
CAPITOLU 1
1 In Babilonia stava un omu chjamatu Joacim: 2 Pigliò una moglia, chì si chjamava Susanna, figliola di Chelcia, una donna assai bella, è chì teme u Signore.
3 I so parenti eranu ancu ghjusti, è insignanu a so figliola secondu a lege di Mosè.
4 Or Joacim era un grande omu riccu, è avia un bellu giardinu in a so casa ; perchè era più onoratu chè tutti l'altri.
5 La même année, deux des anciens du peuple furent nommés juges, comme l'Eternel parlait, que la méchanceté venait de Babylone par les anciens juges, qui semblaient gouverner le peuple.
6 Quessi stavanu assai in casa di Ghjoacim ; è tutti quelli chì avianu un tribunale li venevanu.
7 Quandu a ghjente si n'andò à meziornu, Susanna si n'andò à marchjà in l'ortu di u so maritu.
8 È i dui vechji a vidianu entra ogni ghjornu è marchjendu ; cusì chì a so brama s'infiammò versu ella.
9 Et ils pervertirent leur esprit, et détournèrent l'œil, afin qu'ils ne puissent pas regarder le ciel, ni s'en souvenir des jugements justes.
10 È ancu s'è tutti dui eranu feriti da u so amori, ma unu ùn osava mustrà à l'altru u so dulore.
11 Perchè s'eranu vergogna di dichjarà a so brama, ch'elli vulianu fà cun ella.
12 Eppuru fighjulavanu diligentemente di ghjornu à ghjornu per vedela.
13 L'unu disse à l'altru: Andemu avà in casa, perchè hè l'ora di cena.
14 Allora, quand'elli eranu surtiti, si separanu l'un da l'altru, è, vultendu, ghjunsenu à u listessu locu ; È dopu ch'elli s'eranu dumandatu l'un à l'altru a causa, ricunnoscenu a so brama; dopu, anu stabilitu un tempu inseme, quand'elli puderanu truvà a sola.
15 È s'hè cascatu, mentre ch'elli fighjulavanu un tempu adattatu, si n'andò cum'è prima cù duie serva, è vulia lavà in u giardinu, perchè era caldu.
16 È ùn ci era un corpu, salvu i dui anziani, chì s'eranu piattati, è a fighjulavanu.
17 Allora disse à e so serva : Portatemi oliu è palle per lavà, è chjude e porte di u giardinu, chì mi possu lavà.
18 E fecenu ciò ch'ella li avia mandatu, chjusu e porte di u giardinu, è si n'andò à e porte di u giardinu per piglià ciò ch'ella li avia urdinatu;
19 Quandu e serva sò sorti, i dui vechji s'arrizzò, è corse à ella, dicendu :
20 Eccu, e porte di u giardinu sò chjuse, chì nimu pò vede, è simu innamurati di tè ; dunque accunsente à noi, è giace cun noi.
21 S'è tù ùn voli, tistimuniaremu contru à tè, chì un ghjovanu era cun tè, è per quessa avete mandatu da tè e to serve.
22 Allora Susanna suspirò, è disse : Sò strettu da ogni parte ; perchè s'e aghju fattu sta cosa, hè a morte per mè ; è s'ellu ùn la facciu ùn possu scappà di e vostre mani.
23 Hè megliu per mè di cascà in e to mani, è ùn fà micca, chè di peccatu davanti à u Signore.
24 Allora Susanna gridava à gran voce, è i dui vechji criavanu contru à ella.
25 Allora corse quellu, è apre a porta di u giardinu.
26 Allora, quandu i servitori di a casa anu intesu u gridu in l'ortu, si precipitonu à a porta privata, per vede ciò chì li era fattu.
27 Ma quandu i vechji avianu dichjarata a so faccenda, i servitori s'eranu assai vergognati, perchè ùn ci hè mai statu fattu tali dichjarazione di Susanna.
28 U lindumane, quandu u populu era riunitu versu u so maritu Joacim, i dui vechji ghjunsenu ancu pieni d'imaginazione maligna contr'à Susanna per fà a morte ;
29 È disse davanti à u populu : Mandate à chjamà Susanna, a figliola di Chelcia, a moglia di Ghjoacim. È cusì anu mandatu.
30 Allora ghjunse cù u so babbu è a mamma, i so figlioli è tutti i so parenti.
31 Ora Susanna era una donna assai delicata, è bella à vede.
32 È questi omi gattivi urdinò di scopre a so faccia, (perchè era cuperta) per esse pieni di a so bellezza.
33 Per quessa, i so amichi è tutti quelli chì a vidianu pienghjenu.
34 Allora i dui anziani s'arrizzò in mezu à u populu, è li pusonu e mani nantu à a testa.
35 È pienghjendu, guardò versu u celu, perchè u so core hà cunfidatu in u Signore.
36 È l'anziani dissenu : Mentre andavamu solu in l'ortu, sta donna hè entrata cù duie serva, è chjude e porte di u giardinu, è mandò e serva.
37 Allora un ghjovanu, chì era piattu, ghjunse à ella è si stende cun ella.
38 Allora noi chì stavamu in un angulu di u giardinu, videndu sta gattivezza, curriamu versu elli.
39 È quandu avemu vistu inseme, l'omu ùn pudemu micca tene : perchè era più forte di noi, è hà apertu a porta è salta fora.
40 Ma dopu avè pigliatu sta donna, avemu dumandatu quale era u ghjovanu, ma ùn ci vulia à dì : ste cose tistimuniemu.
41 Allora l'assemblea li crede cum'è quelli chì eranu l'anziani è i ghjudici di u populu ; cusì l'anu cundannatu à morte.
42 Allora Susanna gridò à gran voce, è disse : O Diu eternu, chì cunnosci i sicreti, è cunnosci tutte e cose prima ch'elli sò : 43 Sapete ch'elli anu datu un falsu tistimunianza contr'à mè, è, eccu, deve more ; mentri ùn aghju mai fattu cose cum'è questi omi anu inventatu maliziosamente contru à mè.
44 È u Signore hà intesu a so voce.
45 Dunque, quandu era purtata à morte, u Signore hà risuscitatu u spiritu santu di un ghjovanu ghjovanu chì si chjamava Daniel.
46 Chì gridava à gran voce : Sò chjaru da u sangue di sta donna.
47 Allora tuttu u populu u vultò versu ellu, è disse : Chì significheghjanu queste parolle chì avete dettu ?
48 Allora ellu stava à mezu à elli disse : Siate cusì stupidi, o figlioli d’Israele, chì avete cundannatu una figliola d’Israele senza esaminazione nè cunniscenza di a verità ?
49 Riturnate à u locu di ghjudiziu, perchè anu datu un falsu tistimunianza contru à ella.
50 Per quessa, tuttu u populu vultò in fretta, è l'anziani li dissenu : Venite à pusà à pusà à mezu à noi, è fateci vede, chì Diu t'hà datu l'onore d'anzianu.
51 Allora Daniele li disse : Mettete questi dui da parte l’un da l’altru, è li esamineraghju.
52 Allora, quand'elli sò stati divisi l'un da l'altru, chjamò unu di elli, è li disse : O voi chì vi invechjate in u male !
53 Perchè avete pronunziatu un falsu ghjudiziu, avete cundannatu l'innocentu è lasciate liberi i culpabili ; ancu s'ellu dice u Signore: Ùn uccidere micca l'innocenti è i ghjusti.
54 Avà dunque, s'è vo l'avete vistu, dimmi : Sottu à quale arburu li avete vistu chì si accumpagnava ? Chì hà rispostu: Sottu à un arbulu di masti.
55 È Daniele disse : Va bè ! t'hai mentitu contr'à u to propriu capu; perchè ancu avà l'ànghjulu di Diu hà ricevutu a sentenza di Diu per taglià in dui.
56 Allora u mettiu da parte, è urdinò di purtà l'altru, è li disse : Ô seme di Canaan, è micca di Ghjuda, a bellezza t'hà ingannatu, è a lussuria hà pervertitu u to core.
57 Cusì avete trattatu cù e figliole d'Israele, è, per paura, sò stati cun voi;
58 Avà dunque dimmi : Sottu à quale arburu li avete purtati in cumpagnia ? Chì rispose : Sottu à un lecciu.
59 Allora Daniele li disse : Va bè ! Avete ancu mintutu contr'à u vostru propiu capu, perchè l'anghjulu di Diu aspetta cù a spada per taglià in dui, per pudè distrughjevi.
60 Allora tutta l'assemblea criò à gran voce, è lodau à Diu, chì salva quelli chì si fidanu in ellu.
61 Et ils s'élevaient contre les deux anciens, car Daniel les avait reconnus coupables de faux témoignage par leur propre bouche : 62 È, secondu a lege di Mosè, li fecenu cum'è ch'elli vulianu fà per malizia à u so vicinu, è li messe à morte. Cusì u sangue innocente hè statu salvatu u stessu ghjornu.
63 Per quessa, Chelcia è a so mòglia gloriavanu à Diu per a so figliola Susanna, cù Joacim, u so maritu, è tutta a so parentela, perchè ùn si trovava micca in ella a disonestà.
64 Da quellu ghjornu, Daniel hà avutu una grande reputazione in vista di u populu.