Wild card1

American Sports

MAGAZINE

NO 01 5 IANUARIE 2018

THE NFL`S

WILD CARD

WEEKEND

HE WEARS HIS FAITH BUT AS THE FASHION OF HIS HAT. William Shakespeare

raceuhats.com

American Sports NO 1, 5 IANUARIE 2018

24

„De-a lungul anilor am avut mulți coechipieri care au decis să se retragă și pe toți i-am întrebat cum au simțit când e momentul.

Toți mi-au răspuns același lucru: pur și simplu simți. Pentru mine, acest moment a venit acum. De ce?

Pentru că știu asta!”

04

THAT PHOTO

12

WILD CARD WEEKEND

14

CHIEFS - TITANS

16

RAMS - FALCONS

18

Boyd vs Ravens 06

8 pentru glorie 08

Goff vs Ryan

21

SAINTS - PANTHERS

22

ASP SHORTS

24

BLOODY MONDAY

26

Revista AMERICANSPORTS și site-ul americansports.ro folosesc, parțial sau integral, informații apărute în articole publicate pe site-urile:

STATISTICI:

LEWIS

Surpriza lui Mike Brown, deloc fun

Săptămâna pe scurt Cine a scăpat de lunea neagră?

ARIANS

Bruce spune adio, nu la revedere

Brees vs Newton

Smith vs Mriota 10

JAGUARS - BILLS

Bortles vs Taylor

PALMER

Eroul urmează mentorul

FINAL GLANCE

Ultima oră

THAT PHOTO!

Going 4 Seven Fotografia săptămânii vine din ultima săptămână a sezonului regulat din NFL și din meciul care a redesenat play-offul în Conferința AFC. Tyler Boyd (cu mingea) nu-și poate ascunde fericirea de a marca un touchdown decisiv în partida câștigată de echipa sa pe terenul rivalei de divizie Baltimore Ravens, în timp ce jucătorii gazdelor sunt prăbușiți pe gazon, conștientizând probabil că execuția perfectă a lui Andy Dalton și recepția similară ca și calitate a lui Boyd i-au eliminat din post-sezon.

TD-ul marcat de Bengals i-a trimis în play-off pe Buffalo Bills și a generat o emulație rarisimă, până vineri peste 5000 de fani ai lui Buffalo donând câte 17 dolari pentru Fundația umanitară a lui Dalton, în onoarea celor de la Bengals și a faptului că Bills au oprit o secetă care dura de 17 ani.

WILD CARD

WEEKEND Patru meciuri cât un sezon, patru favorite, patru outsideri, câteva zeci de milioane de fani americani cu ochiii pe stadioane și televizoare, ambiții și rivalități.

Cine va fi fericit la finalul celor patru dispute din runda wild card? Cine va merge în Foxborough, Pittsburgh, Philadelphia și Minneapolis?

Va trece Sean McVay primul test major al scurte și spumoasei sale cariere? Își va învinge Andy Reid demonii din post-sezon? Vor putea Falcons, Titans, Bills și Panthers să răstoarne calculele inițiale?

O mulțime de alte întrebări, toate valabile și toate cu răspunsuri sâmbătă și duminică, pentru că în NFL încep jocurile adevărate, acelea care te fac mare sau te trimit în ședință.

W

eek-end-ul Wild Card se deschide cu un meci neașteptat. Dacă lucrurile s-ar fi desfășurat așa cum anticipa toată lumea la începutul lunii decembrie, Kansas City nu ar fi o campioană de divizie, gazdă a unui meci de play-off pentru al doilea an la rând. Cu trei eșecuri consecutive la un moment dat, luna trecută, puțini așteptau ca Titans să agate un loc de wild card și să ajungă în post-sezon.

Kansas City n-a mai făcut dubla în AFC West de… De fapt, n-a făcut-o niciodată. Cu Reid și Alex Smith în centru, Chiefs s-au calificat de patru ori în play-off în cinci ani, dar au record 1-3, cu singurul success bifat împotriva lui Bryan Hoyer și Houston Texans în 2016, eșecurile venind, toate, împotriva unor echipe cu QB strălucitor: Indianapolis Colts, New England Patriots, Ben Roethlisberger. Din acest motiv, un parcurs până la marele trofeu a fost improbabil, iar AmericanSports

un meci cu trofeul de conferință pe masă ar fi fost și acela miraculos. În acest sezon, însă, Kansas City ar putea avea o șansă să spargă tiparele.

Alex Smith a reușit anul carierei, Kareem Hunt și Tyreek Hill i-au înlocuit cu brio pe Jamal Charles și Jeremy Maclin, iar Travis Kelce s-a dezvoltat în cel mai bun tight end din ligă pe care nu-l cheamă Rob Gronkowski.

Veștile bune se opresc aici. Defensiva îmbătrânită și uzată și introducerea lui Patrick Mahomes în centru, pentru ultimul meci, irelevant, al anului, arată că timpul schimbărilor majore se apropie, astfel că 2018 trebuie să fie anul Șefilor.

De partea cealaltă, energizată de introducerea în sistem a unor tineri cu potențial imens (Marcus Mariota, Derrick Henry, Adoree’ Jackson), Titans s-au întors în post-sezon pentru prima dată în nouă ani. Fără succesul cu Jaguars, din runda a 17-a, Tennessee ar fi privit însă la TV play-off-ul, pentru că ofensiva exotică a lui Mike Mularkey nu

a reușit să repete traseul spumos din 2016, iar productivitatea a scăzut vizibil, chiar dacă obiectivul primar a fost realizat. Mariota este mai puțin exploziv ca anul trecut, etichetă care îi poate fi pusă lejer și lui DeMarco Murray, iar receiverii s-au încăpățânat să-i trădeze încrederea tânărului din centrul ofensivei, fapt care a obligat defensiva să facă un pas mare înainte. Și l-a făcut. Condusă de regele intercepțiilor, Kevin Byard, apărarea din Tennessee este punctul forte, iar sâmbătă trebuie să demonstreze că prezența în play-off nu a fost obținută doar prin bunăvoința celor de la Jaguars, mai ales că nimeni nu așteaptă nimic de la Titans. Ceea ce nu e ceva nou.

Sub presiune Marcus Mariota, QB, Titans Hawaianul are prima șansă să îndrepte toate lucrurile făcute prost 8

anul acesta. Venit la profesioniști cu o mobilitate ieșită din comun, Mariota a avut o carieră ușor descendentă, accidentările și erorile receiverilor diminuându-i potențialu. Sezonul 2017 a fost cel mai slab statistic pentru jucătorul considerat cel mai bun pasator din alergare și unul dintre cei mai prolifici când este pus sub presiune, iar ratingul de 79.3 este cel mai slab dintre toții jucătorii QB care au prins play-off-ul. Problemele sale cu acuratețea paselor sunt cunoscute, dar în fața unei linii secunde deloc strălucite a lui Kansas City, Mariota are oportu-

nitatea să demonstreze că nu de- homes, jucători cu stiluri complet geaba a fost al doilea ales în draft. diferite de joc, nu poate veni astfel într-un moment mai prost, mai ales că bătrânul Andy are și Andy Reid, antrenor, Chiefs el propriile momente de rătăcire, Nu este finalul unei ere în Kansas mai ales în play-off, iar Chefs au City, dar lucrurile par să se ap- plătit scump pentru erorile sale. ropie de final cu o rapiditate ui- Cine își amintește de modul abmitoare. Anul viitor, Reid, salva- surd în care s-a consumat timpul torul a două francize blestemate, la eșecul cu New England, sau este pe punctul de a-și pierde cea cum ofensiva a reușit să se înmai importantă piesă din puz- groape de la 38-10 în Indianapozle, coordonatorul ofensivei Matt lis din cauza play-book-ului prea Nagy fiind căutat încă din acest conservator, înțelege de ce un an de formații care și-au concedi- eșec cu Tennessee ar putea grăbi at sau pierdut antrenorul princi- schimbarea de generații în Kanpal. Tranziția de la Smith la Ma- sas City. În teren și pe bancă.

The QB matchup: Alex Smith: 341 pase complete (505), 67.5% acuratețe, 4.042 yarzi, 26 TD, 5 INT, QBR 104.7 Marcus Mariotta: 281 pase complete (453), 60.2% acuratețe, 3.232 yarzi, 13 TD, 15 INT, QBR 79.3 Predicție: Dacă meciul se juca acum două luni, Titans ar fi fost favoriți. După ridicarea lui Marcus Peters, însă, jocul Șefilor s-a schimbat radical, iar cum meciurile echilibrate sunt câștigate de… mingile pierdute în atac, Chiefs au prima șansă. Titans au -4 la TOD (turnover differential), în timp ce Kansas City are +9 de la revenirea lui Peters, astfel că dacă linia defensivă îl poate face pe Mariota să arunce către Peters, gazdele vor avea parte de un meci fericit.

CHIEFS +4

9

Fun Fact: Chiefs și Titans s-au întâlnit de numai opt ori sub actualele denumiri în NFL, dar ca francize (Houston Oilers, în cazul lui Titans) au jucat 51 de partide, cu Chiefs câștigând 29 și Titans 22. Paradoxal, însă, Titans au mai multe victorii pe Arrow Head (12, decât pe propria arenă, 10) și sub denumirea actuală i-au dominat clar pe Chiefs, chiar în Kansas City. Din cinci dispute, Chiefs au pierdut 4, ultima în cel mai penibil mod posibil, chiar anul trecut, când Titans au revenit de la 0-14 pentru a se impune cu 19-17, printr-un FG transformat de Ryan Succop în ultima secundă.

AmericanSports

C

e diferență poate face un an! Sau un om!

Sezonul trecut, Rams erau un dezastru, uimind în fiecare săptămână cu cea mai lipsită de creativitate ofensivă din ligă, una care ar fi făcut față cu greu chiar și în meciurile din colegiu, cel puțin ca playbook.

Apariția în peisaj a debutantului Sean McVay, vrăjitor ofensiv, a schimbat însă instantaneu o echipă blocată în trecut, în cea mai dominantă, prolifică, dinamică și generatoare de puncte ofensivă din NFL. Forța ofensivă a Berbecilor aste aproape tangibilă și pare imposibil pentru Falcons să reziste unei furii generate de frustrările din trecut. în timp ce Jared Goff are cel mai bun rating de pasator din etapa a noua până la final, Matt Ryan, la fel ca Atlanta, nu-și găsește cadența, și are cinci meciuri consecutive în care nu a depășit 100 rating, iar Falcons nu au marcat 25 de puncte.

AmericanSports

Sub presiune

NFL, dar cel ce joacă acum în centrul ofensivei din Georgia nu este același ca cel care juca în ianuarie 2017. Ryan nu a avut un meci cu două pase de TD din săptămâna 10 a sezonului regulat și se găsește de multe ori în situații fără ieșire, ofensiva actuală fiind departe, ca desen și execuții, de cea a lui Kyle Shanahan. Julio Jones rămâne arma supremă, cu o medie de 3.08 yarzi per rută, cea mai mare din ligă, dar n-a mai marcat din săptămâna 12, iar seceta îngrijorează. Taylor Gabriel, un jucător exploziv și feroce n-a mai recepționat 60 de yarzi din săptămâna 3, iar regresul ofensiv al echipei este cel mai brutal după plecarea unui coordonator ofensiv de mulți ani. Singura șansă ca Falcons să fie cumva în joc este apărarea.

Matt Ryan, QB, Falcons

Defensiva pe pământ a lui Rams

Falcons oferă însă o experiență uriașă în post-sezon, cu 36 dintre jucătorii eligibili pentru meciul de sâmbătă noapte adunând 174 de partide de play-off și, mai important, cu o foame de revanșă fantastică, după catastrofa din finala sezonului trecut.

Pe hârtie, experiența contează enorm, mai ales că Rams au cei mai puțini jucători cu jocuri în ianuarie din întreaga ligă, dar cât va conta și în cazul unei formații obișnuite săși jupoaie adversarii. Prin aer, grație lui Goff. Pe pământ, grație lui Todd Gurley, devenit, în sfârșit, pericolul constant cum a fost etichetat la intrarea în NFL. Din acest motiv, partida pare cea mai dezechilibrată din întreaga rundă. Dar…

Doar doi jucători în istoria NFL Atlanta nu va juca în nici un caz au un rating de pasator mai mare prin aer pentru că șansele tind spre decât Ryan când vine vorba de zero în condițiile actuale. Nime10

ni n-a fost în stare să joace așa cu Los Angeles și nici n-o va face prea curând. Falcons trebuie să accepte că în acest duel sunt mai slabi la toate categoriile ofensive și trebuie să se bazeze enorm pe apărare pentru a mânca timpul și a opri atacul lui McVey. Apoi, Devonta Freeman și Tevin Coleman trebuie să fie la 110%.

La 150% chiar. Atlanta are nevoie de ei ca de aer pentru a străpunge una dintre cele mai slabe apărări pe pământ din NFL (locul 28) și a profita de punctul slab al Berbecilor. Rams au permis 229, 189, 169, 171 și 171 de yarzi în cinci partide anul acesta, și au arătat

progres vizibil doar în ultimele trei etape, când i-au blocat perfect pe Titans și Seahawks, însă cu Freeman repetând mișcările din Săptămâna 15, Goff și Gurley ar putea sta mai mult pe margine decât își doresc fanii. Dacă Freeman reușește să care mingea de 27 de ori și pentru 200 de yarzi, ca în partida cu Buccaneers, vorbim de alt scenariu.

tarea lui Greg Zurlein, poreclit „The Leg” și câștigător al titlului de cel mai bun marcator din ligă în 2017, i-a lăsat pe Rams într-o situație critică atunci când fine vorba de transformări, fie că e vorba de FG sau de PAT. Semnat de urgență, Sam Flicken a reușit două execuții bune în meciul pierdut cu San Francisco 49ers, dar în situații de presiune a clacat, ratând un FG ușor (36 Sam Flicken, K, Rams de yarzi) și un PAT cu Titans, în săptămâna 16, astfel că lucruPoate paradoxal pentru o echipă rile pot deveni interesante dacă cu atâtea plusuri, Rams are și un apărarea lui Falcons provoacă „călcâi al lui Ahile” pe care ni- multe execuții pentru Flicken și meni nu l-a anticipat. Acciden- nu cedează TD-uri.

QB Matchup Jared Goff: 296 pase complete (477), 62.1% acuratețe, 3.804 yarzi, 28 TD, 7 intercepții, QBR 100.5 Matt Ryan: 342 pase complete (529), 64.7% acuratețe, 4.095 yarzi, 20 TD, 12 intercepții, QBR 91.4

Predicție Rams găzduiesc primul lor meci de play-off în Los Angeles din ultimii 32 de ani, precedentul având loc cu 20 de zile înainte ca antrenorul său actual să se fi născut, iar echipa vrea s-și impună jocul și să confirme toată această agitație pozitivă din jurul său. Pentru a avea o șansă trebuie găsită o soluție ca Goff să fie spus unei presiuni imense, să fie lovit și să arunce la risc, iar linia defensivă a oaspeților e a șaptea la sacks în acest sezon. Nu va fi însă suficient pentru că atacul lui Steve Sarkisian este lipsit de idei, de execuție, de explozie, iar momentele în care Atlanta arată jocul încântător de anul trecut dispar rapid, la fel ca șansa ca acest meci să fi fost un shootout. RAMS +15 11

Fun fact În istorie, Rams i-au brutalizat teribil pe Falcons, din 78 de meciuri 49 terminându-se cu succesul Berbecilor. Nu vă amăgiți însă cu istoria pentru că ultimele șapte dispute au fost de uitat în St Louis sau Los Angeles. Atlanta a câștigat de șase ori în ultimele șapte partide, cu o excepție, la diferențe generoase, iar unica dispută din California a fost teribilă pentru Rams. Pe 11 decembrie 2016, Justin Hardy, Trevin Coleman, Deion Jones, Taylor Gabriel, iar Coleman și Vic Beasley au marcat TD-uri, iar Falcons au condus, la un moment dat, cu 42-0, Todd Gurley și Jared Goff marcând câte un TD în sfertul 4 pentru un eșec mai puțin rușinos. Se poate întoarce foaia sâmbătă noaptea?

AmericanSports

A

trecut mult timp de când aceste două protagoniste n-au mai jucat în play-off.

Mult timp.

Duminică se împlinesc 17 ani de la ultima apariție în post sezon a celor de la Bills. 6.574 de zile, mai precis, de când au pierdut celebrul Muzic City Miracle cu Tennessee Titans. Cea mai lungă perioadă de secetă din cele patru sporturi majore.

Jacksonville, în schimb, a jucat ultimul snap de play-off acum aproape zece ani. Adică acum 3.648 de zile. Și comparațiile de ADN dintre cele două organizații nu se opresc aici. Antrenorul Jaguarilor, Doug Marrone a câștigat 15 meciuri în două sezoane cu Bills, înainte de a-și activa singur cea mai bizară clauză din

AmericanSports

contract în 2014, când patronii lui Bills s-au schimbat, părăsind Buffalo, pentru o șansă la ceva mai bun. Problema a fost că antrenorul a calculat greșit piața și s-a trezit în obscuritate ca secund și coordonator al ofensivei lui Gus Bradley, în Jacksonville, singurul job pentru care a convins la vremea respectivă. Abia anul trecut, după demiterea lui Bradley, Marrone a revenit pe margine ca lider, iar „interviul” care a durat două meciuri, a fost unul cu succes, iar Jaguars au numai de câștigat. Cel puțin deocamdată.

Iar cei de la Bills se vor enerva teribil văzându-l strălucind pe Marcell Dareus, jucătorul transferat fără urmă de regret în Jacksonville în Octombrie, cu un rezultat deloc plăcut.

Apărarea pe pământ din Buffa-

lo a coborât pe locul 31 în ligă, în timp ce cea din Jacksonville a făcut un vizibil stat înainte.

Aici similaritățile și interconectările se încheie, însă. Pe hârtie, acest meci este chiar mai dezechilibrat decât cel dintre Rams și Falcons, pentru că se vor duela o echipă care este de play-off cu una care a ajuns acolo total neașteptat. Oamenii lui Sean McDermott se află încă sunt sub efectul calificării incredibile după implozia celor de la Baltimore Ravens și, statistic, sunt de departe cea mai slabă echipă care a aterizat în post-sezon în timp ce Jaguars au, în medie cu 63.3 mai mulți yarzi câștigați și 69 mai puțini cedați pe meci, un element care va putea face diferența.

Sub presiune 12

Blake Bortles, QB, Jaguars Fundașul celor de la Titans, Jurrell Casey a făcut multe valuri săptămâna aceasta când, neîntrebat, a prevăzut că Bortles se va sufoca la meciul cu Bills, dacă meciul va depinde de el. În condițiile în care declarația a venit la finalul meciului direct care i-a dus pe Titans în playoff grație și unei evoluții mai puțin solide a Jaguarilor, lucrurile sunt interpretabile, dar, măcar teoretic, Casey are dreptate.

Jaguars sunt una dintre echipele care deschid exploziv meciurile și apoi profită de erorile adversarilor, provocate sau neprovocate, dar când trebuie să recupereze un deficit lucrurile se

schimbă radical.

Cifric, criticile par chiar justificate, pentru că Bortles este un QB de primă mână atunci când Jags conduc (rating 107.3, 12-1 ratio pase de tD vs intercepții, 8 yarzi pasa medie) și unul care tinde spre mediocritate atunci când Jags sunt în groapă (75 rating, 9-12 ratio, 6,5 yarzi pe pasă).

Bortles a condus liga la ratingul de QB în primele săptămâni din decembrie pentru a-și expune apoi toate minusurile în cele două înfrângeri din final, cu cinci intercepții după execuții deloc elegante, ceea ce a readus pe tapet întrebări legate de calitatea sa. Dacă nu a fost vorba de relaxare prematură, Jaguars vor avea probleme.

LeSean McCoy, RB, Bills Importanța lui McCoy pentru ofensiva lui Bills nu mai poate fi pusă la îndoială după finalul de sezon. Nu numai că el conduce atacul impresionant de pe pământ, dar a devenit și ținta preferată a lui Tyrod Taylor, cu 77 de pase trimise către el, 55 de recepții și 448 de yarzi, practic toată ofensiva dezvoltându-se în jurul său.

McCoy este responsabil pentru o treime din fazele de atac reușite ale echipei sale și este singurul jucător care a depășit 1.000 de yarzi utili (1.586) astfel că agitația din jurul accidentării sale este normală.

Dacă RB-ul va fi apt sută la sută la ora meciului, Bills au o șansă. Dacă nu, meciul este pierdut din start.

QB matchup Tyrod Taylor 263 pase complete (420), 62.6% acuratețe, 2.799 yarzi, 14 TD, 4 INT, QBR 89.2 Blake Bortles 315 pase complete (523), 60.2% acuratețe, 3.687 yarzi, 21 TD, 13 INT, QBR 84.7 Predicție Este imposibil de pronosticat ceva bun văzând la lucru mediocritatea pură și cifrele monstruoase din dreptul celor de la Bills, însă istoria le întinde o mână. Doar patru echipe au ajuns în play-off, în istorie, cu o linie de clasament al punctelor mai proastă decât Bills (-57) și toate au comis-o, calificându-se în Runda Divizionară. Este adevărat însă că discutăm de Steelers (1989), Rams (2004), Seahawks (2010) și Broncos (2011), că din Buffalo nu iese nimic în evidență și că Jaguars au un lot prea bun astfel că o surpriză este exclusă. JAGS +20 13

AmericanSports

„Nu

e doi fără trei!” – regulă nescrisă din fot-

bal.

New Orleans Saints și-au zdrobit rivalii de divizie de la Carolina Panthers de două ori în acest sezon, câștigând de fiecare dată la diferențe de peste zece puncte. Pot oamenii lui Sean Payton să confirme tradiția din soccer și să câștige a treia oară contra lui Cam Newton & Co? În succesele din sezonul regulat, Saints au mișcat mingea cum au vrut în fața unei defensive a Panterelor incapabilă să reacționeze, reușind, în medie, 381 de yarzi și 32.2 puncte pe meci. Ca drama să fie totală, Carolina a predat mingea de patru ori, iar Cam Newton a aruncat pentru mai puțin de 185 de yarzi în fiecare dintre meciuri.

Majoritatea oamenilor obișnuiți cu NFL va spune că este extrem de di-

AmericanSports

ficil ca o echipă să câștige trei meciuri împotriva aceluiași adversar, în același sezon, dar cifrele par să-i contrazică. Bătălia de duminică va fi a 21-a între două rivale de divizie după ce una a câștigat ambele dispute din sezonul regulat, iar „favorita” s-a impus ulterior de 13 ori. Ultima echipă care a evitat trei eșecuri într-un sezon a fost New York Giants în 2007, când a reușit să elimine favorita Dallas Cowboys în drumul către titlu. În primele două meciuri din sezonul regulat, Saints au strălucit pe pământ, cu o medie de 148.5 yarzi, dar statistica este mincinoasă, pentru că prima partidă a fost începută cu Adrian Peterson, iar a doua cu Alvin Kamara, și ultimul a fost senzațional, cu 145 de yarzi alergați și 103 recepționați, practic defensiva Panterelor fiind distrusă de noul RB minune din New Orle-

ans. Rezultatele excelente în jocul pe pământ sunt, însă, o anomalie, Panthers fiind una dintre echipele care se apără fabulos, cu o medie de numai 88.1 yarzi permiși pe meci.

Tot o anomalie a fost și evoluția lui Newton în cele două meciuri. În săptămâna 3, QB-ul a aruncat trei intercepții, iar în a doua partidă numai jocul său pe pământ a mers bine, pasele fiind la fel de proaste.

De altfel, evoluțiile sale în centru sunt complet diferite când Panthers au câștigat față de cele când Panthers au pierdut, dependența echipei de prestațiile fostului MVP fiind uriașă.

Duminică, însă, de ambele părți povestea se poate schimba. Newton va beneficia de serviciile lui Greg Olsen, tight end-ul preferat și omul de siguranță în momente critice, în timp ce Saints vor beneficia de prezența în teren a Apărător14

ului Debutant al Anului, Marshon din centru printre protagoniști, Lattimore, CB-ul capabil să-l re- numai că orice situație de 3 și lung ducă la tăcere pe Devin Funchess. se poate întoarce ca un bumerang împotriva Panterelor. Newton Sub presiune are al doilea cel mai slab record la pase complete, în situația aceasta, Cam Newton, QB, Panthers doar DeShone Kizer având performanțe mai slabe decât el, iar dacă Starul din Carolina și-a condus duminică nu schimbă ceva, Carolimagistral echipa la succese și și-a na este condamnată la eșec. îngropat-o atunci când s-au pierdut partide, iar evoluția de săptămâna Defensiva lui New Orleans trecută din Atlanta a fost printre cele mai slabe ale carierei. Dacă nu A fost evident tot anul că apărarcumva cea mai slabă. Cu procentaj ea Sfinților a devenit mai bună 41.2 la aruncări și trei intercepții, cu fiecare meci, numai că la un Newton a fost catastrofal, iar asta moment dat au început să curgă nu se poate întâmpla și în New Or- accidentările, nu mai puțin de leans. cinci titulari fiind pierduți penPentru a-l scoate de sub presiune tru tot restul anului. Fără Alex pe Newton, Carolina trebuie să se Okafor, A.J. Klein, Kenny Vaccabazeze pe jocul pe pământ, lucru ro, Alex Anzalone și Hau’oli Kipe care l-a făcut foarte bine din kaha, apărarea gândită de Dennis săptămâna 10 a sezonului, cu omul Allen trebuie să ridice capul din

pământ și să arate caracter, cu Jordan Cameron pe post de lider și presiune teribilă pusă pe QB-ul advers.

Cheia apărării va fi Manti Te’o și abilitatea sa de a se apăra pe pământ, apariția sa în defensivă, după pierderea lui Klein, dovedindu-se, până la urmă, un lucru bun.

Singura lui problemă este incapacitatea de adaptare la schimbarea bruscă a fazei de atac, un duel unu la unu cu Olsen fiind, evident, sortit eșecului.

Aici ar trebui însă să intre în scenă Lattimore și safety-ul Marcus Williams, numai că pățania din meciul de săptămâna trecută, este un mare semnal de alarmă. Saints au fost incapabili să-i oprească pe Tampa Bay Buccneers în situațiile de 3rd down (13 conversii din 18 încercări), ori exact acolo se va decide meciul.

QB matchup Drew Brees 386 pase complete (536), 72% procentaj, 4.334 yarzi, 23 TD, 8 INT, QBR 103.9 Cam Newton 291 pase complete (492), 59.1% acuratețe, 3.302 yarzi, 22 TD, 16 INT, QBR 80.7

Predicție E ciudat cum toate opiniile din sezonul regulat nu mai contează când vine vorba de play-off. Tot anul s-a discutat despre cum Drew Brees nu mai este QB-ul de altădată, în ciuda recordului de pase complete, iar acum va trebui, încă o dată, să demonstreze contrariul. Este adevărat că brațul lui Brees a fost chemat de mai puține ori în ajutorul echipei grație evoluțiilor lui Ingram și Kamara, dar duminică noaptea va arăta de ce este un candidat sigur pentru Hall of Fame. Dacă Panthers vor reuși să țină meciul strâns până în sfertul al patrulea, Brees va ieși la rampă, iar Saints se vor distanța fără probleme pentru a elimina orice dubiu legat de echipa mai bună din NFC South. SAINTS +10 15

AmericanSports

ASP SHORTS

James Harrison, start perfect pentru Patriots James Harrison a vrut doar să joace fotbal. Veteranul care a șocat fanii lui Pittsburgh Steelers după ce a semnat cu New England Patriots, la două zile de la concediere, a demonstrat că declarațiile sale nu au fost de fațadă, evoluând foarte bine în meciul său de debut în Foxborough.

Folosit în 34 de faze defensive, cu patru mai puține decât a jucat în tot anul pentru Steelers, jucătorul de 39 de ani a reușit cinci tacklinguri, două sacks și un forced fumbles, dar a minimalizat nivelul performanțelor sale din teren, deși Bill Belichick l-a folosit în mult mai multe faze de joc decât s-ar fi așteptat cineva. „Este ca și cum aș începe totul de la zero. Mă simt ca un debutant. Un nou stil de joc pe care trebuie să-l învâț.

Când ești la început ai săptămâni să te pregătești. Eu am avut doar 4-5 zile”, a declarat Harrison, folosit de Patriots ca MLB și OLB, dar și în situațiile de apărare contra atacului pe pământ.

Pentru Steelers, pierderea lui Harrison, folosit puțin sau deloc, ar putea fi una catastrofală dacă veteranul ajunge la forma din ianuarie 2017, când a fost omul decisiv din

Brees și-a „recuperat” un record Calificarea în play-off și titlul divizionar nu sunt singurele motive de satisfacție pentru Drew Brees. La aproape 39 de ani, unul dintre jucătorii de legendă de pe poziția de QB din NFL și-a recuperat un titlul „onorific” pierdut anul trecut, după ce a reușit un procentaj de 72 al paselor complete, cel mai mare din istorie.

Deținător al recordului cu pricina din 2011 până în 2016 (71.2%), Brees a fost depășit anul trecut de Sam Bradford, jucătorul de la Minnesota Vikings reușind să arunce 71.6 pase complete. Anul acesta, cu o schimbare de filozofie ofensivă în care jocul pe pământ a avut un rol mult mai important, Brees a aruncat mai puțin și cu riscuri mai mici, adunând cel mai mic număr de yarzi din carieră în New Orleans (4.334) cu un procentaj însă mult mai bun al paselor precise.

AmericanSports

defensiva oțelarilor în cele trei meciuri de play-off. Capacitatea sa de a se apăra pe pământ poate fi diferența de care Patriots aveau nevoie, iar Steelers puteau profita, iar șansele ca acest avantaj să fi dispărut au devenit, brusc, foarte mari.

JuJu Smith-Schuster, bun și la fotbal Wide receiver-ul celor de la Pittsburgh Steelets, JuJu Smith-Schuster încheie spectaculos primul sezon regulat din carieră. Jucătorul de 21 de ani a devenit cel mai tânăr jucător din istoria NFL care depășește granița celor 1.000 de yarzi utili, după o prestație monstruoasă în fața nefericiților de la Cleveland Browns.

Smith-Schuster a înregistrat nouă recepții, pentru 143 de yarzi și TD, și a returnat o degajare pentru 96 de yarzi și TD, reușind astfel să încheie anul cu 917 yarzi recepționați, pentru șapte TD (record între debutanți) și 179 yarzi returnați, totalul fiind de 1.096 yarzi.

Astfel, talentatul jucător termină sezonul și cu eticheta de mare talent, pe lângă cea de vagabond, etichetă primită după lovitura aplicată unui alt jucător foarte violent din ligă, Vontaze Burfict, în partida dintre Steelers și Bengals.

Suggs: Eșecul cu Bengals, cel mai devastator din carieră „Este ca un vis urât!”

Acestea au fost primele cuvinte ale lui Terrell Suggs, după ce echipa sa a ratat, incredibil, calificarea în play-off-ul NFL, cu două eșecuri venite, practic, în ultima secundă. Cel cu Cincinnati Bengals a fost cel mai brutal, însă, Ravens reușind de la -14 puncte pentru a prelua avantajul și a-și juca singuri soarta, într-o fază de 4&12 pentru adversar, dincolo de jumătatea terenului, cu 48 de secunde rămase pe ceas.

Recepția lui Tyler Boyd a schimbat soarta sezonului și a transformat zona de vest a New York-ului într-o mare petrecere, Buffalo Bills profitând de moment pentru o calificare improbabilă în post-sezon.

Cât despre Baltimore… „În 15 ani ca și Corb pot spune că acest eșec este cel mai devastator. N-o să uit niciodată

acest meci!”, a declarat Suggs, la 35 de ani el ratând probabil o șansă uriașă de a juca ultima dată în play-off. Sau nu? „Vreau să mai joc câțiva ani. Evident în Baltimore. Credeți că ar trebui să mă retrag?

Corpul meu încă mai poate. La fel și mintea.

Cu siguranță revin la anul și poate și ulterior”, a completat pass-rusherul, care a avut un sezon de excepție: 11 sacks, 49 tackles și patru forced fumbles.

16

ASP SHORTS

Antonio Brown, alegere unanimă în echipa sezonului

Poate că Antonio Brown nu va cuceri trofeul de MVP al sezonului regulat din NFL, dar cu siguranță este cel mai valoros jucător din ligă. Starul lui Pittsburgh Steelers și-a demonstrat încă o dată valoarea prin selecția, în unanimitate, în echipa sezonului, el fiind sigurul jucător selecționat cu maximum de voturi posibile: 50.

Brown i-a precedat pe Aaron Donald (49 de voturi), Johnny Hekker și Bobby Wagner (ambii 48), dar performanțele sale din acest an (1.533 de yarzi recepționați în numai 14 meciuri jucate) sunt peste cele ale tuturor jucătorilor ofensivi din ligă, indiferent că aceștia s-au numit Todd Gurley, Tom Brady, Rob Gronkowski sau chiar Ben Roethlisberger.

Altfel, echipa sezonului este dominată de jucători de la Los Angeles Rams, șase la număr, și Steelers, care au patru oameni printre cei distinși.

ECHIPA SEZONULUI OFENSIVĂ Quarterback: Tom Brady, New England Running Back: Todd Gurley, Los Angeles Rams Flex: Le’Veon Bell, Pittsburgh Tight End: Rob Gronkowski, New England Wide Receivers: Antonio Brown, Pittsburgh; DeAndre Hopkins, Houston Left Tackle: Andrew Whitworth, Los Angeles Rams Right Tackle: Lane Johnson, Philadelphia

Left Guard: Andrew Norwell, Carolina Right Guard: David DeCastro, Pittsburgh Center: Jason Kelce, Philadelphia DEFENSIVA Edge Rushers: Calais Campbell, Jacksonville; Cameron Jordan, New Orleans Interior Linemen: Aaron Donald, Los Angeles Rams; Cameron Heyward, Pittsburgh Linebackers: Chandler Jones, Arizona; Luke Kuechly, Carolina; Bobby Wagner, Seattle Cornerbacks: Jalen Ramsey, Jacksonville;

Xavier Rhodes, Minnesota Safeties: Kevin Byard, Tennessee; Harrison Smith, Minnesota Defensive Back: Darius Slay, Detroit SPECIAL TEAMS Placekicker: Greg Zuerlein, Los Angeles Rams Punter: Johnny Hekker, Los Angeles Rams Kick Returner: Pharoh Cooper, Los Angeles Rams Punt Returner: Jamal Agnew, Detroit Special Teamer: Budda Baker, Arizona

TJ Ward, primul băiat rău din vacanță

Dunbar, încă trei ani cu Redskins

Safety-ul TJ Ward, de la Tampa Bay Buccaneers, și-a început vacanța în cel mai rău mod posibil, fiind arestat în Florida, pentru „posesie și consum de droguri”.

Potrivit nfl.com, Ward a fost descoperit având asupra sa cannabis și paraphelania, fiind eliberat din arest preventiv după ce a achitat o cauțiune de 2.500 de dolari. Sursa citată mai precizează că reținerea jucătorulul a venit ca urmare a unui mandat de arestare remis pe 25 Octombrie, când în locuința lui Ward au fost descoperite aproximativ 100 de grame de marijuana, până la momentul arestării avocații lui Ward contestând acuratețea anchetei și acuzațiilor.

Aflat pe final de carieră, Ward a avut un sezon deloc fericit, cu doar patru prezențe în teren ca titular pentru Bucs și cu o concediere deloc plăcută de la Denver Broncos, în septembrie, el urmând să devină jucător liber în martie. În opt ani ca profesionist, pentru Cleveland Browns, Broncos și Buccaneers, Ward a evoluat în 107 partide, adunând 607 tackles, 8.5 sacks, zece forced fumbles și opt intercepții, una dintre ele pentru TD.

Ciudata carieră ca profesionist a lui Quinton Dunbar continuă.

Receiverul transformat în cornerback a primit o prelungire de contract la Washington Redskins și va primi 10.5 milioane de dolari, jumătate garantate, pentru următorii trei ani, sumă decentă pentru un jucător care nici nu ar fi trebuit să se mai afle în NFL. Cu alte planuri pentru profesioniști, Dunbar a urmat calea mai puțin umblată, cariera sa fiind una dintre poveștile frumoase din ultimii doi ani. Rămas nedraftat în 2015, acesta a primit o șansă la Washington, dar în timpul sezonului a fost nevoit să-și schimbe poziția, pentru a nu fi concediat, iar tranziția s-a dovedit una cel puțin fericită.

De la primul meci jucat ca CB, Dunbar a adunat 40 de prezențe în teren, 2017 fiind, de departe, cel mai bun an. jucător de bază în defensivă, acesta și-a arătat importanța și în echipele speciale, unde a jucat 51% dintre faze, în 2017 el reușind 35 de tackles și opt pase apărate în 15 partide jucate.

17

AmericanSports

bloody monday

Cine a supraviețuit celei mai grele zile de luni din NFL? AmericanSports

7

7

AmericanSports

Un sezon încâlcit s-a terminat cu patru demiteri, o demisie și multe semne de întrebare, iar șase echipe sunt nevoite să-și caute antrenor principal, New York Giants fiind mai nerăbdători și despărțindu-se de antrenor în timpul sezonului.

Piața coordonatorilor a fost, însă, și mai zdruncinată, aproape toate echipele din NFL urmând să recurgă la o reevaluare a staff-ului și schimbarea totală a acestuia.

lanț pozitiv: 25-24.

Mult mai „rezonabilă” este decizia în cazul celui de-al doilea antrenor demis, Chuck Pagano, ultimele două sezoane la conducerea lui Indianapolis Colts fiind catastrofale pentru omul care a cucerit trei titluri divizionare în primii trei ani ca principal al Potcoavelor. Schimbarea managerului general și accidentarea de lungă durată a lui Andrew Luck nu l-au ajutat pe Pagano, iar demiterea, după un sezon cu record 4-12, este logică. Colts vor avea a treia alegere din draft sezonul viitor și destule întrebări fără răspuns, dar

D

oi dintre antrenorii aflați în pericol de a fi demiși din funcție nu au mai prins „Bloody Monday”, tradiționala zi de luni de după sezonul regulat din NFL, fiind executați chiar la finalul partidelor de duminică. Jack Del Rio și Chuck Pagano au fost anunțați că-și opt căuta echipe noi, nereușind să răstoarne calculele hârtiei.

Deși așteptată de specialiști, dar condiționată de un eșec usturător cu Los Angeles Chargers (care s-a și întâmplat), demiterea lui Jack Del Rio este un șoc.

Creator al unei echipe de excepție în Oakland, Del Rio a fost văzut anul trecut drept tehnicianul care poate aduce un nou inel în California, chiar înaintea mutării francizei în Nevada, iar contractul pe patru sezoane semnat în 2016 a fost garantul

acestei idei. Patronul Mark Davis nu are răbdarea tatălui său, Al, și s-a descotorosit rapid de antrenor atunci când lucrurile au început să scârțâie, rezultatele deloc strălucite, după un sezon remarcabil, fiind doar vârful icebergului.

Potrivit nfl.com, problemele din vestiar, decizia de a schimba coordonatorii ofensivei și defensivei, dar și incapacitatea de a genera progrese vizibile în cazul a cel puțin doi dintre cei mai talentați jucători ofensivi din ligă (Derek Carr și Amari Cooper) au fost suficiente motive pentru un divorț, Del Rio având doar satisfacția de a-și încheia cariera din Oakland cu bi-

AmericanSports

o schimbare pe bancă, după șase ani, era necesară, indiferent de sentimente.

A doua zi, vânzoleala a continuat la intensitate maximă în NFL, șase echipe fiind fără antrenor principal, și cel puțin 20 cu locuri disponibile în schema de antrenori coordonatori, piața fiind una febrilă.

Astfel, după New York Giants, Indianapolis Colts și Oakland Raiders, grupări care nu au mai așteptat ziua de luni pentru a lua decizii dure, Chicago Bears și Detroit Lions au decis să rupă legăturile cu John Fox, respectiv Jim Caldwell, confirmând astfel predicțiile specialiștilor.

Surprinzător, însă, alți doi candidați la demitere sunt încă pe post, doi dintre ei, Hue Jackson și Vance Joseph fiind chiar confirmați oficial de către conducerile celor de la Cleveland Browns și Denver Broncos.

Revenind la demiteri, acestea nu sunt deloc surprinzătoare.

Caldwell, unul dintre cei mai buni tehnicieni din piață, statistic vorbind, avea un contract cel puțin bizar cu Lions, cu o opțiune de închidere, fără despăgubiri și

garanții, după doar un sezon, iar cifrele nu l-au mai ajutat.

Cu record 36-28, în patru ani, și două calificări în play-off, Caldwell nu a reușit să spargă tradiția din post-sezon, Lions câștigând ultima partidă în 1991. Chiar dacă a avut un singur an cu record negativ (7-9, în 2015), Caldwell este acuzat că nu a reușit să producă maximum cu un lot foarte bun, cu un QB de primă categorie și cu un program evident favorabil, eșecul cu Cincinnati Bengals, din runda a 16-a, fiindu-i fatal.

Că decizia a fost luată încă de la finalul acelui meci a devenit evident după ce Lions, prin vocea managerului general, Bob Quinn, au anunțat deja că sunt în contact cu Matt Patricia (coordonator ofensiv la New England Patriots), șansele ca acesta să semneze chiar înainte de finalul sezonului fiind destul de mari.

Demiterea lui John Fox nu este nici ea cine știe ce surpriză. Veteranul nu a reușit să accelereze reconstrucția în Chicago și, în ciuda unui CV impresionant, nu a scos din mediocritate o franciză care merită mai mult, înregistrând cel puțin 11 eșecuri în fiecare dintre cei trei ani petrecuți acolo.

Pentru Fox, experiența Bears se încheie cu record 14-34, iar la 62 de ani ar putea fi ultima ca principal, la 62 de ani șansele sale de a prelua o echipă fiind minuscule,

chiar și cu două Super Bowl jucate în carieră (Denver Broncos, Carolina Panthers).

Mai liniștiți, cel puțin până în octombrie, sunt Vance Joseph și Hue Jackson, confirmați în funcție după sezoane de uitat, în care au adunat doar cinci victorii și o mulțime de critici.

Broncos au avut record 5-11 în primul sezon ca principal al lui Joseph, dar John Elway i-a acordat în continuare încredere, fiind evident că problema din Colorado este lotul, și mai puțin antrenorul. De altfel, este de așteptat ca fostul coordonator al defensivelor din San Francisco, Houston, Cincinnati și Miami să primească anul acesta un QB de încredere, dar și mai puțină înțelegere la final de sezon regulat. În Cleveland, lucrurile sunt la fel de bizare ca întotdeauna, Browns fiind o franciză pe care nimeni nu o mai înțelege. Cu record

20

1-31 în doi ani, Jackson primește girul patronului pentru încă un sezon și este de așteptat să miște masiv în piață după ce și-a asigurat opțiunile 1 și 4 în draft, interesul fiind clar îndreptat către AJ McCarron, QB-ul de rezervă de la Cincinna-

ti Bengals. Experiența Jimmy Garoppolo dă și mai multă valoare unei asemenea mișcări, dar sunt destule voci care cred că problemele din Cleveland sunt mult mai grave și că o schimbare de antrenor este absolut necesară.

128-139 este recordul reușit cu actualele echipe de către cei patru antrenori demiși dar, ca un paradox, trei dintre ei au avut record pozitiv, doar John Fox fiind oaia neagră din grupul prozeliților

Bruce Arians, retragere în lacrimi

C

ariera briliantă și neobișnuită a lui Bruce Arians a ajuns la fi nal.

Antrenorul celor de la Arizona Cardinals și-a anunțat retragerea din activitate cu lacrimi în ochi, într-o conferință de presă emoționantă, care a avut loc luni. „Lacrimile pe care le vedeți nu sunt de tristețe ci de fericire, de pace. Îmi vor lipsi jucătorii, momentele din vestiar, imnul național.

Nu am fost hotărât ce voi face până la primul fl uier al meciului de duminică. Știu că toată lumea specula de luni bune, dar acesta este adevărul. Acum aveți toți știrea. A fost o călătorie incredibilă”, a punctat antrenorul, evident emoționat. Și ce călătorie a avut. Începuturile sunt undeva departe în mileniul trecut, cu primul job în 1975 la Virginia Tech, unde a fost asistent, iar de acolo a

21

urcat pas cu pas, în marele show intrând târziu, dar după ce a cucerit un titlu de antrenor al anului.

Coordonator la Browns (20012003), Steelers (2004-2011) și Indianapolis Colts (2012), Arians a primit șansa sa datorită sorții, problemele de sănătate ale lui Chuck Pagano oferindu-i posibilitatea de a deveni principal, chiar și ca interimar, la Colts, reușind nouă victorii și trei eșecuri și cucerind titlul amintit anterior. Doi ani mai târziu a reușit aceeași performanță, de data aceasta în Arizona, ca antrenor principal, de data aceasta.

De-a lungul timpului, Arians s-a dovedit un adevărat QB guru, reușind să șlefuiască jocul unor nume care vor rămâne în istoria NFL: Ben Roethlisberger, Andrew Luck și Carson Palmer, elevii săi progresând evident sub comanda sa. În Arizona, lucrurile au

mers perfect în primii doi ani, Cardinals fiind printre favoritele la Super Bowl, dar ridicându-se la nivelul așteptărilor doar în 2015.

Apoi a urmat căderea, bruscă și imposibil de evitat de către antrenor, lunga listă de accidentări din ultimii doi ani dovedindu-se prea mare pentru a putea fi compensată.

Lotul de anul acesta a fost răvășit complet, ofensiva fi ind nevoită să se descurce fără Palmer, David Johnson, Adrian Peterson, John Brown, Robert Nkemdiche, Deone Bucannon și Markus Golden, ca să enumerăm doar jucătorii care au ratat tot sezonul, iar Arizona s-a chinuit teribil.

La fi nalul unui sezon dezamăgitor, în care accidentările au schimbat radical lotul celor de la Cardinals, Arians părăsește gruparea din Arizona cu un record remarcabil, 4930-1, în cinci ani reușind două califi cări în play-off, înlocuitorul său cel mai probabil urmând să fi e Pat Shurmur, de la Minnesota Vikings.

Un izvor de cunoștințe despre fotbal, Arians s-a confruntat cu probleme de sănătate atât anul trecut cât și anul acesta, iar acest factor a cântărit decisiv în luarea deciziei de retragere. La 65 de ani.

Mai mult decât un antrenor, într-o ligă unde antrenorii sunt fi gurile dominante, Arians a fost ca o ploaie rece într-o vară fi erbinte.

Nu s-a ferit să-și critice elevii sau să închidă gura jurnaliștilor atunci când a fost cazul, și nici să-și nominalizeze singurul rival real din NFL: Bill Belichick.

Cardinals îl vor regreta pe Arians. La fel și comunitatea NFL.

AmericanSports

Surpriza din Cincinnati!

Marvin Lewis, principal încă doi ani Încurcate sunt căile NFL. „Demis” acum două săptămâni de toată mass-media americană, Marvin Lewis a fost „reabilitat” de către patronul Mike Brown și premiat cu un contract nou, atipic pentru ultimii cinci ani, dar care lasă să se vadă schimbări majore în cadrul organizației. Al doilea cel mai longeviv antrenor din NFL a semnat pentru doi ani, o anomalie în condițiile în care ultimele contracte au fost, fără excepție pe un singur sezon, și va rămâne la Cincinnati Bengals cel puțin până în 2019, când activitatea sa va fi reevaluată. „Marvin Lewis a fost un membru important al comunității din Cincinnati și al familiei Bengals în ultimii 15 ani și suntem mulțumiți că am ajuns la o înțelegere. Contribuția sa de-a lungul timpului este incomensurabilă. Chiar dacă, recent, nu ne-am atins obiectivele, avem încredere totală în Marvin să reconstruiască o echipă competitivă și să readucă fotbalul câștigător în 2018”, a explicat președintele Brown, imediat după confirmarea contractului, iar lucrurile par să aibă sens, dată fiind situația antrenorilor cu experiență din NFL și a atractivității francizei din Ohio pentru un tehnician cu nume.

Povestea, pe scurt.

După ratarea calificării în play-off pentru al doilea an consecutiv și record 7-9, cariera de 15 ani a lui Lewis a părut a fi ajuns la final sau, în cel mai bun caz, în mare pericol. Antrenorul, care a negat vehement că ar dori să renunțe când pe 17 decembrie presa anunța ca iminentă despărțirea, a ieșit luni în fața jurnaliștilor și le-a explicat că va continua în Cincinnati doar dacă toată lumea dorește acest lucru, lăsând de înțeles că va cere o putere și mai mare de decizie din partea lui Brown, pentru a accepta o nouă aventură.

Chiar dacă a părut a fi totul o bravadă, antrenorul a avut de partea sa ultimele evoluții, Bengals câștigând partidele cu Detroit Lions și Baltimore Ravens și eliminându-le pe ambele din play-off, pentru satisfacția meschină a fanilor din Ohio dar și rivalilor celor două perdante, dar și pentru propriul job. Cele două succese au estompat puțin din amărăciunea unui sezon slab, început catastrofal și soldat cu prima demitere a unui coordonator din istoria recentă a grupării, dar terminat cu record 7-6 după momentul cu pricina, și cu victorii la Buffalo Bills, Lions și Ravens, echipe cu record pozitiv, prima calificată chiar în play-off.

AmericanSports

„Eu și familia mea suntem recunoscători pentru oportunitatea de a rămâne în Cincinnati și de a-mi continua cariera cu Bengals. Obiectivul meu este să câștig un titlu de campion aici. Avem un lot talentat, plin de veterani și de staruri în devenire și sunt decis să fac schimbările necesare pentru a îmbunătăți această echipă și a ajunge în cea mai bună postură de a ne realiza obiectivul”, a punctat și antrenorul, la conferința de presă de după semnarea noului contract.

Domnia lui Lewis în Cincinnati, similar cu sezonul 2017 pentru Bengals, a avut urcușuri și coborâșuri. Chiar și fără un succes în play-off, Lewis este cel mai titrat antrenor din istoria francizei cu 125-112-3 record și șapte calificări în play-off, realizare enormă pentru o franciză cel mult mediocră.

Tehnicianul a fost instrumental în transformarea lui Bengals dintr-o organizație de derbedei, așa cum a găsit-o în 2003, fără perspective sau rezultate (12 ani fără calificare în play-off), într-o echipă despre care s-a vorbit, recent, ca o posibilă câștigătoare de Super Bowl. Cariera sa n-a debutat cu artificii, dar după două sezoane cu 8-8 și continue căutări, Bengals au cucerit primul lor titlu divizionar în 15 ani și au reușit prima calificare în play-off din 1990 cu record 11-5. Au urmat alte trei titluri de divizie, șase calificări în play-off și o distincție personală pentru Lewis (antrenorul anului, în 2009), dar marele minus l-a reprezentat evoluția din play-off, Bengals nereușind niciodată să treacă de runda wild card, cu singura evoluție decentă în această fază în infamul meci contra lui Pittsburgh Steelers de acum doi ani.

Dacă Lewis va reuși să aducă pe linia de plutire o echipă aparent în pericol și dacă va reuși să-și ucidă demonii din post-sezon, rămâne de văzut. Andy Dalton n-a mai fost jucătorul de dinainte de accidentarea din același sezon 2015 în ultimii doi ani, iar Bengals au terminat ultimii în clasamentul ofensivelor, ineficacitatea afectând și un alt star, AJ Green. Draftul din ultimii doi ani poate fi catalogat ușor drept un eșec, cu bomboana pe colivă în 2017, când John Ross și Joe Mixon s-au dovedit două alegeri jenante, contrar celor cinci ani precedenți în care Bengals s-au dovedit adevărați magicieni la „tablă”, iar cheia unor viitoare succese pare să stea tot acolo.

Pentru cel puțin un sezon, al doilea cel mai longeviv antrenor din NFL a primit un nou cec în alb, tradus prin al 16 an ca principal, iar deznodământul ne va arăta dacă Brown s-a înșelat sau dacă Marvin mai este încă magician.

De remarcat că, din 1970, când a avut loc fuziunea AFC-NFC, Lewis și Chick Noll (Pittsburgh Steelers) sunt singurii antrenori care au antrenat cel puțin 12 ani aceeași echipă fără un succes major, cu mențiunea că Noll câștigase patru titluri de campion, înainte de a se scufunda în mediocritate.

22

Carson Palmer

a pus punct călătoriei din NFL

La o zi după ce antrenorul său și-a anunțat retragerea, Carson Palmer l-a urmat.

Quarterback-ul titular al celor de la Arizona Cardinals a anunțat că pune ghetele în cui după 15 ani petrecuți la cel mai înalt nivel și o carieră tumultoasă, închisă însă fără un trofeu major. „De-a lungul anilor am avut mulți coechipieri care au decis să se retragă și pe toți i-am întrebat cum au simțit când e momentul. Toți mi-au răspuns același lucru: pur și simplu simți. Pentru mine, acest moment a venit acum. De ce? Pentru că știu asta!”, a scris Palmer într-un comunicat, iar anunțul nu a fost unul care să provoace un cutremur.

Aflat în Arizona de cinci ani, Palmer, 38, i-a condus pe Cardinals de două ori play-off, dar a jucat o singură dată în post-sezon, în finala NFC din 2015, contra celor de la Carolina Panthers, cariera sa fiind brutal afectată de accidentări majore.

Palmer a ratat play-off-ul din 2014 din cauza unei rupruti a ligamentelor anterioare și a ratat ultimele nouă meciuri ale acestui an după ce și-a fracturat un braț, dar de multe ori a jucat accidentat, sau nerefăcut complet, pentru binele organizației.

Draftat în runda 1 în 2003 de către Cincinnati Bengals și Marvin Lewis, Palmer s-a impus abia un an mai târziu, când i-a luat locul de titular lui Jon Kitna și a evoluat în 13 partide. Succesul a fost imediat, cu un titlu divizionar un an mai târziu, ofensiva din care făceau parte Chad Johnson și TJ Houshmandzadeh fiind una dintre cele mai spectaculoase în acel an. la prima fază din primul meci de play-off, însă, Kimo von Oelhoffen, de la Pittsburgh Steelers, l-a lovit grosolan în genunchi provocându-i o ruptură a ligamentelor încrucișate, afectându-i parcursul ulterior și distrugând șansele lui Cincinnati la un titlu iluzoriu.

Au urmat ani decenți, nu spectaculoși, iar Palmer a dorit mai mult decât ce i se oferea în Ohio (două calificări în post-sezon în cinci ani) și în 2010 a fost în mijlocul unui scandal imens, când a amenințat că se retrage dacă nu este lăsat să plece. Bengals au renunțat la serviciile sale în startul sezonului 2011, după ce l-au acontat pe Andy Dalton, iar Palmer a plecat în Oakland, unde n-a reușit, însă, decât opt victorii cu Raiders, în două sezoane, cu doi antrenori diferiți.

Revenirea din cel mai de jos punct al carierei a fost spectaculoasă însă. În Arizona, cu antrenorul perfect și stilul de ofensivă care l-a făcut celebru, un întinerit Carson Palmer a părut să își clădească drumul către un inel de campion, echipa sa semănând izbitor cu Bengals 2005. Ajutat de senzaționalul Larry Fitzgerald, Palmer a realizat cele mai bune numere din carieră, record 13-3, titlul în NFL West, 104,6 rating de QB și 35 de TD, tot o accidentare încheindu-i însă prematur drumul către titlul în cel mai bun an al celor de la Cardinals.

Palmer încheie o carieră peste medie cu 92-88-1, 46.247 de yarzi pasați, 294 de TD, 187 de intercepții și 87.9 rating de QB, pe locul 12 all time la yarzi pasați și pase de TD.

7

AmericanSports

FINAL GLANCE

Raiders i-ar da 100 de milioane de dolari lui Gruden!

Ian Rapoport, insiderul nfl.com, aruncă o bombă în cazul presupusei reînregimentări a lui Jon Gruden ca antrenor al celor de la Oakland Raiders. Campion cu Tampa Bay Buccaneers, după ce antrenase anterior Raiders și în urma unei finale cu… Raiders, Gruden ar urma să primească 100 de milioane de dolari, pe zece ani, pentru o revenire în California, devenind astfel cel mai bine plătit antrenor din NFL. Rapoport mai anunță că surse din interiorul clubului condus acum de Mike Davis i-au confirmat și că tot staff-ul va fi ales de către viitorul tehnician, antrenorii coordonatori urmând să primească, la rândul lor, contracte fabuloase, toate pe câte patru ani, totul pentru a garanta un succes pe termen lung și o tranziție mai ușoară către Las Vegas.

Din câte se pare, Gruden, care ar urma să fie anunțat în funcție marți, când Raiders au programat o conferință de presă, și-a ales primii colaboratori, Greg Olson urmând să-i părăsească pe cei de

Seattle Mariners, cea mai tristă franciză din sportul american Calificarea celor de la Buffalo Bills în play-off-ul NFL a redesenat clasamentul francizelor nefericite din sportul american, Seattle Mariners urcând acum pe prima poziție cu 16 ani de absență din post-sezon.

Bills, care au fost ultima dată în play-off în 1999, când au pierdut cu Tennessee Titans în runda wild card, au oprit o serie negativă care dura de 17 ani și au pasat „seceta” către MLB, în ierarhia neoficială fiind luate în considerare rezultatele din cele patru ligi majore (MLB; NFL; NHL; NBA), fără MLS și WNBA. Seattle n-a mai ajuns în play-off de la celebrul sezon 2001, când echipa a stabilit un record de victorii în sezonul regulat (116), pentru a pierde apoi, catastrofal, în fața lui New York Yankees, în ACLS, deci departe de World Series (1-4). De atunci, franciza s-a scufundat în mediocritate și din cauza faptului că face parte dintr-o divizie infernală, iar sezonul 2018 nu se anunță deloc unul fericit.

Mariners au pierdut cel mai interesant jucător din piață, pe Shohei Ohtani, chiar în fața unei rivale de divizie, Los Angeles Angels, iar faptul că în AL West mai evoluează și campioana MLB, Houston Astros, transformă dezideratul de a ieși cu fruntea sus din sezonul regulat, unul aproape imposibil de realizat.

Dacă Mariners se vor strecura însă, cumva, în play-off, titlul de „sărăcii” se va muta înapoi în NFL, Cleveland Browns având o serie negativă de 15 sezoane și șanse infime să o spargă, după un sezon istoric, încheiat duminică cu record 0-16.

AmericanSports

la Los Angeles Rams pentru a prelua funcția de coordonator al ofensivei și Rich Bisaccia să rupă înțelegerea cu Dallas Cowboys pentru a deveni coordonatorul echipelor speciale. Coordonator al defenivei va fi, conform aceluiași Rapoport, Paul Guenther, care a refuzat să-și prelungească înțelegerea scadentă cu Cincinnati Bengals și va deveni coordonator al defensivei în Oakland.

Jon Gruden este unul dintre antrenorii cel mai bine cotați, deși nu s-a mai aflat pe margine la un meci de NFL de nouă ani, transferul său de la Raiders la Buccaneers, în 2002, fiind considerat și acum unul dintre episoadele istorice din ligă. Gruden a cucerit imediat titlul cu Tampa Bay, după o finală improbabilă cu Raiders, și a rămas cu aura de câștigător, deși anii următori nu au mai adus o performanță similară. În zece ani ca principal, Gruden a adunat 95 de victorii și 81 de eșecuri în ligă, cu 5 titluri divizionare cucerite cu Raiders și Bucs.

Bill Lazor, după Lewis

Montoya, în Edmonton

Cincinnati Bengals aleg continuitatea în 2018.

Fără să fi schimbat radical sistemul, coordonatorul ofensiv interimar, Bill Lazor, i-a convins pe șefii din Ohio că merită să rămână pe margine și a semnat un nou contract cu gruparea din Cincinnati, valabil până în 2019. „Avem mulți jucători talentați în lot și sunt încântat să am această oportunitate de a construi o ofensivă de temut. Cred că avem acest potențial. Această pauză competițională ne va oferi șansa de a continua succesul din finalul sezonului trecut și de a ne dezvolta dinamic în 2018”, a declarat antrenorul, care a surprins în acest an.

Promovat din antrenor al jucătorilor quarterback în coordonator al ofensivei în locul lui Ken Zampese, la doar două etape de la startul sezonului, Lazor a produs o îmbunătățire vizibilă a ofensivei, dar nici pe departe spectaculoasă, mai ales că piesele din puzzle au fost acolo. Ultima ofensivă din NFL la final de sezon, Cincinnati poate da vina pe accidentările unor nume importante, iar incapacitatea de a produce a unor jucători ca Joe Mixon, AJ Green, Giovani Bernard și chiar Andy Dalton îi oferă puțin spațiu antrenorului.

Pauza competițională se anunță una infernală pentru Bengals, cu probleme evidente în linia de protecție, unde Cedric Ogbuehi și Jake Fisher nu s-au ridicat la nivelul dorit, iar Andre Smith se apropie de retragere, dar și cu întrebări majore legate de Jeremy Hill, Tyler Eifert și John Ross, toți limitați din cauza accidentărilor, primii doi și cu decizii contractuale în dreptul lor.

Portarul lui Montreal Canadiens, Al Montoya, va termina sezonul tot în Canada, dar la Edmonton Oilers. Veteranul, care se antrenase luni pentru prima dată din 4 noiembrie, a fost transferat pentru o singură opțiune de draft (runda a patra) și va începe cariera la Oilers pe lista jucătorilor indisponibili, dar este evident că va prelua postura de rezervă a lui Cam Talbot imediat ce va putea evolua. În vârstă de 32 de ani, Montoya a ajuns în NHL după ce a fost ales pe poziția 4 în draftul din 2004, el evoluând pentru Phoenix Coyotes, New York Islanders, Winnipeg Jets, Florida Panthers și Canadiens în 159 de partide, cu record 65-47-22, 2.63 media golurilor permise și 90.8 procentaj al paradelor.

Venirea lui Montoya va însemna, probabil, finalul carierei în Edmonton pentru Laurent Brossoit, cel care i-a asigurat spatele lui Talbot în ultimii doi ani, cu rezultate modeste însă. În acest an, Brossoit are 11 meciuri jucate (record 3-7-1) cu 3.22 medie a golurilor primite și 88.6 procentaj al paradelor.

De remarcat că Montoya a devenit dispensabil în Montreal la puțin timp după ce a fost diagnosticat cu o comoție severă (4 noiembrie), Canadiens profitând de neînțelegerile dintre Antti Niemi și Florida Panthers, finlandezul fiind pus pe lista jucătorilor disponibili pe 14 noiembrie, când a și fost transferat în Montreal pentru a prelua rolul de rezervă al lui Carey Price.

26

powerplaymanager.com where the basketball is

powerplaymanager.com where the hockey is