Album Festivalul International A.R.T.E. 2015 lucrări științifice eseuri articole elevi by Gabrielaenerusu Enerusu

ÎNCHIDE STINGE RECICLEAZĂ Arnăutu Adina, elevă, clasa a IX-a G, Liceul Teoretic „Dimitrie Cantemir” Iași „Dintre toate țările europene, România reciclează numai 1% din întreg volumul de deșeeuri pe care le produce, restul find aruncat la groapa de gunoi.” Ar trebui să pornim de la premiza aceasta și sặ ne gậndim la viitorul țặrii noastre, atunci când ne gândim la renumita ,, RECICLARE”, să nu avem doar un sentiment de vinovăție, deoarece nu facem nimic pentru natură, ci să acționăm. ,,Până la urma urmei, de ce avem nevoie de reciclare, de ce e atât de importantă?’’ spun mulți, dar ceea ce ei nu știu este că, de exemplu, sticla care este aruncată pe stradă sau în orice alt loc public, are nevoie de un milion de ani pentru a se descompune în bucățele mici dar totuși ea poate fi reciclată la nesfârșit fără să își piardă din calități. Interesant, nu? Stiați că în fiecare lună oamenii aruncă sufiente sticle și borcane încât să umple un zgârie-nori? Toate acestea ar putea fi reciclate, dar fireşte, nu acordăm suficientă importanță unei probleme majore pentru țara noastră, de care tot noi ne plângem că are defecte. Noi suntem autorii la tot ce se întâmplă, când vine vorba de curățenia din Romania: nu ne mai putem baza pe „MamaNatură”. Tinerii din România ar putea conduce o organizție prin care să ajute mediul înconjurător. Ce ar fi dacă cei care se ocupă cu serviciul de ,,curăţare” a străzilor nu ar lucra o lună și am fi într-un anotimp cald, adică nici măcar vântul nu ar sufla din loc deșeurile pe care le aruncăm pe stradă, cum ar arăta orașul în care trăim? Ei bine, această acţiune s-ar putea întâmpla în orice moment, iar noi trebuie s-o oprim. Dacă ar fi un concurs, cine reciclează mai mult într-o lună, oricine, de la fratele tău de cinci ani până la bunicii tăi ar putea câștiga premiul, acela find o excursie la Lacul Albastru din Noua Zeelandă. Acesta este cunoscut drept lacul cu apa cea mai limpede şi mai curată. Sună bine, nu ? Ei bine, acest concurs nu există deocamdată, dar există idei, există potential și trebuie să existe voință. Nu uita, ÎNCHIDE. STINGE. RECICLEAZĂ.

TEATRUL DE PĂPUȘI Bălănel Giulia, clasa a XI-a B Liceul Teoretic ''Miron Costin'' Paşcani Prejudecăți extrem de răspândite fac ca teatrul de păpuși să fie considerat drept o artă destinată doar copiilor. El este însă una dintre cele mai vechi și fascinante forme de a spune o poveste si de a bucura publicul reprezentat de toate categoriile de vârstă. Oriunde în lume, prin diverse tehnici de mânuire, actorii păpuşari au impresionat atât copiii cât și adulții prin faptul că le-au deschis inimile și le-au hrănit imaginația. Arta mânuirii marionetelor este o expresie complexă, iar marioneta – personajul principal – dictează regulile și crează universul spectacolului. Orice copil știe să se joace cu păpușile, fie cu un ursuleț, fie cu mașinuțele, fie cu orice altă jucărie, dar nu oricine are darul să le însuflețească, să le facă să evolueze într-un anumit scenariu. Astfel, pentru a vedea păpușile mișcându-se și vorbind, tot ce avem nevoie sunt mâini dibace, spirit de copil si creativitate. Copiii vor invăța astfel prin intermediul acestei experiențe să interpreteze un rol, să interacționeze cu ceilalți din jurul său, fie ei copii sau adulți, să se exteriorizeze, să-și controleze emoțiile și mai ales să se cunoască pe el însuși.Teatrul de păpuși oferă un spațiu de exprimare mult mai liber decât oricare altul, fiindcă este o modalitate ușoară de a îmbrăca anumite adevăruri sociale prin intermediul unor marionete ușor de mânuit, modalitățile lor de expresie fiind ușor traductibile. În spectacolele de teatru de păpuși sunt parodiate figuri dăunătoare pentru societate, moravuri sociale sau diverse tipologii umane cu defecte. Incă din trecut, elementele esențiale din viața oamenilor erau puse în scenă, conflictele fiind distilate, fricile exorcizate prin râs și tabuurile încercate dacă rezistă. Fiind totuși limitat in exprimare, pentru a nu deranja publicul, acesta este o adevarată artă, din care putem desprinde multe invățături și chiar chei spre succes . Păpușile care vorbesc și se mișcă reprezintă fără indoială o adevărată fascinație, prin care poți să te exteriorizezi și în fața cărora poți redeveni iar copilul de odinioară. Acest lucru devine însă din ce în ce mai dificil, căci trăim intr-un secol grăbit, care ne prinde in vârtejul lui pe noi toți, indiferent de vârsta, si ne impune să ne adaptăm unui nou curs al vieții, în care suntem sclavii

tehnologiilor moderne care au preluat puterea și din a căror cauză devenim treptat simple mașini robotizate lipsite de gingășie și tandrețe. De la televizor deja au început să dispară din ce in ce mai mult desenele animate cu personajele copilăriei, acele ființe colorate viu și cu voci calde, care sunt înlocuite cu personaje din lumea viitorului, cu forțe supranaturale, robotizate, care deţin monopolul în ceea ce priveşte atenţia copiilor din ziua de azi. Prin urmare, această artă pierde mult teren in fața noilor influențe tipice adolescenţilor de azi. Tot ea însă îi cultivă copilului valorile morale, simțul estetic, îi oferă prima întâlnire cu spectacolul și cu spațiul scenic, cu lumea fascinantă și unică a poveștilor, cu ocazia de a-și arăta abilitățile plastice, îl învață să-și testeze concentrarea, să facă spectacol, să se bucure de frumoasele rezultate și de asemenea de aplauzele publicului care vor stârni în conștiința sa multă ambiție și putere de muncă. Toate aceste funcții educative sunt pierdute îngrijorător din vedere, de aceea consider că trebuie făcut ceva în acest sens. În cadrul Liceului nostru Teoretic ''Miron Costin'', doamna profesoară de arte plastice Luca Ionela a avut în anul 2009 inițiativa să înființeze un grup de teatru numit ''Suflet și mască'',(trupa activând încă din anul 2005, la alte școli), compus din cațiva elevi talentați, care sub îndrumarea sa, au reușit să țină spectacole la Casa de Cultură ''Mihail Sadoveanu'' din Paşcani, la Teatrul Luceafărul din Iaşi, la școli, centre de plasament şi grădiniţe. Păpuşile sunt confecţionate de elevi, acest lucru stimulandu-le creativitatea şi cel mai important simţul artistic, iar piesa de teatru din repertoriul lor cu ajutorul căreia au câştigat şi un concurs, este ''Pastrama Trufanda'' de Ion Luca Caragiale. Această iniţiativă nu reprezintă numai o activitate extraşcolară, ci şi un impuls spre regăsirea vechilor valori ale copilăriei, ale amintirilor, ale imaginaţiei, ale acelui suflet inocent mascat de problema existenţei cotidiene. În concluzie, avem nevoie de teatru, de marionete ale căror sfori să fie luate cu fermitate în mâini de copii care să ştie să stârnească emoţie, care să aducă teatrul pe cele mai înalte culmi ale veridicităţii, pentru ca atunci când privim spre scenă să avem iluzia că tot ce se petrece e real, că acele miniaturi de lemn au prins viaţă. Când se va întâmpla acest lucru, abia atunci vom putea spune că am privit şi am simţit ce este cu adevărat arta . Profesor coordonator Maria Ungureanu

TEATRUL DE PĂPUȘI LA LICEUL ,, MIRON COSTIN” PAȘCANI

Interviu cu eleva Roxana Cluci din clasa a XI-a B Liceul Teoretic,, Miron Costin” Pașcani 1. Ce te-a făcut să alegi teatrul de păpuşi? În primul rând curiozitatea, apoi am fost influențată de piesele de teatru de când eram mică . 2. Ce experienţe noi ai acumulat? De când am început să fiu intr-o trupă de teatru de păpuși am acumulat: încredere în propria persoană, încrederea în cei din jur, am descoperit spiritul de echipă. 3. Ce însemnătate a avut acest spectacol pentru tine? Acest spectacol pentru mine a insemnat : emotie, bucurie, muncă dar și iubire. 4. Ce personaj ai interpretat? Am interpretat personajul ,,Povestitorul”. 5. Cum ai ajuns să interpretezi acest personaj? Prin incredere și dorință. 6. Cum ai dat viaţă personajului şi dacă ai reuşit să îl desăvârşeşti? Am dat viata personajului prin mine , prin munca enormă care a fost investită în fiecare sâmbătă la școală, alături de ceilalți membri ai trupei ,,Suflet și mască”. 7. Ce te-a determinat să nu abandonezi? Fericirea oamenilor și în special a copiilor când începeau să prindă viață păpușile, entuziasnul celor mici când făceau cunoștință cu personajele. 8. Cum a rămas în amintire? A rămas în amintire ca un spectacol îndrăgit de mine și de cei cărora le-a fost dedicat .

9. Ce ai câstigat în urma acestei experienţe? Aplauze, zâmbete, fericire, emoții 10. Dacă ar trebui să reiei experiența, ai mai face-o? Desigur, cu mult drag și multă dăruire. 11. O impresie de incheiere. Teatrul de păpuși nu este doar un spectacol în care păpușarii joacă un rol și apoi totul se incheie, teatrul înseamnă mult mai mult de atât, înseamnă suflet și emoție. Teatrul este pentru multi dintre noi o terapie care iți dă libertatea să zambești. 12. O recomandare pentru cei care urmează să încerce. Incercați să faceti această artă din dragoste, nu din obligatie,din dorința celor care ne influiențează. Însuflețiți păpușile prin iubirea voastră față de cei din jur !

Interviu realizat de profesor coordonator Ionela Luca

Imagini din spectacolele de teatru

Trupa Fenomenalii Juniori - ,,Prâslea cel vonic și merele de aur” Liceul Teoretic ,,Miron Costin” Pașcani

Trupa Fenomenalii - ,,Gaițele” Liceul Teoretic ,,Miron Costin” Pașcani

Trupa de teatru de păpuși - ,,Suflet și mască” Liceul Teoretic ,,Miron Costin” Pașcani

TEATRUL DE PĂPUȘI LA LICEUL ,,MIRON COSTIN” PAȘCANI

Interviu cu eleva Petronela Ursuleasa (Dana) din clasa a XI-a B, Liceul Teoretic ,, Miron Costin” Pașcani 1. Ce te-a facut să alegi teatrul de păpuşi? Curiozitatea a fost cea care „m-a împins” spre teatru de păpuși , după aceea a fost plăcere , o adevărată plăcere . 2. Ce experienţe noi ai acumulat? Am onoare să lucrez cu niște oameni mununați , care se dedică muncii lor și de la care am învățat multe lucruri care –mi folosesc . 3. Ce însemnatate a avut acest spectacol pentru tine? Niciodată nu m-am gândit că voi ajunge să joc într-un spectacol . Mi-am dorit mult acest lucru și s-a întâmplat . 4

Ce personaj ai interpretat? Aron , un ovrei care aduce mai mult cu oamenii din zilele nostre .

Cum ai ajuns să interpretezi acest personaj? Am citit piesa și mi-a plăcut personajul și am zis „Pe el îl vreau” .

Cum ai dat viaţă personajului şi dacă ai reuşit să îl desăvârşeşti? Cu multă muncă , e cam greu să imit un bărbat, dar cred că m-am descurcat destul de bine pentru început . Încă nu am ajuns în punctul în care-l pot interpreta cu succes și în totalitate , dar mai lucrez la asta și poate într-un viitor apropiat voi reuși . 6

7 Ce te-a determinat să nu abandonezi? Iubirea pentru păpuși și teatru este mai mare decât abandonul . M-am gândit și la oamenii care-au lucrat la acest proiect și nu am vrut să-i dezamăgesc. 8 Cum a rămas în amintire? O amintire minunată a anilor de leceeu , care mereu va avea o însemnătate

pentru mine . 9 Ce ai câstigat în urma acestei experienţe? Mai multă încredere în mine și am învățat că orice e posibil dacă-ți dorețti cu adevărat . 10 Dacă ar trebui să reiei de experiența ai mai face-o? Eu am intrat târziu în trupa de teatru , dacă ar fii să o i-au de la capăt aș intra prima și mi-aș da și mai mult silința ca totul să iasă bine . 11 O impresie de incheiere. Pentru mine teatru de păpuși va însemna mereu ceva extraordinar unde oamenii muncesc din greu pentru ca păpușile să prindă viață. Este o lume frumoasă trebuie doar să aveam curajul să intrăm în ea și să simțim trăirile personajelor ca și cum ar fi ale noastre. 12 O recomandare pentru cei care urmează să încerce. Teatrul de păpuși este atât de frumos,trebuie să ai timp și răbdare să-l descoperi. Vă îndem să încercați și voi și nu o să vă pară rău deloc . E ceva care nu se poate descrie în cuvinte , trebuie simțit.

Interviu realizat de profesor coordonator Ionela Luca

CORUL ,, RAZĂ DE SOARE ” LICEUL TEORETIC ,, MIRON COSTIN ” PAȘCANI

JOAN MIRO UN UNIVERS UNIC DE CULORI FORME ȘI IMAGINI

Tudor Daniel Huțul, cl.a XII-a, Liceul “D.Cantemir”, Iași

Joan Miró s-a nӑscut la 20 aprilie 1893 în Barcelona. A fost o personalitate emblematicӑ a Spaniei. S-a manifestat ca pictor și sculptor, fiind puternic influențat de suprarealism chiar dacӑ, oficial, nu a aderat niciodată la aceastӑ “grupare”. Teoriile suprarealiste l-au ajutat sӑ evolueze într-un sens absolut propriu, să-și contureze ideea conform cӑreia în libertatea artisticӑ, el va fi un creator multidimensional. În timpul copilӑriei sale, Joan Miró a neglijat școala, singurul lucru care l-a interesat cu adevӑrat fiind desenul. Zi de zi, a umplut caiete întregi cu desene unde reprezenta diferite peisaje din insula Mallorca, alӑturi de pești, umbrele, broaște țestoase, câini sau fluturi. Interesant de observat că Miró nu a desenat niciodatӑ chipuri omenești. La începuturile carierei sale de artist (se întâmpla undeva în 1912), Joan Miró a fost îndemnat sӑ se înscrie în atelierul lui Francisco Gali, (de profesie pedagog). Gali l-a încurajat pe tânӑrul Joan, în vârstӑ de 19 ani, sӑ picteze cu ochii închiși/acoperiți, pentru a-și crea o formă bine definită de memorie vizualӑ, precum și abilitatea de a recunoaște obiectele numai dupӑ pipӑit. La circa șase ani dupa aceastӑ experiențӑ, Joan Miró și-a deschis prima expoziție personalӑ, în 1918, fără însă a avea succesul așteptat. Ca urmare a eșecului primei sale expoziții personale, tânӑrul pictor și-a schimbat stilul, iar din acest moment pictura sa a evoluat în direcția suprarealismului. Imediat dupӑ aceea, s-a mutat la Paris, unde l-a cunoscut pe Pablo Picasso (în 1919). Tot în capitala Franței, locuind pe strada Blomet, Miró a fost vecin cu pictorul André Masson. În aceeași perioadӑ a fӑcut cunoștințӑ cu Tristan Tzara, Max Jacob sau Ernest Hemingway. La Paris, Miró a participat la expozița pictorilor suprarealiști, chiar dacӑ nu s-a afiliat oficial acestei grupări niciodatӑ. În 1927, Miró a pӑrӑsit cartierul Montparnasse unde-și avea reședința pentru a se muta pe dealul Montmartre, în cartierul artiștilor. Totuși, nu avea sӑ stea prea mult timp nici acolo: în 1929 s-a căsătorit cu Pilar Juncosa, în Palma de Mallorca. Pentru Miró, actul creator a reprezentat întotdeauna o încercare de a evada într-un univers imaginar, detașându-se astfel de tot ceea ce înseamnӑ lumea materială sau viața de zi cu zi. De aceea, la el imaginea unei scӑri urcӑ spre infinit, cerul lui se unește cu pӑmântul, realul se suprapune cu irealul. Prezentul și copilӑria edenicӑ sunt atotprezente în creația sa. Cele mai elocvente exemple de folosire a simbolurilor mironiene le putem desprinde din douӑ tablouri învӑluite în mister: „Câine lătrând la lună” (1926) şi „Peisaj cu cocoş” (1927) – datând din perioada în care artistul catalan s-a apropiat de suprarealism. Referiri sub o formă sau alta la o scară apar însă reiterat. În „Ferma”, de pildă, scara apare sprijinită de un perete, printre alte ustensile gospodăreşti. În „Stea mângâind sânul unei negrese” (1938), scara reprezintă, poate, o constelaţie.

Demn de menționat este faptul cӑ Miró a fost introdus în cercul suprarealiștilor de prietenul și colegul sӑu de atelier, André Masson, fiind remarcat de însuși Breton, care îl consideră “cel mai suprarealist dintre noi toți”. Cum am mai menționat anterior, artistul nu a fӑcut niciodată parte din categoria declarată a suprarealiștilor, nefiind interesat de aspectele dogmatice ale mișcării. A folosit totuși teme comune membrilor cercului: dimensiunea onirică, integrarea între text şi imagine, întâlniri aleatorii între obiecte disparate – ca elemente catalizatoare ale propriei eliberări creatoare. Progresiv, Miró a descoperit, după propriile cuvinte, “o realitate profundă şi obiectivă care există dincolo de aparenţe”. A compus, tablou după tablou, miraje vizuale unde plutesc forme de viaţă nemaiîntâlnite, angrenate în jocuri ludice copilărești, serioase, libere. Miró a devenit unul din cei mai cunoscuți artiști spanioli, având nenumărate expoziții personale. La mijlocul anilor ’50, a renunțat la picturӑ pentru a se dedica ceramicii. A lucrat într-un atelier uriaș, aflat în Mallorca. Aici a conceput și finalizat, împreunӑ cu Llorens Artigas, doi pereți de ceramică (“Luna” și “Soarele”), pentru sediul UNESCO din Paris. Aceste lucrӑri i-au adus premiul Fundației Guggenheim. Joan Miró și-a continuat activitatea artistică pânӑ în ultimele zile de viață S-a stins în 1983, în Palma de Mallorca, loc pe care l-a numit “casӑ” ani de-a rândul … În Spania, Miró e un mit, regăsit în toate cataloagele oficiale, sau regăsibil pe graffitiuri, ba chiar și pe fluturașii publicitari. Nu e vorba de o banalizare sau decădere a artei, ci de o recunoaștere, în stil actual, a unui univers unic de culori, forme și imagini.

Bibliografie: - Colectia "Art Galerry", numarul 78, Joan Miro; - "Joan Miró -Selected Writing & Interviews" - Margit Rowell Webografie: http://www.famousartistsgallery.com/gallery/miro.html

Profesor coordonator: Drd. Amelia Sandu-Andrieș -Liceul “D. Cantemir”, Iași

GÂNDURI SPRE ȚARA DORULUI Blaj Dan clasa a XI-a J, Colegiul Tehnic ,,Ghe. Asachi” Iași

Noaptea, totul e mai viu… Tristeţi… Şi dureri… Şi doruri… Iubita mea de acasă… În nopţile înstelate, Cum numai nordul ştie să înalţe, Deasupra stepei reci, Luptătorul plecat în alte ţări, Spre zări străine, Încearcă să te aducă în inimă, În suflet, În vis. Iubirea-mi aduce cu ea

Şi verdele câmpului de mătase, Şi roua dimineţii, Şi zbuciumul izvoarelor căzând în văile Cucerite de verdeaţă, Şi şoaptele tainice ale pădurilor De la noi… De acasă… Iubita mea cu ochii ca azurul cerului nordic, Aş vrea să te mai aştept Lângă pridvorul casei cu cerdac, Sau lângă fântâna de sus, De la mioritica stână. Sufletul meu încrustează pe armă Şi pe cuţitul de la cingătoare, Amintiri ale fericirii De acasă… Aş vrea să-ţi rostesc, Aşa cum o făceau pe vremuri Când bujori ca rubinul Îmi invadau, fără să vreau, obrazul

Numele… Un nume care poartă în el Sunetul lacrimei, Un nume care tresaltă Când, cu chip de zână, Mi te iveai din zările senine Ale cerului de acasă… Nu ştiu dacă ale mele gânduri Vor mai avea timp Şi putere Să te mai găsească, Să-ţi şoptească acele cuvinte Care nu au găsit curajul Să străpungă tăcerea, Încremenite de atâta frumuseţe, Iubita mea cu chip de zână. Şi dacă apusul mă va prinde în braţele lui, Dacă mi se va smulge cu duşmănie Şi ultima amintire,

Să ştii că te iau cu mine, În sumbrul mister Cu adieri de iarbă crudă, Cu doiniri de bucium, Cu susur de izvoare… Ca la noi, Acasă…

Profesor coordonator Aura Stoica

SIMȚITI ADOLESCENTINE Tudor Daniel Huțul clasa a XII-a D, Liceul Teoretic ,, D.Cantemir” Iași

Uite iubito cum plouă! Apa ne-o dăruie zeii nouă! Să- i preamărim frumos în șoapte Și să iubim aceste ape.

Prin stropii ploii de-nceput de veac Ființă iubirea mea fără de leac Dar azi sunt doar simțiri opace Iar amintirea vie rău imi face

Profesor coordonator Vicenta Revert

FILOSOFIE Tudor Daniel Huțul clasa a XII-a D, Liceul Teoretic ,, D.Cantemir” Iași

Pe timpul derdeluș alunecăm Poveri-greșeli pe umeri noi cărăm... Firea cea rea o poți poate ascunde... Dar cerul... viața ne-o pătrunde!

Profesor coordonator Ioan Cucuteanu

TEIUL SFÂNT Merlușcă Andrada clasa aXII-a Colegiul tehnic ”Gheorghe Asachi” Iași Ce s-a-ntâmplat aici, în vechiul meu oraş? Se-ntreabă vântul toamnei şi fluierul doinaş, Când în a serii pace trimit spre zări un cânt Tânguitor şi jalnic, plângând copacul sfânt.

A fost la început o firavă mlădiţă, Timidă şi golaşă, cum numai pe altiţă Femei din alte vremuri ştiau să-mpodobească, Făcând dintr-a lor muncă vechi semne să rodească.

Creştea încet la umbra copacilor mai mari, Nepăsători şi falnici, din codri seculari. Şi toamne reci lovit-au cu duşmănie-n ea, Şi crivăţul de iarnă ce dinspre – apus venea, Şi, mângâiată – apoi de blânda primăvară,

Mai multe ramuri vara vrăjise să-i răsară. Cu timpul, din mlădiţă trunchi tânăr se ivise, Setos de adevăruri şi încărcat de vise. Bătrâni copaci din juru-i priveau cu duşmănie Cum îşi înalţă trupul, lângă azur să fie. Spre recile - orizonturi el trunchiul îşi grăbea, Destin fără de soare şi cer fără de stea.

Veniră alte toamne cu ploi pustii şi reci, Şi alte ierni zvârliră omătul pe poteci. Stejari bătrâni muriră, pierind în depărtare De clipe-n veci pierdute, lăsând în loc visare.

Numai copacul tânăr, cu dorurile mii, Rămase-n loc să-şi verse miresmele-n tării, Primind în scoarţa groasă, în mândra-i bunătate, Dovezile iubirii – peceţile-ncrustrate.

Murise codrul. Azi parcul primeşte solitar Copacul mai ieri tânăr, ce-ncearcă în zadar Coroana să-şi mai poarte şi sceptrul zdrenţuit, În largi chemări de noapte cu sufletul cernit.

Ce s-a-ntâmplat aici, în vechiul meu oraş? Se-ntreabă vântul toamnei şi fluierul doinaş! Să facem împreună o rugă-n asprul vânt, În dulce cânt de noapte şoptit de teiul sfânt!

Profesor coordonator Aura Stoica

VISÂND LA PONTUL EUXIN Moroz Dionisie clasa a XI-a J, Colegiul Tehnic ,,Ghe. Asachi” Iași ʺCe s-a-ntâmplat aici, la Pontul Euxin? Au eşuat corăbii cu stele şi rubin Sau marea în retrageri a dezvelit palate Din aur făurite şi din sidef sculptate?ʺ

Pe ţărmul alb stau singur, sperând ca-n depărtări Să văd amurgul palid, cum argintează-n zări Talazuri spumegânde, ce poartă-n veşnicie Mistere şi destine ce numai marea ştie.

Oraşul meu aşteaptă să fie înălţat; Văd largi coloane albe, ce-n zbor înaripat Se-nalţă către ceruri, spre poarta unui vis, Ciudate şi tăcute ca-ntr-un poem nescris.

Şi temple cu arcade, şi foruri zgomotoase, Şi piele fremătânde în dimineţi voioase, Scăldate-n vesel soare doresc să prindă viaţă, Să uluiască lumea cu umbra lor măreaţă.

Dar ţărmul, încă singur, spre larg priveşte trist Şi dorurile-şi strânge chemându-l pe artist; Mă-ntreb cu-nfiorare ce nume va primi Oraşul de la mare ce visul va-mplini?

Ce rezonanţe stranii, de nume nerostit, De Tomis sau Callatis, auzul mi-au vrăjit? Şi-ntreb, cum o făcuse poetul de-altădată, Privindu-şi citadela de negrul val scăldată:

ʺCe s-a-ntâmplat aici, la Pontul Euxin? Au eşuat corăbii cu stele şi rubin

Sau marea în retrageri a dezvelit palate Din aur făurite şi din sidef sculptate? Profesor coordonator Aura Stoica

DIN ȚARA DORULUI Nicuta Alexandra clasa a X-a K, Colegiul Tehnic ,,Ghe. Asachi” Iași Iubitul meu din țara În care vara Se aud doinind Izvoare șoptind, Fetele cântând, Și dorul plângând, De unde-ai plecat Veste mi-ai dat, Cum că la război A mușcat din voi, Moartea boală rea,

Cu tăcere grea ... Ce-ai plecat spre zări, Înspre depărtări, Unde nu-i cuvînt, Nici suspin, nici gănd, Singur nu te las, Unde nu e glas, Nici de soare, nici de lună, Nici de dragoste nebună, Nici de stele, nici de nori, Nici de crângul cel cu flori, În zori, iată m-am trezit, Hainele mi-am primenit, Ş-am plecat spre-acel pământ, Unde nu este cuvânt. Spre tărâmul zânelor,

Să le cer cu dor

Apă moartă, apă vie Ca ele să-nvie Pe al meu voinic De vis pustiit. Ele de or vrea, Mă vor învăţa Tainice cântări Să trimit în zări, Să aduc la mine Din ţări străine Pe al meu iubit De destin ursit. Iar de nu or vrea, Eu iar voi pleca Spre tărâmul ielelor, Unde-i dorul fetelor; Să cer floricele Ca să fac cu ele,

Descântec neştiut Din viers necunoscut.

Doamne, dac-ai vrea Să-mi asculţi ruga! Şi-aşa, fără de veste, Făt – Frumosul din poveste Să apară-n cale, Urcând dinspre vale, Spre acel zăvoi Ştiut doar de noi!

Dor pe potecuţă, Spre acea căsuţă Se va îndrepta, Mândra-şi va vedea!

De sus de la stână, Apă din fântână, Ea îi va aduce! Ca mierea de dulce Cuvântu-i va fi Mâine-n zori de zi, În largul pridvor, Unde doru-i dor.

Profesor coordonator Aura Stoica

Imagini cu lucrări de artă plastică din expozițiile elevilor

Instalații

Liceul ,,D. Cantemir” Iași - Cercul de artă ,, C. Baba” foto de la Ofel

Jurizarea lucrărilor de artă plastică

Elevii premianți la Festivalul Internațional A.R.T.E. Premiul I Andrei Joana Catarina, Anton Ana Maria, Antoniag Gabriela, Atudorei Georgiana, Balaban Anisia, Bârsan Elena, Bejenaru Denisa, Bodnar Adrian, Borozan Vadim, Borș Galina, Bosânceanu Ana Beatrice, Burlacu Alina, Bursuc Miruna, Butnaru Ana Maria, Cecoltan Maria-Iola, Cepurneac Adelina, Chelaru Alexandra, Chele Ștefana, Chersan Ionut, Ciobanu Alexandra, Cioca Ștefan, Cojocaru Cătălina, Coman Antonio, Costea Raluca Maria, Cristescu Ștefan, Crăciun Ștefana Maria, Dima Laurian, Doroftei Crina Elena, Dragan Adriana Elena, Drăgan Antonia, Dragan Simona, Dumitriu Irina, Elena Rusu, Fîcă Paul, Francesco Moise, Frija Alexandra, Frijan Carmina, Furcă Ioana, Ganea Georgiana, Gaina Ada, Gheorghică Alina, Gherghel Adelina, Graur Ana-Maria, Grigorescu Andra, Grosu Elena, Guțu Ana-Maria, Harasim Ștefania, Herb Roberta, Huțul Odette, Huțul Otilia, Huțul Daniel-Tudor, Ilie Ilinca, Ilie Matei, Ionescu Ioana, Ionță Radiana, Jovmir Corina, Lev Abramovici, Lozinschi Dionis, Luca Eliza, Luca Octav, Marian Bianca Maria, Maxim Florin, Mavruska Teodora, Mirza Sabina, Mititelu Maria, Mogîldea Agata, Moroșan Viorica, Năstasă Silvia, Oprea Teodora, Păduraru Irina, Păduraru Raluca, Pârciu Mihaela, Poncu Andrei, Prepeliță Izabela, Pușcașu David, Puiu Ioana, Răileanu Teodora, Răschip Adrian, Sapojnic Petre, Sîrghie Andreea, Ștefănoaia Mihai, Tabușcă Maria, Trofin Constantin Gabriel, Tucaliuc Paula, Udilă Andrei, Vişan Alin, Vodă Estera, Zabulic Andreea, Zaharia Raluca Premiul II Acatrinei Ramona, Agape Smaranda, Albu Andra, Amihaiesei Andreea, Andrei Ioana, Apetrei Diana, Baciu Ana Maria, Baraghin Lidia, Bădărău Cătălina Bâzu Antonia, Bejan Adina, Beschieru Daniela,Bîcu Sonia, Bodorin Claudia, Bucuș Denise, Bunduc Andreea, Caraion Alexandru, Chihaia Lorena, Chiriac Corina, Ciobanu Anastasia, Ciobanu Geanina, Codreanu Andreea, Costăchestu Tudor, Curteanu Olesea, Dabija Marian, Darie Tudor, Doria Dragu, Dumitriu Elena, Eliza Boz, Fleoșter Anastasia, Florea Iulia Elena, Frunză Ștefana, Goarna Cristina, Gogu Teodora, Gușanu Natalia, Hanganu Ana-Maria, Hordilă Alessandra, Horia Moișanu, Hultuanu Alexandru , Ilieș Alberto, Ionescu Amalia, Ipati Constantin, Ivanciu Rosela, Ivascu Catatlina, Lozba Irina, Lupu Daria, Lupu Paula, Lupu Raluca, Marinică Theodora, Manina Stancu, Margineanu Juliana, Mertic Lucia, Mocanu Bianca, Mocanu Roxana, Olariu Marta, Pazuc Cristina, Peptu Adelina Paula, Peredecu Alexandru, Petroșanu Răzvan, Poleac Alexandra, Raicu Bianca, Rhouziel Fadil, Răbuș Gabriela, Roman Daniel, Rusu Iuliana, Sava Florinela, Sâmpetru Celia, Simion Ivona, Strătilă Cristina, Șarapova Ana, Ștefănescu Eva, Toma Paula, Tudose Madălin, Vasile Alexandru,

Premiul III Acatrinei Oana, Andrei Cezar, Andrieș Alexandra, Balan Lorena, Bernschintz Andrei, Bîrdan Georgiana, Bujeniță Alexandra, Ciobanu Teodor, Cojocaru Ștefan, Corbu Bianca, Costache Alexandru, Covaci Rareș, Dancu Eduard, Daniela Cotai, Donici Alin, Dumitrescu Serena, Garabagiu Daniela, Gotcă Paula, Guzu Ioana, Hurmuzache Maria, Huţanu Bianca, Iacob Amina Elena, Ilie Ioana Gianina, Istrate Bianca Georgiana, Leizeruc Diana, Lipovanu Roberta Maria, Luca Pavel, Luiza Mihai, Magria Adrian, Mălaimare Andreea, Nițoi Paula, Oanță Andrei, Panțiru Iustina, Pârciu Mihaela,Păduraru Maria, Petruc Nicola, Pisarenco Loredana, Sava Alexandru, Sima Oana, Tabuncic Ruxanda, Tabuncic Simona, Tican Diana, Ungureanu Maria, Ungureanu Rareș, Premii Speciale Balan Alexandra, Bault Leo, Bragaru Daiela Alexandra, Casian Delia, Cecoltan Maria-Iola, Chiperi Erica, Cobza Ana Ecaterina, Dăscălița Ștefan, Dorinville Jeremy, Dumitrașcu Ioana, Emeraud Mathilde, Hău Anisoara, Hroștea Carmen, Huțul Tudor, Ianocichin Nicoleta, Luchianțeva Nina, Moisă Miruna, Petrovschi Andreea, Rotari Arina, Vornic Daniela Mențiuni Agache Teodora, Brudiu Lucian George, Bucătaru Cristina, Condurachi Elena Diana, Danăilă Bianca, Dracea Maria, Drumea Cristina Elena, Găină Ada, Hanță Denisa, Hușleag Agripina, Huțul Tudor, Istrate Adelin Leu Constantin, Prihor Vasilica, Popa Patricia, Rusu Ștefan, Sandu Smărăndița, Suvac Nicoleta, Tîrcolea Codrin, Tîrcolea Mihnea, Țîganciuc Liviu,

CUPRINS Arnăutu Adina, ÎNCHIDE STINGE RECICLEAZĂ ……………………………………………………………………... Bălănel Giulia, TEATRUL DE PAPUȘI……………………………………………………………………………………. Roxana Cluci - interviu, TEATRUL DE PĂPUȘI LA LICEUL ,, MIRON COSTIN” PAȘCANI ……………………….. Imagini din spectacolele de teatru........................................................................................................................................... Petronela Ursuleasa –interviu, TEATRUL DE PĂPUȘI LA LICEUL ,,MIRON COSTIN” PAȘCANI…………………… CORUL ,, RAZĂ DE SOARE - ” LICEUL TEORETIC ,, MIRON COSTIN ” PAȘCANI………………………………. Tudor Daniel Huțul, JOAN MIRO UN UNIVERS UNIC DE CULORI FORME ȘI IMAGINI……………………………... Blaj Dan, GÂNDURI SPRE ȚARA DORULUI..................................................................................................................... Tudor Daniel Huțul, SIMȚITI ADOLESCENTINE................................................................................................................ Tudor Daniel Huțul, FILOSOFIE .......................................................................................................................................... Merlușcă Andrada , TEIUL SFÂNT....................................................................................................................................... Moroz Dionisie , VISÂND LA PONTUL EUXIN................................................................................................................. Nicuta Alexandra, DIN ȚARA DORULUI............................................................................................................................. Imagini cu lucrări de artă plastică din expozițiile elevilor ………………………………………………………………….. Instalații.................................................................................................................................................................................... Jurizarea lucrărilor de artă plastică………………………………………………………………………………………….. Elevii premianți la Festivalul Internațional A.R.T.E...............................................................................................................

2 3 5 7 8 10 11 13 17 18 19 22 24 29 31 32 33