-am cunoscut muzica de mai demult pentru c` am auzit-o chiar pe discuri LP, nu pe Compact Discuri, pe LP-uri, când eram înc` student. Atunci am ascultat lucr`ri simfonice


9 SEPTEMBRIE 2009

UN SUPLIMENT Cotidianul

11

AMIR TEBENIKHIN, pianist Cred c`, dac` ascult`m muzic` clasic`, în acel moment sufletul nostru este mai aproape de Dumnezeu

m-a convins s` m` \nscriu“ AMIR TEBENIKHIN pianist

La drept vorbind, programul m-a convins, pentru c` este o combina]ie foarte bun` de muzici de la epoca baroc` pân` la secolul XX [i putem s` prezent`m toate stilurile, iar asta a fost foarte bine pentru mine

GABRIELA SAB~U

compuse de Enescu. A fost foarte interesant pentru mine, m-a inspirat. Mai apoi am descoperit, datorit` Concursului „Enescu“, muzica lui pentru pian, muzic` pe care am sim]it-o foarte aproape pentru c` sunt combinate elemente din muzica folcloric` [i alte zone, ceea ce mi-a dat o senza]ie de familiaritate. Voi studia din ce în ce mai mult muzica lui Enescu pentru c` o iubesc pur [i simplu! |n ce perioad` a istoriei muzicii v` sim]i]i cel mai bine, ce epoc` prefera]i din punct de vedere muzical? Nu [tiu exact; de exemplu, iubesc stilul clasic, Haydn, Beethoven, dar cred c` cel mai bine m` descurc în muzica romantic`: Brahms, Liszt, ace[tia \mi sunt cei mai apropia]i. Pe parcursul etapelor Concursului „Enescu“ a]i reu[it s` impresiona]i o bun` parte din public, incluzând [i juriul, [i cu siguran]` acesta este motivul pentru care a]i ob]inut premiul I. De asemenea,

am observat c` sunte]i o persoan` destul de t`cut`, cu siguran]` foarte sensibil`, probabil ave]i o filozofie proprie în privin]a modului în care gândi]i muzica. Ne pute]i spune care este aceast` filozofie? E o întrebare dificil`. Cred c`, dac` vorbim de muzica clasic`, aceasta ne poate face mai buni, este foarte interesant [i este chiar un mister cum de se poate ca sunetele s` ne fac` mai buni. Cred c`, dac` ascult`m muzic` clasic`, în acel moment sufletul nostru este mai aproape de Dumnezeu. Spune]i-ne câte ceva despre acest concert pe care l-a]i cântat în etapa final` [i la gal`: concertul nr. 3 de Rahmaninov. Este cel mai minunat concert pentru pian [i orchestr`. O lucrare fantastic`, pe care o cunosc de când eram copil. Am început s` o studiez când eram înc` în [coal`, deci pot spune c` am tr`it cu acest concert toat` via]a. {ti]i, chiar se afl` în cartea recordurilor, nu

datorit` muzicii, ci faptului c` are cea mai mare cantitate de note pe secund`. În România a]i cântat cu Orchestra Transilvania din Cluj [i cu maestrul Florin Totan, cum a decurs colaborarea dumneavoastr`? Am fost foarte surprins [i foarte fericit s` cânt al`turi de marii muzicieni ai acestei orchestre [i cred c` am avut un bun contact; sunt de p`rere c` am oferit un spectacol bun când am cântat împreun` [i vreau s`-i spun mul]umesc domnului Florin Totan, care a fost un dirijor excelent [i foarte inteligent în colaborarea cu mine. Am avut chiar lungi discu]ii cu dânsul, fapt care e destul de neobi[nuit, pentru c`, de obicei, dirijorii vin la repeti]ie [i dirijeaz`, asta e tot! Cu domnul Totan a fost diferit, dânsul a venit diminea]a la Conservator [i am avut o discu]ie lung` de o or` [i jum`tate. Apoi am cântat concertul, m-a ascultat, am discutat despre tempo-uri [i multe alte aspecte. Este

foarte neobi[nuit. Dup` care, ast`zi, am avut o alt` discu]ie lung`, este fantastic, un dirijor foarte bun [i profesionist. |n compara]ie cu alte competi]ii interna]ionale, cum vi se pare Concursul „George Enescu“? Are o atmosfer` foarte pl`cut`, o organizare foarte bun`. Cred c` organizatorii nu controleaz` to]i pa[ii competi]iei [i asta a fost foarte bine pentru mine, pentru c` am fost liber s` fac ce am dorit, am avut mult timp pentru studiu, ceea ce este benefic, fiindc` m-am sim]it foarte confortabil. Cum vi s-au p`rut s`lile de concert? Ateneul este o sal` de concert fantastic`, pot spune c` nu am v`zut o sal` mai frumoas` nic`ieri, sunt foarte pu]ine asem`n`toare în toat` lumea, iar publicul este minunat, am r`mas surprins [i foarte fericit s` cânt aici! Lucian Zbarcea


12

FESTIVALUL {I CONCURSUL INTERNA}IONAL „GEORGE ENESCU“ 2009

Opinie Concursul „George Enescu“, \n opinia participan]ilor lor de aici. Cred c` nivelul a fost chiar înalt, exist` multe stiluri de interpretare care nu sunt agreate de toat` lumea, dar cred c`, în general, deciziile au fost ok. În compara]ie cu alte concursuri unde po]i spune c` ce se întâmpl` e chiar absurd, aici po]i fi de accord cu juriul“. Ian Gazdzicki (concurent)

Tinerii candida]i din competi]ie se declar` \ncânta]i de atmosfera de la Bucure[ti, impresiona]i de nivelul concursului [i de rezultate. De cealalt` parte, cei din juriu sunt mul]umi]i de finali[ti [i de posibilitatea alegerii unanime a laurea]ilor

„Cred c` este un loc minunat pentru muzic` [i mi-a pl`cut mult programul competi]iei. Am v`zut de asemenea programul festivalului, este grozav! Cei mai buni muzicieni vin s` cânte aici. Am fost foarte fericit s` m` aflu pe scen` în special pentru c` am ajuns \n etapa a treia, doar concertul nu am ajuns s`-l cânt, deci sunt suficient de satisf`cut.“ Ilya Rashkovskiy (concurent) AGERPRES

„Cred c` avem ni[te candida]i minuna]i pentru etapa a patra, to]i piani[tii: coreeanul, rusoaica [i pianistul din Kazahstan sunt foarte talenta]i [i cred c`, dup` ascultarea concertului, se poate vedea marea experien]`, nu numai talentul, dar [i artistul din fiecare. Cred c` avem o bun` final` [i ni[te rezultate bune. În competi]ii, de obicei membrii juriului au opinii foarte diferite, dar am observat c` pentru aceast` final` to]i ne-am gândit la aceia[i concuren]i, deci pentru final` nici o problem`!“ Rolf-Dieter Arens (membru al juriului de pian) „Sunt chiar impresionat, nivelul a fost foarte înalt, organizarea a fost perfect`, sunt impresionat de ace[ti tineri. Aici nu prea exist` atmosfer` de competi]ie obi[nuit`, tinerii sunt foarte amabili unii cu ceilal]i, se încurajeaz` reciproc [i este mai mult ca un festival al tinerilor piani[ti talenta]i. Nu v` voi spune p`rerea mea despre concuren]i îns` ceea ce tocmai am auzit a fost fenomenal, Amir Tebenikhin, sunt foarte mul]umit de el [i

am fost foarte mul]umit de asemenea de al]i câ]iva concuren]i pe care i-am auzit în primele etape… Am câteva dezam`giri în leg`tur` cu anumi]i concuren]i pe care a[ fi vrut s`-i vad ajun[i mai departe dar cred c` cei ajun[i în final` merit` s` se afle aici“. Alan Weiss (membru al juriului de pian) „Tocmai s-a terminat finala [i suntem foarte mul]umi]i, premiul I este al cuiva cu adev`rat excep]ional. Membrii juriului au avut un contact foarte bun, pot spune c` premiul I a fost acordat în unanimitate, opt membri ai juriului s-au pus de acord, deci cred c` asta spune ceva!“ Thérèse Dussaut (membru al juriului de pian) „Jurizarea a decurs cât se poate de colegial [i de armonios, regret c` noi înc` nu avem s`li adecvate pentru evenimentele acestui festival. Nici Sala Palatului nu este o sal` de concerte adecvat` unui concert simfonic cu acustic` natural`, nici aici biata sal` a Conservatorului, a]i

v`zut, s-a dovedit a fi mult prea mic` [i pentru publicul care a vrut s` asculte finala, chiar [i semifinala“. Dan Grigore (membru al juriului de pian) „Mediul de concurs a fost foarte pl`cut, într-adev`r oamenii foarte s`ritori [i o organizare bun`. Membrii juriului sunt adev`rate personalit`]i [i e foarte pl`cut s` cân]i pentru ni[te oameni a[a de importan]i. Mi se pare c` sala de concert e foarte frumoas` [i confortabil` iar acustica ei e bun` pentru recitaluri camerale, cele 2 piane de concert sunt de asemenea foarte bune. Cred c` a fost foarte benefic` modalitatea în care cei din organizare s-au ocupat de to]i participan]ii, au f`cut ca totul s` fie foarte lini[tit“. Gonzalo Paredes (concurent) „A fost o experien]` foarte bun`, am o p`rere extraordinar` despre organizatori, trebuie s` spun c` chiar au avut grij` de noi [i, dup` ce am terminat de cântat, dup` ce am fost eliminat din concurs, po]i sim]i ospitalitatea oameni-

„Competi]ia este minunat`, nivelul este foarte înalt, desigur c` întotdeauna nu toat` lumea va fi de acord cu deciziile juriului, se întâmpl` în toate concursurile. Bineîn]eles c` juriul niciodat` nu poate fi obiectiv, întotdeauna va fi supus subiectivit`]ii, fie c` e vorba de preferin]ele personale sau de alte aspecte. În orice caz, cred c` atmosfera este minunat`, publicul de asemenea, [i îmi place în România pentru c` am mul]i prieteni aici [i întotdeauna este o mare pl`cere s` vin s` îi v`d, este deja a treia oar` când vin; acum 2 ani am cântat in Festival cu colegii mei din Elve]ia, înainte cu 2 ani am venit [i am cântat în cvartet cu ni[te prieteni de aici“. Edgar Pujol (concurent) „Am fost atât de emo]ionat, nu-mi pot aminti nimic din ce am cântat, am chiar [i acum a[a multe emo]ii… Vreau s` v` spun c` ieri am discutat foarte mult cu dirijorul [i dânsul m-a ajutat atât de mult, am vorbit despre tempo-uri, despre muzicalitate [i asta m-a ajutat enorm. Orchestra este foarte sensibil`, am colaborat excelent cu muzicienii“. An Jong Do (concurent)

Pagin` realizat` de Lucian Zbarcea


9 SEPTEMBRIE 2009

UN SUPLIMENT Cotidianul

13

„Enescu“ \n ochii presei str`ine Jurnali[ti str`ini oaspe]i ai festivalului Interna]ional „George Enescu“ vorbesc despre ce le-a atras aten]ia \n prima parte a manifest`rii bucure[tene, ce i-a impresionat [i ce [i-ar mai dori s` vad`

Mihai Brâncoveanu a r`mas impresionat de „Oedip“-ul lui Nicolas Joël

Migge Thomas – Deutschlandfunk: „Am venit la Festivalul «George Enescu» direct din Italia, unde sunt corespondent radio. Sunt pentru prima oar` în România. De[i încerc s` fiu un jurnalist obiectiv, s` m` ]in departe de orice influen]e [i s` refuz orice idei preconcepute, trebuie s` recunosc sincer c` mi-am început c`l`toria destul de ap`sat de toate ve[tile proaste pe care, de ani de zile, presa de dreapta ni le furnizeaz` cu extrem` generozitate atunci când vorbe[te despre România. Mica criminalitate din Italia pare a fi dominat` de români; despre români numai r`u, pe orice plan! {i dup` ce, ani de zile, e[ti supus acestui bombardament ajungi s` gânde[ti ca ei [i prive[ti spre România ca spre o ]ar` plin` de probleme diverse [i grave cum ar fi Egiptul, Israelul, Tunisia… Ho]i f`r` de num`r, sute de câini vagabonzi foarte r`i care împânzesc str`zile capitalei Bucure[ti, [oferi care nu respect` legile de circula]ie…. Am ajuns în sfâr[it la Bucure[ti, am z`rit câ]iva câini vagabonzi, am constatat c` [oferii se comport` în traficul citadin mult mai bine decât [oferii din Roma, c` Bucure[tiul este, din punct de vedere arhitectural, foarte interesant, c` oame-

nii lui sunt foarte binevoitori [i primitori… Situa]ia este cu totul diferit` de imaginea prezentat` în Italia. Sunt impresionat pozitiv [i am devenit curios în ce prive[te ]ara [i cultura ei. Din muzic`, m` intereseaz` mai ales crea]ia contemporan`. În vestul Europei se [tie foarte pu]in despre muzica României de ast`zi, dup` cum se [tie foarte pu]in despre ]ar`, despre istoria [i cultura ei. Am fost la Oper`, la premiera cu «Oedip». Muzical, lucrarea mi s-a p`rut foarte eclectic`, dar interesant` [i am fost puternic impresionat mai ales de dramatismul [i profunzimea ultimului act. Sunt hot`rât s` o mai v`d o dat`, poate îns` într-o versiune regizoral` care s` îmi spun` mai mult. De[i s` mi[ti coruri atât de masive, este cu siguran]`, foarte greu pentru un regizor. Am venit acum în România ,la Festivalul «George Enescu» ca s` cunosc [i s` înv`]. La concertul de muzic` româneasc` la care am luat parte (luni 31.09, primul din seria «Crea]ia muzical` româneasc` contemporan`» – n.n.), am putut asculta partituri diverse ancorate în mai multe stiluri, majoritatea nu tocmai foarte moderne dar este normal, dac` ne

uit`m la vârsta compozitorilor. Totu[i, discursul destructivist folosit de {erban Nichifor în lucrarea «Tango» mi s-a p`rut foarte, foarte interesant. Nu îndr`znesc înc` se emit judec`]i de valoare asupra crea]iei muzicale române[ti contemporane, c`ci înc` nu [tiu [i nu am ascultat îndeajuns.“ Mihai Brâncoveanu, membru al Asocia]iei Presa Muzical` Interna]ional`: „Asocia]ia Presa Muzical` Interna]ional` (La Presse Internationale Musicale) a fost fondat` în urm` cu 10-15 ani de Antoine Livio, critic muzical din Paris, dar de origine elve]ian`. Eu am devenit membru al acestei asocia]ii în 1991. Scopul este de a reuni ziari[ti specializa]i în muzic` din întreaga lume. Sigur, majoritatea lor sunt francezi dar avem printre noi [i canadieni, englezi, ru[i, polonezi, coreeni, belgieni… suntem cam 40 la num`r. De curând ni s-a al`turat [i un român, dl Costin Popa, redactorul [ef al revistei «Melos», datorit` c`ruia am putut lua leg`tura cu conducerea festivalului «Enescu» [i a[a am ajuns la Bucure[ti \ntr-un grup destul de numeros de 15

persoane. Scriem pentru publica]ii [i site-uri importante ca Altamusica, France-Soire, Diapason, Opera News, Theatredublog.com, Concertonet.com. Eu sunt matematician, locuiesc la Paris [i sunt [i critic muzical pentru «La Revue des deux mondes», care a ap`rut în 1829 [i este cea mai veche revist` literar` francez`. Sunt foarte bucuros c` m` aflu aici, nu am mai participat la Festivalul «Enescu» din 1961 [i atunci aveam 13 ani. Am fost foarte emo]ionat acum, la spectacolul de la Bucure[ti, când, în timpul pauzei, am putut asista la dezvelirea bustului lui David Ohanesian pe care l-am v`zut [i l-am ascultat în urm` cu aproape 50 de ani. Am înregistrat pe disc «Oedip»-ul lui [i mi-a l`sat amintiri de ne[ters. A fost minunat s` rev`d opera lui Enescu din nou aici, în România. Am fost [i la Toulouse acum un an. În versiunea bucure[tean` a coproduc]iei am fost puternic impresionat de {tefan Ignat în rolul titular [i de foarte bun` calitate atât a corului cât [i a orchestrei. Întreg festivalul este, evident, mult mai bogat decât era în 1961 [i v` doresc foarte mult succes [i un viitor str`lucit.“

Pagin` realizat` de Cristina Sârbu


14

FESTIVALUL {I CONCURSUL INTERNA}IONAL „GEORGE ENESCU“ 2009

Opinie Personalit`]ile vorbesc despre Festivalul „Enescu“ Fie c` sunt \n via]a de zi cu zi melomani sau nu, personalit`]ile artistice, politice sau din lumea oamenilor de afaceri [tiu c` \n aceste zile Bucure[tiul a devenit fieful Festivalului “George Enescu”. Unii [i-au cump`rat bilete, al]ii \[i trimit m`car consoartele, dar urm`resc aten]i concertele [i emisiunile transmise de TVR Cultural referitoare la acest important eveniment. Gabriela Lupu

Alexandru Darie, regizor, director al Teatrului Bulandra [i pre[edinte al Uniunii Teatrelor din Europa: „M-am \ntors ieri \n ]ar` [i nu am apucat \nc` s` consult «calendarul» Enescu. Sper s` mai g`sesc bilete pentru c` nu am ratat concertele importante din ultimele edi]ii. Dar, la Paris fiind, am v`zut pe Mezzo [i pe ARTE emisiuni \ntregi destinate festivalului [i nu era reclam` pl`tit`. Muzicieni de cea mai \nalt` valoare vorbeau despre manifestarea de la Bucure[ti ca fiind evenimentul num`rul unu al toamnei \n peisajul muzical european. {tiu c` sun` preten]ios, dar asta mi-a umplut pur [i simplu inima de mândrie «patriotic`». |n sfâr[it nu se mai vorbea despre ho]ii, violatorii [i criminalii români, ci despre organizatorii unui festival de un imens prestigiu. Cum s` nu te bucuri? M-am dat «mare» c` sunt român [i mi-am invitat prietenii francezi la Bucure[ti. Astfel de manifest`ri ar trebui extinse [i la alte «arte». Noi, de pild`, anul trecut am g`zduit la Teatrul Bulandra un eveniment similar, [i anume Festivalul Uniunii Teatrelor din Europa, care s-a \ntins pe durata a trei luni [i a adus \n fa]a publicului iubitor de teatru zeci de spectacole ale celor mai importante companii teatrale din lume. Nu ar fi deloc r`u s` avem \n fiecare an astfel de s`rb`tori ale artei, s` ne mai «sp`l`m» imaginea“.

Monica Tatoiu: „Eu merg la fiecare edi]ie a Festivalului «Enescu» \mpreun` cu prietena mea care are mereu grij` s` ne facem abonament. Avem chiar loja noastr` preferat` la Ateneu. |n ultimul an, pentru a nu auzi cum «scâr]âie» criza \n bur]ile noastre, s-a umplut România de manifest`ri a[a-zis culturale, care reu[esc mai degrab` s` ne tabloidizeze ]ara. Iat` \ns` c` Festivalul «Enescu» este cu adev`rat o manifestare de mare ]inut`. M` bucur s` v`d c`, chiar [i \ntr-un an electoral cum e acesta, muzica \i cheam` la «ordine» pe politicieni. Mai mult chiar, intelectualii par s` fac` pace \n foaierul Ateneului, trecând peste dihoniile [i orgoliile de care este m`cinat` intelighen]ia noastr`. {i, cu siguran]`, unul dintre cele mai mari beneficii aduse de acest eveniment este plusul pe care \l primim \n Occident la capitolul imagine. Una peste alta, sunt bani publici investi]i cu cap“.

George Iva[cu, actor, director al Teatrului Metropolis: „Eu sunt de p`rere c` arta este cea care d` demnitate unei na]iuni. Cu atât mai mult acum, când suntem \ntr-o perioad` nu numai de criz` economic`, cât mai ales moral`. Arta este cea care poate restabili echilibrul moral al poporului nostru, iar un eveniment de talia Festivalului «Enescu» nu poate fi decât salutar. Ne mai scutur`m de «zgura» politicii [i l`s`m [i muzica s` vorbeasc`. Din p`cate, eu repet [i joc aproape \n fiecare sear` \n aceast` perioad`, a[a c` nu am putut fi \nc` prezent la concert. Dar so]ia mea, regizoarea Alice Barb, care a studiat [i muzica, nu are nici o «absen]`» la «Enescu». |n fiecare sear`, dup` ce se \ntoarce de la festival, \mi poveste[te cu lux de am`nunte ce [i cum. A[a c` sunt bine pus la punct. |n plus, urm`resc jurnalul de la TVR Cultural unde este prezentat pe larg fiecare eveniment“.

Mircea Diaconu, actor, director al Teatrului Nottara, parlamentar liberal: „Eu suf`r \ntr-un fel c` evenimente de calibrul Festivalului «Enescu» sunt acoperite de zgomotele [i de cacofoniile politicii [i de unele manifest`ri f`r` substan]`. Ce i-a[ dori acestui festival este s`-[i \n]eleag` totu[i epoca [i s` se deschid` [i c`tre noile tehnologiei de multiplicare a actului cultural, pentru ca mesajul muzicii culte s` ajung` [i la publicul mai pu]in cultivat. Cred c` Festivalul «Enescu» datoreaz` acest lucru publicului «nou»“.


9 SEPTEMBRIE 2009

15

UN SUPLIMENT Cotidianul

Fotofest Publica]ie editat` de

Cotidianul [i ARTEXIM •

DIRECTOR EDITORIAL Cristina SÂRBU

Ploaia [i toamna cenu[ie care a sosit prea devreme \n Bucure[ti nu a ]inut melomanii departe de Ateneul Român \n dupa-amiaza zilei de luni

EDITOR COORDONATOR Cristiana VI{AN COLABORATORI Anca Ioana ANDRIESCU, Ligia ARDELEAN, Ruxandra ARZOIU, Loredana BALTAZAR, Mioara BÂSC~, Sorina BOBEICO, Irina BOGA, Maria Monica BOJIN, Ana BUGA, Corina BURA, Daniela CARAMAN FOTEA, Monica CENGHER, Petre CODREANU, Mihai COJOCARU, Lavinia COMAN, Grigore CONSTANTINESCU, {tefan COSTACHE, Sebastian CR~CIUN, Anca FLOREA, Olga GRIGORESCU, Monica IS~CESCU, Irina HASNAS, Cristina LASCU, Gabriela LUPU, Alice MAVRODIN, Daniela NICOLAE, Smaranda O}EANU, Despina PETECEL, Liliana PISPIRIS, Costin POPA, Corina RADOI, Michaela RO{U, Vivia S~NDULESCU, Cristina SÂRBU, Ecaterina STAN, Mirela STOENESCU TOLLEA, Alexandru {IPA, Irina Cristina VASILESCU, Cristiana VI{AN, Lucian ZBÂRCEA, Elena ZOTTOVICEANU CONCEPT GRAFIC Marius MATIE{ SECRETAR GENERAL DE REDAC}IE Marilena R~DUCU

Compozitorul Thierry Huillet, so]ul Clarei Cernat, aplaud` [i este aplaudat la concertul de luni unde i-a fost interpretat` o pies`

TEHNOREDACTARE Monica }|NCU CORECTUR~ Ecaterina DERZSI, Marilena PODARU, Elena Z~INESCU, Elena T~TARU, Oana POSD~RESCU REVIZIE DE SPECIALITATE Alice MAVRODIN Cotidianul este o marc` a grupului •

DIRECTOR EDITORIAL Cornel NISTORESCU REDACTOR {EF Oana ST~NCIULESCU

MInistrul Theodor Paleologu [i-a \nceput s`pt`mâna cu recitalul Cernat/Dussaut

PUBLISHER Livia MOISII DIRECTOR EDITORIAL GRUP Doru BU{CU DIRECTOR DIVIZIE QUALITY MEDIA Mihnea VASILIU CONSILIUL DIRECTOR AL GRUPULUI REALITATEA-CA}AVENCU Emil HUREZEANU – Pre[edinte, Sergiu TOADER, Sorin ENACHE, Mihnea VASILIU, Drago[ STANCA, Sorin VULPE, Doru BU{CU, Cosmin POPA, Sorin FRECIU © 2009 Reproducerea oric`rui material sau ilustra]ii din aceast` publica]ie, f`r` acordul prealabil al editorului, este strict interzis` [i va fi pedepsit` conform legii.

Agenda Festivalului a devenit o lectur` predilect` \nainte de concerte [i \n pauze

Personalit`]i [i simpli melomani se \ntâlnesc zilnic \n foaierul Ateneului

Pagin` realizat` de Cristiana Vi[an. Fotografii: Gabriela Sab`u


16

FESTIVALUL {I CONCURSUL INTERNA}IONAL „GEORGE ENESCU“ 2009

Selec]ii O monografie-eveniment arcu[. {i dac` universit`]ile Maestrului au fost celebre scene lirice ale lumii [i parteneriate de invidiat cu mon[trii sacri ai operei, odat` în plus, nu se sfia s`-[i arate intransigen]a fa]` de compromis, de orice tent` de amatorism.

Toate r`spunsurile despre Ludovic Spiess le ve]i g`si în volum-bijuterie semnat de Costin Popa, care, f`r` îndoial`, va fi o pies` de rezisten]` în bibliotecile noastre

Opera Na]ional` a organizat, deci, odat` cu deschiderea Festivalului interna]ional „George Enescu“, chiar la reprezenta]ia cu Oedip, lansarea volumului „Ludovic Spiess“ de Costin Popa. Era una dintre manifest`rile adiacente festivalului, [i nu se putea un gest mai frumos fa]` de cel plecat nu demult dintre noi, care a fost nu numai o voce inegalabil` [i inconfundabil`, purtând numele ]`rii peste tot în lume, dar care s-a dovedit [i unul dintre cei mai eficien]i manageri pe care i-a avut scena liric` româneasc`. Gest minunat; numai c` în iure[ul agendei oficiale, caren]e organizatorice – vezi lipsa microfoanelor sau specificarea locului desf`[ur`rii – au t`iat din str`lucirea momentului, iar melomanii veni]i special au gustat dezam`girea. P`cat, când totul putea fi rezolvat extrem de simplu… Dar dincolo de poticnelile de tot felul, altminteri inadmisibile în acea zi, r`mâne volumul, r`mâne monografia „Spiess“, formidabil` demonstra]ie a ceea ce înseamn` o carte despre un „uria[„ – a[a l-am numit pe Spiess în Prefa]` – carte scris` de un publicist de talent, de un împ`timit al informa]iilor corecte, al detaliilor.

Din prima clip` în care ]ii în mân` [i r`sfoie[ti filele acestei c`r]i – un album impresionant, o monografie-oper` de art` din suflet scris`, cu deosebit respect [i excelent tip`rit` de Editura „Curtea Veche“ – sim]i c`, iat`, se împline[te mult a[teptatul omagiu închinat lui Ludovic Spiess, pe care melomanii îl doreau [i era absolut necesar în istoria muzicii române[ti. Nu este un volum ca oricare altul, nu este o în[iruire de date, o biografie roman]at` sau o trecere filmic` prin celebre roluri, prin mari succese, cu etalarea spectaculoaselor cronici, afi[e, programe [i tot ce ]ine de un material documentar bogat, temeinic a[ezat în timp [i datorat, f`r` îndoial`, Gerdei Spiess. Are toate ingredientele amintite, dar construc]ia, comentariile sunt argumentele unui profesionist de top – Costin Popa. {i nimeni altcineva nu putea ajunge la o astfel de

reu[it` exemplar`, cu totul special` printre monografiile române[ti, decât domnia sa, pentru c` l-a cunoscut bine pe maestru, a stat în ultimii ani al`turi de el în loja Direc]iei, la Opera Na]ional`, [i a urm`rit [i comentat împreun` cu el zeci de spectacole, l-a admirat [i respectat f`r` rezerve, a putut descoperi cât de d`ruit, de informat, de exigent era Spiess fa]` de arta spectacolului în general, fa]` de evolu]ia fiec`rui artist, în special, cum detecta el cea mai neînsemnat` impuritate, de la vocea unui corist pân` la ultimul

{i decât s` ne întrist`m, mai bine s` ne amintim cum povestea Spiess c` a b`ut din plin din pocalul gloriei, c` dincolo de sacrificii, trud`, nimic nu putea realiza f`r` so]ia sa, Gerda. Iar atunci când cineva spune c`, totu[i, cariera i-a fost prea scurt`, s` punem în balan]` o carier` târâit` decenii, în mediocritate cu... gloria f`r` pereche! Smaranda O]eanu-Bunea


ENESCU2009 nr05