Revista "Vino și Vezi", nr.4, anul 3, 2017

via]a p arohiei

cuvinte d uhovnice[ti

documentar

Ierta]i-n ne, v-a am „furat“ biserica!

Cuviosul Sofronie: Prin ascultare c\tre ~nviere

Arhiereul Filaret [i Biserica Talpalari

pagina 4

pagina 3

pagina 11

aprilie 2017

16 pagini anul 3, nr. 4

GRATUIT Revist\ d e t rezvie [ i v enire ` n f ire

dar nu degeaba

Hristos a `nviat!

Dragi enoria[i, `nchin\tori, prieteni [i binef\c\tori ai Bisericii „Na[terea Maicii Domnului“ - Talpalari, acum, când totul se umple de Lumin\ [i `n fiecare dintre noi `nvie tainic Hristos, ~l rug\m pe Domnul Vie]ii s\ v\ d\ruiasc\ zile de s\rb\toare `mbel[ugate `n pace, har [i fapte aduc\toare de mântuire.

Ai vo[tri slujitori `ntru Domnul, Preo]ii bisericii Talpalari

Foto: {tefan Cojocariu

PUNCTE DE VEDERE

Nu dezn\d\jdui, dragul meu, [i Iisus a fost perceput ca un ratat }i se pare c\ via]a ta a ajuns `n punctul cel mai de jos, c\ nu ai realizat mai nimic din ceea ce ]i-ai propus. Ai avut atâtea visuri [i acum r\t\ce[ti printre ruinele lor. Crezi c\ e[ti un om de nimic, iar cei din jur `]i `nt\resc aceast\ idee. Te sim]i ca un tr\d\tor, iar prima persoan\ pe care ai tr\dat-o e[ti tu `nsu]i. {tii c\ ai avut atât de multe daruri de la Cel de Sus, dar consta]i c\ ]i-ai b\tut joc de ele. Dezn\dejdea `]i d\ târcoale precum o hien\ care a[teapt\ s\ mori. Un ratat! A[a te vezi. Iar rata]ii nu merit\ decât dispre]ul [i uitarea. Cine sau ce te-ar mai putea scoate din aceast\ capcan\ `ntins\ de iscusitul vân\tor care este diavolul?

Pr. Constantin Sturzu i totu[i exist\ Cineva care a gustat din aceast\ condi]ie [i a biruit-o.

A biruit-o [i pentru tine. Numele lui este Iisus. Te-ai gândit c\ El, Fiul lui Dumnezeu, a fost un om Care a cunoscut ratarea? Unul despre Care to]i au crezut c\ a e[uat? Odat\ ce S-a l\sat prins [i supus oc\rilor [i chinurilor de tot felul, lumea nu a mai crezut `n puterea Lui dumnezeiasc\. ~i cereau s\ Se dea jos de pe Cruce, spre a crede `n El. Dar El {i-a asumat pân\ la cap\t condi]ia ratatului, a Celui ce p\rea c\ nu-{i poate duce misiunea pân\ la cap\t (paradoxal, El tocmai prin asta o `mplinea!). Propov\duise iminenta venire a ~mp\r\]iei lui Dumnezeu [i iat\-L acum spânzurat pe lemn, ca

{

2

unul dintre tâlhari, ca un f\c\tor de rele. „{i sta poporul privind, iar c\peteniile `[i b\teau joc de El, zicând: Pe al]ii i-a mântuit; s\ Se mântuiasc\ [i pe Sine ~nsu[i, dac\ El este Hristosul, alesul lui Dumnezeu“ (Luca 23, 35).

Chiar [i ucenicii cei mai apropia]i au crezut c\ s-a sfâr[it totul, c\ misiunea lui Iisus pe p\mânt e[ua lamentabil. {i cum n-ar fi gândit a[a, când au auzit c\ El ~nsu[i, pe Cruce, strigase cu glas mare „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, de ce M-ai p\r\sit?“ (Marcu 15, 34). A[adar, ~l p\r\sise Dumnezeu, un soi de scurtcircuit avusese loc [i se stinsese „Lumina lumii“ (Ioan 8, 12). Unul dintre ucenici, Cleopa, pe drumul spre Emaus, sintetizeaz\ toat\ aceast\ convingere, c\ totul se sfâr[ise [i c\ nu mai

aveau nici o a[teptare de la Iisus Nazarineanul: „Iar noi n\d\jduiam c\ El este Cel ce avea s\ izb\veasc\ pe Israel“ (Luca 24, 21). „N\d\jduiam“, dar acum este `ngropat\ n\dejdea noastr\.

Iar când {i-a dat duhul, l\sând pe Cruce un trup ne`nsufle]it, cine s\-L mai cerceteze? Surprinz\tor, unul dintre ucenici, un „sfetnic ales“, anume Iosif din Arimateia, a avut acest acces de omenie elementar\, a c\p\tat curaj [i, „`ndr\znind, a intrat la Pilat [i a cerut trupul lui Iisus“ (Marcu 15, 43). Cine s-ar fi gândit s\ poarte grij\ de Trupul Unuia ce e[uase pe Cruce? Ce rost ar fi avut s\-[i ri[te cineva via]a pentru – `n ultim\ instan]\ – un simplu cadavru? Ce mai conta?

Mai mult, se [tia cât de porni]i erau iudeii s\-i vâneze pe to]i ucenicii Galileanului, a[a c\ de ce s\ ri[te cineva inutil?

E atât de uman\ [i de `nduio[\toare aceast\ grij\ a lui Iosif [i a lui Nicodim, cel care i s-a ad\ugat ulterior, „aducând ca la o litr\ de smirn\ [i aloe“. Ce au f\cut ace[tia dep\[e[te orice logic\ omeneasc\: [iau periclitat func]ia, [i chiar propria via]\, spre a se `ngriji de semnul inert al unui mare e[ec, de r\m\[i]ele unei misiuni ce fusese plin\ de minuni [i de cuvinte „cu putere mult\“.

Lor li se adaug\, apoi, femeile mironosi]e, convinse [i ele c\

tot `ngropat vor g\si Trupul lui Iisus, chiar [i `n a treia zi de la R\stignire. {i-au `nvins frica de solda]ii care p\zeau acolo [i se `ntrebau doar: „Cine ne va pr\v\li nou\ piatra de la u[a mormântului?“ (Marcu 16, 3).

Chiar [i dup\ ce au g\sit mormântul gol, tot nu credeau c\ Iisus a `nviat. O vedem pe Maria Magdalena plângând [i `ntrebând, la un moment, pe Cel pe care-L confundase cu gr\dinarul: „Doamne, dac\ Tu L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus [i eu ~l voi ridica“ (Ioan 20, 15). De[i Domnul le `ncredin]eaz\ pe aceste curajoase femei, totu[i ele „erau cuprinse de fric\ [i de uimire, [i nim\nui nimic n-au spus, c\ci se temeau“ (Marcu 16, 8). Iar când au vorbit, la un moment dat, cuvintele lor despre ~nvierea ~nv\]\torului „au p\rut `naintea ucenicilor ca o aiurare [i nu le-au crezut“ (Cf. Luca 24, 11).

Iat\, dragul meu, pe scurt, povestea Celui ce a gustat din plin condi]ia e[ecului. Dar aceast\ „ratare“ a Sa ascundea, de fapt, o mare biruin]\ – `mplinirea unei promisiuni f\cute de Dumnezeu `nc\ de la izgonirea din Rai a primilor oameni. Spre deosebire de El, noi chiar suntem ni[te rata]i, `mi spui. Dac\ Domnul lucra, de fapt, la mântuirea noastr\, `n timp ce to]i credeau c\ s-a terminat, dac\ ratarea era, de fapt, parte din izbând\ („cu

moartea pe moarte c\lcând“), la noi pare c\ e ratare pur [i simplu. C\ nu e nimic bun, nu poate fi, nu avem cum s\ mai g\sim ceva bun `n e[ecul nostru. Dar, pân\ la urm\, ce este un e[ec dac\ nu o moarte, o punere `n mormânt? Via]a mea se face ca un mormânt `n care locuiesc. Dar tocmai aceast\ `ngropare e anticamera `nvierii ce mi se preg\te[te de c\tre Dumnezeu. Unde omul vede o groap\ ce se deschide ca s\-l `nghit\, Dumnezeu vede pântecele din care va s\ se nasc\ omul cel nou (Cf. Coloseni 3, 10).

Aceasta avem de `nv\]at din moartea ru[inoas\ a lui Hristos pe Cruce [i din `ngroparea Lui. Sfânta [i dumnezeiasca Liturghie nu se poate sluji decât pe pânza numit\ antimis [i pe care este zugr\vit\ punerea `n mormânt a Trupului lui Hristos, adic\ momentul culminant al „rat\rii“. De aceea, nu te po]i apropia de Sfântul Potir dac\ te vezi altfel decât un soi de ratat. Asem\nându-te cu Hristos `n aceast\ cea mai de jos condi]ie uman\, primind Trupul [i Sângele S\u, te po]i `mp\rt\[i [i din slava ~nvierii Sale. Ratându-te pe tine, te po]i `ntâlni cu Hristos. A[a c\ nu dezn\d\jdui, dragul meu, v\zând c\ ai e[uat. Gânde[te-te c\ abia acum e[ti preg\tit s\ tr\ie[ti cu adev\rat, s\ prime[ti Via]a care nu poate fi ]inut\ de nici un mormânt.

aprilie 2017

CUVINTE DUHOVNICE{TI

ac\ ve]i gândi ce `nseamn\ a[teptarea `nvierii mor]ilor n\d\jduiesc c\ fiec\ruia dintre voi s\ se dea intui]ia: Noi de aceea a[tept\m `nvierea mor]ilor, c\ci pentru noi este o realitate - adev\rata realitate a ve[nicei fiin]\ri. Iar dac\ `n noi este aceast\ a[teptare, energia acelei a[tept\ri ne va `nvia. Astfel, când vom rosti „A[tept `nvierea mor]ilor“ o vom zice tot a[a ca atunci când zicem „A[tept masa - masa va fi, ea se preg\te[te.“ ~ns\ uneori se `ntâmpl\ `n via]a noastr\ o experien]\ foarte trist\: Când vine ziua Pa[tilor, puterea noastr\ de a primi bucuria ~nvierii ]ine foarte pu]in. Iat\ suntem `n post, ]inem cele cincizeci de zile `mpreun\ cu S\pt\mâna Patimilor. {i pentru noi este o stare fireasc\: r\bd\m Postul cincizeci, [i o sut\ [i pân\ [i trei sute de zile pe an, `ns\ bucuria ~nvierii de-abia dac\ putem tr\i câteva ceasuri. De ce este a[a? Hristos `nviat este neclintit, iar timpul vie]ii noastre trece prin ne`ncetate schimb\ri.

Nimic nu este statornic. Cumva `ntreaga noastr\ experien]\ se `mpotrive[te gândului nostru despre Fiin]a absolute.

A[a trebuie s\ tr\im: „A[tept“. C\ci energia `nvierii este `n credin]a noastr\. Mi s-a `ntâmplat s\ `ntâlnesc oameni

Foto: Oana Nechifor

~nvierea lui Hristos este ceva unic, dar `ndeob[te este vorba de noi `n[ine, de `nvierea noastr\. Noi rostim Simbolul Credin]ei, iar la sfâr[itul lui `n]elep]ii no[tri P\rin]i au pus urm\toarele cuvine: „A[tept `nvierea mor]ilor [i via]a veacului ce va s\ fie. Amin“

D

~n timpul Postului Mare a[tept\m, `ncorda]i `n `ntunericul crepuscular, momentul de str\fulgerare, de sclipire a minunii ~nvierii Domnului. O a[teptare plin\ de fr\mântare `mplinit\ printr-o bucurie nespus\, ce `nseamn\ nu doar `nceputul unei noi, eterne vie]i, ce ni se deschide cu putere nou\, profunzime nou\, ci [i `nceputul unei noi voca]ii umane. iecare post este o a[teptare. ~n timpul Postului Mare a[tept\m, `ncorda]i `n `ntunericul crepuscular, momentul de str\fulgerare, de sclipire a minunii ~nvierii Domnului. O a[teptare plin\ de fr\mântare, `mplinit\ printr-o bucurie nespus\, ce `nseamn\ nu doar `nceputul unei noi, eterne vie]i, ce ni se

F

anul 3, nr. 4

Cuviosul Sofronie: Prin ascultare c\tre ~nviere care ziceau: „Eu nu doresc deloc via]a ve[nic\, nu doresc nimic din `ndumnezeirea voastr\“. Ne`n]elegând sensul propriilor cuvinte, ei `n[i[i se osândesc la ve[nica desp\r]ire de Dumnezeu. C\ci `n cuvintele: „A[tept `nvierea mor]ilor“ se cuprinde energia `nvierii. Da, bine`n]eles, „`nvierea“ nu a[a precum unii o a[teapt\, c\ Hristos cel `nviat Se va `ntoarce `n acela[i trup [i `[i va continua treaba. Nu! „~nvierea“ - de acum `ntr-o alt\ form\ a fiin]\rii, a ve[nicilor prieteni ai lui Dumnezeu. {i astfel, dezn\dejdea este pierderea con[tiin]ei c\ Dumnezeu voie[te a ne da via]a Sa cea din ve[nicie.

Lumea tr\ie[te `n dezn\dejde.

Oamenii singuri s-au osândit mor]ii.

Dar cum s\ tr\im `nvierea noastr\ zi de zi? Ne ducem la duhovnicii no[tri, ei ne zic ast\zi una, mâine alta. Ce s\ ne facem? Duhovnicul se poart\ cu fiecare dup\ nevoia lui, iar nu „`n general“, dup\ teorii. Iar când noi `n[ine mergând la duhovnici ne cl\tin\m, Duhul lui Dumnezeu `i `ndeamn\ numai la a ne da un cuvânt de `nt\rire. Astfel, cuvântul lor atârn\ de deschiderea noastr\, dar mai atârn\ [i de `mprejur\rile vie]ii `ndeob[te. Dar cel ce merge la duhovnic ne`ncetat se clatin\, niciunde nu st\ cu t\rie.

Atunci duhovnicul nu-i poate afla un cuvânt care s\-i `nl\-

ture o data [i pentru totdeauna orice cl\tinare. Duhovnicul spune ceea ce poate ajuta pe om `n acel moment.

Nu demult am `ntrebat pe unul dintre voi: „care `]i este greutatea?“ {i r\spunsul a fost: „Greutatea mea este c\ eu iubesc cuvântul lui Hristos, vreau s\ tr\iesc dup\ El [i `n El, dar toat\ f\ptura mea psiho-fizic\ se `mpotrive[te.“ Cum s\ `n]elegem fenomenul acesta `n via]a noastr\? Atunci când alc\tuirea noastr\ psiho-fizic\ nu este `n puteri de a purta porunca lui Dumnezeu, omul va striga c\tre Dumnezeu. Iar când mintea noastr\ nu poate `n]elege ceva, ea se scârbe[te de acel lucru. Oamenii care au pierdut adev\ratul `n]eles al

mântuirii `n Hristos nu poate r\bda nimic din ceea ce `nso]e[te urmarea lui Hristos. (…)

Iat\, dup\ Patimi vine bucuria: „Hristos a `nviat“. Care bucurie apoi se sfarm\. R\bda]i aceste lucruri! Tot ceea ce se sfarm\ `n noi de la porunca lui Hristos - acestea toate sunt cele ce nu ]in de Fiin]a Dumnezeiasc\.

Preg\ti]i-v\ c\tre ~nviere [i binecuvântat s\ fie tot pasul, spre a ne s\vâr[i lucrul, ca via]a nostr\ cu adev\rat s\ ne duc\ „acolo unde Domnul este“.

V\ doresc Pa[ti luminate, ca experien]a voastr\ `n Hristos s\ se adânceasc\ [i s\ primeasc\ un chip din ce `n ce mai m\re]. (Arhimandritul Sofronie, Cuvânt\ri duhovnice[ti, vol II, pag. 90-9 95)

Postul este o a[teptare [i un nou `nceput deschide cu putere nou\, profunzime nou\, ci [i `nceputul unei noi voca]ii umane.

Devenim f\ptur\ nou\, trimis\ `ntr-o lume p\c\toas\, orfan\, pentru a vesti aici nu doar venirea Domnului, ci [i biruin]a Sa; pentru a vesti nu doar plinirea a[tept\rii, ci [i c\ a[teptarea s-a `ncheiat [i totul ne este deschis `nainte.

(Antonie Bloom, Mitropolitul Surojului, Despre `ntâlnirea cu Dumnezeu, traducere de Mihai Costi[, Editura Cathisma, Bucure[ti, 2007, pp. 5-6 6)

Moartea – condi]ie pentru `nviere Pentru cre[tini, modelul de moarte-`nviere permanent prezent `n via]a noastr\ `[i `ntemeiaz\ sensul profund `n via]a, moartea [i ~nvierea Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Moartea nu are un caracter distrug\tor, ci unul creator.

Din moarte vine `nvierea. Orice form\ de moarte e o na[tere la mai mult\ via]\. S\ nu fie la fel [i pentru moartea de la sfâr[itul vie]ii noastre p\mânte[ti?

Nu este oare cea mai de pe urm\ [i cea mai formidabil\ moarte-`nviere dintre cele pe care le-am cunoscut de când neam n\scut? Departe de a fi o total\ `ntrerupere, moartea este expresia cea mai cuprinz\toare [i cea mai complet\ a tot ceea ce am tr\it `n decursul vie]ii.

Dac\ micile mor]i prin care a trebuit s\ trecem ne-au condus de fiecare dat\ la o `nviere, `ntr-un dincolo, de ce n-ar fi la fel [i pentru marele moment al mor]ii, când vine clipa s\ p\r\sim aceast\ lume?

Dar aceasta nu este totul.

Pentru cre[tini, modelul de moarte-`nviere permanent pre-

zent `n via]a noastr\ `[i `ntemeiaz\ sensul profund `n via]a, moartea [i ~nvierea Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Istoria fiec\ruia dintre noi trebuie `n]eleas\ `n lumina istoriei Sale, pe care o pr\znuim `n fiecare an `n Sfânta S\pt\mân\ a Patimilor, dar [i `n fiecare duminic\ `n Liturghia euharistic\. Toate micile noastre mor]i [i `nvieri sunt unite, de-a lungul istoriei, cu moartea [i ~nvierea Sa definitiv\, iar micile noastre pa[ti sunt ridicate [i reafirmate de marele S\u Pa[te.

(Episcop Kallistos Ware, ~ m p \ r \ ] i a l \ u n t r i c \ , Editura Christiana, 1996, pp. 23-2 24)

Nu se termin\ totul cu mormântul!

A[tept\m o ~nviere!

Nu se termin\ totul cu mormântul! Acesta-i motivul pen-

tru care `ncuraj\m la r\bdare [i mul]umire `n necazuri, pe orice r\stignit al vie]ii.

Dup\ R\stignire, a[tept\m o ~nviere! Nu se termin\ totul cu mormântul! Acesta-i motivul pentru care `ncuraj\m la r\bdare [i mul]umire `n necazuri, pe orice r\stignit al vie]ii.

Chiar dac\ noi nu ne pricepem a[a de bine s\ deslu[im taina suferin]ei omene[ti, totu[i asigur\m, luând garan]ie pe Cel r\stignit, c\ multe sunt rosturile [i binecuvântate roadele ei ultime.

(P\rintele Arsenie Boca, Din `nv\]\turile P\rintelui Arsenie Boca – Rostul `ncerc\rilor, Editura Credin]a str\mo[easc\, Petru Vod\ – Neam], 2008, p.

143)

3

VIA}A PAROHIEI

Foto: Oana Nechifor

Am stat ani buni `n Blocul Tarom, unde mama st\ [i acum. Eram `ns\ la vârsta adolescen]ei, când tinerii nu prea merg la biseric\.

Anca Todiric\

G

ândul de a merge la biserica era departe de mine. Chiar pot spune c\ eram `mpotriva ei. Mi se p\rea o cale primitiv\ de a g\si pe Dumnezeu. Ba chiar un circ! Sau [i mai r\u, o instruc]ie ca la armat\ [i o sp\lare de creier `n mas\. {i cel mai grav era c\ nu mi se p\rea c\ biserica respect\ Biblia! Citisem [i eu Noul Testament [i nu `n]elegeam de ce `n Biserica noastr\ sunt icoane dac\ nu aveam voie s\ ne `nchin\m la idoli. Nu `n]elegeam de ce trebuia s\ ne spovedim, `mp\rt\[im, s\ pup\m mâna preotului, s\ d\m bani, pomelnice [i altele. Nimic nu `n]elegeam din toate acestea [i `n mine cre[tea o revolt\ `mpotriva preo]ilor [i a bisericii. Nu mai spun c\ avusesem câteva tentative de spovedanie care sau transformat `n traume pentru mine. Un lucru mi-era clar!

Eu la biserica nu mai voiam!

Anii au trecut, c\ut\rile mele spirituale au continuat, dar `n afara Bisericii. Dup\ un timp, destul de lung, am renun]at la a mai blama Biserica [i preo]ii. Era un consum de energie inutil pentru mine.

Mai mult de gura mamei [i a surorii mele, am re`nceput s\ merg, din când `n când, la câte o biseric\ [i s\ m\ spovedesc.

Aveam acum copii [i ele m\ trimiteau cu ei la `mp\rt\[it.

Astfel c\, de dou\ ori pe an, frecventam o biseric\ din Nicolina unde g\sisem un preot mai `n duhul meu. Totu[i, nu sim]eam nimic special `n biseric\ [i tot nu `n]elegeam nimic. ~ns\ `mi f\ceam datoria.

Undeva la 40 ani, Domnul m-a oprit pe drumul c\ut\rilor mele. Ajunsesem `ntr-un punct `n care m\ blocasem `n propriul meu labirint; labirintul sinelui. Acela a fost momentul `n care Domnul mi-a descoperit sfin]ii Lui [i S-a descoperit pe Sine prin sfin]ii Lui. Spre ru[inea mea, nu crezusem `n sfin]i [i `n mijlocitori. Dar acel moment, nu am s\-l uit toat\ via]a. ~l datorez Sfântului Efrem cel Nou [i, desigur, Domnului.

Sl\vit fie El, `ntru sfin]ii S\i!

De la apari]ia Sfântului Efrem cel Nou pân\ la Biseric\ a fost doar un pas. Mai r\mânea s\ g\sesc o biseric\ `n care s\ m\ simt bine, cu preo]i `n duhul Domnului, slujitori ai Adev\rului. A[a am auzit de Biserica Talpalari, biserica de care am apar]inut o vreme [i pe care mama o frecventa, fiind din parohie.

Am fugit de Biseric\ departe, precum fiul risipitor. Am c\utat departe [i am g\sit aproape. Atât de aproape de su-

4

Ierta]i-ne, v-am „furat“ biserica! fletul meu s-a v\dit aceast\ biserica pe nume Talpalari.

Uneori m\ `ntreb dac\ Dumnezeu nu ascunde diamantele `n noroi? {i dac\ nu le pune aproape de noi, când noi le c\ut\m departe? Astfel c\, m\ bucuram ca un copil s\ descop\r pe Dumnezeul cel viu [i pe sfin]ii Lui din cer dar [i pe cei care mijloceau pentru noi pe p\mânt, sub ve[mintele preo]e[ti.

De[i mic\, biserica era atât de plin\… Plin\ de tineri, plin\ de copii, plin\ de Duh Sfânt [i iubire.

Spre mirarea mea, preo]ii sunt tineri [i iubitori. Vocea o dihnitoare a p\rintelui mi-a a r\mas adânc `ntip\rit\ `n suflet.

Acolo, la Talpalari am sim]it c\ldura Duhului Sfânt `n fiecare dintre preo]i [i `n fiecare dintre m\icu]e. Fiecare cu harul s\u; dar mult har rev\rsat `ntr-o bisericu]\ ascuns\ de ochii lumii [i adumbrit\ de falnicul stejar din col].

Crezusem c\ la biseric\ mergi singur, stai la slujb\ [i pleci repede, tot singur fiind.

Dar nu! Nu la Talpalari! La Talpalari poate c\ vii singur, dar tr\ie[ti comuniunea. Dup\ Sfânta Liturghie ne bucur\m de agapele fra]esti.

Acolo, `n sânul acestei bisericu]e am cunoscut cele mai calde [i sincere `mbr\]i[\ri.

Sunt câteva bra]e acolo din care nu m-a[ mai desprinde.

M\ simt ca un prunc la sânul mamei. Uneori m\ `ntreb dac\ nu cumva Maica Domnului m\ `mbr\]i[eaz\ prin ele.

Tot la Talpalari, m\ minunez de fiecare dat\ de fiecare copila[ ce zumz\ie `n a[teptarea `mp\rt\[aniei. ~n fiecare privire de prunc recunosc pe Domnul. ~n fiecare zumzet al lor recunosc vocea Domnului.

C\ci [i El a fost prunc! {i la Talpalari, da! Domnul e prunc! {i zumz\ie adesea, prunc fiind.

Dar Domnul este [i `n tinerii falnici care vin `mbr\ca]i `n port popular [i-mi amintesc de

mo[tenirea noastr\ de neam care iat\, la Talpalari, ni se d\ ca zestre. Tineri frumo[i, cura]i, cu voci `ngere[ti cânta adesea la stran\ [i iarna ne `ncânt\ inimile cu colinde. De Cr\ciun, vocea Domnului cânta prin ei! S\-i primi]i! C\ci pe El ~l primi]i!

Ceea ce m\ uime[te [i-mi `nmoaie inima la fel ca pruncii sunt b\trânii. F\r\ ei biserica nu ar mai fi la fel! Poate c\ unii `nc\ mai fo[nesc pungi, poate c\ nici nu aud. Poate c\ al]ii vorbesc mai tare [i nu mai au r\bdare c\ci via]a i-a `nsingurat `ntr-atât `ncât singurul lor moment de comunicare e la slujb\, `n biseric\. Poate c\ pe unii dintre ei nici nu-i sim]i.

Stau cumin]i, smeri]i `n scaunele uneori mai mari ca ei. Cu ochii `nchi[i, respir\ lin [i adânc. {i, uneori, m\ uit la ei cu grij\ [i `nfrigurare: oare tr\iesc sau dorm? Respir\ sigur?

Sunt vii? Atunci, respir u[urat\ la prima pung\ fo[nit\. Da! Slav\ Domnului! Ei sunt vii! {i a[a vor fi tot timpul! Ei, b\trânii no[tri sunt cei ce ne-au crescut pe noi. Ei [tiu s\ d\ruiasc\.

Acum sunt singuri. E vremea noastr\ s\ d\ruim lor.

Avem bra]e noi, pentru voi!

Avem [i picioare! Avem [i inimi pline de iubire, cuvinte mângâietoare pentru voi! Avem s\ v\ d\ruim vou\ ceea ce bunicii no[tri ne-au d\ruit nou\. Avem o vorba bun\, un ceai, o `mbr\]i[are, o carte si o floare pentru voi. Avem s\ v\ povestim pove[tile cu care voi ne-a]i crescut pe noi. Avem s\ v\ d\ruim vou\ iubirea ce a]i pus-o `n noi.

Avem s\ umplem singur\tatea care v\ cople[e[te.

Doar un singur lucru nu avem: cheia u[ii voastre!

V\ rug\m, deschide]i u[a inimii voastre [i a casei voastre c\tre noi! C\ci noi v-a am „fuo arat“ biserica… [i vrem s\ v-o ducem `napoi!

V\ mul]umim!

Noi, Talpalarii…

Redirec]ionati 2% din impozitul pe venit Dragi prieteni, Biserica Talpalari se zide[te din inimile noastre [i este locul care vindec\ [i transmite vindecare.

Dar, `n acela[i timp biserica are nevoie de `ntre]inere financiar\; nu pu]ine sunt nevoile ei. O [edere scurt\ `n biseric\ `]i poate descoperi nevoile ei de a fi reabilitat\, `nt\rit\, luminat\.

V\ rog `n acest sens, pe cei care ave]i venit impozitat sau munci]i, s\ completa]i cererea de mai jos [i s-o aduce]i la biseric\ (Altar sau pangar).

Iar dac\ ave]i vecini, colegi, prieteni, rude care nu doneaz\ cei 2%, `ndemna]i-i s\-i d\ruiasc\ bisericii.

Cu n\dejde, Pr. Vladislav

aprilie 2017

VIA}A PAROHIEI

Studiu biblic la biserica noastr\ Odat\ cu p\[irea `n anul 2017, ne-am gândit c\ este un bun prilej s\ `ncepem o nou\ lucrare `n biserica noastr\.

Victor-EEmanuel Sterpu Cu binecuvântarea p\rintelui Constantin Sturzu [i a p\rintelui Vladislav Nedelcu am `nceput

un grup de studiu biblic. Ideea a pornit de la un articol scris de Pr. Andrew Stephen Damick, intitulat „14 hot\râri de Anul Nou pentru cre[tinii-ortodo[i“.

Scopul grupului este atât ini]ierea `n tainele Scripturii, cât [i cunoa[terea reciproc\ [i unitatea dintre noi. Cuvintele Domnului sunt duh [i sunt via]\ (Ioan 6,63), de aceea consider\m important\ citirea atât a Vechiului cât [i a Noului Testament.

A[a cum spunea Maica Siluana, „Vechiul Testament este Sfânta Scriptur\. Vorbe[te de-

spre Domnul, despre Hristos [i despre mine a[a cum mi-ar fi vorbit dac\ eram pe vremea lui Avraam sau a lui Matusalem.

Consider c\ este un fapt de igien\ duhovniceasc\ elementar\ s\ cuno[ti [i s\ cite[ti Vechiul Testament. F\r\ prea mult\ exegez\, ci pur [i simplu s\ ne vorbeasc\ nou\ Dumnezeu despre istoria neamului nostru. (…) Noi credem c\ Mântuitorul este Dumnezeu adev\rat, Dumnezeul lui Avraam [i a lui Iacob. Vechiul Testament vorbe[te tocmai despre El [i felul `n care ni-l deschide nou\ Duhul Sfânt“.

Credin]a noastr\ „nu se mai hr\ne[te din izvoarele Sfintei Scripturi, care pentru P\rin]ii Bisericii, a constituit izvorul credin]ei. Trebuie s\ `nv\]\m din nou cum s\ intr\m `n lumea revelat\ de Scriptur\ [i cum s\ tr\im `n ea“1. Cunoa[terea Vechiului Testament se impune atât prin bog\]ia temelor `ndeosebi morale care se pot desprinde, dar mai ales `n perspectiva `n]elegerii unitare a Sfintei Scripturi2. Pe de alt\ parte, Sfânta Scriptur\ este mai mult decât o colec]ie de c\r]i istorice [i profetice, ea este un izvor al form\rii cultului bisericesc [i al organiz\rii vie]ii biserice[ti. ~n jurul citirii din c\r]ile profetice [i din `nv\]\turile Apostolilor se organizeaz\ atât cultul public, cât [i via]a bisericeasc\ din primele veacuri.3 Mul]umim p\rin]ilor slujitori pentru sprijinul acordat [i, `n mod special invita]ilor, doctori `n Teologia biblic\ [i profesori de Vechiul Testament de la Facultatea de Teologie Ortodox\ „Dumitru St\niloae“ din Ia[i care s-au al\turat discu]iilor [i au acceptat s\ fie „coloan\ vertebral\“. De asemenea, mul]umim voluntarilor care ajut\ pentru tip\rirea comentariilor sfin]ilor p\rin]i pe care le distribuim s\pt\mânal.

Suntem la `nceput de drum, dar n\d\jduim ca aceast\ lucrare s\ fie una roditoare [i ziditoare de suflet, care s\ ne conduc\ c\tre Hristos.

Note bibliografice 1

Alexander Schmemann - „Postul Mare. Pa[i spre Înviere“, pag. 11 2 Pr. Dumitru Belu, „Vechiul Testament ca izvor omiletic“, în Mitropolia Ardealului, II (1957), 11-12, p.

885, apud. Pr. Adrian Ivan, Pr. Nicu[or Beldiman (Pr. Vasile Gordon coord.) - „Omiletica“, editura Basilica, pag. 76 3 Pr. Adrian Ivan, Pr. Nicusor Beldiman (Pr. Vasile Gordon - coord.) „Omiletica“, editura Basilica, pag. 76

anul 3, nr. 4

5

CUV+NT PASTORAL LA ~NVIEREA DOMNULUI

~nvierea Domnului nostru Iisus Hristos

Trecerea de la robie la libertate Pacea [i bucuria ~nvierii s\ p\trund\ `n fiecare cas\, `n fiecare familie [i `n inima tuturor! {i astfel, `nt\ri]i `ntru taina biruin]ei lui Hristos asupra iadului, a p\catului, a necredin]ei [i a dezbin\rii, s\ r\mânem uni]i `n Biserica Lui cea Sfânt\ [i s\ rostim cu to]ii: „Hristos a `nviat!“. † TEOFAN Prin Harul lui Dumnezeu Arhiepiscop al Ia[ilor [i Mitropolit al Moldovei [i Bucovinei Iubi]ilor preo]i din parohii, cuvio[ilor vie]uitori ai sfintelor m\n\stiri [i drept-credinciosului popor al lui Dumnezeu din Arhiepiscopia Ia[ilor: har, bucurie, iertare [i ajutor de la Dumnezeu Cel `n Treime preasl\vit – Tat\l, Fiul [i Duhul Sfânt Iubi]i fra]i preo]i, Iubi]i fra]i [i surori `ntru Hristos-D Domnul, Cu putere mult\ [i cu bucurie adânc\ rostim `n aceste zile: „Hristos a `nviat!“, „Adev\rat a `nviat!“. Mai ales `n noaptea plin\ de lumin\ a Sfintelor Pa[ti r\sun\, cu glas puternic, aceast\ sfânt\ bun\vestire c\ Hristos a `nviat.

Cu ce putem asem\na aceast\ veste bun\? Ce ne poate ajuta s\ `n]elegem o firimitur\ din marea tain\ a ~nvierii lui Hristos? S\ ne gândim la o ceat\ de robi care sunt elibera]i! S\ avem `n minte un grup de `ntemni]a]i care dobândesc libertatea! Ce sentimente `i cuprind `n momentul slobozirii? Cum simt ei prima clip\ a libert\]ii dup\ care au suspinat ani de-a rândul? Starea pe care o tr\iesc poate fi definit\ ca: via]\, bucurie, lumin\, n\dejde. ~nvierea lui Hristos cuprinde starea des\vâr[it\ a vie]ii depline, a bucuriei autentice, a luminii neapuse [i a n\dejdii nezdruncinate. De ce aceasta? Pentru c\ prin ~nvierea lui Hristos omul este eliberat din cea mai aprig\ robie: cea a p\catului [i a mor]ii. Prin ~nvierea lui Hristos, lan]urile sclaviei, `n care era omul `nc\tu[at, sunt zdrobite. Omul redevine liber [i nimic nu este mai de pre] decât libertatea.

Iubi]i fii duhovnice[ti, Dumnezeu l-a creat pe om spre a fi o f\ptur\ liber\, a[a cum El ~nsu[i este. Omul a folosit `ns\ `n mod gre[it libertatea cu care la `nzestrat Dumnezeu. Consecin]a a fost pierderea libert\]ii, c\derea `n robia p\catului [i gustarea urm\rii acestuia, moartea.

La un anumit moment `n curgerea istoriei, Dumnezeu L-a trimis pe Fiul S\u `n lume ca s\ slobozeasc\ pe om din tirania ne-

6

credin]ei, a p\catului [i a mor]ii.

Afl\m acest adev\r din cuvintele rostite de ~nsu[i Fiul lui Dumnezeu, Domnul nostru Iisus Hristos: „Dumnezeu a[a a iubit lumea, `ncât pe Fiul S\u Cel Unul N\scut L-a dat, ca oricine crede `n El s\ nu piar\, ci s\ aib\ via]\ ve[nic\“ 1. ~ntruparea Fiului lui Dumnezeu, vie]uirea Sa printre oameni, Patimile, moartea [i ~nvierea Sa au drept scop ridicarea omului „de la `ntuneric la lumin\ [i de la st\pânirea lui satana la Dumnezeu“ 2, cum spune chiar Domnul Hristos. Tot El m\rturise[te, preluând cuvintele Profetului Isaia, c\ „Duhul Domnului (...)

M-a trimis (...) s\ propov\duiesc robilor dezrobirea [i celor orbi vederea; s\ slobozesc pe cei ap\sa]i“ 3.

Trebuie cunoscut adev\rul c\ autentica libertate este dobândit\ numai prin leg\tura noastr\ cu Hristos Dumnezeu. Alt\ cale nu exist\. „Dac\ ve]i r\mâne `n cuvântul Meu, zice Domnul, sun-

te]i cu adev\rat ucenici ai Mei [i ve]i cunoa[te adev\rul, iar adev\rul v\ va face liberi“ 4. Libertatea oferit\ de Hristos sau dobândit\ prin leg\tura de credin]\, n\dejde [i dragoste cu Hristos este singura real\, singura adev\rat\. „Dac\ Fiul (lui Dumnezeu) v\ va face liberi, liberi ve]i fi `ntr-adev\r“ 5, `nt\re[te Domnul Hristos `n Evanghelia Sa. De unde vine aceast\ certitudine? Vine din adev\rul c\ Dumnezeu L-a trimis pe Fiul S\u `n lume „ca s\ surpe prin moartea Sa pe cel ce are st\pânirea mor]ii, adic\ pe diavolul, [i s\ izb\veasc\ pe acei pe care frica mor]ii `i ]inea `n robie toat\ via]a“ 6, cum spune Sfântul Apostol Pavel. Vine din adev\rul c\ starea de om liber este dat\ de leg\tura cu Dumnezeu, cu Duhul S\u cel Sfânt: „Domnul este Duh, [i unde este Duhul Domnului, acolo este libertate“ 7, dup\ cum m\rturise[te acela[i dumnezeiesc Apostol.

Drept-ssl\vitori cre[tini, Din cele m\rturisite de Domnul Hristos, de Sfin]ii Apostoli [i de Sfin]ii P\rin]i `n]elegem faptul c\ starea de libertate izvor\[te din rela]ia cu Dumnezeu. Din p\cate, de-a lungul timpului, oamenii au c\utat de multe ori libertatea `n afara leg\turii cu Dumnezeu. Aceasta deoarece pentru mul]i `ns\[i raportarea la Dumnezeu este considerat\ ca lipsire de libertate. ~n contextul lumii de ast\zi, ni se spune adesea c\ libertatea este dreptul omului de a face ceea ce dore[te, f\r\ nici o `ngr\dire. Se vorbe[te ast\zi despre libertatea de a face avort, adic\ de a ucide prunci nevinova]i, libertatea de a s\vâr[i desfrânare, libertatea sau „dreptul“ de a forma „familii“ din persoane de acela[i sex. Se insist\, de asemenea, asupra libert\]ii de a recurge la eutanasie, de utilizare a drogurilor sau despre libertatea de a blasfemia [i de a batjocori

simbolurile religioase. Se `mpline[te, a[adar, ceea ce Sfântul Apostol Pavel `ndemna s\ nu se `ntâmple: „Fra]ilor, a]i fost chema]i la libertate; numai s\ nu folosi]i libertatea ca prilej de a sluji trupului, ci sluji]i unul altuia prin iubire“ 8.

Libertatea de a sluji trupului, adic\ libertatea de a p\c\tui `n diferite forme, se transform\, `n cele din urm\, `n cea mai nemiloas\ robie. „Libertatea f\r\ limite este omorârea libert\]ii“, spunea un gânditor occidental 9. Libertatea dispare atunci când omul, dând frâu liber voin]ei sale de a face orice dore[te, s\vâr[e[te p\catul. Din fiin]\ liber\, omul devine rob `n tirania patimilor. „Ceea ce te biruie[te, spune Sfântul Apostol Petru, aceea te [i st\pâne[te“ 10.

Din aceast\ robie a p\catului, omul se poate ridica prin c\in]\, prin spovedanie, prin `mp\rt\[irea cu Sfintele Taine. Cu ajutorul lui Dumnezeu, el devine din nou un om liber.

aprilie 2017

Iubi]i credincio[i, Dumnezeu ne-a creat pentru a fi liberi, nerobi]i patimilor. Prin moartea [i ~nvierea Sa, Hristos ne-a d\ruit puterea de a redobândi libertatea pe care am pierdut-o prin neascultare, necredin]\ [i p\cat. Se cuvine, a[adar, s\ consider\m libertatea ca bunul cel mai de pre] pe care s\ nu-l pierdem, s\ nu-l vindem [i pentru care orice sacrificiu de a-l redobândi nu este prea mare.

Cea mai bun\ cale pentru aceasta este, paradoxal, starea de rob al lui Dumnezeu. „Cine se face robul lui Dumnezeu a sc\pat de orice robie“ 11, m\rturisea P\rintele Dumitru St\niloae.

A fi rob al lui Dumnezeu `nseamn\ a recunoa[te c\ El a creat lumea, c\ El `i poart\ de grij\ [i c\ f\r\ de El nu se poate `mplini nimic bun, autentic [i adânc. A fi rob al lui Dumnezeu `nseamn\ a lupta `mpotriva ispitei celei mari din toate timpurile, aceea de a-]i cârmui via]a `n mod autonom, f\r\ Dumnezeu. A fi rob al lui Dumnezeu `nseamn\ a `n]elege c\ lumea nu `ncepe [i nu se termin\ cu noi, `nseamn\, `n cele din urm\, a `n]elege cuvântul Domnului Hristos: „F\r\ Mine nu pute]i face nimic“ 12.

Puterea de a fi rob al lui Dumnezeu, adic\ de a fi liber cu adev\rat, izvor\[te din taina ~nvierii lui Hristos, garan]ia propriei noastre `nvieri [i libert\]i: „Hristos a `nviat din mor]i, fiind `ncep\tur\ (a `nvierii) celor adormi]i“ 13. Este vorba de `nvierea cea de ob[te, dar [i de `nvierea sufletului din moartea p\catului, a necredin]ei, a falselor credin]e. „Adev\rata libertate este una singur\ – `nvierea `n Dumnezeu“ [i cunoa[terea „harului `nvierii“, m\rturisea un duhovnic al vremurilor noastre 14. „Dumnezeiasca Scriptur\, a spus mai `nainte Sfântul Simeon Noul Teolog, ne `ndeamn\ s\ spunem adev\rul: [i anume c\ `n fiecare din noi, cei credincio[i, are loc ~nvierea lui Hristos (...), c\ ~nsu[i St\pânul Hristos `nvie `n noi“ 15. Iar cel `n care este prezent Hristos, Cel mort [i `nviat, este un om al libert\]ii, singurul liber cu adev\rat.

Iubi]i fra]i [i surori `ntru Hristos-D Domnul, ~n ambian]a plin\ de lumin\ [i de pace a Sfintelor Pa[ti, se cuvine a mul]umi lui Dumnezeu pentru tot darul acestor zile frumoase [i pentru toat\ binecuvântarea pe care o revars\ ne`ncetat asupra noastr\. Mul]umirea adus\ lui Dumnezeu se arat\ `n rug\ciune, `n puterea de a ierta [i a iubi, `n n\dejdea primirii darului smereniei, f\r\ de care adev\rata libertate nu exist\.

Recuno[tin]a noastr\ se `ndreapt\, de asemenea, c\tre to]i m\rturisitorii credin]ei din veacul trecut, oameni sfin]i care au dobândit darul libert\]ii l\untrice Note bibliografice Ioan 3, 16.

2 Faptele Apostolilor 26, 18.

3 Luca 4, 18.

4 Ioan 8, 31-32.

5 Ioan 8, 36.

6 Evrei 2, 14-15.

7 2 Corinteni 3, 17.

8 Galateni 5, 13.

9 Honoré de Balzac.

10 2 Petru 2, 19.

11 Nota 81, `n Filocalia, vol. 11, traducere, introdu1

anul 3, nr. 4

Foto: Constantin Comici

CUV+NT PASTORAL LA ~NVIEREA DOMNULUI

chiar `n celulele `nchisorilor nemiloase. Icoana m\rturisirii lor trebuie a[ezat\ la loc de cinste `n mintea [i inima noastr\. Aceast\ cinstire se arat\ mai ales `n str\dania de a `n]elege duhul vie]ii lor [i de a-l `nr\d\cina `n fiin]a noastr\. Chiar dac\ ast\zi nu mai vorbim `n România despre persecu]ii sângeroase la adresa credin]ei, primejdiile [i `ncerc\rile prin care trec Biserica [i Neamul nu sunt nici pu]ine, nici u[oare.

Valorile care definesc familia sunt atacate pe toate c\ile. „Biserica de acas\“, cum numea Sfântul Ioan Gur\ de Aur familia format\ din b\rbat, femeie [i pruncii lor, s-ar dori dublat\ de tot felul de conven]ii [i parteneriate, care de care mai periculoase pentru vie]uirea normal\ a lumii. De aceea, v\ `ndemn s\ sprijini]i ac]iunile biserice[ti sau civice care `[i propun s\ apere valorile fundamentale ale familiei. ~n vremuri tulburi, precum cele de ast\zi, `ncerc\ri [i pericole vin, uneori, [i din interiorul Bisericii. Pe de o parte, nu to]i credincio[ii p\streaz\ `ntru totul calea dreptei credin]e. Supersti]iile, relativismul doctrinar, c\s\toriile cu cei de alte credin]e, lipsa vie]ii liturgice sau s\vâr[irea de p\cate grele [i lipsa poc\in]ei aduc mari prejudicii vie]ii biserice[ti. Starea de veghe nu trebuie s\ lipseasc\ pentru `ndreptarea unor astfel de situa]ii.

Asist\m, pe de alt\ parte, la anumite manifest\ri schismatice care tulbur\ rânduiala [i pacea `ntru Adev\r din Biseric\. Din râvn\ lipsit\ de `n]elepciune 16, unii clerici sau monahi, urma]i de ucenicii lor, aduc un mare r\u dreptei credin]e pe care pretind c\ o ap\r\. Pe motive ne`ntemeiate, acuz\ de erori doctrinare Sinodul din Creta [i `ndeamn\ la ruperea comuniunii cu parohiile [i m\n\stirile care r\mân, cu statornicie,

cere [i note de Pr. Prof. Dumitru St\niloae, Editura Episcopiei Romanului [i Hu[ilor, 1990, p. 84.

12 Ioan 15, 5.

13 1 Corinteni 15, 20.

14 Arhim. Sofronie, Cuviosul Siluan Athonitul, traducere din limba rus\ de Ierom. Rafail (Noica), edi]ia a II-a revizuit\, Editura Accent Print, Suceava, 2013, p. 116.

`n leg\tur\ cu episcopii lor, cu Sfintele Sinoade ale Bisericilor Ortodoxe locale, cu `ntreaga Ortodoxie. Aceste situa]ii nu sunt noi `n istoria Bisericii. Vorbind despre astfel de tulbur\ri, Sfântul Grigorie Teologul `i nume[te pe cei care le provoac\ [i le `ntre]in

„mult-prea-iubitori de Dumnezeu [i mult-prea-iubitori de Hristos“ 17, un fel de „ultra-ortodoc[i“, care i-au fost cei mai mari potrivnici `n lupta sa pentru ap\rarea credin]ei ortodoxe. Cu durere, cu dragoste p\rinteasc\ [i cu n\dejde, m\ adresez acestor persoane

care tulbur\ via]a Bisericii, `ndemnându-i prin cuvintele Sfântului Ioan Gur\ de Aur: „S\ dorim pacea pe care acela (vr\jma[ul) o ur\[te. S\ `ncet\m a mai cânt\ri [i a mai pune `n cump\n\ cuvintele dogmei. S\ `ncet\m a mai vrea s\ fim `nv\]\tori ai `nv\]\torilor, s\ urâm a ne mai lupta `n cuvinte, spre pierzania celor ce ascult\. S\ credem a[a cum P\rin]ii ne-au predat. Nu suntem mai `n]elep]i decât P\rin]ii, nu suntem mai exac]i decât `nv\]\torii no[tri, nu suntem noi p\stori ai p\storilor, ci oi“ 18. ~n duhul celor spuse de Sfântul Ioan Gur\ de Aur, rug\m pe Dumnezeu s\ ne d\ruiasc\ nou\ [i lumii `ntregi pacea Sa cea sfânt\ pe care a `mp\rt\[it-o ucenicilor `n ziua ~nvierii Sale. Pacea [i bucuria ~nvierii s\ p\trund\ `n fiecare cas\, `n fiecare familie [i `n inima tuturor! {i astfel, `nt\ri]i `ntru taina biruin]ei lui Hristos asupra iadului, a p\catului, a necredin]ei [i a dezbin\rii, s\ r\mânem uni]i `n Biserica Lui cea Sfânt\ [i s\ rostim cu to]ii: Hristos a `nviat!

Al vostru frate [i p\rinte `ntru Hristos,

† TEOFAN Mitropolitul Moldovei [i Bucovinei

15 Sfântul Simeon Noul Teolog, Cateheze, Scrieri II, Cateheza 13 – ~nvierea tainic\ cu Hristos, traducere [i studiu introductiv de diac. Ioan I. Ic\ jr., Editura Deisis, Sibiu, 2003, p. 174.

16 Cf. Romani 10, 2.

17 „Discours 6, 3“, `n Sources chrétiennes, vol.

405, Les Editions du Cerf, Paris, 1995, pp. 128-129.

18 PG 64, 38.

7

CALEA PELERINULUI

Sâmb\t\, 1 aprilie, Parohia Talpalari a organizat pelerinajul de prim\var\ cu destina]ia M\n\stirile Neam]ului.

Pelerinajul prim\verii

Alexandra Andrie[ a ini]iativa p\rintelui Vladislav Nedelcu de a ne cunoa[te mai bine [i a ne apropia mai mul] unii de al]ii, ne-am `ntâlnit `n aceast\ zi de prim\var\ pentru a ne ruga `mpreun\ la icoanele Maicii Domnului [i la racle cu moa[te ale mai multor sfin]i de la Mân\stirile Agapia, Neam] [i V\ratec, dar [i pentru a vizita, `n duh de prietenie [i voie bun\, Zimbr\ria, Cetatea Neam]ului [i Casa Memorial\ a lui Ion Creang\ din Humule[ti.

L

~mpreun\-c\l\torie cu autocarul prieteniei Pentru c\ nu de pu]ine ori unii ne-am sim]it, fie c\ facem sau nu parte dintr-o comunitate, singuri, `nsingura]i, `n lipsa unor rela]ii `nc\rcate cu sens `n via]a noastr\, acest pelerinaj [i-a propus [i a reu[it s\ ne aduc\ `mpreun\, s\ ne cunoa[tem [i s\ leg\m noi prietenii, pentru c\ dragostea `nseamn\ timp alocat celuilalt.

A fost o adev\rat\ binecuvântare s\ ne putem strânge `mpreun\ pe parcursul unei `ntregi zile libere, date fiind tonul [i ritmul zilelor noastre, care nu ne mai `ng\duie s\ g\sim r\gazul necesar pentru a respira, pentru a ne bucura din plin, pentru a ne `mprieteni, pentru a iubi. Noi suntem una, `mp\rt\[im aceea[i inim\, este un loc `n adâncurile noastre `n care pulseaz\ dragostea lui Hristos. Nevoia de a ne deschide, de a ne dest\inui, de a vie]ui `n comuniune cu cel\lalt este dovada c\ de fratele meu m\ leag\ izvorul plin de mil\ al ~mp\r\]iei celei ve[nice, dar aici, `n lumea noastr\ muritoare, exist\ timpul, care de mult nu mai are r\bdare cu noi [i ne `mpiedic\ `n lucrarea noastr\ de uniune, dac\ nu avem grija de a-l folosi cu folos.

Singur\tatea este cu adev\rat generatorul celor mai frumoase prietenii, a ne sim]i singuri nu trebuie s\ lase loc dezn\dejdii, ci ne d\ prilejul [i imboldul de a ne cunoa[te `ntre noi [i de a ne `mprieteni.

Mo[ Gheorghe Laz\r ne-a primit cu dragoste ~n num\r de 51, ne-am trezit a[adar dis-de-dimina]\ [i neam adunat `n Pia]a Unirii, unde autocarul condus de domnul Marcel ne a[tepta deja `n fa]a cinematografului Victoria.

Cu mic, cu mare, ne-am ocupat locurile `n autocar, dup\ rânduiala dragostei. Duhul pelerinajului a `nceput s\ prind\ via]\ `nc\ dup\ primii kilometri

8

Nu este cu putin]\ s\ vin\ dragostea lui Hristos `n noi, dac\ nu ne scoatem pe noi `n[ine din dragostea noastr\, astfel ca s\ o d\m lui Dumnezeu [i chipurilor Sale [i s\ ne d\ruim mereu celorlal]i, f\r\ s\ dorim ca ceilal]i s\ ni se d\ruiasca nou\“

tr\: un bor[ de urzici [i ceva orez dulce aveau s\ ne sature.

A fost o mas\ cald\, `ndestulat\ dar simpl\, a[a cum se cuvine `n zilele postului. M-a mirat mult cum am putut `nc\pea atâ]ia oameni `ntr-o odaie atât de mic\, am sim]it c\ iau parte la un grup unit, unde nu exist\ grani]e `n egalitatea [i fra]ia noastr\ `n fa]a Domnului. La Agapia Nou\ ne-am `nchinat la racla cu moa[tele mai multor sfin]i [i la icoana Maicii Domnului [i am avut ocazia s\ admir\m, `n exterior, c\su]ele mici [i frumos `ngrijite ale maicilor care locuiesc `n sat. Am vizitat apoi Cetatea Neam]ului [i ne-am `ntreptat c\tre ultimul obiectiv, Mân\stirea Agapia, unde am reu[it s\ ajungem pre] de câteva minute [i `n locul unde sunt ad\postite r\m\[i]ele p\m=nte[ti ale lui Mo[ Gheorghe Laz\r. ~n drum spre cas\, p\rintele Vladislav ne-a propus s\ lu\m fiecare cuvântul, s\ ne prezent\m pe scurt [i s\ oferim câteva impresii despre pelerinaj.

Astfel, am primit o nou\ ocazie de a ne cunoa[te mai bine.

S\ ne cunoa[tem pe noi `n[ine dar [i unii pe al]ii

Cuviosul Paisie Aghioritul, Epistole, Editura Evanghelismos

de dup\ ie[irea din ora[, când glasurile ni s-au unit pentru a rosti `mpreuna rug\ciunile de diminea]\ [i un alt mic buchet de rug\ciuni preg\tit de p\rintele, printre care [i rug\ciunea la vreme de c\l\torie, care mie mi-a pl\cut cel mai mult pentru c\ ne readuce aminte c\ Hristos este Calea, Adev\rul [i Via]a [i c\ El e cu noi pretutindeni, ne `nso]e[te [i ne este al\turi necondi]ionat.

Se f\cuse deja aproape 10.00 când am ajuns la M\n\stirea Neam]. Am coborât cu to]ii din

autocar, iar afar\ soarele `ncepea deja s\ `nc\zeasc\, anun]ând ceea ce avea s\ se transforme, dup\ voia Domnului, `ntr-o zi minunat\ de prim\var\. ~n Biseric\, ne-a `ntâmpinat p\rintele stare] cu o poveste despre istoricul locului, dar [i despre icoana f\c\toare de minuni a Maicii Domnului, pe sub care ne-a `ndemnat s\ trecem, dup\ rânduiala locului. Am vizitat apoi Zimbr\ria [i Casa memorial\ a lui Ion Creang\ de la Humule[ti, unde un domn al satului, `ngrijitor al casei, ne

a[tepta cu o povestioar\ plin\ de haz despre peripe]iile micu]ului Nic\, dar [i cu detalii din via]a adult\ a celui care avea s\ devin\ cel mai mare povestitor român.

Era trecut de 13.00 când neam `ntreptat c\tre Mân\stirile Agapia Nou\ [i Veche, unde urma s\ lu\m masa. N-a durat mult pân\ când am fost invita]i de c\tre maici `ntr-o `nc\pere din spate cu miros de lavand\ [i tavanul scund, `mpodobit\ cu multe icoane. Masa era deja aranjat\, `n a[teptarea noas-

Am aflat astfel c\ a ne `mprieteni `nseamn\ a c\p\ta curajul de a deveni autentici [i vulnerabili `n fa]a celuilalt, de a ne deschide cu adev\rat, a dezv\lui frânturi din taina persoanei noastre. Dincolo de gusturi sau profesie, afl\m c\ ne leag\ mai multe lucruri decât am putea crede, omenia, inimile noastre cu vedere spre duio[ia lui Hristos, obrajii no[tri acoperi]i uneori de lacrimi sau mângâia]i de un surâs. Afl\m c\ apropierea de cel\lalt ne apropie de fapt de ~nsu[i Hristos, pentru c\ a ne deschide fa]a de aproapele `nseamn\ a ne asuma o p\rticic\ din crucea acestuia, odat\ ce accept\m s\i lu\m `n bra]e povestea, s\ ne `nc\rc\m cu emo]ia lui, cu sensibilitatea lui unic\ [i cu prezen]a-i atât de fragil\ [i minunat\. Sufletul celuilalt este sufletul nostru, via]a lui este via]a noastr\, crucea lui este crucea noastr\, odat\ ce ne l\s\m cuprin[i de `nv\]\tura plin\ de dragoste a lui Hristos.

Dar pentru aceasta trebuie s\ ne pese cu adev\rat de fratele nostru, s\ avem inima `ntoars\ c\tre el, [i s\-l privim, s\-l ascultam, s\-i vorbim, chiar dac\ uneori doar `ntrebându-l ce mai face. Dac\ este din inim\, acesta va sim]i [i se va l\sa `nduplecat `n a `ndr\zni s\ fac\ un pas mai aproape.

S\-i mul]umim lui Dumnezeu pentru aceast\ zi minunat\! S\ ne deschidem, s\ nu l\s\m separarea s\ ne `ntunece inimile [i s\ ne alunge, pentru ca to]i s\ fim una `n dragostea lui Hristos!

aprilie 2017

VIA}A PAROHIEI

S\racii lui Ioan Lumân\ric\ Foto: {tefan Cojocariu

Lucrarea parohial\ S\racii lui Ioan Lumân\ric\ a ap\rut dintr-o necesitate atât a celor afla]i `n greut\]i, cât [i a noastr\, a Bisericii lui Hristos, de a p\trunde `n inima lor, `n via]a lor, `n bucuria [i necazul lor. Neam dorit s\ `i sprijinim, mai mult decât financiar, moral, suflete[te.

Maria Pop cesta a fost gândul nostru dintru `nceput – de a deschide o prietenie cu toat\ suflarea bisericii noastre, de a ne apropia de fiecare casnic al parohiei, mai ales de cei nevoia[i.

A

Ioan Lumân\ric\, cer[etor pentru Hristos Poate v\ `ntreba]i de ce am dat acestei lucr\ri numele lui Ioan Lumân\ric\, sfântul f\r\ sinaxar care se odihne[te `n curtea Bisericii Talpalari. Acesta a fost p\rintele s\racilor din Ia[ul de alt\dat\, un adev\rat model de sfin]enie pentru noi. Un scriitor al acelei vremi (anul 1843), Costache Negruzzi, scria: „V\ aduce]i aminte de un s\rac pe care `l `ntâlnea]i, pe uli]i, prin pie]e, pe la biserici, cer[itorind mila cre[tinilor, `mp\r]ind bogdaproste `n dreapta [i `n stânga? Dac\ `l `ntrebai de unde este, r\spundea: nu [tiu, [tiu c\ mama când m-a luat mi-a zis: Ni]\, dragul meu, s\ cumperi lumân\rele [i s\ le `mpar]i pe la biserici. Atâta [tiu, atâta fac. Descul], cu capul gol, `ncins cu o funie [i cu traista `n [old colinda toate bisericile, `mp\r]ind lumân\ri [i cer[\torind, nu pentru dânsul, lui nu-i trebuia nimic\, ci pentru al]ii. La un schit s\rac lipse[te clopotul: Lumân\ric\ `l ia din târg. Se pune cu dânsul `n mijlocul unei pie]e [i `l trage, pân\ ce se pl\te[te clopotul.

Curând, arama va r\suna `n aer, chemând pe credincio[i la rug\ciune [i va spune `n graiul s\u cel misterios fapta s\racului cer[etor. O biseric\ nu are ve[minte, Lumân\ric\ `i aduce stofe bogate, iar el doar o hain\ tren]\roas\, ce abia `i acoper\ goliciunea trupului, c\ci `n zadar voie[ti s\ `l `mbraci. D\-i o hain\, o c\me[\, peste un ceas nu o mai are, a dat-o altuia, pe care `l socote[te mai nevoia[ decât dânsul. Vede]i acest\ v\duv\. ~nconjurat\ de [apte copii ce plâng de foame, `mbrâncit\ de la u[a bogatului?

Lumân\ric\ o vede, o mângâie

anul 3, nr. 4

[i a doua zi `i aduce o vac\ cu lapte, aducând iar\[i bucurie `n smeritul bordei. A zidit chiar [i biserici…“ Spre aceast\ preocupare, de ie[ire `n `ntampinarea celuilalt, suntem chema]i [i noi. Fiecare avem de `mp\r]it câte ceva din prin(s)osul inimii noastre, cu fiecare dintre noi se poate construi ceva m\re]. Spunea cineva, care a tr\it o perioad\ pe str\zi, c\ oamenii s\raci nu au neap\rat nevoie de bani, ei au nevoie de inim\, de o privire cald\, de un cuvânt bun.

Cum s\ ajungem la inima lor?

Ie[ind din noi `n[ine, tr\ind al\turi de ei fr\mânt\rile [i temerile lor, bucuriile [i n\dejdile lor, doar astfel vom putea reu[i s\ ne apropiem unul de cel\lalt. {i asta nu doar `n ceea ce prive[te oamenii s\raci, ci cu fiecare suflet.

Cum ne dorim ca aceast\ lucrare s\ fie una durabil\, [i nu doar un ajutor de duminic\, am c\utat s\ ne apropiem de ace[ti oameni prin diferite moduri. La `nceput ne-am `ntâlnit cu cei care veneau cel mai des spre a cere ajutor. Le-am vorbit despre n\dejde [i credin]\. Nadejdea c\ Domnul nu-[i va lua mâna Sa de pe cei care cred `n El. {i astfel, i-am `ndemnat, ca timp de o s\pt\mân\, fiecare s\ se adânceasca mai mult `n rug\ciunea sa c\tre Dumnezeu [i de la El s\ cear\ milostivire, c\tre El s\ fie pus\ `ncrederea [i nu `n oameni. „Privi]i la p\s\rile cerului, c\ nu seam\n\,

nici nu secer\, nici nu adun\ `n jitni]e, [i Tat\l vostru Cel ceresc le hr\ne[te.”(Matei 6, 26). Nu am avut rezultate mari, dar ne-am bucurat c\ o familie a `n]eles acest gând. ~ntre timp, cei care au fost dispu[i, la `ndemnul p\rintelui, au venit [i s-au spovedit.

Dup\ o s\pt\mân\ ne-am re`ntâlnit cu ei. De data aceasta au venit mai pu]ini. Unii au m\rturisit c\ nu au putut rezista f\r\ s\ cer[easc\, m\car o dat\. Al]i au reu[it, dar cu mari eforturi. Ne-am dat seama c\ pentru majoritatea, cer[itul e o boal\ cronic\. O parte dintre ei fac asta `nc\ din fraged\ pruncie [i nu se pot desprinde, altora li se pare mai la `ndemân\ decât s\ munceasc\, iar câ]iva dintre ei, chiar nu au alt\ posibilitate.

Un aspect care ne-a preocupat `nc\ de la `nceputul acestei lucr\ri este seriozitatea acestor persoane. Cum putem [ti dac\ cineva are cu adevarat nevoie de ajutor? Sau, de ce s-a ajuns `n aceast\ situa]ie? A f\cut acel om tot ce ]ine de el [i cu toate acestea nu are nicio surs\ de ajutor? ~ntreb\ri la care nu avem r\spuns clar nici ast\zi, dar, dup\ care ne ghid\m atunci când situa]ia o cere.

Sunt mul]i s\raci care ne calc\ pragul, [i nu to]i vin cu probleme financiare. La unii problemele suflete[ti sunt mai ap\s\toare decât cele materiale [i atunci, dup\ ce afl\m care sunt nevoile lor, dup\ ce identific\m preocup\rile cu care se confrunt\, `i `ndrum\m spre spovedanie. Pentru un

tân\r sau pentru o persoan\ care e apt\ de munc\, dar nu g\se[te loc de munc\ ne-am gândit s\ venim `n sprijinul lui punându-l `n leg\tura cu un psiholog [i cu un asistent social. Pas cu pas vedem motivele reale pentru care ne cer ajutorul. Unii oameni prefer\ s\ cer[easc\, e mai comod, refuz\ apropierea de un duhovnic, refuz\ s\ munceasc\, doresc doar s\-[i fac\ voia cea de toate zilele. Pe ace[tia nu-i putem ajuta decât cu rug\ciunea. Oferindu-le bani, din când `n când, nu facem decât s\ `i adâncim `n condi]ia lor.

Ce pot face eu pentru aproapele meu?

Au fost diferite cazuri sociale, oameni f\r\ ad\post, familii ce nu mai reu[eau s\-[i pl\teasc\ tratamentul oncologic, sau care riscau s\-[i piard\ locuin]a din cauza neachit\rii cheltuielilor lunare. ~mpreun\ cu p\rintele sau cu voluntarii acestei lucr\ri am mers s\ le c\ut\m chirie, sau s\ le cercet\m situa]ia, s\ le cunoa[tem familia, casa. Numai a[a putem cu adev\rat s\-i sprijinim.

Asumându-i `n via]a noastr\, pu]in câte pu]in, `ndemnându-i s\ cread\ `n Dumnezeu, s\ se roage, f\cându-ne timp s\-i ascult\m, s\-i vizit\m, s\ mergem cu ei s\ le cump\r\m ceva `n loc s\ le `ntindem un ban, rugându-ne pentru ei, `ncurajându-i pe cei care pot s\ munceasc\. {i totu[i... cum s\ ne com port\m cu cei care ni se adre-

seaz\ rug\tor, duminic\ de duminic\?

P\rintele Ioachim Parr spunea: iubirea s\ fie m\sura tuturor lucrurilor pe care le facem. Dac\ exist\ dragoste, nu putem s\-l nec\jim pe cel\lalt cu nimic. A[adar, pe cei care v\ cer ajutorul ajuta]i-i pe cât pute]i, dar fi]i cu mult\ aten]ie atunci când le oferi]i bani – majoritatea pot munci, se pot `ntre]ine, vorbi]i cu ei [i ruga]iv\, [i dac\ au putere de munc\ `ndemna]i-i s\ munceasc\.

Pentru cazurile mai dificile `i pute]i trimite]i s\ vorbeasc\, pe `ndelete, despre situa]ia lor cu Maria Pop, responsabil\ de aceast\ misiune, [i, când are timp, cu p\rintele Vladislav.

Cu banii care se vor strânge la fondul pentru s\raci vom avea pachete cu produse necesare [i astfel le vom putea `mp\r]i când va fi nevoie.

Dac\ am putea crede c\ `n fiecare s\rac Hristos ni se adreseaz\ `n persoan\, am avea cu siguran]\ o alt\ atitudine fa]\ de cel\lalt, spunea politicianul Wiliam Forster.

E mai comod s\ `mp\r]im bani, decât s\ `mp\rt\[im dragoste, lumin\. Exist\ atâ]ia oameni afla]i `n nevoi `n acest ora[, `ncât dac\ fiecare dintre noi, dac\ fiecare membru al bisericii noastre, am cerceta câte unul, dac\ ni l-am asuma, dup\ principiul de via]\ al Cuviosului Sofronie -aproapele meu este via]a mea-, cu siguran]\, la fel ca [i Ioan Lumân\ric\, vom l\sa `n urma noastr\ o mare de lumân\ri aprinse.

9

VIA}A PAROHIEI

Oul `ncondeiat este un sim bol cunoscut al Sfintei S\rb\tori a ~nvierii Domnului, iar `n au ]esut jurul acestui simbol s-a de-a a lungul timpului nume roase semnifica]ii [i legende.

Joi, 23 martie 2017, `n cadrul unui Atelier de `ncodeiat ou\ organizat la biserica noastr\ [i sus]inut de doamna Codru]a Nicolau de la Asocia]ia Communio am `ncercat s\ afl\m mai multe despre semnifica]ia acestei vechi tradi]ii de Pa[ti. ~ntâlnirea a fost organizat\ `n cadrul proiectului „Vin Pa[tile“ a Asocia]iei Communio, care `[i propune s\ promoveze tradi]iile cre[tine [i cultura spiritual\, `n contextul Sfintelor Pa[ti. Astfel, `n cadrul atelierului participan]ii au fost

Atelier de `ncondeiat ou\ la Biserica Talpalari ini]ia]i `n arta `ncondeierii ou\lor, iar la final s-au cântat colinde tradi]ionale de Pa[ti.

R\bdare, aten]ie [i rug\ciune La atelier au participat tineri, adul]i [i numero[i copii, ace[tia din urm\ fiind cei mai dornici s\ descopere etapele `ncondeierii unui ou. Pedagog de profesie, doamna Codru]a a reu[it s\ ofere explica]ii pentru toate categoriile de vârst\, punând accent pe ingredientele speciale pentru `ncondeierea unui ou: „Este nevoie de mult\ aten]ie `n toate etapele de `ncondeiere, atât la golire, la utilizarea chi[i]ei pentru trasarea

modelului, dar [i la etapa final\ când, dup\ vopsire, vom [terge ceara de pe ou. Aceste linii drepte [i fine se pot realiza cu mult exerci]iu, prin st\ruin]\ [i r\bdare. S\ nu renun]\m, chiar dac\ mai gre[im.“

Moment de comuniune [i preg\tire pentru ~nviere Timpul petrecut la atelier a fost un prilej pentru momente de comuniune petrecute atât cu cei din familie, cât [i cu ceilal]i participan]i. Ajutorul reciproc, oferirea de `ndrum\ri [i `ncuraj\ri sau bucuria [i emo]iile `mp\rt\[ite pe parcursul atelierului au `mbog\]it inimile celor prezen]i.

P\rin]ii au avut ocazia s\ lu-

creze `mpreun\ cu copiii, s\ le deschid\ curiozitatea pentru arta tradi]ional\ [i m\iestria popular\ a me[terilor. Semnifica]iile descoperite, arta nou `nv\]at\ [i

gândul la R\stignirea Mântuitorului i-au preg\tit pe cei prezen]i pentru s\rb\toarea cea mare a cre[tin\t\]ii - ~nvierea Domnului. (Roxana Pa[al\u)

„~n biserica slavei Tale stând, `n cer a sta ni se pare...“ M\rturii ale `nchin\torilor: 03 noiembrie 2016 De câteva s\pt\mâni m\ sim]eam r\u (`mi sc\dea brusc tensiunea la 7) [i nu [tiam ce s\ fac. Am mers la medic, mi-am f\cut analizele, apoi am venit la Maica Domnului de la Talpalari. Eram cu feti]a mea c\reia `i place foarte mult la Talpalari [...] [i care `mi spune c\ aici e casa ei (are 7 ani), `i plac icoanele, m\icu]ele [i o v\d `mplinit\. Dup\ ce m-am rugat am realizat c\ m\ simt mai bine. ~nc\ o dat\ Maica Domnului avea grij\ de mine. Sper\m s\ venim mai des la Liturghie la Talpalari. Atmosfera de la Talpalari e foarte frumoas\, tinerii sunt foarte lumino[i [i p\rin]ii sunt deosebi]i. Parohia Talpalari e deosebit\ de altele: aici chiar e bucurie, lumin\, tr\ire.

Mul]umesc Maicii Domnului pentru ajutorul primit! Mul]umesc Sfântului Ioan Lumân\ric\! Amin. (Paula, Le]cani) 18 noiembrie 2016 ~n biserica Talpalari s-a n\scut o parte din sufletul meu.

Sau, mai adev\rat, s-a putut ar\ta la lumin\. Prima dat\ am intrat `ntr-o biseric\ `n 2011 pe când aveam 33 de ani.

Nem\rginita mil\ a Maicii lui Dumnezeu m-a transformat cu mult\ r\bdare [...] `ntr-un suflet pe calea mântuirii. Nu m\ l\sa, Doamne! (Andreea L., Bucure[ti) 10 ianuarie 2017 Veneam de la analize cu diagnostic alergie declan[at\ pe fond de stres cu manifest\ri `ngrozitoare pe toat\ suprafa]a corpului. Dup\ nop]i agitate [i nedormite, cu tot felul de tratamente f\r\ effect, `n diminea]a

10

zilei de 10 ianuarie 2017 intru `n aceast\ minunat\ biseric\; icoana Maicii Domnului `mi zâmbea; o lini[te (pace) m\ cuprinde, irita]iile se retrag, durerea este alinat\. Mul]umesc, Doamne! Mul]umesc, Maic\ a Domnului, pentru tot [i pentru toate! (Alina)

27 ianuarie 2017 Am trecut pragul acestei biserici azi pentru a doua oar\ [i am fost foarte bucuroas\ pentru c\ am g\sit deschis\ u[a.

Am fost `ntâmpinat\ de o doamn\ care mi-a spus c\ se face permanen]\ pentru a g\si mereu pe cineva aici. [...] M\ voi `ntoarce aici ori de câte ori voi avea ocazia [i va fi posibil.

(Gabriela B.) 1 martie 2017 Maria `mpreun\ cu Mihaela [i Valentin am vizitat biserica Domnului, casa Domnului. Am sim]it c\ldura [i dragostea Domnului nostru Iisus Hristos [i a Maicii Domnului, a Sfântului Efrem cel Nou [i a tuturos sfin]ilor. Este o biseric\ frumoas\ [i foarte `n pace. Am mai fost acum câ]iva ani dar o aveam doar pe fiica cea mare. Mul]umesc Domnului pentru toate

darurile primite. Cu dragoste [i iubire de Dumnezeu… (Maria)

9 martie 2017 Drag\ Doamne, `]i mul]umim! Mul]umim pentru toate [i pentru drumul pe care ni l-ai deschis. Am venit la tine orbi, osteni]i [i fl\mânzi [i ne-ai s\turat din bun\t\]ile Tale. Rug\ciunea `n biserica Talpalari e sim]it\ [i departe de cas\, `n ]\ri str\ine, printre musulmani. Maica Domnului de la Talpalari cred c\ va `mblânzi multe inimi `mpietrite. Cu drag, (Familia A.F.) M\rturii ale persoanelor ce au ]inut permanen]a: Am [i acas\ la mine lini[te (Slav\ Domnului!) chiar dac\ nu suntem tot timpul `n acela[i duh, [...] dar este incomparabil\ lini[tea din Casa Domnului cu orice lini[te de oriunde. {i m\ `ntreb [i v\ `ntreb: Cum de a lucrat El a[a frumos `n aceast\ parohie? Minunat lucru este s\ g\seasc\ cel ce caut\ un pic de lini[te, o biseric\ deschis\ aici `n centrul Ia[ului! Fie laud\ Domnului [i M\icu]ei Preacurate. Amin. (Magdalena D. `n permanen]\, 10.00-17.00)

Sunt `n casa Ta Doamne...

Nu [tiu dac\ `mi dau seama a[a de bine. Lini[tea asta, pacea [i aerul plin de `ngeri, toate cele v\zute [i nev\zute, sim]ite [i nesim]ite ne aduc aminte de valoarea t\cerii, a cuvântului primit [i d\ruit fiind cu gândul cel bun la Tine Doamne. Aici `ncepem s\ ne golim mintea de cele ce nu sunt de fapt ale ei [i s-o umplem cu Cuvântul T\u. A[ vrea s\ [tiu mai bine decât pân\ acum importan]a acestor cuvinte. ~]i mul]umesc, Doamne! Amin.

(Emilia I. `n permanen]\, 15.00-17.00) Mul]umesc bunului Dumnezeu [i M\icu]ei Domnului c\ mi-a `mplinit o dorin]\ [i anume de a fi deschise biserici `n care s\ intri s\ te rogi, s\ z\bove[ti [i s\ te odihne[ti, chiar [i cu trupul, de ce nu?.

Iat\, dup\ ani [i ani s-a `ntâmplat acest lucru. ~n afar\ de catedral\ toate bisericile erau `nchise. Am avut o pace [i o lini[te sufleteasc\! Au intrat `n biseric\ o doamn\ care s-a `nchinat, un tân\r care a z\bovit un pic, o doamn\ [i un domn care au f\cut câteva poze [i un domn `n vârst\ care a stat mai mult timp `n spate. Slav\ Domnului pentru toate [i sper s\ m\ ajute s\ vin `n continuare.

Amin. (Aneta C. `n permanen]\, 09.30-13.00) Slav\ [i mul]umire Bunului Dumnezeu pentru acest timp petrecut `n biseric\. A fost bine, cu pace [i lini[te. Au fost câteva persoane [i s-au `nchinat. L\udat s\ fie Dumnezeu `n toat\ vremea [i-n tot locul.

Amin. (Olga C. `n permanen]\, 13.00-17.00)

Slav\ }ie Doamne Dumnezeul nostru, Slav\ }ie! Am plecat de acas\ pu]in trist\ `ns\ aici, `n casa Domnului, m-am lini[tit al\turi de doi-trei oameni care doreau s\ se `nc\lzeasc\. Au venit [ase persoane care s-au rugat [i m-a bucurat lini[tea [i pacea de aici, c\ mam putut ruga [i, mai ales, c\ Domnul mi-a ar\tat `nc\ o dat\ c\ mi-a ascultat rug\ciunea primind confirmarea de la fiul meu c\ a luat un examen. Mul]umesc Domnului pentru toate. (Aurica O. `n permanen]\, 12.00-14.00) „Biserica este un metrou/ `n care urc\ oameni mor]i/ [i ies vii/ to]i cei care vor/ s\ ajung\/ la lumin\“ (Marius Iord\chioaia). Aceste versuri mi-au tres\rit `n inim\ când la primele ore ale dimine]ii p\[esc pragul bisericii deschise dou\ tinere purtând parc\ fiecare pe chip [i `n suflet greutatea unei poveri.

Se `ndreapt\ spre icoana Sfintei Maici, `ngenuncheaz\, las\ rug\ciunea s\ dest\inuie Maicii grijile lor. De când biserica e permanent deschis\ se simte puterea rug\ciunilor murmurate, pline de n\dejde [i lacrimi. Permanen]a rostirii lor ne d\ o bucurie minunat\. Un domn a sosit la primele ore ale dimine]ii (de la Vaslui); pare c\ [i-a g\sit lini[tea deplin\. Nu cred c\ are de gând s\ plece curând. Nu-i din parohia noastr\, dar se vede c\ avea nevoie de o biseric\ deschis\. [...] ~ntradev\r intui]ia mea m-a f\cut s\-i simt zbuciumul. A auzit de aceast\ biseric\ [i, ca de aer, are nevoie de o spovedanie.

(Eugenia B. `n permanen]\, 07.00-10.00)

aprilie 2017

DIN ISTORIA TALPALARILOR

Intrarea `n cripta `n care se afl\ mormântul lui Filaret Beldiman

Avem bucuria ca `n biserica noastr\ s\ se odihneasc\ unul din ctitorii [i slujitorii care au f\cut ca Ve[nicia [i Mântuirea s\ se preasl\veasc\ [i `n acest loc din târgul Ia[ilor, [i anume Arhiereul Filaret Beldiman, numit [i Apamias. Pentru c\ `l pomenim `n slujbele noastre [i pentru c\ osemintele lui sunt aici, am considerat important s\ scriem câteva repere istorice despre via]a lui, mai ales pentru perioada `n care a slujit [i locuit la Talpalari.

Alexandru Cre]u e ce Arhiereul Filaret apare `n documente [i chiar pe inscrip]ia unui Potir pe care-l avem `n biseric\, cu titulatura Apamia? ~ntre anii 1819-1873 unii dintre clericii români - printre care [i Filaret Apamias Beldiman au fost hirotoni]i arhierei `ns\ nefiind scaune episcopale vacante, ei erau numi]i „titulari“, adic\ arhierei cu titulatura unor eparhii r\s\ritene din fostul Imperiu Bizantin, care pe atunci nu mai existau, din cauza faptului c\ acele regiuni au fost cucerite de c\tre turci. Du-

D

anul 3, nr. 4

Filaret Beldiman Apam mias (1813-11844)

Arhiereul Filaret [i biserica Talpalari p\ anul 1873 institu]ia arhiereilor titulari s-a desfiin]at [i dintre arhiereii titulari de atunci sau ales viitorii arhierei vicari de pe lâng\ scaunele episcopale din }\rile Române - pe care `i g\sim `n func]ie pân\ ast\zi.

Arhiereul Filaret Beldiman Apamias (Filip din botez) s-a n\scut la 18 octombrie 1770, `n Ia[i, `ntr-una dintre cele dou\ case p\rinte[ti situate una `n uli]a Strâmb\ (ast\zi Aghata Bârsescu) [i alta `n uli]a Sârbeasc\ (ast\zi strada L\pu[neanu). P\rin]ii s\i erau vornicul Gheorghe Beldiman (17241792) [i prima sa so]ie Maria, n\scut\ Costache-Epureanu.

Tat\l s\u s-a rec\s\torit ulterior cu Maria Lefter. Din aceste c\s\torii au rezultat urm\torii copii: Anastasia, Alecu Vornicul, Ioan [i Dumitru, to]i `ngropa]i `n necropola familiei aflat\ la biserica „Na[terea Maicii Domnului“ Talpalari din Ia[i.

Nu se de]in date precise cu privire la educa]ia tân\rului Filip,

`ns\, se admite ipoteza cum c\ nu a r\mas lipsit de educa]ie [i c\ a urmat cursurile [colii domne[ti. ~n data de 13 noiembrie 1792, la 22 de ani, este c\lug\rit cu numele de Filaret. Date foarte concrete privind activitatea arhiereului Filaret `n intervalul 1792-1812 nu cunoa[tem. Din `ncredin]area semnat\ de el [i trimis\ Mitropoliei Ungrovlahiei `n 1813 rezult\ c\ a slujit `n Moldova la Hu[i, la Roman, dar [i la Ia[i, la Mitropolie. ~n anul 1812 este numit „proiestos“ al M\n\stirii Slatina [i tot `n acela[i an pleac\ `n }ara Româneasc\ unde este hirotonit arhiereu de c\tre mitropolitul Nectarie. Ulterior este numit egumen la M\n\stirea Negru-vod\ din Câmpulung Muscel, func]ie pe care o va de]ine aproape 25 de ani, pân\ `n anul 1837.

Se re`ntoarce `n Moldova la M\n\stirea Slatina, unde p\store[te pân\ `n 1834 iar apoi se mut\ la Ia[i, unde `ndepline[te

diferite func]ii la Mitropolie. O bun\ parte din timpul petrecerii sale la Ia[i, Filaret a locuit la biserica Talpalari. ~n februarie 1844 se retrage din func]iile de]inute `n Mitropolia Moldovei [i, la câteva luni dup\, trece la cele ve[nice.

Ziarul Albina româneasc\ din 9 iulie 1844 anun]a `nmormântarea sa la Biserica „Na[terea Maicii Domnului“ Talpalari din Ia[i. Mormântul s\u se afl\ [i ast\zi `n cripta de lâng\ Biserica Talpalari.

Arhiereul Filaret [i Ioan Lumân\ric\ ~nchei aceast\ scurt\ prezentare a vie]ii sale cu o `ntâmplare din anul 1842 privind atitudinea sa fa]\ de un cer[etor din Ia[i - un om considerat sfânt de contemporanii s\i - pe nume Ioan zis [i „Lumân\ric\“: „Vl\dica Filaret Beldiman era acum loc]iitor Mitropoliei Moldovei. B\trânii spun, c\

auzind clopotul, el sim]i o adânc\ mi[care, [i chemând pe Arhidiaconul, `l `ntreb\: „(de) ce trage clopotul?“ „Preasfin]ite, r\spunde Arhidiaconul, dup\ metania obi[nuit\, Lumân\ric\ a trecut c\tre Domnul, [i clopotul trage la Talpalari, unde urmeaz\ a se `nmormânta“. Vl\dica Filaret s\ scul\ `n picioare, f\cu semnul crucei, [opti tainic o rug\ciune, [i zise Arhidiaconului: „s\ trag\ clopotul cel mare al Mitropoliei! Un om sfânt a p\r\sit aceast\ lume…“. Când s\ auzi clopotul Mitropoliei, clopotele tuturor bisericelor din Ia[i `i respuns\r\ `ndat\, umplând v\zduhul cu glasul lor plâng\tor. A[a era obiceiul la biserica noastr\: când tr\gea clopotul Mitropoliei, `i r\spundeau pe acela[i ton, toate bisericile din ora[ [i toate m\n\stirile“. (Alexandru Papadopul-Calimah, Lum`n\ric\ [i Titina[, `n Revista „Arhiva“, anul VII (1896), nr. 1-2, p. 56.)

11

SPECIAL

~n via]a comunit\]ii Parohiei „Talpalari“ se ascund numeroase pove[ti de via]\, cele mai multe putând deveni subiecte de c\r]i.

Una dintre acestea este [i istoria doamnei Raisa care la câteva zile dup\ Sfintele Pa[ti va `mplini 100 de ani.

Cu r\bdare spre cei 100 de ani Practic, doamna Raisa a avut grij\ de gospod\rie singur\, pe toat\ perioada r\zboiului?

Da, ea a r\mas acas\ cu mama ei, cu soacra [i cu mine [i s-a luptat ca s\ avem cele necesare.

Mai mult, pentru c\ eram aproape de grani]\, pe perioada r\zboiului am fost deporta]i pentru câteva luni `n Boto[ani, satul Ili[eni. Am plecat cu carul cu boi cu ce aveam la noi [i am stat câteva luni. Când ne-am `ntors `n Ro[cani nu am mai g\sit decât zidurile casei. Totul era distrus, erau tran[ee prin fa]a casei, prin spate, peste tot. Atunci familia mea a fost nevoit\ s\ refac\ totul.

Roxana Pa[al\u

ovestea doamnei Raisa am descoperit-o prin ochii fiicei ei, doamna Elena Enache, cele dou\ locuind `mpreun\ de peste 45 de ani.

Fost\ croitoreas\ de profesie, doamna Raisa are multe de `mp\rt\[it, inspirând mult\ blânde]e [i pace. Cu toate acestea, starea ei de s\n\tate [i vârsta `naintat\ nu-i dau voie s\ se `nscrie `n conversa]ii lungi, reu[ind cu greu s\-[i aduc\ aminte de tinere]e. Fiica ei, `n vârst\ de 79 de ani, o `ngrije[te cu mult\ dragoste [i d\ruire.

De[i nici starea de s\n\tate a acesteia nu este foarte bun\, doamna Elena [i-a asumat aceast\ menire, primind cu bucurie pe „tinerii de la biseric\“ al\turi de care deap\n\ amintiri [i inspir\ virtu]i.

P

De unde `[i trage r\d\cinile doamna Raisa?

Mama mea s-a n\scut 24 aprilie 1917, `n Republica Moldova. Tat\l ei a fost `mpu[cat la Revolu]ia din 1917, când ea avea doar cinci luni. ~n 1922 a venit `n România cu bunica mea [i sau stabilit `n satul R\deni, comuna Ro[cani, jude]ul Ia[i. S-a c\s\torit la 19 ani cu tat\l meu, Petru, `mpreun\ cu care a avut

doi copii, pe mine [i `nc\ un frate care a trecut la Domnul. Mama mea a fost croitoreas\ de profesie, `nv\]ând singur\ aceast\ meserie, f\r\ s\ o preia de la cineva.

Ce v\ aduce]i aminte din pe rioada copil\riei?

Eu m-am n\scut `n 1937 [i la scurt timp a venit cel de-al Doilea R\zboi Mondial. Tat\l meu a fost concentrat `n armat\ `nainte de `nceperea r\zboiului [i `mi aduc aminte c\ am r\mas singur\ cu mama [i cele dou\ bunici.

Nu a fost u[or, dar mama a f\cut multe ca s\ trecem prin aceast\ perioad\. Ea a dus greul…

Mi s-a povestit c\ tata a fost chemat `n armat\ la pu]in\ vreme dup\ ce m-am n\scut.

Dup\ câteva luni, mama a aflat c\ a fost luat prizonier, fiind `ncarcerat la Universitatea din Ia[i. Nu a stat pe gânduri [i a mers la el mai bine de 40 de km,

pe jos, c\ci atunci nu erau mijloace de transport ca acum. Dar s-a descurcat [i a ajuns la el. Au discutat la vorbitor [i tata i-a spus c\ `[i dore[te mult s\ m\ mai vad\. Se a[tepta s\ fie trimis pe front, nici m\car nu [tia unde anume.

Mama a fost o lupt\toare; a venit acas\, a luat un car cu boi [i am plecat spre Ia[i. ~n drum spre ora[ am trecut pe la Popricani. Din dep\rtare se vedeau casele fumegând, foc [i totul distrus. Acolo, pe lâng\ case era o groap\ mare, probabil de la o bomb\ unde z\ceau mor]i, unii `ntregi, al]ii doar r\m\[i]ele.

A]i reu[it s\ ajunge]i la tat\l dumneavoastr\?

Am mers mult `ns\ am ajuns prea târziu. La Ia[i mama a aflat c\ tata a trecut peste Prut, fusese trimis `n alt\ parte; Moldova sau Polonia, nu mai [tiu.

Cum era doamna Raisa v\ zut\ de cei din sat?

A[a cum am spus, mama mea a fost croitoreas\. A cusut pentru toat\ lumea, `ns\ [tia s\ fac\ lucruri de calitate, paltoane pentru doamne, rochii, deux pieces [i atunci a ajuns s\ se `nvârt\ `n unele cercuri mai restrânse. {ti]i cum e, `n satul tradi]ional se adunau primarul, `nv\]\torul, preotul [i doctorul. Ei bine, [i p\rin]ii mei f\ceau parte din acele familii. Respecta pe toat\ lumea, `ns\ aveau [i cercurile lor mai restrânse. Erau considera]i chiaburi datorit\ „averii lor“, cele 20 de hectare de p\mânt adunate, dar [i mo[tenite de la p\rin]i. De aceea, nici nu ni s-a permis s\ facem [coal\, am putut s\ `nv\] doar [apte clase. o pe mama Cum a]i descrie-o dumneavoastr\?

Mama s-a jertfit foarte mult, ne-a `ngrijit cu mult\ d\ruire.

Chiar [i `n vremea foametei din

1946 a avut grij\ s\ trecem cu bine prin acea perioad\. De la ea am `nv\]at croitoria, cum s\ `ngrijesc o cas\. A fost [i este o femeie stimat\ [i respectat\.

Pentru c\ sunte]i directa mo[tenitoare a educa]iei oferit\ de doamna Raisa, v\ rog s\ transmite]i un mesaj tinerilor din comunitatea noastr\.

Tinerii s\ aib\ bun\voin]\, bun sim] [i, `n primul rând, respect pentru p\rin]i. Dac\ nu au astea, oare unde o s\ ajungem…?

Iar pentru familii?

Sunt foarte importante respectul [i `n]elegerea. Dragostea nu persist\ `ntotdeauna pân\ la final; sentimentele se schimb\ `n altceva `n timp, `ns\ e nevoie s\ existe `n]elegere, grij\ [i respect.

La finalul vizitei `ncerc din nou s\ fur un sfat de la doamna Raisa, s\ m\ `mbog\]esc cu experien]a unui om statornic, puternic [i curajos, care a luptat pentru familie, s-a d\ruit pentru copiii ei [i a adus multe bucurii pe chipurile doamnelor frumos `mbr\cate cu lucrurile ie[ite din mâinile dânsei.

Neputin]a unui trup la aproape 100 de ani o `mpiedic\ `ns\ s\ `mi spun\ mai multe, dar m\rturise[te nostalgic: „Nu am crezut vreodat\ c\ voi ajunge la 100 de ani. Dac\ mi-ar fi spus cineva acum 20 de ani c\ o s\ tr\iesc atât, nu l-a[ fi crezut.

Este frumoas\ via]a, dar b\trâne]ea este grea. Nu am f\cut doar bine, am f\cut [i r\u, `ns\ cât am putut am c\utat s\ fac bine. Cred c\ acei oameni m\ vor pomeni.“

Un secol de via]\ s\rb\torit `n Parohia Talpalari

Maria POP stfel, duminic\, 22 ianuarie 2017, bunul Dumnezeu ne-a adus `mpreun\ pe noi, tinerii de toate vârstele din comunitatea Talpalari, acas\ la doamna Tamara Ioan, unde am fost p\rta[i, al\turi de familia domniei sale, la celebrarea celor 100 de ani de via]\.

N\scut\ pe 22 ianuarie 1917, doamna Tamara s-a c\s\torit dup\ cel de-Al Doilea R\zboi Mondial cu domnul Neculai Ioan, pe atunci profesor la Universitatea Tehnic\, dânsa fiind profesoar\ la un liceu. ~n ciuda contextului social nefavorabil, `n 1961, cei doi so]i primesc

A

12

un apartament pe Strada Arcu, oferit de Universitatea Tehnic\.

Apartamentul se afla `ntr-unul din primele blocuri care se construiau `n Ia[i. „Era un privilegiu s\ ai un apartament, mai ales `n acea zon\“, ne spune fiica doamnei Tamara. A[adar, de 56 ani, s\rb\torita noastr\ se poate numi cea mai veche [i, poate, cea mai stabil\ proprietar\ din zon\.

Tot fiica doamnei Ioan ne-a povestit cum au trecut p\rin]ii dânsei prin groaza celui de-Al Doilea R\zboi Mondial, dar ne-a amintit [i de faptul c\ „valoarea de baz\ a p\rin]ilor era familia.“ Aceasta reprezenta centrul de greutate care ]inea vie comuniunea dintre cei doi so]i [i pruncul lor. Doamna Tamara `ns\[i, când am `ntrebat-o care este secretul celor 100 de ani de via]\, ne-a spus, cu un zâmbet nostalgic: „am avut un so] bun“. {i suntem convin[i c\ a[a a fost, deoarece chipul senin [i privirea blând\ a s\rb\toritei ar\ta bucuria care s\l\[luie[te `n inima ce bate de un secol.

Mama era [i este „o femeie foarte puternica [i plin\ de ini]iativ\“, mai adaug\ fiica dnei. Ioan. Afl\m c\ `n

tinere]e `i pl\cea s\ (men)]in\ fa milia unit\ [i, ori de câte ori avea ocazia, crea câte un prilej de `ntâlnire cu to]i membrii, indiferent de distan]a la care s-ar fi aflat ace[tia.

Prezen]a al\turi de doamna Tamara de ziua dânsei a celui mai mic membru al familiei, o str\nepoat\ de numai câteva luni, ne-a demonstrat c\ aceast\ valoare a familiei Ioan a fost transmis\ din genera]ie `n genera]ie.

Dup\ ce i-am cântat „La mul]i ani!“ [i am `mbr\]i[at-o pe s\rb\torit\ (bucurându-ne de bucuria dânsei), iar p\rin]ii Vladislav [i Andrei au binecuvântat-oo [i au `nt\rit-o `ntru acest nou `nceput, am plecat mai voio[i pe drumul nostru.

Exemplul domniei sale e unul gr\itor: ne-a confirmat c\ investind `n familie promov\m valorile cre[tine, nelimitate `n timp [i spa]iu, oferind o educa]ie s\n\toas\ copiilor, o educa]ie bazat\ pe `ncredere, responsabilitate, reciprocitate [i devotament, dragoste [i tradi]ii. „Valorile creeaz\ familia, familia creeaz\ valorile“.

Foto: Oana Nechifor

La ini]iativa p\rintelui Vladislav Nedelcu [i cu spijinul p\rintelui Andrei Atudori, o parte din membrii comunit\]ii de la Talpalari i-au f\cut o surpriz\ doamnei Tamara Ioan, una dintre persoanele cu cea mai mare experien]\ de via]\ din Parohia „Na[terea Maicii Domnului“ – Talpalari din Ia[i.

aprilie 2017

CUV+NTUL PREOTULUI

pr. Vladislav Nedelcu uferin]a, boala, s\r\cia, amalgamul politic lipsit de via]\, conflictele penale [i civile `ntre rude, prieteni [i necunoscu]i deseori ne vandalizeaz\ cu adev\rat principiul de via]\ al fiin]ei noastre. {i ajungem la tinere]e sau maturitate s\ ducem greul unei lumi, care parc\ [i-a l\sat ancora pe noi. Mai mult decât atât [i noi o l\s\m pe al]ii. Ne spulber\ un gând exterior, un cuvânt. Chiar banala scumpire a unor produse ajunge s\ ne `ncarce fiin]a [i sensul, de parc\ ar avea leg\tur\ cu noi.

Toate aceste leg\turi pe care le brod\m cu mult\ aten]ie, leg\turile cu fra]ii [i necunoscutul lumii de azi, ajung s\ ne redefineasc\ fiin]a, devenind subjuga]i acestei m\suri de jos, aceast\ realitate n\scând chiar `n noi o dorin]\ de a gestiona, controla, st\pâni [i de a ne desprinde de suferin]\ [i griji, dar parc\ dând de altele.

S

Fra]ii mei buni, suntem fii ai ~mp\r\]iei Ve[nice; de acolo venim [i `ntracolo mergem, spune Mântuitorul c\ nu suntem din lumea aceasta, Ioan 15, 19: „Dac\ a]i fi din lume, lumea ar iubi ce este al s\u; dar pentru c\ nu sunte]i din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea v\ ur\[te.“

anul 3, nr. 4

Suntem cu to]i fiii ~nvierii!

Foto: Andrei Agache

Nu de pu]in timp meditez asupra unor lucruri care mi se tot repet\ [i parc\ iau forma unei noi existen]e, cel pu]in `n realitatea `n care sunt eu, cea de slujitor.

Intrând `n contact cu mult\ lume din parohie [i din afara ei, `mi dau seama c\ noi, oamenii, ne subestim\m [i ne vedem mult mai jos, permi]ându-ne astfel s\ coborâm `n `ntunecatele for]e ale fiin]ei noastre. Din Spovedanie, din discu]ii sau convorbiri ocazionale, deseori, simt c\ ne cunoa[tem foarte pu]in originile, starea dintru `nceput, cine suntem cu adev\rat [i ne lipim existen]a [i fiin]a noastr\ de o exterioritate `mboln\vit\ [i legat\ de limite, griji, nevoi [i mereu o presant\ greutate care planeaz\ asupra lumii [i a fiec\ruia dintre noi.

Sensul [i rostul nostru nu este unul terestru, din acest motiv suferim: pentru c\ esen]a noastr\ este din alt\ lume, iar noi o hr\nim cu materie [i ajungem s\ suferim. Iar dup\ cuvântul P\rintelui Sofronie, dac\ omul poate s\ sufere atât de mult `n acest trup, `nseamn\ c\ suntem fiin]e adânci [i de mare valoare. Nici `nceputul [i nici sfâr[itul nu-l hot\râm noi, dup\ cum se [tie. Aceasta [i pentru c\ hot\rârea Sfintei Treimi ca un om s\ ajung\ `n existen]a sa, este o hot\râre care nu are leg\tur\ cu lumea [i presiunile ei, ci vine din Iubire.

Calea noastr\ este Modelul [i chipul suprem de dragoste al Mântuitorului R\stignit [i ~nviat. F\r\ s\ ne epuiz\m prea mult `n cunoa[terea scopului nostru, calitatea de „dumnezeie[ti - dumnezeu“ pe care o avem nu o putem anula [i desfigura, chiar dac\ ajungem [i s\ ne r\zbun\m pe acest Dumnezeu pentru suferin]e considerate nemeritate.

Da, venim dintr-un loc luminos [i cople[itor de frumos, suntem MARI prin crea]ia noastr\, valoro[i, nemuritori, [i m\sura noastr\ nu omul o hot\r\[te, ci ea este deja hot\rât\ [i inserat\ `n noi. M\sura noastr\ este Edenic\ [i dup\ chipul viu [i plin de via]\ al Celui care nea cl\dit. Atunci când ne coborâm sau urc\m prea mult `n mintea noastr\ propria m\sur\, judecându-ne, `nvinov\]ându-ne pe nedrept sau oferindune o valoare omeneasc\ ajungem s\ ie[im din m\sura pe

care Domnul ~nvierii ne-a dat-o. ~nvierea Domnului [i Mântuitorului nostru este m\sura noastr\. M\sura noastr\ revine la nivelul ei viu, autentic [i pur atunci când tr\im ~nvierea, nu doar a Domnului ci [i ~nvierea noastr\.

M\sura noastr\ este „standardul“ dumnezeiesc sau starea lucrurilor pe care Domnul a introdus-o `n fiecare om, atunci când omul `[i creeaz\ o alt\ m\sur\ mai jos sau mai sus, dup\ mintea lui, iese din m\sura lui Dumnezeu [i `[i deregleaz\ nivelul de vie]uire, intrând `n patim\.

Fra]ii mei buni, S\ ne asum\m m\sura, s\ iubim simplitatea, s\ nu ne mai plângem de ceea ce poate [i noi am hot\rât `n via]a [i trupul nostru, s\ nu mai `nvinov\]im pe al]ii pentru c\ neam r\st\lm\cit propria noastr\ m\sur\, dar nici s\ credem c\ noi suntem singurii no[tri m\sur\tori ai existen]ei. Bel[ugul de daruri este deja hot\rât, nu mai avem nevoie de m\sur\tori sau alt\ putere pentru a tr\i. Deja ni s-a dat tot ce avem nevoie, iar acestea sunt `n inima [i Domnul nostru.

S\ c\ut\m [i s\ ne d\ruiasc\ Dumnezeu m\sura adev\rat\ a vie]ii noastre, iar peste câteva zile s\ tr\im [i m\sura ~nvierii.

De[i pare greu, [i patimile [i `nvierea noastr\ sunt cuprinse deja `n Trupul [i ~nvierea celui din inim\ [i din cer.

Hristos a ~nviat!

Pentru c\ ne apropiem [i vom trece prin ~nviere, a[ dori `n acest sens s\ v\ transmit câteva gânduri practice, care s\ ne ajute s\ `n]elegem ~nvierea nu doar `n inim\ ci [i `n trup, `n tradi]iile noastre, `n firea noastr\.

1. Spovedi]i-v\ [i ~mp\rt\[i]iv\ continuu, iar cel mai important s\ nu v\ bucura]i de ~nviere doar luând lumina [i apoi s\ pleca]i, pentru c\ nu ve]i `n]elege de ce Dumnezeu este lumin\.

Lua]i lumina ~nvierii, r\mâne]i la Sfânta Liturghie [i apoi, ca s\ tr\i]i des\vâr[it ~nvierea, ~mp\rt\[i]i-v\ de lumina Sfintei Liturghii [i de Sfintele Taine. La slujba ~nvierii to]i auzim cuvântul Sfântului Ioan Gur\ de Aur care spune: „Cei ce a]i postit [i cei ce na]i postit, veseli]i-v\ ast\zi. Masa este plin\, osp\ta]i-v\ to]i. Vi]elul este mult, nimeni s\ nu ias\ fl\mând. Gusta]i to]i din osp\]ul credin]ei; `mp\rt\[i]i-v\ to]i din bog\]ia bun\t\]ii.“ 2. Sfânta Liturghie se termin\ `n jurul orei 3.30, apoi va fi binecuvântat\ pasca [i cozonacul [i apoi bucuro[i vom merge la casele noastre, `mp\rt\[i]i [i mângâia]i. Pentru a v\ putea `mp\rt\[i este bine s\ nu mai mânca]i nimic `ncepând cu ora 16.00 `n Sâmb\ta Patimilor.

3. Lumina ~nvierii va ajunge la fiecare persoan\, v\ rug\m nu v\ `mpinge]i atunci când preotul va spune: „Veni]i de lua]i Lumina!“, ci cu credin]\, fior, n\dejde [i bucurie s\ a[tepta]i s\ vin\ la fiecare `n parte.

4. Dup\ ce se termin\ Sfânta Liturghie [i va urma sfin]irea darurilor nu v\ `ngr\m\di]i `n pridvorul bisericii, pute]i a[eza darul sau pasca de-a lungul gardului bisericii [i vom trece cu drag [i vom stropi, este important s\ fim noi `n[ine organizatorii, pentru c\ biserica este casa noastr\ [i `n casa noastr\ fiecare `mpodobe[te cum poate mai frumos.

5. V\ `ndemn\m s\ aduce]i pomelnicele la altar `ntre ora 23.00 [i 24.00.Atunci este momentul cel mai potrivit. ~n cazul `n care nu pute]i ajunge la timp, pomelnicele mai pot fi aduse `n timpul Utreniei ~nvierii, atunci când se cânt\ Canonul ~nvierii (pân\ la `nceperea Sfintei Liturghii). Revin cu rug\mintea de a nu pleca acas\ dup\ ce lua]i Lumina [i de a r\mâne `mpreun\ cu noi [i cu Hristos, s\ fim una, o familie [i, a[a, cu to]ii s\ ne mântuim.

6. Ziua ~nvierii a fost rânduit\ de Biserica noastr\ ca s\ fie prelungit\ `nc\ dou\ zile, astfel `ncât s\ exprime marea bucurie a ~nvierii nostre. Noi v\ invit\m [i `n a doua [i a treia zi a ~nvierii, zile care sunt la fel de mari. Gândul c\ am fost `n prima zi [i este suficient, este un gând nepotrivit. Este la fel ca [i atunci când am fost `ntr-o duminic\ la slujb\ [i când vine urm\toarea duminic\ `mi zic: „am fost duminica trecut\, nu mai este nevoie“.

Cele trei zile de ~nviere sunt egale [i toate sunt la fel de mari, [i nu ar trebui s\ lipsim de la sfintele slujbe.

13

POESIS

Imn al ~nvierii Valeriu Gafencu V\ cheam\ Domnul slavei la lumina, V\ cheam\ mucenicii-n ve[nicii, Fortifica]i biserica cre[tin\ Cu pietre vii zidite-n temelii.

S\ creasc\-n inimile voastre Un om n\scut din nou armonios, Pe sufletele voastre s\ se-mplânte Pecetea Domnului Iisus Hristos.

Un clopot tainic miezul nop]ii bate {i Iisus coboar\ pe p\mânt; Din piepturile noastre-nsângerate R\sun\ Imnul ~nvierii sfânt.

O, dac\-aceste legi de-a pururi Sfinte ~n aur m\car azi te-au `mbr\cat Cu serafimii-n suflet imn fierbinte Ai drept s\ cân]i: Hristos a ~nviat!

N-ai `ncetat nicicând, s\ ni Te d\ruie[ti Esti neobosit [i infinitul ]i-e mic Iubirea ta atinge fiecare suflet Blânde]ea ta, mângâie inimi `nsetate Bun\tatea ta, cine o poate cuprinde?

Nu-i a[a Doamne, c\ te na[ti ne`ncetat? {i mori pentru noi, dintotdeauna?

Nu-i a[a c\ `nvierea Ta ne aduce ~mp\r\]ia?

Din alfa [i omega, ai venit {i te rever[i `n lume Te na[ti, mori [i `nviezi ~n sufletele `nsetate de Adev\r {i noi? Murim de dorul dup\ Tine {i Tu? Ne faci vii [i nemuritori.

E noaptea `nvierii

Uitare

Ai cânt\rit cu mintea ta cre[tine Cât bine ai f\cut sub cer umblând, Te sim]i m\car acum pornit spre bine M\car acum te sim]i mai bun, mai blând?

Sim]i tu topit\-n suflet vechea ur\?

Mai vrei pieirea celui plin de Har? }i-ai pus z\vor pe bârfitoarea-]i gur\?

Iubirea pentru semeni o sim]i jar?

Elena Butuc E noaptea sfânt\-a `nvierii {i totdeauna când clopotele sun\ Tr\iesc splendoarea s\rb\torii Din imnul slavei ce-n v\zduh r\sun\.

M-am uitat `n urm\ [i-am v\zut durere lacrimi [i sânge sub picioarele mele, cuiele, spinii, buc\]i de lemn sf\râmate toate smulse [i `n t\cere afundate.

Hristos a ~nviat!

V\d cum tainic se aprind Rând pe rând lumân\ri `n mân\, Simt mirosul dulce de t\mâie {i Duhul Sfânt cum ne mângâie

Privit-am `n fa]\ `ntinsul câmpiei, verdea]\ [i soare pe culmi ridicate, ora[e, mul]imi de oameni [i case curgând, r\sfrângându-se `n bog\]ie.

Acum v\zduhul e o mare de lumin\ Oameni [i `ngeri cânt\ `mpreun\, Iar Adam [i Eva din nou s-au bucurat C\ci Hristos [i pe mor]i i-a `nviat.

Uitat-a p\mântul din ce-a fost f\cut din nimic s-a `ntors la nimic din neant.

Uitat-a [i de Cine a fost creat, ba mai mult: s-a f\cut pe sine st\pân temut.

Hristos a ~nviat `n firul ierbii, A `nviat Hristos `n Adev\r; ~n poieni]a-n care zburd\ cerbii, ~n florile de piersic [i de m\r.

Biserica e `mpodobit\ acum De suflete mai curate Prin rug\ciune [i c\in]\ Cu post [i milostenie `naripate.

Uitat-a [i omul c\ nu-i doar lut pentru oale [i nici obiect, plant\ ori roz\toare, ci suflet, suflare a Duhului Sfânt peste-o bucat\ ne-nsemnat\ de p\mânt.

~n stupii de albin\ f\r\ gre[, ~n vântul care sufl\ mângâios ~n ramura-nflorit\ de cire[ Dar vai, `n suflet ]i-a-nviat Hristos?

~n noaptea sfânt\ de-nviere Cre[tinii to]i se-mbr\]i[eaz\ L\sând pe omul vechi deoparte, Cu hain\ nou\ pe suflet-ve[mânteaz\.

Singur Dumnezeu nu a uitat s\ m\ ridice din p\cat.

Se d\ mereu spre R\stignire s\ m\ ~nvie: la fiecare Sfânt\ Liturghie.

Hristos a ~nviat! Ce vorb\ Sfânt\! ~]i sim]i de lacrimi calde ochii uzi {i-n suflet parc\ serafimii-]i cânt\ De câte ori cre[tine o auzi.

Revist\ de trezvie [i venire `n fire editat\ de Parohia „Na[terea Maicii Domnului“ - TALPALARI, sub coordonarea Pr. Andrei Atudori [i a Pr. Vladislav Nedelcu

~n noaptea asta cea mai sfânt\ ~n tain\ sorb dulcea]a Liturghiei {i-al\turi de cre[tinii Ce s-au ostenit `n post Vreau s\ gust [i eu Din trupul lui Hristos.

Iar din sângele cel curs la r\stignire S\-mi r\coresc a ar[i]ei dorire.

Domnului meu Anca Todiric\

REDAC}IA Editor coordonator: Ioana Stoian

Doamne, cât de frumos Te rever[i `n lume Prin sfin]ii t\i, `n fiecare clip\ Prin Sfintele daruri [i prin tainele tale

A câta oar\?

Costache Ioanid A câta oar\ via]a lui Hristos a[terne iar\[i flori `n ramuri vechi [i cânt\ rândunelele perechi?

Iar tu r\mâi tot mort, tot neguros.

A câta oar\ slava lui Iisus aduce iar zambile [i cicori, un rai ce-mparte ve[nic iar fiori?

Iar tu r\mâi tot crunt, tot nesupus.

A câta oar\ spunem: A-nviat! {i ce-L ce-I viu, `n zbor de ciocârlii,

Editori: Andra Can]`r, {tefan Viziteu Tehnoredactare [i Layout: Lucian Apopei Redactori: Alexandra Andrie[, Alexandru Cre]u, Roxana Pa[al\u, Maria Pop, dr. ing. Iulian Rusu, Victor-Emanuel Sterpu, Pr. Constantin Sturzu, Anca Todiric\ Fotografii: Andrei Agache {tefan Cojocariu Constantin Comici Oana Nechifor

14

V

i

n

o

A câta oar\, `n lumini de gând, El vine iar, ca vântul printre brazi? {i tu nu strigi: Rabuni! [i nu cazi ca s\-I cuprinzi picioarele plângând.

A câta oar\, seara spre amurg, tu vezi c\tre Emaus un str\in, un om ciudat, cu chip de lacrimi plin {i tu [tii pentru cine I se scurg.

A câta oar\ `n c\mara ta, prin u[a ferecat\ cu z\vor, str\bate iar Hristos mântuitor? {i tu m\car nici nu-L `ntrebi ce vrea?

Anca-Elena V\raru

Veni]i cre[tini, lua]i lumin\ Cu sufletul smerit, purificat; Veni]i fl\mânzi, gusta]i din cin\, E nunta Fiului de ~mp\rat.

Vasile Militaru

te-a[teapt\ iar `ntre ai Lui s\ vii?

Iar tu, tot sub povara de p\cat.

[i contribuie

Revista este o revist\ dedicat\ comunit\]ii parohiale a Talpalarilor. Prin urmare, a[tept\m din partea dumneavoastr\, a cititorilor, sugestii, reclama]ii, opinii constructive pentru echipa redac]ional\.

De asemenea, a[tept\m recomand\ri de carte/ film/ bloguri/ spectacole/ emisiuni [.a.; articole;

A câta oar\, ca s\-]i dea dovezi, te-ndeamn\ iar\[i: Nu fi ne-n]elept, ci pune-]i mâna-n rana Mea `n piept!…

Iar tu ]i-astupi [i ochii s\ nu vezi.

A câta oar\ El te-a[teapt\ blând, cu pâini [i pe[ti ca pe un ucenic?

Iar tu iei hrana [i nu spui nimic.

Cât vrei s\ te mai rabde? Pân\ când?

A câta oar\, ziua, spre Damasc, se-arat\ o lumin\-n jurul t\u?

Iar tu alergi mai crâncen [i mai r\u s\-i strângi ciorchinii [i s\-i storci `n teasc.

Nu `n]elegi c\, totu[i, `ntr-o zi, ~l vei vedea… când va zbura spre Cer? {i noi vom fi cu El… iar tu stingher.

O, vino ast\zi, nu mai z\bovi.

Stihuri de ~nviere {tefan Viziteu A `nviat Hristos - adev\ratul Dumnezeu alinând r\ni de r\stignire pline c\ci iat\ [i `n câmpul sufletului meu acum e zumzet de albine …A `nviat Hristos [i-n mine!

A `nviat Hristos - lumin\ lin\ `n fream\t viu de sfânt\ bucurie.

S\ se aprind\ de dor `n lun\ plin\ toat\ fiin]a cu ve[mânt de ve[nicie [i inima ta s\ `nvie!

Hristos a `nviat!

S\ r\sune `n toat\ fiin]a ta vestire-aceasta sfânt\ nu doar pe buze ca trei cuvinte-n vânt ci ca un sunet de clopot - cutremurare dulce [i adânc\!

poezii proprii; apeluri/ anun]uri utile/ evenimente din parohie.

De asemenea, pentru rubrica „~ntreab\ preotul“ sper\m s\ primim cât mai multe `ntreb\ri de la to]i cei care vin sau nu vin la biseric\ (`ntreb\rile vor fi anonime, r\spunsurile vor fi asumate de unul dintre preo]ii slujitori).

Toate textele pot fi trimise pe adresa: revistavinosivezi@gmail.com sau pot fi l\sate la pangar.

Revista se distribuie gratuit. Cei care doresc s\ sprijine financiar editarea [i tip\rirea acesteia o pot face depunând o sum\ de bani `n contul deschis pe numele Parohiei „Na[terea Maicii Domnului“ - TALPALARI, Cod de `nregistrare fiscal\: 11609069, Cod IBAN RO 57 CECEIS 0136 RON 0122442, deschis la CEC BANK, sucursala Ia[i sau pot l\sa banii la pangar.

V\ mul]umim anticipat pentru sprijinul acordat acestei lucr\ri misionare!

aprilie 2017

RECOMAND|RI

Când am auzit prima oar\ despre aceast\ carte [i de prieteni apropia]i care o citiser\ [i erau mi[ca]i de cuvintele ei, am avut, `n mod reflex, gând de judecat\: Ce poate fi atât de minunat `n ea? Probabil e una din altele mii de c\r]i pe care le po]i cump\ra din pangar. {i am ales s\ nu mai plec inima la aceast\ bucurie a prietenilor mei pe care, m\rturisesc, `i invidiam. {i totu[i, pe lâng\ zidurile acestei fort\re]e `n care m\ `nchisesem benevol, din când `n când, adia un vânt u[or, smerit a[ spune, un gând ce m\ f\cea s\ pun la `ndoial\ hot\rârea mea `ncrâncenat\. {i iat\-m\, nu [tiu cum, dar `ntr-o libertate paradoxal\, am ales `ntr-o zi s\ cump\r cartea. Bine`n]eles, au trecut alte câteva s\pt\mâni `n care ea a r\mas nedeschis\, deasupra vrafului de c\r]i De citit. O priveam `n fiece zi cu ochi b\nuitori – Las\, c\ [tiu eu! Citesc [i tot citesc, dar `n fapt\ nu lucrez nimic. Mai bine f\r\! P\rea c\ tr\iam `n cas\ cu un du[man pe care nu suportam s\ `l privesc `n ochi.

Dar apoi, peste tot acest noian de mândrie [i neputin]\, a venit un alt gând, ca un vânt u[or, cald, blând, care m-a f\cut s\ deschiz cartea [i s\ `ncep... ...[i, dintr-odat\, v\z cum toate cuvintele de pe p\mânt nu ar putea s\ descrie sau s\ `ncap\ vreodat\ ceea ce, acelea[i cuvinte, nasc `n sufletul [i inima unui om atunci când le cite[te. Dar\ nu cuvântul e cel ce na[te `n om, ci duhul din spatele cuvântului, `mpreunat cu adev\ratul `n]eles [i cuprins al cuvintelor (pr. Rafail Noica).

Cu to]ii, m\car o dat\ `n via]\, am deschis coper]ile unei

Gânduri despre volumul „Cuvânt despre Trezvie“, de arhim. Emilianos Simonopetritul c\r]i pentru a afla `n ea nu miros de cerneal\, nu o lume imaginar\ captivant\, nu o poveste sfâ[ietoare, ci un adev\r ce a mi[cat ceva `n str\fundul inimii noastre [i a vorbit duhului nostru `ntr-o vorbire ce nu (mai) e din aceast\ lume...

Eu, personal, nu am g\sit o astfel de vorbire decât `n c\r]ile pe care, uneori neatent [i neb\g\tor de seam\, le categorisesc ca fiind duhovnice[ti. Dar acesta e pentru mine adev\rul: doar o carte duhovniceasc\ poate vorbi duhului meu (atunci când e scris\ `n [i din Duh).

Cartea aceasta a ad\pat `n mine o sete pe care nu [tiam c\ o am sau, `n cuvinte mai potrivite, pe care nu [tiam s\ pun degetul. Tr\ind cuvintele acestei c\r]i, la m\sura mea, am avut momente `n care am primit aripi – nu sentimentale, ci aripi ale unei n\dejdi ce trecea dincolo de cea psihologic\. N\dejdea vie `n mila Domnului, n\dejdea c\, descoperindu-mi acum micimea mea, murd\ria [i putregaiul meu, sunt, `n adev\r, mai aproape ca oricând de El. De El cel viu.

••• ~ns\ aceast\ m\rturisire a mea, departe de a fi doar atât... c\ci vorbele lui gheronda Emi-

Proces Verbal {edin]\ Consiliul Parohial, 28 martie 2017 Ordinea de zi: 1. Amenajarea gr\dinii din curtea bisericii 2. Montare g\rdu] pentru gr\dina din fa]a bisericii 3. Finalizarea construc]iei grupului sanitar 4. Demersuri pentru vopsirea gardului `mprejmuitor 5. Montare acoperi[ deasupra criptei 6. Repara]ia tencuielii, burlanelor [i a jgheaburilor de pe biseric\ 7. Pictare a dou\ icoane `n primul pridvor al bisericii 8. Restaurarea iconostasului Maicii Domnului 9. Campanie de colectare a banilor pentru consolidarea [i restaurarea bisericii ~n urma discu]iilor s-au concluzionat urm\toarele hot\râri, care urmeaz\ a fi puse `n lucrare pe termen scurt [i mediu, `n func]ie de gradul lor de dificultate.

1. Gr\dina din fa]a bisericii [i din spatele bisericii urmeaz\, `n cel mai scurt timp, s\ fie amenajate. Se va forma un grup de tineri [i membrii ai Consiliului [i Comitetului Parohial care se vor `ngriji continuu de gr\dini.

2. Consiliul a aprobat montarea unui g\rdu] de fier pentru a `mprejmui parcela de p\mânt din fa]a bisericii, g\rdu] necesar pentru protejarea gr\dinii [i crearea unei ambian]e pl\cute. Denumirea firmei care

anul 3, nr. 4

lianos sunt vii, actuale, concrete. El nume[te trezvia metod\ duhovniceasc\. ~mi arat\ cum o pot lucra acum, când vorbesc cu cel din fa]a mea, când sunt cople[it\ de gânduri de judecat\ sau triste]e, când a[tept autobuzul `n sta]ie.

Trezvia este tain\, c\ci Dumnezeu `nainteaz\ `n sufletul meu [i metod\ prin care eu `i fac loc `n mine. Pentru c\ atunci când eu primesc un gând, de fapt, eu sunt purtat de alt\ putere sau energie, din spatele acelui gând – [i ea poate veni fie de la Domnul, fie de la vr\jma[. Vr\jma[ul `mi strecoar\ gânduri cu care sunt atât de obi[nuit\, `ncât sunt convins\ c\ sunt ale mele, [i m\ identific cu ele.

Trezvia e o lupt\, aparent ne`nsemnat\, pe care o duc `n fiece clip\ pentru a primi viu, concret, harul Sfântului Duh, iar adev\rata a[teptare a Sfântului Duh este `ndeletnicirea noastr\ cu El, [i nu imediata [i nemijlocita `mplinire a cererilor noastre de c\tre Dumnezeu.

Asta nu este iubire de Dumnezeu, este iubire de pl\cere. C\ci pentru ce ne-am n\scut? Pentru ce tr\im? Dac\ nu pentru aceasta!

Lucrând trezvia atunci când, obosit\ fiind, r\spund `n doi

peri celui ce `mi vorbe[te (c\ci sunt `ndrept\]it, nu-i a[a?), `n fapt, m\ rea[ez `n rela]ia mea cu Hristos [i, astfel, [i cu cel din fa]a mea. Ies din rela]ia teoretic\, pictat\ uneori `n roz, pe care `mi `nchipui c\ o am cu El, [i fac loc unei alte rela]ii, reale, vii, ce m\ scoate din falsa smerenie [i, cu mila [i dragostea Domnului, m\ arat\ a[a cum sunt. {i a[a, `n fiece zi, `n fiece clip\, pot, `n adev\r, s\ pun `nceput bun mântuirii mele. {i v\d a fi minciun\ s\ cred c\ m\ `mpiedic\ condi]iile `n care tr\iesc, pentru c\ noi cre\m premisele pentru `mprejur\rile vie]ii noastre: eu aleg s\ tr\iesc clipa aceasta chemând numele Domnului sau nu, fie c\ sunt la serviciu, fie c\ m\ `ntâlnesc cu cineva pe strad\, fie c\ stau la mas\ [i m\nânc. Eu sunt cel ce poate decide felul `n care voi tr\i clipele urm\toare clipei acum: prin chemarea Domnului acum [i golirea min]ii de toate gândurile ei. Nu poate s\ existe egoul `mpreun\ cu experien]ele dumnezeie[ti. Trebuie s\ dispar\ acesta ca s\ poat\ intra Dumnezeu – e nevoie s\ m\ golesc de cele ce `mpiedic\ trezvia, iar restul `l face Dumnezeu. S\ m\ golesc de faptele mele rele, de vorbele mele rele, adic\ de gândurile din care

se va ocupa de construc]ia [i montarea gardului va fi comunicat\ consilului parohial, la fel [i pre]ul proiectului.

3. Finalizarea grupului sanitar. S-a comunicat consilului etapa actual\ `n vederea finaliz\rii documenta]iei de reabilitarea a fostului grup sanitar. La momentul dat topometristul Ing. Claudiu Cristachi face demersurile pentru alipirea celor dou\ terenuri pe care se localizeaz\ actualul grup sanitar, urmând s\ fie intabulat\ cl\direa [i apoi s\ fie emise urm\toarele acte pentru ob]inerea autoriza]iei de construc]ie.

4. Consiliul a aprobat ca `n cel mai scurt timp s\ se fac\ demersurile pentru vopsirea gardului, se va comunica firma [i calendarul de lucru. Culoarea aleas\ pentru vopsirea gardului este gri sau albastru deschis.

Mai multe persoane s-au propun]at pentru gri deschis.

5. S-a subliniat nevoia pentru montarea unui acoperi[ deasupra criptei, din cauza deterior\rii mozaicului [i a tencuielii de lâng\ mozaic [i montarea unor paraz\pezi care s\ blocheze c\derile de z\pad\ de pe acoperi[ul bisericii din timpul iernii. Firma care va executa lucrarea va fi aceea[i care va realiza [i g\rdu]ul `mprejmuitor [i vopsirea gardului.

6. Tencuiala deteriorat\ de sub acoperis, burlanele [i jgheaburile au nevoie de o repara]ie urgent\. A fost contactat un specialist care va face o evaluare [i va propune un pre] care va fi comunicat consiliului.

izvor\sc acestea. Iar `n loc, s\ pun dulcele nume al lui Hristos. C\ci aceste cuvinte ale Numelui S\u intr\ `n inima [i mintea mea [i, pe cât dau eu voie, pe cât vreau eu s\ renun] la amâgitoarea dulcea]\ a patimii din mine, chem harul Sfântului Duh...[i restul `l face Dumnezeu.

••• Ca mul]i al]ii care atunci când citim o carte drag\ subliniem `n ea, [i eu am subliniat rânduri `ntregi. S\ m\ miluiasc\ Domnul s\ nu r\mân doar cu sublinierea... (p. S.)

7. S-a f\cut propunerea de a fi pictate dou\ icoane mari [i dou\ mici pentru cele dou\ iconostase din primul pridvor. Iconostasele au dou\ icoane vechi: a Mântuitorului [i a Maicii Domnului care [i-au pierdut mult din claritate. Cele patru icoane pot fi `nlocuite.

Numele pictorului [i pre]ul icoanelor va fi comunicat consiliului.

8. S-a aprobat ca Iconostasul Maicii Domnului din fa]a catapetesmei bisericii s\ parcurg\ treptele pentru un proces de restaurare la Centrul de Conservare de la Palatul Culturii. Suportul financiar `l va oferi un enoria[ al parohiei. Mai multe detalii despre acest proiect le vom oferi dup\ ce reprezentan]ii centrului vor face evaluarea [i devizul acestei lucr\ri.

9. Datorit\ faptului c\ s-a amânat reabilitarea loca[ului de cult, mai mult din cauze financiare, s-a hot\rât s\ fie ini]iat un proiect de colectare a banilor care s\ fie destina]i amplei lucr\ri. S-au propus câteva direc]ii: - Realizarea unei foi/reviste cu detalierea nevoii financiare, care s\ fie distribuit\ `n toat\ parohia; - ~nfiin]area unui subcont al contului parohial unde s\ fie direc]ionate sumele pentru reabilitare; - Angrenarea tuturor enoria[ilor, `nchin\torilor, sponsorilor din parohia noastr\ prin oferirea unei contribu]ii lunare/anuale benevole `n subcontul parohiei, bani care vor fi strân[i o perioad\ mai lung\ de timp; - Identificarea surselor de finan]are guvernamentale, mitropolitane, locale sau prin sponsoriz\ri pentru reabilitarea bisericii.

S-a propus ca o dat\ la dou\ luni s\ fie convocate Consiliul [i Comitetul Parohial, preferabil `n cursul s\pt\mânii, pentru a fi discutat\ [i dezb\tut\ realitatea administrativ\ [i organizatoric\ a bisericii. Data propus\ peste dou\ luni este 25 mai 2017, ora 18.00.

15

{TIIN}| PENTRU CON{TIIN}|

Minunea apari]iei Sfintei Lumini

Lumina aceasta nu poate fi descris\ `n termeni omene[ti Minunea apari]iei Sfintei Lumini are loc `n fiecare an, cu o precizie de ceasornic, `n Sâmb\ta Mare, conform calendarului cre[tin ortodox, probabil ca s\ se [tie „c\ Fiul Omului este Domn [i al sâmbetei“ (Marcu 2, 28). rimele men]iuni scrise asupra acestei minuni dateaz\ din secolul al IV-lea, dar autorii amintesc despre existen]a sa `nc\ din secolul al II-lea.

A[a cum se [tie, Lumina Sfânt\ se aprinde la rug\ciunile Patriarhului Ortodox al Ierusalimului, `n prezen]a [i sub supravegherea reprezentantului Bisericii armene [i a comandantului poli]iei din Ierusalim.

Sfântul Mormânt este controlat de unit\]ile de geniu ale poli]iei israeliene [i apoi sigilat, sâmbat\ diminea]\. Toate aceste m\suri `ncearc\ s\ evite orice posibil\ „m\sluire“ a fenomenului.

Preafericitul Diodorus I, patriarhul Ierusalimului `ntre anii 1981 [i 2000, descria evenimentul prin urmatoarele cuvinte: „Din miezul pietrei pe care a stat Iisus apare o lumin\ nedefinit\. De obicei are o tent\ alb\struie, dar culoarea se poate schimba [i lua multe nuan]e. Nu poate fi descris\ `n termeni omene[ti. Lumina se ridic\ din piatr\ precum cea]a de pe un lac - arat\ ca [i cum piatra ar fi acoperit\ de un nor umed dar este lumin\. La un moment dat lumina se ridic\ [i formeaz\ o coloan\ `n care focul este de o natur\ diferit\ astfel `ncât sunt `n stare s\-mi aprind lumânarea de la ea.“ Un alt aspect care trebuie men]ionat se refer\ la aprinderea spontan\ `n unele cazuri a unor candele sau lumin\ri ale credincio[ilor care se afl\ atunci `n biseric\. A fost raportat\, de asemenea, apari]ia de globuri luminoase de culoare alb\struie care circul\ prin aer.

O explica]ie ieftin\, limitat\ la nivelul chimiei de gimnaziu, presupune un truc prin folosirea unei substan]e care se aprinde singur\ `n aer. Un exemplu este fosforul alb dizolvat `ntr-un solvent care se evapor\ `n timp [i odat\ uscat se autoaprinde. Oricum, nu se poate determina cu mare precizie timpul când are loc autoaprinderea, tot la fel cum nu se [tie când iese patriarhul cu

P

16

Sfânta Lumin\. Deci o sincronizare din acest punct de vedere este foarte pu]in probabil\.

Pe mine, relatarea Preafericitului Diodorus I m-a dus cu gândul la experien]a mea de cercetator `n chimia plasmei. ~ntre 2001 [i 2002 am lucrat, cu rezultate notabile a[ putea spune, la cel cel mai bun institut de cercetare `n domeniu din Fran]a - GREMI, Orleans. Conform defini]iei, plasma este un gaz `n care o anumit\ parte dintre particule este ionizat\. ~n func]ie de energia, temperatura [i densitatea lor ionic\, plasmele se `mpart `n dou\ mari categorii: plasme reci [i plasme calde. Un exemplu de plasm\ cald\ este arcul electric al unui aparat de sudur\ sau un fulger, iar pentru plasma rece corpurile de iluminat cu lumina rece - a[a numitele „neoane“.

Aplica]iile tehnologice actuale sunt multiple - de la sterilizarea alimentelor, a echipamentelor medicale sau militare, func]ionalizarea diferitor substraturi, electronica de `nalt\ clas\ [i pân\ la produc]ia de hidrogen.

Prin urmare, a[ spune c\ din punct de vedere [tiin]ific, minunea Sfintei Lumini este apari]ia unei plasme reci care apoi se transform\ `ntr-o plasm\ cald\.

Un fenomen similar plasmei reci, dar `n spa]iu deschis, este observat `n fiecare an pe Muntele Taborului `n timpul slujbei s\rb\torii Schimbarea la Fa]\.

Chiar [i `n aceast\ situa]ie r\mân o serie de probleme nerezolvate. Pentru a ob]ine o plasm\ tehnologic\ este nevoie de un generator special. Unde este acesta [i cât de performant

este el pentru a acoperi un volum atât de mare de aer?

Pe de alt\ parte, trebuie notat c\ plasmele reci tehnologice se ob]in la presiune foarte scazut\, dar este mult mai greu s\ le ini]iezi [i s\ le men]ii la presiune atmosferic\.

Dincolo de limitele explica]iilor [tiin]ifice O schimbare de la desf\[urarea obi[nuit\ a evenimentelor din Sâmb\t\ Mare a avut loc `n 1579, `n timpul Patriarhului Sofronie al IV-lea. La acea vreme }ara Sfânt\ era sub domina]ie otoman\, sultan fiind Murad al IV-lea. ~n acel an, armenii (monofizi]i) au pl\tit turcilor cerând permisiunea ca patriarhul lor s\ oficieze slujba din Sâmb\ta Mare la Sfântul Mormânt. Patriarhul ortodox grec a fost dat afar\ `mpreun\ cu to]i credincio[ii s\i. ~n timp ce st\teau am\râ]i la intrarea `n biseric\, coloana din stânga a intr\rii a cr\pat [i din ea a ie[it Sfânta Lumin\ care a aprins lumânarea patriarhului. ~n mod evident, lumina nu s-a aprins [i `n Sfântul Mormânt unde era patriarhul armean.

Coloana respectiv\ `nc\ mai exist\ [i credincio[ii se `nchin\ la ea atunci când intr\ `n biseric\. Ea este din calcar, care este un izolator electric `n mod normal. Pentru orice izolator exist\ totu[i o tensiune de str\pungere la care curentul electric trece prin materialul respectiv. Valoarea tensiunii de str\pungere se poate calcula `n func]ie de constanta dielectric\ [i de grosimea materialului.

Presupunând c\ `n situa]ia

prezentat\ mai sus a fost vorba tot de o plasm\ rece datorat\ unei desc\rc\ri electrice printr-un material izolator (majoritar carbonat de calciu `n acest caz) [i ]inând cont de dimensiunea str\pungerii din coloan\, pe care am m\surat-o personal, am ob]inut o valoare a tensiunii de str\pungere de câteva sute de kilovol]i. Aceast\ valoare dep\[e[te cu mult cele mai mari valori folosite `n prezent pentru producerea plasmelor reci.

Oricum, fizica de la acea vreme nu era dezvoltat\ pentru a produce m\car o teorie, dar\mite echipamentul necesar realiz\rii unui eveniment atât de spectaculos. {i mai r\mâne ceva neexplicat: de ce se aprind doar unele candele sau lumin\ri [i nu [i alte elemente combustibile cum ar fi hainele sau p\rul celor din audien]\? ~n 2010, Pa[tile a c\zut pe 4 aprilie, fiind celebrat `n aceea[i zi de `ntreaga cre[tin\tate. Atunci am avut marea [ans\ de a fi `n Ierusalim la balconul din Biserica ~nvierii la minunea aprinderii Sfintei Lumini.

Trebuie s\ m\rturisesc c\ nu am v\zut a[teptata plasm\ rece aprinzând candele sau lumân\ri, dar Sfânta Lumin\ a venit la doar câteva minute dupa intrarea Patriarhului Teofilus al III-lea `n Sfântul Mormânt.

M-am mirat cât de repede s-a transmis flac\ra la credincio[i, `ntreaga biseric\ umplându-se de lumin\ `n doar câteva secunde. Culoarea era de un galben deschis, indicând o temperatur\ relativ mic\, iar credincio[ii `[i treceau mâinile peste ea reflectând credin]a lor `n focul divin [i natura sa benefic\.

Impresionant\ pentru mine a fost toat\ S\pt\mâna Mare. ~n acea perioad\ Ierusalimul este lumea `ntr-un ora[ a[a cum spune [i regele David `n Psalmul 121 versetele 1-4. Fiecare pelerin vorbe[te `n limba sa, dar surprinz\tor se `n]elege cu ceilal]i. Ambasadori ai statelor cre[tin ortodoxe merg la Deniile s\vâr[ite noaptea. ~n a[teptarea venirii patriarhului la Sf`ntul Mormânt, `n Sâmb\ta Mare, `n biseric\ fiecare grup de pelerini are steaguri, unii cânt\ al]ii bat din tobe, iar la sosirea sa to]i strig\ `ntr-un glas: „AXIOS“, „AXIOS“, „AXIOS“ - crede]i-m\ este o atmosfera de finala Ligii Campionilor. Relevant a fost [i faptul c\ liderii celor 13 denomina]iuni cre[tine din Ierusalim au transmis un mesaj comun de Pa[ti intitulat: „Cunoa[tem puterea lui Dumnezeu de a aduce speran]\ disper\rii noastre“.

Considera]iile mele despre fizica plasmei reci pot aduce doar o idee asupra unui posibil mecanism de apari]ie a Sfintei Lumini. Miracolele r\mân pân\ la urm\ miracole, iar }ara Sfint\ [i Ierusalimul prin excelen]\ este cel mai potrivit loc pentru ele. Deoarece - [i aici `l parafrazez pe profesorul Daniel Hershkovitz, ministrul {tiin]ei [i tehnologiei - la ceremonia de deschidere a celei dea 55-a Conferin]e a Societ\]ii de Fizic\ din Israel: „dac\ \sta nu-i p\mântul miracolelor atunci care-i?, [i dac\ \sta nu este timpul lor, atunci când?“ ({ef de lucr\ri, Dr. Ing. Iulian Rusu - Universitatea Tehnic\ „Gheorghe Asachi“, Ia[i)

aprilie 2017