Putem considera că stressul psihic presupune confruntarea individului cu o situație care amenință buna sa stare, integritatea persoanei; subiectiv sau obiectiv, situația stresantă solicită organismul până la sau dincolo de limitele posibilităților individului de a -i face față. Astfel, este necesar să avem în vedere cel putin două aspecte: condiția stresantă și starea de stres. Condiția stresantă constă în cauza producerii stresului, în acțiunea tuturor agenților stresori, iar starea de stres reprezintă șocul emoțional, situația tensionată psihic la nivel individual sau grupal. Ca stare a tensiunii psihologice, stresul apare ca produs al varietăților de presiuni și forțe cu care ambianța acționează asupra individului ca un răspuns dezorganizant al organismului uman și al colectivității sociale la solicitările mediului. Fiind declanșat de factori care acționează intens, surprinzator sau persistent, percepuți sau anticipați ca amenințare, alteori constituit de o suprasolicitare sau subsolicitare a mecanismelor cognitive și volitive, stresul psihic este caracterizat printr-o prezență afectivă pregnantă.
Chiar în condiții optime de echilibru emoțional, reacțiile emoționale pot fi inadecvate stimulilor, dezadaptate în situațiile când capacitatea de rezistență emoțională este depășită de intensitatea solicitărilor, de violența traumelor afective sau de prelungirea și afectarea acestora în timp. Noțiunea de stres a cunoscut o evoluție semantică bogată, cu nuanțări specifice, cu treceri spectaculoase dar necesare de la o concepție fizică la una medicală și apoi psihologică și socială. Considerăm astfel, că stresul psihic reprezintă reacția specifică de răspuns la acțiunea agenților care produc o presiune deosebită asupra ființei umane.
10