POEMELE TOAMNEI

gânduri de toamnă toamna răstoarnă nisipul vieții clepsidra-și vede de mersul ei din geana umbrei ochiul luminii se zbate zănatic pe ultimul tei. urci greu cărarea, toamnă, pe poteci sub bolți de ramuri verzi-aurii, și-n cântec pitoresc de ciocârlii tu ca o primadonă, falnică, treci… pe boltă cerul albastru ca o catedrală sub lumina stelelor de- argint mă plimbă printr-un magic labirint prin lumea de povești patriarhală. tainic se-aude glas duios de clopot, scriu ceva și litera îngheață,