Americans sports 02

American Sports MAGAZINE

NO 02 12 IANUARIE 2018

THE NFL`S

DIVISIONAL

WEEKEND

AND ALL YOUR FORTUNE LIES BENEATH YOUR HAT. John Oldham

raceuhats.com

American Sports MAGAZINE

NO 2, 12 IANUARIE 2018

„Ceea ce Case pune pe masă nu pun mulți jucători. Este un profesionist desăvârșit, iar asta l-a adus în Los Angeles și Minnesota” P 18

WEEK IN REVIEW

PREVIEW

FEATURED

06

NFL`S DIVISIONAL ROUND

12

NFL`S WILD CARD ROUND

23

NEED TO KNOW: DURANT

08

EAGLES – FALCONS

14

SAY WHAT: SUPER BOWL LII

25

NEED TO KNOW: OVECHKIN

09

PATRIOTS – TITANS

16

HOT TOPIC: COUSINS

26

SHORT STUFF

10

STEELERS – JAGUARS

18

HOT TOPIC: KEENUM

27

GETTING PAID

11

VIKINGS – SAINTS

20

SHORT STUFF

30

LAST GLANCE

Revista AMERICANSPORTS și site-ul americansports.ro folosesc, parțial sau integral, informații apărute în articole publicate pe site-urile:

STATISTICI:

THAT PHOTO

Marcus „The Magician” Mariota Quarterback-ul celor de la Tennessee Titans marchează un TD în partida din Divisional Round câștigată contra celor de la Kansas City Chiefs, în cel mai improbabil mod cu putință.

Mariota a recuperat propria pasă respinsă inițial de defensiva adversă și a găsit terenul de țintă și chiar dacă reluările au rătat că TD-ul nu trebuia validat, faza va rămâne memorabilă și istorică, tânărul QB fiind al doilea jucător din NFL care reușește să-și ofere singur o pasă de TD. 05

05

PREVIEW

THE NFL`S

DIVISIONAL

WEEKEND 06

Al doilea tur din play-off-ul NFL, Divisional Round, aduce la tablă marile favorite la calificarea în finalele de conferință, și patru dueluri care se anunță elecrizante.

Deschisă sâmbătă de două meciuri dezechilibrate, runda are toate ingredientele pentru una memorabilă, asaltul tinerilor jucători de pe postul de QB, al defensivelor beton și al echipelor mai puțin cunoscute asupra greilor din centru fiind total.

Tom Brady, Ben Roethlisberger, Matt Ryan și Drew Brees dau piept cu Marcus Mariota, Blake Bortles, Nick Foles și Case Keenum, adică patru băieți care le-ar fost cel mult rezerve în urmă cu 2-3 sezoane, dar într-un fotbal mai dinamic ca niciodată, în care „dinozaurii” sunt pe cale de dispariție, iar polii de putere se schimbă de la an la an.

Săptămâna următoare doar patru dintre cei opt QB se vor afla, din nou, pe gazon, iar după runda Wild Card, cu două surprize și două rezultate normale, devine interesant de văzut cine pleacă acasă.

07

PREVIEW

Toate cele patru meciuri din runda divizionară a NFL beneficiază de prezența în teren a unor QB cu CV impresionant, care își construiesc cariere de Hall of Fame, versus semne de întrebare, în centrul ofensivelor adverse. Toate. Furat de un duel între Carson Wentz și Matt Ryan, meciul care deschide runda este, în mod ciudat, cel mai dezechilibrat.

Al treilea cel mai bun pasator din istorie în play-off, Ryan are un procentaj uluitor al paselor complete (70.7), al yarzilor per pasă (10.1), un record impresionant la intercepții versus pase de TD (16-3) și un rating uluitor de 119.1 în ultimele șase partide disputate.

Nick Foles, înlocuitorul nefericitului Wentz, pe de altă parte, este ultimul în clasamentul celor opt QB calificați în play-off, cu procentaj al paselor 54, 5 yarzi per pasă și 77.7 rating, el fiind depășit inclusiv de cei patru jucători care acum privesc sezonul la TV, eliminați din cursa pentru Super Bowl LII. Din fericire pentru Philadelphia, fotbalul nu este jucat doar de QB, ci este un sport de echipă. În tranșee, unde sunt câștigate cele mai multe meciuri, echipa lui Doug Peterson a fost cea mai bună din NFL în primele trei luni ale sezonului, contrazicând predicțiile inițiale.

Acum, din postura de outsider în care au ajuns total nemeritat, băieții din câmp trebuie să arate că Eagles n-au însemnat doar Wentz, și că o defensivă impunătoare, plus un public fabulos, pot reduce efectul celei mai importante poziții din toate sporturile.

Sub presiune Nick Foles, QB, Eagles Dacă ținem cont de fundamentul fotbalului american, este rar să vezi cum un anumit tip de jucător dispare din peisaj, iar după full-back, QB-ul care pasează din „buzunar”

devine o raritate în liga de astăzi. În ultimii cinci ani, jucătorii din centru care nu posedă viteză, mobilitate și capacitatea de a schimba rapid faza printr-o alergare, sunt marginalizați, excluși din calcule, specie pe cale de dispariție. Liga a progresat către un alt tip de fotbal, în care defensivele au devenit mai puternice decât linia ofensivă care ar trebui să protejeze QB-ul, să-i lase timp să aleagă cea mai bună pasă, iar acesta din urmă nu mai are timpul necesar. Așa au dispărut din ligă Brandon Weeden, Zach Mettenberger, Mike Glennon, Brock Osweiler și Tom Savage, iar ultimii mohicani, Tom Brady și Philip Rivers, compensează prin experiența majoră lipsa de reacție din „buzunar”.

Nick Foles este unul dintre acei jucători lenți, cu pase precise când are timp, dar cu un grad al erorilor ridicat atunci când este sub presiune, exact opusul lui Wentz. Pentru că dacă Wentz a avut 14 meciuri la nivel de MVP, înainte de accidentare, Foles a avut două la nivel de amator, cu 48.2 rating de QB, atunci când a fost sub presiune, 46.9 procentaj al paselor complete și 4.1 yarzi per pasă reușită.

Deși nimeni nu se îndoiește că are șansa sa să câștige primul meci din carieră în playoff, Foles va avea mult de muncă pentru a-și schimba destinul.

Deion Jones, LB, Falcons Defensiva lui Falcons n-a fost nici pe departe strălucitoare anul acesta, lipsindu-i oamenii care făceau diferența în anii trecuți, dar ultimele meciuri din sezonul regulat au adus o creștere impresionantă a productivității, cu Deion Jones, Desmond Trufan și Grady Jarrett în prim plan. De unul singur, Jones a salvat sezonul lui Falcons printr-o intercepție decisivă în meciul cu New Orleans Saints, când Atlanta era deja pe canapea și aștepta o pauză competițională agitată, după un an cu cea mai mare deziluzie din sport.

Săptămâna trecută, Jones a fost, iar, omul de-

08

cisiv, reușind să blocheze o pasă perfectă pentru Sammy Watkins, în sfertul 4 al succesului cu Rams, pasă pe care scria TD și final de meci incendiar, dacă nu chiar eliminare. În ultimele opt meciuri, Atlanta a strălucit sub bagheta lui Jones, iar dacă vrea să treacă și de Eagles, acesta trebuie să iasă iar în evidență.

Duelul decisiv Linia ofensivă a Atlantei vs Linia de pass rush a lui Eagles Atacul lui Falcons nu este nici pe departe ce a fost anul trecut, când geniul lui Mike Shanahan a reușit să ascundă minusurile prin perdele de fum și fel de fel de scheme care au slăbit vigilența apărărilor adverse. Protecția lui Ryan este slabă, iar ce a făcut Aaron Donald săptămâna trecută poate face lejer și Fletcher Cox, omul care conduce linia de șapte din defensiva gazdelor.

Cifrele sunt evident în favoarea lui Cox și compania, prima defensivă la run defense, și a cincea la puncte permise, yarzi permiși, procentaj la 3rd down și intercepții. Acest capitol este clar în favoarea celor de la Eagles, iar Atlanta trebuie să găsească ceva magic să poată contrabalansa deficitul.

Predicție Cu șapte victorii în ultimele nouă meciuri, Falcons au avantajul formei, dar și destule probleme când vine vorba de alegerile din atac. La fel ca în meciul cu Rams, ofensiva pe pământ trebuie să miște mingea și să adune yard cu yard și să aștepte momentul în care Ryan va putea pasa pentru o finalizare explozivă. Defensiva gazdelor este bună spre foarte bună, însă propriile probleme din atac anulează avantajul, astfel că acest meci se va decide în final. Atlanta are un yard sau doi avans, astfel că va câștiga pentru a doua mare bombă din post-sezon. Va câștiga urât, va câștiga prin multă muncă, dar va câștiga. Falcons +3

Încă este de jucat un meci în Foxborough sâmbătă noaptea, indiferent ce spun pronosticurile. „Pats nu pierd acasă în play-off!” este o realitate. Cu excepția celor trei ocazii în care au pierdut. „Titans au avut noroc cu carul! Nu au cum să repete succesul!” este o altă variantă de poveste, dar oare chiar nu au nicio șansă?

Tennessee abia și-a revenit după un meci în care Titanii și-au salvat antrenorul și în care au rescris istoria. Un meci în care Marcus Mariota a arătat că poate fi soluția reală pe termen lung, Derrick Henry a arătat că nu totul se reduce la DeMarco Murray, alergând ca un nebun, iar Titans au deveit prima echipă de play-off de la Broncos care câștigă un meci în post-sezon deși au ajuns aici cu punctaveraj negativ. Și la fel ca Broncos, conduși atunci de Tim Tebow, meciul următor e în Foxborough, cu marii favoriți de la Patriots, care n-au avut însă cele mai liniștite două săptămâni din acest an, organizația fiind nevoită să facă mai multe declarații pentru a arăta că lucrurile sunt OK în Paradis, și doar în ultima săptămână s-a focusat strict pe Tennessee, în fapt, cum era și normal.

Patriots au toate piesele pentru a se califica, pentru un nou meci maraton cu Steelers și pentru un nou titlu, dar ciclul se apropie de sfârșit. Realist, jocul lui Tom Brady din ultimele săptămâni, analizat la sânge, n-a fost grozav, apărarea a arătat destule fisuri, iar receiverii nu au repetat prestațiile din prima parte a sezonului. Sau poate Patriots și-au dat seama că nu au cum să piardă locul 1 și s-au relaxat.

Doar în sezonul regulat.

Sub presiune Derrick Henry, RB, Titans Titans au nevoie de Henry mai mult decât au

nevoie de Mariota. Rezerva lui Murray trebuie să care mingea până la epuizare pentru al treilea meci consecutiv. Și adversarii vor fi prietenoși de data aceasta. Deși Patriots și-au îmbunătățit mult linia secundă de la primul meci al anului, prima linie a fost catastrofală, mai ales pe pământ. Adam Butler, Eric Lee și Deatrich Wise au cedat 4.7 yarzi per fază, pentru a doua cea mai slabă defensivă din NFL, iar sâmbătă noaptea vor avea în față un RB cu cifre foarte bune și o medie de 4.3 YPC, astfel că există motive de îngrijorare. Patriots au fost mereu puși în dificultate pe pământ de către adversari în toate cele trei meciuri pierdute în play-off sub bagheta lui Bill Belichick, astfel că șansele lui Tennessee depind, exclusiv, de capacitatea lui Henry de a ține balonul și de a nu-l expune pe Mariota unor lovituri inutile.

Tom Brady, QB, Patriots Este ciudat ca Brady să fie nominalizat ca omul sub presiune, dar realitatea este că timpul trece și pentru cvintuplul campion NFL. în ciuda opiniei generale că nu există nicio presiune pentru QB, în condițiile în care adversarii sunt atât de slabi, Brady se va afla sub microscop mai mult decât s-a aflat vreodată. În primul rând are 40 de ani, apoi nu a jucat perfect în ultimele cinci partide, aruncând câte o intercepție în fiecare dintre ele, celebrele sale săgeți au început să rateze ținta sau să nu mai aibă forța din trecut, iar dezvăluirile ESPN au pus sub semnul întrebării însăși relația sa cu Belichick. În tot acest timp, presupusul său succesor, Jimmy Garoppolo, a strălucit în San Francisco, revitalizând o echipă muribundă și ridicând și mai multe semne de întrebare legate de decizia de a fi transferat în cealaltă parte a țării, iar presiunea a crescut cu fiecare meci câștigat de acesta.

Este adevărat însă că Titans au atâtea probleme în defensivă încât Brady nu ar trebui să se întrebuințeze foarte mult, mai ales că Rob

09

Gronkowski nu este Travis Kelce, iar pățania TE-ului de la Kansas City i-a pus în gardă pe Patrioți. Dacă Brady va reduce la tăcere acest adversar modest o serie de întrebări vor primi răspunsuri, și viitorul va părea mai puțin sumbru în New England.

Duelul decisiv Atacul pe pământ al Patrioților versus Prima linie defensivă a Titanilor New England a folosit draftul pentru a-și acoperi găurile din apărare, dar a anticipat perfect asemenea meciuri contractându-i pe Rex Burkhead și Mike Gillislee să-i secondeze pe Dion Lewis și James White, compartimentul ofensiv pe pământ fiind printre cele mai slabe ale echipei. Gillislee n-a strălucit și nici nu va juca sâmbătă noaptea, dar Patriots tot au un avantaj enorm, cei trei RB eligibili fiind cunoscuți pentru capacitatea de a recepționa baloane aproape la fel de bine ca receiverii puri, cu 957 de yarzi adunați de-a lungul anului. Dacă punem de partea cealaltă incapacitatea apărării lui Tennessee de a se proteja de astfel de execuții (967 de yarzi permiși) cheia meciului este ușor de ghicit.

Apărarea trebuie să iasă în evidență și să-l reducă la tăcere pe Lewis, numai că spre deosebire de Chiefs, Patriots au și alte arme ofensive, iar succesul de anul trecut e dovada. White a avut 14 recepții cu Falcons și a fost omul meciului, ori Titans nu au capacitatea de a acoperi atât de multe arme.

Predicție Duelul Patriots – Steelers e inevitabil. Titans nu vor rezista și în Foxborough, iar episodul Chiefs nu se va repeta. Toate cifrele le sunt potrivnice Titanilor și singura lor speranță este să nu iasă prea rușinați din teren. Brady nu a pierdut niciodată cu un QB care a debutat în play-off și nici cu Mike Mularkey, iar sâmbătă noapte istoria nu se va rescrie. Patriots +15

PREVIEW

De câteva luni specialiștii și fanii prevăd un singur deznodământ pentru AFC: o finală Patriots vs Steelers. Fără alte opțiuni. Titans și Jaguars, echipele ajunse în runda divizionară, sau oricare ale echipe luate la un moment dat în calcul, nu sunt decât parteneri de antrenament pentru cei doi granzi, săptămâna viitoare urmând să aibă loc singurul meci care contează cu adevărat în conferință.

E o atitudine greșită?

Cu siguranță da. Cel puțin când vine vorba de Jacksonville Jaguars, aceste predicții nu sunt deloc normale. Jags au făcut ravagii pe Heinz Field în meciul din sezonul regulat, iar defensiva a jucat la un nivel istoric tot anul, ocupând locul secund la puncte permise și primul la yarzi permiși.

Același batalion poate face un meci mare și duminică, pentru că prea multă lume a vorbit, în octombrie, despre implozia lui Ben Roethlisberger și cele cinci intercepții ale sale în meciul încheiat 30-9 pentru Jaguars și mai puțin de oaspeți. Chiar și Steelers consideră că acel meci este deja uitat și că scenariul va fi complet diferit și, deși are dreptate, apărarea oaspeților are suficient personal pentru a anula armele ofensivei din Pittsburgh. Conduși de candidatul la titlul de MVP Calais Campbell și două staruri pe postul de CB, Jalen Ramsey și AJ Bouye, Jaguars îi vor chinuit pe oțelari. Măcar atât.

Din păcate pentru oaspeți, nu totul se rezumă la apărare, chiar dacă „defensiva aduce titluri” a rămas dictonul preferat din NFL. Blake Bortles este un QB cel mult mediocru și ceea ce a făcut în meciul cu Bills nu se poate repeta la acest nivel. Bortles a făcut istorie, până la urmă, devenind al treilea QB care a alergat mai mulți yarzi decât a pasat, după Michael Vick și Bob Griese, dar de data aceasta „schema” nu va mai funcționa. Jaguars au nevoie de Leonard Fournette la nivelul etapei a cincea, când a alergat 181 de yarzi și a marcat două TD, nu de Fournette din ultimele șase meciuri jucate de Jaguars, care a adunat mai puțin de 70 de yarzi de fiecare dată.

Jocul pe pământ trebuie să funcționeze la cel mai înalt nivel, pentru că Steelers sunt foarte rar

surprinși de două ori.

pass rush a lui Jacksonville

Sub presiune

Meciul de duminică este cel mai interesant din punct de vedere al cifrelor care se vor pune pe masă, cel mai bun tandem de receiveri, Antonio Brown și JuJu Schuster-Smith urmând să joace împotriva celui mai bun cuplu de cornerbacks din NFL, format din Ramsey și Bouye. Statistic, Brown este primul în clasamentul jucătorilor WR din ligă, Smith-Schuster al 22-lea, iar rezerva Martavis Bryant al 64-lea, în timp ce Ramsey este considerat al 2-lea, Bouye al 6-lea și Aaron Calvin al 57-lea CB din ligă, astfel că meciul poate fi decis de aceste dueluri. În etapa a cincea, Brown a reușit să prindă mingea pentru 91 de yarzi, apărat de Ramsay, numai că două dintre pasele direcționate către el s-au transformat în intercepții, iar consecințele au fost devastatoare.

Duminică, dacă Roethlisberger este lăsat să arunce fără presiune, intercepțiile vor fi o raritate, dar Jaguars au forța să pună această presiune pe una dintre cele mai talentate linii de protecție din ligă. Pass-rusher-ii lui Jacksonville au forțat 55 de sacks, 21 de intercepții, 17 fumbles și au marcat 7 TD, iar defensiva este sănătoasă, ceea ce contează enorm în post-sezon. Campbell, Yannick Ngakoue, Dante Fowler și Malick Jackson sunt într-o formă de zile mari, iar dacă acest cvartet va domina cinciul din fața lui Big Ben, lucrurile se complică pentru Steelers.

Le’Veon Bell, Steelers RB Bell este cel mai bun RB din fotbalul american și, probabil, cea mai mare amenințare duală datorită capacității de a recepționa pase în situații critice. Cei 5.5 yarzi per fază pe care i-a reușit în play-off reprezintă a patra medie din istoria NFL, iar de la primul meci al sezonului nu a produs mai puțin de 80 de yarzi pe meci, totuși el fiind ținut sub 100 de yarzi alergați în fiecare dintre partide, mai puțin dată, în runda a șaptea. În același timp i-a depășit pe Alvin Camara (81) și Christian McCaffrey (80) la numărul de pase recepționate, dovedind încă odată ce armă letală poate să fie, doar că, recent, a apărut o problemă. Cifrele sale, mai ales la alergări, au scăzut dramatic în ultima parte a sezonului, de la 122 de yarzi la 86 de yarzi pe meci cu Jaguars cea mai dură echipă pe care a întâlnit-o (47 de yarzi permiși). La fel ca Steelers, Bell are de luat o revanșă împotriva apărătorilor adverși, iar de productivitatea sa poate depinde meciul, pentru că este clar că Big Ben nu va mai arunca cinci intercepții.

Blake Bortles, Jaguars, QB Nu existau prea multe opțiuni pentru omul sub presiune la Jaguars, iar Bortles va fi veriga slabă în fiecare meci pe care Jaguars îl vor mai juca în play-off. Dacă vor mai juca. Nu este greu de imaginat că defensiva oportunistă a lui Steelers va încerca să provoace erori și să profite de ele, iar pentru a evita asta, Jacksonville trebuie să evite să rămână în urmă pe tabelă. Când jocul pe pământ merge și când echipa conduce, Bortles este un alt jucător și statistica îi este prietenă, iar aceasta este singura sa speranță într-un meci cu una dintre defensivele care au greșit în situațiile de „short-yardage” prin aer.

Bătălia decisivă Linia ofensivă a lui Pittsburgh versus linia de

10

Predicție În afara meciului din San Francisco, defensiva lui Jaguars a fost la cel mai înalt nivel în 16 partide și nu sunt motive să nu fie și duminică. Dacă vor reuși să mențină un scor strâns și să-i țină sub control pe oamenii decisivi ai lui Steelers, au o șansă reală să își joace șansa până la ultima fază a meciului. Totuși Pittsburgh pare cea mai în formă echipă din AFC în acest moment, chiar și peste Patriots, iar Heinz Field, în ianuarie, e infern. Nu trebuie uitat un element interesant din statistica istorică. Singura echipă care a câștigat de două ori într-un sezon pe terenul lui Pittsburgh a fost… Jacksonville Jaguars, în 2007.

Steelers +3

Într-un meci care parcă a avut loc acum câțiva ani, Vikings și Saints au deschis sezonul 2017, iar oamenii lui Mike Zimmer i-au zdrobit pe Drew Brees și compania, scorul fiind mai degrabă mincinos.

Echipele care vor juca duminică noaptea pe US Bank Stadium vor fi însă complet diferite, după patru luni de război. În primul meci, atacul Vikingilor a fost condus de Sam Bradford, iar linia secundă de la Saints abia se așeza pentru un sezon memorabil, fiind demolată de pase și de alergările lui Dalvin Cook. Nici Bradford, nici Cook n-au mai jucat de atunci.

La Saints, debutanții Alvin Camara, Marshon Lattimore și Marcus Williams erau departe de forma actuală, iar atacul pe pământ era lăsat în baza lui Adrian Peterson, o umbră a jucătorului care făcea istorie în… Minneapolis. De atunci, perechea lui Marvin Ingram a devenit Kamara, iar cei doi au reușit 1.852 de yarzi alergați, 20 de TD și 3.094 de yarzi utili cu 25 de TD, iar prestațiile acestora au ajutat și apărarea, timpul de posesie fiind o cheie a succesului în NFL. Și în timp ce viitorul Hall of Famer, Brees, a făcut un mic pas înapoi în timpul sezonului regulat, din cauza schemelor desenate mai mult decât din cauza propriilor limite, el a fost esențial în succesul de săptămâna trecută când Carolina Panthers nu au putut să facă surpriza.

De partea cealaltă, Vikings au făcut ravagii în NFC Nord, datorită nivelului neașteptat de înalt la care s-a ridicat Case Keenum, dar și a execuțiilor perfecte pe pământ ale cuplului Latavius Murray – Jerick McKinnon. Echipa lui Zimmer intră în meciul de duminică având cea mai bună defensivă din ligă la majoritatea categoriilor statistice importante, dar și cu memoria ultimei apariții de play-off de pe propriul teren și a FG-ului dramatic rata de Blair Walsh în ultima secundă a meciului cu Seattle Seahawks. Va deveni Kai Forbath noul om negru din Minneapolis sau cea mai bine clădită echipă din NFC îi va opri drumul spre titlu unui viitor Hall of Famer?

Sub presiune Case Keenum, Vikings QB Pentru cinci sezoane, Keenum s-a plimbat prin NFL, primind eticheta de perdant, în ciuda unor evoluții care au reușit să atragă atenția. Accidentarea lui Bradford i-a oferit o șansă unică să joace fără presiune, iar performanțele sale au fost spectaculoase. Fără să fie un star, jucătorul de 29 de ani a făcut tot ce trebuie pentru a-și ajuta echipa, ajutat la rându-i de linia de protecție, și a terminat sezonul pe locul secund la procentajul paselor complete, chiar după Brees. Capacitatea sa de a-i găsi cu pase perfecte pe Adam Thielen și Stefon Diggs a fost decisivă în progresul Vikingilor, dar în play-off nivelul este altul și nu este loc pentru erori. Keenum nu a jucat niciodată în PO, iar Brees are 12 meciuri, iar ultimul QB care s-a aflat în această situație și a ieșit cu fruntea sus de pe teren a fost Tim Tebow contra lui Ben Roethlisberger, în 2011.

Keenum are însă o clasă peste Tebow, nu aruncă intercepții decât foarte rar și este protejat fantastic, iar acest trend trebuie să continue în fața unor CB de calitate superioară. Lattimore vs Diggs va fi un duel de interes și poate decisiv, iar Thielen poate deveni decisiv în ofensiva lui Vikings. Saints au cedat, în medie, 434 de yarzi în ultimele două partide, în fața unor ofensive deloc explozive, iar Keenum deține șansele să-i pedepsească și duminică noaptea.

RB, Saints Săptămâna trecută Ingram și Kamara s-au chinuit teribil cu Panthers, dar linia ofensivă i-a ajutat destul de puțin. Duminică, lucrurile trebuie să se schimbe, pentru că dacă aleargă tot 68 de yarzi, toată presiunea revine pe Drew Brees. Împotriva celei mai bune apărări pe pământ din toată liga, misiunea lor nu va fi însă deloc ușoară. Vikings au permis cei mai puțini yarzi totali pe pământ și cea mai mică medie per fază (4.1), iar incapacitatea primei perechi de RB din ligă care adună peste 1.500 de yarzi într-un an de a mișca mingea va face și viața defensivei

11

sfinților un infern.

Kamara va fi decisiv în domul din Minnesota, pentru că Vikings nu știu la ce să se aștepte. În primul meci, debutantul a primit de numai 11 ori mingea, dar apoi a explodat și are mari șanse să devină Debutantul Ofensiv al anului. Este adevărat, însă, că apărarea lui Zimmer a blocat eficient doi dintre cei mai buni RB din ligă, dacă nu cumva cei mai buni, Bell și Todd Gurley, iar Kamara s-ar putea să nu aibă suficient spațiu pentru a exploda și a-și ajuta echipa.

Duelul Drew Brees vs defensiva lui Vikings De șapte ori din 1990 încăace, două echipe din Top 2 la apărare, respectiv atac, s-au întâlnit într-un meci de play-off, iar defensivele au dovedit, de șase ori că apărările câștigă trofee în NFL. în ciuda acestui fapt statistic, un pariu împotriva lui Brees este riscant, pentru că veteranul a demonstrat de prea multe ori că poate trece peste adversitate și probleme de lot, iar propria statistică împotriva unor apărări de top este dramatică pentru ultimele: 10 pase de TD versus 3 intercepții, 101.1 rating de pasator și 8.8 yarzi per încercare.

Duelul decisiv va fi însă cel dintre Michael Thomas și Xavier Rhodes, pentru că primul este ținta preferată a lui Brees, iar al doilea omul desemnat să-l acopere. Dacă Rhodes, care a permis unui singur jucător să recepționeze 100 de yarzi în tot sezonul, reușește să-l anuleze pe Thomas, Brees trebuie să se bazeze pe Ted Ginn Jr. și Kamara, iar cu Panthers numai primul a fost de încredere.

Predicție Apărările câștigă trofee și oricât de bun ar fi Brees, Saints au prea multe găuri în atac pentru a putea face față defensivei din Minnesota. Cu publicul în spate, Vikings vor controla partida și își vor menține visul de a juca pentru titlu chiar în Minneapolis, iar Case Keenum va închide gura criticilor. Vikings +6

Ce am învățat REVIEW

din Runda Wild Card?

Runda Wild Card din NFL s-a încheiat cu două favorite eliminate și destule semne de întrebare legate de protagoniști, fie că este vorba de jucători, antrenori sau arbitri. Iată cele zece concluzii ale rundei, în opinia semnatarului.

Atlanta Falcons poate ajunge, iar în Super Bowl.

Dacă într-un meci în care ești outsider la două posesii, reușești să interpretezi atât de bine o partitură și să învingi fără semne de întrebare, cine te-ar putea opri. Demonstrația făcută în Los Angeles de finalista anului trecut este de predat ca lecție pentru viitor, iar în Philadelphia orice e posibil, mai ales că Nick Foles nu este Carson Wentz. Dacă Falcons vor reuși să o comită și contra principalei favorite, ce i-ar putea opri să viseze la un meci revanșă cu New England?

Los Angeles Rams au picat din cauza propriilor limite și au amintit de Green Bay Packers cu New York Giants acum câțiva ani. Fără minge, Jared Goff, Todd Gurley și Robert Woods sunt doar spectatori, iar ceasul îl oprești doar prin forțarea de pase incomplete sau turnovers. Niciunul dintre aceste lucruri nu s-a întâmplat, Falcons având doar nouă pase nereușite din 30 și 39 de atacuri pe pământ, pentru foarte puți yarzi dar timp cu nemiluita. Dictonul „jocul greșeala așteaptă” s-a potrivit perfect meciului de sâmbătă noaptea, iar fanii lui Rams vor rămâne să se întrebe ce-ar fi fost dacă.

Calificarea lui Tennessee Titans nu este una accidentală pentru că toată lumea și-a jucat job-ul în partea secundă a meciului cu Chiefs. Dick Lebeau e un magician ascuns sub denumirea de coordonator al defensivei (se pare cel mai eficace când vine vorba de schimbare sistemului de joc) iar apărarea a făcut un salt uriaș înainte între prima și a doua repriză, execuția fiind la cel mai înalt nivel. Marcus Mariota și-a riscat pielea de prea multe ori, însă, iar cu o apărare adversă ceva mai atentă, totul se putea termina prost. În Foxborough, lucrurile se vor desfășura altfel, iar magicianul Dick trebuie să mai facă o mare scamatorie ca Titans să ajungă în finala de conferință.

Kansas City Chiefs au o problemă majoră pe bancă. Ceea ce s-a întâmplat în partea a doua a meciului cu Tennessee Titans ține de play-book și nu de execuție. Să nu joci cel mai bun RB din ligă decât de 11 ori e o blasfemie, mai ales că Titans au ajustat perfect defensiva după o primă parte de coșmar. Cu sau fără Alex Smith, în sezonul viitor, Chiefs trebuie să ia decizii dure la nivel de bancă, Andy Reid fiind depășit de situație pentru a treia oară în patru ani, într-o partidă pe care a avut-o în mână dar nu a știu cum să joace, având și piesele la îndemână.

Apărarea lui Jacksonville Jaguars este jenant de bună, iar fanii lui Pittsburgh Steelers trebuie săși facă griji înaintea duelului de duminică. Chiar dacă excludem din tablou faptul că Buffalo Bills, oricum era cea mai slabă echipă din ligă care a ajuns în post-sezon, prestația Jaguarilor tot este

stelară. Să permiți adversarului doar trei puncte într-un meci, să-i brutalizezi jucătorii ofensivi la fiecare fază și să-ți permiți chiar luxul de a-l lăsa de șase ori să încerce să-ți marcheze un TD de la un yard, e aroganță. Cu un atac la jumătatea valorii apărării, Jaguars ar fi principalii favoriți la Super Bowl.

Buffalo Bills nu aveau ce căuta în play-off și nu există nicio discuție în acest sens. O franciză care a încercat, la un moment dat, un QB de un nivel execrabil în locul titularului de drept, nu avea ce să caute în play-off. Apărarea din Buffalo a profitat doar de erorile neforțate ale ofensivei lui Jacksonville și nu s-a ridicat la nivelul momentului, iar semnele de întrebare de la recepția de TD a lui Ben Koyack și de la intercepția lui Jalen Ramsey vor deveni folclor, pentru că Bills au fost dezavantajați în ambele faze. Realist însă, Bills trebuiau să fie acasă, iar Baltimore Ravens sau Los Angeles Chargers în teren.

Drew Brees și ofensiva lui Saints au șanse mari să facă surpriza și în Minneapolis. Obișnuiți cu jocurile în dom, Sfinții au ajustat perfect desenul tactic în condițiile în care apărarea pe pământ a lui Panthers a fost la înălțime, veteranul din centrul atacului terorizând efectiv linia secundă a oaspeților. Consecința, 376 de yarzi prin aer (ca în vremurile bune) și două pase de TD, venite în momente cheie. Michael Thomas și Ted Ginn au arătat ca veritabili jucători de Hall of Fame datorită acurateței lui Brees, iar o finală versus Tom Brady sau Ben Roethlisberger ar fi un deliciu.

Cam Newton e un QB mediocru. Fără fluctuațiile de toată jena din jocul său, Carolina Panthers ar fi privit aceste meci pierdut la televizor, având rundă liberă. Și duminică noaptea jocul său nu a fost nici pe departe perfect, cifrele impresionante

12

fiind mult ajustate de către colegii din atac. Este adevărat că nici linia de protecție nu a jucat cine știe ce mare partidă, dar fără recepțiile și cursele ireale ale lui Greg Olsen, Devin Funchess și Christian McCaffey, am fi vorbit de un nou succes categoric al Sfinților.

Jucătorii nu au nici un fel de empatie pentru colegi, adversari doar în acele 60 de minute. Au fost atâtea lovituri brutale în aceste patru partide încât oricine ar încerca să ne convingă că viteza de joc influențează iremediabil dinamica unor contacte ar avea șanse minime de reușită. De la KO-ul lui Travis Kelce (încă este uimitor că nu a existat o penalizare la acea fază), la cele trei lovituri majore primite în cap de către Tyrod Taylor (arbitraj rușinos și aici), la cele încasate de Cam Newton, week-end-ul a fost rușinos și anormal pentru urmăritorul neutru de fotbal american.

Semnalele de alarmă trase tot sezonul de media din SUA nu au nici un efect, iar asemenea contacte nu fac bine nici jucătorilor, nici fanilor.

Arbitrajele au fost la nivelul sezonului regulat, adică modeste. Niciunul dintre cele patru meciuri nu a fost ferit de controverse și, contrar opiniilor specialiștilor, poate cu fazele judecate corect ar fi produs un alt curs al jocului. Că nivelul a fost slab și foarte slab o dovedește și reacția a trei dintre antrenorii perdanți, toți dezavantajați în momente cheie, singurul care a păstrat discursul la un nivel decent fiind Sean McVay, deși și acesta avea destule de comentat. Ca o consecință a unui nou week-end negru pentru „zebre”, veteranul Jeff Triplette, unul dintre cei mai apreciați arbitri din NFL, și-a anunțat retragerea imediată, el confirmând că prestația echipei pe care a condus-o la meciul dintre Titans și Chiefs nu s-a ridicat la nivelul momentului.

powerplaymanager.com where the soccer is

05

SAY WHAT

Cum poate deveni

Super Bowl LII

cea mai mare bătaie de cap din istoria NFL Minnesota Vikings vor rescrie istoria dacă ajung în Super Bowl LII, devenind prima echipă care va juca pentru titlu, pe propria arenă, iar un asemenea scenariu devine un coșmar logistic pentru NFL. În 2013, Vikings au terminat sezonul cu record 5-10-1, au avut în centru trei QB diferiți și cea mai proastă defensivă din ligă. La cinci luni după acest sezon dezastruos, NFL a anunțat că Super Bowl LII va avea loc pe noul stadion de 1,1 miliarde de dolari din Minnesota, în februarie 2018.

NFL nu poate pronostica parcursul unei echipe gazdă a unui Super Bowl pe mai mulți ani înainte, dar în 51 de ocazii a avut suficient noroc astfel încât nicio franciză să nu aibă avantajul propriului teren, și pentru prima oară în istorie anul acesta lucrurile pot lua o altă turnură.

Vikings rescriu istoria, la propriu, și dau mari dureri de cap NFL. tot la propriu. Cel mai mare eveniment sportiv de o zi din lume, ajuns la a 52a ediție, generează deja primele probleme logistice pentru că niciodată în istorie o echipă gazdă a SB nu a jucat un meci din runda divizionară acasă, iar Minnesota va face asta duminică. Ca lucrurile să se complice și mai mult, cu puțin ajutor de la Atlanta, Vikings vor avea șansa să joace și meciul pentru titlul NFC tot în Minneapolis, o săptămână mai târziu.

Cu perspectiva pregătirilor marelui eveniment fără a deranja pe Vikings în primul week-end și eventual al doilea, realitatea lovește brutal oamenii cu deciziile din NFL, pentru că, realist, există un pârleaz major de sărit: Dacă Vikings ajung în Super Bowl LII? „Urmărim cu atenție ce se întâmplă, să nu vă faceți probleme, și am făcut-o de ceva timp. Lucrul bun este că avem pus la punct un plan de

bătaie foarte detaliat de care n-a mai fost nevoie până acum, dar există. Am ținut legătura tot timpul cu cei din comitetul de organizare și cu reprezentanții de la Vikings de-a lungul întregului sezon și am luat în considerare diferite scenarii, iar calificarea lor în Divisional Round a adăugat un nou factor. Ne simțim însă bine cu planul pe care l-am pus pe hârtie”, declară Peter O’Reilly, vicepreședinte NFL pentru organizarea evenimentelor, jurnaliștilor de la Sports Illustrated, dar liga obișnuiește să minimalizeze problemele. Chiar și cele de logistică.

Anterior acestui sezon, liga a apreciat corect șansele gazdelor de SB de a ajunge în finală și numai șapte echipe gazdă au reușit să se califice în play-off. Patru dintre ele au jucat meciuri acasă – Texans, în 2016 și Dolphins, în 1978, 1994 și 1998 – fiind însă eliminate în runda Wild Card. „Este greu de descris, dar am trecut prin toate scenariile și niciodată nu m-am panicat pentru că niciodată nu mi-am pus probleme legate de acest subiect. Mi-am zis, OK, dacă Miami ajunge în play-off, are două meciuri în deplasare după runda Wild Card și șansele să ajungă nu sunt foarte mari”, le-a explicat acelorași jurnaliști și Jim Steeg, care a ocupat funcția lui Peter O’Reilly până în 2005.

Chiar și cu Texans în play-off anul trecut, comitetul de organizare nu a avut nici un semn de întrebare pentru că drumul lui Houston către o finală acasă era criminal, mai ales după eliminarea din primul tur a celui mai slab cap de serie, Miami Dolphins. Anul acesta, problema se pune însă altfel.

Imediat după finalul sezonului regulat, NFL intră în pâine pentru pregătirea Super Bowl.

Evenimentul este atât de masiv încât este nevoie de cinci săptămâni pentru a pune totul la punct, iar dacă în prima parte a „calendarului” lucrurile se pot desfășura și în jurul unei

14

echipe de fotbal, ultimele două săptămâni sunt „criminale”, stadionul și orașul în sine fiind de-a dreptul remodelat pentru nevoile imense din jurul marelui meci.

Deținătorii internaționali de drepturi TV nu mai primesc doar semnal p0rin satelit, ci locuri la masa presei, care trebuie redimensionată dramatic. Conform SI.com, o mare parte dintr-o peluză a stadionului va fi închisă săptămâna viitoare, un eventual meci cu titlul pe masă urmând să se joace cu mai puțini spectatori decât un meci derby din sezonul regulat din această cauză. Elementele necesare show-lui de la pauză trebuie, de asemenea, instalate cu cel puțin două săptămâni înainte de meci, pentru a fi testate și ajustate, iar vestiarele sunt micșorate vizibil pentru a permite săli de conferință de presă mai mari, din cauza interesului enorm pe care îl stârnește SB la nivel global.

Apoi, exteriorul arenei va fi, la rându-i, dramatic modificat. Perimetrele de securitate vor elimina sute de locuri de parcare, pe lângă cele câteva care se pierd acum din cauza camioanelor televiziunilor interesate să transmită meciul de play-off. „Sunt destule lucruri pe care putem să le implementăm și la finalul ultimului meci de playoff. Va însemna un efort uman imens dar totul va merge bine, însă sunt și lucruri la care trebuie să muncim deja. Am mai spus-o: avem încredere că am luat în calcul toate variantele și că avem abilitatea să organizăm totul ca la carte”, a adăugat Peter O’Reilly, care a garantat că tot ceea ce trebuie modificat la stadion nu va interacționa cu activitatea celor de la Vikings.

Cu cât Minnesota avansează însă în post-sezon, cu atât mai dificil va fi ca optimismul său să se transpună însă și în realitate.

Celălalt „elefant din cameră”, pe care liga nu l-a avut niciodată, este avantajul terenului propriu.

De două ori în istorie NFL a avut SB la distanțe

mici față de orașul mamă al unor finaliste, dar niciodată nu s-a confruntat cu asemenea problemă. În 1979, Los Angeles Rams au pierdut SB XIV în fața celor de la Steelers pe Rose Bowl, la 15 mile distanță de propria arenă, iar în 1984, 49ers au câștigat SB XIX cu Dolphins la 30 de mile de Candlestick Park, pe Stanford Stadium și liga a avut destule bătăi de cap.

Câteva dintre garduri au fost ușoare. Gazdele primesc, în mod normal, 15% din bilete, dar NFL a decis să împartă acest procent ambelor participante din finală. Atât Rams cât și 49ers au anunțat că vor sta acasă înainte de finală, în loc să stea la hotel, conform procedurilor, pentru a se răzgândi în miercurea de dinainte de meci. Dar liga își luase măsuri de precauție și blocase la închiriere camere în hotelurile apropiate, mai ales pentru suporterii din Pittsburgh și Miami, în 1979 construind chiar o campanie de presă pentru a-i convinge pe fani că Irvine este mai aproape de Pasadena decât Los Angeles, în realitate cele două orașe fiind la 55 de milă distanță unul de altul.

Apoi, apare problema avantajelor și dezavantajelor competitive. În cazul SB XIX, cele două facilități de antrenament au fost alese pe Can-

dlestick și Oakland Coliseum, dar Walsh a ales să stea acasă și liga i-a permis. Rams au ales, de asemenea, să stea acasă toată săptămâna. „Cealaltă echipă poate să se supere dar are propriile probleme la care să se gândească. În cazul lui Don Shula m-aș gândi la propria echipă și la ce trebuie să fac, nu la condițiile pe care le primește adversarul”, a descris Steeg atmosfera din săptămâna Super Bowl.

Anul acesta, cele două facilități alese de NFL sunt la Universitatea Minnesota (indoor), pentru campioana NFC, respectiv la Vikings Winter Park, pentru campioana AFC, dar dacă Minnesota ajunge în finală, ea va primi dreptul de a se antrena în propriul fief. „Când facem aceste alegeri ne concentrăm pe eliminarea oricăror inechități, iar oamenii noștri au petrecut mult timp evaluând aceste facilități pentru a avea condiții similare, dacă nu identice, în ceea ce privește spațiul, opțiunile de antrenament și acces la săli de forță și recuperare. De multe ori majoritatea energiei oamenilor noștri merge către acest lucru. Dacă nu ești acasă, trebuie să te facem să te simți ca acasă, pentru că acolo ești confortabil. Forțăm lucrurile cât putem de mult, indiferent că dis-

15

cutăm despre hoteluri sau crearea unei echități între participante și vom continua să ajustăm lucrurile în funcție de scenariu”, explică, Peter O’Reilly.

Optimismul acestuia pare oarecum bine susținut. Anul trecut, Peter O’Reilly și NFL au avut un pârleaz minor de sărit și nu au dat-o în bară. Patriots și Falcons au intrat în prelungiri, prima dată în istorie, iar înainte de acestea trebuia să aibă loc tradiționala „aruncare a banului”. Cum fostul președinte George H.W. Bush făcuse onorurile în startul partidei și păstrase moneda ca amintire, O’Reilly și echipa sa au fost nevoiți să caute rapid o soluție, pentru că era evident că nimeni nu ar fi avut curaj să-i ceară celui de-al 41-lea președinte american moneda înapoi. Așa că au luat o stație de emisie-recepție, au vorbit cu cineva, iar moneda de rezervă a ajuns în timp util la mijlocul terenului. „Contingentul a lucrat bine acolo. Și avem încredere că același contingent va lucra bine și aici. Indiferent care vor fi încercările”, a încheiat Peter O’Reilly.

Acest material este o adaptat după Jonathan Jones, redactor Sports Illustrated.

HOT TOPIC

Domnia lui Cousins în Washington a ajuns la final!?

Declarațiile enigmatice ale lui Jay Gruden pun sub semnul întrebării continuarea carierei lui Kirk Cousins la Washington Redskins, iar ProFootball Weekly se întreabă dacă acesta este semnalul unei iminente despărțiri Sezonul lui Washington n-a fost grozav.

A fost chiar slab. Recordul de 7-9 a lăsat multe semne de întrebare și oamenii care iau decizii în capitala SUA refuză să ofere răspunsuri concrete despre viitor. Totul se învârte, evident, în jurul contractului lui Kirk Cousins, QB-ul fiind pe punctul de a bate toate recordurile când vine vorba de salariu anual în NFL. Și totuși lucrurile nu sunt deloc simple.

Antrenorul Jay Gruden a reușit să bage și mai mult lumea în ceață cu răspunsuri ambigue oferite la ultima conferință de presă a sezonului, atunci când problema Cousins a fost adusă în discuție. „Când ești la 7-9, este greu să spui `wow, acest băiat a fost minunat`. Kirk a avut momente fantastice, o evoluție solidă, dar după 16 meciuri, suntem la 7-9”, a declarat antrenorul, care a admis că jucătorul său este un QB „foarte-foarte bun”, dar a evitat orice răspuns legat de viitorul acestuia în Washington, fie că este vorba de „franchise tag” fie de un contract pe termen lung.

Pentru că pentru Redskins opțiunile sunt doar acestea, dacă doresc să-l păstreze pe jucător. „Etichetarea” înseamnă însă 34.5 milioane de dolari, iar „transition tag”, o unealtă ajutătoare pentru club în astfel de situații, 28.8 milioane de dolari, cu perspective catastrofale în fondul salarial.

Dacă decid să-l „francizeze” pe Cousins, Redskins trebuie să se pregătească de o veritabilă tragedie când vine vorba de salarii, pentru că anul acesta QB-ul i-a costat 23.9 milioane din fondul salarial, doar Carson Palmer și Joe Flacco fiind mai costisitori pentru cluburile lor. Cum fondul de salarii va crește cu maximum 12 milioane de dolari anul acesta, „etichetarea” are șanse minime să se materializeze, mai ales că nici măcar Gruden nu mai dorește așa ceva. În perioada trecută de la declarațiile inițiale, antrenorul și-a mai cosmetizat discursul, admițând că și-l dorește înapoi pe Cousins, din varii motive, dar preferabil cu un contract pe termen lung, pentru că, nu-i așa, în 2-3 ani „eticheta” va depăși 50 de milioane de dolari. Jucătorul este pe aceeași undă.

Surprinzător însă, jurnaliștii de la PFW susțin că era lui Cousins în Washington s-a încheiat, chiar dacă Redskins vor încerca, cumva, să facă o mișcare din care să nu iasă chiar perdanți. Potrivit acestora, tripleta Daniel Snyder, Bruce Allen, Eric Schaffer a luat deja decizia de a ataca

„Când ești la 7-9, este greu să spui `wow, acest băiat a fost minunat`. Kirk a avut momente fantastice, o evoluție solidă, dar după 16 meciuri, suntem la 7-9” - Jay Gruden 16

draftul pentru un QB nou, mai ales că anul acesta există o clasă de senzație, iar prețul unui asemenea jucător ar fi o treime din salariul actual al lui Cousins, cu tot cu actuala rezervă Colt McCoy pe ștatul de plată.

Aflați pe locul 13 în draft, Redskins nu au multe de oferit pentru a urca în ierarhie și au cel puțin patru formații care caută cu disperare un QB, mai ales că Washington ar avea lista scurtă redusă la numai două nume. Disponibilitatea lui Alex Smith, contractul scadent al lui Sam Bradford și Case Keenum sau cel al lui Jimmy Garoppolo (teoretic), oferă însă puține speranțe pentru club, mai ales că unele echipe din față nu mai au timp de experimente și au mare nevoie de un QB cu experiență pentru a ieși din mediocritate.

Exact de aici ar veni și salvarea lui Washington, susține Eric Edholm. Foamea unor cluburi aflate înainte în draft ar putea forța clubul să-l „eticheteze” din nou pe Cousins și apoi să-l ofere pentru opțiuni de draft celor interesați. Cine ar da însă atâția bani plus opțiuni de draft este un mister, dar în NFL s-au văzut lucruri mult mai bizare de-a lungul timpului.

Una peste alta, detaliile sunt neclare dar cu fiecare zi care trece, fără vești despre un contract pe termen lung, șansele ca Kirk Cousins să îmbrace un alt tricou anul viitor sunt tot mai mari, la fel ca cele ca el să plece liber de contract, iar Washington să intre în istoria francizelor care au făcut afaceri proaste prin contracte anuale oferite jucătorului de pe cel mai important post din echipă.

powerplaymanager.com where the handball is

HOT TOPIC

DOMNII ȘI VAGABONDUL

Case Keenum, un vagabond, după standardele NFL, începe duminică cea mai importantă perioadă a carierei sale. Rezerva de la Vikings nu trebuia să fie niciodată „tipul”, dar ceva s-a schimbat între timp. Ce? 18

M

innesota Vikings n-au avut niciodată tendința să ascundă unele lucruri sau să-și facă cine știe ce planuri secrete, iar planurile pentru postul de QB, în 2018, au fost clare, deloc complexe. Îl aveau în lot pe Sam Bradford, un împrumut scump cu eticheta de titular și pe Teddy Bridgewater, cândva (poate și în viitor?) fața francizei, gata să revină în teren după o accidentare oribilă, ca backup pentru fostul număr 1 din draft, plus o nevoie.

Un backup pentru amândoi. Un om care să acopere eventualele perioade în care cei doi „titulari” s-ar fi accidentat, iar aici a intrat în cărți Case Keenum.

De fapt aici s-a aflat Keenum în întreaga sa carieră, la diferite echipe, prin toată liga, fără un orizont clar, „bătând la toate ușile din NFL”, cum l-a caracterizat John Fox înaintea ultimului meci din sezonul regulat.

QB nedraftat, Keenum a reușit să joace suficient în NFL pentru a prinde mereu primul loc pe lista jucătorilor de avarie, iar asta l-a ajutat și în Minneapolis. Al treilea contract cu o echipă diferită din ligă (și al patrulea oraș), în numai patru ani, este abia al 39-lea ca valoare din NFL, cele două milioane de dolari pe care îi plătește Minnesota fiind o glumă dacă ne raportăm la ce s-a întâmplat în acest an. Mark Sanchez, star acum 4-5 ani, devenit celebru pentru gafele sale, ia mai mulți bani ca băiat de mingi pentru Bears, iar asta spune multe.

Pus pe liber de trei ori, transferat și apoi dat afară, Keenum a reușit să se agațe, cumva, de mare șansă ieșită în cale și să-i conducă pe Vikings la un record neverosimil, 13-3, cu 12 dintre victorii în contul său, adică mai multe cu trei decât toate succesele înregistrate anterior la Houston Texans și St Louis/ Los Angeles Rams, echipe în care mereu a fost primul jucător sacrificabil, pentru că omul din centru este, întotdeauna, cel mai mult pus sub lupă. Cercetat. Evaluat. Executat. „Este stilul său. Nu este corpolent. Nu trezește teamă. Nu intră într-o cameră și toată lumea se întoarce să-l privească. Nu iese în evidență cu absolut nimic. Nu atrage.

Nu iese din tiparul omului obișnuit. Chiar nu este acel tip. Arată mai mult ca fratele mai mic al lui Kirk Cousins și nu vreau să-l critic”, l-a caracterizat Matt Hasselbeck, ajuns analist ESPN după o lungă și tumultuoasă carieră în ligă, care s-a repliat însă imediat, oferind un tablou diametral opus pentru omul care vrea să-i ducă pe Viking până la trofeu: „N-am înțeles însă niciodată de ce oamenii s-au grăbit să-l critice chiar și înaintea acestui sezon. I-am auzit pe fanii celor de la Rams suspinând și exprimându-și nemulțumirea că Jared Goff este abia al treilea QB în condițiile în care Keenum e teribil și alte

aberații. Greșit. Total greșit. L-am urmărit jucând la Texans și puteai să-ți dai seama imediat că are o șansă să devină bun. Foarte bun. Iar acum uitați-vă la el. Omul a devenit excelent. A stins lumina criticilor”, le-a spus Hasselbeck jurnaliștilor de la ProFootball Weekly. Și câtă dreptate are.

Deși în șase ani a câștigat jumătate din banii pe care Bradford îi ia într-un singur sezon la Vikings, Keenum are un pedegree fenomenal, care ar fi trebuit să ridice destule sprâncene. Știe cineva că el este liderul all-time al paselor de TD și al yarzilor pasați în NCAA, ierarhia întinzându-se pe 62 de ani? Greu de crezut.

Astfel, contractul pe un an cu Vikings a fost, evident, unul de umplutură, s-a transformat rapid într-una dintre cele mai mari lovituri date pe piață în ultimii ani, evident însă, conjunctural.

Intrat în teren după meciul aproape perfect făcut de Sam Bradford împotriva lui Saints, Keenum s-a chinuit teribil în runda secundă, când Vikings au pierdut, clar cu Pittsburgh Steelers. A fost doar un episod, însă.

Din acel moment, Keenum a jucat la un nivel stelar, reușind să-i conducă pe Vikings la 12 victorii în 14 meciuri, 13 ca titular, cu un procentaj al paselor complete de 67,6, cu un raport TD vs INT de 22-7 și, foarte important, cu numai 18 sacks suferite, adică jumătate din cele ale lui Bradford, în anul precedent.

Singura prezență ca rezervă a fost, de asemenea, uluitoare. Intrat în locul lui Bradford, care a forțat revenirea, dar nu a reușit să termine meciul fiind măcelărit de defensiva lui Bears (patru sacks, una pentru un safety), Keenum a avut o repriză secundă de povestit nepoților, cu 17 pase reușite din 21 de încercări, un sack, o alergare de 22 de yarzi într-un moment critic de 3 și 11, în sfertul 4, iar Vikings au întors scorul și s-au impus cu 20-17, descoperindu-și și QB-ul titular pentru tot restul sezonului. „Se mișcă tot timpul în interiorul și în afara protecției. A reușit să controleze perfect ritmul ofensivei, atât prin pase cât și pe pământ.

Când nu are o opțiune, nu ezită să-și asume un risc pentru a câștiga niște yarzi. Este un creator, în adevăratul sens al cuvântului”, l-a descris și coordonatorul defensivei lui Bears, Vic Fangio, statistica și evenimentele din Minneapolis confirmând descrierea.

Fără să fi excelat pe pământ (un singur TD în 37 de încercări și 170 de yarzi alergați), Keenum a reușit să-și creeze avantaje extraordinare prin mobilitatea fantastică, evitând la limită lovituri sau sacks și oferindu-le receiverilor săi șanse să se separeu de apărători.

19

Sub bagheta sa, Adam Thielen a devenit un receiver de ProBowl, Stefon Diggs a făcut anul carierei, Kyle Rudolph a explodat în a doua parte a sezonului, iar RB-ul Jerick McKinnon s-a transformat și el în receiver, primind 51 de pase ca înlocuitor al lui Dalvin Cook, lovit de ghinion și absent până în sezonul următor. Progresul ofensivei nu este o întâmplare.

Keenum a intrat în ligă de pe locul 32 între jucătorii de pe postul de QB la yarzii pasați per încercare, cu 6.7, dar s-a metamorfozat brusc, ridicându-și media la 7,4 yarzi, iar pe Vikings la nivelul următor ca ofensivă prin aer, cu 3rd down devenit o specialitate a casei. Și acum Minnesota intră în cea mai fascinantă perioadă a istoriei sale de la ultimul parcurs istoric din play-off, în 2009, când au jucat finala NFC, iar Keenum este titularul cert. Ce va urma însă pentru el?

Bridgewater s-a întors în teren la meciul cu Cincinnati Bengals și Keenum a fost unul dintre oamenii care i-au oferit cele mai calde aplauze. Bradford este și el sănătos și poate reveni pe teren oricând. Contractul lui Keenum, la fel ca al rivalilor săi, expiră în aprilie.

Iar mingea este în terenul lui Vikings.

Chiar dacă a intrat în sezon ca a treia opțiune reală și ca „pansament”, nu înseamnă că Minnesota nu va lua în considerare să-i ofere un nou contract și să-i păstreze pe Bradford sau Bridgewater ca rezervă. Drumul din play-off va fi decisiv, după majoritatea specialiștilor, pentru că va părea bizar ca un QB care te-a dus la Super Bowl (teoretic) să fie lăsat să plece în același ani. Istoria cu Joe Flacco, chiar dacă nu similară, ne spune că așa ceva nu se va întâmpla.

Dacă Keenum se va îneca însă în play-off, iar drumul celor de la Vikings va fi mai scurt decât se anticipează, sunt șanse ca anul viitor să-l găsească iar în căutări, încercând să se reinventeze. Și același Hasselbeck, care a avut un parcurs similar, jucând 160 de partide pentru trei francize diferite, crede în el. „Ceea ce Case pune pe masă nu pun mulți jucători. Este un profesionist desăvârșit, iar asta l-a adus în Los Angeles și Minnesota. Este acel jucător la care tinerii au de ce să se uite și să-i urmeze sfaturile. Cred sincer că anumite echipe aduc băieți ca el pentru aroma de profesionism pe care o degajă în vestiar. Și ce au descoperit, pe lângă, este că pot câștiga cu el. dacă ai o apărare bună, îl sprijini, îi oferi schemele de joc pe care le poate exploata și doar câțiva jucători care să îl ajute să le pună în aplicare, poți câștiga totul cu un jucător ca el”, a explicat acesta, pentru PFW. Dar pot Vikings să câștige în continuare cu Case Keenum? Această cursă fascinantă a fost fantastică, dar drumul devine mai dur… și mai important.

SHORT STUFF

Matt Nagy

preia șefia la Chicago Bears

Posibil Superbowl Reloaded, pe 21 sau 28 octombrie, la Londra NFL a stabilit, astăzi, cele trei partide din cadrul sezonului 2018 care se vor desfășura la Londra, iar fanii fotbalului american din Europa au de ce să aștepte cu interes disputele.

Astfel, pe 14 octombrie, Seattle Seahawks va primi replica celor de la Oakland Raiders, pe Stadionul Tottenham, iar pe 21 sau 28 octombrie, Philadelphia Eagles vor primi replica lui Jacksonville Jaguars, pe Stadionul Wembley, respectiv Tennessee Titans vor juca împotriva lui Los Angeles Chargers, pe același stadion, data exactă urmând să fie stabilită în aprilie.

Cele trei dueluri sunt cel puțin interesante, cu unul dintre meciuri, momentan, posibilă reluare a Superbowl 2018. În prima partidă, Jon Gruden va apărea în fața mediei europene la o lună după revenirea pe marginea terenului, iar defensiva sa va încerca să-l oprească pe Russell Wilson, avid de revanșă și cu un nou coordonator ofensiv care să-i deseneze schemele de atac.

Eagles și Jaguars vor veni la Londra după ce au jucat sezonul acesta în play-off și, cel puțin la această dată, sunt încă în cursa pentru titlu. De asemenea, probabilul MVP al sezonului regulat,

Carson Wentz, se va lua la trântă cu defensiva feroce a Jaguarilor, iar asta nu poate fi decât tentant chiar și pentru suporterii neutri din Europa. În sfârșit, Titans și Chargers propun un duel între QB-ul viitorului, Marcus Mariota și unul dintre omologii săi din categoria veteranilor, Philip Rivers, în ceea ce s-ar putea să fie sezonul final în NFL, pentru ultimul. Duelul Joey Bosa + Melvin Gordon vs Mariota se anunță, de asemenea, delicios.

Pentru fani, meciurile se arată interesante și datorită rezultatelor din acest sezon. Patru dintre echipele care au descălecat în Europa au intrat în play-off (New Orleans Saints, Minnesota Vikings, Los Angeles Rams și Jaguars) câștigându-și diviziile după ce s-au impus în meciurile londoneze, astfel că cele trei învingătoare din această toamnă au și ele motive să spere că vor avea un sezon fericit.

Londra va găzdui anul acesta doar trei partide din cauza întrebărilor legate de arena celor de la Tottenham, liga dorind să vadă întâi dacă toate lucrurile sunt în ordine, din 2019 aceasta urmând să găzduiască două partide pe sezon.

Nu l-ați protejat pe Cam? Sunteți concediați!

Carolina Panthers au făcut o dublă mișcare șoc după eliminarea din runda Wild Card a NFL. Vicecampioana de acum doi ani i-a eliberat din funcție pe coordonatorul ofensivei, Mike Shula și pe antrenorul jucătorilor QB, Ken Dorsey, aparent, decizia fiind luată exclusiv pentru felul în care s-a comportat atacul în meciul pierdut cu Saints.

Shula a antrenat cinci ani în Charlotte și este considerat omul din spatele ascensiunii ful-

minante a lui Cam Newton, cel pe care l-a făcut MVP în 2015 cu desenele sale inovative care au luat prin surprindere lumea fotbalului. În ultimul an, însă, conducerea nu s-a sfiit să-și exprime îngrijorarea legată de drumul pe care merge atacul, al 19-lea în NFL ca yarzi totali și abia al 28-lea la pase, o rușine în condițiile în care Newton este considerat un super-talent.

Pentru Dorsey, situația este similară, asta deși anul acesta a trebuit să lucreze cu starul său încă

refăcându-se după o accidentare la umăr. Faptul că ofensiva Panterelor a început să se miște abia când Newton a început să alerge mai mult (și să-și asume riscuri care și-au spus cuvântul în meciul de duminică) nu l-a ajutat pe antrenor, la fel cum dorința lui Ron Rivera de a schimba complet foaia (coordonatorul defensivei, Steve Wilks este cu bagajele făcute și el) nu l-a ajutat să-și scape cumva jobul sau poate chiar să fie promovat în locul lui Shula.

20

Numărul formațiilor care nu au încă antrenor pentru sezonul viitor din NFL a scăzut la patru.

După Oakland Raiders, care au confirmat sâmbătă angajarea lui Jon Gruden, astăzi, și Chicago Bears și-au prezentat noul antrenor.

Astfel, coordonatorul ofensivei de la Kansas City Chiefs, Matt Nagy, va deveni principal în Chicago, interviul care a dus la angajarea sa având loc chiar a doua zi după dezastrul din partida Chiefs – Titans, în care echipa din Kansas City a pierdut după ce a condus cu 18 puncte diferență. În vârstă de 39 de ani, Nagy și-a petrecut toată cariera din NFL sub comanda lui Andy Reid, mai întâi în Philadelphia (2008-2013) și apoi în Kansas

City, el urcând constant în organigrama desenată de veteran. Anul trecut a fost primul în postura de coordonator al ofensivei și Chiefs au strălucit cu Alex Smith în centru, iar anul acesta Reid l-a numit antrenorul cu cel mai mare potențial din NFL, astfel că despărțirea a părut șocantă.

Ian Rapoport, insiderul NFL.com, anunță însă că la mijloc ar fi fost divergențele din timpul partidei cu Titans, când Reid a început să dicteze el ofensiva, în prima parte a meciului, Nagy nerevenind nici în a doua parte, când Chiefs s-au scufundat iremediabil.

Tânărul tehnician preia o echipă care nu a câștigat mai mult de șase meciuri pe sezon în ultimii patru ani, dar cu un QB de viitor, Mitchell Trubinsky, și o linie ofensivă tânără și cu potențial, astfel că sezonul următor Bears ar putea face un salt important înainte, din punct de vedere al calității.

SHORT STUFF

Încă un trofeu

pentru Alabama, încă un trofeu pentru Saban

Finala NCAAF a avut de toate, iar CV-ul lui Nick Saban devine și mai voluminos. Cel mai bine plătit antrenor din colegiu, cu salariu mai mare decât mulți dintre antrenorii de NFL, și-a confirmat valoarea în fața omologului Kirby Smart, și a schimbat istoria partidei printr-o mișcare de geniu, când Alabama înota în ape tulburi și fără orizont.

Georgia, outsider în meci, a început mult mai bine disputa și s-a distanțat la 13-0, controlând un meci totuși extrem de echilibrat, așa cum o arată și statisticile de final. Pe acest fond, Saban a apelat la ultima armă și l-a introdus pe Tua Tagovailoa în locul QB-ului titular Jalen Hurts, incapabil să se conecteze la impor-

Rivera, premiat de Panthers

Într-o perioadă în care antrenorii nu mai sunt siguri de posturile lor nici când echipele pe care le conduc își depășesc condiția (vezi cazul Mike Mularkey), Carolina Panthers fac un pas înainte către normalitate. Clubul din Charlotte i-a oferit un nou contract antrenorului Ron Rivera,

tanța meciului și să supună apărarea adversă.

Iar hawaianul nu a înșelat așteptările antrenorului său reușind s-i readucă pe cei din Alabama în joc, egalând scorul pentru a trimite partida în prelungiri în urma unei pase de senzație la un 4 și 4, și apoi să paseze decisiv, pentru DeVonta Smith, într-o fază de 2 și 26 care urmase unui sack teribil suferit.

Cum Georgia reușise doar un FG în prima posesie a prelungirilor, Tagovailoa a devenit eroul neașteptat care i-a adus al șaselea titlu lui Saban, și care și-a asigurat locul în istoria NCCAF, Bama impunându-se cu 26-23, așteptat înainte de meci, improbabil în startul reprizei secunde.

astfel încât acesta va rămâne la conducerea Panterelor până la finalul sezonului 2020. „Sunt încântat pentru că îmi place cum arătăm ca echipă. Am făcut multe lucruri bune și avem oportunitatea să le continuăm.

Lucrurile sunt pe drumul bun și putem continua să avem succes.

Avem posibilitatea și forța să câștigăm și am intrat în play-off de patru ori în cinci sezoane, iar susținerea pe care o avem de la conducere nu poate fi decât benefică echipei și organizației. Și să nu uităm de fanii noștri. Sunt

unul dintre motivele pentru care vreau să continui aici”, a explicat Rivera, după semnarea contractului.

Noua înțelegere este o veste bună pentru Panthers, viitorul anunțându-se unul cel puțin incert după ce patronul Jerry Richardson a decis să scoată franciza la vânzare după finalul acestui sezon. Rivera conduce gruparea de șapte ani, reușind un record foarte bun (64-47-1) și va câștiga 15.5 milioane de dolari pentru cele două sezoane adăugate contractului actual.

Bell nu mai vrea francizare Surpriză și nu prea înaintea meciului din Runda Divizionară dintre Pittsburgh Steelers și Jacksonville Jaguars. RB-ul LeVeon Bell a anunțat că nu va mai accepta francizarea din partea Oțelarilor și că nu va juca pentru echipă, anul viitor, decât dacă i se va oferi un contract pe termen lung „care să aibă valoarea dorită”.

Povestea este, practic, o reluare a celei de anul trecut, când cele două părți nu au ajuns la o înțelegere, iar Bell a refuzat să se prezinte în cantonamentul de vară, suferind apoi teribil în primele meciuri ale sezonului regulat, când evoluțiile sale au arătat clar lipsa antrenamentelor. „Dacă mă francizează din nou voi spune: OK,

21

joc sau nu sub francizare? Aici se va rezuma totul. Dacă sunt agent liber pot testa piața, deci nu exclud un an de pauză pentru a deveni agent liber”, a punctat jucătorul, care a avut un mesaj și pentru Steelers: „Evaluați-mă!”

Deși amenințarea lui Bell este reală, sunt șanse mici să se ajungă la un scenariu în care să și părăsească Pittsburgh. Fără să fie ideală, evoluția sub „francizare” aduce sume importante jucătorilor, doar că nu pe termen lung, astfel că „siguranța” este relativă, ori starul exact asta dorește și Steelers trebuie să facă ajustări serioase ale bugetului pentru a nu repeta bătăile de cap din pauza competițională anterioară.

NEED TO KNOW

05

Kevin Durant:

Niciodată nu mi-am imaginat că ajung la 20.000 de puncte marcate în NBA Starul lui Golden State Warriors, Kevin Durant, a intrat săptămâna aceasta în clubul 20K, unul cu 44 de nume, majoritatea viitori membri ai Hall of Fame, dar nu s-a arătat nici un moment uimit de performanța sa. „Am avut un singur scop când am intrat în NBA și acesta a fost să câștig titlul de Debutant al Anului. În al doilea an, mi-am propus să am o medie de 25 de puncte marcate pe meci. În fiecare an am avut un scop, niciodată însă nu mi-am propus să ating 20.000 sau 30.000 de puncte. Am luat totul pas cu pas, încercând să-mi realizez obiectivul pe care mi l-am propus. Să trăiesc în prezent”, a declarat jucătorul, pentru ESPN. Selecționat de opt ori în All Star Game, Durant are doar 29 Cele mai puține meciuri jucate până la punctul 20,000 499 Wilt Chamberlain 620 Michael Jordan 671 Oscar Robertson 684 Kareem Abdul-Jabbar 711 Elgin Baylor 713 Allen Iverson 717 Jerry West 726 LeBron James 737 Kevin Durant 747 George Gervin

de ani, iar performanța sa bifată în meciul pierdut de GSW cu LA Clippers îl introduce și într-unul dintre cluburile cu adevărat exclusiviste ale ligii, acela al jucătorilor cu 20.000 de puncte marcate, mai tineri de 30 de ani. Cine mai face parte din club? LeBron James, Michael Jordan, Wilt Chamberlain și Kobe Bryant. Asta da companie. „Este într-adevăr o companie selectă și sunt acolo niște nume cu care nu miam imaginat niciodată că pot fi comparat. Dar să vezi numerele negru pe alb, să-ți vezi numele printre aceste legende este ceva foarte special, mai ales pentru mine”, a continuat jucătorul.

Absolvent al universității din Texas, Durant a fost o mașină de coșuri de la primul său meci jucat în NBA și nu pase

să încetinească ritmul. Ales de pe locul 2 în draftul din 2007, el a avut parte de un debut promițător, cu o medie de 20.3 puncte pe meci, pe care l-a confirmat ulterior prin zece ani în care a depășit media de 25 de puncte marcate pe meci, anul acesta având 25.9.

De patru ori coșgeter al NBA, Durant este o armă atât de periculoasă în atac datorită calităților extraordinare, a controlului perfect al mingii, în ciuda înălțimii, și a capacității de a marca de dincolo de linia de trei puncte, atunci când fundașii îi oferă spațiu.

Calitățile sale de marcator au ieșit cel mai mult în evidență anul trecut exact în momentul în care Golden State avea nevoie de ele, reușind o medie de 35.2 puncte pe meci în finala contra celor de la Cleveland Cavaliers, evoluție

Cei mai tineri jucători în momentul punctului 20,000

Topul marcatorilor All Time 1. K. Abdul-Jabbar* 38387 2. Karl Malone* 36928 3. Kobe Bryant 33643 4. Michael Jordan* 32292 5. W. Chamberlain* 31419 6. Dirk Nowitzki 30796 7. LeBron James 29900 8. S. O’Neal* 28596 9. Moses Malone* 27409 10. Elvin Hayes* 27313 11. H. Olajuwon* 26946 12. O. Robertson* 26710 13. D. Wilkins* 26668 14. Tim Duncan 26496

LeBron James: 28 de ani și 17 zile Kevin Durant: 29 de ani și 103 zile Kobe Bryant: 29 de ani și 122 zile Wilt Chamberlain: 29 de ani și 134 zile Michael Jordan: 29 de ani și 326 zile

23

care i-a adus și titlul de MVP. De altfel, în CV-ul său impresionant se regăsesc și titlurile de Debutantul Anului (2008), MVP al All Star Game (2012), MVP-ul sezonului regulat (2014) și de campion (2007), pe lângă cele șapte selecții în Echipa Anului și opt în Meciul Stelelor.

Deși la o distanță încă uriașă de Kareem Abdul-Jabbar, Durant pare singurul jucător din actuala generație care l-ar putea prinde pe legendarul jucător (38.387 puncte în carieră), chiar dacă asta ar însemna să joace, la acest nivel, până la 37-38 de ani.

Chiar dacă nu va reuși, Durant are asigurat un loc în Hall of Fame după ce se va retrage, datorită abilității unice de a marca din orice poziție, în orice moment și împotriva oricui.

15. Paul Pierce 26397 16. John Havlicek* 26395 17. Kevin Garnett 26071 18. Alex English* 25613 19. Reggie Miller* 25279 20. Jerry West* 25192 21. C. Anthony 24877 22. Patrick Ewing* 24815 23. Vince Carter 24656 24. Ray Allen 24505 25. Allen Iverson* 24368 26. C. Barkley* 23757 27. Robert Parish* 23334 28. A. Dantley* 23177 44. Kevin Durant 20015 * Hall of Famer **top valabil vineri, 12.01.2018

Turning back the clock În cursă pentru un sezon cu 50 de goluri marcate și votat căpitan al Diviziei Metropolitan în All Star Game, Alexander Ovechkin trăiește o a doua tinerețe, la 32 de ani Alexander Ovechkin a fost votat de fani căpitan al echipei Diviziei Metropolitan pentru All Star Game, iar distincția nu a fost o surpriză. Veteranul face un sezon memorabil pentru Washington Capitals, este lider în clasamentul golgheterilor (27 de goluri, la egalitate cu Nikita Kucherov), cel mai productiv om din lotul lui Capitals (44 de puncte) și principalul motiv pentru care echipa din capitala SUA este lider în divizia sa.

Mai mult decât atât, media sa de goluri îi permite să viseze încă la un sezon cu 50 de reușite, iar faptul că toate astea le face la 32 de ani, și după cel mai slab sezon (ca productivitate) din carieră este o surpriză de proporții. Mai ales că existau destule semne de întrebare după anul trecut.

Ovechkin a răspuns întrebărilor din primul minut al sezonului actual, în meciul de debut marcând un hattrick, dublat două zile mai târziu (patru goluri de fapt), pentru a deveni primul jucător în 100 de ani care deschide un sezon cu două triple consecutive. Și a continuat să surprindă.

Plăcut.

Selecționat pentru a noua oară în Meciul Stelelor, rusul a surprins prin lipsa modestie, declarând că nu are nimic de demonstrat anul acesta și că evoluțiile sale sunt doar rezultatul faptului că este un jucător de hochei foarte bun, dar derapajul i-a fost iertat rapid de fani. „Am mai fost aici înainte. Nu am ce să demonstrez și cui să demonstrez ceva. Cel mai important lucru este că eu știu cine sunt, cât sunt de bun și ce trebuie să fac să joc la acest nivel. Bineînțeles, în acest an am și o altă echipă. Un lot mai bun, mai compact, mai dornic de succes. Sper ca toți să rămânem sănătoși și să terminăm altfel anul față de sezonul precedent”, a explicat atacantul, căruia îi lipsește din palmares chiar cel mai valoros titlu din hocheiul pe gheață: Stanley Cup. În fapt, lipsa de modestie a lui Ovechkin este puțin forțată. Cine își amintește sezonul trecut poate trage ușor concluzia că tocmai rusul a fost cel care a dezamăgit în post-sezon și omul care trebuia să-și ridice nivelul jocului pentru a compensa plecarea lui Justin Williams și Marcus Johansson, care au marcat împreună 48 de goluri ani trecut. managerul Brian MacLellan și antrenorul Barry Trotz i-au cerut chiar asta starului. Toată vara, antrenorul prof-

itând de o vizită în Rusia pentru a-și petrece câteva zile, în privat, cu Ovechkin. „Cred că secretul longevității în această ligă este pregătirea fizică. Cu cât ești mai bătrân, cu atât trebuie să te antrenezi mai mult. Un corp în mișcare rămâne în mișcare. Un corp care stă, începe să se deterioreze. Deci totul depinde de cât de mult își dorește un sportiv să investească în antrenament, câte ore să lucreze după program, câtă pasiune. Desigur, depinde și de gene, dar în cazul lui Ovi nu există semne de întrebare la acest capitol”, declara Trotz, în iulie, anul trecut, înainte de startul pre-sezonului. Și Ovechkin a înțeles mesajul, a lucrat enorm în pauza competițională, intrând în cantonament cu două săptămâni mai devreme de data oficială și total neobișnuit pentru el. Lucrul cu un antrenor personal s-a văzut și la greutate, diferența de greutate față de anul trecut, în minus, fiind, de fapt, o schimbare a proporției dintre grăsime și musculatură, cu avantaj pentru ultima. Rusul și-a recăpătat viteza și puterea din anii trecuți, iar asta îl ajută acum. „Nu mai am 25 de ani. Știu asta. Trebuie să rămân în formă, să evit lucrurile nebunești pe care le făceam în trecut, iar faptul că acum am o viață diferită, că sunt căsătorit, mă ajută să-mi ating scopul. Nu spun că sunt bătrân la 32 de ani, să nu înțelegeți greșit, dar cel mai important este să înveți să-ți menții forma și corpul”, susține rusul, pentru nhl. com. Și rezultatele acestei munci se văd pe gheață, prin separația față de fundașii adverși, poziționarea mai bună și oportunitățile pe care și le creează datorită vitezei și mobilității superioare. Exact ca în vremurile bune. „Se poate vedea că marchează aceste goluri cu ușurință, că se mișcă mai repede, că ajunge în situații de finalizare mult mai

„Am mai fost aici înainte.

Nu am ce să demonstrez și cui să demonstrez ceva. Cel mai important lucru este că eu știu cine sunt, cât sunt de bun și ce trebuie să fac să joc la acest nivel” Alexander Ovechkin

24

des. Pe lângă faptul că joacă într-o echipă cu jucători buni, care îi oferă pucul în situații iminente de gol, își creează singur ocazii și marchează goluri din faze individuale. Cred că aici se vede progresul său față de anul trecut”, explică și căpitanul lui Capitals, TJ Oshie.

Centrul Niklas Bergstrom atribuie producția superioară și stilului de joc nou al echipei, unul care produce ocazii pe care Ovechkin nu se sfiește să le concretizeze. „Uneori așa merg lucrurile. Acum ești sus, mâine ești jos. Cred că se simte bine, pentru că avem un ritm bun de joc și când apar ocazii, marchează. Cred să suntem pe un drum care ne va duce sus”, spune acesta, pentru site-ul oficial al ligii. În decembrie, ritmul lui Ovechkin a încetinit brusc, rusul nereușind să marcheze între 19 și 27 ale lunii, numai că luna ianuarie a început cu rusul pe culmi. În ultimele patru meciuri, Ovi a adunat patru goluri și trei pase decisive, marți el marcând al 100-lea gol câștigător al carierei. Cu 27 de goluri în 44 de meciuri, Ovechkin poate termina sezonul cu exact 50 de reușite, ceea ce i-ar aduce al optulea sezon de 50 din cei 13 ani petrecuți în NHL. „Sper să ajungă la 50. Nu sunt mulți băieți care au făcut asta la vârsta lui. Are o șansă mare și sper să o mai aibă și în anii care urmează”, a completat Backstrom.

Cu 585 de goluri marcate în 965 de meciuri, rusul poate deveni al patrulea jucător din istoria NHL care marchează 600 de goluri în mai puțin de 1.000 de meciuri, compania fiind una selectă: Wayne Gretzky (718 meciuri), Mario Lemieux (719) și Brett Hull (900). De asemenea, el mai are nevoie de numai patru pase decisive pentru a deveni al doilea jucător din istoria lui Capitals cu 500 de pase, după suedezul Backstrom, care are 566.

La 21 de meciuri de recordul lui Calle Johansson, care a jucat de 983 de ori pentru Capitals, Ovechkin este figura centrală în Washington, și cursa pentru recorduri este una pe care rusul o continuă. Fie că este vorba de golul 50 în acest sezon, golul 600 al carierei, pasa 500 sau meciul 1.000. „Fiecare record este unul special, dar nu este nicio grabă. Totul trebuie luat meci cu meci, schimb cu schimb”, spune Ovechkin.

NEED TO KNOW

05

SHORT STUFF

All in on Opening Day,

eveniment repetat după 50 de ani

Sabres l-au pierdut pe Bogosian

Sezonul infect pentru Buffalo Sabres continuă. Gruparea care ocupă ultimul loc în Conferința de Est a rămas fără unul dintre fundașii titulari, Zach Bogosian, după ce acesta a suferit o accidentare bizară la… un antrenament.

Bogosian s-a lovit serios la genunchi după un duel pentru puc cu Evander Kane, fiind scos pe brațe de pe gheață și declarat imediat indisponibil pentru o lună și jumătate.

Dacă nu apar complicații.

Accidentarea fundașului este imaginea perfectă a sezonului pentru Sabres, formația din Buffalo fiind o umbră de la

începutul anului. Bogosian ratase primele 25 meciuri ale anului din cauza unei accidentări similare suferite în meciul cu New York Islanders, ultimul din pre-sezon, dar devenise un titular incontestabil în următoarele 18, jucând, în medie, câte 19.09 minute, fără o productivitate senzațională în ofensivă.

Locul lui Bogosian va fi luat de Justin Falk, ca rezervă fiind chemat urgent Brendan Guhle, cel care are doar cinci meciuri în NHL, dar care a fost catalogat ca un fundaș cu potențial mare și are astfel posibilitatea să arate ce poate.

Waiters nu va mai juca în acest an Miami Heat va continua să evolueze fără starul Dion Waiters, cel puțin până la finalul acestui sezon. Waiters va fi supus unei intervenții chirurgicale la glezna stângă, pentru o afecțiune rămasă nedezvăluită, încheind astfel prematur un campionat în care așteptările au fost foarte mari. „Până nu fac operația nu știu încotro s-o iau. Problema este reală, este acolo și orice mică întindere se transformă în ceva serios. Nici măcar nu știu cum m-am accidentat, dar fără această problemă a gleznei aș fi avut doar o entorsă minoră”, a declarat jucătorul, care a dorit inițial să se trateze și să se opereze

abia în vară, după ce ar fi revenit pe teren.

Absent din 22 decembrie, Waiters a jucat 30 de meciuri anul acesta, reușind medii de 14.3 puncte și 3.8 pase decisive și procentaje de 39.8 la aruncări de două puncte, respectiv 30.6 la aruncări de trei puncte. El se află în primul an dintr-un contract pe patru sezoane în urma căruia va primi 52 de milioane de dolari, contract semnat în iulie.

Heat se așteaptă să continue astfel cu Wayne Ellington, una dintre surprizele frumoase ale sezonului, jucător care are o medie de 10.7 puncte și un procentaj de 41 la aruncări de trei puncte.

26

Liga Americană de Baseball (MLB) va deschide sezonul pe 29 martie, iar evenimentul va fi o premieră după 50 de ani. Pentru prima dată din 1968, toate cele 30 de echipe se vor afla pe teren pentru Opening Day, cu deținătoarea titlului deschizătoare de bal, în deplasarea din Miami, și cu vicecampionii de la New York Mets intrând pe scenă o jumătate de oră mai târziu, pentru partida cu St Louis Cardinals.

Sezonul se încheie pe 30 septembrie, când cele 30 de echipe se vor afla iar toate pe teren, de data asta tradițional.

PROGRAMUL PRIMEI RUNDE: Marlins – Cubs, Tigers – Pirates, Mets – Cardinals, Orioles – Twins, Rangers – Astros, Blue Jays – Yankees, Rays – Red Sox, Athletics – Angels, Padres – Brewers, Braves – Phillies, Reds – Nationals, Royals – White Sox, Dodgers – Giants, Mariners – Indians, Diamondbacks – Rockies.

GETTING PAID

Predators

și-au asigurat defensiva Nashville Predators vor avea de făcut niște alegeri în vară, dar cel puțin trei nume din actualul lot nu se vor afla sub semnul întrebării. Fundașii Yannick Weber, Matt Irwin și Anthony Bitetto au semnat înțelegeri noi, care îi vor ține la Predators în următorii doi ani, costul general al înțelegerilor fiind mai mic de șase milioane de dolari.

Weber, 29 de ani, care va primi 1.35 de milioane de dolari, are trei puncte în 25 de meciuri anul acesta și s-a dovedit o

soluție bună atunci când a fost nevoie de el. În 372 de partide jucate în NHL, acesta a adunat 81 de puncte, primul gol marcat urmând să fie al 25-lea al carierei.

Irwin, 30 de ani, a jucat ceva mai mult decât coechipierul său, respectiv 31 de meciuri, cu o productivitate mai bună, de șapte puncte. El are 260 de meciuri în NHL, cu 71 de puncte, și a primit același salariu ca Weber, care nu și-a ascuns satisfacția că a primit un nou contract.

În sfârșit, Bitetto va încasa 650.000 de dolari pe sezon, el evoluând cel mai puțin dintre cei trei în acest an. La 27 de ani, fundașul are doar 86 de meciuri în NHL (16 puncte), iar anul acesta s-a aflat pe gheață de 22 de ori, reușind trei puncte.

Defensiva lui Predators, care a ajutat echipa să joace finala anul trecut, este una dintre cele mai bune din NHL, și cu starurile blocate cel puțin până în 2020, Nashville are voie să viseze.

Royals continuă războiul pentru Hosmer Kansas City Royals nu se dau bătuți în competiția pentru semnătura starului Eric Hosmer și par să fi revenit în pole position, dacă jucătorul va ține cont doar de suma pusă pe masă.

Potrivit bleacherreport.com, Royals i-au oferit jucătorului devenit agent liber un contract fabulos valorând 147 de milioane de dolari pentru șapte ani, înțelegerea pusă pe masă de Kansas City fiind cu șapte milioane de dolari mai mare decât oferta venită de la San Diego Padres.

Sursa citată susține însă că niciuna dintre oferte nu ar fi pe placul jucătorului, care dorește un contract pe cel puțin nouă ani și ar fi dispus să accepte o ofertă de 8+1 în cel mai rău caz, la un nivel

27

mediu de circa 20 de milioane pe sezon.

Infielderul de 28 de ani a terminat cel mai bun sezon al carierei cu o linie de excepție .318/.385/.498, 25 HR și 31 de duble în 162 de meciuri jucate pentru Royals, iar în septembrie le-a cerut fanilor din Kansas City să nu-l uite și să nu-l acuze dacă va ajunge la o altă echipă după pauza competițională.

CV-ul lui Hosmer include patru distincții Golden Glove, una Silver Sluger și o distincție de MVP în 2016.

De asemenea, el a fost unul dintre jucătorii exponențiali în succesul celor de la Royals din sezonul 2015, când formația din Kansas City a devenit campioana MLB după 30 de ani de așteptare.

GETTING PAID

Mets l-au umplut de bani pe Bruce reușind 37 de HR și 94 RBIs, înainte de a fi transferat în Cleveland, unde a continuat evoluțiile stelare.

Selecționat de trei ori în Meciul Vedetelor, outfielderul a evoluat în 146 de meciuri anul trecut (pentru Indians și Mets), reușind 36 HR și 101 RBIs, reușind o dublă în meciul ALDS dintre Cleveland și NY Yankees.

De remarcat că Mets i-au bătut pe San Francisco Giants și Houston Astros pentru semnătura lui Bruce, acesta preferând o revenire într-un loc cunoscut în locul unei noi aventuri, deși oferta financiară a fost identică. În zece ani ca profesionist, Bruce a adunat 277 HR, 272 duble și 838 RBIs pentru Mets, Indians și Cincinnati Reds.

Jay Bruce se întoarce în Queens.

Agentul liber a acceptat oferta celor de la New York Mets, echipa unde a evoluat, parțial, în ultimii doi ani, și a semnat un nou contract, valabil pe trei sezoane, care îi va aduce 39 de milioane de dolari plus trei milioane bonus la semnătură. De asemenea, outfielderul primește și o clauză valabilă cinci ani prin care poate refuza un transfer la o altă echipă, condiția fiind însă să joace în continuare ca 1st baseman, poziție pe care a încheiat sezonul precedent.

Achiziționat de Mets în 2016, Bruce a evoluat ceva mai mult de un an în Queens înainte de a fi transferat la Cleveland Indians, în luna august a anului trecut. În prima sa aventură la Mets, Bruce a jucat 153 de meciuri,

Donaldson și Blue Jays au evitat arbitrajul 3rd basemanul Josh Donaldson va continua să joace pentru Toronto Blue Jays cel puțin un an. clubul a anunțat vineri că a ajuns la o înțelegere minimală ca durată pentru 23 de milioane de dolari, făcându-l pe Donaldson cel mai bine plătit jucător eligibil pentru arbitraj din istoria baseball-ului. Acesta va câștiga cu 1.35 milioane de dolari mai mult decât Bryce Harper, aflat în aceeași situație la Washington Nationals, diferența fiind însă că primul este un star în ascensiune, în timp ce Donaldson are 32 de ani.

De altfel, contractul este o uriașă surpriză, pentru că Donaldson a fost limitat la numai 45 de meciuri în prima parte a sezonului trecut, și chiar dacă a terminat anul exploziv (24 HR și 53 RBI în a doua parte a sezonului, 9 HR și 26 RBI în prima jumătate) valoarea contractului este una neobișnuit de mare.

Potrivit celor de la FanGraphs.com, Donaldson este al doilea în clasamentul WAR (win against replacements) în ultimii trei ani, cu 28 de puncte, fiind depășit doar de Mike Trout, și este primul la HRs reușite de un 3rd baseman, în aceeași perioadă, cu 140 astfel de execuții.

28

27

LAST GLANCE

6 ianuarie Islanders – Penguins 0-4, Senators – Sharks 5-4, Red Wings – Panthers 4-2, Jets – Sabres 4-3, Blackhawks – Golden Knights 4-5 7 ianuarie Flyers – Blues 6-3, Stars – Oilers 5-1, Bruins – Hurricanes 7-1, Maple Leafs – Canucks 3-2, Senators – Lightning 6-3, Coyotes – Rangers 1-2, Avalanche – Wild 7-2, Flames – Ducks 3-2, Kings – Predators 3-4 8 ianuarie Islanders – Devils 5-4, Flyers – Sabres 4-1, Blackhawks – Oilers 4-1, Jets – Sharks 4-1, Capitals – Blues 4-3, Blue Jackets – Panthers 3-2, Canadiens – Canucks 5-2, Red Wings – Lightning 2-5, Penguins – Bruins 6-5, Golden Knights – Rangers 2-1 9 ianuarie Maple Leafs – Blue Jackets 2-3 10 ianuarie Sabres – Jets 4-7, Capitals – Canucks 3-1, Senators – Blackhawks 2-8, Lightning – Hurricanes 5-4, Blues – Panthers 4-7, Predators – Oilers 2-1, Wild – Flames 2-3 11 ianuarie Maple Leafs – Senators 3-4, Blackhawks – Wild 1-2 12 ianuarie Sabres – Blue Jackets 3-1, Capitals – Hurricanes 1-3, Lightning – Flames 1-5

6 ianuarie 76ers – Pistons 114-78, Celtics – Timberwolves 91-84, Heat – Knicks 107-103, Bucks – Raptors 110-129, Mavericks – Bulls 124-127, Spurs – Suns 103-89, Nuggets – Jazz 99-91, Grizzlies – Wizards 100-102, Trail Blazers – Hawks 110-89, Lakers – Hornets 94-108 7 ianuarie Clippers – Warriors 105-121, Nets – Celtics 85-87, Pistons – Rockets 108-101, Pacers – Bulls 125-86, Magic – Cavaliers 127-131, Wizards – Bucks 103-110, Timberwolves – Pelicans 116-98, Kings – Nuggets 106-98.

8 ianuarie Lakers – Hawks 132-113, Trail Blazers – Spurs 111-110, Suns – Thunder 114-100, Mavericks – Knicks 96-100, Heat – Jazz 103-102.

9 ianuarie Pacers – Bucks 109-96, Nets – Raptors 113-114, Bulls – Rockets 107-116, Timberwolves – Cavaliers 127-99, Pelicans – Pistons 112-109, Kings – Spurs 100-107, Warriors – Nuggets 124-114, Clippers – Hawks 108-107.

10 ianuarie Raptors – Heat 89-90, Thunder – Trail Blazers 106-117, Mavericks – Magic 114-99, Lakers – Kings 99-86.

11 ianuarie Hornets – Mavericks 111-115, Pacers – Heat 106-114, Wizards – Jazz 104-107, Nets – Pistons 80-114, Knicks – Bulls 119-122, Rockets – Trail Blazers 121-112, Grizzlies – Pelicans 105-102, Bucks – Magic 110-103, Timberwolves – Thunder 104-88, Nuggets – Hawks 97-110, Warriors – Clippers 106-125.

12 ianuarie 76ers – Celtics 103-114, Raptors – Cavaliers 133-99, Kings – Clippers 115-121, Lakers – Spurs 93-81.

30

Wild Card Round Chiefs – Titans 21-22, Rams – Falcons 13-26 (6 ianuarie) Jaguars – Bills 10-3, Saints – Panthers 31-26 (7 ianuarie) Divisional Round Eagles – Falcons, Patriots – Titans (13 ianuarie) Steelers – Jaguars, Vikings – Saints (14 ianuarie)

powerplaymanager.com where the basketball is

powerplaymanager.com where the hockey is