i-a îndreptat paşii către Rhode Island, acolo unde activa Jim Harrick, un antrenor care devenise campion naţional cu numai doi ani în urmă. Obligat să muncească pentru bursă, Odom s-a gândit din nou la NBA, dar DeGregorio l-a convins să renunţe la vis, şi a devenit eligibil pentru NCAA exact înainte de startul sezonului 1997. Primul sezon cu Rams a fost fabulos. În ciuda pauzei destul de lungi, Odom a reuşit să-i ducă de unul singur către titlu pe colegi, cu o medie de 17.6 puncte, 9.4 recuperări şi 3.8 pase decisive, trei dintre meciuri fiind câştigate, la propriu, doar de Odom. Rezultatele de pe teren au fost contnuate în stilul Odom, cu o fugă de la universitate, ratarea Combinatei NBA, ratarea revenitii la universitate şi semnarea unui contract cu agentul Jeff Schwartz, ultima parte, o idee genială. Forţat de împrejurări să intre în draft, Lamar Odom a aterizat în LA, la Clippers, de pe locul 4, asta în ciuda bănuielilor că nu are un comportament tocmai profesionist. Primul sezon în LA a fost de coşmar, echipa reuşind doar 15 succese. Lamar nu a fost însă problema, cifrele sale fiind impresionante: 16.6 puncte, 7.8 recuperări, 4.2 pase şi 36.4 minute pe meci, iar pentru eforturi a primit un loc în echipa debutanţilor şi a devenit căpitanul celor de la Clippers la nici 21 de ani.
Noua „eră” a debutat bine pentru Clippers şi Odom. Lamar şi-a îmbunătăţit performanţele şi productivitatea având în jur un nucleu de jucători excelent (Darius Miles, Quentin Richardson, Corey Maggette, Keyon Doling), şi a reuşit să dubleze numărul de victorii ale francizei, fiind sufletul echipei. Din păcate, deşi statistica l-a ajutat, al doilea sezon din NBA a venit şi cu rele, Odom fiind suspendat cinci meciuri pentru consum de marijuana în luna martie, şi apoi încă opt pentru aceeaşi problemă în decembrie. Anul următor, Odom a jucat doar 29 de meciuri din cauza unor accidentări, dar şi a unei dispariţii misterioase de o lună, însă chiar şi aşa LA Clippers au continuat să se îmbunătăţească şi au ajuns la 39 de succese, la un pas de record pozitiv şi la 5 meciuri de ultimul loc de playoff. Al patrulea an a continuat în aceeaşi notă, cu Odom în teren doar 49 de meciuri şi cu o cădere în ierarhii, Clippers terminând cu 27-55 record, şi cu mari bătăi de cap în a-l convinge pe Odom săşi prelungească înţelegerea. N-a fst chip însă, Lamar fiind conştient că la 23 de ani poate prinde marele transfer. Şi l-a prins. Odom a devenit agent liber în iulie, şi cum Clippers n-au reuşit să egaleze oferta de 65 de milioane de dolari (pe şase ani) venită de la Heat, a aterizat în Miami. S-au schimbat
amabilităţi, s-au făcut promisiuni, iar startul a fost cel puţin bun, Lamar reuşind cel mai bun sezon ca profesionist, cu 17.1 puncte, 9.7 recuperări şi 4.1 pase. Alături de un debutant minune, Dwayne Wade, Odom i-a dus pe Heat în play-off şi chiar în runda doi a eliminatoriilor, numai că Florida nu i-a priit. În 2004, pe 14 iulie, Lamar a aflat că se întoarce în LA, dar nu la Clippers, ci la Lakers, fiind trimis acolo unde a fost trimis de miami în tranzacţia pentru Shaquille O’Neill. Primul său sezon cu Lakers nu are istoric, Odom evidenţiindu-se mai mult prin ratarea de la JO de la Atena, decât prin ce a făcut la club, iar Lakers au ratat, la rândul lor, play-off-ul pentru a cincea oară în istorie. Din fericire pentru Lamar, puţine i se pot pune în cârcă. Team USA a fost un mecanism disfuncţional încă de la început din cauza încrederii acordate şui Alan Iverson şi Stephon Amrbury, iar la Lakers s-a făcut tranziţia de la era Shaq şi Jackson la era Kobe şi Tomjanovich, demisia ultimului, la mijlocul sezonului, punând capăt oricăror speranţe pentru calificarea în post-sezon. Revenirea lui Phil Jackson la conducerea californienilor n-a fost de bun augur pentru Odom, o accidentare la umăr şi alegerile tactice ale antrenoruluilimitându-i mult timpul petrecut în teren. Pe final de sezon însă, Odom a revenit în