Trecutul perfect
Vetre strămoşeşti Drumuri europene spre... Rai. Drumuri planificate Omul modern ştie că timpul liber, puţin cât i-a mai rămas, trebuie exploatat la maximum. În consecinţă, am hotărât şi noi, ziaristele de circumstanţă, să profităm de ziua de grevă a cadrelor didactice şi să deschidem virtuale cufere folclorice din zona Galaţiului. Aveam tema consolidată, documentaţia studiată, prin larga generozitate a Centrului Cultural <Dunărea de Jos>, banii procuraţi din valorificarea numărului precedent al revistei, scenariul schiţat, traseul definitivat, foaia de deplasare semnată de conducerea Colegiului. Colectivul constituit: prenume consacrate, experienţe confirmate- Andreea, Mihaela, prezenţe adoptate-Beatrice (la nevoie, şi în versiune franceză), mânuitoare de condei, telefoane, carneţele, reportofoane şi Alina, poznaşa pozatoare, premiată, agreată, în plin proces de consolidare a gloriei. Drumuri călcate Am ales comuna în care, am auzit noi, s-ar păstra încă foarte vii tradiţiile venite din negura timpului. Cavadineştiul, căci aceasta a fost locaţia desemnată, se află la o distanţă considerabilă faţă de Galaţi. Prin urmare, am avut de suportat o călătorie lungă, de o oră și jumătate care, să fim sincere, nu a fost prea comodă. Principala vină aparţine stării drumurilor (ca să nu dăm vina pe şofer!). Şoselele decalibrate, gropile ca pentru proba cu obstacole, pietrişul neîncorporat, frânările bruşte nu sunt tocmai ingredientele unei plimbări liniștite, pe care să o invidiaţi. Nervii și indignarea neau fost atenuate, măcar parţial, de priveliștile pe lângă care treceam: diversitatea satelor care coborau cu istoria lor până către epoca medievală, animale libere în ritm moldovenesc, fără stăpân, fără direcţie, fără vestă de protecţie, lacuri mângâiate de razele soarelui. Mai presus de toate, gândul că la sfârșitul acestui calvar ne va aştepta o lume necunoscută, fascinantă., plină de informaţii utile. De reţinut, pe traseu am aflat că la oarecare distanţă de ţinta noastră se află Raiul, locul de baştină al altei cunoştinţe, actorul şi etnograful, făuritorul de măşti, Paul Buţa. Aşadar, drumul spre Rai face un scurt popas şi la Cavadineşti. Cavadineştiul, plai de legendă Odată ajunse la destinaţie, am vizitat pentru început Primăria Cavadinești. Cu toate că era o oră matinală (cel puţin pentru noi), localnicii erau deja prezenţi în sala de aşteptare pentru a-și rezolva feluritele probleme. Gazda noastră avizată din timp, domnul primar Paul Florea, a decis să ne facă și nouă loc < pe ordinea de zi>. Am discutat, în linii mari scenariul deplasării, după ce ne-am declinat, încă o dată, intenţiile. Pe itinerariu s-au fixat câteva puncte de interes: Vădeni- satul cantonat
Liceeni în dungi, 21
încă la intersecţia unor secole (nu putem preciza care); stejarii multiseculari și biserica din Grăpeni, punctul central- Muzeul satului din Cavadineşti precum şi spaţiul fixat/aprobat pentru viitorul centru etnografic. Cum cele mai multe informaţii le afli de la un localnic, animator cultural pe deasupra, domnul primar ne-a sugerat ca ghid, cu vechi state, pe poeta, regizoarea, actriţa, culegătoarea de folclor, învăţătoarea (la clasă) şi profesoara între multele formaţii culturale, pe doamna Lenuţa Tăune. În conversaţia pe care am avut-o cu domnul Paul Florea am identificat motivul pentru care s-au păstrat aproape intacte obiceiurile din străbuni: distanţa mare faţă de Galaţi, faţă de marile centre industriale. Au rezistat, într-o formă apropiată de varianta originară: colindele, obiceiurile de la nuntă, de la înmormântare, alte manifestări direcţionate de calendarul agricol. Modernizarea (uneori agresivă) a societăţii și continua schimbare a achiziţiilor tehnice, și-au pus inevitabil amprenta peste toate aceste mărturii ale trecutului. Tradiţiile din Cavadinești sunt o comoară pentru spiritualitatea gălăţeană. Specialişti de la centru sau de la mai mare distanţă vin, plini de curiozitate, de entuziasm şi pun întrebări asupra unor realităţi care nu-i miră nicidecum pe cei din partea locului. Formaţii, trupe, echipe, individualităţi îşi înscriu numele pe foile de concurs ale competiţiilor locale, zonale sau centrale. Emisiuni televizate rămân în memorie şi sunt evocate în felurite împrejurări. Cei mici se ambiţionează, în secret, să-i concureze pe mături şi, dacă s-o putea, să-i depăşească. Un primar de formaţie culturală: Paul Florea Aceste mărturii ale istoriei noastre mai sunt încă în circuit şi unifică generaţiile datorită unor oameni care şi-au dedicat o parte din viaţă conservândule sau învăţându-i şi pe alţii să le păstreze. Pentru o asemenea cauză nobilă, domnul primar a solicitat şi a obţinut aprobare să înfiinţeze în localitate două clase cu specific popular: o clasă de iniţiere pentru dans popular și o altă clasă de ţesături-cusături, coordonată de doamna Lenuţa Tăune. În trecut, aceste forme de pregătire erau finanţate de Centrul Cultural <Dunărea de Jos>. Criza şi-a făcut simţită prezenţa
1