Income Magazine41

S-AU DUS FABRICILE DE ALTĂDATĂ VEZI HARTA INDUSTRIEI ROMÂNEȘTI

LEGENDA MANAGERULUI STRĂIN ȘI EȘECURILE SALE LAMENTABILE

CÂT DE SCUMP E SĂ ÎNCEPI SĂ JOCI TENIS. PAG. 52

Nr. 041

28.02 - 06.03 / 2013

9 lei

www.incomemagazine.ro

ASIGURĂTORII CARE NU NE POT DESPĂGUBI ÎN CAZ DE CALAMITATE

meciul între vecini: 5-0

Bulgaria a luat fața României

12

38-39

58-59

EDITORIAL: cât vom mai face jogging?

luxul provincial, de 5 ori mai ieftin ca cel bucureştean

moda telefoanelor cu ecran mare

13-15 suntem risipitorii Europei

60-61 marele Ducat necunoscut al Luxemburgului

20-23

40-41

ierburile care stimulează profitul

plata facturilor: la automat vs. la ghișeu

46-50 63-65

arta verde care creşte valoarea casei

lecția de teatru: de la Maria, Mirabela la Hoţii de frumuseţe

36-37

66

cine cu cine îşi uneşte destinele de business

Comentator: consumer manifesto: vrem like-urile noastre înapoi!

Redactor șef Elena Cristian Publicație editată de parte a Intact Media Group Președinte Camelia Voiculescu

SENIORI EDITORi Cristian Matache Robert Comănoiu

EDITORI PROIECTE COORDONATORi SPECIALE Radu Burlacu Adriana Mărgărit Oleg Cojocaru Valentin Mateescu

REDACŢIA Cristina Dobreanu, Simona Haiduc, Mihaela Ionescu, Daniela Mironov, Mădălina Pană, Ada Ştefan, Andreea Ştefan, Claudia Popa, Mihaela Manole, Andreea Iosef COORDONATOR www.incomemagazine.ro Răzvan Voiculescu ART DIRECTORI Adrian Codreanu, Marius Matieş FOTO Tudor Vintiloiu, Timi Slicaru

Head of SALES & MARKETING: Livia Moisii livia.moisii@intactpublishing.ro VânzĂri: director vânzări Mircea Ionescu sales@intactpublishing.ro

sales manager - clienți direcți Genoveva Grigoroșcuț genoveva.grigoroscut@incomemagazine.ro Marketing: director marketing Andreea Ene DISTRIBUȚIE: responsabil distribuție Gheorghe Vutino

abonamente Luxandra Porceanu Tel.: 021-208.75.08

ISSN 2284 – 9009 ISSN-L = 2284 – 9009

Adresa redacției: București-Ploiești, nr. 15, etaj. 1, sector 1, cod poștal 013682 Cititorii ne pot contacta la telefon: 021-409.19.40 e-mail: redactie@incomemagazine.ro Opiniile exprimate în articolele publicate aparțin în exclusivitate autorilor.

Tiparul executat la tipografia Romprint

SUPRAVIEȚUITORII

Thinkstock

ce se mai produce în România

Căderea regimului comunist a însemnat şi reducerea abruptă a producţiei industriale, în decurs de 3 ani. În plus, s-au pierdut și peste două milioane de locuri de muncă. Astfel, în 1992 mai produceam de circa 55 de miliarde de lei. Şi chiar dacă acum a revenit pe un trend ascendent, industria autohtonă mai are mult de recuperat până la valoarea maximă de 107 miliarde de lei atinsă în 1980. Ce se mai produce pe piaţa locală şi ce perspective de dezvoltare există pentru sectorul industrial românesc?

a!

ui t

u

„România era principala ţară exportatoare de armament în ţările arabe. Nu vindeam bombe atomice, ci arme, muniţie şi alte echipamen­ te militare pentru infanterie”, spune Mircea Coşea. De la tancuri, rache­ te, nave şi avioane de luptă, până la arme de artilerie şi infanterie cu muniţia aferentă, sisteme radar şi de transmisiuni, România producea o gamă impresionantă de produse militare, mai toate având la bază re­ ţete sovietice. Astfel că, la începutul anilor ’80, ţara noastră ajunsese al nouălea cel mai mare exportator de arme din lume, cu livrări în valoare de aproximativ 620 de milioane de dolari în ţări din Orientul Mijlociu, Africa, URSS sau state membre ale pactului de Varşovia. După ruperea legăturilor în 1989, arabii au început să cumpere arme de la francezi, aşa că industria locală de armament a pierdut o piaţă importantă, pe care acum încearcă să o recâştige treptat.

Chiar dacă în creştere, exporturile de armament sunt de aproape patru ori mai mici decât în anii 1980, ajungând anul trecut la 131 de milioane de euro. Multe dintre fabricile de profil sunt la pă­ mânt, iar şansele de redresare sunt aproape mi­ nime.

Sistemul socialist, închis la mărfuri inter­ naţionale, a permis României să fie exportator principal pentru unele produse în mai multe ţări membre ale Consiliului de Ajutor Economic Re­ ciproc (CAER), care creaseră un fel de piaţă co­ mună. „Eram cel mai mare exportator de ciorapi de damă în Rusia. Fabrica Adesgo livra la kilo­ gram”, aminteşte analistul economic. Dacă înain­ te de 1989, Adesgo exporta masiv în URSS, Cehia şi Ungaria, azi 80% din producţie merge în SUA, Germania, Marea Britanie şi Olanda. Acolo, bran­ dul local îşi pierde însă urma, pentru că ciorapii şi lenjeria produse în România sunt comercia­ lizate sub marcă proprie de retaileri precum Hema, Tesco sau Falke.

La mare căuta­ re pe piaţa URSS mai erau vinul şi produse­ le alimentare româ­ neşti, în contextul penuriei de acolo.

N

Arme la arabi şi ciorapi la ruşi

In co m sâ e m M a b cu ătă gaz Ad , d ine ria e l , l n ao aA M ra nt ăn 1 e iu 3.0 na țiu 0, 3,

C

reşterea producţiei interne este esenţială pentru o stimulare pe baze sănătoase a consumului, şi nu prin importuri, este de păre­ re Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Naţionale a României. Opi­ nia sa este împărtăşită de cei mai mulţi dintre analişti, care spun că fără pro­ ducţie nu avem cum să ne dezvoltăm.

Ce se mai produce în ţara noastră în acest moment şi cum arată harta producţiei comparativ cu 1989? Maşini, piese de schimb pentru maşini, cabluri, îmbrăcăminte în sis­ tem de lohn, cherestea, mobilă, cantităţi mici de produse din carne şi lactate, spune ana­ listul economic Mircea Coşea. O arată şi sta­ tisticile. Aceasta reprezintă însă o producţie modestă comparativ cu perioada de dinainte de 1989, când România se lăuda că are un nomenclator de 2.000 de produse, de la cre­ ioane la turboreactoare. „Creată în baza unei teorii autarhice greşite a lui Nicolae Ceau­ şescu, gama variată de produse prezenta o dificultate: raport calitate-preţ prost”, pre­ cizează analistul. Cu toate acestea, au exis­ tat unele segmente de piaţă unde România ajunsese să concureze cu liderii mondiali la export.

madalina.pana@incomemagazine.ro

the

tar

get

În 1989, exporturile de produse alimen­ tare, în special pe piaţă rusă, reprezen­ tau peste 4% din totalul exporturilor româneşti. Acum oficialii români poartă negocieri cu omologii ruşi pentru relua­ rea acestora. Discuţiile însă merg destul de greu, iar România pare că a pierdut şi acest tren.

Alte produse pentru care România a devenit celebră peste hotare erau locomo­ tivele diesel de la Electroputere Craiova şi maşinile Aro, exportate în China, dar şi instalaţiile de foraj petrolier şi rulmenţii grei. Acum, fabrica Aro de la Câmpulung zace în paragină, fiind o mină de aur pen­ tru afacerile cu fier vechi. Nici Electropu­ tere Craiova nu mai este ce a fost, astfel că şansele de a ne relua locul pierdut la acest capitol sunt aproape de zero. În 1982, România era pe locul 10 în lume la producţia de maşini-unelte şi cel mai mare exportator de vagoane ferovi­ are de transport de marfă din lume şi al treilea exportator de instalaţii petroliere. Ţara noastră reuşise să se plaseze în top 10 mondial şi la producţia de oţel, cu un nivel de 14,3 milioane de tone în 1989. În 2010, deşi în creştere cu 40% faţă de 2009, producţia locală de oţel însuma până la patru milioane de tone, adică de peste trei ori mai puţin decât în 1988. Avântul glorios al producţiei din „Epoca de Aur” a fost frânat brusc în 1989, după ce fuseseră create premise de scădere încă din 1980.

Unde ni s-a rupt filmul Au fost două momente importante care au dus la declinul industriei româ­ neşti. „Primul este legat de decizia lui Ceauşescu de a achita înainte de termen creditul contractat de la Banca Mondială, care a dus la oprirea importului de pro­ duse de completare: părţi de mecanică

fină, tablouri de comandă. Şi cum la nivel intern nu s-a reuşit asimilarea noilor teh­ nologii, produsele româneşti precum uni­ tăţile mobile de foraj petrolier nu au mai prezentat interes, fiind depăşite”, explică Mircea Coşea. Al doilea moment marcant pentru declinul industriei a fost căderea comunismului. „România a devenit atunci actor pe o piaţă liberă şi nu a putut face faţă”, adaugă analistul. Având moştenire o industrie necompetitivă şi energofagă, România a trecut cu greu prin perioadă de capitalism sălbatic din anii ’90, când pro­ ducţia a scăzut la jumătate faţă de maxi­ mul atins în 1980. Lucrurile ar fi arătat cu totul altfel dacă reuşeam încă de pe atunci să atragem investiţii pentru modernizarea industriei. „Acum este prea târziu”, spune cu regret Mircea Coşea, care consideră că varianta întoarcerii la industria grea nu reprezintă o soluţie pentru România de astăzi. „Acum nu mai este binevenită indus­ tria grea. În schimb, industria IT este apreciată, deoarce cu resurse puţine cre­ ează valoare adăugată mare”, subliniază analistul economic. Dar România nu se poate arunca deocamdată într-o industrie de mare tehnicitate, aşa că rămâne vari­ anta industriei de prelucrare superioară a produselor, în special a celor agricole. „Pe rafturile magazinelor avem făină ro­ mânească, dar biscuiţi polonezi”, menţio­ nează Mircea Coşea, arătând că produc­ ţia agricolă din România este insuficient prelucrată la nivel industrial. El consideră că sunt necesare studii de impact asupra nişelor de export şi că producătorii autoh­ toni ar trebui stimulaţi cu facilităţi fiscale. „Acest Guvern ar trebui să se gândească la ce trebuie să facem, pentru că nu prea avem locuri de muncă şi nici ce exporta.

Industria ar crea multe locuri de muncă”, conchide analistul economic.

CA PE ROATE Nu toate poveştile cu fabrici ridicate de Ceauşescu au un final trist. În timp ce mari uzine comuniste au fost dez­ membrate şi vândute la fier vechi sau în scopuri imobiliare, industria auto locală a reuşit să atragă investitori de talie mon­ dială şi să facă performanţe superioare celor din „Epoca de Aur”. Un exemplu elocvent în acest sens este Dacia Rena­ ult. De pe porţile uzinei de la Mioveni ies acum 312.000 de maşini anual, de patru ori mai multe decât în perioada comu­ nistă. „Industria auto generează peste 250.000 de locuri de muncă în România.

A pierde această ramură ar însemna o crimă împotriva statului”, spune Constantin Stroe, vicepreşedintele producă­ torului de automobile. Pentru ca fabrica Dacia să nu aibă acelaşi sfârşit dureros ca alte redute comuniste a fost însă nevoie

Top 10 cele mai exportate produse româneşti Automobilele au reprezentat anul trecut cel mai vândut produs la export, diferenţa faţă de următoarea categorie din top fiind foarte mare.

Produs 1. Autovehicule de transport rutier 2. Maşini, utilaje şi echipamente 3. Echipamente electrice 4. Produse ale industriei metalurgice 5. Calculatoare şi produse electronice 6. Articole de îmbrăcăminte 7. Produse de cocserie şi produse obţinute din prelucrarea ţiţeiului 8. Produse din cauciuc şi mase plastice 9. Substanţe şi produse chimice 10. Produse rezultate din prelucrarea lemnului, exclusiv mobilier

Valoare export (milioane euro) 5.375 2.696 2.641 2.381 2.100 2.030 1.702 1.662 1.507 1.163

Sursa: Institutul Naţional de Statistică. Datele reprezintă valori ale exporturilor realizate în primele nouă luni din 2012.

6-7

Foto: Timi Slicaru

PRIN FORŢE PROPRII

de investiţii de două miliarde de euro în ultimii 10 ani. „Pen­ tru că investiţii s-au făcut, nu ne rămâne decât să întreţinem ceea ce avem, să fabricăm, să modernizăm”, spune Stroe, încrezător în viitorul industriei auto din România. Acesta nu se teme că francezii de la Renault ar putea reloca activitatea de producţie de aici în altă ţară. „Nu prea au cum, pentru că dacă ne raportăm numai la costul forţei de muncă, oricât ar creşte salariile în România, acesta nu va ajunge la mai mult de 30% din costul din Franţa. Raţionamentul economic de profitabilitate face imposibilă aceasta relocare”, adaugă oficialul Dacia Renault. Încrederea în viitorul industriei auto din România este întărită şi de intrarea pe această piaţă a americanilor de la Ford. Chiar dacă anul trecut au produs 30.200 de automobi­ le B-Max, de aproape două ori mai puţine decât anunţaseră iniţial, americanii de la Ford au adus cu ei în România nu­ meroşi furnizori, care au creat, la rândul lor, noi locuri de muncă. În plus, autovehiculele produse la Craiova şi Mio­ veni reprezintă cele mai mari exporturi ale României, care s-au ridicat în primele nouă luni ale anului trecut la 5,37 mi­ liarde de euro.

Dacă pentru Dacia capitalul străin a jucat un rol esenţial în relansarea postdecembristă, pentru alte societăţi româneşti a făcut mai mult rău. Este şi cazul producătorului de tablouri electrice Electrotel Alexandria, înfiinţat în 1970. „Electrotel a trecut prin experienţa investiţiei străine, care a luat măsuri pe care le putea lua oricine, adică a dat afară mii de oameni şi şi-a optimizat interesele proprii, care nu aveau nimic în comun cu interesele fabricii sau ale industriei româneşti, promovându-şi produsele importate din ţara de origine, fără o preocupare de a asigura calificarea forţei de muncă pentru viitor şi fără încu­ rajarea managementului autohton”, povesteşte cu dezamăgire Valeriu Velciu, preşedintele Electrotel, despre tentativa eşuată de privatizare a companiei cu investitori străini. După ce a fost preluată de investitori autohtoni în 2005, firma teleormăneană a devenit cel mai important exportator român de tablouri electri­ ce de joasă şi medie tensiune. Produsele fabricii din Alexandria sunt vândute pe şase continente pentru aplicaţii off-shore şi on-shore, în domenii cum ar fi: producţia, transportul şi dis­ tribuţia energiei electrice (nuclear, hidro şi termo), minerit, căi ferate; petrol şi gaze. La fel ca oficialul Dacia, şi reprezentantul Electrotel priveşte încrezător în viitorul companiei. Chiar dacă acum mai are 410 angajaţi, adică nici 15% din câţi avea înain­ te de 1989, producătorul de tablouri electrice şi-a fixat, după mai mulţi ani de modernizare, ţinte ambiţioase de dezvoltare, inclusiv de desfăşurare a unor activităţi globale, prin transfer de tehnologie pentru anumite produse specifice. Velciu este însă conştient că, de regulă, viitorul societăţilor mijlocii, care au o bună prezenţă pe piaţă, este fie achiziţionarea acestora de către o societate multinaţională „şi apoi închisă sau limitată la activi­ tăţile de interes pentru aceasta”, fie continuarea pe cont propriu a unei activităţi profitabile, în condiţiile în care mediul de afaceri din ţară „îi va permite”. Adept al ultimei variante, reprezentan­ tul Electrotel speră ca industria autohtonă să fie stimulată prin investiţii interne ale statului român, dublate de un sistem de achiziţii corect şi asigurarea plăţilor în termene scurte şi la timp de către societăţile de stat. De ajutor pentru companiile produ­ cătoare ar mai fi un sistem fiscal, „dacă nu mai bun, cel puţin previzibil”, asigurarea unui sistem naţional de finanţare similar ţărilor pe care le luăm de model, unde dobânzile şi condiţiile de creditare sunt mai convenabile, precum şi crearea unui sistem „real, nu formal, ca în prezent”, de finanţare şi de garantare a exporturilor, mai spune reprezentantului firmei româneşti.

Top 10 cele mai mari industrii Domeniul energetic, în care activează mai multe companii de stat, domină topul celor mai mari industrii româneşti.

nt la

In

Fi

Sursa: Institutul Naţional de Statistică. Datele reprezintă valori din anul 2010.

!

Valoare producţie (milioane lei) 53.622 37.327 34.740 30.264 28.724 13.071 11.792 11.780 11.432 9.400

du Eu m cu min rop e Io ică a F rg M u la 8 , Ia nu .00, și

Industrie 1. Producţia şi furnizarea de gaze, energie electrică şi termică 2. Fabricarea produselor prin prelucrarea ţiţeiului şi de cocserie 3. Industria alimentară 4. Fabricarea autovehiculelor de transport rutier 5. Industria metalurgică 6. Fabricarea substanţelor şi a produselor chimice 7. Fabricarea calculatoarelor şi a produselor electronice 8. Industria construcţiilor metalice 9. Fabricarea produselor din cauciuc şi mase plastice 10. Fabricarea altor produse din minerale nemetalice

ia co te

7-7

the

tar

get

8-9

INOVAŢIA, CHEIA SUPRAVEŢUIRII O altă companie autohtonă care a tre­ cut testul economiei de piaţă este şi Elec­ tromagnetica Bucureşti. Înfiinţată în 1930 sub numele Standard Electrica Română, compania producea pe atunci telefoane.

Ulterior, în perioada comunistă, a ajuns unul dintre principalii producători naţio­ nali de aparatură electrică, centrale tele­ fonice, aparate telefonice şi sisteme de recepţie prin satelit. Dar, după Revoluţie, când fostele fabrici comuniste au rămas decapitalizate, fără comenzi, fără furnizori, fără clienţi şi fără nici un orizont, Elec­ tromagnetica s-a pliat pe cerinţele pieţei.

Mai exact, s-a orientat către producţia de aparatură necesară telefoniei mobile, rea­ lizând colaborări cu giganţi mondiali ca Siemens sau Goldstar (actual LG), şi către piaţa componentelor şi a subansamblelor

auto. După ce boom-ul din telecom s-a stins, Electromagnetica s-a orientat către energia electrică. Motivul? „Niciodată pre­ ţul la energie electrică, la nivel global, nu a fost altfel de la un an la altul decât din ce în ce mai mare. Noi am considerat că va creşte în continuare”, declara recent pentru Income Magazine Eugen Scheuşan, directorul general al companiei. Astfel, când s-a deschis piaţa de energie electrică, Electromagnetica a obţinut în 2001 licenţă de furnizare. Cel mai nou domeniu de acti­ vitate al societăţii Electromagnetica şi cel mai dinamic dintre ele este însă producţia de sisteme de iluminat cu LED. Această piaţă, foarte puţin exploatată, poate fi de ordinul sutelor de milioane de euro, aşa că reprezentantul Electromagnetica priveşte cu multă încredere în viitorul societăţii.

Evoluţia ponderii industriei în PIB

49

49

41

29

1970

1980

1990

2000

29

30

2010

2011

Sursa: Organizaţia Naţiunilor Unite

După o perioadă de declin, ponderea industriei în produsul intern brut începe să crească.

Ponderea industriei în PIB (%)

În timp ce pentru industria auto şi cea de echipamente electrice se prefigu­ rează şanse de dezvoltare în viitor, pen­ tru o altă mare industrie românească, respectiv cea alimentară, previziunile sunt mai degrabă negative. Văzută ca o primă oportunitate de afaceri după Re­ voluţie, această industrie a ajuns acum mai mult un motiv de nemulţumire pen­ tru antreprenorii locali din domeniu. „După mai bine de 20 de ani de haos, in­ dustria alimentară a devenit vulnerabilă din cauza măririi taxelor, a intervenţiei politice şi a presiunii multinaţionalelor”, spune Sorin Minea, preşedintele retaile­ rului şi procesatorului de carne Angst. În opinia sa, producătorii autohtoni vor fi înghiţiţi treptat de marii jucători in­ ternaţionali, la fel cum s-a întâmplat şi în domeniul retailului. La dezvoltarea acestui trend joacă un rol important şi criza. „Nouă ne lipseşte capitalul de dezvoltare, iar acum, în criză, tentaţia de a vinde este mai mare”, explică Minea. Cu toate acestea, el nu a cedat încă în faţa „invaziei” multinaţionalelor şi a decis, în schimb, să facă un pact cu fran­ cezii de la Carrefour. „Am acceptat co­ laborarea cu Carrefour pentru că ştiam mersul pieţei. După aceea a urmat ex­ plozia Mega Image. Riscul să fiu învins era mai mare dacă rămâneam singur”, mărturiseşte omul de afaceri român, care spune că doar viitorul va arăta dacă acest pact a fost o mişcare inspirată sau nu. „Eu sunt procesator de carne şi în­ cerc să-mi păstrez segmentul de consu­ matori. Dar e greu să intri în concurenţă cu cineva mult mai puternic, care poa­ te să creeze zeci de magazine în jurul tău. Nu am puterea de negociere şi ba­ nii pe care îi are o reţea mare, ca Mega Image”, adaugă Minea. Pe lângă toate aceste probleme, consumul continuă să scadă. După ce anul trecut România a înregistrat cel mai mare declin al re­ tailului din UE, începutul lui 2013 a fost cel mai slab din ultimii şase ani, arată proprietarul Angst. El crede că singura şansă a industriei autohtone este spriji­ nirea acesteia prin taxe mai mici, cum ar fi TVA-ul redus pentru alimente. În caz contrar, piaţa va fi invadată de produ­ sele multinaţionalelor, care vor fi „din ce în ce mai slabe calitativ, dar vor avea etichete din ce în ce mai colorate”, con­ chide Sorin Minea.

Thinkstock

S-A SLEIT ȘI MÂNCAREA ROMÂNEASCĂ

În 1970, valoarea adăugată generată în industrie a fost de 38 de miliarde de lei, iar până în 1980 a crescut de aproape trei ori, până la 107 miliarde de lei.

An

Valoarea adaugată în industrie (miliarde lei)*

1970 38 1980

107 72

1990 2000

56

2010 2011

85

89

Sursa: Organizaţia Naţiunilor Unite *Valorile sunt exprimate în preţuri constante la nivelul anului 2005

Ce industrii au apărut după 1989 După căderea regimului comunist, în România s-au dezvoltat câteva industrii care au ţinut pasul cu dezvolta­ rea tehnologică. În acest context, au apărut producătorii români din industria de software precum Softwin şi Sive­ co. Înfiinţată în 1990 de Florin Talpeş, compania Softwin continuă să reprezinte un jucător important, atât pe piaţa locală, cât şi internaţională, mai ales prin antivirusul Bit­ Defender. Firma desprinsă din Softwin, BitDefender, are acum sediul central în Silicon Valley, SUA şi reprezentan­ ţe în SUA, Germania şi Spania. Succesul industriei locale de software rezultă şi din interesul arătat de companiile străine. În iulie 2005, firma americană Intel a achiziţionat un pachet de 32,5% din acţiunile Siveco cu 12 milioane de dolari, cea mai mare investiţie internaţională în industria românească de software de până atunci. Tot pe baza noilor descoperiri tehnologice s-a mai dezvoltat în România in­ dustria energiei eoliene şi fotovoltaice. Producţia de ener­ gie electrică din aceste surse este susţinută la nivel guver­ namental, prin schema certificatelor verzi. După Revoluţie, a explodat în România industria PET-urilor, care acum re­ prezintă o reală problemă de mediu. Totodată, a apărut şi producţia de adaosuri alimentare, precum Maggi, Knorr şi Delikat, produse care înainte de Revoluţie erau aduse de la sârbi. În sectorul alimentar s-au mai dezvoltat industria de panificaţie congelată şi cea de fast-food. În acelaşi timp, având parcă rolul de a contrabalansa hrana nesănătoasă, a început să fie promovată industria produselor bio.

Foto: Timi Slicaru

Cum a evoluat producţia industrială între 1970 şi 2011

the

tar

get

Cum a evoluat numărul angajaţilor din industrie

HARTA PRODUCŢIE DIN ROMÂNIA

Ce a mai rămas din industria românească

ELECTROCONTACT

Sursa: site-ul de statistici privind piaţa mondială a muncii Laborsta.org, INS.

PLASTICA

TENARIS

An Număr angajaţi (milioane) 1970 2,277 1980 3,375 1990 3,613 2000 2,054 2010 1,199

ROMBAT

SUBEX

Azomureş

Târgu Mureş

Continental Timişoara

Romgaz Mediaş ArcelorMittal Galaţi

Compa Sibiu Fermit

Râmnicu Sărat

Artego

Târgu Jiu

Hidroelectrica Porţile de Fier

Auto

OMV Petrom

Lukoil Petrotel

Ploieşti

Pirelli Slatina

Dacia Piteşti Rompetrol Rafinare Constanţa Nuclearelectrica Cernavodă Ford Craiova Alro Slatina Complexul Energetic Oltenia

ANGST - Ilfov

Componente auto

Componente ELECTRONICE

Gaze şi energie electrică

Industria alimentară

Îngrăşăminte chimice

Prelucrare petrol

roduse din cauciuc şi mase plastice

Metalurgie

În loc de concluzie Chiar dacă în perioada comunistă industria era energofagă şi producea bunuri de calitate slabă, aceasta ajunsese să reprezinte jumătate din PIB-ul ţării şi să ofere peste patru milioane de locuri de muncă. Acum, chiar dacă Dacia este cunoscută aproape peste tot în lume, la nivel general, industria mai reprezintă doar 30% din PIB, antrenând mai puţin de 1,3 milioane de locuri de muncă. Dar, pe lângă industria auto, România ar putea miza pe producţia din zona IT şi de prelucare a materiilor prime agricole, şi mai puţin pe industria grea, ca în perioada comunistă.

10-11

CrisTim - Ilfov

Vrei să afli care sunt fabricile „aruncate” la fier vechi?

Scanează codul.

28 februarie - 06 martie 2013, nr. 41, anul II

de ce au fost vândute combinatele Mechel cu 230 de lei?

Grupul rus Mechel a vândut pentru 230 de lei (52 de euro) combinatele Mechel Câmpia Turzii, Târgovişte, Ductil Steel Oţelu Roşu, Ductil Steel Buzău, Laminorul Brăila şi Mechel Reparaţii. „Proprietarul rus are un nume pe piaţă şi nu vrea ca desfiinţarea combinatelor să se lege de numele său. De aceea, le-a transferat unei firme de apartament, care le va vinde la fier vechi”, explică analistul economic Ilie Şerbănescu. Pe de altă parte, unităţile de la Târgovişte şi de la Buzău ar putea fi repornite la începutul lunii martie, după cum a declarat ministrul Economiei, Varujan Vosganian. (madalina.pana@incomemagazine.ro) amânarea TVA Eventuale corecţii ale sistemului de plată a TVA la încasarea facturii s-ar putea aplica de la 1 aprilie, a anunţat secretarul de stat în Ministerul Finanţelor, Dan Manolescu. Cu toate acestea, consultanţii spun că pentru a ajuta în mod real agenţii economici, trebuia ca noua reglementare să prevadă colectarea TVA la încasarea efectivă a contravalorii bunurilor livrate/serviciilor prestate, fără a lăsa doar un termen de graţie de 90 de zile. „Aşa cum este conceput sistemul, nu îl putem numi Plata TVA la încasare, ci Amânarea TVA timp de 90 de zile şi neacordarea deductibilităţii TVA-ului până la plata facturii”, arată Irina Coma, consultant fiscal independent. (ada.stefan@incomemagazine.ro)

paradoxul Petrom: profit record, dar rezultate mai slabe Compania petrolieră Petrom a raportat un profit net de 3,946 miliarde de lei în 2012, cu 5% peste cel din anul precedent. Această valoare reprezintă cel mai mare câştig scos vreodată de o firmă înregistrată în România raportat la lei. Însă, rezultatul din 2012 poate fi considerat mai slab decât cel din 2011 pentru că profitul real de acum doi ani a fost de 4,125 miliarde de lei, dar din această valoare s-au scăzut 366,5 milioane de lei reprezentând amenda încasată de la Consiliul Concurenței din cauza constituirii unui cartel cu ceilalţi operatori de pe piaţa petrolieră. (cristian.matache@incomemagazine.ro) aeronave japoneze la Tarom?

Conducerea Tarom intenţionează să uniformizeze flota companiei şi să ajungă la cel mult două versiuni de avioane, preferabil de la acelaşi producător. Una dintre opţiuni se îndreaptă spre avioanele Mitsubishi. Sindicaliştii Tarom susţin cu ironie că Tarom a fost dintotdeauna „deschizător de drumuri”, de aceea nu-i miră preferinţa managementului faţă de Mitsubishi Regional Jet. „Dacă vei lua avioane tot mai mici, înseamnă că te gândeşti să devii o companie regională. Probabil că în viitor vom zbura doar pe rute interne şi, de ce nu, să devenim furnizor de servicii de taximetrie aeriană”, comentează Nicolae Aurel Cudrov, de la sindicatul tehnicienilor din Tarom.

Mitsubishi Regional Jet, produs integral în Japonia, va avea o capacitate de până la 92 de persoane, mai mică decât media flotei actuale a Tarom. (oleg.cojocaru@incomemagazine.ro)

our

mind

cât vom mai face jogging

N

u sunt fan Bulgaria. Nu-mi petrec toate vacanţele la vecinul de la sud de Dunăre (deşi trebuie să recunosc că am fost de două ori la rând iarna şi a fost foarte bine). Nu cred că ţara lor este mai frumoasă decât a noastră şi nici că are un potențial pe care ar trebui să fim invidioşi.

Nu cred nici în poveştile cu bandiţii la drumul mare. Şi nici nu mi-am lăsat maşina la graniţă de frica hoţilor.

Nu ţin câte 10 euro pregătiţi pentru poliţiştii de la Rutieră. Poate şi pentru că am fost acolo şi cele mai multe dintre echipajele care ne-au oprit au refuzat şpaga şi ne-au sfătuit politicos cum să evităm o sancţiune. Iar lista cu ceea ce-mi place sau nu la ţara vecină, ori cu miturile pe care nu le cred poate fi foarte lungă.

Evident că apare întrebarea: de ce veşnica concurenţă/comparaţie cu Bulgaria? De ce nu cu Polonia - miracolul economic? Ori cu Turcia - tigrul Europei? Sau chiar cu Ungaria, tot vecina noastră? De la fiecare dintre aceste ţări am avea foarte multe de învăţat. Şi totuşi, concurentul nostru numărul 1 rămâne Bulgaria. O ţară cu o populaţie de 7,3 milioane de locuitori, de aproape trei ori mai puţin decât noi, cu un PIB de 54 de miliarde de dolari, (România are circa 150 de miliarde de euro) şi o suprafaţă de 110.000 kilometri pătraţi, la jumătate faţă de noi. Variante de răspuns sunt multe, însă cel mai convingător este că am intrat în acelaşi an în UE. Şi că, cel puţin în primii 2-3 ani, am împărţit frăţeşte ultimele două locuri la tot ce e mai rău: corupţie şi evaziune fiscală, nivel de trai, salarii, infrastructură, birocraţie etc. Am avut aceleaşi probleme de credibilitate în faţa investitorilor străini şi ne‑am tras în jos unii pe alţii când a venit vorba de Schengen. Între timp, însă, lucrurile s-au schimbat radical. Am făcut o analiză România versus Bulgaria, iar rezultatul

arată clar că vecinii noştri ne-au luat-o serios înainte.

Este ca în povestea celor doi vecini care alergau zilnic, de ani buni, împărţind victoriile (sau eşecurile). Unul însă s-a antrenat ceva mai mult, a fost mai disciplinat, a urmărit un scop. În final, unul singur a rămas la joggingul de zi cu cu zi, iar celălalt a plecat la competiţii.

Cei care aleargă pentru întreţinere suntem noi. Bulgarii, în schimb, îşi etalează deja medaliile obţinute, iar planurile lor par să fie din ce în ce mai ambiţioase.

Cum au reuşit? Păi înainte de toate au avut ceea ce nouă ne lipseşte cu desăvârşire: voinţă, dorinţă, direcţie. Apoi, nu s-au umflat în pene invocând un preudopatriotism atunci când a venit vorba despre experţii străini. Ba dimpotrivă, şi-au dat seama care sunt limitările lor şi au trecut graniţa ori de câte ori a fost cazul. Este binecunoscut exemplul cu premierul Bulgariei care a apelat la cancelarul german Angela Merkel pentru a aduce un neamţ care să conducă CNADNR-ul lor. Iar acum au mai mulţi kilometri de autostradă decât noi şi planuri imedia­te. Bulgarii au adus experţi din Marea Britanie şi Germania pentru reducerea evaziunii şi a corupţiei, dar şi pentru transfer de know-how. Şi au reuşit să încaseze mai mulţi bani la buget. Iar exemplele sunt foarte multe, de la reţeta de succes pentru turism până la absorbţia fondurilor europene. În aceste condiţii, este cât se poate de clar că „veşnica” noastră concurenţă cu Bulgaria rămâne fără obiect.

Vom alerga din ce în ce mai singuri şi evident că vom ajunge tot pe locul doi. Dacă mai aveaţi nevoie de un argument: decizia guvernului Borisov de a demisiona în urma protestelor de stradă. Protestatarii erau nemulţumiţi de creşterea preţurilor la electricitate.

Parcă şi la noi au crescut, nu? Şi în România oamenii au fost în stradă zile la rând...

ele na

cris tian

12-13

În lumea petrolieră autohtonă circulă o vorbă: România este țara europeană cu cele mai multe elemente din tabelul lui Mendeleev, după Rusia. E o mană cerească de care însă n-am profitat de-a lungul timpului, iar istoria ultimilor 150 de ani, de când se exploatează resursele energetice, a consemnat o risipă de nedescris, care continuă și azi. Petrolul a întreținut mașina de război nazistă, a fost spoliat de sovieticii eliberatori și a generat iluzii de industrializare peste măsură în vremea comunistă. Azi, exploatarea țițeiului beneficiază de o taxare cu mult sub cea din alte state. Gazul a urmat același curs al industrializării înainte de 1990 și a reprezentat întotdeauna supapa salvatoare pentru industria chimică prin diverse subvenții mascate. Industria autohtonă plătește cel mai ieftin gaz și curent din Europa, dar este tributară unui management fără orizont strategic. Acestea sunt cauzele principale care au făcut ca România să fie cea mai risipitoare țară de pe continent. cristian.matache@incomemagazine.ro

Thinkstock

suntem risipitorii Europei

trou ble

cele mai multe CET-uri care ard combustibil convențional consumă resurse financiare enorme și poluează mediul înconjurător. Unitățile și-au depășit în marea lor parte durata de viață, iar rețelele de distribuție de agent termic încălzesc aiurea solul și aerul patriei, generând pierderi de peste 2 miliarde de lei anual. „Suntem risipitorii Europei”, susține fără echivoc Emil Calotă, fost primar al orașului Ploiești și actual vicepreședinte al Autorității Naționale de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE).

tor al Agenției Naționale pentru Resurse Minerale (ANRM), care a dorit să îi fie declinată identitatea.

Dacă petrolul funcționează după regulile cotațiilor internaționale, în schimb gazul poate fi folosit drept unealtă politică sau economică în funcție de interese. De exemplu, prețul producției interne de gaz este stabilit de ANRE și se află în prezent la o treime față de cel din Rusia. Acest preț scăzut a alimentat în urmă cu doi-trei ani combinatele chimice ale magnatului Ioan Niculae și societatea Azomureș, aflată atunci în proprietatea unei companii turcești, iar baza legală a fost o lege dată chiar de Parlament. Actul normativ stipula că aceste societăți nu sunt obligate să achiziționeze gaze din import. Ce s-a întâmplat? Combinatele au ars 15% din gazul țării și au produs îngrășăminte chimice, iar 80% din producția lor a trecut granița, în special în Turcia și UE. Practic, agricultura statelor respective a fost vreme de 16 luni subvenționată de autoritățile române.

Din 2002, când s-au încheiat negocierile cu Comisia Europeană pe capitolul 14 „Energie”, România avea cinci ani pentru a încheia procesul de liberalizare a piețelor de gaze și energie electrică. Asta însemna că urmează să se renunțe la tarifele regle-

UE 27 UE 27 Irlanda Irlanda Danemarca Danemarca Marea Britanie Marea Britanie Italia Italia Austria Austria Spania Spania Luxemburg Luxemburg Germania Germania Grecia Grecia Franța Franța Portugalia Portugalia Olanda Olanda Suedia Suedia Malta Malta Cipru Cipru

a începutul lunii octombrie a anului trecut, omul de știință și politicianul german Gaze ieftine pentru Ernst Ulrich von Weizsäcker a susținut în fața unei asistențe selecte, strânsă cu oca- agricultura altora zia summit-ului Clubului de la Roma ținut „În anii 1970-1980 am construit o înBucurești, că stoparea risipirii resurse- treagă industrie și pentru asta am avut lor naturale se poate face prin creșterea nevoie de mai mult gaz și petrol. Am începrețurilor la energie, iar efectul imediat put să cumpărăm de la ruși, dar am ajuns este acela că firmele vor investi mai mult la producții interne record. În anii ’80 am în tehnlogie. „Lăsați energia să se scum- ajuns la un vârf de 36 miliarde de metri pească oricât. Dacă nu, scumpiți-o voi cubi de gaze și 11 milioane de tone de țiței. forțat, pentru că asta nu va omorî pe ni- Prelucram, produceam și apoi exportam meni. Așa vor fi protejate rezervele natu- către țările arabe sau africane care apoi nu rale și acest lucru va forța întreprinderile ne mai plăteau. Astăzi nu se mai produc să fie eficiente, adică să caute alte tăieri decât 11-12 miliarde de metri cubi de gaze de costuri, și va impulsiona cercetarea în naturale și 4 milioane tone de țiței. Evident tehnologii noi!”, susținea von Weizsäcker că vorbim de risipă”, spune un fost direcîn sala de conferințe a Băncii Naționale a României. Aceste afirmații au fost făcute mai 0.80.8CANTITATEA DE ENERGIE CONSUMATĂ PENTRU PRODUCEREA UNEI UNITĂȚI mult sau mai puțin întâmplător într-o țară în care resurse0.70.7 le sunt ieftine și unde risipa a fost de foarte multe ori reglementată de autorități. Realita0.60.6 tea internă ne arată că avem o industrie chimică energofagă 0.50.5 și că orice creștere de preț a gazului ar putea să ducă la faliment, dar și că dispunem de 0.40.4 termocentrale pe cărbune și pe gaze naturale depășite fizic 0.30.3 și de combinate siderurgice și metalurgice care sunt încă sus0.20.2 pecte pentru neîndeplinirea obligației de investiții prevăzută în diversele contracte de 0.10.1 privatizare. Populația plătește cel mai ieftin gaz și curent din 00 Europa pentru că diversele puteri au rezonat mai degrabă cu interesul electoral decât cu cerințele de construcție a unei piețe energetice unice impuse de Uniunea Europeană, care ar presupune până la urmă tarife asemănătoare la utilități în statele membre. În plus, 14-15

STAREA TEHNICĂ A INSTALAȚIILOR DIN SISTEMUL ELECTROENERGETIC

80% din grupurile termoenergetice aflate în proprietatea statului și-au depășit durata de viață normată; randamentele grupurilor se încadrează între 30 și 70% față de media europeană; miliarde de lei se pierd anual din cauza stării rețelelor de distribuție de agent termic.

majoritatea CET-urilor nu dispun de instalații performante de reducere a poluării; pierderile cu transportul și distribuția căldurii se încadrează între 10 și 50%; peste 60% din rețelele de distribuție de energie sunt într-o stare avansată de uzură;

mentate, adică subvenționate, și că toți consumatorii puteau să apeleze fară nicio opreliște la orice furnizor doresc.

Liberalizarea aducea după sine și scumpirea curentului și a gazelor, întrucât prețurile urmau să fie reflectate de cerere și ofertă. Nici azi, după atâția ani, acest proces n-a început, fie din cauza intereselor electorale, fie a corupției. Din acest motiv, România riscă să aplice un calendar mai abrupt de scumpiri, ceea ce va antrena un disconfort crescut pentru cei mai mulți dintre consumatorii casnici, neincluși în categoria consumatorilor vulnerabili.

aproape 70% din conductele de transport de gaze naturale și-au depășit durata de funcționare; peste 25% din stațiile de reglare măsurare sunt depășite.

Efort prea mare pentru realizări mici

Belgia Belgia Finlanda Finlanda Slovenia Slovenia Ungaria Ungaria Lituania Lituania Polonia Polonia Letonia Letonia Slovacia Slovacia Republica Cehă Republica Cehă România România Estonia Estonia Bulgaria Bulgaria

Există un indicator care reflectă perfect situația consumului peste măsură de resurse și prezintă foarte bine competitivitatea unei economii: intensitatea energetică.

Acesta arată cantitatea de energie care se consumă pentru a produce o unitate din PIB și este calculată în tone echivalent petrol/1.000 euro PIB. Conform ultimei raportări Eurostat, România a consumat 0,395 tep pentru a realiza un PIB de 1.000 de euro, situându-se pe antepenultimul loc în clasamentul statelor membre UE, depășind Estonia (0,545 tep/1.000 euro PIB) și Bulgaria (0,671 tep/1.000 euro PIB). Media UE27 este 0,152 tep/1.000 euro PIB, adică o valoare de 2,6 ori mai mică decât țara noastră.

An de an acest indicator este în scădere, însă România DIN PIB (TONE ECHIVALENT PETROL/1.000 EURO PIB) se află încă departe de statele europene. Teza formulată de Ernst Ulrich von Weizsäcker la București toamna trecută explică foarte bine starea actuală a economiei. Aceasta s-a mulțumit ani de zile să beneficieze de energie ieftină și nu a întreprins mai nimic pentru modernizare. Să ne amintim că vreme de doi ani, cel mai mare combinat siderurgic din țară, ArcelorMittal Galați, controlat de omul de afaceri britanico-indian Lakshmi Mittal, a cumpărat energie doar de la Hidroelectrica, cea mai ieftină din țară. De la privatizarea de la începutul anilor 2000 a existat tot timpul suspiciunea că indienii de la combinat nu își respectă obligațiile de investiții prevăzute în contractul de privatizare. O altă societate care a consumat ani de zile curent ieftin de la Hidroelectrica a fost Alro Slatina, cel mai mare consumator industrial de electricitate din țară.

Gradul de inovare al firmelor autohtone nu se ridică la un standard ridicat, ba din contră. În raportul „Regional Innovation Scoreboard 2012”, realizat de Comisia Europeană, se arată faptul că firmele autohtone au un grad de inovare modest, adică cel mai scăzut nivel în aprecierea făcută de Bruxelles. Singura zonă din țară care depășește această stare de fapt este București-Ilfov, încadrată la „moderat”.

România se află pe același palier cu Lituania, Letonia, Slovacia, Grecia, Croația, Ungaria și o bună parte din Polonia.

Liderii inovării sunt în Germania, Elveția, Belgia, Olanda, Finlanda, Suedia, Danemarca și firmele aflate în zona de sud-est a Angliei, în estul Franței, Paris, Lisabona și în estul Sursa: Eurostat Republicii Cehe.

com pe

tition

SFÂRŞITUL „VEŞNICEI CONCURENŢE”

succesul bulgăresc şi eşecul românesc În primii ani după aderarea la Uniunea Europeană, ne consolam cu gândul că nu eram codaşii Europei, pentru că ultimul loc, în mai toate clasamentele, îi revenea Bulgariei. Între timp, vecinii de la Sud au făcut progrese, iar România a regresat. Concurenţa „veşnică” în unele domenii pare să se apropie de sfârşit. Pentru că vecinii noştri sunt cu mult înaintea noastră. Cum au reuşit să ne depăşească şi ce se mai poate face pentru recuperarea terenului pierdut? madalina.pana@incomemagazine.ro

proape 40% dintre români sunt expuşi riscului de sărăcie şi excluziune socială.

Este rezultatul celui mai recent studiu Eurostat. Acelaşi procentaj îl au letonii, iar mai rău decât noi stau doar bulgarii, unde procentul săracilor ajunge la 49%. Tot un studiu Eurostat arată că românii sunt printre cel mai prost plătiţi europeni. Doar bulgarii ne sunt inferiori la valoarea salariului minim pe economie. Şi la competitivitate, chiar dacă suntem în picaj, stăm ceva mai bine decât vecinii noştri. Probabil că nu sunt singurele zone în care ne putem lăuda că suntem cu o treaptă deasupra veşnicului nostru concurent, Bulgaria. Diferenţa este că în timp ce noi continuăm să cădem sau, în cel mai bun caz, să rămânem pe loc, vecinii noştri fac progrese în câteva domenii cu care noi ne luptăm de ani buni: turism, fiscalitate, infrastructură, atragerea de bani europeni. Până şi investitorii străini par să prefere mai mult ţara vecină. Bulgaria - cu o populaţie de 7,3 milioane de locuitori, de aproape trei ori mai mică decât a României, cu un PIB de 54 de miliarde de dolari, de peste trei ori mai redus, şi o suprafaţă de 110.000 de kilometri pătraţi, de peste două ori mai restrânsă - pare să fi găsit reţeta succesului. Cel puţin în aceste domenii cheie.

16-17

TURISMUL SALVATOR Unul din câmpurile de bătălie unde Bulgaria a invins indiscutabil România este cel al turismului. Deşi este o ţară de două ori mai mică şi fără la fel de multe obiective turistice, Bulgaria reuşeşte să atragă mai mulţi vizitatori străini decât România. Evoluţia pozitivă a acestui sector în ţara vecină a stârnit şi interesul unor companii de la noi. „Dorim să dezvoltăm divizia HoReCa în Bulgaria şi ne aşteptăm să meargă la fel ca piaţa din România”, spune Daniel Mocanu, acţionar majoritar al firmei DAAS, care furnizează, printre altele, produse pentru industria HoReCa (hoteluri, restaurante, catering).

Compania românească, cu afaceri de peste 23 de milioane de euro în 2012, păşeşte pe urmele altor firme care au luat în vizor ţara vecină, precum Siveco, Arabesque şi Rompetrol. „Mergem în Bulgaria pentru că urmărim anumiţi clienţi care se extind şi pe această piaţă”, adaugă Mocanu. Pe lângă clienţii actuali, pe care îi urmează la sud de Dunăre, furnizorul român speră să câştige contracte şi cu firme din Bulgaria.

Magnetul lor Motivul pentru care ţara vecină a devenit interesantă pentru furnizorii români din HoReCa este lesne de înţeles. În timp ce în hotelurile şi pensiunile din România se cazau anul trecut 1,6 milioane de turişti străini, în Bulgaria ajungeau de două ori mai mulţi. Cheia succesului: colaborarea cu touroperatorii străini, în special cei germani, spune consultantul în turism Traian Bădulescu. „Înainte de Revoluţie, aveam mai mulţi turişti străini decât bulgarii. După aceea, noi nu am mai ţinut legătura cu touroperatorii germani, spre deosebire de bulgari, care au fost ajutaţi cu credite şi consultanţă”, explică Bădulescu de ce pe litoralul românesc mai vin până la 10.000 de turişti străini, iar pe cel bulgăresc sunt peste un milion. În schimbul beneficiilor acordate, touroperatorii

străini le-au cerut bulgarilor tarife mai mici pentru turişti. Aşa se explică TVA-ul de doar 10% la mâncare pentru turiştii care vin prin agenţii în Bulgaria.

Facilităţile fiscale acordate în ţara vecină au făcut ca şi costurile hotelierilor bulgari să fie mai reduse decât ale celor din România, unde, deşi TVA-ul pentru cazare este de 9%, cel pentru mâncare este de 24%, arată Bădulescu.

Sosirile vizitatorilor străini în România, înregistrate la punctele de frontieră, au Noi am putea rămâne cu fost în anul 2012 de 7,9 midomeniile de nişă lioane, în creştere cu 4,3% Faptul că bulgarii ne-au întrecut la faţă de anul 2011. Dintre staturismul de litoral şi montan nu mai tele Uniunii Europene, cele este o surpriză pentru nimeni. Şi Orga- mai multe sosiri s-au înrenizaţia Mondială a Turismului a eviden- gistrat din Ungaria (33,1%), ţiat în unele studii că nu suntem com- Bulgaria (20,2%), Germania petitivi pe aceste segmente. În schimb, (9,4%), Italia (7,3%) şi Poloputem să exploatăm pe termen scurt nia (6,4%). nişe precum turismul balnear, rural şi de evenimente, este de părere Bădules- 8,7 milioane de vizitatori cu. Pe termen lung, el consideră că ar străini au păşit anul tretrebui să reinventăm turismul pe litoral, cut pe pământ bulgăresc, astfel încât să ne diferenţiem de vecini, dintre care cei mai mulţi, şi să dezvoltăm turismul montan prin respectiv 1,5 milioane, au stimularea investiţiilor în deschiderea fost români, potrivit datelor de hoteluri şi magazine în zone unde Institutului de Statistică din s-au construit pârtii de schi. Şi finali- Bulgaria. Ţara vecină a mai zarea autostrăzii care leagă România de fost vizitată în număr mare Vestul Europei va aduce mai mulţi tu- şi de greci (1,12 milioane), rişti străini. Dar pentru a recupera deca- turci (860.000) şi nemţi lajul faţă de Bulgaria, turismul va trebui (837.000). să devină prioritate naţională şi să se acorde facilităţi fiscale pentru companiile din domeniu, mai spune Bădulescu. Doar aşa, consideră el, România poate valorifica potenţialul de două ori mai mare decât al Bulgariei. „Avem mult mai multe atracţii: Transilvania, Bucovina, cetăţile săseşti, Delta Dunării”, spune cu regret consultantul în turism, la gândul că din România pleacă mai mulţi turişti decât vin.

Turismul nu este singurul capitol la care România stă mai prost decât Bulgaria. Dacă este să ne raportăm strict la afaceri, cifrele arată negru pe alb că ţara vecină este ceva mai atractivă pentru investitorii străini.

Thinkstock

FISCUL BULGĂRESC, MULT MAI EFICIENT

trou com pe

tibletion

Deşi România are de două ori mai multe unităţi de cazare decât Bulgaria, numărul de paturi este similar, ceea ce arată că la vecini s-au construit hoteluri cu zeci sau sute de camere, în timp ce la noi s-au ridicat pensiuni cu câteva camere.

NUMĂR DE PATURI ÎN HOTELURI ŞI ALTE SPAŢII DE CAZARE (MII) 2001

2011

România 199 249 242 Bulgaria 117 NUMĂR DE HOTELURI ŞI ALTE UNITĂŢI DE CAZARE

2001 2011

România 2681 4612 Bulgaria 679 1862 Sursa: Eurostat

Ai spune că poate în România autorităţile sunt ceva mai vigilente şi de aceea este preferată Bulgaria. Dar nu este deloc aşa. Potrivit unui raport al Consiliului Fiscal, autorităţile fiscale din ţara vecină sunt mult mai eficiente în colectarea taxelor şi impozitelor. Ca o exemplificare a colectării slabe a taxelor, România a colectat 8,4% din PIB venituri din TVA în anul 2011, la fel ca Estonia, în condiţiile în care cota legală de TVA în România este mai mare decât cea a Estoniei (24% faţă de 20%). În plus, Bulgaria, cu o structură a economiei relativ similară cu cea a României şi o cotă legală de TVA inferioară (20%), a colectat chiar mai mult din taxa pe valoarea adaugată în 2011, 8,6% din PIB. Şi în acest caz, cheia succesului bulgăresc stă în apelarea la specialiştii străini. „Bulgarii au adus experţi din Marea Britanie şi Germania pentru reducerea evaziunii şi a corupţiei, dar şi pentru transfer de know-how”, explică expertul în fiscalitate Gabriel Biriş. Potrivit acestuia, bulgarii au ajuns să fie mai România are una dintre cele mai mici eficienţi în colectarea taxeponderi în PIB a veniturilor fiscale (impozite lor şi datorită informatizării şi contribuţii sociale) dintre țările UE. sistemului fiscal. „Toate caGradul de eficienţă Estonia 82 sele de marcat sunt legate al taxării în cazul Slovenia 72 la serverul ANAF-ului bulTVA (%) Bulgaria 71 găresc şi raportează în timp real vânzările. Angajaţii auSursa: Consiliul Fiscal România 54 torităţii fiscale vecine fac analize şi acolo unde există suspiciuni trimit controale”, adaugă Biriş. De asemenea, gradul de colectare a taxelor este mai mare la sud de Dunăre şi pentru că nivelul taxelor şi impozitelor este rezonabil. „Cota unică de impozitare este de 10%, faţă de 16% în România, impozitul pe dividende este de doar 5%, iar contribuţiile sociale sunt de până la 30% şi plafonate la salariul de 2.000 de leva (1.000 de euro). Indiferent cât câştigi peste acest nivel, contribuţia maximă pe care o plăteşti este de 300 de euro”, mai spune expertul român în fiscalitate. Una peste alta, şi la acest capitol părem cu mult în urmă. De altfel, chiar dacă au fost lideri în UE, bulgarii par să fi găsit reţeta reducerii evaziunii fiscale.

Potrivit unor statistici realizate la nivelul Uniunii Europene, cea mai mare evaziune fiscală din rândul ţărilor membre se întâlneşte în Italia (51%), urmată de România (42%) şi Bulgaria (38%).

INFRASTRUCTURA, DIN RĂU ÎN BINE Dornici să se dezvolte, bulgarii au adus experţi străini şi pentru gestionarea unui alt domeniu în afară de turism şi colectare taxe, precum infrastructura. „Premierul Bulgariei a apelat la cancelarul german Angela Merkel pentru a-i aduce un neamţ care să conducă CNADNR-ul lor”, explică Biriş cum au ajuns vecinii de la Sud să ne întreacă şi la capitolul infrastructură. Deşi România a cheltuit cei mai mulţi bani cu investiţiile publice, respectiv 14,07% din PIB în perioada 2001-2011, calitatea infrastructurii este de departe cea mai 18-19

Preţurile cresc mai mult în România decât în Bulgaria Rata anuală a inflaţiei (%) 2005

2006

2007

2008

2009

2010

6,6 4,9 7,9 5,6 6,1 România 9,1 Bulgaria 6,0 7,4 7,6 12,0 2,5 3,0

slabă din Europa. Acest exemplu arată în mod clar că banii au fost cheltuiţi ineficient. Spre compaSursa: Eurostat raţie, Bulgaria, cu mult mai puţine resurse bugetare alocate pentru investiţii, respectiv 10,5% din PIB, a obţinut efecte mai bune în termeni de calitate a infrastructurii, spun reprezentanţii Consiliului Fiscal. tingului în ultimii doi ani, apreciază Gabriel Biriş. Aşa se explică de ce De asemenea, în timp ce bulgarii, cu un teritoriu de ţara de la Sud atrăgea de trei ori mai multe investiţii din partea străipeste două ori mai mic decât al României, au peste nilor în primul semestru din 2012 faţă de aceeaşi perioadă din 2011, în 570 de kilometri de autostratimp ce România raporta o scădere dă, noi avem doar 525. de 30% a nivelului acestora. Faptul În timp ce volumul investiţiilor străine directe că Bulgaria este mai atractivă decât creşte în Bulgaria, scade în România MAI BUNI LA ABSORBŢIE România rezultă şi din strategiile de business ale unor mari jucători Ne-au luat-o înainte şi la internaţionali, care au preferat să-şi Investiţii străine directe (milioane de euro) Evoluţie absorbţia fondurilor europetransfere operaţiunile de producţie România 621 -30% ne. De altfel, România se află din ţara noastră la sud de Dunăre.

Bulgaria

221 +250% pe ultimul loc în clasamentul În urmă cu patru ani, Kraft Foods statelor membre ale UE, mult a relocat peste graniţă activitatea după Bulgaria, penultima ţară fabricii de ciocolată de la Braşov, clasată după gradul de absorbţie. La capitolul fonunde erau produse mărcile Poiana şi Africana. Şi elveţienii de la Nestduri europene, Bulgaria ne-a depășit încă de la finalul le au transferat producţia de îngheţată de la Bucureşti în Bulgaria. Tot anului 2010. Atunci, gradul de absorbţie a fondurilor la sud de Dunăre au ales să investească masiv şi chinezii, în special în structurale şi de coeziune era în Bulgaria de 10,2%, în industria auto. După ce la începutul anului trecut a intrat în faza de timp ce în România acesta se ridica la 8,6%, cel mai producție prima uzină chinezească ce asamblează autoturisme în Bulmic nivel dintre statele comunitare. De atunci, lucrurigaria, anul acesta ar putea fi inaugurată o nouă investiţie a asiaticilor, le nu au avansat prea mult la noi, care aveam la finele de 135 de milioane lunii decembrie 2012 o rată de absorbţie a fondurilor de euro, ce vizează De la începutul crizei, Bulgaria a stat numai structurale de 11,47%. Prin comparaţie, la sud de Duasamblarea de au- un an în recesiune, fenomen care s-a prenăre rata era de peste 20%. Fondurile UE raportate la tobuze electrice. lungit în România pe parcursul a doi ani. numărul de locuitori absorbite de România sunt, de De asemenea, în Evoluţia Produsului România Bulgaria asemenea, cele mai mici din UE, 155 euro/cap de locuiBulgaria ar putea Intern Brut (PIB), (%) tor faţă de 1.190 euro în Estonia sau 209 euro în Bulgafi deschisă pri2008 7,1 6,2 ria, se mai arată în raportul Consiliului Fiscal. Gabriel ma fabrică Apple Biriş apreciază că gradul de absorbţie mai mare din din UE. Gigantul 2009 -7,1 -5,5 ţara vecină se corelează cu diminuarea corupţiei. chinez Foxconn, 2010 -1,2 0,2 furnizor al Apple, 2011 2,5 1,7 MAI ATRĂGĂTORI PENTRU INVESTITORI studiază posibilitatea de a des2012* 0,5 0,5 Un alt front pe care România pierde în faţa Bulgachide o fabrică în 2013* 3,1 3 riei este cel a investiţiilor străine directe. Ce îi recooraşul Turtucaia.

Sursa: Institutul Naţional de Statistică, estimări guvernamandă pe vecini în faţa investitorilor: seriozitatea cu În timp ce la ve- mentale şi ale Ernst&Young. care tratează problemele şi faptul că ţara lor este sincini se anunţă noi gura din UE care a beneficiat de o îmbunătăţire a rainvestiţii, la noi nu prea sunt semne de revenire, după cum apreciază chiar Mugur Isărescu, guvernatorul Băncii Naţio­nale a României. „Investiţiile vor rămâUNDE STĂM MAI BINE DECÂT BULGARII ne în continuare marea problemă a creşterii economice, în condiţiile scăderii apetitului străinilor, a unei burse limitate şi a unei structuri Salariul mediu brut anual (euro) 2009 2010 economice în care stimularea consumului duce doar la majorarea imRomânia 5.450 5.891 porturilor”, declara anul trecut guvernatorul băncii centrale.

Bulgaria 4.085 4.396 Bâlbâielile de pe scena politică din ultimii ani, eficienţa scăzută în Consumul individual per capita în 2011 (euro) colectarea şi administrarea banilor, corupţia la cote ridicate şi măsuri România 4.200 prea puţine pentru stimularea investiţiilor au făcut ca România să fie Bulgaria 3.400 depăşită de Bulgaria şi să ajungă codaşa Europei la multe capitole.

Printre puţinele avantaje pe care le mai avem faţă de vecini este nivePIB/cap de locuitor 2011 2012* lul salarial mai mare, pe care l-am putea pierde însă în curând. Atunci, România 6.132 6.900 nu ne va mai rămâne decât mândria că suntem o piaţă mai mare.

Bulgaria 6.094 5.938 Sursa: Eurostat

*estimări analiști bancari

the ture

fu

afaceri care merg bine în criză

ierburile care

Vânzările de remedii naturiste înregistrează creşteri de la an la an, chiar şi în recesiune.

Specialiştii spun că acest lucru se întâmplă pentru că aceste produse se aliniază trendului eco şi bio.

Totodată, sunt impulsionate şi de criza economică, pentru că sunt văzute, în unele cazuri, ca alternative ale medicamentelor obişnuite. claudia.popa@incomemagazine.ro, daniela.mironov@incomemagazine.ro

20-21

Thinkstock

T

erminologia de specialitate spu­ ne că medicamentele fabricate din plante şi cu proprietăţi cura­ tive intră în categoria celor natu­ riste, a celor specifice medicinei alternative.

Specialiştii punctează totuşi că nu este vor­ ba despre două tipuri de medicină, ci doar de moduri de a veni în sprijinul persoanelor cu diverse afecţiuni. „În medicina naturis­ tă, un tratament poate fi asociat cu un tra­ tament tradiţional, îmbunătăţind efectele acestuia din urmă”, spun specialiştii porta­ lului Armonia Naturii. Adaugă că unul din­ tre conceptele de bază ale medicinei natu­ riste este de a acţiona înainte ca o persoană să se îmbolnăvească. Cu alte cuvinte, ajută la întărirea sistemului imunitar prin inter­ mediul vitaminelor, mineralelor sau extrac­ telor din plante.

Astfel, industria naturistă include vita­ minele, suplimentele, ceaiurile, tincturile pe bază de plante. Fiind o categorie extrem de fragmentată, cu un număr de jucători răspândiţi pe tot teritoriul ţării, în marea majoritate importatori din Germania, SUA, Australia, Canada, piaţa produselor naturis­ te nu este foarte bine monitorizată. Giganţii industriei sunt Europharm, GSK, Zentiva, Terapia Ranbaxy, LaborMed. Aceşti jucători încearcă prin campanii de promovare să îşi atragă clienţii, cu atât mai mult cu cât aceste produse nu benefi­ ciază de compensare, drept pentru care cumpărătorii achită preţul integral.

Pionierii pieţei „Companiile de specialitate în monitori­ zare nu indexează toate produsele din piaţă.

Pe de altă parte, suplimentele alimentare nu se vând exclusiv în farmacii, ci şi în magazi­ nele cu profil naturist. Aceste magazine nu sunt incluse în monitorizări, deşi le revine

Cât se investeşte în produsele naturiste în România versus alte ţări Europa de Vest

25 de euro/locuitor/an 9,5

România euro/locuitor/an

Polonia, Cehia, Slovacia euro/locuitor/an

12-15

o pondere importantă din vânzările de su­ plimente alimentare”, spune Lucia Costea, Managing Partner Secom. Desigur, mai adaugă că se pot face estimări care arată o evoluţie ascendentă de la an la an. „Ritmul de creştere pentru 2013 va fi de 10-15%, dar putem vorbi concret doar despre evoluţia noastră. În cazul Secom, vânzările au cres­ cut cu aproximativ 40% valoric şi cu peste 50% cantitativ în 2012 faţă de 2011”, preci­ zează Lucia Costea.

Compania Secom a fost înfiinţată în 1991, în Bucureşti, iar la acel moment se număra printre primele magazine cu profil naturist din Bucureşti. „Apropierea noastră de fitoterapie nu a fost întâmplătoare, faptul că ne aflam lân­ gă Spitalul Militar Central a făcut ca mulţi pacienţi să ne viziteze, solicitând diverse re­

stimulează profitul nile în Asia, SUA este o piaţă mult mai bună pentru importul de suplimen­ te alimentare, fiindcă americanii au abordat în mod profesionist medici­ na complementară, au creat extracte standardizate, au linii de producţie sigure şi produse inovative şi eficien­ te. Fabricile producătorilor pe care îi reprezentăm în exclusivitate în Româ­ nia funcţionează la standard CGMP şi sunt aprobate de FDA”, explică Lucia Costea.

Arată că Secom a fost trendsetter pe piaţa de profil şi că s-a numărat printre primii importatori de supli­ mente alimentare din extracte stan­ dardizate de ciuperci medicinale, de glutation, de acid aflalipoic, de colos­ trum.

Importurile sunt baza În momentul de faţă, Secom importă de pe trei pieţe. Acestea sunt SUA, Canada şi Taiwan. „Parado­ xal, deşi istoria medicinei complementare are rădăci­

Triplarea vânzărilor

Suplimentele naturiste reprezintă o ca­ tegorie încă tânără şi inovatoare, mai ales că sunt produse care nu au ajuns încă în Ro­ mânia.

Potrivit unui studiu realizat de Bio Inte­ gra în 2011, ritmul de creştere al pieţei este unul semnificativ, de 20% anual. Chiar dacă produsele naturiste se comercializează şi în reţelele de hipermarketuri sau on-line, in­ dustria este estimată la 200 de milioane de euro, ceea ce înseamnă o triplare a sa faţă de anii de dinaintea izbucnirii crizei economice (2007), când era la o valoare de 65 de mili­ oane de euro.

Astfel, avansul vânzărilor de produse din populaţia Globului recurge naturiste nu a fost afectat de criza eco­ la remedii naturale nomică, apreciază marii producători, ci din contră. „Tendinţa pentru tot ce este natural, dar şi criza economică au făcut ca numărul românilor care folosesc produsele noastre ca al­ ternative la medicamente să crească simţitor. Această creştere va conti­ nua”, susţine şi Elena Bratu, director marketing-vânzări Plafar.

Compania românească a realizat un re­ branding al portofoliului de produse, cu un design modern. În plus, oferta a fost struc­ turată pe grupe, fiecare cu propriul simbol vizual. Ca efect al modernizării ambalaje­ „Nu ne-am ghidat după tendinţe, lor, categoria ceaiuri tradiţionale ocupă la nici măcar după tendinţele din pieţele această oră locul întâi în topul vânzărilor mature. Am intrat pe o zonă virgină, companiei, adaugă Elena Bratu. Citează am vrut să acoperim o zonă cât mai Euromonitor şi spune că această categorie vastă de arii terapeutice şi ne-am ex­ a crescut de la 14 milioane de euro în 2008, tins portofoliul până când am împlinit la 23 de milioane de euro în 2012. Este opti­ acest deziderat. În momentul de faţă, mistă şi estimează că vânzările de ceai vor Secom are în portofoliu peste 150 de creşte semnificativ în următorii ani, impul­ produse 100% naturale, o mare parte sionate de sortimentul verde. „Au intrat în unice pe piaţa din România, produse producţie tipuri noi de ceai - ceaiul verde cu care acoperă aproape toată gama de iasomie, ceaiul de slăbit Good shape, o gamă afecţiuni, iar portofoliul se va extin­ variată cu fructe”, precizează reprezentanta de”, menţionează producătorul.

Plafar.

Compania intenţionează să îşi Un efect pozitiv asupra vânzărilor l-a întărească gama pe ariile terapeutice avut şi rebrandingul siropurilor, care au re­ pe care comercializează deja produse prezentat, în primele nouă luni ale lui 2012 an, 40% din cifra de afaceri.

70% medii, uneori pentru boli în stadii foarte avan­ sate. Din păcate, oferta noastră era limitată şi nu se putea realiza un tratament complementar eficient, deoarece majoritatea produselor recomandate de lite­ ratura de specialitate lipseau de pe piaţa românească”, îşi amintesc reprezentanţii companiei.

Din 2003 au demarat activitatea de cercetare a industriei de suplimente alimentare de pe piaţa inter­ naţională, iar din 2004 importul propriu-zis, respectiv colaborarea cu producători din SUA. Gama include formule complexe, vitamine, minerale, extracte stan­ dardizate din plante, formule fito-homeopate, ciuperci medicinale şi o linie specială de produse pentru copii.

şi urmăreşte să aducă ingrediente comune precum seleniul şi vitamina D3 la standar­ dele produselor complexe cu care a intrat pe piaţă.

Pe de ală parte, promovează produse mai vechi din portofoliu, dar care au poten­ ţial de creştere.

the ture

fu

Reglementările UE privind suplimentele alimentare, fitoterapia, extractele din plante

Câţi oameni se tratează natural La ora actuală, aproape 80% dintre per­ soanele incluse în studiul Bio Integra pre­ feră să se trateze de diverse afecţiuni cu produse naturiste, în locul medicamentelor de sinteză, iar cele mai multe solicitări sunt pentru multivitamine şi minerale, pentru produsele care se adresează problemelor articulaţiilor, pentru slăbire, creşterea imu­ nităţii, anti-aging, pentru tratarea sistemului urinar masculin şi potenţă, protecţie hepa­ tică etc.

Estimările arată că românii cheltuie 9,5 euro pe suplimente alimentare, în timp ce vesticii până la 25 de euro pe cap de locuitor. „Aceste cifre arată doar că piaţa are potenţi­ al de creştere, dar este nevoie şi de creşterea nivelului de trai, astfel încât românii să-şi permită să cheltuiască mai mult pentru să­ nătate”, spune managerul Secom.

�u n solicitant care doreşte să înregistreze un medicament nou tradiţional pe bază de plante medicinale trebuie să pună la dispoziţie documentaţia care demonstrează că produsul nu este dăunător în condiţiile de utilizare specifice; � trebuie să pună la dispoziţie dovezi din care să reiasă că produsul are un istoric de utilizare dovedit şi anume că a fost utilizat în condiţii de siguranţă timp de cel puţin 30 de ani, dintre care 15 în UE; � producătorii de remedii naturiste nu vor mai avea voie să treacă în prospecte cuvinte precum „vindecă”, „tratează”, pe care va trebui să le înlocuiască cu cele gen „reduce”, „influenţează”.

Ce spun specialiştii

Suplimentele naturiste sunt comerciali­ zate prin intermediul a trei canale de distri­ buţie: magazine naturiste, farmacii şi super­ marketuri sau hipermarketuri.

Dacă pentru Plafar ponderea cea mai mare în vânzări o reprezintă retailul mo­ dern, de peste 65%, Secom are o pondere echilibrată în ceea ce priveşte comercializa­ rea prin farmacii şi magazinele specializate Datele arată că în anii trecuţi vânzările prin farmacii şi magazinele de specialitate au trecut de 90 milioane de euro, iar prin internet şi supermarketuri s-au rulat în jur de 10 milioane de euro.

Suplimentele alimentare fac parte din

Tratamentele naturiste nu rezolvă starea acută, criza În natură, există substanţe ale căror beneficii sunt cunoscute de milenii, deşi o mare parte din aceste cunoştinţe s-au pierdut. Totuşi, în zonele în care medici­ na tradiţională este respectată, s-au păs­ trat reţete străvechi de licori şi poţiuni benefice pentru toate afecţiunile, de la răceală la entorsă sau, mai serios, de la ulcer la hepatită. În plus, plantele, argi­ la, mierea, apa termală au fost folosite în cosmetica naturistă cu mult succes. Ceea ce trebuie să reţinem este că aceste sub­

22-23

Thinkstock

Retail modern versus magazine naturiste

categoria OTC-uri (over the counter), adică medicamente care se eliberează fără pre­ scripţie medicală. Desigur, retailul modern nu listează toate produsele OTC, ci doar pe

cele care au o rotaţie mai rapidă.

Din punct de vedere legal, vânzarea de su­ plimente şi cosmetice este permisă peste tot, deoarece nu se supune legislaţiei medicale.

stanţe au efecte dovedite, dar acţionează în intervale mari de timp. Curele cu cea­ iuri, tincturi, cataplasme se fac timp de o lună, două şi se reiau de mai multe ori pe an. „Terapiile pe bază de plante au efect atunci când sunt adoptate ca un mod de viaţă, ca un ritual permanent”, explică dr. Carmen Nonn, medic specialist apifi­ toterapie, Laboratoarele Fares Bio Vital. „Extractele încorporate astăzi în capsule, caşete, pastile, în creme sau sub formă de picături pot să trateze cauza, şi nu efec­ tele bolilor. Cu alte cuvinte, nu vor rezol­ va criza, starea acută, durerea intensă.

Nu vor vindeca miraculos. Dar vor întări

treptat organismul în lupta cu ceea ce a provocat boala şi vor stimula regenera­ rea organelor bolnave. În cure prelungite, cum am mai spus, ţinute strict, asociate cu regim alimentar. Dacă se respectă re­ comandarea medicului specialist, supli­ mentele alimentare nu vor provoca efec­ tele secundare de care sunt responsabile medicamentele clasice: nu vor leza celula hepatică, nu vor afecta flora intestinală, distrugând bacteriile «bune» din tubul digestiv. Medicamentaţia alopată, însă, da!”, mai spune dr. Carmen Nonn.

Totuşi, remediile naturiste nu sunt complet lipsite de efecte adverse. Prin­

Vrei să scapi de frică, frustrare, disperare şi workaholism? Scanează codul.

Obiceiuri de consum administrează produsele naturiste pentru tratarea anumitor afecţiuni; administrează pentru prevenire; preferă să le cumpere din magazinele de profil; se bazează pe consultanţa oferită de vânzător.

cipiile active sunt substanţe chimice care dacă sunt dozate necorespunzator pot avea consecinţe dramatice.

Cel mai grăitor exemplu este cafeaua: are efect antioxidant, stimulent al siste­ mului nervos central şi ușor efect diuretic.

Ce se întâmplă însă când depăşim doza noastră obişnuită? Apar palpitaţii, cefalee, ameţeli.

Multe plante verzi conţin compuşi fo­ tosensibilizanţi. Extractele acestora, con­ sumate în exces, pot produce dermatită prin creşterea sensibilităţii pielii la ultravi­ olete (mărarul este unul dintre vinovaţi).

Ceaiul de mentă, utilizat în tulburările

Esenţele florilor lui Bach vindecă tulburările psihice

Alexandru Pap, terapeut specia­ list în terapii complementare şi lau­ reat al Academiei Româ­ Ce boli tratează ne, spune că extractele din plante „nu sunt tra­ terapia Bach tamente universale şi Esenţele Bach tratează nici nu înlocuiesc trata­ distonia neurovegetativă, mentele clasice, medi­ nevroza anxioasă, depresia, camentoase. Medicina neuroastenia, atacul de panică, fobiile de toate felurile, naturistă sau homeo­ nevroza compulsiv obsesivă, pată lucrează în strânsă sindromul Tourette (boala corelaţie cu medicina şi ticurilor), enurezisul psihomedicaţia alopată.” La gen, anorexia, bulimia, lipsa cabinetul său, Alexan­ de atenţie şi concentrare, rezultatele slabe la învăţătu- dru Pap îşi tratează pa­ cienţii prin terapia Bach, ră, impotenţa psihogenă. cu rezultate probate pe Totodată, esenţele amesute de bolnavi a căror liorează hiperkinestezia, isteria şi epilepsia, realizea- stare s-a ameliorat. Deşi ză fortificarea psihică pentru mai puţin cunoscute în susţinerea examenelor, România, efectele tra­ interviurilor sau a diverselor tamentului cu florile activităţi şi sunt un excelent lui Bach sunt dovedite adjuvant în tratarea afecţiu- şi sunt adesea folosite nilor psihosomatice (hiperde medici în spitalele tensiune arterială, diabet, astm, gastrită, tulburări hor- şi clinicile din Germa­ nia, Austria, Franţa, ca monale, dischinezii biliare). adjuvant la tratamentul medicamentos, pentru a mobiliza pacienţii să înfrunte adevă­ ratele cauze ale bolilor.

77% Preocupat de homeopatie şi de medicina naturistă, medicul Edward Bach a descoperit la începutul secolu­ 46% lui XX faptul că anumite flori puteau 40% servi drept remedii în diminuarea sau 30% vindecarea stărilor de dezechilibru emoţional. Pornind de la o experi­ enţă personală dramatică, după în­ delungate cercetări, doctorul a ajuns la concluzia că toate bolile corpului fizic se datorează unor stări psihice.

După şase ani de studiu, a definit 38 de stări sufleteşti care destabilizează de tranzit intestinal, creşte secreţia acidă echilibrul sistemului, favorizând apa­ în stomac, fiind contraindicat persoanelor riţia bolilor, şi a împărţit cele 38 de cu ulcer gastric sau duodenal sau celor cu tipuri de dispoziţii sufleteşti în şapte boala de reflux gastroesofagian. Extractele grupe principale. de usturoi pot cauza în doze mari reacţii Remediile ce au la bază cele 37 de alergice, scăderea calciului şi a proteinelor flori, plus apa pură de izvor, sunt în serice, spasm bronșic. fapt esenţe extrase din plante şi flori, Utilizarea greşită a anumitor ierburi fiecare din acestea fiind destinată poate avea efecte dezastruoase, aşa cum tratării diverselor afecţiuni. La baza s-a întâmplat în Belgia în 1993, când utili­ fitoterapiei lui Bach se află pricipiul zarea unei plante chinezești din compozi­ conform căruia în tratamentul unei ţia unui produs de slăbit a provocat peste persoane trebuie luate în considerare 100 de cazuri de insuficienţă renală, planta prevenţia şi consecinţele tulburărilor fiind utilizată în medicina tradiţională chi­ psihologice. Acestea ar determina neză, în doze reduse, ca antireumatic. apa­riţia simptomele fizice.

their

cket

po

manageri străini și „minunata” lor moștenire

Unul dintre puținele adevăruri demonstrate statistic în economie este că managerul sfințește locul. Fără excepție, istoria marilor povești de succes în afaceri este marcată de oameni cu viziune, care au văzut în mandatele lor, în primul rând, un mod de a-și exprima aptitudinile și, abia în plan secund, o sursă de îmbogățire și beneficii extrasalariale. Intrată pe calea economiei de piață și tânjind după astfel de modele, România a importat în ultimii 23 de ani sute de manageri străini.

Cei mai mulți au venit pe filiera corporatistă și ușor, alimentat la nivel pur teoretic, s-a născut mitul priceputului manager străin. Acum se vorbește tot mai mult de managerii din afară care vor salva companiile de stat devenite găuri negre. Este aceasta rețeta de succes? Câteva exemple spun că nu. redactia@incomemagazine.ro 24-25

Thinkstock

their

cket

po

Aduși din eșaloanele inferioare ale top mangementului de grup, diverșii șefi aterizați în România sunt veritabili mercenari care au avut o singură grijă: să stea cu ochii pe portofel și pe mandat, pentru a se „evapora” apoi, lăsând în urmă companii în agonie. Acest tipar a devenit atât de endemic încât nu există domeniu important în care să nu fi avut loc cel puțin o astfel de situație. Și mai tragic este cazul antreprenorilor străini care au crezut că au înțeles industria autohtonă în care au investit, dar și-au dat seama că aici lucrurile stau un pic altfel.

De fapt, situațiile în care străinii au reușit să aibă aici rezultate bune sunt atât de rare încât ar trebui studiate în facultățile de profil. O atenție similară ar trebui acordată însă și impostorilor, care au înțeles mai bine decât orice român zicala care spune că timpul trece, leafa merge! Și asta cu atât mai mult cu cât - împinși de la spate de FMI - guvernanții bat monedă pe aducerea unor manageri străini în companiile de stat transformate în adevărate găuri negre.

INDUSTRIA BANCARĂ ȘI SCHELETELE DIN DULAP

fost profitabil în perioada anterioară crizei, dar s-a dovedit nesustenabil după octombrie 2008. Oricum, Gerald Schreiner a riscat enorm în lupta pentru cota de piață, a pierdut și, în cele din urmă, a plătit. Cu toate acestea, este greu de crezut că a acționat în acea perioadă fără încuviinţarea acționarilor de la Viena sau că a acordat credite pe baza unor norme interne neaprobate de BNR. De la un profit de 36 de milioane de euro la finalul lui 2008, banca a ajuns la pierderi de 92 milioane de euro în 2011. Între timp, Viena a trebuit să suporte și o majorare de capital de 200 de milioane de euro, fără a reuși să îmbunătățească performanțele subsidiarei de la București. Mandatul lui Schreiner ar fi trebui să expire în 2011, după ce ar fi început consolidarea băncii. Dar în 2010 a

Cum în sistemul bancar românesc peste 80% din active se află în proprietatea unor grupuri financiare europene, nu ar trebui să surprindă pe nimeni că, în majoritatea covârșitoare a cazurilor, acestea au dorit să-și impună executivi străini. Dacă privim în ansamblu, concluzia firească ar fi că acești expați nu au făcut o treabă prea bună după declanșarea crizei, în condițiile în care sectorul nu reușește să revină deasupra liniei de plutire. De altfel, rezultatele la finalul anului trecut au fost dezastruase: o pierdere de 2,1 miliarde de lei.

Dincolo de imaginea generală, nici acționarii străini nu au fost mulțumiți de managementul puțin sau deloc profitabil și, într-o serie de cazuri, i-au înlocuit pe expații care le-au condus afacerile în România. Nu ne oprim astăzi decât la trei exemple.

Gerald Schreiner, austriacul în vârstă de 46 ani, a condus Volksbank România în calitate de CEO timp de aproape patru ani, începând de la jumătatea anului 2006.

Numele său este legat de perioada de creștere agresivă a activelor băncii, când instituția de credit nu numai că a intrat în Top 10, dar a și urcat până pe locul 3.

Probabil că modelul său de afaceri bazat pe creditarea ipotecară în franci elvețieni și pe o extindere în sistem de francize a 26-27

Intact Images

GERALD SCHREINER: Extazul de la Volksbank, transformat în agonie

Gerald Schreiner, fost CEO Volksbank România

fost înlocuit rapid, după ce BNR i-a retras aprobarea de a exercita responsabilități de administrare și/sau conducere într-o bancă românească.

Astăzi, fostul bancher de Top 3 este partener fondator al unei companii de consultanță în afaceri, AddValue Global Consulting, cu sediul central în București și cu filiale în alte 10 țări. De altfel, Schreiner nu-și ascunde trecutul. Consideră chiar că performanța reușită cu Volksbank în perioada 2007-2008 este „un rezultat unic în Europa”.

DOMINIC BRUYNSEELS: BCR intră pe pierdere Președinte executiv al BCR în perioada iulie 2008-aprilie 2012, Dominic Bruynseels și-a început mandatul primit de la Erste după 27 de ani la Barclays. Cartea sa de vizită impresionantă nu numai că îl recomanda să conducă cea mai mare bancă românească, dar prezenţa sa în România onora chiar sectorul financiar autohton. Englezul cu origini belgiene, în vârstă astăzi de 53 de ani, declara, la venirea sa în București, că „este un bun moment să fii bancher în România”. Dar instalarea crizei, recesiunea, scăderea veniturilor, OUG 50 sau lipsa proiectelor majore de investiții publice au erodat puternic rezultatele băncii, dovedind în cele din urmă nevoia de schimbare a modelu-

CUM SĂ NU DAI ASIGURĂRI

Salarii de 30.000 de euro/lună și decizii în afara legii

Intact Images

lui de afaceri implementat de bancherul englez. La finalul trimestrului III 2012, banca raporta pierderi de aproximativ 175 milioane de euro. Cu câteva luni înainte de expirarea mandatului de patru ani, acționarul austriac a decis înlocuirea sa, noul președinte executiv având ca obiectiv principal readucerea pe profit a băncii prin implementarea unui plan major de restructurare.

Astăzi, Dominic Bruynseels conduce divizia Africa de Vest a Standard Bank, una dintre cele mai mari bănci din Africa de Sud. De altfel, la Barclays, în ultimii 10 ani, activase tot în conducerea unor divizii din Africa.

Dominic Bruynseels, fost Președinte executiv al BCR

GUY POUPET: Profitul BRD, tot la vale

Intact Images

Guy Poupet este un alt bancher străin cu experiență și expertiză îndelungată în domeniu, care a fost înlocuit de acționari. După ce i-a acordat un mandat de doi ani la conducerea BRD, Société Générale a decis schimbarea sa la începutul anului trecut. Coincidență sau nu, pe fondul aceleiași crize generalizate, banca a raportat profituri nete în scădere continuă: 2009 – 779 milioane lei, 2010 – 501 milioane lei, 2011 – 465 milioane lei. De altfel, nici anul trecut modelul de afaceri al băncii nu a adus rezultatele aşteptate, instituția înregistrând pierderi de 332 milioane de lei (74,5 milioane de euro), după creșterea costului riscului cu pete 60%, la 1,9 miliarde lei.

Dar 2012 a fost unul dificil pentru BRD. Înlocuitorul fostului PDG s-a răzgândit, preferând Parisul în locul Bucureștiului, iar scandalul fraudelor bancare a afectat imaginea băncii. Astăzi, Guy Poupet, în vârstă de 61 de ani, conduce subsidiara de la Chișinău a Société Générale, MobiasBanca.

Guy Poupet, fost director BRD

Parte a unei economii emergente care încă își caută identitatea și calea spre creștere, piața locală a asigurărilor și-a avut propriile drame în materie de management și eșecuri. Astfel, în istoria acestei piețe, episodul privind retragerea autorizației șefilor Aviva pentru nereguli interne rămâne grăitor pentru ce a însemnat management străin în România. Comisia de Supraveghere a Asigurărilor decidea în august 2010 să retragă autorizațiile acordate lui Bartos Janos, președintele Consiliului de Administrație al Aviva Asigurări de Viață, și Shah Rouf, fost director general și membru al Consiliului de Administrație. Decizia venea în contextul în care, în urma unui control, fuseseră identificate nu mai puțin de 34 de încălcări ale legislației din domeniul asigurărilor. Printre neregularitățile identificate de reprezentanţii CSA se numărau faptul că Aviva nu a făcut dovada verificării clienților în lista persoanelor suspecte înainte de încheierea polițelor, prevăzută în două hotărâri de guvern referitoare la firmele și persoanele suspecte de săvârșirea precum și de finanțarea actelor de terorism, sau dovada pregătirii specializate a persoanei responsabile cu prevenirea și combaterea spălării banilor. Însă poate cea mai importantă dezvăluire a raportului CSA se referea la faptul că operațiunile contabile realizate de societate au denaturat situațiile financiare ale Aviva Asigurări de Viață pentru anii 2008 și 2009. Compania a înregistrat pierderi de 21,33 milioane de lei în 2008 și de 13,45 milioane de lei în 2009.

Dezvăluirile veneau în contextul în care salariile pentru expații din asigurări ajungeau și la 30.000 de euro, având în vedere că salariul foștilor șefi ai CSA atingea acest prag. Prin lege, salariul șefului CSA poate fi echivalent cu salariile cu care sunt retribuiți managerii din mediul privat.

Pierderile anuale înregistrate de Aviva în România au culminat cu vânzarea acestei companii, dar și a subsidiarelor din Cehia și Ungaria, către asigurătorul american MetLife.

their

cket

po

AVIVA ASIGURĂRI DE VIAȚĂ: prezentă în România încă din 1999; a fost una dintre primele companii locale de asigurări de viață; înainte de a fi cumpărată se afla pe locul șapte în clasamentul companiilor de asigurări de viață; avea o cotă de piață de 4,3%; avea active de circa 50 milioane euro.

Pierderi Aviva Asigurări de Viață 2008 21,33 milioane lei 2009 13,45 milioane lei 2010 19,9 milioane lei 2011 6,5 milioane lei Shah Rouf, fost director general și membru al Consiliului de Administrație Aviva Asigurări de Viață

Între timp, însă, foștii manageri care fuseseră înlăturați de la conducerea companiei își văd liniștiți de treabă. Conform LinkedIn, Janos Bartos este General Manager al Metlife Biztosito Zrt, iar Shah Rouf este CEO al Aviva NDB – Sri Lanka.

După plecarea acestora, șefia companiei a fost preluată de un român.

Olandezii... zburători Cel mai recent episod legat de managementul străin al unui asigurător cu probleme financiare este legat de Eureko România. Grupul olandez Achmea cumpărase în 2001 Interamerican România, iar șirul de pierderi anuale înregistrate apoi de Eureko s-a dovedit greu de stopat pentru managerii olandezi care s-au perindat la șefia companiei. Ce trebuie subliniat în acest caz este că atunci când au cumpărat compania, olandezii au moștenit un portofoliu de asigurați RCA deloc de neglijat. Aceștia au renunțat însă, în 2009, la această linie de asigurări și s-au decis să se concentreze asupra asigurărilor de viață și de sănătate.

Dacă rezultatele de pe segmentul asigurărilor de viață nu poziționau compania în rândul jucătorilor de top, în ceea ce privește asigurările de sănătate, Eureko a deținut o perioadă bună șefia acestei piețe mici, dar cu un potențial real semnificativ. În acest sens, compania fusese ajutată și de Euroclinic, un spital privat controlat de grupul olandez și vândut ulterior către Centrul Medical Unirea. După opt ani 28-29

în care pierderile olandezilor se ridicaseră la aproximativ 30 de milioane de euro, Achmea a decis să vândă operațiunile din România confraților de la Aegon.

Ca și în cazul Aviva, grupul Achmea decisese să se retragă din toate piețele neprofitabile. La șefia companiei se află acum Carmen Radu, care ocupase anterior poziția de director de operațiuni. Director general adjunct este Alexandru Leondari, care a venit din fotoliul de director comercial în cadrul Aviva Asigurări de Viață. Surse apropiate companiei spun că Frans van der Ent, care condusese timp de aproape 6 ani, își va continua cariera în cadrul grupului Achmea.

Frans van der Ent, fost director Eureko România

EUREKO ASIGURĂRI a fost liderul pieței de asigurări de sănătate; a deținut primul spital privat din România, Euroclinic; divizia de asigurări administra active de peste 200 milioane lei; a fost una dintre puținele companii implicate activ în reforma sănătății.

Pierderi Eureko Asigurări 26 milioane lei 2008 2009 19 milioane lei 2010 20,2 milioane lei 2011 5,6 milioane lei

marjă de profit de aproape 17%. decembrie 2011, când a fost acuzat de Dar nu 2008 a fost să fie anul noro- evaziune fiscală. Curtea de Apel Alba-Iucos pentru italianul care conducea ceea lia l-a condamnat la trei ani de închisoare ce toată lumea spunea că este un exem- cu suspendare pentru evaziune fiscală și plu de succes. Pomponio nici măcar nu constituire a unui grup infracțional neDE LA UN PROFIT DE 4,6 MILIOANE DE EURO s-a listat la BVB, întrucât nu au fost vân- structurat. Faptul că a colaborat cu produte suficiente acțiuni. Luca Anversa s-a curorii recunoscând acuzațiile i-a permis LA 1.300 EURO resemnat, iar să scape de pronunțarea a unei pedepse cu execuA fost aproape de punctul de a da lo- compania tare. Între timp a agățat vitura, însă s-a prăbușit în câțiva ani. Fie încheiat anul GREȘELI și o acuzație de instigare că a fost vorba despre efectele crizei, fie cu o cifră DE MANAGER la șantaj. Firma Pompomanagementul nu a fost corespunzător, de afaceri în nio avea de recuperat de oricare ar fi motivele, cert este că din- creștere – cirPrintre cele mai importante la diverși clienți suma tr-o posibilă vedetă a Bursei de Valori ca 30 de miligreșeli pe care le poate de 4,47 milioane de lei.

București a ajuns o companie mică, cu da- oane de euro face un manager și care pot Pentru că nu a reușit să torii aproape de nivelul cifrei de afaceri. Și – însă niveafecta major compania pe lul profitului îi determine pe aceștia cu ceva probleme cu legea. care o conduce se numără: să-și plătească datoriile, În primăvara lui 2008, când era clar s-a prăbușit: neadaptarea businessului la Anversa a apelat la sercă ceva rău se întâmplă peste tot în lume, sub jumătate piața pe care activează, lipsa viciile „recuperatori­lor”, probabil că italianul Luca Anversa își fre- de milion de tactului în managementul de iar cum aceștia erau deja ca mânile de bucurie. Cu un resurse umane sau o înțelegere monitorizați în celebrul business consolidat în jurul greșită a aspectelor financiare.

CUM RECUNOȘTI dosar „Prostituate penactivității de construcții, dezToate derivă însă de la o lipsă O COMPANIE tru VIP-uri”, italianul a voltat în județul Alba, dar cu a strategiei generale după care CONDUSĂ DE fost victimă colaterală, lucrări la nivel regional, Pomconduce businessul.

UN MANAGER în sensul că procurorii ponio, așa cum se numește CATASTROFAL au disjuns cauza în ceea compania deținută de Anversa ce-l privește. Până la împreună cu un conațional, păRelațiile ierarhice neclare, pierderi urmă, a fost judecat pentru ambele fapte rea că prinde aripi. Într-o periînregistrate constant, atât financiare într-un singur proces, cu sentința de trei oadă în care mai multe oferte sau umane, cât și de imagine, strategie ani de închisoare cu suspendare. publice inițiale (IPO) de listare schimbată foarte frecvent și fluctuația Interesant este faptul că afacerea la Bursa de Valori București au ridicată de personal. Acestea sunt tradițională a familiei lui Luca Anversa, fost retrase, analiștii din piață principalele caracteristici după care din Italia, are mai bine de 50 de ani de estimau că Pomponio ar putea recunoști o companie condusă de un când funcționează și arareori depășesc 5 fi vedeta anului. manager „catastrofal”. milioane de euro anual ca cifră de afaceri.

Iată câteva declarații din Familia Anversa face afaceri în domeniul perioada IPO: „Noi privim imobiliar în nordul Italiei, iar Luca acolo a oferta Pomponio favorabil.

Considerăm că este o oportunitate de euro. Apoi a mers din rău în mai rău. În început să muncească.

La sfârșitul lui 1997 a venit în Româinvestiții, prețul fiind atractiv comparativ 2009 cifra de afaceri a scăzut la 14 milicu potențialul de creștere”, spunea Iulian oane de euro, profit ceva mai mare de o nia ca supervizor al grupului italian Fratti, Panait, de la societatea de consultanță în sută de mii. În anii ce au urmat, scăderea care pe vremea aceea era cea mai mare investiții KTD Invest. „Comparativ cu alte s-a menținut, iar profitul a ajuns să fie de investiție străină din România. Acum oferte ce au avut loc anul acesta, oferta 1.300 de euro în 2011. Luca Anversa spu- compania se numește Kronospan, penPomponio pare mult mai interesantă”, nea că din cauza crizei a ajuns în această tru că a fost preluată de grupul austriac spunea și Andreea Ciobanu, responsabil situație, însă surse apropiate omului de în 2004.

Era vorba despre construcția a trei de analiză în cadrul societății de brokeraj afaceri spun că scăderea a fost un efect normal de bumerang al creșterii nesuste- fabrici, una de produse de metal, una de Intercapital Invest. producție din lemn și una de producție Dacă este să privim cifrele companiei, nabile de dinaintea IPO. chimică, iar Luca Anversa a venit aici probabil că analiștii aveau pe ce se baza pentru a urmări realizarea lucrărilor. Pe când au făcut aceste afirmații. Pomponio Acuzații de evaziune și sfârșitul mandatului, în anul 2000, s-a hocreștea ca Făt-Frumos, într-un an cât alții tărât să investească aici. A urmat capitoîn zece și făcea profituri record. De exem- șantaj plu, în 2007, a avut o cifră de afaceri de Și, de parcă asta nu ar fi fost sufi­cient, lul „Pomponio“.

27,7 milioane de euro și un profit de 4,6 a urmat un scandal de proporții, în care milioane. Enorm pentru zona în care ac- italianul a fost cap de afiș. De fapt două, tiva, dacă observăm că Pomponio avea o și ambele penale. Nebunia a început prin

their

cket

po

Intact Images

Strauss este o companie vicepreședinte marketing și dezvoltare în internaţională, creată în urma compania de transport de marfă ZIM Infuziunii, în 2004, a companiei tegrated Shipping Services Ltd, iar acum Strauss, cu activități în indus- este director de operațiuni în cadrul Mega tria alimentară, cu grupul is- Retail G.S. Patru luni mai târziu, după ce Strauss raelian Elite. Impactul rebrandingului asupra vânzărilor a România a fost condusă de un director fost unul negativ, mai ales în interimar, operațiunile au fost preluate categoria mixurilor de cafea. de fostul director comercial al Heineken Strauss a pierdut din numă- România, Marius Meleșteu. rul de clienți, cota de piață și cifra de afaceri, care a scăzut de la 79 milioane euro în MANAGER VIZIONAR CU 2007, la 66,8 milioane de euro DOSAR PENAL în 2009. Dinamica în euro a fost negativă, producătorul La numai 29 de ani, Bjorn Hauge prediminuându‑și vânzările, în ia frâiele Fondului de Investiții România 2010, cu 8,7 milioane de euro Invest, devenit în timp proprietar a cirfață de 2008. ca 800 de apartamente în ansambluri Astfel, la 16 luni de la de- rezidențiale noi din București și din țară. mararea proiectului, busines­ Grație sumelor impresionante investite sul local începuse să intre pe în România și în pofida faptului că a fost o pantă descendentă. Com- unul dintre cei mai tineri expați din țară pania a pus scăderea cotei și (născut în 1975), Hauge a fost considerat pe seama reducerii puterii de un manager vizionar și carismatic, unul cumpărare a românilor, argu- dintre cei mai importanți de pe piața imomentând că, în general, este biliară din România.

Matanya Schwartz, fost director general al Strauss România nevoie de timp pentru a crea Așa cum declara într-un interviu, a obișnuința consumatorilor cu venit în România în 2006, când a încebranduri noi pe piața cafelei și că este ne- put și negocierile pentru primul proiect voie de patru-cinci ani pentru ca o marcă rezidențial. În anul următor au fost semREBRANDING EȘUAT DE să devină parte din viața unui om. nate primele tranzacții, astfel că până la 15 MILIOANE DE EURO Trebuie adăugat contextul: rebrandin- finalul lui 2008 a cumpărat aproape 800 Matanya Schwartz, fostul director ge- gul a coincis cu debutul crizei economice de apartamente în proiecte precum: Gerneral al Strauss România, a preluat con- și cu un scenariu realizat de companie man Residence, Vitan Platinum Towers, ducerea companiei în 2008, cu mandatul pentru perioade de creștere. de a rebrandui societatea Elite în Strauss, La fel ca toate piețele, și cea de a o repoziționa pe segmentul de preț a cafelei a înregistrat scăderi premium și de a restructura total porto- drastice, de până la 20-25%.

Managerul de origine foliul. Pentru toate aceste procese, grupul ra­ eliană s-a retras de la Strauss, cu sediul în Israel, nu a ezitat să is­ aloce unul dintre cele mai mari bugete conducerea companiei după pentru piața românească a bunurilor de aproape doi ani de mandat, larg consum, adică 15 milioane de euro. anunțând că pleacă în Anglia Investițiile au fost direcționate către co- pentru a urma un program municare, activități de producție, packa- avansat de management.

Compania a ținut să preciging și distribuție. În plus, managerul și-a propus, oda- zeze că nu a existat nicio tă cu venirea sa la conducere, să atingă o legătură între schimbările cotă de piață de 50% până în 2013 în ca- din management și rezultategoria cafelei, ca urmare a repoziționării tele din 2009, menţionând companiei. „Orientarea către premium în- că a fost o decizie luată seamnă totodată o schimbare de obiceiuri „de comun acord” și că nu sau de cultură, o schimbare radicală a un- au existat nemulțumiri ale ghiului din care privește compania. Nu- acționarilor grupului față de mai modernizarea fabricii din București afacerea din România.

După plecarea din țara a presupus o investiție suplimentară de cinci milioane de euro”, spunea la acel noastră, fostul manager al Bjorn Hauge, fost director al Fondului de Investiții România Invest Strauss a preluat funcția de moment Matanya Schwartz.

30-31

patronează o fir­mă de hostesse. Împreună cu el în business era implicat și Nimrod Zvik, ex-directorul vehiculului de vânzări al fondului - Be Igloo.

Acționarii fondului România Invest au inițiat tot atunci un proces pentru recuperarea prejudiciilor create de fostul country manager. Totodată, în cazul lui Bjorn Hauge DIICOT a demarat un dosar penal. La finalul anului trecut, procesul a ajuns pe rolul Tribunalului București, care l-a strămutat în Norvegia, la cererea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție București.

Cu sute de apartamente cumpărate în ansambluri falimentare, Bjorn Hauge este astăzi model de AȘA NU în afacerile rezidențiale.

Intact Images

Planorama, Blue Tower, Ten Blocks, Armonia, My dream Residence. Suma investită se ridică la aproximativ 85 de milioane de euro. Majoritatea acestora au intrat apoi în insolvență. În 2009, când pentru toata lumea era deja clar că piața imobiliară locală este blocată, Bjorn Hauge credea că poate relansa vânzările de apartamente, motiv pentru care înființează o nouă companie - Be Igloo, cu sarcina vânzării protofoliului deținut de România Invest (tot atunci a fost lansat un imn al Be Igloo și în cadrul ceremoniei șeful fondului a apărut travestit împreună cu partenerul său). În acea perioadă, Hauge cumpără licența unui site de licitații cu prețuri mici, mywin.ro. Într-o declarație de presă spunea că noua afacere este de succes în alte țări, „cu precădere acolo unde jocurile de noroc sunt complet interzise... sunt convins că acest nou proiect va fi atractiv și profitabil pentru toată lumea”. Afacerea a eșuat. În total, până la debacarea cu scandal de la conducerea fondul norvegian, Bjorn Hauge a investit peste 110 milioane de euro în „pachete” de apartamente în principalele ansambluri rezidențiale din țară. La finalul anului trecut fondul deținea în România 560 de locuințe, câteva sute fiind blocate în proiecte precum Planorama, Blue Tower și Vitan Platinum Towers, aflate în faliment sau insolvență.

Bjorn a fost înlocuit de la conducerea fondului cu scandal la 1 noiembrie 2011, când pentru acționari a devenit clar că exitul din România programat pentru 2012 nu va mai fi posibil. Acționarii nu au suspectat niciodată nereguli în mersul afacerilor România Invest, deși traiul pe picior mare al șefului fondului era de notorietate.

Potrivit unor surse apropiate managementului, pe lângă salariul uriaș (chiar și pentru standardele occidentale), directorul beneficia de deconturi pentru închireri de elicopter, hoteluri la munte și cheltuieli de restaurant.

Adevărat playboy, în palmaresul cuceririlor lui Bjorn

CUM SĂ (NU) ÎNȚELEGI O PIAȚĂ

Un faliment răsunător este cel al producătorului de lactate Tnuva, de la Popești-Leordeni. Încă de la intrarea pe piața românească, în anul 2007, operațiunile au fost conduse de Shmulik Porre. De la numirea sa și până în 2011, când a cerut insolvența, Tnuva a fost afectată sever de efectele crizei economice din România, compania reușind cu greu să concureze cu importurile de lactate mai ieftine. Conform fostului director al departamentului de marketing, Sagit Tzur Lahav, Tnuva a dorit încă de la început să folosească numai materie primă la standarde UE, un lapte brut destul de greu de procurat. Drept urmare, a investit într-o fermă dotată cu instalații ulAceastă poveste, a managerului privat care ar traperformante. avea capacitatea de a schimba sistemul public, Producătorul a făcut astfel două investiții majore, dar refuză să se implice, este un mit. Cei mai în valoare totală de 60 de milioane de euro: una într-o mulți dintre ei sunt oameni care nu fac cultură de fabrică modernă la Popești-Leordeni și o alta în fercontract ci cultură de relații, și mă refer aici atât la ma de vaci de rasă superioară, la Adunații-Copăceni, care urmau să asigure 25% din necesarul de lapte al cei români, cât și la cei străini. fabricii. Obiectivul managerului era să crească Tnuva Mircea Coșea – profesor de economie pentru a deveni unul dintre jucătorii de top în acest sector și să atingă, în doar câţiva ani, o cifră de afaceri Hauge figurează câteva dintre frumusețile locale, prinanuală de 50 de milioane de euro. tre acestea și Miss World Bikini Model 2011 (Florina Planul nu a reușit pentru că managementul nu a ajuns să cunoască Trandafir). îndeajuns de bine obiceiurile de consum ale românilor și nici piața auLa începutul anului trecut, ultimele știri despre tohtonă. În același timp, strategia de marketing nu fost orientată către Hauge spuneau că acesta ar fi rămas în București, unde diferențiere, adică spre promovarea unui portofoliu de produse pre-

their

cket

po

mium. Managerii erau convinși că românii pot face diferența între un produs de calitate și unul comun.

Astfel, în cei cinci ani de la venirea în România, compania nu a obținut deloc profit, pentru că nu a făcut eforturi de diferențiere de restul produselor de pe piață și nici nu le-a comunicat consumatorilor avantajul competitiv al iaurturilor Tnuva. În concluzie, în 2010, cu un an înainte de închiderea operațiunilor, cifra de afaceri a companiei se ridica la 16,76 milioane euro, în scădere cu 21% față de 2009.

Producătorii israelieni au vrut să intre într-o categorie puternic concurențială, în care contează foarte mult puterea brandului și cu jucători de calibru, precum Danone, FrieslandCampina, Albalact. „În ciuda calității, produsele Tnuva nu i-au mai tentat pe consumatori să plătească mai mult”, menționa presa israeliană în momentul în care au apărut zvonurile despre plecarea israelienilor din România. În calitate de Președinte și Director Executiv, Shmulik Porre a fost responsabil atât cu dezvoltarea și implementarea strategiei de business, cât și cu păstrarea valorilor și misiunii companiei în România.

Acesta are o experiență managerială de peste 20 de ani în sectorul bunurilor de larg consum. Educația sa academică include Academia Navală din Israel, studii la Universitatea din Haifa și un MBA. După închiderea operațiunilor din România, Shmulik Porre s-a întors în Israel și își continuă activitatea în industria bunurilor de larg consum.

conducător PESTE UN CASTEL ȘUBRED Un alt manager străin care nu a plecat în condiții tocmai bune de la cârma unei companii locale este și germanul Christian Morath. Acesta a condus în perioada 2008-2011 operațiunile locale ale producătorului austriac de gresie și faianță Lasselsberger. Plecarea lui în toamna lui 2011 a avut loc la scurt timp după demararea unei anchete interne. Acționarii austrieci au cerut atunci Consiliului de Administrație al fililalei Sanex Cluj-Napoca să întocmească un raport privind situația patrimoniului societății la 31 august 2011, potrivit unui anunț publicat în Monitorul Oficial. În cazul acestui raport urmau să fie analizate achizițiile și înstrăinările de active care avuseseră loc în ultimii trei ani, adică exact în perioada în care Morath condusese compania.

Tot atunci, acționarii intenționau să demareze o acțiune în instanță împotriva administratorilor.

Contactați de Income Magazine, reprezentanții Lasselsberger nu au oferit niciun comentariu referitor la modul în care a fost finalizată ancheta internă și despre eventuale acțiuni în instanță.

Cert este că numele lui Morath apare alături de cel al Sanex SA și Lasselsberger SA într-un dosar penal înregistrat anul trecut la Înalta Curte de Casație și Justiție a României. În acest dosar, reclamantul este firma specializată în montarea de gresie Beta Ambient SRL, aceeași care obținuse în 2011 încuviințarea de executare silită a Lasselsberger SA. Christian Morath a fost recrutat de austrieci în august 2008, după ce anterior fusese directorul de achiziții al retailerului Rewe România. Prin aducerea noului manager, austriecii sperau ca businessul lor de pe piața

CE SPUN SPECIALIȘTII ÎN RESURSE UMANE

Dincolo de contextul economic, intrarea pe pierdere a unei companii trebuie asumată în întregime de către managerul general, este de părere Cristina Savuică, managing partner al companiei de recrutare Lugera. „Este greu să cuantificam însă în procente cât la sută din vină îi aparține managerului general. Și asta pentru că, în astfel de situații, sunt foarte importante piața pe care activează compania, domeniul de activitate, contextul economic general, puterea financiară a companiei, dar și întreaga echipă managerială. „Cu toate acestea, cel care trebuie să găsească soluții pentru rentabilizarea companiei și conducerea acesteia spre succes rămâne directorul general”, este concluzia consultantului Lugera. Astfel, acțiunile managerului general trebuie direcționate așa încât să prevină în permanență turbulențele care ar putea destabiliza compania pe care o conduce. Asta chiar și în cazul în care directorul general are în subordine o întreagă echipă de manageri sau chiar departamente întregi. „Drept urmare, responsabilitatea finală ajunge tot la GM”, adaugă Cristina Savuică, referindu-se la împărțirea vinei atunci când o companie înregistrează pierderi.

Cu toate acestea, în cazul unui faliment, situația se schimbă, astfel că ieșirea de pe piață a unei companii trebuie analizată mai ales în contextul economic și mai puțin din punct de vedere al celui care conduce compania, este părerea aceluiași specialist.

32-33

TOT CU PROBLEME Eric Remisz - Arcelor Mittal Galați La patru luni de la numire, francezul Eric Remisz a demisionat, în februarie 2012, de la conducerea ArcelorMittal Galați, pentru a evita situața unei concedieri. Per ansamblu, grupul ArcelorMittal a înregistrat pierderi de un miliard de dolari. Deși s-au cerut reduceri de cheltuieli, planul nu a fost respectat, având loc majorări salariale.

Boris Schneider - Asirom A părăsit, în 2011, funcția de președinte al Asirom pe care a deținut-o în ultimii șase ani, fiind înlocuit cu Mariana Diaconescu, care ocupa poziția de vicepreședinte.

Plecarea fostului manager a survenit într-o perioadă de descreștere a veniturilor Asirom. Compania ajunsese pe locul șase în piața asigurărilor generale, după ce în 2005 se afla în Top 3.

Mahendra Bharadwaj - Terapia Ranbaxy A rezistat numai un an și jumătate la conducerea companiei farmaceutice Terapia Ranbaxy. Atribuțiile sale au fost preluate de Dragoș Damian, cel care a pregătit Terapia pentru integrarea în grupul Ranbaxy.

Hassan Awdi – Rodipet Imaginea sa este asociată cu falimentul celei mai mari rețele de distribuție de presă din România – Rodipet.

Prejudiciul pe care l-ar fi produs cetățeanul libanezo-american în cei trei ani în care a administrat compania a fost estimat la 35,5 de milioane de euro. Aproximativ 3.700 de oameni au rămas pe drumuri.

Salih Saginda – Summa România Turcul Saginda, fost director general al constructorului mallurilor Plaza și Vitan, Summa România (actuala Floreasca Construction), a fost acuzat de către procurorii DIICOT că ar fi prejudiciat bugetul statului cu 4,5 milioane de euro prin evaziune fiscală alături de alți patru cetățeni turci.

Ai un câștig net de la bun început! locală să revină pe profit. Chiar dacă în scădere, pierderile au continuat să apară în bilanțul contabil al companiei Lasselsberger SA în perioada 2008-2011. Nici în cazul celeilalte companii Lasselsberger din România, Sanex Cluj Napoca, lucrurile nu au avut o evoluție tocmai favorabilă în perioada manadatului lui Morath. Exceptând 2010, când a raportat un profit de peste 10 milioane de lei, Sanex a încheiat pe minus ceilalți trei ani în care a fost administrată de managerul german.

Abonează-te la

și beneficiezi de o ofertă incredibilă!

STĂPÂNII AMENZILOR

Thinkstock

Cele mai mari amenzi date vreodată în România vin de la Consiliul Concurenței.

Firme grele au încălcat reguli ale competiției, au distorsionat regulile în piață, iar sancțiunile au fost uneori de ordinul zecilor de milioane de euro, culminând cu recenta amendă dată petroliștilor pentru înțelegeri ilegale. De numele Richard Moat, Richard Anderson, Nicola Meuli, Reiner Schlang, Zsolt Szalay, Kurt Habersatter sau Frederic Fleuret se leagă expansiuni ale unor companii în țara noastră, dar și amenzi record. Conform spuselor Consiliului Concurenței, în anul 2008, absolut toate companiile mari de pe piața de distribuție de carburanți au căzut de acord, să retragă de pe piață o benzină poluantă. Această înțelegere a fost catalogată în neregulă și firmele în cauză au fost amendate. Cei mai loviți au fost cei de la Petrom, care sunt conduși de un român, Mariana Gheorghe, dar în Directoratul de atunci erau, cu excepția acesteia, cetățeni austrieci sau de altă naționalitate.

Sancțiunea a fost de 366,5 milioane de lei. Petrom a plătit și pentru OMV Petrom Marketing, fost OMV Mineraloel (137,2 milioane de lei).

La vremea respectivă, la cârma OMV Mineraloel a fost austriacul Rainer Schlang. În 2010, acesta din urmă a fost promovat la statutul de membru al Directoratului OMV Petrom. În jocul acela secret cu retragerea benzinei au fost implicate Mol România, condusă de ungurul Zsolt Szalay (amendă de 80,2 milioane de lei) și Eni România, aflată sub cârma italianului Nicola Meuli (amendă 11,2 milioane de lei). Zsolt mai activează în cadrul Mol, fiind azi Managing Director al unei companii din Italia aflată în grupul Mol. Meuli, în schimb, a plecat în 2010 din grupul Eni (operatorul benzinăriilor Agip) și s-a lansat în afaceri private, conducând societatea Piceno Est S.a.s.

Două dintre marile companii care activează în România, Orange și Vodafone, au căzut pradă ispitei de a pune în aplicare abuzul de poziție dominantă. Ele au blocat în perioada 2004-2006 accesul la rețeaua lor a unui furnizor alternativ de telefonie fixă, Net Master Communications. La vremea respectivă, Orange era condusă de un britanic, Richard Moat, iar fapta ilegală săvârșită de compania sa a fost sancționată cu 148 milioane de lei. Înainte de petroliști și de greii din piața de comunicație, capul de afiș al amenzilor record l-au ținut cei trei mari din piața de ciment: Holcim, Lafarge și Carpatcemenet. Aceste societăți, care împart aproape în mod egal cotele de piață, au fost acuzate că au constituit un cartel pentru stabilirea prețurilor. Două dintre companii aveau în perioada 2000-2003 manageri veniți de la firmele mamă. Astfel, Holcim era condusă de elvețianul Kurt Habersatter, iar Lafarge de francezul Frederic Fleuret. Plecarea lor din România a însemnat avansări în cadrul grupurilor mamă.

Tot pe piața de comunicații, a fost sancționtă printre altele UPC, pentru o înțelegere de tip cartel, având ca obiect împărțirea pieței serviciilor de cablu în Timișoara. Amenda pentru această față a fost de 7 milioane de lei, iar la cârma societății se afla atunci americanul Richard Anderson. Astăzi, acesta lucrează pentru Liberty Global, liderul industriei mondiale de comunicații prin cablu, la care este afiliat și UPC.

O reducere de

45% 125 lei/6 luni

(include TVA și taxele de livrare)

Comenzi la telefon: 021‑208.75.08; e-mail: luxandra.porceanu@intactpublishing.ro Cum te poți abona: 1. Online (plata prin card) WWW.INCOMEMAGAZINE.RO/ABONAMENTE

2. Direct (Plata prin bancă - ordin de plată/OP; poștă - mandat poștal) pentru S.C. INTACT PUBLISHING S.R.L. Cont: RO 48BRDE450SV24562414500 Bancă: BRD-GSG-SMCC Cod Fiscal: RO 27201863 În cazul în care efectuați plata prin OP sau MP trebuie să ne comunicați datele unde vreți să vă fie livrat abonamentul, date care nu sunt trecute pe aceste formulare.

Vă rugăm să ne trimiteți aceste date împreună cu o copie după dovada plății: F pe email la adresa: luxandra.porceanu@intactpublishing.ro F prin poștă/curier pe adresa: Șos. București – Ploiești, Nr. 15, Clădirea Iridex, Et. 4, Cam. 1, Sectorul 1, București, Cod: 013682 Nu uitați să trimiteți și datele unde doriți să fie livrată revista!

3. Prin parteneri: Firme de abonamente sau alți parteneri.

Livrare: Revista ajunge la dumneavoastră prin intermediul partenerilor noștri: firmele de abonamente și Poșta Romană.

your yes

e

34-35

vacanță în Madagascar După Cambodgia, Etiopia şi Ecuador, Tudor Vintiloiu, fotograful Income Magazine, a ajuns în Madagascar. Ne va aduce multe povești despre sălbăticie, despre frumusețea virgină a acelor locuri și viața simplă a altor oameni, precum barcagiii care transportă cu piroga pentru un dolar (dus-întors) pasagerii de ocazie între Île Aux Nattes și Île Sainte-Marie. http://www.facebook.com/IncomeMagazineRomania

Foto: Tudor Vintiloiu

Mai multe imagini din Madagascar pe

good

pany com

prin afacerile globale

cine cu cine îşi uneşte destinele de business Va aduce 2013 o revigorare a pieţei mondiale de fuziuni şi achiziţii? Mai degrabă nu. După un an în care valoarea totală a tranzacţiilor de acest tip s-a redus, practic, la jumătate faţă de recordul stabilit în 2007 şi a scăzut cu 12% faţă de 2011, prea puţini speră ca acest domeniu să revină, în cursul următoarelor 12 luni, la frenezia de altă dată. Totuşi, nu este exclus ca 2013 să afişeze rezultate mai bune, având în vedere că marile companii vor continua, în încercarea de redresare a situaţiei lor financiare, să renunţe la activităţile non-strategice.

Totul va depinde însă de evoluţia economiei globale şi, în special, de modul în care factorii politici vor acţiona pentru rezolvarea crizei datoriilor în zona euro şi în Statele Unite. simona.haiduc@incomemagazine.roa

V

aloarea totală a tranzacţiilor înregistrate pe piaţa de fuziuni şi achiziţii în 2012 s-a redus cu 47% faţă de recordul de 4.300 de miliarde de dolari stabilit în 2007, la 2.250 de miliarde de dolari, iar numărul lor a scăzut cu 21%, de la 46.701 în urmă cu şase ani, la 36.865 anul trecut. Comparativ cu 2011, numărul operaţiunilor finalizate s-a micşorat cu 12%, valoarea lor diminuându-se cu 8%. Este, prin urmare, pe deplin justificată lipsa de interes a corporaţiilor internaţionale pentru fuziuni şi achiziţii, atracţie care nu va spori în 2013. În orice caz, nu atracţia pentru afaceri de amploare, de zeci de miliarde de dolari. Iar dacă vor apărea, totuşi, ele se vor concentra pe pieţele cu potenţial, respectiv regiunea asiatică, Orientul Mijlociu şi, într-o măsură mai mică, în America Latină. Pe de altă parte, merită precizat că anul trecut a fost consemnat un record în domeniul M&A, şi anume pe segmentul petrolului şi gazelor naturale, unde volumul operaţiunilor s-a cifrat la 402 miliarde de dolari, în creştere cu 19,3% faţă de 2011, când acest indice s-a ridicat la 337 miliarde de dolari. Ce sectoare de activitate vor fi vizate anul acesta, rămâne de văzut.

36-37

Pe listă Potrivit presei americane, companiile aeriene americane US Airways şi American Airlines au ajuns la un acord vizând fuziunea lor până la sfârşitul primului trimestru al acestui an.

Pentru clarificarea tuturor aspectelor implicate de această preconizată apropiere a fost alcătuit un grup de lucru, chemat să elaboreze inclusiv planul de fuziune. Din informaţiile obţinute de ziariştii de peste Ocean, deocamdată nu este prevăzută o restructurare de personal, iar cele două sindicate evocă o salarizare excesivă la nivel administrativ şi comercial, ceea ce înseamnă aproximativ 3.500 de persoane. Fuziunea celor două companii aeriene le va permite să atingă o cifră de afaceri consolidată de aproape 39 miliarde de dolari. Fără evenimente de amploare anul trecut, sectorul mondial al aeronauticii a înregistrat două eşecuri notabile pe linie de fuziuni şi achiziţii. Este vorba, în primul rând, de mega-fuziunea dintre EADS şi BAE Systems, unde cancelarul german Angela Merkel a reuşit

să împiedice ducerea la bun sfârşit a acestei afaceri, menită să conducă la apariţia unui nou lider mondial al sectorului.

Salvat de guvern de la faliment, unul dintre cei mai mari dezvoltatori imobiliari din Abu Dhabi, Aldar Properties, a anunţat achiziţionarea concurentului său, Sorouh Real Estate, o intenţie despre care se tot vorbeşte din martie anul trecut. Dacă tranzacţia, estimată la 2 miliarde de dolari, va ajunge la final, noua structură va urca direct pe poziţia a treia în Orientul Mijlociu după valoarea activelor gestionate, estimate la 12 mi-

Fuziuni anunţate Intercontinental Exchange şi NYSE Euronext au dezvăluit în decembrie anul trecut un proiect de fuziune chemat să conducă la apariţia unei platforme gigant de operaţiuni bursiere şi financiare. După încheierea, în cursul acestui an, a tranzacţiei, evaluate la 8,2 miliarde de dolari, acţionarii NYSE Euronext nu vor deţine mai mult de 36% din viitoarea entitate.

Thinkstock

Patronul constructorului auto italian Fiat, Sergio Marchionne, a anunţat la începutul acestei luni că intenţionează să ducă la bun sfârşit fuziunea Fiat cu filiala americană Chrysler până la sfârşitul anului, începutul lui 2014. Fiat deţine deja 60% din Chrysler şi vrea să preia controlul total al fabricantului de peste Ocean.

Vrei să afli care au fost marile eşecuri în materie de fuziuni?

Scanează codul.

37-37

liarde de dolari. Aldar Properties este cotată la bursa din Abu Dhabi încă din 2005, când a fost înfiinţată Sorouh Real Estate, grup care s-a impus, încă de la început, drept cel mai mare constructor de imobiliare din emirat. În timpul crizei mondiale, guvernul din Abu Dhabi s-a văzut nevoit să sară în ajutorul celor două întreprinderi, ajunse în pragul falimentului, şi, prin urmare, el va deţine 37% din acţiunile viitoarei companii.

Imobiliarele, tot în aşteptare În ultimele luni se constată o intensificare a activităţilor pe piaţa de imobiliare din Emiratele Arabe Unite. Este rezultatul fluxului de capital spre Dubai, care şi-a dobândit, pe fondul valului de tensiuni ce a zguduit lumea arabă în ultimii aproape doi ani, renumele de oaza de linişte a regiunii. La acest început de an, piaţa mondială a imobiliarelor nu figurează, se pare, printre preferinţele marilor cercuri de afaceri. Dacă în ianuarie 2012 numărul de tranzacţii anunţate sau finalizate au depăşit 30, iar valoarea operaţiunilor realizate s-a cifrat la aproape 19 miliarde de dolari, anul acesta s-au înregistrat numai 11 asemenea proiecte, valoarea lor reuşind cu greu să treacă de 6 miliarde de dolari.

Anul trecut, în industria alimentară şi a băuturilor au avut loc 510 fuziuni şi achiziţii, cu aproape 10% mai mult decât în 2011. Repartizate pe sectoare, cele mai multe astfel de tranzacţii au vizat băuturile alcoolice (25%), urmate de segmentul de ambalaje (23%), băuturi fără alcool (21%), ingrediente (15%), produse lactate (12%) şi băuturi calde (4%). Încă din primele zile din 2013, compania anglo-olandeză Unilever, important jucător pe piaţa mondială a produselor alimentare şi de larg consum, a anunţat scoaterea la vânzare a diviziei Skippy. Cumpărătorul este grupul american Hormel Foods, valoarea tranzacţiei fiind apreciată la 700 milioane de dolari. Specializat pe ulei de arhide, Skippy afişează o cifră afaceri de 370 milioane de dolari. Unilever continuă să-şi optimizeze portofoliul activelor nerentabile din industria alimentară,

printre care se numără fabricanţii de paste, margarină, de maioneză Hellmann’s. În iulie 2012, compania a vândul brandurile Bertolli şi P.F. Chang’s, sub care a comercializat produse alimentare îngheţate. În contextul crizei, Unilever a decis să-şi focuseze atenţia pe mărcile de igienă personală, cu mult mai mari şanse de creştere pe pieţele emergente şi occidentale. În octombrie 2011, Unilever a preluat cu 915 milioane de dolari compania rusă de cosmetice Kalina.

La 15 ianuarie, compania cehă Energeticky a Prumyslovy Holding a anunţat achiziţionarea, cu 3,3 miliarde de dolari, a 49% din acţiunile operatorului slovac de transport al gazelor naturale Slovensky Plynarensky Priemysel AS. Vânzătorii sunt grupurile E.ON (german) şi GDF Suez (francez). Guvernul slovac păstrează 51% din acţiuni.

Această tranzacţie se înscrie în strategia companiilor germane şi franceze de renunţare la unele active cu scopul reducerii datoriilor şi cheltuielilor. Astfel, gigantul petrolier Total şi-a făcut cunoscută recent intenţia de a vinde activele pe care le deţine în Nigeria. Potrivit Mergermarket, Energeticky a Prumyslovy Holding a început să lucreze la această tranzacţie încă din octombrie anul trecut, când a contactat o serie de instituţii bancare. Tot atunci, reprezentanţi ai companiei au declarat că întreprinderea doreşte să-şi consolideze poziţiile în Cehia, Slovacia şi Germania, preconizând, de asemenea, o expansiune în Polonia, Austria şi Turcia. Slovensky Plynarensky Priemysel este partenerul companiei ruse Gazprom pe teritoriul Slovaciei. Anterior, Gazprom a cochetat cu ideea preluării întreprinderii, dar a renunţat la ea, ajungând la concluzia că o asemenea mişcare nu numai că nu i-ar aduce profit, dar i-ar spori pierderile. Şi în domeniul energetic, operaţiunile de fuziuni şi achiziţii nu indică o agitaţie deosebită. Dacă în ianuarie anul trecut s-a vorbit despre aproximativ 80 de astfel de planuri, acum nu sunt consemnate, la nivel de intenţie sau deja demarate, decât 38, valoarea lor fiind estimată la mai puţin de 12 miliarde de dolari, faţă de peste 30 de miliarde în prima lună din 2012.

to p

5

chiria celor mai scumpe reşedinţe

luxul / l a i c n i v o r p

/

‡

luxul bucureştean

Dacă în marile oraşe din România proprietăţile cu chirii de peste 5.000 de euro pe lună pot fi numărate pe degetele de la o singură mână, la nivelul Capitalei sunt în prezent listate peste 150 de vile cu preţuri de închiriere între 5.000 şi 35.000 euro/lună. oleg.cojocaru@incomemagazine.ro Piaţa chiriilor de lux dovedeşte pentru al cincilea an consecutiv o oarecare încăpăţânare în comparaţie cu segmentul chiriilor medii. Astfel, dacă preţurile chiriilor pentru locuinţa statistică (la bloc) au scăzut în ultimii 4 ani cu 25% până la 45%, topul Income Magazine pe baza anunţurilor imobiliare.ro arată că pe segmentul chiriilor de lux pretenţiile proprietarilor nu s-au redus, ci din contră.

La finalul anului 2008, chiriile de top

pentru reşedinţele exclusiviste din Bucureşti, în zone precum Primăverii-Dorobanţi, Herăstrău, Floreasca sau Băneasa, variau între 4.000 şi 10.000 de euro.

Astăzi, numărul de oferte în segmentul reşedinţelor scumpe este mai mare şi a crescut şi plafonul chiriilor de top, de la un maximum de 10.000 euro pe lună în 2008, la 15.000 până la 35.000 de euro pe lună la începutul lui 2013.

Cu toate acestea, oferta generală a locu-

inţelor de lux a scăzut, susţin analiştii companiei Regatta. „S-a construit foarte puţin de la intrarea în criză, iar oferta de proprie­ tăţi a scăzut destul de mult faţă de 2010, aşadar preţurile au avut tendinţa de stabilizare în aceşti ani”, declară Roxana Girceag, marketing şi PR manager al Regatta.

Majorarea chiriilor de top atestă fenomenul de polarizare petrecut chiar în interiorul segmentului de lux, deoarece, în medie, „în ultimii doi ani, pe segmentul

Top 5 cele mai mari chirii la vile şi case ÎN Bucureşti

1

Vilă Piața Romană 35.000 euro

Chirie: 35.000 EUR + TVA/lună Suprafaţa utilă: 1.980 mp Suprafaţă teren: 2.566 mp Regim înălţime: S+P+1E+M Proprietatea este complet restaurată cu finisaje de top, fiind compusă din 4 corpuri de clădire. Dispune de 27 de locuri de parcare

2

Vilă Dorobanţi 20.000 euro

Sediu de prestigiu pentru companie şi/sau locuinţă personală Chirie: 20.000 EUR + TVA/lună Suprafaţa utilă: 651 mp Suprafaţă teren: 300 mp Regim înălţime: S+P+3E+M An construcţie: 2012 Construcția este nouă, structurată pe S+P+3E+M, finalizată la începutul anului 2012. Imobilul dispune de lift hidraulic, parcare subterană,

38-39

sistem de securitate video antiefracție şi sistem detecţie fum şi incendiu. Dispune de 4 apartamente individuale, cu acces separat din casa scărilor/lift. Fiecare apartament este independent de restul clădirii, dispune de un loc de parcare, accesul auto la garaj se face pe rampă, dotată cu sistem de degivrare.

Grădina Icoanei 3Vilă 19.500 euro

Chirie: 19.500 EUR/lună Suprafaţa utilă: 1.800 mp Suprafaţă teren: 1.532 mp Regim înălţime: D+P+1E+M Vilă unicat în stil bizantin, monument istoric datând din 1920, este complet restaurată la interior/exterior. Proprietatea are garaj pentru 3 maşini cu posibilitate de parcare în curte a până la 15 maşini. Proprietarul oferă şi opţiune de cumpărare a proprietăţii la un preţ de 4.700.000 euro. Proprietatea este restaurată, fiind o alegere perfectă pentru un sediu reprezentativ, ambasadă ori reşedinţă diplomatică. Chiria a fost redusă de la 27.000 euro pe lună la 19.500 euro.

zona Romană 4Casă 18.000 euro

București, zona Romană 18.000 EUR/lună- Comision: Standard Suprafaţa utilă: 1.700 mp Suprafaţă teren: 2.400 mp Regim înălţime: S+D+P+1E+M An construcţie: 1928 Construită în perioada interbelică, având o arhitectură specifică perioadei respective, imobilul este compus din S+D+P+E+M şi însumează 23 de camere, pivniţă, două balcoane şi o terasă. Imobilul este potrivit atât pentru rezidenţial, cât şi pentru bioruri sau sediu de ambasadă.

Universitate 5Vilă 17.000 euro

Bucureşti, zona Universitate Chirie: 17.000 EUR/lună Suprafaţa utilă: 1.743 mp Regim înălţime: S+P+3E+M An construcţie: 1910 Proprietatea se află în imediata apropiere Parcului Cişmigiu.

Thinkstock

ajunge la 35.000 euro pe lună

în cauză s-au înregistrat scăderi între 1020% faţă de 2010”, adaugă reprezentantul Regatta.

Polarizarea segmentului de lux a atins şi marile oraşe ale ţării. Astfel, dacă la începutul anului trecut cele mai scumpe chirii monitorizate de imobiliare.ro nu depăşeau 1.500-1.700 de euro pe lună în oraşe precum Constanţa şi Cluj-Napoca, în prezent, preţurile au atins 4.000 euro pe lună în aceleaşi oraşe. Cea mai scumpă chirie solicitată pe

piaţa rezidenţială din afara Bucureştiului este la Braşov, unde o proprietate de patrimoniu este listată pe piaţa chiriilor cu un preţ de 8.000 de euro pe lună.

Cu toate acestea, chiriile maxime cerute pentru rezidenţialele de lux în provincie (marile oraşe) sunt de 4 până la 8 ori mai mici faţă de scorurile practicate de proprie­ tarii de astfel de imobile în Bucureşti. În marile oraşe, cele mai scumpe chirii rareori depăşesc 4.000 de euro şi, de regulă, sunt

în număr mai mic. În schimb, în Bucureşti numărul reşedinţelor oferite în prezent spre închiriere cu preţuri de la 4.000 euro pe lună este de peste 150 de unităţi. În general, „la imobilele din segmentul premium-lux scăderile au fost mai mici decât la celelalte tipuri de locuinţe”, spun consultanţii citaţi, iar începutul de an pare a fi unul destul de optimist, dacă e să judecăm după preţurile solicitate de proprietarii locuinţelor de lux.

Top 5 cele mai mari chirii din țară

1

Casă, Braşov 8.000 euro

Brașov, zona Centrul Istoric Chirie: 8.000 EUR/lună Suprafaţa utilă: 500 mp Suprafaţă teren: 450 mp Regim înălţime: D+P+1E+M Imobilul propus spre achiziţionare este vizavi de parcul central al Braşovului, în cea mai bună zonă de case din oraş. Casa a fost contruită între anii 1930-1945, fiind una dintre cele mai impunătoare contrucţii din zonă. Dispusă pe D+P+E1+M, cu o suprafaţă totală de 500 mp, proprietatea este împărţită în 6 apartamente.

Cluj-Napoca 2Vilă, 4.900 euro

Un imobil unic în zona Grigorescu, Cluj-Napoca Chirie: 4.900 EUR/lună Suprafaţa utilă: 650 mp Suprafaţă teren: 1.979 mp Regim înălţime: D+P+1E+M An construcţie: 2005 Proprietatea mobilată lux dispune de pivniţă, spaţiu

depozitare, dressing, alte dependinţe cu bucătărie mobilată şi utilată.

Gheorgheni, Cluj 3Casă 4.200 euro

Casa cu 13 camere aproape de Cipariu, zona Gheorgheni, Cluj-Napoca Chirie: 4.200 EUR/lună Casa cu 13 încăperi este situată în Gheorgheni, aproape de Cipariu. Proprietatea este dispusă pe 4 nivele, cu suprafaţă de circa 150 mp pe fiecare nivel. Casa a fost renovată, fiind mobilată şi utilată complet.

Timişoara 4Conac 4.000 euro

Conac clasicist secolul al XIX-lea, Timişoara, zona Take Ionescu Chirie: 4.000 EUR/lună Suprafaţa utilă: 505 mp Suprafaţă teren: 1.581 mp An construcţie: 1840 Conacul este construit în stilul clasicismului

maghiar din perioada 18301840. Este o clădire unicat în peisajul architectural din Timişoara.

Reşedinţa nu a fost încadrată în lista clădirilor de patrimoniu şi nici nu se află într-o zonă istorică sau special protejată.

Constanţa 5Vilă, 4.000 euro Vilă D+P+E+M, Constanţa, zona ultracentrală Chirie: 4.000 EUR/lună Suprafaţa utilă: 480 mp Suprafaţă teren: 215 mp Regim înălţime: D+P+1E+M Vila este consolidată şi reamenajată. Conţine o cramă la demisol şi 3 apartamente şi o curte amenajată în suprafaţă de 70 mp.

yo urt

advanage

plata facturilor la automat

Dincolo de sarcina financiară pe care o presupune, plata facturilor poate fi de multe ori dezagreabilă, chiar și din punct de vedere al efortului fizic. De aceea, mulți dintre noi preferă să rezolve această chestiune prin intermediul băncilor care au încheiat parteneriate cu companii de utilități, de telefonie sau cablu, cu societăți de asigurări sau chiar cu alte instituții financiare bancare sau nebancare. La rândul său însă, și bankingul la ghișeu se reinventează, iar băncile încep să înlocuiască treptat casieriile clasice cu maşini multifuncționale, realizând astfel o reducere de costuri considerabilă.

Românii nu sunt însă ușor de convins, de aceea o trecere în revistă a caracteristicilor celor două modalități de plată poate oferi o imagine a avantajelor și a dezavantajelor pe care le implică.

Avantaje

Dezavantaje

�D e la pionierul în domeniu, ING Bank, care a introdus în 2004, pentru prima dată în România, conceptul de self banking, astăzi tot mai multe bănci (BCR, BRD, UniCredit Țiriac Bank, Bancpost) au instalat în interiorul unităților mașini multifuncționale care înlocuiesc casieriile clasice. � Nu presupune niciun fel de comision suplimentar. Toate comisioanele practicate de bancă în vederea decontării sunt suportate integral de către compania beneficiară a plății. � Se poate efectua atât de către clienții băncii, cât și de non-clienți, prin simpla scanare a codului de bare de pe factură. � Se realizează fie prin depunere de numerar, fie prin intermediul cardului. � În cazul în care se folosește cardul de credit sau de debit nu este necesară introducerea niciunui număr de cont, astfel fiind eliminate orice erori umane. � Toate automatele de plăți au afișate modalitățile de utilizare, iar dacă intervin neclarități, funcționarii bancari pot oferi informații suplimentare. � Băncile au încheiat în ultimii ani convenții privind plata facturilor la mașinile multifuncționale cu aproape toate marile companii de utilități și de telefonie mobilă ori de cablu.

�P rincipalul dezavantaj intervine în cazul plății prin depunere de numerar, pentru că nu toate băncile au automate care dau rest. Ca atare, dacă nu aveți suma potrivită, va trebui să stați din nou la coadă la casieria băncii (de exemplu BRD, Bancpost) pentru a vă preschimba banii. Pontul nostru: BNA-ul (Multifunctional Non Stop Banking) de la UniCredit Țiriac Bank restituie banii dacă suma depusă în numerar este mai mare decât cea specificată pe factură. � Unele bănci – precum BRD - limitează plata prin card a facturilor.

Cu un „plastic” emis de altă bancă nu puteți face plata. � Avansul noii tehnologii de achitare a facturilor nu este atât de rapid pe cât și-ar dori unii sau alții.

Băncile care deja mizează pe self banking mai au încă multe unități care nu sunt dotate cu noile mașini multifuncționale. De exemplu, BCR are o rețea de numai 400 de mașini multifuncționale, Bancpost are 260 de APS-uri (Automated Payment Systems), iar UniCredit a instalat abia 98 de BNA-uri.

40-41

Thinkstock

ada.stefan@incomemagazine.ro

Thinkstock

la ghișeu

Avantaje

Dezavantaje

�E xistă încă o serie de bănci care oferă posibilitatea de plată a facturilor prin casierii clasice. Printre cele care nu comisionează aceste servicii se află Piraeus Bank, Alpha Bank, CEC Bank sau Creditcoop. � Chiar dacă viitorul sună a self banking, interacțiunea cu o mașină nu este un lucru ușor de digerat, mai ales dacă în ecuație mai intervine și un card. Ca atare, mulți români preferă contactul personalizat, cu funcționarul de la ghișeu. � Permit plăți, prin ordin de plată, și pentru companiile de utilități locale, de mică anvergură, care nu au încheiat convenții de plată a facturilor cu băncile.

�B ăncile au început să descurajeze plata facturilor cu numerar la ghișeu prin comisionarea acestor servicii. De exemplu, indiferent de suma datorată, BCR a introdus un comision de 4 lei/plată factură pentru clienții băncii și unul de 8 lei/plată factură pentru nonclienții instituției. � Doar câteva bănci mai oferă un astfel de serviciu, dar numai pentru anumite companii de utilități, de telefonie mobilă sau de cablu, pentru toate companiile de utilități (CEC Bank, Piraeus Bank, Alpha Bank, Banca Transilvania).

Sfatul nostru: Dacă preferați această modalitate de plată, nu consultați site-urile pentru a identifica băncile, pentru că nu oferă astfel de informații. Accesați mai degrabă pagina de internet a companiei de utilități sau de telefonie pentru a afla care sunt instituțiile bancare care primesc plata facturii la ghișeu. � Presupune consum de timp dacă la ghișeu sunt deja mai mulți clienți.

ASIGURĂRILE NEASIGURATE

companiile care

nu-i pot despăgubi pe români în caz de calamitate

Piața de asigurări este indisolubil legată de reasigurare. Așa funcționează lucrurile în economiile puternice și cu tradiție în asigurări. Așa ar trebui să funcționeze lucrurile și în piața locală. Cu atât mai mult cu cât România este una dintre țările cu o expunere majoră la riscurile de catastrofe naturale, cum ar fi cutremurul sau inundațiile.

Reasigurarea reprezintă, în esență, plasa de protecție a asigurătorului. Cu alte cuvinte, oferă acestuia acoperire pentru riscurile pe care le-a preluat de la clienți. Nivelul minim obligatoriu este de de 30%-40% prime cedate în reasigurare. La noi, liderul pieței asigurărilor de incendiu şi alte calamităţi naturale, Astra Asigurări, abia ajunge la 7%. Cel mai puţin reasigurate sunt tocmai firmele abonate la contracte cu statul

Foto: Timi Slicaru

robert.comanoiu@incomemagazine.ro

42-43

A

sigurătorii sunt, prin natura busines­ sului lor, vânzători de promisiuni. În schimbul banilor plătiți de clienți, ei preiau anumite riscuri la care sunt expuși aceștia, promițând că le vor acorda despăgubiri dacă vor fi afectați de producerea unui eveniment acoperit prin contractul de asigurare.

Pentru client, gradul de reasigurare a companiei căreia i-a încredinţat un risc este cea mai importantă garanţie că îşi va primi banii, în situaţia în care acel risc se produce. Pentru asigurător, re­ asigurarea reprezintă singura garanţie că nu va ieşi din piaţă, în cazul producerii unor pagube ce îi depăşesc puterea de acoperire financiară. Riscul devine, astfel, „un activ” costisitor pentru asigurător, dacă se realizează o acoperire corectă și adecvată prin reasigurare.

Cum arată segmentul riscurilor de catastrofe naturale Asigurătorii români aveau în portofolii, la sfârșitul anului trecut, peste patru milioane de contracte de asigurare de tip property. În această categorie sunt incluse riscurile de incendiu și alte calamități naturale, inclusiv cele prelua­ te prin asigurările de locuințe facultative și cele obligatorii. În România, toţi actorii importanţi ai industriei de asigurări admit, fără prea mari rezerve, că preţul polițelor este regele pieței. Într-un astfel de peisaj, tentația clienților este de a alege produsele companiei ale cărei prețuri se poziționează la niveluri mai joase față de cele practicate de competitori, fără a-și pune prea multe întrebări cu privire la capacitatea asigurătorului respectiv de a-și putea onora promsiunile pe care i le vinde. De altfel, şi statul are ca principal criteriu de selecţie preţul atunci când îşi alege asigurătorul. O demonstrază instituţii mari precum Poliţia Română, Tarom sau RATB care preferă să-şi încredinţeze parcul auto sau flota celor mai puţin reasigurate companii.

Reasigurarea devine, astfel, pentru mulţi asigurători, un subiect tabu. Evitarea subiectului reasigurare se face, de regulă, prin sintagme de genul „e o chestiune mult prea tehnică, care nu interesează publicul larg”.

Există însă voci care atenționează asupra pericolului la care se expun companiile ce nu cedează în reasigurare, într-o proporție adecvată, riscurile

prime brute subscrise de 12,5 milipreluate de la clienți. „Dacă vă uitaţi pe rapoartele anuale veţi observa că gra- oane lei, în timp ce cota cedată în dul de reasigurare pe segmentul property este foarte redus. reasigurare depăşea cu puţin 15% Mulţi asigurători nu cedează în reasigurare aceste riscuri (1,9 milioane lei). „Structura portofoliului asigudintr-un un simplu motiv: costă. Ei speră ca evenimentul asigurat pe care îl acoperă să nu se întâmple şi, la finalul rat este foarte importantă, dar, în contractului, să rămână cu banii din primă în buzunar”, principiu, când o companie se află atrăgea atenția fostul șef al Allianz-Țiriac, Cristian Constan- sub pragul de 30%-40% prime cedate în reasigurare, există o problemă. tinescu.

Astfel de declarații, pe care Constantinescu și le-a Este o cifră pe care o fundamentez asumat și din poziția de președinte al Uniunii Naționale din experienţă, care ne arată că din a Societăților de Asigurare și Reasigurare din România 10 euro încasaţi, un asigurător ar (UNSAR), pe care a deținut-o timp de 15 ani, au lovit adânc trebui să cedeze cam 4 euro în reaîn orgoliile multor președinți de companii, care nu au întâr- sigurare”, explică Ţuca.

Acesta subliniază că asigurătorii ziat să răspundă acuzelor. „Când spui că ceilalţi nu oferă protecţie adecvată în- români trebuie să se concentreze seamnă că slăbeşti încrederea în acest sector şi în produsele de Top 5 AsigurĂtori Property asigurare, în condiţiile și cotele cedate în reasigurare în care piaţa este în Allianz scădere”, spunea şeful Țiriac unui mare asigurător.

85,7% În replică, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor (CSA) a Omniasig dat asigurări că toate Generali 46,3% companiile autorizate Groupama 45,3% să încheie poliţe pro35,7% perty, care acoperă şi Astra daunele produse de caAsigurări tastrofe naturale, sunt 7% reasigurate corespunzător, în condiţiile în care reţinerea proprie din valoarea primelor *Cifre UNSAR, ianuarie-septembrie 2012, clasa VIII – asigurări de incendiu subscrise pe acest tip și calamități naturale de poliţe era de 5%.

Cu toate acestea, în rapoartele anuale emise de CSA, nu există informaţii clare privind gradul de reasi- asupra reasigurării, întrucât piața gurare, pe linii de asigurare, al fiecărei companii. Și nici nu locală este una fragilă și expusă ar avea cum să fie, atâta vreme cât lupul este paznic la oi. unor riscuri importante de catastrofe naturale.

De ce nu se reasigură asigurătorii „Poate pentru că vor să îşi acopere pierderile rezultate din vânzarea unui RCA ieftin, care îi ajută la creșterea cotei de piaţă. Am observat acest fenomen care este alarmant, iar dacă se analizează cifrele companiilor active pe segmentul RCA, acestea par atât de puternice încât poți avea iluzia că nu au nevoie de reasigurare. Ceea ce este fals, pentru că toată lumea are nevoie de reasigurare”, spune Valentin Ţuca, CEO pentru Europa de Sud-Est al brokerului în asigurări AON. Opinia lui Valentin Țuca este însoţită de cifre. Astfel, după primele nouă luni ale anului trecut, pe prima poziție în topul asigurărilor de incendiu şi alte calamităţi naturale se afla compania Astra Asigurări, care avea peste aproape 1,8 milioane de contracte încheiate și prime brute subscrise în valoare de 189,7 milioane lei. Din această valoare a subscrierilor, Astra cedase în reasigurare doar 7% din total, adică 13,4 milioane de lei. La aceeași dată, Carpatica Asig raporta

Ce spun cifrele autorității de supraveghere În raportul privind piaţa asigurărilor, valabil pentru anul 2011 și cel mai recent emis de CSA, se arată că valoarea totală a primelor cedate în reasigurare a fost de 1,4 miliarde lei, ceea ce a reprezentat 17,76% din total prime brute subscrise de asigurătorii din România. Pentru riscuri subscrise pe segmentul asigurărilor generale au fost cedate în reasigurare prime brute subscrise în valoare de 1,3 miliarde lei, nivel ce a reprezentat 21,9% din totalul primelor

Thinkstock

brute subscrise pentru acest segment de piață.

Cifrele nu sunt segmentate însă pe clase de asigurări, pentru a se vedea cedările în reasigurare pentru riscurile de catastrofe naturale ale fiecărui asigurător. „S-a constatat că societățile au cedat în reasigurare un volum de prime mult mai redus față de anii precedenți. În mod normal, societățile de asigurări ale căror portofolii sunt foarte expuse evenimentelor de tipul catastrofelor naturale caută protecție, astfel încât să își asigure capacitatea financiară proprie. Pornind de la aceste considerente, Consiliul CSA a avut iniţia­ tiva de a emite, în 2012, o Normă privind subscrirea şi cedarea în reasigurare a riscurilor de catastrofă naturală. Noile reglementări instituie un control permanent al administrării riscurilor asumate şi menţinerea expunerii nete a societăților de asigurări. Prin aceste Norme și din perspectiva cerinţelor statutare de capital ale regimului Solvency II, CSA a realizat primii paşi pentru modernizarea abordării riscurilor de catastrofe naturale”, se arată în raportul pieței de asigurări pentru anul 2011.

Mai simplu spus, autoritatea de supraveghere, care se finanţează din banii industriei pe care o reglementează, lua atitudine faţă de un fenomen îngrijorător, pe care însă nu a reuşit să îl stăvilească, după cum arată cifrele publicate pe

site-ul UNSAR, pentru primele trei trimestre ale anului trecut. „Ideea de asigurare e privită ca un lux, iar gradul de penetrare al acestor produse financiare se află la cote modeste. Iar în ceea ce priveşte practica de reasigurare la nivele inadecvate reprezintă o joacă la cacealma - nu mă reasigur, pentru că nu se întâmplă. Această cacealma poate merge un an, doi sau trei, dar producerea unui eveniment major este inevitabilă în cele din urmă”, spune Ţuca.

Cel mai grăitor exemplu în acest sens este cutremurul din 1977 - compania de asigurări de stat ADAS a plătit atunci daune de 5 miliarde de dolari, din care aproape jumătate au fost recuperaţi din reasigurare. „Capacitatea de a face faţă unei asemenea catastrofe ţine strict de programele de protecţie ale companiilor de asigurări.

Foarte probabil că socie­tăţile din România nu ar face faţă unei asemenea catastrofe. Dacă mă uit la cifrele globale, majoritatea societăţilor sunt subreasigurate”, declara Cristian Constantinescu, în urmă cu un an.

Unii cu banii, alţii cu paguba De ce trebuie să se reasigure o companie: � pentru a-și proteja profitul; � pentru eșalonarea cîștigurilor și pierderilor exagerate; � pentru protejarea fondurilor ce aparțin acționarilor; � pentru realizarea avantajului competitiv.

Efectele unei reasigurari inadecvate: � pierderi foarte mari sau intrarea în faliment a asiguratorului; � tergiversarea plății daunelor către asigurat; � efecte adverse asupra bunului mers al economiei; � afectarea imaginii industriei de asigurări.

44-45

Pentru un client, modul în care o companie înţelege să se reasigure reprezintă un element obscur. Pentru reprezentanții companiilor, această stare de fapt pare normală, întrucât informațiile pe care le oferă sunt raportate la gradul de cultură în asigurări al românilor. „De regulă, clienţii se uită la preţul asigurării. Cu cât asigurarea este mai ieftină, cu atât mai bine. Dar asigurarea nu se cumpără în funcţie de cât este de ieftină, ci pentru că vrei să te ajute financiar la modul cel mai real, atunci când vei avea o problemă. Într-un climat economic aşa cum este cel de acum, atenţia la preţ este firească.

Or, aici avem o judecată de valoare: cât de mare este riscul şi câtă atenţie îi acord”, explică Ţuca.

Acesta subliniază că, din perspectiva clientului, un asigurător care nu s-a reasigurat adecvat înseamnă riscul de tergiversare a plăţii care i se cuvine, în cazul unei daune. „Atunci când apar

campioni la contracte cu statul

1

Carpatica Asig: parcul de mașini al Poliției Române valoare contract polițe RCA: 147.502 lei

2 3

Astra Asigurări: flota Tarom valoare contract Casco: peste 4 miliarde dolari Euroins, City Insurance: parcul de tramvaie, troleibuze, autobuze și alte vehicule RATB valoare contract: 1,93 milioane lei

* c riteriul de selecție este cel al celei mai avantajoase oferte, din punct de vedere economic. * Astra, Euroins și Carpatica se aflau la jumătatea anului trecut în topul companiilor cu cele mai multe reclamații.

pagube uriaşe, cauzate de un eveniment catastrofic major, reasigurarea face diferenţa dintre intrarea în faliment sau continuarea afacerilor”, arată reprezentantul AON. Declaraţiile sale exprimă un adevăr simplu: prins între filosofia de business păguboasă a unor asigurători şi deficienţele de control ale autorităţii de supraveghere, clientul rămâne marele perdant al acestui joc. Cultura în asigurări a clienților, considerată deficitară de către asigurători și folosită drept scuză pentru secretomania privind „informațiile prea tehnice”, ce nu pot fi înțelese nici de presă, nici de public, este dublată și întreținută, la rândul ei, de o cultură de business deficitară, practicată de câțiva asigurători. Rezultatul - o imagine gri a pieței de asigurări, cu multe pete țipătoare, pentru care CSA ar fi trebuit, de mult timp, să înceapă curățenia generală. Atitudinea CSA, mult prea filosofică și prea puțin practică, a alimentat „dilemele” pieței. Pragmatic, Guvernul vrea să pună capăt întrebărilor cărora CSA nu reușește să le găsească răspuns, prin înființarea Autorității de Supraveghere Financiară, instituție care va reuni CSA, Comisia Națională de Valori Mobiliare și Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private.

Poate că odată înnoit organismul de supraveghere, asigurătorii vor găsi și răspunsul corect la întrebarea a fi sau a nu fi reasigurați.

genio

us

arta verde care creşte valoarea casei

Arhitectul peisagist este cel care înfrumuseţează spaţiile exterioare. El se ocupă cu arta şi ştiinţa arhitecturii peisajului. Iar un arhitect peisagist profesionist, care amenajează într-un mod atrăgător grădina, poate creşte cu până la câteva mii de euro valoarea unei case. claudia.popa@incomemagazine.ro

46-47

rhitectura peisajului abordează calitatea şi designul spaţiului în care oamenii trăiesc, având ca scop final creşterea calităţii vieţii, fie că vorbim despre locuri publice sau private.

Criza imobiliară de după 2008 a forţat cumva ca o altă branşă, a arhitecţilor din arhitectura civilă, să intre în această sferă. „Prin urmare, înclin să cred că în România peisagistul este privit ca având o meserie de tip do it yourself, o meserie pentru care nu se acordă respectul cuvenit. În ţările cu tradiţie, niciun masterplan nu este conceput în lipsa arhitectului peisagist”, explică Cosmin Coman, arhitect la Biroul de proiectare şi consultanţă în Arhitectură Peisageră CMD Design (birou care se numără printre pionierii primelor generații de peisagişti post-comunism) şi membru asociat al Asociaţiei Peisagiştilor din România. Şi se poate spune că este printre cele mai complexe meserii, pentru că cel care o practică trebuie să deţină cunoştinţe şi metode de aplicare, tehnologii şi principii care să armonizeze spaţiul construit cu cel natural, într-un mod care să nu lezeze mediul înconjurător sau viaţa locuitorilor. „De la sistematizarea teritoriului la scară macro şi până la crearea unui cadru intim prin schiţarea sau reorganizarea unei mici grădini private, de la reorganizarea spaţiilor urbane degradate până la conservarea sau restaurarea celor istorice, de la recuperarea spaţiilor urbane poluate prin transformarea lor în unele eco, green, arhitectul peisagist trebuie să aibă cunoştinţe”, precizează Cosmin Coman. În esenţă, ocupă poate cel mai important rol în ceea ce priveşte protecţia mediului. În țara noastră însă, tocmai complexitatea meseriei trimite specialistul într-o nebuloasă, într-o generalizare la scară naţio­nală. „România a născut atât ingineri peisagişti, cât şi arhitecţi peisagişti, ambele meserii având acelaşi rol, aceleaşi obligaţii şi, în definitiv, acelaşi scop”, adaugă el. Încă mai există con-

IDEI DE AFACERI fuzii privind rolul său, fie că e vorba despre grădini private sau spaţii publice. „Peisagistul nu este grădinar, dar avem mare nevoie şi de grădinari. În final, este o piaţă nouă, foarte tânără, şi trebuie să avem răbdare”, precizează Alexandru Gheorghe, arhitect peisagist freelancer.

Un astfel de specialist se poate ocupa de restaurarea unor parcuri istorice, de crearea spaţiilor de joacă pentru copii, amenajarea unor vaste suprafeţe de teren sau a unei faleze ori esplanade. El poate să îşi desfăşoare activitatea atât în cadrul unei firme de proiectare, cât şi ca liber profesionist. În plus, ocupaţia nu este reglementată să se desfăşoare sub profesia de arhitect peisagist și nici nu există în nomenclatorul de meserii. Potrivit Asociației Peisagiştilor, în România există aproximativ o mie de specia­lişti în „arta verde”.

Rolul lor este să înfrumuseţeze nu numai grădinile private, ci şi locurile de relaxare. Chiar dacă amenajarea unei grădini poate ajunge până la 2.000 de euro, pentru o suprafață de aproximativ 2.000 de metri pătrați, investiţia este recuperabilă şi poate aduce şi profit. Un specialist în domeniu poate ridica valoarea proprietăţii cu până la 10%, doar printr-o arhitectură de calitate a spațiului verde.

Alexandru Gheorghe povesteşte că cea mai interesantă grădină pe care a proiectat-o, a fost un spațiu de 2.500 mp, aflat în apropiere de Clinceni, pentru o familie care apreciază foarte mult arhitectura lui Gaud�, Hudertwasser şi pe arhitectul peisagist Charles Jencks. Tema primită a fost să creeze un concept de grădină special pentru ei, şi în acelaşi timp, să utilizeze elemente din stilurile celor trei artişti. A rezultat un spațiu complex, cu denivelări de teren, fântâni din sticlă şi mozaic, iar arhitectura organică a structurilor, chiar şi gardul au devenit o sculptură organică, acoperită cu teracotă. A folosit foarte multe detalii şi obiecte unicat, realizate special pentru conceptul grădinii, multe plante şi flori perene selectate pentru foliaj, înflorire şi parfum.

Grădina este încă în amenajare şi speră să poată relua această temă şi cu alte proiecte din viitor.

O altă grădină recent proiectată şi amenajată se află pe malul lacului Pantelimon.

Un spațiu de 3.000 mp cu o deschidere de

Thinkstock

O investiție profitabilă

genio

us

120 grade către lac şi o casă amplasată centru sud şi Moldova, peste 120.000 mp de foarte bine în teren, realizată în stil me- proiecte de peisagistică, adică grădini particuditeranean. Grădina continuă stilul me- lare, private, parcuri publice, scuaruri, terase diteranean în favoarea prezenței apei, iar şi zone de agrement, în total 87 de grădini pripeisagistul a introdus în design elemente vate proiectate. definitorii pentru stil, precum structuri de lemn alb, vase din ceramică, alei din Tendințe în arhitectura pietriş şi piatră calcaroasă, iar plantele au căpătat un rol foarte important, utilizând peisageră grupuri mari, compacte, din aceeași spePeisagistica urbană face paşi mici şi cie şi varietate. Prin design a dat şi o notă încă nu prea siguri, deoarece continuă să fie romantică grădinii, atât prin amplasarea influențată de scăderea pieței imobiliare. Toplantelor şi a speciilor floricole alese, cât tuşi, în ultimii ani doi-trei ani, au apărut conşi prin spațiile ascunse, unde se deschid cursurile de soluții pentru sistematizare în perspective către lac. zonele importante. Înainte de orice, atunci când amenajează În marile aglomerații urbane, tendințele o grădină ține cont de solicitările bene- în arhitectura peisagistică sunt destul de dificiarului, de felul în care îşi imaginează ficil de trasat. Dacă în oraşele europene între grădina. spaţiul verde şi clădiri este un tot unitar, o Forma spațiului, arhitectura casei şi armonie în compoziţii moderne sau istorice, designul interiorului sunt elemente cheie, bine conservate, oraşul românesc continuă la fel şi timpul pe care îl va petrece cli- să fie pestriţ. „Ici, colo, pe lângă o clădire de entul în grădină, nivelul de interacțiune birouri, apar şi elemente de arhitectură peisacu spațiul exterior şi cât de mult poate geră, unele reuşite, altele mai puţin. Locuitofi îngrijită grădina pe viitor. „Sunt per- rul oraşului românesc a ajuns nu să aprecieze soane care doresc o grădină simplă, mo- mediul înconjurător, arhitectura lui, spaţiul dernă, minimalistă, în care preferă ca verde natural în care el trăieşte, ci micile insuinteracțiunea să se rezume la terasă şi le verzi curate. Un exemplu în acest sens este piscină, restul fiind un cadru decorativ ce şi Parcul Alexandru Ioan Cuza din sectorul creează atmosfera propusă prin concept. 3 al Capitalei, care începe să fie curat. Când Mulți preferă o gradină luxuriantă, ce vorbesc de curăţenie, nu mă refer la definiţia oferă surprize ascunse, iar interacțiunea substantivului în sine, ci la existenţa unei ineste ceva mai mare, având alei de prome- frastucturi adecvate zonelor verzi, reţele de nadă, mai multe zone de odihnă. Oricare drenare a apelor pluviale, reţele de irigaţii ar fi abordarea, scopul final este să ajung automatizate, tehnologii ce aduc numai benela o grădină pentru ficiu mediului înconjurător”, „Un aspect interesant menţionează arhitectul Cosdeconectare şi relapentru mine este xare cu familia sau min Coman. prietenii, o grădină Arhitectura noilor clădiri de tendința de a utiliza pentru meditație şi mobilier de la interior birouri apărute în Bucureşti linişte”, povesteşte arhitectul peisagist să la exterior, ducând mai obligă peisagistul. integreze aceste piese întrdeparte conceptul de un cadru modern, rece şi La fel de impor«outdoor livingroom», minimalist. „Au fost anii de tantă este partea tehnică, în care ti- şemineu în grădină sau glorie 2007-2009 când, prin pul de sol, topogra- un mic foc de tabără.” programul de «îmbunătăţifia terenului, surseAlexandru Gheorghe, re a calităţii mediului», s-au le de apă, clima şi făcut multe parcuri, în speciarhitect peisagist multe alte aspecte al în zona rurală. Dar, într-o care țin de mediul proporţie covârşitoare, acele înconjurător modelează rezultatul final şi parcuri nu intră în categoria arhitecturii peiîn special alegerea arborilor. sagere”, continuă Cosmin Coman.

Alexandru Gheorghe a tras linie şi Printre lucrările importante, private şi a ajuns la concluzia că în 2012 a realizat publice, pe care biroul de arhitectură le-a înproiecte în aproape toate marile oraşe tocmit, s-au numărat reabilitarea peisageră şi din România, cu concentrare pe zona de pietonală a cartierului Tomis II din Constanța, Ansamblul rezidențial Greenfield Băneasa, 48-49

Grădina de vară aferentă Hotelului Crowne Plaza şi clădirii de birouri Ana Group, numeroase parcuri şi scuaruri pentru care a obținut finanțare nerambursabilă de la Ministerul Mediului prin Administrația Fondului pentru Mediu. Potrivit siteurilor de specialitate, în 2011, Guvernul a decis să aloce, din Fondul de Mediu, peste 53 de milioane de euro pentru 285 de proiecte de realizarea de noi spaţii verzi, extinderi sau reabilitări. „Multe dintre ele mi-au adus satisfacții şi, totodată, dezamăgiri. Satisfacția că laşi ceva în urma ta, dezamăgirea neimplementării totale a unor proiecte din cauza reducerilor drastice a bugetelor inițiale, factori care obligau proiectantul la schimbări de soluții în

Thinkstock

proiectul inițial”, îşi aminteşte arhitectul.

De fiecare dată încearcă să se pună în pielea clientului pentru care amenajează o grădină. „Primul instinct este acela de a-ţi imagina că o faci pentru tine, dar, din start, e o pistă falsă. Beneficiarul nu gândeşte ca tine, nu ascultă aceeaşi muzică, nu citeşte aceleaşi cărţi, nu are aceeaşi cultură.

Prin urmare, în scurtul timp pe care îl ai, trebuie să intuieşti stilul lui de viaţă, al familiei lui. Toate aceste aspecte, coroborate cu arhitectura locuinţei, atât cea exterioară cât şi cea de cea interioră, duc, în final, la grădina pe care el şi-o doreşte. Un spațiu verde public este cu totul altceva.

Aici, tu, specialistul, intervii asupra arhitecturii urbane, asupra mediului natural”, spune Cosmin Coman.

Aici trebuie să se acționeze cât mai compoziție alei, spațiu verde, mobilier corect posibil, să se integreze spațiul în urban îşi avea forma inițială din simbolul normele şi cerințele urbane, poate chiar celor doi peşti prezenți în creştinism”, explică reprezentantul comerciale, când este CMD Design. vorba despre malluri. „Locuitorul oraşului Porneşte, destul Pentru a ajunge la românesc a ajuns de des, în amenajarea produsul final, se fac nu să aprecieze unei grădini de la forstudii de fezabilitate, mediul înconjurător, ma elipsoidală a oului, studii de impact asupentru că îi place să se pra mediului, studii arhitectura lui, spaţiul joace cu arcul de cerc demografice, de tran- verde natural în care pe care îl întâlnim peszit, fluxuri de trafic pi- el trăieşte, ci micile te tot în natură, de la etonal sau auto, acces insule verzi curate.” curcubeu până la trapentru aprovizionări, Cosmin Coman, seul soarelui pe cer, ambulanță, scenarii de arhitect chiar dacă cel care se incendiu etc. „De regulă, inspirația vine tot din na- mișcă este Pământul. Nu-i place simetria, tură. Îmi amintesc proiectul unei grădini însă este atras şi de linia dreaptă, pe care aferente unei biserici ortodoxe. Întreaga o vedem la orizont, în afara oraşelor.

genio

us

Cele mai frumoase parcuri ale Bucureştiului

Thinkstock

Bucureştiul are aproximativ 40 de parcuri, despre care Alexandru Gheorghe spune că, în mare parte, sunt frumoase şi îşi îndeplinesc rolul iniţial de spaţiu public verde. „Din păcate, unele devin spaţii comerciale şi spaţii pentru diferite activităţi ce nu mai permit funcţiunea de bază a unui parc. În general, parcurile Bucureştilor sunt ignorate de autorităţi sau suferă intervenţii nefericite fără avizul unui profesionist în domeniu. Fără a consulta măcar o conduită minimă de estetică, ne trezim cu pitici şi dinozauri din plante căţărătoare, bazine albăstrite excesiv şi tot felul de plante nepotrivite şi nejustificat de scumpe, care în foarte scurt timp necesită înlocuire, de multe ori rămânând doar beţe uscate”, precizează arhitectul peisagist.

Totuşi, arată că timid se văd şi intervenţii curajoase, precum noua amenajare a Parcului Operei sau unele intervenţii din Parcul IOR. „În final, cele mai interesante spații de relaxare din Bucureşti rămân tot cele consacrate, precum Parcul Carol, care pentru mine este cel mai frumos, în ciuda faptului că nu este îngrijit corespunzător, Parcul Circului, pe care îl apreciez pentru lacul natural, nuferii şi chiparoşii bătrâni.

Grădina Botanică este iarăşi un spaţiu de promenadă şi relaxare foarte frumos şi un mic rai pentru peisagişti şi cei pasionaţi de plante. Deşi îngrijită precar, merită vizitată şi poate prin atenţia noastră va primi şi atenţie de la autorităţi”, mai spune arhitectul peisagist. În comparație, apreciază, în mod deosebit, „New York City High Line Park”, un proiect de proporţii, faimos în întreaga lume atât pentru design, cât şi pentru calitatea emblematică pe care a căpătat-o în ultimii ani. Precizează că în proiect au fost implicaţi foarte mulți specialişti din domenii conexe arhitecturii peisagere. Parcul oferă o ieşire extraordinară din haosul unui oraş aglomerat, astfel că vizitatorii au ocazia să simtă o grădină şi o esplanadă suspendată cu perspective neîntrerupte către râul Hudson şi să contemple asupra volumetriei oraşului. „Este un proiect faimos de conversie a infrastructurii de metrou suspendat într-o inedită grădină publică modernă şi un exemplu de conversie a vechilor structuri şi reintegrarea lor în viaţa socială urbană a oraşului, un bun exemplu pentru noi toţi”, precizează Alexandru Gheorghe.

Clima reprezintă adevărate provocări, pentru că deşi iarna şi vara sunt anotimpuri foarte bune pentru planificare, design şi proiectare a grădinilor, puțini sunt cei care încep lucrurile din

50-51

vreme, astfel încât primăvara şi toamna devin foarte aglomerate. Rămâne, astfel, tot mai puțin timp pentru design şi planificare şi la fel şi pentru amenajare. „Proprietarii grădinilor vor să se bucure din prima zi de grădina lor şi înțeleg perfect. Prin urmare, atât prin design şi planificare, cât şi prin utilizarea plantelor de talie mare sau bine dezvoltate, grădina va arăta foarte bine chiar şi înainte să răsară gazonul. Iar frumusețea este că în fiecare an, grădina capătă tot mai mult curaj şi glas”, explică peisagistul.

Unde apar trendurile Există tendințe pornite de cele mai multe ori la târguri sau show-uri internaționale, precum „Chelsea Flower Show”, organizat anual de Societatea Regală de Horticultură din Marea Britanie.

Un aspect tot mai discutat este grădina care îmbină relaxarea şi frumusețea cu utilul, adică cu partea de legume şi fructe proaspete şi, în acelaşi timp, ecologice. „Grădina de legume nu trebuie să fie o suprafață cu brazde drepte şi araci din lemn recuperat, poate fi o frumoasă grădină franțuzească cu borduri de buxus ce încadrează varza şi palieri decorativi din lemn, pe care să se cațere castraveții sau dovleceii”, recomandă Alexandru Gheorghe.

Trendurile sunt date de multe ori şi de cele din arhitectură. Materialele folosite tot mai des în acest domeniu apar inevitabil şi în designul grădinilor, spre exemplu corten-ul, un oțel foarte rezistent la coroziune şi umiditate, cu aspect ruginiu, este foarte folosit în grădinile contemporane – minimaliste, precum și elementele acvatice realizate din sticlă colorată, aleile din pietriş concasat sau cele din piatră naturală debitată exact pe forma aleilor. „Un aspect interesant pentru mine, este tendința de a utiliza mobilier de la interior la exterior, ducând mai departe conceptul de «outdoor livingroom», şemineu în grădină sau un mic foc de tabără. Nu ştiu foarte bine cât de des se schimbă trendurile, deşi urmăresc noile materiale şi tehnici. În acelaşi timp, încerc să nu merg foarte mult cu valul din afara țării, încerc să formez o imagine cât mai bine conturată a grădinilor de aici, a modului în care abordez eu proiectele şi, în acelaşi timp, a necesităților din piața noastră încă tânără”, adaugă peisagistul.

Scanează codul şi vei afla care sunt tendinţele pentru amenajarea grădinii în acest an.

52

tenisul, de la prima minge la marele șlem

business 58

moda telefoanelor cu ecran mare

60

marele Ducat necunoscut al Luxemburgului

63

lecţia de teatru: de la „Maria, Mirabela” la „Hoţii de frumuseţe”

si ght

Tenisul a fost dintotdeauna un sport al elitelor. Iar astăzi poate mai mult ca oricând, în special din cauza costurilor ridicate pe care le presupune pregătirea. În acelaşi timp, în vremuri dificile, eforturile financiare făcute de mulţi părinţi în viitorul copiilor lor tind să devină şi mai semnificative.

Este oare valabilă teoria aceasta şi în sport? Si dacă da, este valabilă ea în România de astăzi? Cine practică tenisul în ţara noastră? adriana.margarit@incomemagazine.ro

52-53

Thinkstock

si ght

54-55

Părerea antrenorului 1. Când este bine să înceapă copilul tenisul?

Dorian Antonescu: Răspunsul este dat de literatura de specialitate, care face o serie de referiri la această problemă.

Practica confirmă teoria, potrivit căreia iniţierea poate începe atunci când copilul este dezvoltat corespunzător din punct de vedere psiho-motric şi manifestă o anumită motivaţie pentru tenis.

Această vârstă este în jur de 6-7 ani, care, de multe ori, se confundă cu joaca.

2. Care sunt ingredientele, astăzi, pentru ca un jucător să ajungă într-un top 10 ATP, să spunem?

D.A: Stare bună de sănătate Talent Pregătire şi alimentaţie adecvate Fonduri materiale

Thinkstock

3. Cât contează antrenorul în formarea unui tenisman?

D.A: Într-o proporţie de 80%.

4. De ce depinde reuşita pregătirii unui copil?

D.A: Această reuşită este condiţionată de o bună colaborare între antrenor şi părinte. O bună cooperare înseamnă ca fiecare să-şi îndeplinească rolul: antrenorul să fie antrenor, iar părintele să rămână părinte.

5. Rolul părintelui care este?

D.A: Este cel mai dificil, pentru că părintelui îi revine rolul găsirii antrenorului potrivit pentru copilul său. De găsirea antrenorului potrivit depinde esenţial ce va face copilul mai târziu: cât va juca tenis, la ce nivel, cât de mult îi va plăcea să joace tenis.

si ght Thinkstock

Rolul antrenorului Munca pe care o desfăşoară un antrenor în perimetrul terenului de antrenament sau de concurs, în taberele de pregătire sau în timpul liber, este foarte complexă. Emoţiile competiţiilor, teama eşecului sau bucuria victoriei, goana de la un turneu la altul, grija pentru orice lucru mărunt ce poate deconcentra jucătorul, lacrimile de bucurie sau de tristeţe, consumul uriaş de energie fizică și nervoasă, toate acestea fac parte din viața de antrenor. Antrenorul este o persoană mult discutată, situată în centrul problematicii sportive, întotdeauna „vinovat” de succesele sau insuccesele elevilor şi răspunzător de gradul de pregătire specifică şi de nivelul lor de educaţie. „Specificitatea antrenorului de tenis constă în faptul ca el este prezent aproape în permanenţă pe terenul de antrenament cu racheta în mâna, devenind egalul sportivului.

Din toată această complexă ecuaţie a pregătirii copilului nu poate lipsi relaţia antrenor – părinte. În principiu, părinţii sau bunicii sunt cei care conduc copii spre tenis”, spune Dorian Antonescu. Acest lucru este firesc, dar, din păcate, majoritatea părinţilor, fără a avea cunoştinţe de specialitate, încep uşor-uşor să se erijeze mai întâi în sfătuitori, apoi în „antrenori închipuiţi”, care se implică atât în desfăşurarea antrenamentelor, cât şi a jocurilor oficiale susţinute de copiii lor. „De aceea, considerând că spiritul competiţional nu trebuie să ia naştere din voinţa adulţilor, ci din dorinţa şi talentul propriu al copilului, trebuie stabilit foarte clar, încă de la început, statutul fiecăruia”, este sfatul profesorului.

Comparativ cu alte discipline sportive, antrenorul de tenis are avantajul de a putea observa cele două calităţi motrice (viteza şi îndemânarea) încă de la vârste fragede, întrucât acestea sunt calităţi genetice.

Dacă un copil nu manifestă calităţi de viteză la 10 ani, de exemplu, este greu de crezut că le va dobândi mai târziu, chiar şi printr-o pregătire asiduă. În schimb, forţa si rezistenţa se vor dezvolta mult prin antrenament, deoarece acestea nu sunt calităţi native. Spre sfârşitul perioadei de vârstă 13-14 ani, se conturează profilul jucătorului. Selecția secundară - postpubertară este adevărata selecție, realizându-se după câțiva ani de instruire. „Criteriul sanogenetic este sever, existând confirmări şi infirmări din punct de vedere biologic, motric și tehnic. Procesul de instruire constituie el însuşi un criteriu de selecţie şi aparține ambilor protagonişti - antrenor şi sportiv. În concluzie, după aproximativ 5-6 ani de pregătire, atunci când copilul începe să înţeleagă explicaţiile primite şi să discearnă acţiunile ce trebuie întreprinse, putem afirma că acesta are talent şi, mai ales, interes în domeniul tenisului”, adaugă Dorian Antonescu.

Cum se face selecţia viitorilor jucători?

Vrei să afli mai multe informaţii despre acest sport? Scanează codul.

56-57

Profesorul spune că „în mod teoretic, orice tânăr care doreşte să ajungă jucător de tenis poate realiza acest lucru, muncind cu pasiune şi perseverenţă. Practic însă, jucătorii de mare valoare sunt înzestraţi cu o serie de calităţi motrice şi de voinţă care depăşesc nivelul obişnuit. În tenis, ca şi în viaţă, talentul poate fi la început o trambulină, dar foarte repede el devine un handicap, de aceea individul dotat are nevoie de mai mult efort pentru a se perfecţiona decât cel cu mai puţine calităţi.

Motiv pentru care, şi în tenis, ca şi în viaţă, adesea reuşesc cei care au mai mult decât talent, adică au tenacitate. În mod concret, selecţia iniţială se realizează în jurul vârstei de 6-9 ani, fiind dominată de nivelul de dezvoltare fizică generală, de nivelul dezvoltării calităților motrice (viteza şi îndemanarea, în mod special) şi de starea bună de sănătate.

Se realizează pe baza unor probe fizice şi tehnice, precum şi a unui examen medico-sportiv. Toate acestea confirmă aptitudinile copilului pentru tenis, sarcina acestei etape fiind de a-i reţine pe cei care se apropie de modelul de performanţă”.

shopping noii balerini

by Marc Jacobs Nonconformist şi extravagant, designerul Marc Jacobs a reinventat clasicii balerini de purtat pe stradă. Le-a adaugat ochi, nas, mustăţi şi urechi şi i-a transformat în „mouse flats”. Deja accesoriul a devenit preferatul fashionistelor din întreaga lume, printre care solista Katy Perry, modelul Miranda Kerr şi cântăreaţa Beyonce.

Inspiraţi din încălţămintea dansatorilor de balet, aceşti pantofi delicaţi şi-au croit drum în garderoba de stradă, fiind adoptaţi de generaţii întregi de femei. Balerinii „de oraş” au devenit populari în momentul în care Brigitte Bardot i-a purtat pentru prima oară în filmul Şi Dumnezeu a creat femeia. O altă celebră iubitoare a acestor pantofi comozi şi sofisticaţi: Audrey Hepburn.

Pantofii „mouse flats” sunt disponibili în magazinul Sport/ Couture din Băneasa Shopping City.

whisky on the... stones Cu gheaţă, fără gheaţă?... Aceasta este întrebarea esenţială pentru iubitorii de whisky. Sec sau diluat cu apă? La urma urmei, mirosul şi gustul sunt experienţe personale. Dar cert este faptul că băutorilor de whisky le displace să aibă în pahar apă rece de la robinet.

Un producător american, Teroforma, a redescoperit o soluţie străveche şi uitată: acum câteva secole, băutura se răcea cu pietrele luate din râu. Astfel că au pus pe piaţă cuburi din pietre de râu, lucrate manual în Soapstone 1850, cel mai vechi atelier de piatră din Vermont. Cuburile cu latura de 2 cm constituie o alternativă de răcire care nu schimbă gustul băuturii prin diluare. Setul de 9 pietre împachetate într-un sac din muselină constituie un cadou neaşteptat pentru un pasionat al băuturii pure din malţ. Preţ: 110 lei (smuff.ro)

cel mai rapid stick USB 3.0 Producătorul spune că tehnologia USB 3.0 va înlocui standardul USB 2.0 pe piaţă în doi ani. În februarie, Kingston Digital Europe Ltd. lansează în România cele mai rapide unităţi de stocare USB 3.0 DataTraveler Ultimate 3.0 Generation 3 şi DataTraveler HyperX Predator 3.0, oferind un spaţiu de stocare de până la 1TB şi viteze de transfer de până la 240MB/s la citire şi 160MB/s la scriere.

DataTraveler Ultimate 3.0 G3 va fi disponibil la preţuri începând cu 330 lei, în timp ce preţul pentru DataTraveler HyperX Predator începe de la 4400 lei.

o nebunie de parfum Pentru noul succes semnat Kenzo, parfumierul Aurélien Guichard a combinat floarea de heliotrop (vanilie sălăbatică) şi lemnul de cedru de Virginia, un amestec rar din două esenţe fermecătoare, pentru a crea un parfum senzual, oriental-floral. Pentru sticla Madly Kenzo, designerul Ron Arad şi-a imaginat bătaia aripii unui fluture în zbor, o formă simplă, unică.

Culoarea se propagă prin sticlă, un violet vibrant pentru Eau de Parfum, un roz jucăuş pentru Eau de Toilette. Preţuri: 50 ml - 333 lei EDP/ 299 lei EDT (Sephora)

daniela.mironov@incomemagazine.ro

ven tive

Thinkstock

O companie demonstra recent calităţile tabletei sale proaspăt lansate arătând cum utilizatorul poate, printre altele, toca ceapa pe suprafaţa ecranului. Întrebarea murmurată de asistenţă a fost „Îţi cumperi tabletă sau tocător?”. Moda dispozitivelor mobile inteligente cu funcţii care nu mai au nicio legătură cu cea a apelului telefonic ne-a adus în ciudata situaţie de a transforma telefonul în sine într-un accesoriu opţional al unui smartphone. oleg.cojocaru@incomemagazine.ro

Thinkstock

S

ud-coreenii au lansat două curente devastatoare în ultimii ani, stilul Gangnam în muzică şi telefoanele cu ecran mare. Despre primul nu prea avem ce comenta, însă tendinţa de a scoate smartphone-uri tot mai mari ne face să tragem concluzia că telefonul mobil nu prea mai respectă „fişa postului”, uitând că este în primul rând un mijloc de comunicare vocală.

Poate că cea mai sinceră expresie a absurdului în care s-a ajuns pe piaţa de smartphone-uri ne este oferită de taiwanezii de la HTC. Compania s-a implicat în cursa telefoanelor cu diagonale tot mai mari, anunţând un surprinzător accesoriu pentru cel mai mare smartphone al său (HTC J Butterfly) - HTC mini.

Numit impropriu „telecomandă”, acesta este de fapt un telefon compact, proiectat să funcţioneze în duet cu „fratele” său cu ecran de 5 inci. Telefonul mai mic care se sincronizează prin bluetooth şi NFC cu J Butterfly este utilizat doar pentru apeluri telefonice.

58-59

Forţând un pic logica, am putea spune că smartphone-ul are propriul său telefon mobil.

Abordarea companiei HTC pare corectă, deoarece smartphone-ul din zilele noastre face aproape orice, în defavoarea apelurilor de voce telefonice.

Moda celor 5 inci Fără supărare, dar majoritatea celor care sunt văzuţi vorbind la un telefon cu ecran de 5 inci, indiferent dacă sunt mari oameni de afaceri, manageri de corporaţii, avocaţi sau fete din club, arată de-a dreptul ridicol atunci când duc la ureche luciosul „tocătoar” de 5 inci. Tabloul este comparabil cu cel al „cameramanilor” care realizează poze sau filmuleţe folosind o tavă (tabletă) de 10 inci.

Din motive inexplicabile, majoritatea marilor producători au marşat în ultimii ani pe realizarea de smartphone-uri cu

ecran mare, fapt care a transformat experienţa telefoniei mobile. Şi deşi specialiştii susţin că ergonomia noilor aparate de 5 şi chiar 6 inci contrazice fiziologia umană, gadget-ul fiind mai potrivit în mâna cu degete lungi ale unei maimuţe decât a unui om, producătorii recidivează, scoţând pe piaţă cu regularitate „tocătoare” noi şi tot mai mari.

Cine vrea un telefon Telefonul mobil a fost gândit pentru realizarea de apeluri vocale şi trimitere de SMS-uri (înglobând vechile pagere). Până la impunerea modei ecranelor de 5 inci, unul dintre modele de succes a fost aparatul cu tastatura fizică QWERTY şi sistem de operare Android inventat de RIM (Blackberry). Este practic, fiind ideal pentru apeluri voce, mesagerie instat, SMSuri, citirea e-mailurilor. Funcţionează fără reîncărcare câteva zile şi se poate tasta cu

Phablete sau cele mai mari smartphone-uri de pe piaţă

6.3

inci

6.1

inci

5.9

inci

5.7

inci

5.55 inci

Samsung Galaxy Note 3 Samsung nu se dezminte şi urmează anul acesta să prezinte noul Note, care va fi şi mai mare. Viitorul hibrid Galaxy Note 3 va avea un ecran de 6,3 inci, depăşind Note 2 (5.55 inci) şi gigantul Ascend Mate de la Huawei (6.1 inci). Noua phabletă va avea 2 GB de RAM şi o rezoluţie full HD 1080p. Aparatul va fi dotat cu un procesor Exynos 5 Octa alcătuit din două platforme a câte patru nuclee. Preţ estimat - 650 euro Ascend Mate Huawei Al doilea aparat ca dimensiune aparţine chinezilor de la Huawei. Miezul celei mai mari phablete chinezeşti (6.1 inci) îl reprezintă un chipset quad-core Huawei Hi-Silicon K3V2 de 1,5 GHz, modem Intel XMM6260 însoţit de o versiune personalizată a Android Jelly Bean. Ajutat de tehnologia Magic Touch, ecranul cu rezoluţie HD poate fi controlat chiar şi prin mănuşi. Acesta are o rezoluţie de 1280 x 720 pixeli, densitate de 241 ppi şi protecţie Corning Gorilla. Alte caracteristici: 2 GB de RAM, cameră foto de 8 MP, totul susţinut de o baterie de 4050 mAh. Pantech Vega No 6 Relativ recent este şi dispozitivul cu ecran de 5.9 inch (15 cm) de la Pantech. Al treilea cel mai mare telefon are în interior platforma Qualcomm Snapdragon MSM8960, cu procesor dual core Krait de 1.5 GHz, 2 GB de RAM, memorie internă de 32 GB şi GPU Adreno 225. Sistemul de operare este Android 4.1. Camera principală are senzor de 13 MP, iar cea secundară de 2 MP. La capitolul conectivitate suportă 2G, 3G şi 4G, CDMA, WiFi a/b/g/n, Bluetooth 4.0, microUSB, microSD, slot miniSIM, jack audio de 3.5 mm. La acestea adăugăm GPS, TV tuner T-DMB şi media player. Toate aceste funcţii cer alimentare pe măsură, chinezii de la Pantech dotând aparatul cu o baterie de 3140 mAh. ZTE Grand Memo O altă noutate în materie este dispozitivul chinezilor de la ZTE - Grand Memo. Acesta conţine un hardware impresionant, procesor quad-core Snapdragon S4 Pro de 1.7GHz, care rulează pe un Android 4.1.2 Jelly Bean. Ecranul de 720p, camera cu senzor de 13MP pe spate şi grosimea aparatului de numai 8 milimetri oferă respectabilitate producătorului acestuia. Interfața phabletei va fi completată de o tastatură T9 făcută pentru utilizare cu o singură mână. Grand Memo va fi dezvelit oficial la MWC (MobileWorldCongress) Barcelona, între 25-28 februarie.

Samsung Galaxy Note 2 Telefonul a fost lansat în România în octombie anul trecut, fiind la acea dată smartphone-ul cu cel mai mare ecran existent pe piaţă. Aparatul are un display HD Super AMOLED de 5,5 inci, ajutat de un procesor quad-core de 1,6Ghz şi 2GB de RAM, acesta fiind primul smartphone cu RAM de laptop.

uşurinţă la el cu o singură mână.

Pentru jocuri, filme, navigare pe Internet, pe lângă tradiţionalele PC-uri piaţa ne oferă şi tablete PC. Cea mai potrivită pentru activităţile enumerate este o comprimată de 10 inci (majoritatea producătorilor listează aceste dimensiuni).

Pentru citire, soluţia ideală este un ebook readear de tip e-ink.

Cine nu are suficienţi bani se poate mulţumi cu o comprimată chinezească de 7 inci (şi din oferta românească de la Evolio, e-Boda, Allview). Chiar dacă tableta de 7 inci nu este la fel de bună pentru jocuri şi navigare pe internet ca cea de 10 inci, iar experienţa lecturării nu se compară cu cea a unui e-reader, oricum este mai bine decât să încerci să îndeşi toate aceste funcţii într-un aparat care măsoară 5 inci sau chiar mai puţin.

Apoi, despre alte aspecte ale vieţii.

Device-ul de 5 inci este prea mare ca să-l strecori în buzunarul pantalonilor băr-

băteşti sau în cel al taiorului unei doamne (excludem situaţia în care buzunarul taiorului este fals). De cele mai multe ori posesorii unor astfel de aparate îşi poartă preţioasele telefoane în genţi sau poşete şi unde, cu acelaşi succes, ar putea să încapă şi un iPad.

„Complotul operatorilor”?

Mulţi analişti din zona IT consideră că transformarea telefonului mobil în terminal pentru Internet nu este întâmplătoare. „Am o explicaţie prefect plauzibilă a tendinţei de creştere a ecranelor telefoanelor”, spune reprezentantul unei companii americane în România. „Producătorii de telefoane sunt în înţelegere cu operatorii de telefonie mobilă care nu mai reuşesc să-şi crească afacerile doar din vânzarea serviciilor de voce.

Gândiţi-vă că sunt companii care oferă până la 5.000 de minute gratuite în reţea.

Este tot mai greu să-ţi lărgeşti baza de abonaţi şi, prin urmare, se încearcă încărcarea abonamentului clientului existent. Soluţia pe care au găsit-o este Internetul mobil.”

Pentru asta ai nevoie de un dispozitiv. Cu cât mai mare, cu atât mai bine.

Un display de 5 inci creşte ispita pentru download de mare volum (filme şi jocuri).

Acesta este motivul pentru care de la an la an producătorii măresc ecranele telefoanelor mobile, creând un adevărat trend pe piaţă. Cu ce ne alegem noi, „consumatorii”? Cu „tocătoare digitale” (apropo, următorul Galaxy Note de la Samsung va avea un ecran de 6.3 inci).

Vrei să vezi cum arată aceste telefoane?

Scanează codul.

clu

sive

Marele Ducat al Luxemburgului nu spune foarte multe pasionaților de călătorii. De cele mai multe ori escapadele turiștilor se rezumă doar la un scurt popas pe care autocarele ce tranzitează continentul îl fac în capitala micului stat vestic. Orașul e liniștitor, foarte curat, expresiv, dar nu creează însă o imagine foarte clară a ceea ce înseamnă azi Luxemburgul. În ciuda discreției, țara aceasta este într-o continuă forfotă generată de zecile de festivaluri culturale, tradiționale sau gastronomice. Undeva într-un colț, peisajele sunt împrumutate din Elveția, iar castelele înșirate peste tot fac parte din patrimoniul cultural al Europei, în timp ce pe valea Moselei se produc vinuri bune și puțin știute, iar bucătăria locală, deși poartă pecetea vecinilor nemți și francezi, se poate prezenta cu cinste în fața oricui.

A

cristian.matache@incomemagazine.ro

Vechi și nou Capitala Marelui Ducat și-a dezvoltat existența pe urmele unei vechi fortificații și și-a impus imaginea cu arhitectura maiestuoasă a catedralei Nôtre Dame. Ca nici o

60-61

altă reședință europeană respectabilă, Luxembourg City este un conglomerat de națiuni, cu 66% din locuitori străini de naționalitatea luxemburgheză și cu un amestec arhitectural între vechi și nou care sare în ochi. În plus, Luxembourg City se află amplasat într-o regiune foarte accidentată și pentru a lega diversele zone a fost nevoie de construcția a mai mult de 100 de poduri. În centrul orașului se cască un hău, Grund, cu case vechi și pline de flori la geam. Prin mijlocul hăului trece râul Pétrusse, iar pe marginile sale se văd urmele vechilor fortificații. Toată scobitura aceea din mijlocul urbei se scufundă într-o mare de verde și cea mai bună priveliște a locului se poate zări de pe înaltul pod Adolf, un arc de metal care se deschide peste tot golul. Frumusețea acestui centru a convins UNESCO să includă locația pe lista patrimoniului mondial.

Thinkstock

utostrada care iese din Germania, prin industrializata zonă Ruhr, și care se îndreaptă spre Paris, via Reims, trece printr-unul dintre cele mai mici state ale Europei, Luxemburgul. E o țară care și-a creat în timp o imagine pozitivă, cu oameni bogați, cu o economie înfloritoare și cu o contribuție esențială la formarea și construcția Uniunii Europene. Din punct de vedere turistic, Luxemburgul are câteva atuuri care pot atrage clientela și acestea nu sunt neapărat concentrate în jurul capitalei omonime. „Luxemburgul, deși modest ca mărime, oferă o varietate uimitoare de peisaje frumoase ce pot fi descoperite tot timpul anului. Centrul țării este dominat de capitală, un oraș cetate de mai bine de o mie de ani, iar împrejurimile sale de Valea Celor Șapte Castele. În nord, Ardenii de Luxemburg uimesc cu zonele lor muntoase și cu văile. La est, Mullerthal este cunoscut sub numele de «Mica Elveție», datorită formațiunilor de roci uimitoare, în timp ce în sud se găsește Tărâmul rocilor roșii, care impresionează prin patrimoniul său industrial și prin arhitectură”, susțin reprezentanții Serviciului de presă al Guvernului luxemburghez.

Un punct de atracție al capitalei îl reprezintă animata Piață a Armelor, plină de terase și cafenele, un loc unde relaționarea cu localnicii dezvăluie o distanță imensă dintre calmul existențial al luxemburghezului de rând, om care se bucură de cel mai mare PIB pe cap de locuitor din toată UE, și neamurile prin care curge sânge mai fierbinte.

Platoul de sus este dominat de arhitectura modernă și este zona care găzduiește mai multe instituții europene, sedii de bănci și pe cele administrative ale țării. „Totul pare liniștit și foarte curat în Luxem-

Thinkstock

burg. Mi-a creat impresia că până și șomerii o duc bine în această țară. De altfel, la primele ore ale dimineții am zărit un domn care golea tomberoanele de gunoi și care avea un aspect de funcționar de multinațională. Îl trăda însă uniforma de lucru... ”, declara jurnalistul Andra Gherega.

Țara castelelor

Thinkstock

Regiunea din jurul capitalei este denumită „livada Luxemburgului”, pentru că este cea mai împădurită parte a țării. La vest de marele oraș, se găsește valea Eisch, cunoscută sub numele de Valea Celor Șapte Castele Mersch, Schoenfels, Hollenfels, Țara este foarte mică și infrastructura este bine pusă la punct, astfel încât cel mai bun mijloc de explorare îl reprezintă bicicleta, însă la fel de bine se poate apela la o mașină închiriată.

Vrei să vezi și alte locuri care merită vizitate? Scanează codul.

cele două castele Asembourg, Septfontaines și ruinele de la Koerich. Acestea sunt încadrate într‑un peisaj plin de pajiști și sate istorice, precum Bourglinster și Useldange, tocmai bun de luat la pas sau de străbătut cu bicicleta.

Nu sunt însă singurele castele din țară, pentru că în nord, în zona Ardenilor luxemburghezi, se află o fortificație faimoasă, Vianden. Aceasta este cocoțată pe o stâncă ce are la poale un târg vechi, de munte, un decor ce a răscolit simpatia marelui Victor Hugo, venit aici de trei ori. De Vianden se leagă un eveniment care ne privește, și anume migrarea unor localnici în secolul al XIII-lea până în Transilvania, iar povestea lor este prezentată pe o tăbliță. Sătui până peste cap de

nenumăratele conflicte între nobilii locali, mai mulți țărani au decis să părăsească zona și să vină în interiorul arcului Carpaților, devenind astfel strămoșii actualilor sași.

Nordul muntos În nordul țarii se află așa-zișii Ardeni luxemburghezi. Nu sunt munții din Elveția sau Austria și nici măcar munții pe care noi îi imaginăm. E o zonă verde, deluroasă, plină de parcuri și de gospodării țărănești vechi, presărată din când în când de ruine ale unor vechi construcții. Pasionații de mountain-bike sunt aici în elementul lor, pentru că există poteci ce însumează 300 de kilometri prin păduri, peste stânci și prin jurul lacurilor formate la construcția barajului Haute-Sûre. În Ardeni viața culturală este vie pentru că au loc diverse festivaluri precum cel de muzică de la castelul Wiltz din luna iunie, cel de teatru de la Ettelbruck sau carnavalul din Diekirch. În estul Ducatului se află Mullerthal - Mica Elveție. E o aglomerare de dealuri stâncoase, pline de păduri și roci cu forme ciudate. „Nu e de mirare că peisajul face din această regiune un paradis pentru excursioniști. Potecile sunt deo-

sebite, bine dezvoltate și te poți avânta foarte mult. Sunt multe trasee prin care poți explora regiunea și poți ajunge la Berdorf, acolo unde peisajul unic își așteaptă alpiniștii”, susțin reprezentanții Serviciului de presă al Guvernului luxemburghez. Dar Mullerthal nu se rezumă doar la cărări prin păduri și pe stânci, ci și la epopeile medievale cavalerești, iar cele mai elocvente exemple sunt castele Larrochette și Beaufort, dar și capitala regiunii, Echternach. Există aici o piață medievală, o bazilică romană, o abație benedectină de care stau atârnate grădini și oranjerii.

Regăsirea tradiției În ultimii ani, luxemburghezii au regăsit gusturile de altădată și astăzi vedem în meniurile restaurantelor alături de bucatele moderne și Judd mat Gaardebounen, adică gât afumat de porc cu fasole, cârnați la grătar Träipen sau raci de Luxemburg în sos de mere. În Ardeni, se găsește o șuncă faimoasă, Hameschmier, care se servește cu pâine, în timp ce Mosela oferă pești care sunt mâncați prăjiți. Toate acestea se alătură unui pahar de vin local sau unei halbe de bere. Vinul de Mosela este cunoscut din antichitate, iar cele mai apreciate soiuri sunt Elbling, cel mai vechi, Rivaner, cel mai frecvent, în timp ce regele vinurilor este Riesling.

tell ect

ual

# în weekend #

Doamnele şi domnişoarele vor putea avea multe momente de răsfăţ în primul weekend al lunii martie, cu ocazia zilei mărţişorului. Printre cei care vor să aducă primăvara în sufletul persoanelor de gen feminin de toate vârstele se numără artişti locali precum Tudor Gheorghe şi Pepe, dar şi internaţionali, precum trupa britanică Smokie. madalina.pana@incomemagazine.ro

Expo Mărţişor

Clujenii vor putea merge în acest sfârşit de săptămână la târgul Expo Mărţișor din Galeria Real. Mesagerii primăverii vor veni acolo cu mărţişoare, aranjamente florale, obiecte decorative, tablouri, artă foto, bijuterii, dulciuri şi multe alte cadouri.

Concert Tudor Gheorghe

Spre încântarea publicului din toată ţara, spectacolul e-am avut şi ce-am pierdut, va fi prezentat în cel mai amplu turneu naţional, poposind pe data de 1 martie la Târgovişte. Turneul va continua duminică, 3 martie, la Casa de Cultura a Sindicatelor din Piteşti.

Concertul este bazat pe operele poetului şi dramaturgului Marin Sorescu, care vor fi transpuse în interpretarea inedită a maestrului Tudor Gheorghe. Spectacolul îi va aduce pe scenă şi pe unii dintre cei mai apreciaţi muzicieni, reuniţi în forma unui taraf alcătuit din Virgil Iordache la vioară, Floricel Gheorghe la țambal, Liviu Preda la violă şi Ionel Feraru la contrabas.

Love Story, Direcţia 5

Tot în acest weekend va încânta publicul şi trupa Direcţia 5. Turneul Love Story va ajunge la Cluj-Napoca vineri, 1 martie. Concertul va începe de la ora 22:00 la Euphoria Music Hall. Preţul unui bilet va fi de 20 de lei pentru doamne şi domnişoare şi de 30 de lei pentru bărbaţi. În plus, toate doamnele şi domnişoarele vor primi cadou câte un CD cu noul album Direcţia 5. În următoarea zi, pe 2 martie, trupa va susţine un concert şi la Casa de Cultură a Sindicatelor din Oradea.

Sangre Caliente

Ca în fiecare an, la început de martie, trupa Flamingo Boys revine în faţa reprezentantelor sexului frumos cu un mărţişor original – Sangre caliente. Acesta este titlul show-ului pe care Pepe, Cornel Păsat şi Flamingo Boys îl vor oferi, în acest an, de 1 martie, la Cinema Patria, tuturor doamnelor şi domnişoarelor amatoare de dans, artă, actorie, erotism și muzica live. Spectacolul va începe de la ora 19:00.

Concert Smokie la Bucuresti

Sâmbătă seara revine la Bucureşti trupa Smokie. Britanicii vor concerta pe scena Sălii Palatului cu ocazia unui eveniment special dedicat doamnelor şi domnişoarelor. Concertul presupune o adevarată mişcare de forţe pentru organizatori, căci pe scena sălii de spectacol, alături de actuala componenţă Smokie, vor evolua aproximativ 50 de muzicieni membri ai Alexsander Philarmonic Orchestra. Sub bagheta dirijorului Marius Hristescu, Living next door to Alice, Mexican Girl, I’ll meet you at midnight sau Oh Carol, vor fi doar câteva dintre melodiile arhicunoscute ale trupei ce vor fi interpretate 100% live. Biletul include o cană cu un ceai aromat Crazy Love şi posibilitatea de a câştiga premii la tombolă.

Scanează codul pentru a afla tot ce se întâmplă în acest weekend.

62-63

# de văzut # cum se face istoria Într-una din primele secvențe ale filmului*, președintele american, aflat în mijlocul soldaților, în cel de-al patrulea an al războiului dintre Nordul aboliționist și Sudul confederat, spune povești celor care se găsesc înaintea sa, fie ei albi sau negri. Povestirile lui au totdeauna un tâlc ascuns și fie descrețesc frunți îngândurate, fie transmit mustrări indirecte, fie pur și simplu rup tensiunea unui moment prea greu de îndurat atlfel. Unul dintre foarte tinerii soldați veniți să-l salute pe Abraham Lincoln îl întreabă, inocent, cât este de înalt, zvonurile despre statura sa fiind proverbiale. Amuzat, președintele nici nu răspunde, nici nu se ridică demonstrativ în picioare, dar am constatat apoi că este, la propriu și la figurat, cel mai înalt personaj din film. Dar vorbim despre o înălțime deloc amenințătoare (deși arată că știe să-și impună punctul de vedere atunci când e nevoie și bate cu pumnul în masă când trebuie să se facă auzit), ba mai degrabă despre una care emană siguranță și protecție, cu un fel aproape părintesc de adresare și abordare.

Deși este un film care atinge la coarda sensibilă mai mult publicul de peste ocean, concentrându-se pe unul dintre momentele cruciale ale istoriei americane – Amendamentul 13 la Constituția SUA, cel care abolea sclavia -, Lincoln, în regia lui Steven Spielberg, spune povestea unui președinte deopotrivă om și zeu. Este aproape imposibil în zilele noastre să mai regăsim speranța și încrederea pe care și-o puneau oamenii în cel ales în funcția supremă. Ori dragostea și admirația de care era acesta înconjurat. Sau tenacitatea și credința cu care politicienii, fie ei și adversari, combăteau în chestiuni care aveau să schimbe cursul *Lincoln, regia Steven Spielberg istoriei și fața Americii așa cum ne cu: Daniel Day-Lewis, Tommy Lee Jones, Sally Field este cunoscută astăzi.

Marele merit al lui Lincoln a fost intuiția cu care a știut să speculeze momentul de dinainte de încheierea războiului, forțând trecerea amendamentului chiar atunci când părea inutil și obținând o victorie pe care poate n-ar mai fi avut-o dacă discuțiile s-ar fi dus în alte condiții, pe terenul păcii. Puterea sa de convingere, insistența, crezul aproape îndărătnic în ceea ce avea de realizat au împins lucrurile până în punctul în care răspunsul obținut a fost cel așteptat. Prețul plătit – cel mai mare. Lincoln nu a apucat să se bucure prea mult de succesul ideilor sale, fiind asasinat la scurt timp după votul amendamentului. A deschis, de altfel, seria președinților americani care plătesc cu viața pentru convingerile lor mai mult sau mai puțin radicale.

Cred că cel mai greu lucru într-o funcție de genul celei pe care a deținut-o Lincoln este să poți să faci separația dintre omul și președintele întruchipați de aceeași persoană. Să rămâi pentru cei apropiați ție soț, sau tată, fără a-ți neglija alt gen de îndatoriri, care te leagă de soarta a sute de mii sau milioane de alți oameni. Când soția lui îi aduce reproșuri legate de moartea fiului lor, Willie, căreia ei i-a afectat foarte mult sănătatea și viața, replica președintelui este emoționantă: și-ar fi dorit și el să aibă contextul, răgazul, permisiunea să poată să-și plângă fiul pierdut, să-și urle durerea pe coridoarele casei, să nu mai țină cont de nimeni și de nimic în agonia sa. Dar pentru un președinte acesta ar fi fost un lux prea mare, pe care el nu și l-a permis. Și a mers mai departe.

Daniel Day-Lewis face în Lincoln un rol memorabil răspândit, de altfel cu premiul Oscar pentru interpretare. La fel și clasa politică, în ansamblul ei, cu fața ei mai mult sau mai puțin plăcută, mai mult sau mai puțin coruptă, mai mult sau mai puțin ambițioasă.

mihaela.ionescu@incomemagazine.ro

lecţia de teatru

a l e b a r i M , a i r a M de la

la Hoţii de frumuseţe

La 13 ani interpreta la pian Bra hms, la Palatul Elysée, pentru Cla udia Cardinale. La Nisa, la premie debutului ei cinematografic în ra Franţa, s-a declanşat o adevărată isterie, fiindcă nu mai erau bile ultima ei premieră pe scena Tea te. La trului Naţional, a venit însuşi Pas cal Bruckner, autorul cărții Hoţ frumuseţe. Cu toate acestea, actr ii de iţa minionă, pe al cărei chip încă mai traversează în fugă expres care a devenit celebră în rolul feti ii pentru ţei poznaşe din „Maria, Mirabe la”, crede cu tărie că trebuie să om normal atunci când aplauze devii un le încetează. daniela.mironov@incomemaga

Dacă ar fi să iei totul de la capăt, ce domeniu ai alege?

Mi-am pus uneori (nu prea des) această întrebare. Şi întotdeauna, orice aş fi încercat să îmi imaginez, ajungeam tot pe tărâmul artei. Îmi place să îmi imaginez acea stare a artistului, singur în faţa pânzei albe, astfel că ar fi putut fi pictura.

Sau baletul, sau muzica (prietena mea de-o viaţă) sau regia de film (cochetez cu acest gând). Sunt sigură că tot printr-o formă a artei aş încerca să mă împlinesc.

Ce-ţi lipseşte în momentul de faţă?

Eu văd partea plină a paharului. Lucrurile care îmi lipsesc nu sunt cele esenţiale, care m-ar face fericită. Nu, pe acelea le am. Recunosc însă că mă mâhnesc mult lipsa de educaţie, civilizaţie, lipsa dorinţei de a evolua, pe care le sesizez de multe ori în jurul meu.

Mi se par intolerabile prostia agresivă şi minciuna ce derivă din aceasta, indolenţa şi prostul gust. În ce crezi? În temeinicia lucrului făcut cu muncă şi credinţă, în „temelia” solidă pe care o pun în orice fac. Iar fiul meu este, acum, motivaţia cea mai puternică. Este o perioadă efervescentă, simt că am multe lucruri de făcut şi, mai ales, simt că sunt în stare să le fac.

Cum se văd românii de pe scenă?

Aceşti oameni vin la teatru, iubesc fenomenul. Văd filme, merg la concerte, citesc. Am un mare respect pentru ei! Şi chiar dacă mai uită să îşi închidă telefoanele mobile, faptul că vin la teatru, cu bucurie şi emoţie, mie îmi dă speranţă.

Cum crezi că te vede pe tine publicul?

Este o întrebare subiectivă. Nu ştiu dacă ar fi cinstit să răspund eu la ea. Ştiu şi am văzut că există un public care mă iubeşte şi îmi respectă munca, şi cred că există şi un public căruia nu îi sunt pe plac. E firesc şi sănătos să fie aşa.

Ce roluri noi joci?

Stagiunea aceasta mi-a adus două premiere, amândouă proiecte independente. Fă-mi loc! este o comedie romantică în regia Maestrului Radu Beligan, în care mă reîntâlnesc cu bunul meu coleg de teatru şi de generaţie, Marius Manole, un om dăruit profesiei, cu care îmi face mare plăcere să joc.

Este o producţie a Asociaţiei INSPIRA, un spectacol itinerant. Îl puteți vedea fie la Godot Cafe, fie la Teatrul Evreiesc de Stat, fie pe alte scene din Bucureşti şi din ţară, un spectacol care spune povestea a doi tineri ce se întâlnesc

Foto: George Dăscălescu

zine.ro

pro fi le De ştiut despre Medeea Marinescu

� Joacă de la 2 ani, când îi dădea replica peltică lui Marin Moraru în Iarna bobocilor. V-o amintiţi? Un dop de fată, cu boneţică albă şi costum croşetat, pe care o creştea cu multă grijă Marinuş Moraru, devenit casnic de când nevastă-să (Draga Olteanu-Matei) fusese făcută şef de C.A.P. � A crescut pe platourile de filmare de la Buftea, spionând de sub aparatul de filmat al tatălui sau, operatorul Ion Marinescu, aventurile ce se imprimau pe celuloid. � Platourile de filmare i se vor părea mereu acasă, comenta ea mai demult într-un interviu, fiindcă acolo s-au cunoscut părinţii ei şi acolo a crescut ea. „Am ascultat cuvintele «dublă, motor, acţiune» mult mai des decât «a fost odată ca niciodată»”. Mama ei, pasionată de pictură, a devenit machieuză de film. „Pe atunci nu se zicea make-up artist”, glumeşte Medeea, „dar mama chiar era un artist.” � La şase ani a interpretat-o pe fetiţa cea rea din Maria, Mirabela. Dacă Maria cea bună a fost acoperită de uitare şi anonimat, Mirabela cea poznaşă a făcut carieră. � Nu împlinise 11 ani când i s-a decernat premiul Asociaţiei Cineaştilor pentru rolul din filmul Promisiuni. � Cu banii primiţi pentru rolul din Maria, Mirabela, tatăl ei i-a cumpărat un pian. I-a plăcut atât de mult, încât la 13 ani primea Premiul de interpretare în cadrul Festivalului de muzică Lira de aur. � La 16 ani, era numită membră a juriului unui festival internaţional al tinerilor cineaşti, desfăşurat în Franţa. Decernarea premiilor a fost la Palatul Elysée, iar Claudia Cardinale, preşedintele juriului, a încurajat-o să interpreteze ceva la pian. Ca să îşi depăşească emoţiile, Medeea a întrebat-o, ca în film, „Vă place Brahms?” şi i-a cântat Brahms şi Chopin. � Este căsătorită cu George Dăscălescu, director de imagine şi fotograf, şi e, de 4 ani, mama lui Luca, de profesie student la grădiniţă. � Are două surori gemene, al căror naş de botez este Florin Piersic. Ioana este stomatolog, Mădălina designer şi, mai nou, scenograf.

Amândouă surorile au jucat în filme, în copilărie. � Îi e teamă de multe lucruri: „de la cele simple, cum ar fi injecţiile, până la cele, hai să spun, sofisticate, cum ar fi teama de singurătate, teama de fi nedrept, teama de a pierde pe cineva drag, teama de moarte”. � De aceea, şi-a făcut o regulă de viaţă: se înconjoară, pe cât posibil, numai de oameni pozitivi, „oamenii luminoşi şi sinceri”. � În 2006, deşi nu ştia limba franceză şi a învăţat textul fonetic, Medeea a jucat rolul principal în producţia franceză Je vous trouve très beau/Vă găsesc fermecător. Filmul a avut un succes atât de mare, încât regizoarea Isabelle Mergault a distribuit-o şi în Donnant, donnant (2010), alături de o distribuţie sonoră: Daniel Auteuil şi Sabine Azéma. Actriţa, care între timp a luat lecţii de franceză şi vorbeşte la festivaluri direct în limba lui Molière, spune că este în discuţii pentru o a treia colaborare.

64-65

t asta. ău. Am învăţa s l u p m ti re riilor ă îşi a curs comenta u a d Fiecare etap u n ă s să nu sufăr, le apar.

Să nu disper, tunci când e a tă ti ă g re p Să fiu . răutăcioase. în viaţa mea d li o s r e p re m un Acum însă a inescu

r Medeea Ma

unul Crăciu ui tren în aj n u ta iu şe re cu p în ă des oveste duioas rătate şi nului. E o p ngu e, despre si bire şi trădar . Am primit ţi bi iu fi a e d a oi ev n re desp tatorii care e de la spec aj es m e lt u m tacol, mesaa acest spec au văzut dej s-au regăsit se spunea că tâmplări je în care ni ii, replici, în aţ tu si e it er în dif mă bucueşti, iar asta ov p i te es ac ale ografia este ai mult. Scen ră cu atât m ădălina Masora mea, M semnată de l mi-e foarte st spectaco rinescu. Ace bijuterie filică e o mică u tr en p g, dra cu sacrificii, tă cu trudă, ea cr ă, at an gr are bucurie. dar şi cu o m

ii sfârşitul lun a avut loc la re i ca lu , a ră gi ie re m museţe, în A doua pre cHoţii de fru u d te ro eş p m co u n o vat, ianuarie, se n proiect pri acen. Este tot u romanul cu ă p u d r Chris Simio lle ri th . n u , A ck SPIR cal Bru ner ţie D’aya & IN mancier Pas ro i lu ra tu ie m cu re os p cun nt la laşi nume al şi fost preze l Bruckner a ca avut bucuria as m P , A el c. tf es al ei De vr E l u tr i de la Tea spectacolulu rbă. să stăm de vo de profesoşi c os să îl cun re joc alături ca în l im co ta ec u. Ne întâln E primul sp n Zamfiresc ri a lo F an Io e, ri la to e ac tori, d rul meu de neraţii de ac la ge ă e ân lt p u , m u ic ai M pe scenă m fira şi Radu Ştefana Sam Pavelescu, la nuţ Niculae. fara celor studentul Io teatru, în a la i iţ v in e n La ce piese tacol pe iere? m re p ă iune un spec ou ag d st ă st ea ac Am reluat în

Foto: George Dăscălescu

retat în rolul interp ză codul.

Vrei să vezi anea Sc e? m fil cele doua

preferate: , copilărie, familie Cuvintele re iubire, soa u se poate lipsi: speranţă, e maken re ca produse d le de Cosmetice Vichy; fond de ten şi ue şi Shiseido iq creme de la e Lauder, Dior, Clin sté up de la E rat: fe Oraşul pre Paris bit: l cel mai iu Accesoriu odnă g e inelul de lo e shopping: nobile”, d d a ţi a „vechituri in e d , Dest ţi ă it e antich târgurile d lume in d e d n oriu tâlnirea mea pte. A fost în oa ă n în i in să i se spun nespus: Stră ic. Nu îi place rs r ie ia P ch e , care îl iubesc el n ar ri plu, Flo teptată cu M să îi spun sim n t u ru gă benefică şi aş n ce lâ a ic M jo it că i domnule. mă face să u ând Maestre, nic Dar asta nu e. şteptat, purt ir ea ln n tâ t, în an a n io oţ em l de la prim taco în acest spec aramare actor u Beligan. ad R i lu gia lui Ion C ru st ae M ra u proşti, în re ăt alt cu n u semn eu e in d D ri u invit la joacă alăt şi e ec ar Apoi vă mai eo că re îl ju m tură, d în dublă pos ectacol pe ca sp n u şi e st E mitru, aflat . ăele regia aceluia Horaţiu Măl Egoistul, în şi l fe la mare artist, , ră este tot în ţa cu succes p ri, repreere de regizo . n ti an i ig ie el aţ B er u n ge Rad l extrem de spectacol al un spectaco , re ca fi Joc şi într-un ri u P anu, lex Măzgăre propune. zentate de A ma pe care o re nu te n ri p t n sa re una şi pe ca te ea in td şi to in d actual i ez is l la care v Există un ro e sau, mai ? că un rol anum în c t es ca or d ju i i a îm lpentru cea ă ar trebui să r. Eu aş opta zo gi re Nu ştiu dac e m u an şi mai impor lnirea cu un mai benefică lt u m e degrabă, întâ ar p riantă, mi se de a doua va fesională. irea mea pro en ev d în tă n ta

emachiaj sp ţe, porţi un se u în m i u ez v fr de nd iesă, Hoţii Ce simţi câ În ultima p bătrânită. îm lt u m fi ua cial, pentr arile pe care ? e, transform st nou chip iil iţ ce a oz p ă şoă m d co in t ogl chip. Nu m mi-au plăcu eva, un alt in ştiu tc u al N d Întotdeauna ă. in deven curioas poate face are mă face voi b zi im h -o sc tr în un actor le ce ar ştiu că otrivă, ori d p i, im n d râ a ăt b b , chează nd voi îm a atunci câ cum voi arăt erii atunci? turnee? sp ă e ce să m i măcar în D ic i. n n să, şi i râ rţ a ăt b p îm des eparte de ca e care nu te când sunt d i ii şi er af ăi gr ic to n t fo Un obiect d i, lefonulu mă despar te u n a ri n o fo le em ve te m De le pri sc . Am, în îmi place să re uza agendei ca ca e in p d , u eu n asta soţul m fiul meu şi filmuleţe cu e. ar lc te de cu ro? t să-l fac! mereu înain milion de eu ntează faptul că am ştiu n u cu ce Ce ai fa mult co în artă.

Cred că mai i - probabil st Ce aş face? ve in cuprindă ş A ... uţin lucru vizită, ca să p e e d u n ta ta ea as Şi e cart i să scrie p Ce ar trebu eşti? zi plină? tot ceea ce Atât. ezi după o . gi eu fu m re e el te m Nu vizorul mer în care l preferat uca, cu tele L cu i lo şi lu , te ri ile es tu ri ti că Care e ju i şi par aglomerat d , plin de cărţ În livingul pianul meu cu e, at im ene an gând pe des rge. ică a lui Geo tr i liniştea? ec el gul drum pe chitara îţi regăseşt m cu , tă ndesc la lun ci gâ ri ă fe m d ccece ân fa C .

Ce te meu plat într-o su pe Luca, fiul le s-au întâm re ri ca u e cr d lu Când îl văd lo m ci, cu isă, dinco curs până ai ce o uşă desch e la p c it es ăş d p n fi care l-am par gâ aş ă mai re, ca şi cum atunci nu m siune uluitoa vreodată. Şi it fericită. or t d n su am ci im , uri. Atun olig se afla tot ce ob , ă joc cu Luca ri u timp liber, m la deadlinee t, m d gi cu ic fu fă p e a, n d u am nem unci când am George la ci De aceea, at ene, merg cu se compune es a d re la ci el ri Fe cu a. ă n in u aş re p m îm mă uit cult jazz în la munte, as ă? un weekend iţie. oz p dezlănţuit de bună dis i de lumea p suţa noasa din fărâme că sc la i, să i en a la Buşt când vre , ili gi m fa fu ... Apoi, e cu d n el ez U e şi din D tă mă refugi as ea o m es u ad fr e ai d Cel m ri atât ele romanGreciei, cin ar am aminti a D . tă ţă ta n ăr ca ep va d ul Latin din tră de sulă în u din Cartier în inimă o in sa vi as de re m T ră i d au mi, în pauzele Fontana Valea Loarei l meu de la a e n ţu p u , so E ic . m cu lt u te ce ti Luca foar ellei Merga ab cu Is e a iil gi rs re cu în Paris, ex t, Donnant, tru Donnan torim. lă că filmare pen îmi place să să , ri lumea asta, astre plăce o în n tit ri ile to ar lă m că din inele de an t pe unde am ”, nu magaz ri e, u it it h fu ec ră p Şi peste to „v e vând obiect ri unde se ivă, cele cu ajung în locu e lustruite, ci, dimpotr erite. biect fie redescop chităţi cu o aşteaptă să rtist? re a ca n şi u te u tăci onă pentr en sc ascunse, ră e p u e totul. C e d curaj, dar n succesul ă t d rat i en îţ cu ci , u fi b ră i su ucu E acă te-a ntează, te b , contează d p, lo m o ti ac i aş Nu cred. Co ge el n u ac până a aj es şi, în cc at cr su lu ai ai ă ce S u m tează cu frumoase. succes nu ad ă ai amintiri bţinut acel m pe drum, dac a chinului cu care ai o redevii un o să nu poţi să istă e tr şi d a es re em cc ti tr in su am să ai iarăşi ex e. După cum mi se pare ri , le cu u ze b u io la ic ap n tat ă ce au înce scuţi în normal dup ra celor nă tu să ă tr e, trist. a din tin ci dualitate u Cum împa plăcea să o ia în care mi-ar re ile ib ca i? , os ce p en i vo ţi em ec G cealaltă una două dir t se aude şi Am întotdea bine! Imedia E oate că nu? e: p n u au S sp i îm ehotărâtă. n ă an so şi o voce care er p bine! Sunt o spune: Nu e

my opi

nion

consumer manifesto:

vrem like-urile noastre înapoi!

Like - valoare

ȘTEFANIA HARABAGIU Are o experienţă de 14 ani în publicitate și marketing.

Să fii prezent pe social media a devenit obligatoriu pentru Deţine, din 2008, agenţia branduri, iar scopul declarat este mereu acelaşi: crearea unei de creaţie și inovaţie Brand Support, focusată pe trade comunităţi on-line care să asigure dialogul dintre consumator şi marketing. brand şi să încurajeze, în acelaşi timp, interacţiunea între consumaA lucrat pentru Philip Morris, torii aceleiași mărci.

Diageo și Leo Burnett.

Ceea ce multe branduri nu au înţeles încă este că oamenii sunt scumpi cu like-urile, iar ca să le placă ceva, atunci trebuie să fie cu adevărat deosebit. În cursa pentru like-uri, această categorie este preţioasă. Trebuie să urmărim valoarea like-urilor, şi nu canti- Like - diferit tatea lor. Există şi like-ul automat Consumatorii aşteaptă informaţii în schimbul like-ului lor, iar pentru a crea un dialog consistent, dat de consumator, însă acesta companiile trebuie să înceapă să ofere conţinut relevant pentru consumatori, şi nu doar să livreze este lipsit de substanţă şi nu are publicitate. Ele trebuie să urmărească generarea discuţiilor cu sens şi împărtăşirea de experienţe între o valoare reală pentru brand. consumatori. Pe scurt, să comunice mai departe de produsele lor şi de mesaje plictisitoare, altele decât Dacă eu îţi dau like, aştept să statusuri care vorbesc despre vremea frumoasă de afară. Cei mai mulţi dintre noi suntem prieteni cu primesc înapoi conţinut de cali- branduri şi cu toţii primim aceleaşi mesaje; vineri suntem întrebaţi ce planuri avem pentru weekend, tate. duminică suntem invitaţi la o plimbare în parc, iar luni asistăm la un cor de plângeri pentru săptămâna care tocmai a început. Tiparul „calendar” este folosit de majoritatea brandurilor, fără ca acestea să realizeze că dacă ele pot face asta, atunci cel mai probabil o face şi concurenţa. Ca să ieşi în evidenţă trebuie să ai un plan de postări bine pus la punct şi să te asiguri că ceea ce postezi este relevant pentru consumatorii tăi şi cât se poate de atractiv. Pentru că 50.000 de oameni nu sunt identici. Postările brandurilor ar trebui să ţină cont de vârstă şi de sexul fanilor, de interesele lor. Social Like – împreună? media oferă posibilitatea targetării postărilor Motivele pentru care consumatorii se asociază cu brandurile sunt puţine. şi totuşi puţine branduri îşi planifică activiMajoritatea caută să se informeze şi să fie la curent cu cele mai noi promoţii. tatea ţinând cont de asta. Prin urmare, toţi Vrem să obţinem cupoane, să ştim ce produse se vând la reducere şi, din când primim aceleaşi mesaje, iar asta nu ne face să în când, să mai citim un review de produs. Alţi consumatori îşi doresc o asociere ne simţim cu nimic speciali. Un brand valoros „de ochii lumii”, pentru că un brand este în trend. Odată ce like-ul le-a apărut oferă conţinut personalizat, pentru că ştie că în profil, interacţiunea cu brandul s-a încheiat, asta dacă putem numi like-ul o fiecare grup de consumatori are nevoi speciinteracţiune. fice, iar dacă aceştia acordă public prietenia Majoritatea brandurilor nu par însă deloc preocupate de motivul pentru care lor, vor să fie preţuiţi. paginile lor generează like-uri, continuând să meargă pe mâna strategiilor pe termen scurt care vizează bucuria like-urilor multe. A sosit timpul ca brandurile să realizeze că loialitatea consumatorilor se câştiga în timp (mult), şi să-şi reconsidere comportamentul pe reţelele de socializare, dacă vor să fie cu adevărat credibile şi atractive pe termen lung. Butonul „unlike” a devenit mai accesibil ca oricând, iar un click îţi ia doar o secundă, atunci când conţinutul e inutil.

Nu dorim niciunui brand să ajungă în situaţia în care consumatorii resping conţinutul slab, iar pentru a împiedica asta, se cere o schimbare. Ele trebuie să-şi reevalueze strategia pe social media şi să vină cu informaţii relevante, consistente şi personalizate în funcţie de nevoile şi de motivaţiile consumatorilor.

Aşadar, dragi branduri, noi nu vrem să ne luam like-urile înapoi. Vă rugăm, nu ne insultaţi inteligenţa. Like-ul nostru, ca şi timpul, este preţios.

66-67

S-AU DUS FABRICILE DE ALTĂDATĂ VEZI HARTA INDUSTRIEI ROMÂNEȘTI

LEGENDA MANAGERULUI STRĂIN ȘI EȘECURILE SALE LAMENTABILE

CÂT DE SCUMP E SĂ ÎNCEPI SĂ JOCI TENIS. PAG. 52

Nr. 041

28.02 - 06.03 / 2013

NR. 041 / 28.02 - 06.03.2013

9 lei

www.incomemagazine.ro

ASIGURĂTORII CARE NU NE POT DESPĂGUBI ÎN CAZ DE CALAMITATE

meciul între vecini: 5-0

Bulgaria a luat fața României