Revista "Vino și Vezi", nr.2, 2016

final_Talpalari_decembrie 2015.qxd 07.09.2016 12:16 Page 1

editorial

cu [i despre copii

dosar

Pân\ când suntem datori a asculta de p\rin]ii no[tri?

Importan]a bunicilor `n via]a nepo]ilor

Este singur\tatea o lipsire de comuniune?

pagina 7

pagina 10

septem br ie 2016

pagina 3

16 pagini Anul 2, Nr. 2

GRATUIT Revist\ de trezvie [i venire `n fire

dar nu degeaba

B\trâne]e tân\r\ sau tinere]e b\trân\?

„Biserica pe ro]i” în pelerinaj pe plaiuri bucovinene, acesta era autocarul care purta în diminea]a zilei de 20 august, un grup neobi[nuit format din 50 de „tineri de toate vâstele”, sub pov\]uirea plin\ de în]elegere a P\rintelui Vladislav.

Tinerii implica]i în ac]iunea „Bătrânii Parohiei”, împreună cu părintele Vladislav, au fost organizatorii acestui pelerinaj care [i-a propus să mic[oreze distan]ele dintre genera]ii, să aducă „tinerilor statornicia bătrâne]ii [i celor de vâsta a treia inima tinere]ii”. Dacă s-a reu[it, doar Dumnezeu [tie, căci lucrarea Lui e tainică [i nu o putem deslu[i cu ra]iune lumească. „Ridic ochii [i văd deja o mul]ime de oameni energici [i vioi gata să pornească la drum, poate la un nou drum

pentru ei. E o doamnă mai în vârstă, despre care aflu mai târziu că are 90 de ani, ce se sprijină pe bra]ul unei doamne. Merge singură?! A[a da curaj [i putere de a nu uita să te bucuri indiferent ce î]i spun durerile trupului la o astfel de vârstă”, mărturise[te Oana Apetrei.

Primul popas a fost la Mănăstirea Cămârzani pentru a pune început bun zilei: Sfânta Liturghie. „Maicile au cântat îngere[te. Am fost emo]iona]i până la lacrimi. {i sfin]ii de pe ziduri… Ce chipuri frumoase [i luminoase aveau! Nu ne mai săturam privindu-le! O, Cămârzani! Locul unde, în tăcere, po]i auzi fâlfâitul aripilor de îngeri”, spune emo]ionată Anca Elena Cristea.

Continuarea `n pag. 8

Lumân\ric\ sau sfântul cer[etor

Este vorba despre o via]\ [tiut\ doar de Dumnezeu, iar de noi – din pu]inele [i insuficientele descrieri existente. Nu [tim când s-a n\scut. {tim `ns\ c\ cer[ea „bani de o lumân\ric\”. Iar lumea i-a zis Lumân\ric\, de[i el se numea Ioan Proculeas\. Mul]imea faptelor de milostenie nu o cunoa[te nimeni. C\ci Lumân\ric\ a fost un fel de haiduc al cer[etorilor. El primea de la cei boga]i [i `mp\r]ea tuturor, de multe ori [i celor mai `nst\ri]i decât el. To]i scriitorii vremii, de la Gheorghe Asachi, Costache Negruzzi, Vasile Alecsandri [i Nicolae Iorga `l amintesc. To]i au fost uimi]i de sfin]enia vie]ii acestui om.

Detalii `n pag. 2

final_Talpalari_decembrie 2015.qxd 07.09.2016 12:16 Page 2

ACTUALITATE

„Copiii sunt educa]i atunci când tat\l [i mama se respect\, se în]eleg, se iubesc, se roag\” Pe data de 19 iulie 2016, în ajunul hramului Bisericii Talpalari (când este pr\znuit Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul), a avut loc o agap\ fr\]easc\ la biseric\.

Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul este cel de-al doilea hram al Bisericii, dup\ cel al Na[terii Maicii Domnului de pe 8 septembrie, biserica Talpalari primind acest hram la jum\tatea secolului al XXlea, când avea ca filie Biserica „Sfântul Ilie” din mahalaua sârbeasc\, a[a cum era cunoscut\ în acea vreme. De[i biserica „Sfântul Ilie” a fost demolat\ în anii comunismului (1950), hramul acesteia se p\streaz\ pân\ ast\zi la Biserica Talpalari.

L

a această agapă au participat credincio[i de toate vârstele, de la bebelu[i de câteva luni, până la, vârstnici, din parohia Talpalari [i din afara ei, precum [i mai mul]i preo]i: Pr. Constantin Sturzu, parohul Bisericii Talpalari; Pr. Vladislav Nedelcu, preot co-slujitor la aceea[i biserică; Pr. Marian Timofte, parohul Bisericii „Sfântul Spiridon” din Ia[i; Pr. Dumitru Boboc, parohul Bisericii „Intrarea Domnului în Ierusalim”, Flora, Ia[i; Pr. Radu Brînză, parohul Bisericii „Sfântul Haralambie”, Ia[i; Pr. Mihail Ovidiu Ciobotaru, parohul Bisericii „Sfântul Pantelimon”, Ia[i [i Pr. Marian Trofin, parohul Bisericii „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”, Găureni, Ia[i.

Masa fră]ească a avut ca temă de discu]ie „Educa]ia copiilor” [i implicit rela]ia părin]ilor cu copiii lor, dorindu-se găsirea de solu]ii la problemele care apar în cre[terea [i educa]ia copiilor. În deschidere, părintele Constantin Sturzu a subliniat rolul esen]ial pe care îl au aceste agape în întărirea sentimentului de unitate între comunită]ile cre[tine ortodoxe, de a-i „cunoa[te pe ceilal]i fra]i întru credin]ă [i de a învă]a unii de la al]ii”. Părintele a atras aten]ia asupra în]elegerii

2

gre[ite a termenului de „educa]ie”, pe care, de multe ori, părin]ii îl confundă cu cel de „dresaj”, fapt întâlnit de cele mai multe ori atunci când ceea ce este cerut copiilor nu este aplicat nici de către părin]ii în[i[i. Invita]ii au fost ruga]i să împărtă[ească credincio[ilor prezen]i din propria lor experien]ă de via]ă de familie.

Primul care a luat cuvântul a fost părintele Marian Timofte, care a arătat faptul că educa]ia trebuie individualizată cu fiecare copil în parte, cu atât mai mult cu cât fiecare copil este unic, chiar dacă este frate sau soră, din aceia[i părin]i. Sfin]ia sa este de părere că educa]ia copiilor trebuie să se desfă[oare „între rigoare [i îngăduin]ă”, însă propor]ia între acestea două este schimbătoare, în func]ie de fiecare situa]ie în parte [i de personalitatea copilului.

La întrebarea: „cum să ne convingem copiii să meargă la biserică?”, părintele Dumitru Boboc a relatat o întâmplare despre o fiică de preot, în prezent căsătorită [i cu copii la rândul ei, care a fost convinsă de tatăl ei să meargă la biserică duminica diminea]a prin cuvintele adresate de tatăl său ei [i fra]ilor săi: „Ierta]i-mă, eu merg la biserică!”. Atât. Nu îi chema [i nu îi for]a. Atunci lor le era ru[ine de tatăl lor [i veneau [i ei la biserică, deoarece îi sim]eau iubirea [i durerea părintească. Părintele a mai atras aten]ia [i asupra influen]ei pe care o are anturajul asupra educa]iei copilului, prin instinctul de imitare foarte dezvoltat la copil. De aceea, nu se poate [ti cu exactitate ce propor]ie din educa]ia tânărului apar]ine părin]ilor, [colii sau tânărului însu[i (atunci când este apt de a lua singur propriile decizii [i astfel, se autoformează). Sfin]ia sa consideră că, totu[i, cea mai mare propor]ie [i responsabilitate în educa]ia copiilor ar trebui să o aibă părin]ii, printr-o pedagogie plină de dragoste [i empatie.

Părintele Radu Brînză, vorbind strict din experien]a sa ca tată, a precizat faptul că nu există o re]etă de cre[tere a copilului, deoarece „fiecare copil este un dar de la Dumnezeu” [i are nevoie „să fie iubit ]inând cont de acest dar”.

Din acest motiv, „fiecare părinte trebuie să î[i încredin]eze copiii lui Dumnezeu, să î[i vadă vulnerabilită]ile [i limitele [i să se roage pentru copiii lui”. Sfin]ia sa consideră că „educa]ia se realizează prin mimetismul «copil-părinte»: trebuie explicat copilului consecin]ele alegerilor sale, dar să îl lăsăm liber să aleagă, cu încrederea că va alege bine [i rugându-ne la Dumnezeu pentru asta”. Părintele a conchis spunând că trebuie respectată „deplina libertate” a copiilor, pentru că „diferă copiii între ei precum [i metodele de educa]ie”.

Tată a patru copii „neprograma]i”, părintele Mihail Ciobotaru [i-a început cuvântul cu un sfat: „nu opri]i copiii să se nască!”, deoarece „nu [ti]i care dintre ei va aduce mai mare bucurie în via]a voastră”. Sfin]ia sa crede că nu trebuie folosite pentru educarea copiilor strategii inflexibile ce au efecte doar pe termen scurt, ci părin]ii în[i[i trebuie să trăiască o via]ă adevărată în Hristos, pentru că atunci copilul înva]ă din modelul părin]ilor. Acest lucru se întâmplă indiferent cât de diferi]i ar fi copiii între ei pe plan intelectual, psihologic sau sufletesc. În plus, îi sfătuie[te pe părin]i să nu î[i piardă răbdarea cu copiii lor deoarece Dumnezeu nu Î[i pierde răbdarea cu noi to]i. Părintele Ciobotaru a mai adăugat că „este o [ansă pentru copiii de azi să aibă părin]i care merg la biserică” [i, „cu cât rela]ia părin]ilor va fi mai sinceră [i luminoasă cu Dumnezeu, o vor vedea [i copiii; via]a veritabilă în Hristos schimbă în bine via]a copilului.”

Părintele Marian Trofin este preot la ]ară, unde „nu sunt mul]i copii ca la Talpalari”, de

aceea, atunci când sluje[te la biserica Talpalari, cea mai bucuroasă este feti]a dumnealui care „se simte în largul ei” jucându-se în voie cu ceilal]i copii. De la bun început, părintele a subliniat că „nu este deloc u[or a educa copilul, mai ales dacă are o fire diferită de a ta”, [i că o influen]ă, benefică asupra copiilor o pot avea bunicii. Dumnealui a recunoscut că „este foarte greu să aibă răbdare un părinte: preotul duce două familii, cea de acasă [i cea din parohie; fiind foarte obosit, nu prea mai po]i, să ai autocontrol; astfel se întâmplă uneori să ridici tonul [i apar certuri între părin]i, la care copiii asistă”. De aceea, părintele Marian sfătuie[te pe părin]i să înve]e să se ab]ină de la certuri în fa]a copiilor. Iată cum [i copiii exercită propria pedagogie asupra părin]ilor, ajutându-i pe ace[tia să se autocunoască. Sfin]ia sa a mai îndemnat pe părin]i să aibă răbdare [i să nu deznădăjduiască dacă nu primesc un copil imediat (la dumnealui în familie, primul copil a venit după 7 ani, apoi au venit [i următorii doi).

Părintele Vladislav Nedelcu a fost de acord că nu trebuie for]a]i copiii să meargă la biserică, deoarece ace[tia pot avea un motiv pe care părin]ii să nu îl [tie. „Re]eta” care lui îi place cel mai mult este ca „părintele să se îndrăgostească el însu[i de Biserică [i atunci via]a copiilor va fi un firesc [i o bucurie”. Părintele, vorbind din experien]a proprie, a punctat faptul că „nu doar când vin la biserică sunt cre[tini copiii”, de aceea el îi îndeamnă pe copii să rostească [i Rugăciunea lui Iisus. Sfin]ia sa precizează că „Dumnezeu are grijă de fiecare copil [i are o rela]ie unică [i tainică cu fiecare”, [i că „toate aceste principii ale părin]ilor de a impune un anumit caracter copiilor” sunt gre[ite [i constrângătoare, atât pentru copii cât [i pentru părin]i, prin faptul că părin]ii nu î[i dau lor în[i[i libertatea de a accepta [i

momentele în care copiii nu ascultă de ei. Pentru copiii lui, părintele Vladislav nu î[i dore[te ca ei „să facă performan]ă”, ci „să creadă în Dumnezeu [i să simtă libertate”, deoarece „copiii sunt educa]i atunci când tatăl [i mama se respectă, se în]eleg, se iubesc, se roagă”.

Ca o concluzie la ce s-a discutat la aceasta agapă, părintele Constantin a formulat ideea că părin]ii pot [i trebuie să facă tot ceea ce depinde de ei pentru a-[i educa copiii, dar ace[tia din urmă au propria libertate [i, de asemenea, au o înclina]ie naturală către Dumnezeu, iar părin]ii, cu patimile [i slăbiciunile lor, se pot interpune între copii [i Hristos.

Părin]ii trebuie „să î[i pună nădejdea în Dumnezeu, Care va lucra cu acest dar al libertă]ii copiilor lor”.

De asemenea, părintele Constantin sfătuie[te părin]ii, pe cât posibil, să nu apeleze la altcineva pentru cre[terea [i educarea copiilor lor, pentru a evita situa]ia în care copilul are prea multe repere [i să nu [tie care este cel bun. Mai îndeamnă pe to]i părin]ii să nu le permită copiilor accesul la televizor, mai ales când ace[tia sunt mici, arătând că „televizorul în camera copilului este o crimă [i copilul nu are cum să nu se rănească”. Dar dacă, din motive întemeiate, părintele nu poate fi a[a de prezent în via]a copiilor precum ace[tia ar avea nevoie, să ceară lui Dumnezeu să împlinească ceea ce el, ca părinte, nu poate împlini [i, în schimb, să îi facă prezen]i pe copii în rugăciunile lui.

Seara s-a terminat cu o rugăciune de mul]umire adresată Maicii Domnului [i Proorocului Ilie.

Să ne ajute Sfântul Ilie să avem râvna cea bună, a iubirii de Dumnezeu [i de oameni!

M\d\lina RA}|

septembrie 2016

final_Talpalari_decembrie 2015.qxd 07.09.2016 12:16 Page 3

EDITORIAL

Cu binecuvântarea p\rintelui Constantin Sturzu, parohul bisericii Talpalari, a avut loc joi, 11 august 2016, o mas\ rotund\ pe tema rela]ion\rii so]ilor cu p\rin]ii lor. La această agapă au luat parte, ca invita]i, părintele Constantin [i prezbitera Elena-Cristina Sturzu, iar ca participan]i au fost prezen]i peste 40 de credincio[i: so]i, so]ii, părin]i [i adul]i necăsători]i din această comunitate. Un invitat surpriză a fost Iulian Capsali, care a participat activ la discu]ii [i ne-a împărtă[it din experien]a sa de familist, fiind tată a nouă copii.

Discu]iile s-au concentrat în jurul mai multor subiecte, precum: Ce înseamnă respectul datorat părin]ilor?

Câtă grijă trebuie să le purtăm părin]ilor neputincio[i [i până unde merge aceasta grijă? Cât de mult trebuie să rupem legătura cu ei încât să avem o distan]ă rezonabilă pentru a nu interfera cu intimitatea propriei familii, dar nici să simtă că i-am părăsit? Cât de mult e necesar să se implice bunicii în cre[terea copiilor no[tri? Ce metode de a depă[i sau de a evita conflictul dintre genera]ii există?

Relatările au fost interesante, pline de amintiri amuzante, împărtă[iri emo]ionante, întrebări, sfaturi bune [i multă căldură sufletească, ceea ce a dus la trăirea unei seri minunate, ca în familie. În urma acestei întâlniri, părintele Constantin Sturzu a scris un articol concluzie, redat mai jos.

Pân\ când suntem datori a asculta de p\rin]ii no[tri?

C

Pr. Constantin STURZU a şi alte aspecte ale vieţii creştine, şi ascultarea faţă de părinţi trebuie tratată cu mult discernământ. Ea nu trebuie să fie nici absolută, nici relativizată, adaptată slăbiciunilor sau patimilor noastre.

Reperul absolut este Dumnezeu, iar ghid ne este iubirea practică.

Relaţia cu părinţii noştri după trup este una cu totul specială. Prin ei, din carnea şi din sângele lor, Dumnezeu ne-a dăruit viaţă şi ne-a adus pe pământ. Dumnezeu Însuşi se numeşte cu numele de Tată.

Paternitatea divină merge până într-acolo încât covârşeşte pe cea biologică: „Şi tată al vostru să nu numiţi pe pământ, că Tatăl vostru unul este, Cel din ceruri” (Matei 23, 9). Acesta nu este un îndemn la a ne lepăda, a ne rupe cu totul de tată sau de mamă. Chiar şi cuvântul spus după crearea femeii, întărit apoi de Hristos Domnul (Cf. Matei 19, 5 şi Marcu 10, 7), cum că „va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu femeia sa şi vor fi amândoi un trup” (Facerea 2, 24), nu e o instigare la ruperea relaţiilor cu părinţii, ci o evocare a unităţii la care sunt chemaţi bărbatul şi femeia (o unire pe care numai Dumnezeu o poate pecetlui, bineînţeles).

O dovadă e că între poruncile Decalogului se află şi aceasta, cea de a cincea: „Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta, ca să-ţi fie bine şi să trăieşti ani mulţi pe pământul pe care Domnul Dumnezeul tău ţi-l va da ţie” (Ieşirea 10, 12). Mai mult, în perioada veterotestamentară, celor vinovaţi de grave încălcări ale acestei porunci li se aplica pedeapsa capitală: „Cel ce va bate pe tată sau pe mamă să fie omorât” (Ieşirea 21, 15); „Cel ce va grăi de rău pe tatăl său sau pe mama sa, acela să fie omorât” (Ieşirea 21, 17).

În Noul Testament, întâlnim afirmaţii ale Mântuitorului care ar putea sminti pe un cititor mai superficial sau neiniţiat în viaţa creştină. Există pasaje de genul: „Nu socotiţi că am venit să aduc pace pe pământ; n-am venit să aduc pace, ci sabie. Căci am venit să despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mama sa, pe noră de soacra sa. Şi duşmanii omului (vor fi) casnicii lui” (Matei 10, 34-36); „Dacă vine cineva la Mine şi nu urăşte pe tatăl său şi pe mamă (...) nu poate să fie ucenicul Meu” (Luca 14, 26).

Ele nu contrazic porunca de a cinsti pe părinţi, pe care Hristos o reiterează în predicile sale. Aici aflăm o primă limită a supunerii sau a respectului datorat celor ce ne-au născut şi crescut. Orice credincios este dator a asculta mai mult de Dumnezeu, decât de oameni (Cf. Faptele Apostolilor 5, 29).

Cu alte cuvinte, nu putem invoca dragostea pentru părinţi, pentru a nu asculta de Dumnezeu sau pentru a face păcatele la care ne-ar îndemna aceştia. Cu cât ne apropiem mai mult de Domnul, cu atât se rupe acea legătură naturală pe care o aveam cu ei. Dar această „rupere” ne ajută să construim o legătură nouă cu ai noştri, în duhul şi în libertatea lui Dumnezeu. E ca atunci când moare omul şi sufletul se desprinde cu greu de trup, pentru că între ele există o legătură firească, naturală. Nefirească este moartea, adică separarea

lor. Însă este necesară această separare temporară pentru ca reunirea lor să se facă apoi sub auspiciile nemuririi, în veşnicie. Aşa este şi cu relaţiile de familie: „Nu este nici unul care a lăsat casă, sau femeie, sau fraţi, sau părinţi, sau copii, pentru Împărăţia lui Dumnezeu, şi să nu ia cu mult mai mult în vremea aceasta, iar în veacul ce va să vină, viaţă veşnică” (Luca 18, 29-30).

Mai există o limită a ascultării de părinţi, dincolo de cea evaluată din perspectiva relaţiei cu Dumnezeu. Odată ajuns la maturitate, pe „picioarele sale”, cum se mai spune, şi mai ales dacă se căsătoreşte, omul nu mai este dator a asculta de părinţii săi aşa cum o făcea la 5 sau la 15 ani. Adică el datorează, în continuare tot respectul şi cinstea cuvenite părinţilor. Dar copiii adulţi pot impune limite, fără ca acestea să constituie încălcări ale poruncii divine. Spre exemplu, putem lua decizii cu privire la profesie, la modul în care ne creştem copiii, la orice alte alegeri pe care le avem de făcut în viaţă.

Dacă părinţii ne dau un sfat, îi ascultăm, dar întotdeauna trebuie să rămână la latitudinea noastră decizia finală.

Mai ales când este vorba de lucruri ce privesc viaţa noastră de familie. De altfel, este recomandabil ca părinţii să evite, pe cât posibil, a interveni în viaţa de familie a copiilor lor căsătoriţi şi să ia aminte la cu-

vintele ce se rostesc la slujba cununiei, anume că „rugăciunile părinţilor întăresc temeliile caselor copiilor”. Rugăciunile sunt esenţiale, sfaturile sunt opţionale şi trebuie oferite mai ales atunci când o cer copiii în mod expres.

Copiii sunt crescuţi pentru ca, la un moment dat, să se poată desprinde de părinţi şi să-şi asume în chip liber relaţia lor cu Dumnezeu şi cu întreaga lume.

Unii părinţi au tendinţa de a şantaja emoţional pe copiii lor ajunşi la vârsta maturităţii, solicitând o atenţie exagerată şi dreptul de a interveni în deciziile personale ale acestora.

Acest lucru nu este sănătos şi părinţilor trebuie să li se explice, cu pace şi în duh de rugăciune, că există anumite limite în relaţie. Sigur, nu trebuie să se treacă în extrema cealaltă, neglijând pe părinţi.

Mântuitorul atrage atenţia asupra acestui aspect unora dintre fariseii timpului său: „Căci Moise a zis: «Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta», şi «cel ce va grăi de rău pe tatăl său, sau pe mama sa, cu moarte să se sfârşească». Voi însă ziceţi: Dacă un om va spune tatălui sau mamei: Corban! adică: Cu ce te-aş fi putut ajuta este dăruit lui Dumnezeu, nu-l mai lăsaţi să facă nimic pentru tatăl său sau pentru mama sa. Şi astfel desfiinţaţi cuvântul lui Dumnezeu cu datina voastră pe care singuri aţi dat-o” (Marcu 7, 10-13). Cu alte cuvinte, Dumnezeu nu poate fi invocat ca pretext al neimplicării sau neajutorării. Porunca de a-L iubi pe El nu poate fi

împlinită decât prin iubirea concretă a aproapelui nostru, mai ales a celor din familie. Iar Sfântul Apostol Pavel ne arată că orice casnic al nostru are dreptul, cu prioritate, la a primi ajutor de la noi: „Dacă vreo văduvă are copii sau nepoţi, aceştia să se înveţe să cinstească mai întâi casa lor şi să dea răsplătire părinţilor, pentru că lucrul acesta este bun şi primit înaintea lui Dumnezeu” (I Timotei 5, 4).

Ca şi alte aspecte ale vieţii creştine, şi ascultarea faţă de părinţi trebuie tratată cu mult discernământ. Ea nu trebuie să fie nici absolută, nici relativizată, adaptată slăbiciunilor sau patimilor noastre. Reperul absolut este Dumnezeu, iar ghid ne este iubirea practică.

Libertatea joacă, de asemenea, un rol important în relaţia cu mama sau cu tatăl biologic.

Părinţii nu dau naştere şi cresc copii pentru ca aceştia, la maturitate, să le împlinească visele sau să le suplinească vreo lipsă. Aceasta este o pretenţie absurdă. Copiii sunt crescuţi pentru ca, la un moment dat, să se poată desprinde de părinţi şi să-şi asume în chip liber relaţia lor cu Dumnezeu şi cu întreaga lume. Bucuria părinţilor trebuie să fie mare atunci când văd cum copiii se „rup” de ei şi îşi asumă în chip liber şi în întregime statutul de fii sau fiice ale lui Dumnezeu.

Dar această bucurie nu o pot avea decât acei părinţi care învaţă ei înşişi să (re)devină copii ai singurului Tată, Cel din ceruri.

Articol publicat pe doxologia.ro.

Rugăciunile părin]ilor sunt esenţiale, sfaturile sunt opţionale

anul 2, nr. 2

3

final_Talpalari_decembrie 2015.qxd 07.09.2016 12:16 Page 4

DIN ISTORIA TALPALARILOR

Lumân\ric\ sau sfântul cer[etor Ia[ul, ora[ cu o vechime considerabil\, s-a aflat mereu în fruntea mi[c\rilor culturale, politice [i na]ionale române[ti. A fost [i a r\mas o citadel\ a [tiin]ei, a culturii [i civiliza]iei române[ti, aici n\scându-se [i tr\ind personalit\]i cu rezonan]e adânci pentru ]ar\ [i chiar pentru întreaga lume.

Aproape c\ nu este domeniu de cercetare în care capitala Moldovei s\ nu fi l\sat o urm\. De la literatur\, pân\ la muzic\ [i teatru, de la matematic\, pân\ la botanic\, de la religie, pân\ la [tiin]ele sociale, toate î[i au, într-un fel sau altul, leg\tura cu acest ora[ binecuvântat.

A

r fi de ajuns să menţionăm cărturarii mitropoliţi Varlaam şi Dosoftei, mitropolitul Iacob Stamati şi primul său „Abecedar românesc“, mitropolitul ctitor Iosif Naniescu, poeţii şi scriitorii Mihai Eminescu, Ion Creangă, Garabet Ibrăileanu, Demostene Botez, George Călinescu, George Topârceanu, Mihail Sadoveanu, Vasile Conta, artiştii Barbu Lăutaru, Matei Millo, Camil Ressu, Corneliu Baba, Nicolae Tonitza, Sabin Bălaşa, oamenii de ştiinţă George Emil Palade, Emil Racoviţă, A. D. Xenopol, Grigore Cobălcescu, Anastasie Fătu, Dumitru Mangeron, Al. Myller, Ion Ionescu de la Brad, Ernest Juvara, Grigore T. Popa, C. I. Parhon, Vasile Pavelcu, Al. Philippide, Petru Poni, Ştefan Procopiu, Dimitrie Gusti. Iar aceştia nu sunt decât o parte!

Iaşul a avut mari nume şi personalităţi, dar a avut şi

Oameni. Oameni simpli, fără mari merite culturale sau ştiinţifice, dar cu o tărie a credinţei care a făcut ca oraşul nostru să treacă peste atâtea şi atâtea primejdii. Existenţa lor şi credinţa curată a fost izvorul naşterii personalităţilor cu care astăzi ne lăudăm.

Cerşetoria, între afacere murdară şi binecuvântare

Actualul Cod Penal din România defineşte cerşetoria ca fiind „fapta unei persoane care, având capacitatea de a munci, apelează în mod repetat la mila publicului, cerând ajutor material” (art. 326). În zilele noastre, cerşetorii stau în locurile publice mai aglomerate sau se plimbă prin mijloacele de transport în comun, printre maşinile staţionate la stopuri sau pe la terase. Unele persoane au diverse handicapuri, altele nu. Unele nu pot munci, altele preferă să cerşească şi aşa să câştige un ban, în loc să muncească.

Există reţele de cerşetorie în toată lumea, afacerea fiind una profitabilă atât pentru cerşetori, cât şi pentru cei care îi conduc. Adesea, copiii sunt învăţaţi să cerşească de părinţii lor. Mulţi cheltuie o parte importantă din veniturile câştigate pe ţigări, alcool şi droguri.

Nimic nou, am putea spune.

Este o situaţie cu care ne întâlnim zilnic şi la care suntem actori în rolul secundar. Însă în istoria Sfintei Biserici au existat şi altfel de cerşetori, oameni care au lăsat luxul palatelor împărăteşti, pentru a se asemăna cu Marele Cerşetor, Iisus Hristos. Căci, nici El nu a avut unde să-şi plece capul, nici El nu a avut casă.

Dacă deschidem prăfuitele sinaxare, găsim o mulţime de exemple, precum cel al Sfântului Ioan Colibaşul, care a vieţuit într-o colibă aflată în faţa palatelor părinteşti. La fel, Sfântul Andrei cel nebun pentru Hristos împărţea o cuşcă cu un câine din Constantinopol.

Ne par exemple rupte din basme şi am fi înclinaţi să nu credem cu desăvârşire în existenţa lor. Însă istoria mai recentă ne demonstrează că a existat un asemenea caz chiar şi în capitala Moldovei, la jumătatea secolului al XIX-lea.

Cerşetor pentru Hristos

Doamna Marghioala (Maria) Miclescu, din na[tere Beldiman

4

Este vorba despre o viaţă ştiută doar de Dumnezeu, iar de noi – din puţinele şi insuficientele descrieri existente. Nu ştim când s-a născut. Ştim însă că cerşea „bani de o lumânărică”. Iar lumea i-a zis Lumânărică, deşi el se numea Ioan Proculeasă. Mulţimea faptelor de milostenie nu o cunoaşte nimeni. Căci Lumâ-

nărică a fost un fel de haiduc al cerşetorilor. El primea de la cei bogaţi şi împărţea tuturor, de multe ori şi celor mai înstăriţi decât el.

Toţi scriitorii vremii, de la Gheorghe Asachi, Costache Negruzzi, Vasile Alecsandri şi Nicolae Iorga îl amintesc. Toţi au fost uimiţi de sfinţenia vieţii acestui om. În anul 1843, Costache Negruzzi scria: „Vă aduceţi aminte de un sărac pe care îl întâlneaţi, pe uliţi, prin pieţe, pe la biserici, cerşitorind mila creştinilor, împărţind bogdaproste în dreapta şi în stânga? Dacă îl întrebai de unde este, răspundea: nu ştiu, ştiu că mama, când m-a luat, mi-a zis: Niţă, dragul meu, să cumperi lumânărele şi să le împarţi pe la biserici. Atâta ştiu, atâta fac. Desculţ, cu capul gol, încins cu o funie şi cu traista în şold, colinda toate bisericile, împărţind lumânări şi cerşătorind, nu pentru dânsul, lui nu-i trebuia nimică, ci pentru alţii. La un schit sărac lipseşte clopotul: Lumânărică îl ia din târg. Se pune cu dânsul în mijlocul unei pieţe şi îl trage, până ce se plăteşte clopotul.

Curând, arama va răsuna în aer, chemând pe credincioşi la rugăciune şi va spune în graiul său cel misterios fapta săracului cerşetor. O biserică nu are veşminte, Lumânărică îi aduce stofe bogate, iar el doar o haină trenţăroasă, ce abia îi acoperă goliciunea trupului, căci în zadar vioeşti să îl îmbraci. Dă-i o haină, o cămeşă, peste un ceas nu o mai are, a dat-o altuia, pe care îl socoteşte mai nevoiaş decât dânsul. Vedeţi acestă văduvă. Înconjurată de şapte copii ce plâng de foame,

îmbrâncită de la uşa bogatului?

Lumânărică o vede, o mângâie şi a doua zi îi aduce o vacă cu lapte, aducând iarăşi bucurie în smeritul bordei. A zidit chiar şi biserici”.

Sunt cuvinte ale unui om al vremii, nu basme. Mărturii despre un cerşetor pentru Hristos. Un om care a iubit sărăcia, dar care a fost mult mai bogat decât boierii Iaşului. Dacă adunăm sumele cheltuite pe lumânări, veşminte, clopote, icoane şi catapetesme, vom realiza că prin mâna lui Lumânărică au trecut cei mai mulţi bani ai Iaşului. Doar au trecut, căci el a murit sărac lipit.

Înmormântare cu fast, la Biserica Talpalari

Nu ne este cunoscută data naşterii, dar cunoaştem ziua în care Lumânărică a plecat să cerşească mila Împăratului Hristos. Părintele săracilor a murit la fel de sărac, precum Lazăr din pilda Mântuitorului.

A murit la poarta unei familii boiereşti, îngheţat, în luna decembrie a anului 1843. Doamna Marghioala (Maria) Miclescu, din naştere Beldiman, a fost aceea care l-a înmormântat pe Lumânărică. „Întru o zi, trecând pe lângă o biserică, am văzut norod strâns şi am auzit cântând rugăciunile morţilor. În mijlocul bisericei sta un mort învălit cu giulgiu. Biserica era iluminată şi împodobită ca pentru un mort bogat şi un arhiereu încungiurat de un numeros cler slujea prohodul. Nu se vedea nici o rudă, nici un prietin vărsând lacrimi minciunoase; numai o văduvă în haine negre sta la picioarele secriului; iar pe faţa tuturor săracilor ce alcătuiau cortegiul repausatului se videa întipărită o întristare mută, o jale dureroasă. În momentul acesta, arhiereul, apropiindu-se, dezvăli pre mort şi, însemnând pe faţa lui semnul crucei, zise cuvintele aceste: «Doamne, odihneşte sufletul robului tău Ioan în loc de pace, în loc cu verdeaţă, unde nu este întristare nici suspin, ci viaţă fără de sfârşit!»”, descrie Negruzzi funebrul eveniment: Lumânărică a fost înmormântat în curtea Bisericii Talpalari. Multă vreme, la mormântul său a fost loc de pelerinaj, căci amărâţii Iaşului nu l-au uitat. Atunci când au avut loc lucrări de reparaţii şi sistematizare a spaţiului bisericii, osemintele lui au fost mutate în gropniţă, alături de cele ale boierilor din familia Beldiman.

Astfel, peste veacuri, Ioan Lumânărică ne-a demonstrat că nu contează ce funcţii şi ce ranguri ai în viaţă. El a fost sărman şi se odihneşte în acelaşi loc cu boierii Beldiman.

Contează, însă, lumina pe care o lăsăm în urmă. Iar Lumânărică, un sfânt fără sinaxar, a fost un Om ce a lăsat în urmă o mare de lumânări aprinse.

Nicolae PINTILIE

Articol publicat pe doxologia.ro.

septembrie 2016

final_Talpalari_decembrie 2015.qxd 07.09.2016 12:17 Page 5

ÎNTREAB| PREOTUL

Întreab\ preotul Ce să fac ca să scap de singurătate? Mă simt tare singur şi-n plus nu reuşesc să-mi fac o prietenă.

Păi, acum, singur poţi să fii inclusiv împreună cu prietena. Ştiţi? Era odată un film, „Paşi în doi”. Reversul paşilor în doi este singurătatea în doi. Să te ferească Dumnezeu! Uneori, o trăim la Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie. Toţi suntem foarte atenţi la Liturghie.

Popa, bietul de el, îşi sparge plămânii, bojocii, rinichii, piciorul, capul, ochiul, acolo, să se audă şi, când se întoarce, ăştia au aceeaşi figură… Harry Potter cu ochelari fumurii!

Acesta este simbolul unei însingurări comune. Singurătatea personală dispare în momentul în care în preocupările noastre devine persoană de contact Dumnezeu Însuşi.

Sigur că sunteţi singuri de vreme ce aţi construit permanent singurătatea. Singurătatea noastră, în general, se naşte din complexe – fie n-avem bani să fim cu gaşca, fie nu suntem bine îmbrăcaţi, fie zicem că nu arătăm bine, deşi pe bune că arătăm toţi bine, fie, fie, fie, fie... Treceţi peste aceste fie, fie, fie, şi să fie lumină şi găsiţi-vă prietenia!

Mai munciţi, mai munciţi!

Complexele nu se depăşesc prin psihoterapii, ci prin muncă.

Munca l-a creat pe om, zicea unul dintre cei de nu foarte de demult, şi să ştiţi că aici nu greşea. Mai spun şi dracii adevăruri câteodată.

(Preot Conf. Dr. Constantin Necula, Cre[tinism de vacan]\, Editura Agnos, Sibiu, 2011, pp.

143-144)

În casa unui cre[tin trebuie să existe măcar o candelă.

Aceasta trebuie ]inută aprinsă mereu?

Ar fi foarte bine ca ea să fie ]inută aprinsă cât mai mult timp. Desigur, din motive practice, ea nu poate fi ]inută aprinsă „mereu” (de exemplu, nu vei pleca din casă pentru multă vreme [i vei lăsa candela aprinsă deoarece poate fi periculos), însă, atunci când e[ti acasă [i atunci când te rogi, nu ai nici un motiv să nu o ]ii aprinsă cât mai multă vreme.

Despre candelă spunea cineva că: „ne ajută în primul rând la adunarea min]ii [i la odihnirea gândurilor”. „Lumina lui Hristos luminează tuturor”, ne spune adesea Biserica. El este Răsăritul cel de Sus, care a răsărit lumii lumina Învierii [i a Împără]iei Sale. În Biserica de Răsarit, totul este lumină, căci în toate transpare Hristos, Lumina lumii.

A[adar, ]ine candela aprinsă cât de des po]i [i dă slavă lui Dumnezeu pentru toate.

rugăm a[a cum putem însă, cu smerenie, cu răbdare [i stăruin]ă. El ne va da har [i pricepere [i ne va ajuta să ne rugăm din ce în ce mai bine.

Mintea fuge de la rugăciune dar noi trebuie să o aducem mereu înapoi. Î]i recomand ca atunci când ai realizat că o parte a unei rugăciuni ai făcut-o doar cu buzele, iar minte

Ce se ia mai intâi: anafura sau aghiasma? De ce? Care este mai mare?

Doamne, ajută!

Există două situa]i: 1. Dacă vorbim de aghiasma mică, atunci ea se consumă diminea]a pe nemâncate, înainte de anafură. Trebuie spus însă că, în anumite zone ale ]ării, unii părin]i spun să se ia întâi

Pr. Andrei

a fost departe de ea, să reiei acel pasaj de rugăciune [i să încerci să îl spui cu minte adunată la el.

Să încerci să te rogi mai mult, să mergi la biserică mai des [i nu uita de Sfânta Spovedanie [i Sfânta Împărtă[anie. Î]i recomand să vorbe[ti cu duhovnicul tău despre aceste lucruri. El te va ajuta!

Rugăciuni cu folos duhovnicesc!

anafură [i apoi aghiasmă mică.

Pentru con[tiin]a fiecăruia, cel mai bine este să fie întrebat duhovnicul cu privire la aceasta [i să se procedeze întocmai.

2. Dacă vorbim de Aghiasma mare (cea sfin]ită la sărbătoarea Botezului Domnului [i care se ia în cele opt zile de după Bobotează [i oricând binecuvintează duhovnicul), atunci conform rânduielii Bisericii, se consumă, diminea]a pe nemâncate, înainte de anafură.

Adică, luăm mai întâi Aghiasmă mare [i apoi anafură.

Discu]ia nu se pune în termenii „care e mai mare?”.

Care rugăciune este primită mai mult de Dumnezeu? Cea a inimii? Cum pot ajunge [i eu să mă rog a[a cu sufletul, cu inima, mă rog dar îmi fuge mintea de la rugăciune, câteo-dată nu îmi stă la rugăciune, îmi vin în minte alte lucruri. Ce a[ putea face mai mult? Mul]umesc!

Doamne, ajută! Rugăciunea care este primită mai mult de Dumnezeu este, cel mai simplu spus, aceea pe care o faci după măsura posibilită]ilor tale.

Dumnezeu nu cere de la noi imposibilul, ci numai să ne

Pr. Andrei

Toate sunt de mare folos pentru sufletele [i trupurile noastre.

Pr. Andrei

Vara trecută mi-a murit bunicul, Dumnezeu să-l ierte, [i de atunci tot îmi pun întrebări în legătură cu ce se întâmplă cu sufletul după moarte. Am citit tot felul de căr]i [i lucruri pe internet, dar tot am unele nelămuriri. Am în]eles că rudele rămase în urmă pot ajuta sufletul celui adormit aprinzând o lumanare, dând pomelnice [i de pomană. A[ vrea să [tiu dacă aceste lucruri chiar ajută sufletul după moarte [i în special, cum îl ajută?

Dumnezeu să îl ierte pe bunicul tău [i să îi facă parte de rai! Învă]ătura Bisericii noastre afirmă fără echivoc faptul că pomenirea la Sfânta Liturghie, parastasele, pomenirea cât mai deasă în rugăciunile personale [i oferirea de milostenie sunt foarte folositoare pentru cei care nu mai sunt printre noi, dar [i pentru cei care se îngrijesc de acestea. Ce anume [i cât anume se oferă de pomană pentru sufletul celui adormit nu trebuie să aibă legătură cu vreo situa]ie oarecare din via]a pământească a acestuia. Ceea ce contează este gestul în sine de a oferi milostenie [i mai ales multă rugăciune!

Dumnezeu să îi odihnească pe cei adormi]i!

Pr. Andrei

Întrebări publicate pe doxologia.ro.

Pagin\ editat\ de Andra CAN}~R

anul 2, nr. 2

5

final_Talpalari_decembrie 2015.qxd 07.09.2016 12:17 Page 6

ICONOGRAFIE

Icoana Na[terii Maicii Domnului de la Talpalari Din pomelnice [i din alte documente vechi rezult\ c\ primul ctitor al bisericii cunoscut\ ast\zi cu numele Talpalari a fost marele vistiernic Iordache Cantacuzino. Cumnat cu voievodul Vasile Lupu [i sfetnic apropiat al ctitorului M\n\stirii „Sfin]ii Trei Ierarhi” din Ia[i, Iordache vistiernicul înal]\ pe la 1640 ctitoria sa cu hramul „Na[terea Maicii Domnului”, la marginea de nord a ora[ului.

N

a[terea Maicii Domnului, prăznuită pe 8 septembrie, este primul Praznic Împărătesc al anului liturgic bisericesc, care începe pe 1 septembrie. Acest praznic precede cu o săptămână praznicul Înăl]ării Sfintei Cruci.

Mântuirea începe acum, odată cu na[terea din femeie stearpă, a Femeii care va da „rod preacurat”, pe Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Care mai apoi se jertfe[te pe Cruce pentru păcatele noastre.

Culmea minunii, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu se na[te dintr-o femeie stearpă [i înaintată în ani, dovadă de necontestat a darului Vie]ii.

Sinonimă cu absen]a vie]ii, nerodirea se înrude[te cu absen]a vie]ii.

Mântuitorul Hristos ne ajută să trecem de la moarte la Via]ă, eliberându-ne de nerodirea spirituală care ne afectează, pentru a da roadele harului.

Spre deosebire de alte evenimente din istoria mântuirii neamului omenesc, care sunt relatate pe larg în Sfânta Evanghelie sau în alte căr]i ale Noului Testament, despre Na[terea Maicii Domnului nu găsim nicio însemnare. Numai izvoarele apocrife dau amănunte despre originile [i copilăria Sfintei Fecioare.

Biserica a cules din aceste texte doar tradi]iile pe care le-a considerat adevărate [i le-a păstrat în rânduielile praznicelor, în imne [i în icoanele ce s-au zugrăvit pe temeiul acestora.

Cel mai vechi [i mai cunoscut izvor apocrif (n.r.: scriere religioasă nerecunoscută între cele numite canonice) care istorise[te printre altele [i câteva detalii din via]a Maicii Domnului, este „Protoevanghelia lui

6

Iacov”, datată în jurul anilor 130-140. Vechimea considerabilă a acestei surse permite acceptarea veridicită]ii anumitor detalii despre familia Maicii Domnului: numele părin]ilor ei, Ioachim [i Ana, dar [i descenden]a ei din neamul împărătesc al lui David.

Sfânta Tradi]ie ne relatează faptul că Sfânta Ana a dobândit-o pe Născătoarea de Dumnezeu după mul]i ani de nerodire a pântecelui, la o vârstă înaintată, după multă nevoin]ă cu rugăciune [i post pentru dobândirea unui prunc.

Această atitudine a Sfin]ilor Părin]i trebuie să fie o pildă de răbdare [i de nădejde pentru noi to]i.

Dacă comparăm icoana Na[terii Maicii Domnului cu celelalte icoane ale Praznicelor Împărăte[ti, observăm că ea atrage aten]ia prin structura

pământească, omenească, a reprezentării sale, ce poartă trăsături foarte intime, nefiind lipsită de detalii din via]a cotidiană. Icoana pare să ne introducă în familia lui Ioachim [i a Anei, lăsându-ne să luăm parte la un eveniment intim, de continuă fericire: împlinirea vechilor lor speran]e de a avea un copil [i încetarea nerodirii trupe[ti, greu îndurate.

Icoana exprimă bucuria fertilită]ii regăsite [i apropiata mântuire a neamului omenesc, căci această na[tere veste[te Învierea.

Iconografia Na[terii Maicii Domnului ne-o înfă]i[ează în partea din stânga a icoanei pe Sfânta Ana, pe al cărei chip este zugrăvită bucuria. Aceasta se află în casă, întinsă pe pat [i rezemată de perne.

Lângă pat, tot în partea stângă, este reprezentat dreptul Ioachim, stând în rugăciune [i privind spre so]ia sa cu bucurie. Prezen]a tatălui la na[terea Fiicei este firească, întrucât este capul familiei [i este cel care poate cel mai bine să în]eleagă durerea [i schimbările prin care trece mama în timpul na[terii. În partea din dreapta, sunt înfă]i[ate slujnicele, care îi aduc lăuzei mâncare [i lichide pentru a-[i recăpăta puterile după na[tere. În unele reprezentări apare încă o slujnică care îi aduce o adiere răcoritoare Sfintei Ana cu un evantai.

Mai jos, în col]ul drept al icoanei, sunt reprezentate moa[ele care pregătesc apa pentru a o îmbăia pe cea NouNăscută.

În icoana praznicului, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu nu este reprezentată în mijloc, ea nu ocupă vreun loc central, ci este zugrăvită fie a[ezată într-un pătu], fie înfă[ată în bra]ele unei moa[e, a[teptând să fie scăldată.

Toate aceste detalii casnice nu sunt defel lipsite de rost, ele devin o parte din Sfânta Taină [i dau mărturie că nu există nimic nesemnificativ într-un eveniment sfânt.

Icoana de hram a Na[terii Maicii Domnului de la Biserica Talpalari este zugrăvită în stil realist, specific secolului al XIX-lea. Cel mai probabil icoana a fost pictată după anul 1827, când marele „foc ce a ars [i Talpalarii, distrugând până la goliciunea zidurilor” biserica. După acest trist eveniment, vornicul Dimitrie Cantacuzino-Pa[canu, fiul marelui logofăt Iordache, dar [i familia Beldiman, au rezidit pe cheltuiala lor acest sfânt lăca[, ref\când totodată [i bol]ile [i catapeteasma.

Această icoană este mult simplificată fa]ă de prototip, eliminând mare parte din slujnicele zugrăvite în mod tradi]ional, fiind pictate doar două, la dimensiuni mai mici, lăsând ca aten]ia credincio[ilor să se fixeze asupra dumnezeie[tilor Părin]i Ioachim [i Ana [i asupra Copilei lor, care tocmai s-a născut. Poate că această reprezentare modestă vrea să exprime plinătatea smereniei Maicii Domnului.

Pe icoana de la Talpalari se poate observa că au fost aplicate peste aureolele deja pictate ale Drep]ilor Părin]i [i a Maicii Domnului câte o aureolă argintată, alcătuite din mai multe raze dispuse circular în jurul capului sfin]ilor. Acest obicei de a fereca, chiar [i par]ial, o icoană este des întâlnit în Moldova, [i se face ca semn de recuno[tin]ă pentru minunile deja săvâr[ite prin intermediul icoanelor sau a sfin]ilor zugrăvi]i în icoane.

Sunt cunoscute cazuri în care credincio[ii aduc „jertfe” înaintea unei icoane în momentul în care se roagă pentru înfăptuirea unei minuni, pentru a „convinge” de nevoia ascultării cererii lor.

Prin Na[terea Maicii Domnului ne este pusă în prim-plan familia tradi]ională lucrătoare la mântuire în via]a ei firească de zi cu zi.

Maica Domnului, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi, păcăto[ii!

Mihai-Alex OLTEANU

septembrie 2016

final_Talpalari_decembrie 2015.qxd 07.09.2016 12:17 Page 7

CU {I DESPRE COPII

Importan]a bunicilor în via]a nepo]ilor Mi se pare o adev\rat\ provocare s\ cre[ti frumos un copil în zilele acestea, iar deja la doi, trei sau patru copii, din punctul meu de vedere, p\rin]ii merit\ o medalie. Eu am doar doi copii (de doi [i patru ani), iar p\rin]ii [i rudele locuiesc în alte ora[e, a[a c\ pot spune cu mâna pe inim\ c\ bunicii sunt o adev\rat\ comoar\ pentru familiile tinere. Ah, ce mi-a[ fi dorit ca mama sau soacra mea s\ fi locuit mai aproape de noi, s\ fie copiii mei mai aproape de bunici.

Î

mi amintesc cu drag de copilăria mea, când în vacan]ele de vară mergeam [i stăteam cu săptămânile la bunici. Era alt Univers acolo, nu aveam jucării, dar nici nu [tiam ce era plictiseala. În schimb, îmi plăcea să-mi ajut bunicii la treburi: să aduc vaca de pe ima[, să hrănesc puii, să schimb apa la câine, să culeg legume de prin grădină [i truda bunicii când ne pregăteam de Pa[te, pregătirea pentru slujba Învierii [i sunetul clopotului de la biserica de pe deal… De vis! De asemenea, bunicul meu, Dumnezeu să-l ierte, m-a învă]at rugăciunea „Îngera[ul meu”, iar acum copiii mei [tiu [i ei rugăciunea aceasta, care cred că este una din cele mai frumoase amintiri pe care puteam să le „mo[tenesc” din

copilărie [i care, vreau să cred, va cântări mult la Judecata de Apoi a bunicului meu. Îmi pare rău că nu to]i copiii au ocazia să se bucure de o a[a copilărie ca a mea. Acum, în vacan]ele de vară, părin]ii care locuiesc la ora[e caută grădini]e de vară [i bone, lăsând uneori uitării bunicii singuri care merită să se implice în educa]ia nepo]ilor.

Bunicii, trecând prin multe încercări în via]a lor, ajung să î[i iubească nepo]ii altfel decât părin]ii, vin în completarea iubirii părinte[ti, copilul fiind cel mai câ[tigat în această ecua]ie.

Chipul blând al bunicii [i în]elepciunea bunicului ar trebui să fie cât mai prezente în via]a nepo]ilor. Dar [tiu, sunt realistă, nu este tot timpul posibil. Uneori bunicii mor prea repede, alteori sunt prea

mul]i kilometri distan]ă între cei bătrâni [i cei tineri. Tocmai de aceea trebuie profitat de fiecare moment, fiecare întâlnire, căci timpul se scurge prea repede. [i noi, părin]ii, nu trebuie să îi uităm pe bătrânii no[tri, ci să le arătăm cât putem de des cât de importan]i sunt ei pentru noi.

Dragi bunici, nu a[tepta]i să fi]i invita]i în via]a nepo]ilor.

Uneori, nouă, părin]ilor, ne este teamă să nu vă deranjăm, vrem să vă lăsăm să vă odihni]i căci cei mici pot fi de multe ori solicitan]i. Dacă vă dori]i să face]i parte mai mult din via]a nepo]ilor insista]i, exprima]i-vă dorin]a în fa]a copiilor vo[tri.

De multe ori avem impresia că cei de lângă noi [tiu ce vrem, dar ne în[elăm. Dar chiar [i dacă, fizic, nu vă sim]i]i în stare să alerga]i după cei mici,

atunci pute]i interveni în alt fel: povesti]i evenimente frumoase din via]a voastră (la mine, discu]iile acestea cu bunicii mei erau cele mai fascinante), citi]i-le pove[tile lor favorite sau găti]i împreună mâncarea preferată. Toate acestea sunt mult mai minunate decât să lăsăm copilul în fa]a unei tablete sau a televizorului pentru că nu avem timp să ducem la capăt toate sarcinile pe care le avem noi, părin]ii.

Dragi părin]i, [tiu că este tare greu să jonglezi între serviciu, ie[irile în parc, cură]enie, mâncare, concedii de boală pentru copii, ateliere de pictură [i multe altele. De multe ori ne sim]im cople[i]i, epuiza]i după tot acest maraton. Însă bunicii pot fi de un real ajutor în multe situa]ii din acestea, căci de cele

Când greut\]ile devin bucurii

C

u to]ii avem momente în via]ă când sim]im că ne este greu, că am dori să se întâmple altfel lucrurile deoarece calea mai u[oară este tot timpul mai atrăgătoare. Şi totu[i, cum am putea să evoluăm din punct de vedere personal [i duhovnicesc dacă via]a noastră ar fi doar lapte [i miere? Cred că am ajunge într-un punct în care nu am mai aprecia micile bucurii ale vie]ii dacă nu am da, din când în când, de greută]i…

Mie mi-a fost greu când zi de zi, în fiecare diminea]ă, alergam după tramvaie [i autobuze cu un copil de doi ani în bra]e [i unul de patru ani ]inându-se de fusta mea (trebuia să îi duc la cre[ă apoi să traversez ora[ul [i să ajung la grădini]ă,

anul 2, nr. 2

respectiv serviciu). În primele zile strângeam din din]i [i răbdam… Până când mi-am dat seama că eu, de fapt, ]inându-mi copilul în bra]e, îl ]ineam lângă inima mea, îl sărutam, îl îmbră]i[am [i îi dăruiam multă iubire. Atât de multă astfel încât, în câteva săptămâni, rela]ia noastră s-a sudat mai tare iar eu, ca mamă, am parte de cele mai sincere îmbră]i[ări ale copilului meu.

Mi-a fost greu [i când so]ul [i-a pierdut serviciul mult visat. Dar această pierdere a pus capăt tensiunii dintre noi [i ne-a apropiat într-un moment dificil al rela]iei noastre. Şi, da, mi-a fost greu când ne-am mutat la chirie (de la căminul de famili[ti al univer-

mai multe ori, mai bine apelăm la ajutorul unui bunic decât la ajutorul unei bone. Îndrăzni]i să apela]i la ei! Bunicilor le va face plăcere să se simtă utili [i să se implice în educa]ia celor mici. Un pic de comunicare [i de răbdare din partea ambelor păr]i pot face din rela]ia bunicipărin]i-nepo]i un sprijin atât pentru familia extinsă, cât [i pentru familia simplă. Şi dacă această apropiere ar fi posibilă, atunci [i distan]a aceasta dintre genera]ii s-ar mai estompa.

Cu to]ii avem de învă]at: cei tineri din în]elepciunea [i experien]a de via]ă a celor mai în vârstă, iar cei bătrâni din entuziasmul tinerilor.

Andra CAN}~R

sită]ii), iar cheltuielile s-au dublat (în unele luni chiar triplat). Dar mutându-ne în apropiere de Biserica Talpalari, parcă Dumnezeu ne-a luat de mână [i ne-a a[ezat într-o comunitate de unde să avem de câ[tigat duhovnice[te [i care ne odihne[te suflete[te. Ştiu că de multe ori când e[ti în mijlocul unui moment greu, totul pare gri, dar cu pu]ină răbdare, rugăciune [i încredere, putem să descoperim adevărate comori duhovnice[ti [i suflete[ti pe care Dumnezeu, în marea Sa dragoste pe care o are pentru noi, le-a pus acolo ca să le descoperim.

Curaj!

Andra CAN}~R

7

final_Talpalari_decembrie 2015.qxd 07.09.2016 12:17 Page 8

VIA}A PAROHIEI

B\trâne]e tân\r\ sau tinere]e b\trân\?

„Biserica pe ro]i” în pelerinaj pe plaiuri bucovinene, acesta era autocarul care purta, în diminea]a zilei de 20 august, un grup neobi[nuit format din 50 de „tineri de toate vâstele”, sub pov\]uirea plin\ de în]elegere a p\rintelui Vladislav.

T

inerii implica]i în ac]iunea „Bătrânii Parohiei”, împreună cu părintele Vladislav, au fost organizatorii acestui pelerinaj care [i-a propus să mic[oreze distan]ele dintre genera]ii, să aducă „tinerilor statornicia bătrâne]ii [i celor de vâsta a treia inima tinere]ii”. Dacă s-a reu[it, doar Dum-

8

nezeu [tie, căci lucrarea Lui e tainică [i nu o putem deslu[i cu ra]iune lumească. „Ridic ochii [i văd deja o mul]ime de oameni energici [i vioi gata să pornească la drum, poate la un nou drum pentru ei. E o doamnă mai în vârstă, despre care aflu mai târziu că are 90 de ani, ce se sprijină pe bra]ul unei doamne.

Merge singură?! A[a da curaj [i putere de a nu uita să te bucuri indiferent ce î]i spun durerile trupului la o astfel de vârstă”, mărturise[te Oana Apetrei.

Primul popas a fost la Mănăstirea Cămârzani pentru a pune început bun zilei: Sfânta Liturghie. „Maicile au cântat îngere[te. Am fost emo]iona]i până la lacrimi. Şi sfin]ii de pe ziduri… Ce chipuri frumoase [i luminoase aveau!

Nu ne mai săturam privindu-le! O, Cămârzani! Locul unde, în tăcere, po]i auzi fâlfâitul aripilor de îngeri”, spune emo]ionată Anca Elena Cristea.

• • • • • •

Alte m\rturii de la pelerini

O împletire de simțire profund religioasă cu cea umană, altruistă.

Mulțumim pentru bogăția acordată, o păstrez ca pe un dar de mult preț!

Pelerinajul este acea stare de trezvie pe care trebuie să o avem tot timpul.

Cel mai frumos pelerinaj, care ne-a apropiat și ne-a făcut să ne cunoaștem mai bine.

A fost foarte frumos, ne-am simțim extraordinar, ca într-o familie minunată.

Consider că este un început bun al relațiilor dintre generații. Am simțit o armonie a grupului.

Drumul până la obiectivele de pe traseu a fost prilej de cunoa[tere, de a împărtă[i experien]e, pove[ti [i sfaturi către cei mai tineri sau de a cere îngăduin]ă de la cei mai în vârstă. Au primit multe provocări din partea organizatorilor [i le-au trecut pe toate cu bine: jocul îngera[ului, microfonul „sentimental” sau momentele de reflec]ie pe baza unui citat au fost clipe de unire [i de adâncire în via]a lăuntrică. „Prin jocul îngera[ului am ie[it din ego-ul egoist [i din cochilia personală pentru a-l cunoa[te pe celălalt [i, prin el, pe sine [i pe Domnul. «Aproapele meu este via]a mea!» De-am în]elege asta!

Aten]ie la minunea care este aproapele [i clipa petrecută cu el. Timpul se opre[te sau curge altfel. Suntem în afara lui. Fiecare s-a dăruit pe sine pe cât a putut”, poveste[te Anca Elena. „Suntem chema]i să ne prezentăm la microfonul «sentimental». Nu ne e u[or, avem emo]ii, dar nu le lăsăm să ne cople[ească. Am venit să ne bucurăm [i să ne întâlnim, cu ei, cu noi, cu Domnul. Îmi răsună în minte: «Fiecare om e-o taină». Ascultând frânturi din ce-[i dăruiesc ei în scurta prezentare, realizez câtă via]ă e în fiecare [i câtă nevoie au, avem să o împărtă[im”, î[i aminte[te Oana Apetrei.

Un pelerinaj e o călătorie către tine, către aproapele [i către Dumnezeu.

Obiectivele de pe traseu sunt pline de is-

torie, de frumuse]i care te cople[esc dar în adânc, ele ascund multă pocăin]ă [i jertfă: „Oameni, locuitori, asce]i cunoscu]i sau necunoscu]i care au udat cu lacrimile pocăin]ei aceste pietre. În chiliile pe lângă care am trecut s-a descoperit Dumnezeu, au apărut sfin]i, s-au întâmplat lucruri minunate. Să tânjim să căutăm o astfel de via]ă”, e unul dintre îndemnurile părintelui Vladislav. „Ca să intrăm pe por]ile Mănăstirilor Sucevi]a, Moldovi]a [i Vorone] e nevoie de smerenie: numai aplecându-ne, putem trece în spa]iul sacru – curtea mănăstirilor. A[a e [i cu sufletul aproapelui.

Numai aplecându-ne ajungem la el. (....) Albastrul nepre]uit de Vorone], demnitatea mănăstirii care nu se lasă cumpărată pentru to]i banii din lume, dar [i ospitalitatea ei de tip românesc, vrednică de admira]ie datorit\ bra]elor larg deschise pentru to]i oamenii: cre[tini sau ne-cre[tini, români sau străini. Chipuri ascetice privindu-te de pe zidurile străvechi – ferestre către cer [i Rai. Maica Elena arătând cu degetul cuvântului spre darul libertă]ii omului. Balan]a sufletului: alb sau negru. Ce alegem: în bra]ele lui Hristos sau ale diavolului? Moartea sau via]a ve[nică?”, poveste[te cu nostalgie Anca Elena. Înainte de apus am ajuns la ultimele două obiective de pe traseu – Manăstirea Bogdana din Rădău]i [i Mănăstirea Sfântului Ioan cel Nou de la Ü

septembrie 2016

final_Talpalari_decembrie 2015.qxd 07.09.2016 12:17 Page 9

VIA}A PAROHIEI

Activit\]i pentru enoria[ii Parohiei „Na[terea Maicii Domnului” - Talpalari Începând cu luna iunie 2016, Parohia Talpalari a înfiin]at un sector dedicat activit\]ilor pentru enoria[ii parohiei – „Ca to]i una s\ fie’’.una dintre `ntâlniri:

Ce ne propunem:

• Cunoa[terea enoria[ilor [i construirea unei familii duhovnice[ti; • S\ fim uni]i [i s\ ne deschidem cât mai mult în activit\]ile bisericii; • Identificarea persoanelor care au nevoie de ajutorul [i sprijinul nostru; • Identificarea b\trânilor singuri [i bolnavi care au nevoie de vizite la domiciliu, înso]ire la biseric\, împ\rt\[anie [i spovedanie.

Cum?

Ü Suceava. Ne închinăm cu smerenie la

sfintele moa[te [i învă]ăm să stăm în tăcere, ascultând ce au sfin]ii să ne spună.

La final vedem aceea[i oameni, dar totu[i alte chipuri. Bătrânii no[tri au întinerit, devenind comunicativi, deschi[i la a iubi [i la a se lăsa iubi]i, zâmbitori [i calzi, curajo[i, cu dar de cuvânt [i voce, credin]ă tare, smerenie, blânde]e [i bunătate.

Iar tinerii no[tri „bătrâni” au învă]at să tacă, să se roage, să aibă răbdare, să fie aten]i la nevoile celuilalt, să-[i recunoască gre[elile, să-[i accepte neputin]ele, să asculte, să în]eleagă [i să sprijine.

Urmează continuarea lucrării, dincolo de socializare, de bucuriile pri-

mite în dar de la Dumnezeu [i de la semeni. „Misiunea de «îngera[» nu s-a terminat, abia a inceput. Este nevoie să mergem mai departe, să în]elegem că celălalt este via]a nostră [i din el ne tragem izvoare de har pentru noi. Când te jertfe[ti pentru celălalt, Dumnezeu trimite har prin el. Este nevoie să ne na[tem, să trecem într-o altă etapă a familiei extinse, în care ne asumăm nevoile [i neputin]ele celorlal]i”, sunt câteva din cuvintele spuse de părintele Vladislav la finalul pelerinajului.

Bătrâne]ea nu este o chestiune de vârstă. Constantin Noica spunea că „Bătrâne]ea nu este nici maladie nici surpare a fiin]ei umane, ci este o [ansă a omului de a se afirma ple-

nar”. Fie tineri, fie bătrâni, să profităm de fiecare [ansă pe care Domnul ne-o oferă pentru a fi mereu pregăti]i de întâlnirea cu El, căutând via]a în comuniune, în pace lăuntrică [i pocăin]ă.

Da, există bătrâne]e tânără [i tinere]e „bătrână” când Dumnezeu binecuvintează [i oamenii au un singur dor, indiferent de vârstă: să fie cu El, cel care este Iubire [i să devină ei în[i[i, în măsura în care pot, iubire.

Oana APETREI, Anca Elena CRISTEA, Roxana PA{AL|U

• Prin ajutorul dumneavoastr\, semnalându-ne cazuri care necesit\ un real ajutor din partea noastr\.

• Fiind dumneavoastr\ „slujitori” ai bise-ricii.

• Noi, cei din parohie, îndruma]i de preo]ii slujitori vom respecta intimitatea [i discre]ia necesare [i vom ajuta cât ne st\ în putin]\.

• Propunem întâlniri, activit\]i, slujbe, deschidere [i mult\ bun\voin]\.

Ce activit\]i ne propunem:

• Conferin]e, agape, discu]ii • Transmiterea pove[tilor de via]\ ale enoria[ilor • Pelerinaje • Vizite la domiciliu

Persoane de leg\tur\: Preot Vladislav Nedelcu – 0747 843 281 Roxana Pa[al\u – 0749 490 646

Familia, copiii [i tinerii parohiei — activit\]i

Pentru aceste activităţi, puteţi obţine detalii de la Dumitrina Gazzi – 0745 803 545.

anul 2, nr. 2

9

final_Talpalari_decembrie 2015.qxd 07.09.2016 12:17 Page 10

DOSAR

Este singur\tatea o lipsire de comuniune?

Când auzim „singur\tate”, suntem tenta]i s\ credem c\ este ceva negativ. Foarte pu]in s-a discutat, deloc nu s-a mediatizat `n vreun fel, partea pozitiv\ a singur\t\]ii, de aici [i faptul c\, probabil, mul]i oameni chiar nu-[i pot imagina c\ singur\tatea poate fi [i ceva bun, folositor, frumos.

Rasofora Mina PEREANU

~n locul `n care ~l slujesc de ceva vreme, cu nevrednicie, pe Dumnezeu, adic\ la c\p\tâiul bolnavilor de cancer `n faz\ terminal\ de la Funda]ia Sfânta Irina (n.r.: din Voluntari, jud.

Ilfov), am `ntâlnit o alt\ abordare a singur\t\]ii [i a bolii, [i o `ncercare din partea acestei „mânu]e de oameni” – de cele mai multe ori, cu darul lui Dumnezeu, [i o reu[it\ – de a da sens atât bolii, cât [i st\rii `n care un om se poate sim]i.

Aceasta chiar dac\ el este poate `nconjurat de `ntreaga familie, dar sim]indu-se p\r\sit de oameni [i de Dumnezeu, mai ales.

Nu ]in s\ conving pe nimeni c\ boala este ceva ce ]i-ai putea dori, nici c\ la primul contact cu ace[ti oameni deja avea pentru

mine sens boala lor, `mboln\virea de cele mai multe ori brusc\, moartea `n chinuri sau uneori chiar singur\tatea `n cel mai propriu mod – unii neavând nici m\car familia la c\p\tâiul lor. Nu. Ci am trecut, la rândul meu, prin mai multe etape de „c\lire”. ~n orice caz, la un moment dat, m-am `ntrebat ce anume s-a schimbat `n mine de am putut s\ m\ aplec asupra acestor oameni cu mai pu]in\ groaz\ sau jale, cu n\dejde – de[i se simte r\suflarea mor]ii `n aer, cu veselie adev\rat\ chiar, de[i pe unii nu eram sigur\ dac\ o s\-i mai `ntâlnesc a doua zi.

Atitudinea mea fa]\ de moarte, asta s-a schimbat,

f\cându-m\ s\ dau alt sens bolii [i singur\t\]ii lor. Dac\ `n c\lug\rie, singur\tatea e dorit\, c\utat\ [i plin\ de sens, pentru oamenii „din lume” poate fi cumplit de greu de dus.

Astfel, aici, `ncerc\m s\ le oferim ceva ce poate nu au avut niciodat\, fie pentru c\ nu au fost interesa]i s\ caute, fie pentru c\ nu [tiau c\ via]a poate fi [i frumoas\ [i c\ po]i avea parte de lini[te [i bucurie chiar `n mijlocul nebuniei secolului `n care tr\im [i `n vâlv\taia focului ispitelor fire[ti, de tot felul, ale vie]ii, de care nu sunt lipsi]i nici cei retra[i, nici cei din mijlocul cet\]ii. ~ndr\znesc s\ spun c\ `ncerc\m „s\ le facem cuno[tin]\ cu Dumnezeu”, `n m\sura `n

care `[i dore[te fiecare [i poate cuprinde din imensitatea [i frumuse]ea Marelui Vindec\tor de suflete, pe care [i noi ~l descoperim – `ntre noi fie vorba – mai mult [i mai mult, aici, la c\p\tâiul unui muribund, `n zâmbetul unei b\trâne c\reia `i era sete [i pe care ai ajutat-o s\ [i-o ostoiasc\, `n mul]umirea [i pacea a[ezate `n sufletul cuiva care s-a spovedit (poate pentru prima dat\ `n 40 de ani sau mai mult), `n bucuria omului care a ajuns s\ dea sens bolii lui [i s\ nu mai vad\ moartea ca pe un du[man ce ne desparte de bucurie [i ne duce `ntr-o... inexisten]\ ve[nic\.

E u[or (`ns\ e o incon[tien]\) s\-i spui cuiva care-[i num\r\ clipele: „~mpac\-te cu boala, accept\ faptul c\ vei muri, pentru p\catele tale s-a `ntâmplat asta!” sau alte astfel de vorbe necugetate. Asta m-a [i speriat la `nceput [i m-a f\cut s\ m\ `ntreb: „CE s\ le spun EU acestor oameni?!”.

M-am lini[tit `ns\ `n clipa `n care am realizat, cu mila lui Dumnezeu, c\… nu trebuie s\ le spun nimic, nu e nevoie s\ le `ndrug minciuni despre vindecare sau despre vreun Rai sigur (c\ci numai Domnul [tie dac\ ne vom mântui)… Nu. E nevoie s\ fiu lâng\ ei, s\ dau sens singur\t\]ii [i bolii lor. E nevoie s\-i ajut s\ `n]eleag\ faptul c\ acea vorb\, „cu o moarte suntem datori to]i”, de[i este foarte

dur\ [i rupt\ de sensul ei „dumneze-iesc”, dac\ pot spune a[a, este o vestire de bucurie pentru fiecare dintre cei care ~l iubesc pe Domnul [i [tiu c\ se duc `n bra]ele Lui când pleac\ de aici.

Este u[or de vorbit atunci când nu-]i vezi moartea cu ochii.

Dar s\ nu uit\m s\ le transmitem celor singuri [i bolnavi c\ este firesc s\ le fie fric\, e firesc s\ fie sup\ra]i, poate, pentru ceea ce li se `ntâmpl\, c\ va veni clipa pentru fiecare omule] de pe acest p\mânt s\ plece (cu socotelile `ncheiate ori ba) [i c\ important e CUM murim, nu c\ murim...

Astfel, esen]ial este s\ avem `ntotdeauna `n fa]a ochilor suflete[ti moartea, ca pe un prieten drag ce ne duce c\tre Domnul, `ns\ avem tot dreptul s\ fim `nfrico[a]i de ea, mai ales dac\ nu suntem `mp\ca]i cu Domnul, cu noi sau cu cei din jur.

Poate nu vom ajunge s\ iubim ca Sfântul Siluan, e foarte posibil s\ nu cunoa[tem nici m\car o parte infim\ din bucuria de a fi smerit, `ns\ este esen]ial s\ ]intim spre ceva sigur: poc\in]a din fiecare ceas.

Ca astfel moartea s\ ne devin\ prieten, boala s\ nu fie resim]it\ ca o „pedeaps\” [i iertarea s\ se a[tearn\ `n sufletele noastre, aducându-ne pace, dragoste [i smerenie.

Amin!

`n care tr\itori care s-au retras din lume postesc [i se roag\ pentru to]i credincio[ii români. ~nsingurarea credincio[ilor `n scopul `nt\ririi puterii de rug\ciune constituie una dintre c\ile prin care au ob]inut [i ob]in `n\l]area spiritual\ [i `nt\rirea virtu]ilor cre[tine. Dar nu orice `nsingurare trebuie considerat\ benefic\ [i binevenit\, ci numai aceea care urm\re[te un scop nobil [i nicidecum fuga de greut\]ile vie]ii, cum `[i `nchipuie mul]i.

A[adar, `n timpul existen]ei sale p\mânte[ti, omul poate s\-[i aleag\ atât calea c\s\toriei, cât

[i a singur\t\]ii. El r\spunde la judecata final\ pentru faptele sale (pentru cele bune apreciat, pentru cele rele condamnat).

Iisus Mântuitorul lumii a precizat c\ ar fi bine ca oamenii s\ tr\iasc\ nec\s\tori]i, dar `ntrucât exist\ pericolul c\derii `n desfrânare, este mai bine s\ se c\s\toreasc\.

Cu alte cuvinte, singur\tatea nu este interzis\, dar nici nu este recomandat\, omul având libertate total\ de a alege drumul vie]ii sale, dar cu respectarea poruncilor cre[tine.

~nsingurare [i rug\ciune Studiile teologice definesc omul ca o fiin]\ creat\ de Dumnezeu dup\ chipul [i asem\narea Sa, fiin]\ alc\tuit\ din trup [i suflet, având menirea de a st\pâni p\mântul [i de a iubi [i de a cunoa[te pe Creatorul s\u.

Pr. Florin BUCESCU C\derea protop\rin]ilor no[tri `n p\cat [i `nc\lcarea poruncii divine de a nu mânca din pomul cunoa[terii binelui [i r\ului au determinat izgonirea lor din Rai [i pierderea nemuririi. ~n marea Sa iubire de oameni, Dumnezeu le-a f\g\duit s\ le trimit\ un izb\vitor − pe Fiul S\u, Care prin jertfa Sa [i moartea pe cruce s\-i mântuiasc\ din robia p\catului.

Misiunea izb\virii oamenilor a fost `ncredin]at\ de Tat\l Fiului S\u − Domnul nostru Iisus Hristos, Care s-a `ntrupat din Fecioara Maic\ [i S-a f\cut om.

Pentru a `ndeplini misiunea `ncredin]at\ de Tat\l, dup\ ce a `mplinit treizeci de ani, a ales un grup de doisprezece apostoli c\rora le-a poruncit s\ mearg\ `n lume [i s\ r\spândeasc\ `nv\]\tura Fiului lui Dumnezeu

10

la toate neamurile, botezându-le `n numele Tat\lui, al Fiului [i al Duhului Sfânt [i p\zind toate câte le-au fost `ncredin]ate.

Cei care au crezut [i cred `n `nv\]\tura cre[tin\ se roag\ acas\, `n biserici [i m\n\stiri − beneficiind de mijloacele specifice cultului religios practicat de slujitorii lui. ~n cadrul acestui cult, pe lâng\ rug\ciunile comune, de mult folos este rug\ciunea individual\, care se realizeaz\ `ntr-un cadru mai intim [i este mai propice ob]inerii unor performan]e remarcabile `n privin]a `n\l]\rii fiin]ei umane c\tre divinitate.

atmosfera de lini[te [i reculegere absolut necesar\ desf\[ur\rii unei asemenea activit\]i.

Trebuie evitat\ practicarea rug\ciunii de form\ (formal\), realizat\ pe un fond de oboseal\ sau de nelini[te, `n grab\.

Preo]ii cu experien]\ `n activitatea pastoral\ sunt preocupa]i de aceste aspecte necesare `n drumul c\tre mântuire.

Rug\ciunea gr\bit\ sau for]at\ nu are darul de a c\l\uzi credinciosul pe calea dobândirii mântuirii sufletului a[a cum f\ceau anahore]ii care locuiau `n chilii, ascun[i `n mun]i, cu pu]in\ ap\ [i pâine.

~n deprinderea [i `nv\]area rug\ciunii individuale, un rol deosebit de important `i revine familiei care trebuie s\ creeze

{i `n prezent, credincio[ii din satele a[ezate cu m\n\stiri importante caut\ pe[teri `n mun]i

S\ evit\m rug\ciunea formal\

~nsingurarea `nt\re[te rug\ciunea

septembrie 2016

final_Talpalari_decembrie 2015.qxd 07.09.2016 12:17 Page 11

DOSAR

„Nu `n suferin]\, ci tot timpul `n ac]iune” Atunci când vorbim de singur\tate, ne gândim, de cele mai multe ori, la singur\tatea cauzat\ de dispari]ia unei persoane dragi, la singur\tatea voit\ de c\tre unii prin alegerea drumului celibatului sau al c\lug\riei, la singur\tatea „nec\utat\”, dar tr\it\ de unii tineri pemtru c\ nu [i-au g\sit `nc\ omul al\turi de care s\ se poat\ mântui. Dar exist\ [i o altfel de singur\tate, cea a persoanelor f\r\ ad\post. Pe raza Parohiei Talpalari, nu departe de centrul Ia[ului, se afl\ unul dintre „punctele de lucru” ale Funda]iei „Un Coup de Main d'Emmaus” Ia[i, care [i-a propus s\ lupte, dac\ se poate spune a[a, cu acest tip de singur\tate.

Funda]ia „Un Coup de Main d’Emmaus” este o funda]ie româneasc\ care are ca beneficiari P.A.F.A. (persoane adulte f\r\ ad\post), mai ales tineri care au fost `n centrele de plasament.

Scopul nostru este redarea demnit\]ii personale [i incluziunea social\ a acelor persoane excluse social. ~ntrucât nu suntem de acord cu via]a f\r\ demnitate, noi oferim un cadru prin care ace[ti oameni `nva]\ s\ munceasc\ pentru a avea o via]\ decent\ [i, totodat\, pot ajuta alte persoane care au fost `n aceea[i situa]ie ca a lor.

Totul a `nceput `n 1997, odat\ cu vizita unui grup de oameni cu suflet din Fran]a, curio[i [i doritori s\ cunoasc\ situa]ia copiilor din orfelinate (`n urma reportajelor difuzate de televiziunile din `ntreaga Europ\), a tinerilor care tr\iau `n strad\ (`n perioada post-orfelinat sau dup\ `mplinirea vârstei de 18 ani), precum [i a persoanelor f\r\ ad\post. ~n anul 2000 a fost deschis primul centru reziden]ial Emmaus, `n

care au fost primi]i primii beneficiari.

De la `nfiin]area Funda]iei pân\ `n prezent, am `nso]it peste 120 de tineri din strad\ `n cadrul celor dou\ centre reziden]iale [i am sprijinit constant sau sporadic, `n cadrul proiectelor noastre, peste 450 persoane / familii defavorizate pe an.

Având `n vedere caren]ele mari `n educa]ia tinerilor beneficiari din cauza prea pu]inelor cuno[tinte [i deprinderi asimilate `n Centrele de Plasament sau `n strad\, activit\]ile serviciului nostru sunt PARTICIPATIVE. Astfel, tinerii `nva]\ exersând o activitate prin care men]in, `mbun\t\]esc propriile condi]ii de trai [i `[i formeaz\ deprinderi de auto-gospod\rire [i auto–gestionare a propriilor resurse necesare unei vie]i normale, `n comunitate.

Grupul ]int\ al Funda]iei noastre este constituit din persoane adulte f\r\ ad\post, mai ales tineri care au trecut prin diferite forme de institu]ionalizare. De aceea, `ncerc\m s\

M\rturia unui tân\r din Funda]ia Emmaus

La `nceputul lui ianuarie 2011 am vrut s\ m\ las de [coal\ deoarece, recunosc, nu prea mi-a pl\cut s\ merg la [coal\. Lipseam de la [coal\ [i munceam cu ziua. ~ntre timp, doamna dirigint\ vorbea cu mine s\ nu m\ las nici de [coal\, nici de munc\, pentru c\ `n via]\ sunt de folos amândou\. ~n 2013 am terminat [coala [i, cu gândul c\ nu am unde s\ m\ duc, am stat pe strad\, chiar dac\ am muncit, nu [i-a f\cut nimeni mil\ de mine. La munc\, colegii, prietenii [i ceilal]i care m\ cuno[teau se uitau la mine [i treceau pe lâng\ mine f\r\ s\-mi zic\ o vorb\ bun\, de[i [tiau situa]ia mea. ~n timpul cât am stat pe strad\, nu am fost o persoan\ agresiv\: s\ dau `n cap sau s\ fur. Str\b\team ora[ul, a[a fl\mând, s\-mi g\sesc de munc\. M\ gândeam la bunul

anul 2, nr. 2

Dumnezeu [i m\ rugam s\ m\ ajute s\ tr\iesc [i s\-mi trimit\ pe cineva s\ m\ ajute cu mâncare [i ap\. Tot timpul m\ rugam la Dumnezeu s\ fie al\turi de mine [i s\ fiu s\n\tos, s\ m\ p\zeasc\ de rele. A[a am realizat c\ este o mare diferen]\ `ntre via]a din centrul de plasament [i via]a din strad\. ~n timp, am g\sit de munc\ `n construc]ii [i patronul m-a `ntrebat dac\ am unde s\ dorm [i ce s\ mânânc. Atunci el mi-a dat un loc unde s\ dorm, de[i munceam dar nu aveam mâncare. Mi-a fost a[a de greu pân\ la primul salariu! Colegii de munc\ `mi d\deau uneori de mâncare.

Am avut un coleg care [tia o funda]ie care ajut\ persoanele f\r\ ad\post [i m-a `ntrebat dac\ vreau s\ merg s\ m\ ajute. Am fost cu Paul, colegul meu, [i am fost primit `n

identific\m activit\]i formativeducative ce vizeaz\ concret capacitatea [i abilit\]ile personale ale fiec\rui beneficiar.

Tinerii proveni]i din centrele de plasament, `n cea mai mare parte, nu au o educa]ie a muncii [i nici un comportament adecvat `n rela]iile sociale, astfel c\, cel mai adesea, primesc injurii, sunt exploata]i sau marginaliza]i. Aceste reac]ii sunt provocate, par]ial, de comportamentele lor neadecvate, dar [i de mediul `n care au tr\it pân\ acum, precum [i de educa]ia pe care institu]iile de stat le-au oferit-o, `n lipsa p\rin]ilor.

Centrele de plasament, [tim cu to]ii, au fost neadecvate scopului propus, iar ast\zi, din nefericire, `ntâlnim `n jurul nostru „victimele” lor. Cea mai mare parte din tinerii pe care `i sprijinim provin tocmai din aceste centre. F\r\ a avea o calificare sau cu o precar\

preg\tire `n [colile profesionale, ei nu cunosc deloc meserie. Caren]ele sunt grave [i este sarcina noastr\ – a societ\]ii civile – a-i sprijini, dac\ dorim o incluziune social\ real\ [i cât mai bine adaptat\.

”A tr\i `nseamn\ s\

`nve]i s\ iube[ti, Abbe Pierre, fondatorul Emmaus `n lume Proiectele noastre vizeaz\ mai ales educa]ia tinerilor (comportamental\, social\, cultural\) [i orientarea profesional\ / `nv\]area unei meserii. Printre obiectivele primordiale ale Funda]iei se num\r\ [i acela de a avea propriile resurse financiare, provenind dintr-o activitate

economic\. Aceste activit\]i lucrative au atât rol economic, cât [i rol formativ.

Seviciile sociale ale Funda]iei Emmaus dau valoare acelor persoane c\rora pu]ini oameni le dau o [ans\. Experien]a noastra de 14 ani `n România [i [ase decenii `n Europa confirm\ c\ putem valoriza ceea ce societatea exclude – P.A.F.A..

Ne pute]i g\si la: Un Coup de Main d’Emmaus – Ia[i: Str. Costachi Negruzzi, nr. 15, Ia[i; http://emmaus.ro/; email: emmausiasi.ro@gmail.com; tel.: 0232215926.

Lauren]iu BOITAN,

asistent social Funda]ia Un Coup de Main d’Emmaus Ia[i

Funda]ia Emmaus. M-am bucurat mult de tot c\ am fost primit. I-am mul]umit lui Dumnezeu c\ mi-a dat un loc, al meu. Am `nv\]at s\ muncesc mai bine, s\ devin responsabil. Am `nceput s\ am `ncredere `n mine, am f\cut un curs de formare profesional\ `n calculatoare [i am `nceput [coala de [oferi pe care sper s\ o termin cu bine. ~mpreun\ cu cei de la Funda]ie am fost dou\ s\pt\mâni `n Fran]a [i urmeaz\ s\ plec `n Elve]ia `ntr-un stagiu de trei luni. Nu m\ a[teptam s\ plec `n alt\ ]ar\, dar a[a am cunoscut al]i oameni, chiar am `nv\]at pu]in\ francez\.

De când am intrat `n centrul Emmaus mi s-a schimbat via]a radical. Pentru mine, Emmaus-ul `nseamn\ a doua familie. Aceast\ familie iubitoare – Emmaus – `]i vrea numai binele, m\ `nva]\ lucruri bune [i cum s\-mi construiesc o via]\ frumoas\.

Alexandru R.

11

final_Talpalari_decembrie 2015.qxd 07.09.2016 12:17 Page 12

TERAPIE PENTRU SUFLET

„Deschis ve[nic” Dup\ o s\pt\mân\ [i jum\tate de „teste”, am dat drumul pe 11 iulie 2016 activit\]ii „Biserica deschis\”. Pe baza unui tabel, persoanele din comunitatea Talpalari care se ofer\ s\ dea din timpul lor urmeaz\ unul dup\ altul `n a ]ine bra]ele bisericii deschise spre `mbr\]i[are.

Ne-am gândit s\ venim `n `ntâmpinarea celor ce vor s\ se `nchine `n timpul zilei (`ndeosebi oameni din parohie). E o jertf\ de timp a persoanelor ce se ofer\ s\ aib\ grij\ de biseric\, ]intind inima aproapelului `n c\utare.

M\rturiile scrise sau (cele mai multe) nescrise au ar\tat nevoia oamenilor de a avea un loc deschis care s\-i primeasc\ chiar atunci când au nevoie [i nu doar duminica. Minunat este, dup\ cum m\rturisesc persoanele

21 iulie 2016

M\ simt stângace s\-mi scriu gândurile pentru c\, revenit\ dup\ o lung\ perioad\ din Bucure[ti, adesea `mi f\ceam drum prin preajm\. Câteodat\ `ncercam porti]a. Era `nchis\ `n timpul zilei, dar puteam vorbi cu Maica Domnului pentru c\ ea se face v\zut\ prin ziduri. {tiam localizarea icoanei, culorile, mimica mi-era familiar\ [i `mi propuneam s\ ajung la Sfânta Liturghie [i nu prea se `ntâmpla, din respect [i solidaritate pentru mica parohie de care apar]ineam.

Dar m\car de dou\ ori pe an

21 iulie 2016

Am revenit `n aceast\ biseric\ frumoas\ dup\ aproximativ doi ani s\ m\ `nchin. Am g\sit biserica deschis\ [i m-am bucurat c\ pot intra. Ieri a fost Sfântul Prooroc Ilie, dar pe mine m-a primit azi `n „audien]\”. M\ bucur [i a[a c\ am ajuns (fiind din alt\ localitate).

Sunt `n Ia[i pentru un pelerinaj de o zi. Voi reveni cu pl\cere cu urm\toarea ocazie.

Alina Mihaela

29 iulie 2016

Nu vin de prea mult timp la aceast\ biseric\. De curând ne-am mutat sediul firmei pe Petru Rare[ 2 [i am devenit,

Ca la noi la nimenea

Fragment din Jurnalul de activitate (permanen]a `n biseric\)

„Biserica – un pustnic `n pustiul nesfâr[it al lumii” (p\rintele Simeon Kraiopoulos). Un pustnic vizitat ast\zi de o doamn\ gr\bit\ care l-a luat `n rug\ciune spre serviciu [i de o mam\ cu un copila[ care a traversat `n lung [i `n lat inima pustnicului. Ce imagine

12

`nscrise la permanen]\, c\ „beneficiul” este la fel sau chiar mai mare tocmai pentru persoanele care „]in” permanen]a. {i asta o pot `n]elege doar cei care s-au `ncumetat s\ se `nscrie [i s\ stea `n biseric\ (pri)veghind.

E o lini[te tainic\, o rug\ciune mai adânc\ (chiar [i decât `n cel mai retras col] de acas\), o vibra]ie ce nu poate fi cuprins\ `n cuvinte.

Au ap\rut [i piedici [i `ncurc\turi cu situa]ii nea[teptate, dar biserica a `mi aduceam toat\ familia [i p\[eam sfio[i, cu o bucurie de nedescris.

Apoi vorbeam cu Sfântul Ioan Lumân\ric\ [i-i spuneam câte `n lun\ [i-n stele (sfântul `mi [tie toat\ familia – la fel [i M\icu]a Domnului – pov\]uitoarea noastr\).

Cred c\ uneori eram agasant\. Cert este c\ `n momente de r\scruce ne-a mângâiat cum numai o maic\ o poate face.

Dar `ntr-o zi porti]a era deschis\ [i am p\[it. Eram doar eu cu Maica Domnului [i to]i sfin]ii [i nu-mi venea s\ cred. ~n rarele mele momente de reculegere la Talpalari eram pe punctul

prin voia Domnului, constat acum – vecini cu aceast\ minunat\ biseric\. De atunci, aproape zilnic `mi fac timp s\ vin aici pentru c\ e o bucurie s\ g\se[ti biserica deschis\ `ntotdeauna. Vin [i plâng… sau m\ rog… sau stau pur [i simplu cu Dumnezeu. Am spus multor oameni c\ aici `mi g\sesc lini[tea; doar aici tornada gândurilor se poate lini[ti.

De dou\ ori am intrat [i am g\sit pe cineva – tinere care se rugau. A[a le-am perceput eu, ne[tiind c\ sunt `ntr-un soi de „misiune” `n cadrul acestei inspirate „permanen]e”.

Una dintre ele mi-a dat o iconi]\ cu Maica Domnului. V\

mul]umesc! M\ voi gândi [i eu s\ m\ `nscriu.

Adriana N.

`ndrepteze pe calea adev\rat\. Mul]umesc!

Aceast\ minunat\ biseric\ te cheam\ s\ vii s\ locuie[ti aici. Strig\tul ei mi-a c\l\uzit pa[ii `n acest loc de lini[te. Este un loc sfânt, un loc familiar, iar sfintele icoane parc\ `]i spun s\ mai r\mâi. Sunt bucuros s\ m\ aflu aici, c\ pot s\-mi a[tern gândurile, c\ sunt `n casa Domnului. Simt nevoia s\ m\ rog, s\ dau slav\ lui Dumnezeu [i s\ `mp\rt\[esc [i cu semenii mei aceast\ tr\ire. Dumnezeu s\ ne lumineze [i s\ ne

Acum ceva timp, `n perioada de `nceput a permanen]ei, `ntr-o zi de munc\ ap\s\toare am dorit s\ ies s\ iau aer. {i m-am `ntrebat unde s\ m\ duc. Pe drum Domnul mi-a strecurat ideea: Talpalari e deschis\, s\ m\ duc acolo. M-am dus cu mult drag [i dor, am luat o gur\ de aer sfânt, un strop de lini[te `n suflet. M-am bucurat de `ntâlnirea cu Tatiana [i Roxana (din grupul de psaltic\ Sfântul Siluan). E minunat s\ po]i s\ te retragi `n casa Domnului. E

frumoas\: o mam\ care se `nchin\, urmat\ de bebelu[ul ei, care cu o vitez\ de neimaginat str\punge lini[tea pustiului. Se aud gângurituri, dar rug\ciunea lui devine `n curând rug\ciunea mamei.

Nu-mi spun nimic... c\l\toresc singuri pe t\râmul iubirii lui Dumnezeu. „Și voi ce face]i aici, doar v\ ruga]i?”

O mic\ furtun\ tulbur\ aerul din pustiu. O doamn\

m\ `ntreab\ dac\ [tiu ceva despre cum se face pomenirea [i unde e preotul sau dasc\lul. ~i r\spund c\ nu [tiu [i c\ num\rul p\rintelui e la poart\ scris. Se vede c\ pare indignat\. Nu [tiu ce s\-i mai spun.

Se uit\ la mine [i `ntreab\: „Și voi ce face]i aici, doar v\ ruga]i?”. R\spund afirmativ [ii explic [i despre faptul c\ ]inem permanen]a `n biseric\.

Nu pare lini[tit\ [i-mi spune c\ ar trebui s\ [tim [i rân-

duielile bisericii, dac\ tot st\m...

Pe undeva simt c\ are dreptate...

I-am oferit atâtea r\spunsuri câte aveam, `ns\ cred c\ nu l-am dat pe cel „prielnic”. A ie[it spunând: „ca la noi la nimenea”. Am spus `n gând un „Doamne ajut\!” [i am zâmbit gândindu-m\ la partea pozitiv\ a lui „ca la noi la nimenea”. Vizitele de dup\ mi-au confirmat. ~n pustiu au venit m\micile cu copiii. Copii care

3 august 2016

10 august 2016

cea Florin

r\mas deschis\ [i a[teapt\ pe fiecare. Aici avem câteva m\rturii ale `nchin\torilor bisericii [i impresia uneia dintre persoanele care a „]inut” permanen]a.

A[a cum spunea cineva `n jurnalul de m\rturii – s\ fim biserici `n trup (n.r. deschise) `n care (`n tabelul permanen]ei) s\ fie viu Domnul!

Pagin\ editat\ de {tefan VIZITEU

de a pleca din ]ar\ [i de fiecare dat\ plângeam [i-mi luam r\mas bun. ~i spuneam: Eu plec, nu am s\ te mai v\d niciodat\! F\ cu mine ce vrei! [i multe altele... [i Maica Domnului ne oprea din drum.

Mai nou, feti]a cea mic\ vine [i ea [i `i spune: Sfinte Ioane Lumân\ric\, sunt Anastasia-Ioana, vreau s\ ajung medic. Te rog s\ m\ aju]i!

Mul]umim p\rintelui pentru ideea de a p\stra biserica deschis\. Nu sunt din parohie, nici din Ia[i dar se simte rug\ciunea [i tr\irea la Talpalari. Amin.

Anonim deschis\ [i vin aici s\ m\ odihneasc\ Domnul. Ca persoan\ care a experimentat pu]in\ permanen]\, m\ bucur s\ v\d mul]umirea de pe chipul celor care se roag\, zâmbesc, plâng sau pur [i simplu `ncearc\ s\-[i odihneasc\ trupul. Slav\ }ie, Doamne, pentru toate! {tefania

16 august 2016

Dup\ 15 ani – din nou acas\, `mpreun\ cu so]ul [i cei doi copii ai no[tri: Anton (10 ani) [i Alin (cinci ani). Ce fericire s\ m\ reg\sesc `n aceast\ minunat\ biseric\!

Iocasta Huppen (Moro[anu), din Bruxelles (Belgia) au alergat `n lung [i `n lat prin pustiu, care vorbeau, care râdeau, care erau `n pustiu ve[nici, `nfloritori, bucuro[i...

S-a adunat un morman de perne `n fa]a icoanei Maicii Domnului. „Un pat de perne” au spus micu]ii. „Bucurie”, mi-am spus, [i am privit inimile s\ltând: „ca la noi la nimenea”.

Alexandra A. (permanen]\ 21 iulie 2016, 07.00-11.00)

septembrie 2016

final_Talpalari_decembrie 2015.qxd 07.09.2016 12:17 Page 13

STIL DE VIA}|

Postul [i dezintoxicarea M\ ghiftuiesc la o mas\. Cum m\ simt dup\ ce am mâncat masa respectiv\? ~ngreuiat. Abia `mi târ\sc picioarele, de[i am 50 de kilograme. Ce anume `mi d\ greutatea trupului?

Nu hrana `n sine. Ceea ce r\mâne dup\ metabolizarea hranei `mi d\ senza]ia de greutate. Dac\ ceva este firesc, adic\ `n acord cu organismul meu, m\ simt u[or. Dac\ ceva este nefiresc, m\ simt greu. ~nseamn\ c\ aceast\ greutate este legat\ de starea biochimic\ a organismului.

Cur\]irea trupului presupune o component\ fundamental\, biologic\, efectiv de cur\]ire, de eliminare a unor acumul\ri, a unor de[euri pe care le acumul\m de când suntem `n pântecele mamei.

Atunci i se transmite copilului, `n prima zi, prima `nc\rc\tur\ de de[euri `n func]ie de organismul mamei. Ele se acumuleaz\ `n timp. Aceste de[euri ce fac? Penetreaz\ `n straturile cele mai adânci ale ]esuturilor. Penetrând acolo, eclozeaz\, `nfund\ vasele de sânge, capilarele cele mai sub]iri, cele mai adânci p\r]i ale sângelui.

Lichidul limfatic se blocheaz\.

Ce se `ntâmpl\ dac\ nu se mai mi[c\?

Dac\ nu se mai mi[c\, ele stagneaz\ [i orice lucru care stagneaz\ putreze[te, fermenteaz\, se stric\ pentru c\ temperatura are 36 [i ceva de grade, f\r\ aer, `ntuneric, deci se stric\. ~nseamn\ c\ ele, `n timp, ce fac? Putrezesc, fermenteaz\ `n mine. Uita]i-v\ cum ar\t\m fiecare. ~n general. Bur]i, edeme, umfl\turi, `nfoia]i.

Dac\ mânc\m, re]inem apa.

Avem tot felul de probleme cu constipa]ia. Diminea]a ne scul\m cu ochii bulbuca]i. Dureri de cap. Asta e realitatea. Noi avem o groaz\ de lucruri `n organismul nostru. O groaz\ de de[euri acumulate `n ani [i `n ani de zile.

anul 2, nr. 2

Mens sana in corpore sano

O astfel de minte are senza]ia permanent\ de `ngreuiere tot timpul. La rug\ciune, [i \sta e semnul foarte clar – mintea nu poate s\ stea. Din cauza nu atât a mânc\rii, cât a depozitelor care se acumuleaz\ ani [i ani de zile, reziduri care sunt `n noi.

Mintea mea nu poate efectiv s\ se concentreze `ntr-un anumit loc. Eu n-am experien]a unei u[ur\t\]i a min]ii. Mintea trebuie s\ fie o entitate foarte zglobie, foarte vie, s\ poat\ s\ p\trund\. Când citim Scriptura sau din Sfin]ii P\rin]i, e [i mai greu, parc\ e toant\. Citim [i parc\ nu `n]elegem ce e acolo.

Instrumentul min]ii este creierul. Dac\ creierul nu este limpede ca structur\ biochimic\, mintea oricât ar fi de extraordinar\, de `nzestrat\…

Dac\ eu `i dau celui mai bun t\ietor de lemne un topor tocit, poate s\ fie as `n t\ierea copacilor, c\ nu poate s\ taie. A[a [i mintea noastr\. Putem s\ avem o minte brici. Dac\ instrumentul, creierul, nu este `n regul\, nu este cur\]it, practic mintea nu se poate folosi de el.

Oricât ar fi mintea mea de bun\. Postirea pentru p\rin]i avea o component\ foarte, foarte concret\ – o cur\]ire fiziologic\, biologic\ a organismului, dar nu ca scop `n sine, ci ca s\ fie un instrument perfect `n mâna unui lupt\tor perfect.

Mintea mea exersat\ `n lupta cu gândurile, s\ aib\ un instrument cât mai bun cu putin]\ ca s\ ml\dieze. Este foarte important lucrul acesta. Spunem: nu conteaz\ ce m\nânci. Ba conteaz\ enorm ce m\nânci.

Conteaz\ uria[ ce m\nânci.

Postul este doar un instrument [i nu un scop `n sine!

Ce este postul? O a[teptare, lipsa unei prezen]e. Postul trebuie s\ fie `ncercarea de a preg\ti un cadru (ca la o `ntâlnire – preg\te[ti masa, camera, o aranjezi ca acolo s\ te `ntâlne[ti cu ceilal]i), dar scopul nu-i preg\titul camerei.

El nu este decât un mijloc, ca s\ fie un cadru pl\cut, ca s\ po]i face discu]ia. Asta e problema fundamental\. Trebuie s\-mi preg\tesc trupul pentru c\ el este templu al Duhului Sfânt. Cum e? ~n biseric\ sunt gunoaie sau trebuie s\ fie curat? Dac\ eu la biseric\ sunt atât de atent – s\ fie totul curat, lustruit [i dac\ trupul este templu al Duhului Sfânt, cum spune Apostolul Pavel, de ce `n trupul meu bag toate porc\riile [i `mpu]iciunile? Asta-i `ntrebarea. De ce?

Ba mai mult. Eu v\ `ntreb: persoana mea e format\ numai din suflet sau din trup [i suflet? {i din una [i din alta. ~nseamn\ c\ de fapt taina trupului ]ine de taina persoanei. P\i atunci, dac\ eu n-am un trup cur\]it, eu nu sunt o persoan\ deplin\. Pot s\ m\ `ntâlnesc a[a cu Persoana deplin\, cu Hristos? N-am cum.

Mai mult: Hristos ce-mi d\ `n ~mp\rt\[anie? Trupul [i Sângele Lui, nu numai sufletul [i dumnezeirea. E clar lucrul \sta? Acum a]i priceput de ce postirea e regul\ fundamental\ pentru ~mp\rt\[anie? Pentru c\ omul este o persoan\ integral\: suflet [i trup. Nu exist\ disociere. Dualismul este de sorginte platonic\. Nu asta face un cre[tin autentic. Asta se face cu o deviere a cre[tinismului, cu o ascez\ aiurea. Zicea foarte clar Avva Pimen: nu ne omorâm trupul, ci patimile. E clar acum ce zic? {i ceea ce f\ceau p\rin]ii era o cur\]ire la `nceput fiziologic\ a organismului, dar nu ca scop `n sine.

Aici e gre[eala prin care intr\ toate dietele, toate naturismele, toate yogismele, toate budismele. ~n momentul `n care accentuez prea mult ceea ce nu trebuie accentuat, fac din trup, din cur\]irea trupului, scop `n sine, vreau s\ fac performan]\ ascetic\, atunci ajung ca fachirii, s\ tr\iesc doar cu aer. {i se poate tr\i doar cu aer pentru c\ un trup cur\]it poate s\ sintetizeze proteine din azotul din aer. Pare ciudat. O s\ spune]i c\ popa e nebun. Nu e nebun. Dovada este simpl\. Toate leguminoasele de unde sintetizeaz\ azotul? Din aer. (…)

Un organism biologic poate s\ uzeze ceea ce se nume[te transmuta]ie. Sunt cazuri, de pild\ g\ini care mâncând piatra aceea str\lucitoare care con]ine foarte mult potasiu, au transformat potasiul `n organismul lor `n calciu. De ce?

Pentru c\ potasiul [i calciul se afl\ `n sistemul periodic al elementelor chiar unul lâng\ altul. Practic ce se `ntâmpl\?

Fiind puse `ntr-o anumit\ situa]ie limit\, au transmutat potasiul `n calciu [i ou\le aveau duritatea potrivit\.

Postul asigur\ s\n\tate trupului [i sufletului

Da]i-mi voie s\ v\ zic ce zice P\rintele Porfirie. Nu mâncarea ne asigur\ s\n\tatea, ci via]a sfânt\, via]a lui Hristos.

Cunosc nevoitori care posteau mult [i nu au avut nicio boal\.

Ce-i boala `n esen]a ei?

Hipocrate spunea foarte clar: pentru mine, firescul e fructele [i legumele [i aerul curat [i lumina de la soare. ~nseamn\ c\ orice boal\ (vorbesc `n termeni hipocratici) `nseamn\ o acumulare de de[euri `ntr-o anumit\ parte a organismului. Când acumularea e la rinichi, se nume[te piatr\ la rinichi, când e la ficat, se nume[te ciroz\, când e la `ncheieturi, e artrit\.

Depinde de loc. Noi spunem c\ sunt boli diferite. Spunem: a, nu! Viru[ii cauzeaz\ boala cutare sau cutare. Virusul \sta trebuie s\ m\nânce de undeva.

Dac\ el n-ar avea mâncare `n organism, cu ce s\ se hr\neasc\? (…) E clar c\ dac\ am fi cum trebuie, viru[ii n-ar putea s\ intre. Deci când postim, de fapt suntem s\n\to[i pentru c\ elimin\m de[eurile.

Nimeni nu s-a `mboln\vit din pricina postului, spune b\trânul Porfirie. Nimeni. O s\ spune]i: p\rinte, nu-i adev\rat.

Experien]a spune c\ dac\ postesc, ame]esc, v\d negru `n fa]a ochilor mergând pe drum.

Nu pot s\ `nv\]. Nu m\ pot concentra. Trebuie s\ iau ciocolat\, c\ nu pot altfel.

Mai mult se `mboln\vesc cei care se hr\nesc cu c\rnuri, cu ou\ [i lapte, decât cei cu regim frugal. S-a observat asta. Chiar [tiin]a medical\ spune asta.

Postitorii postesc [i nu p\]esc nimic. Nu numai c\ nu p\]esc, dar se [i vindec\ de boli. ~ns\, ca s\ le face]i pe astea, trebuie s\ ave]i credin]\. (…) Spune clar b\trânul: Postul ]ine [i de credin]\…

Pr. M.

13

final_Talpalari_decembrie 2015.qxd 07.09.2016 12:17 Page 14

POESIS

Poezii de talpalari

Te-a[tept M\icu]\ Sfânt\

Elena Butuc

Din cer, te-a[tept M\icu]\ Sfânt\

Din nou pe-acest p\mânt s\ vii Mânu]a cald\ s\ mi-o-ntinzi {i cre[tetul s\ mi-l mângâi.

Duiosul glas s-ascult Preaminunat\, Cântare dulce când roste[ti Din inim\ de maic\-adev\rat\ Spre cele tainice când m\-nso]e[ti.

S\ mijloce[ti M\icu]\ bun\ La preadulcele-al t\u Iisus S\ nu m\ p\r\seasc\ niciodat\ C\ El suflare-n mine-a pus.

S\ m\ ridici `n patria cereasc\ Acolo unde Fiul t\u e `mp\rat Unde bucuria-i nesfâr[it\ {i sufletul e ve[nic luminat.

Atât de mult te-a[tept M\icu]\-aleas\ Petale albe s\-]i presor pe cale, Cu lacrimi calde s\-mpletesc metanii {i s\ fac din rug\ − o cale de urcare.

durere p\mânteasc\

Anca Elena Cristea

m\ doare p\mântul din mine e-atât de uscat `ncât `i crap\ t\lpile spal\-l cu lacrimi mângâietoare f\-l rodnic prin venele lui ca ni[te tulpini toarn\ sângele vie]ii ca s\ `ntinereasc\ spatele lui e-ncovoiat de-ogoare nedes]elenite de gânduri trimite lucr\tori ca s\ le pr\[easc\ la marginea p\mântului neb\nuite c\su]e albe de visuri `ncuiate deschide u[ile Tu Visul meu drag s\ intre cerul s\-[i fac\ loca[ `n p\mântul inimii ce `nfr\]ire mult a[teptat\ a cerului cu p\mântul `n `mbr\]i[are strâns\ [i tainic\ de rug\ciune!

I-am cerut Lui Hristos prietenia!

Anca Elena V\raru

Motto: „To]i am f\cut, Doamne din Tine informa]ie Orbi [i goi suntem ne[tiind c\ Tu e[ti rela]ie.”

Prietenie, iubire, rela]ie Un om care caut\ s\ umple o lips\ `nvechit\, un gol imens creat din uter crescut `ntr-un sfert de secol cât un h\u

Am ajuns la spitalul de suflete: diagnostic – lips\ de iubire, tratament – Trup [i Sânge Doctor – Iisus Hristos.

Priveam la Iisus din icoan\ [i v\zându-L I-am cerut prietenia: „Vreau s\ Te cunosc pe Tine” Pe chipu-I blând lumin\ s-a `ntrez\rit, „Doamne de atâta alergat inima a-nvine]it, de ur\.

De azi vreau – S| FIU Tu e[ti Via]a mea S\tul sunt de b\tut la u[i str\ine [i de orbirea, ce m-a prins `n ea.

E prima dat\ când `n]eleg c\ via]a f\r\ Tine nu are sens c\ sufletu-mi pustiu va fi `n veci a[a De nu m\ las prins de Iubirea Ta”

14

Poezii din alte vii

Fie ]ie dupa credin]a ta!

Marius Iord\chioaia O singur\ datorie

Anca Todiric\

Crezut-am Doamne c\ pot cuceri cerul F\r\ Tine C\ pot iubi Universul, eu de la mine Crezut-am c\ to]i suntem unul Da’ uitasem de Tine...

Crezut-am `n toate Eu de la mine... {i dupa credin]a mea, Doamne, am primit!

Cerul l-am cucerit dar era gol [i f\r\ de Tine Universul a disp\rut, era vid [i genune {i din to]i ca unul, eram doar eu cu mine Crezut-am Doamne, `n mine, {i m-am primit, pe mine, mie: Goal\ [i f\r\ de nimic.

De atunci, Doamne, nu mai cred `n mine Ci cred `n Tine, c\ci eu sunt nimic.

A[teptare

{tefan Viziteu

Am b\tut la poart\ [i ieri Lemnul mi-a r\spuns gol: Nu sunt acas\!

Nu era aproape deloc lovit lemnul.

Pu]ini or fi `ndr\znit s\ bat\.

Poate pentru c\ fiind poarta atât de `nalt\ [i f\r\ nicio cr\p\tur\ prin care s\ treac\ lumina au crezut c\ nu e[ti.

Am b\tut iar.

T\cerea ta, ca un câine, m\ alunga l\trând.

Ce nu ai [tiut e c\ `]i auzeam inima b\tând dincolo de poart\ [i `]i sim]eam umbra strecurându-se pe sub ea.

Nu ]i-am spus.

Nu am vrut s\ te fac s\ te sim]i stingher.

Te-am l\sat s\ crezi c\ nu [tiu, - c\, la fel ca ceilal]i, a[ fi crezut c\ e[ti plecat departe.

Nu te teme. Nu voi s\ri gardul!

Mi te imaginam bucurându-te amar c\ ai `nvins - c\ `nc\ cineva nu a deslu[it taina ta greu ]esut\.

Dar [tiam c\ haina bucuriei o `mbr\cai acoperind triste]ea [i singur\tatea [i ne`mbr\]i[area.

Am mai b\tut o dat\.

Lemnul, `n ecou cenu[iu, mi-a r\spuns: Pleac\! ..............................................................................

Pe drumul pr\fuit am privit c\tre cer.

Deodat\ pieptul mi s-a deschis [i am v\zut `n inima mea o poart\ `nalt\ z\vorât\.

Tu Doamne st\teai jos, rezemat cu spatele de stâlpul por]ii `nsetat, ars de soare dar `ncrez\tor.

A[teptai de treizeci de ani s\-mi dai o-mbr\]i[are.

Lemnul por]ii avea o adâncitur\ mare de la atât de multe b\t\i dar t\cerea mea, `n fric\ [i singur\tate, ca un câine Te alunga l\trând iar lemnul meu, `n ecou cenu[iu `]i spunea }ie Doamne: Pleac\! .......................................................................

Azi am venit din nou la poarta ta.

De data asta am [i a[teptat.

A[tept [i acum.

Sunt aici. Pentru când vei voi s\ deschizi.

Pe adresa redac]iei a sosit [i o mic\ scrisoare (anonim\) din care red\m un fragment: „Stimat\ redac]ie, Te-am luat la cuno[tin]\ cu pl\cere. Drept pentru care te rog s\ prime[ti umila mea recuno[tin]\ [i considera]ie. Sunt ner\bd\tor s\ primesc girul de a m\ al\tura ]ie (prin Cenaclul literar PoeZis) cu

O singur\ datorie ai omule oricine ai fi s\ g\se[ti Via]a `nainte de a muri

nu

nu judeca r\ul n-are nevoie decât de pu]in\ aten]ie ca s\ intre `n tine...

dovada c\ a intrat tocmai fervoarea e crescând\ cu care `l judeci...

cunoa[terea lui Dumnezeu

inima omului st\ `n lumina lui Dumnezeu ca o piatr\ `n ap\: n-o poate cunoa[te decât zdrobindu-se...

Psalm Pr. Constantin Sturzu

Dumnezeu era `n inima satului meu. ~l oc\rau femeile când mi-L vedeau pe malul râului `n care se sc\ldau goale. {i vântul rece le `nvine]ea trupurile ude.

Când voi cre[te, mi-am spus, ~i voi lua ap\rarea.

Dumnezeu vorbea `n p\durile mun]ilor mei.

Dar b\rba]ii ce se `ntorceau de la vân\toare n-aveau timp s\-L asculte, ba chiar cu pietre `l loveau, s\ tac\. {i sângele vânatului se `nchega pe hainele lor.

Când voi cre[te, mi-am spus, ~i voi lua ap\rarea.

Dumnezeu Se preumbla pe str\zile ora[ului meu.

Câini turba]i `i sfâ[iau c\ma[a necusut\, `nfigându-[i col]ii `n piciorul Lui gol. {i, r\i fiind, se mu[cau [i-ntre ei, f\r\ mil\.

Când voi cre[te, mi-am spus, ~i voi lua ap\rarea.

Ca un copil f\r\ de ap\rare era Dumnezeul meu. „Unde ~i sunt p\rin]ii, c\d nu-i vedem?”, râdea lumea. „{i ei L-au p\r\sit, iar tu s\-L cre[ti ai dori!". {i a crescut... E tare Dumnezeul meu acum.

Femei m\ oc\r\sc, b\rba]i m\ lovesc, câinii m\ mu[c\ turba]i.

Dar El `mi ia ap\rarea!

s\racele mele cuvinte „nevestite” (Nevestite dar tr\ite/ Nu-s de mine n\scocite/ De la Dumnezeu venite/ Dup\ mult\ rug\minte)”. Ne-au fost oferite [i câteva sfaturi versificate, printre care: „Trupul s\ nu-l osândim/ Eul, s\ r\mân\... Eu./ Trebuie ca s\ tr\im/ Cum ne-nva]\ Dumnezeu” sau „De-aceea cât mai

tr\im/ S\-ncerc\m a `nv\]a/ De suflet s\ ne-ngrijim/ S\ se poat\ `n\l]a”. V\ mul]umim pentru cuvintele frumoase [i versurile scrise [i v\ a[tept\m s\ ne dezv\lui]i [i numele dumneavostr\ [i s\ veni]i efectiv al\turi de noi.

Redac]ia

septembrie 2016

final_Talpalari_decembrie 2015.qxd 07.09.2016 12:17 Page 15

RECOMAND|RI

„Jurnal duhovnicesc” – un exemplu de lucrare a Rug\ciunii lui Iisus La Editura Bizantin\ este publicat\ una dintre, probabil, cele mai de ajutor c\r]i pentru cei care doresc s\ dobândeasc\ [i s\ practice rug\ciunea lui Iisus, numit\ [i „rug\ciunea min]ii” sau „rug\ciunea inimii”. Este vorba despre cartea „Jurnal duhovnicesc”, aflat\ la cea de-a doua edi]ie.

Acest jurnal a fost comparat de c\tre mul]i dintre cititorii lui cu Pelerinul rus datorit\ con]inutului [i modului `n care este expus\ lucrarea rug\ciunii inimii. P\rintele Sofian Boghiu nume[te cartea „un jurnal isihast” datorit\ ideilor principale care se reg\sesc: rela]ia cu Dumnezeu [i rela]ia cu semenii.

Din motive de smerenie, autoarea se ascunde sub masca anonimatului. Sub `ndrumarea p\rintelui ei duhovnic, aceasta practic\ Rug\ciunea lui Iisus, acest fapt constituind ideea

Revist\ de trezvie [i venire `n fire editat\ de Parohia „Na[terea Maicii Domnului” – TALPALARI, sub coordonarea Pr. Vladislav Nedelcu [i a Pr. Constantin Sturzu

Redac]ia Editor coordonator: Ioana Stoian Editori: Andra Can]`r, Daniela Ivanov, {tefan Viziteu Tehnoredactare: Oana Nechifor, Victor-Emanuel Sterpu Layout: Lucian Apopei Redactori: Larisa Elena AluiGheorghe, Oana Apetrei, Laure]iu Boitan, Pr. Florin Bucescu, Anca Elena Cristea, Vasile Marius Obreja, MihaiAlex Olteanu, Roxana Pa[al\u, Rasofora Mina Pereanu, Nicolae Pintilie, M\d\lina Ra]\ Corector: Ioan-Lucian Radu Fotografii: {tefan Cojocariu, Constantin Comici, {tefan Ghia]ă, Oana Nechifor

anul 2, nr. 2

central\ pe fondul c\reia se contureaz\ relat\rile aproape zilnice ale acestei cre[tine. Tot la `ndemnul [i cu binecuvântarea duhovnicului ei, aceasta `ncepe s\ scrie acest jurnal care cuprinde sentimentele de lini[te [i bucurie, fr\mânt\rile pricinuite de dorin]a de-a dobândi darul rug\ciunii inimii. Cea de a doua idee care str\bate cartea de la un cap\t la altul [i pe care o descrie aproape la fel de am\nun]it este reprezentat\ de rela]ia ei cu semenii, de dorin]a de a face cât mai mult bine [i de mustr\rile de con[tiin]\ pe care le are atunci când simte c\ nu a f\cut tot ceea ce depinde de ea pentru cel de lâng\ ea. Astfel, autoarea `l vede pe Iisus Hristos `n chipul fiec\rui semen, dup\ cum m\rturise[te: „~n ochii aproapelui meu `ntristat, `l v\d pe El suferind [i cerându-mi ajutor”.

P\rintele Sofian Boghiu spune despre autoarea c\r]ii c\: „{i-a rec\p\tat pacea l\untric\ pe care n-o poate `nlocui cu nicio bog\]ie de pe p\mânt”. ~ntreaga via]\ a acestei credincioase a c\p\tat sens [i a oscilat `n jurul rug\ciunii inimii: Activitatea „Biserica deschisă” (permanen]a în biserică) înseamnă men]inerea bisericii deschise pe parcursul zilei cu ajutorul voluntarilor − membri ai comunită]ii.

A apărut din necesitatea de a ne deschide [i a-i întâmpina [i pe ceilal]i membri ai parohiei Talpalari care nu vin în mod frecvent la biserică.

Bineîn]eles că biserica este

„Doamne Iisuse, doresc s\ Te p\strez viu [i s\ simt permanent c\ locuie[ti `n mine [i s\ Te laud ne`ncetat”. Toate dimensiunile vie]ii ei (familial\, profesional\) s-au subordonat rug\ciunii, pe care `ncearc\ s\ o transforme `ntr-o stare de spirit.

De[i rug\ciunea inimii era `n general asociat\ mediului monahal [i celui isihast, cartea de fa]\ demonstreaz\ c\ dobândirea ei este posibil\ indiferent de mediu [i epoc\.

Astfel, autoarea tr\ie[te `n Bucure[ti, iar societatea acelui timp era dominat\ de regimul comunist. Exemplul ei demonstreaz\ c\ pentru oamenii cu adev\rat ancora]i `n credin]a `n Dumnezeu, lucrarea duhovniceasc\ nu ]ine cont de climatul nefavorabil al unei epoci care aducea dup\ sine diverse posibile constrângeri morale [i fizice.

Consider c\ aceast\ carte reprezint\ un exemplu de o mare importan]\ pentru to]i cre[tinii din zilele noastre, `n special pentru mireni. Grija autoarei pentru ca rug\ciunea s\ fie f\cut\ din inim\, [i nu doar ca o simpl\ datorie (a[a cum o deschisă pentru to]i… Vă a[teptăm să ne trece]i pragul. Îndemnăm pe cei ce vin în mod obi[nuit la biserică (de orice vârstă) care au timp [i pot, să se înscrie pentru a sta în biserică [i a întâmpina pe cei ce vin să se închine. Închinătorii se pot ruga în lini[te, pot lăsa pomelnice, pot aprinde o lumânare, pot vorbi cu persoana desemnată pentru

sim]ea `nainte de a `ncepe practicarea rug\ciunii inimii), o ajut\ s\ capete putere pentru a-[i `ndeplini `ndatoririle fa]\ de semeni. La fel ca [i alte multe c\r]i pe aceast\ tem\, acest jurnal demonstreaz\ cât de bine se `ntrep\trund lucr\rile de baz\ ale unui cre[tin: iuasigurarea permanen]ei, pot lăsa o mărturie scrisă despre legătura cu această biserică sau despre întâmplările minunate în care au sim]it ajutorul lui Dumnezeu.

Contact (responsabil de activitate): {tefan Viziteu 0749362494 stefan.viziteu@yahoo.com

Vino [i contribuie Revista este o revist\ dedicat\ comunit\]ii parohiale a Talpalarilor. Prin urmare, a[tept\m din partea dumneavoastr\, a cititorilor, sugestii, reclama]ii, opinii constructive pentru echipa redac]ional\.

De asemenea, a[tept\m recomand\ri de carte/ film/ bloguri/ spectacole/ emisiuni [.a.; articole; poezii proprii; apeluri/ anun]uri utile/ evenimente din parohie.

De asemenea, pentru rubrica „~ntreab\ preotul”, sper\m s\ primim cât mai multe `ntreb\ri de la to]i cei care vin sau nu vin la biseric\ (`ntreb\rile vor fi anonime).

Toate textele pot fi trimise pe adresa: revistavinosivezi@gmail.com sau pot fi l\sate la pangar.

Revista se distribuie gratuit. Cei care doresc s\ sprijine financiar editarea [i tip\rirea acesteia o pot face depunând o sum\ de bani `n contul deschis pe numele Parohiei „Na[terea Maicii Domnului” — TALPALARI, Cod de `nregistrare fiscal\: 11609069, Cod IBAN RO 57 CECEIS 0136 RON 0122442, deschis la CEC BANK, sucursala Ia[i, sau pot l\sa banii la pangar.

V\ mul]umim anticipat pentru sprijinul acordat acestei lucr\ri misionare!

birea fa]\ de Dumnezeu – exprimat\ prin rug\ciune – [i dragostea fa]\ de semeni.

Larisa Elena ALUI-GHEORGHE

Programul propus: - 07.00-21.00 de luni până joi; - 07.00-23.00 vinerea / sau în ziua cu Liturghie de noapte (cu excep]ia timpului în care sunt slujbe [i alte activită]i în biserică).

„C\l\torie `n }ara pr\jiturilor” – Gabriel Poenaru La Editura Doxologia a Mitropoliei Moldovei [i Bucovinei a ap\rut cartea „C\l\torie `n }ara pr\jiturilor”, semnat\ de Gabriel Poenaru.

Atunci când un copil invit\ un adult la joac\, redeschide pentru acesta din urm\ poarta c\tre lumea uitat\ a copil\riei. {i cititul unei c\r]i de pove[ti poate fi o joac\. ~n „C\l\torie `n }ara Pr\jiturilor”, Mara, o feti]\ care ador\ pr\jiturile, pune imagina]ia cititorului la `ncercare `n momentul `n care o pan\ alb\, uria[\, popose[te `n balconul ei de Acas\ [i Mara decide c\ acea pan\ o va duce, cu siguran]\, `n }ara Pr\jiturilor, locul unde po]i mânca atât de multe dulciuri câte `]i pofte[te inima f\r\ ca nimeni s\-]i spun\ c\ dulciurile pot strica din]ii.

Musca uria[\, BroascaBalen\, lepurele-c\pitan, Poc [i Poc, Cei Patru Savarini [i alte personaje vor construi cu umor ac]iunea acestei c\r]i.

Ilustrat\ bogat, cartea con]ine `ntre copertele ei toate ingredientele necesare ocup\rii unui loc pe raftul c\r]ilor clasice pentru copii, al\turi de titluri ca „Alice `n }ara Minunilor”, „Winnie the Pooh” [i altele.

15

final_Talpalari_decembrie 2015.qxd 07.09.2016 12:17 Page 16

{TIIN}| PENTRU CON{TIIN}|

Emo]iile [i chimia lor

Emo]iile tr\ite cu Dumnezeu

Leg\tura dintre minte [i corp este mult mai puternic\ decât ne-o imagin\m. Gândurile [i emo]iile pot stimula producerea anumitor substan]e care pot influen]a s\n\tatea fizic\. Triste]ea, frica, mânia, dezgustul, dar [i bucuria sau surpriza sunt tot atâtea emo]ii care au un impact direct asupra noastr\. Dac\ e s\ ne oprim doar asupra emo]iilor negative, negestionate corect, ele pot determina apari]ia unor probleme de s\n\tate precum hipertensiunea sau indigestia.

Este necesar, deci, s\ `nv\]\m s\ recunoa[tem acest tip de emo]ii pentru a le putea controla [i a nu le permite s\ ne afecteze. ~n plus, emo]iile negative care ne cople[esc la un moment dat au consecin]e [i asupra comportamentului nostru, inclusiv asupra rela]iilor cu cei din jur. Astfel, mânia sl\be[te ficatul `n mod semnificativ; traumele interioare, dezam\girile afecteaz\ rinichii [i inima; frica, asemenea traumei interioare, sl\be[te rinichii; an-

xietatea are un impact major asupra stomacului, generând dureri severe, afectând [i splina; triste]ea, durerea sufleteasc\ afecteaz\ pl\mânii cu dificult\]i de respira]ie – atunci când suntem tri[ti, organismul obose[te mult mai u[or; stresul sl\be[te creierul [i inima. ~n zilele noastre, evitarea stresului este o misiune aproape imposibil\, `ns\, nu este cazul s\ ne stres\m pentru fiecare lucru nesemnificativ.

16

Substan]ele care ne dicteaz\ st\rile

Este vorba despre neurotransmi]\tori, substan]e care transmit informa]ii `ntre neuroni [i care au impact serios asupra emo]iilor. Secreta]i `n cantit\]i insuficiente sau `n cantita]i prea mari, neurotransmi]\torii dau dezechilibre `n organism care, `n timp, induc afec]iuni importante.

Oxitocina este un hormon care determin\ contrac]iile din timpul na[terii. Un studiu realizat la Universitatea de Medicin\ din Amsterdam (Olanda), condus de psihologul Carsten De Dreu, a relevat faptul c\ persoanele cu o cantitatea mare de oxitocin\ `n organism au un comportament protectiv pentru propriul grup [i agresiv fa]\ de oponen]i. Mai mult, oamenii de [tiin]\ au monitorizat nivelul de oxitocin\ al persoanelor implicate `ntr-o rela]ie [i pe cel al unor persoane singure. Rezultatele au indicat c\ nivelul de oxitocin\ este crescut când ne `ndr\gostim [i când tr\im iubirea la intensitate maxim\. Acela[i studiu a relevat faptul c\, sintetizând cantit\]i mari de oxitocin\ timp de [ase luni, nu pentru o perioad\ mai scurt\ de timp, atunci rela]ia de cuplu are [anse mari s\ dureze.

Expresia „a fi dependent de adrenalin\” este asociat\ celor care ador\ senza]iile tari. Ei bine, adrenalina este cea care intensific\ b\t\ile inimii – cre[te

ritmul cardiac – `n timpul unei activit\]i stimulante.

Tot adrenalina, se-cretat\ `n exces, d\ agita]ie, tulbur\ri de somn [i st\ri de anxietate. ~n situa]ia `n care sim]im pericol, nivelul de adrenalin\ cre[te, ceea ce ne face s\ ac]ion\m instinctiv, s\ ne folosim la maximum reflexele, ne cre[te rezisten]a la efort [i rezisten]a la durere. Toate aceste modific\ri produse de adrenalin\ cresc [ansele de supravie]uire atunci când suntem `n pericol.

De ce ne sim]im bine mergând `n acela[i locuri [i f\când acelea[i lucruri care `n alte momente ne f\ceau ferici]i? Savan]ii au gasit r\spunsul. Este vorba despre sinteza de dopamin\ [i de serotonin\, neurotransmi]\tori care ne influen]eaz\ starea de spirit. Dopamina este implicat\ `n controlul emo]iilor dar, având o ac]iune complex\

`n organism, este implicat\ [i `n controlul mi[c\rii.

Datorit\ serotoninei sim]im pl\cerea, precum [i st\rile de satisfac]ie [i de mul]umire. Pe de alt\ parte, serotonina are un rol important `n reglarea dispozi]iei [i este implicat\ [i `n controlul agresivit\]ii.

De exemplu, dac\ nu mânc\m [i scade cantitatea de aminoacizi din care se poate sintetiza serotonina, ne cre[te nervozitatea, iar acesta este doar un exemplu. Deficitul de serotonin\ este asociat cu afec]iuni specifice omului modern precum depresia, supraponderabilitatea [i obezitatea, durerile musculare, frecventele dureri de cap, iritabilitatea, anxietatea, bulimia, narcolepsia, insomnia. Un studiu realizat `n Statele Unite, prezentat la al [aselea Congres Interna]ional de Neuroendocrinologie de la Pittsburgh, a ar\tat c\ persoanele cu tulburari psihice care au comportament violent [i persoanele `ncarcerate pentru crim\ prezint\ deficit de serotonin\.

Vrem, nu vrem, emo]iile ne influen]eaz\ pe to]i. De aceea, identificarea emo]iilor negative permite un mai bun control al lor. Iar aceasta este esen]ial pentru a le `mpiedica s\ aib\ un impact nefavorabil asupra s\n\t\]ii. Din fericire, st\ `n puterile noastre s\ vedem p\r]ile bune sau, dimpotriv\, pe cele rele ale lucrurilor. Alegerea ne apar]ine. Ceea ce sim]im este determinat de ceea ce alegem s\ vedem. ~n consecin]\, nu gre[im prea mult dac\ spunem c\ st\ `n puterea noastr\ s\ `mpiedic\m instalarea bolilor `n organismul nostru.

Sursa: http://www.sfatulmedicului.ro/Supli mente-nutritive/totul-este-chimieiata-substantele-care-ne-dicteazastarile_10951 Daniela IVANOV

Un om s\n\tos duhovnice[te este un om echilibrat `n toate manifest\rile. (...) atunci când mintea omului este luminat\, când omul ajunge la luminarea min]ii, nu este mi[cat de Dumnezeu doar psihologic sau emo]ional, ci are adev\rata p\rt\[ie cu Dumnezeu. Mai mult, el vede `n `ntreaga crea]ie ra]iunile existen]elor – energia cea necreat\ a lui Dumnezeu, care le ocârmuie[te. El nu este mi[cat `n chip emo]ional de natur\ [i de frumuse]ea ei, ci vede `n ele energia lui Dumnezeu. Cum spune Sfântul Isaac Sirul: credin]a din vedere – la care omul ajunge când dobânde[te luminarea min]ii – „este poart\ c\tre tainele lui Dumnezeu.”

Voi da un exemplu simplu. Sfântul Diadoh al Foticeii spune c\ una este bucuria `ncep\toare [i alta bucuria des\vâr[itoare. Cea dintâi, fiind puternic legat\ de emo]ie, este amestecat\ cu `nchipuire, „nu e lipsit\ de lucrarea `nchipuirii”, pe când bucuria des\vâr[itoare este legat\ de smerita cugetare. La mijloc, `ntre bucuria emo]ional\ [i bucuria des\vâr[itoare, se afl\ „`ntristarea iubitoare de Dumnezeu [i lacrima f\r\ durere”.

Bucuria emo]ional\, numit\ `ncep\toare, nu este lep\dat\ cu totul, `ns\ trebuie s\ ajungem la bucuria des\vâr[itoare. Des\vâr[irea [i t\m\duirea se `mplinesc prin cruce. „C\ a venit prin Cruce bucurie la toat\ lumea”. Deci `n Biseric\ ne str\duim s\ preschimb\m toate emo]iile, ca [i toate cele lume[ti.

Preschimbarea emo]iilor `n experien]e adev\rate [i autentice se s\vâr[e[te prin poc\in]\. Poc\in]a ne conduce de la un dureros [i tragic monolog, la dialogul cu Dumnezeul Cel Viu. Prin poc\in]\, osândire de sine [i smerenie, preschimb\m emo]iile `n experien]e duhovnice[ti. {i aici este adev\rat ceea ce am spus despre `nchipuire. Cu cât mai bolnav emo]ional este cineva, cu atât mai mult v\de[te moartea [i `ntunecarea min]ii sale. {i cu cât mai mult sunt preschimbate emo]iile omului, cu atât mai luminat\ `i este mintea. El se afl\ pe treapta lumin\rii. Vede]i cât de important\ este mi[carea min]ii? Vede]i ce rol important joac\ ea, fie c\ mintea urmeaz\ mi[carea `n chip firesc, fie potrivnic firii?

(Mitropolit Hierotheos Vlachos, „Boala [i t\m\duirea sufletului `n tradi]ia ortodox\”, Editura Sofia, Bucure[ti, 2001)

Indiferent de mesajele transmise şi primite, este important să înţelegem că emoţiile de bază – teamă, tristeţe, furie, bucurie – nu sunt nici bune, nici rele în esenţă. Ele reprezintă nişte energii care, atunci când sunt adaptate, raportate la situaţia concretă, ne pot fi de mare ajutor: îmi este teamă de un eventual pericol şi iau măsuri pentru a mă feri; sunt trist ca urmare a unei pierderi pe care am suferit-o şi trăiesc această durere pentru a putea merge înainte; sunt furios ca urmare a unei nedreptăţi ce mi s-a făcut şi exprim aceasta; sunt bucuros ca urmare a unei reuşite, exprim şi trăiesc această stare de bine.

Dana Alecu, psiholog

septembrie 2016