Revista ”Orizonturi” nr. L, sept-dec 2021

Revistă editată de elevii Liceului Teologic Romano-Catolic ”Sfântul Francisc de Assisi” Roman

Nr. L septembrie-decembrie 2021 În acest număr:

Adventul: semnificație și ocazie de schimbare

Cum ne rugăm?

125 de ani de la înființarea Liceului Franciscan Practica pedagogică: provocare sau oportunitate?

Interviu cu un fost absolvent, misionar în Ghana

2

Orizonturi nr. L

REDACȚIA REDACȚIA Director: pr. prof. Bogdan Emilian Balașcă

Redactori și colaboratori: Prof. Aurelia Cristina Balașcă, Prof. Monica Grosu.

Elevi: Paul Jicmon (cl. a XII-a A), Roxana Dobrin (cl. a XII-a B), Bălan Mădălina (cl. a XII-a B), Diana Humă (cl. a XI-a B), Louana Doboș (cl. a X-a B), Dragoș Barticel (cl. a IX-a A).

Tehnoredactare: Pr. Bogdan Emilian Balașcă

Adresa redacției: Liceul Teologic Romano-Catolic „Sfântul Francisc de Assisi”, str. Ștefan cel Mare, 268/B, 611040 Roman, jud. Neamț, Tel/fax: 0233/741421 liceulfranciscan@yahoo.com www. liceulfranciscan.ro

ISSN 2359-7356 Editura Serafica, str. Teiului, 20 611047-Roman, jud. Neamț, Tel: 0233/733611

Cuprins EDITORIAL Cadoul cel mai frumos: alegerea de a renaște! – pr. Bogdan Emilian Balașcă – p. 3 MĂRTURISIRE De ce un Liceu Catolic? – Alessia Andro – p. 4 Liceul Teologic Romano-Catolic „Sfântul Francisc de Assisi”: 125 de ani de la înființare, 30 de ani de la redeschidere – Redacția – p. 5 RELIGIE-SPIRITUALITATE Ce se întâmplă la Sinodul Bisericii Catolice? – Denis Feraru – p.7 Vrei să îți spun cum este Dumnezeu în care cred? – Georgiana Dior – p. 8 Isus, cel mai bun Prieten – Sara Irina Tiba – p. 9 Încercări și ajutoare în drumul de credință – clasa a X-a A – p. 10 Cum ne rugăm? – Ciprian Simon – p. 11 Ce înseamnă „Neprihănita Zămislire”? – Alexandru Dominic Roca – p. 12 Adventul, semnificație și ocazie de schimbare – Dragoș Barticel – p. 13 Cum să trăiești o zi de reculegere – Eduard Octavian Ciotloș – p. 15 Bună-vestirea Colindului – Alin Fabian Balint – p. 16 Mărturisire sfântă – Paul Jicmon – p. 17 ARTĂ Emoții de sărbători – elevi ai cl. XI -XII – p. 18 Victimelor fără nume – Paul Mădălin Acatrinei – p. 20 Răspunsuri false – Roxana Georgiana Dobrin – p. 21 DIALOG ÎNTRE GENERAȚII Interviu cu un fost absolvent: pr. Daniel Pal – Paul Jicmon – p. 22 ȘTIINȚĂ, EDUCAȚIE, SOCIETATE Cum ne dezvoltăm personal ? – Diana Humă – p. 26 Educația non-formală – Mădălina Bălan – p. 27 Care este genul tău literar preferat? – Louana Doboș – p. 28 Practica pedagogică. Provocare sau oportunitate? – Roxana Georgiana Dobrin – p. 30 Cele patru regine ale României – Diana Humă, Gabriela Popuțoaia – p. 31 LECȚIA DE DIRIGENȚIE Frumusețea voluntariatului – Mădălina Bălan – p. 34 Implicarea voluntarului – Diana Humă – p. 36 Profesorul – Manuela Brăilescu – p. 38 Periplu prin Ținutul Neamțului – Roxana Georgiana Dobrin – p. 40 CRONICA LICEULUI – Redacția – p. 42 EVENIMENTE VIITOARE – Redacția – p. 43

2

Orizonturi nr.nr.

XLIX Orizonturi L

EDITORIAL

CADOUL CEL MAI FRUMOS: ALEGEREA DE A RENAȘTE! Pr. dir. Bogdan Emilian Balașcă Avem șansa (și eu, și tu) să renaștem. Simțim adesea că ne-a ajuns felul în care trăim, că nu ne mai place cu ce ne ocupăm, că mergem aiurea înainte sau patinăm obosiți în derivă... În astfel de condiții, avem ocazia (și forța intimă) de-a spune: „stop!... gata cu viața aceasta!... Vreau să încep o viață nouă!”

Probabil, unii niciodată nu au mai făcut așa ceva, alții poate au mai încercat, dar nu au fost perseverenți, sau unii nici nu bănuiesc că sunt în stare de o asemenea schimbare totală. Și totuși e posibil! Avem la îndemână (toți) ocazia de a începe ceva nou. Pentru că însuși Dumnezeu ne dăruiește harul de a ne reînnoi și a renaște. Și cum se întâmplă aceasta? În primul rând, avem nevoie de curajul de „a muri”. Da, a muri față de viața trăită până în prezent. Altfel nu poți începe cu adevărat o viață nouă. Curajul de a nu mai continua în „halul” în care am trăit până acum, a nu mai alimenta atâtea obiceiuri proaste, a nu mai cocheta cu găști, „prietenii” nocive, toxice, a nu mai sta în indolență, dezordine sau lene... este urgent și necesar. Da, nu putem permite unor astfel de anomalii să ne ucidă crezul, frumusețea, demnitatea noastră, ci mai degrabă, să avem curajul să le „ucidem” noi, eliminându-le din opțiunea noastră. În al doilea rând, e timpul să fim gata să plătim un preț. Cu siguranță, când „murim”, trăim și consecințe.

Dar merită să ni le asumăm.

Probabil fie vom simți că se vor supăra colegii pentru că nu mai acționăm la fel, fie se vor uimi vecinii, prietenii că suntem prea „serioși”, fie ne vor bârfi la colț „comentatori” inerenți că nu ne mai comportăm pe placul lor. Cu

siguranță, nu va fi ușor. Dar pentru tine mult mai importantă acum devine dorința de a-ți oferi ce e mai bun și valoros în viață. Adică, în sfârșit, începi să te iubești pe tine.

Atunci, incontestabil, meriți orice „preț”, oricât de mult ar fi, pentru că ceea ce primești în schimb acum ești chiar tu însți pentru tine.

Apoi, în al treilea rând, curaj! Începe să faci primul pas în viața nouă. Fără rușine, fără teama și complexul de a fi original, așa cum îți vorbește conștiința. Începe: să citești, să fii mai ordonat, să spui din când în când o rugăciune, să nu-ți mai rănești ființa cu toxice prietenii etc. Însă, atenție, verifică-te mai întâi! Fii înțelept și cere sfatul unui prieten matur. E bine să fii sigur că scopul pe care ți-l propui e autentic, că înțelegi ce trebuie din viața ta și că pășești pe drumul bun. A cere părerea e un lucru înțelept și sfânt!

Apoi, nu șovăi, continuă cu îndrăzneală și răbdare viața nouă, chiar dacă e mai greu la început sau sunt din când în când alunecări. Tu

Orizonturi nr.nr.

XLIX Orizonturi L

însă ridică-te și, îndrăznind, continuă. Fără să fii influențat de amatori, ci doar încurajat de oameni înțelepți. Și știi de ce? Pentru că din acest motiv se naște și anul acesta Cristos. Pentru tine. Ca să începi o viață nouă! El a venit să înțelegi câtă valoare ai înaintea lui Dumnezeu, că tot ce e greșit în viața ta este iertat și astfel poți începe iar o viață nouă, frumoasă, curată, senină. Iar dacă tu crezi în aceasta, atunci înseamnă că vei lua în serios Crăciunul, care anul acesta nu va fi numai serbare și colinde și eventual un fast gălăgios exterior, cu becuri și gastronomii, ci mai degrabă o trăire tainică, adânc simțită în ființa ta și prețioasă pentru tine. Atunci, așază-te în taină cu credință în genunchi și, în smerită rugăciune, cere harul vieții noi. Iar Domnul însuși ți-o va da.

Apoi, bucuria de a spune „da, am început o viață nouă!” va fi cadoul cel mai prețios pe care tu însuți, ajutat de Dumnezeu, ți-l vei oferi cu generozitate în anul acesta.

3

MĂRTURISIRE

Alessia Andro, cl. a IX-a B

M-am născut într-o familie creștină

în care mama m-a învățat și mi-a orientat pașii spre credință. Am două mătuși care au ales viața consacrată, și totuși, ca aproape orice adolescent, după Prima Sfântă Împărtășanie, mam îndepărtat de viața activă a credinței. Îmi suna ciudat când am aflat și mi s-a propus Liceul Teologic Franciscan. Nu am început anul școlar cu mare entuziasm și nerăbdare, în ciuda faptului că se respira aer catolic. Însă, deși nu a trecut mult timp de când am început aventura în acest liceu, și îmi doresc să spun câteva lucruri. În primul rând, este un liceu unde se învață în mod serios și se fac diferite activități extrașcolare, precum voluntariatul. A fost o experiență nemaipomenită atunci când am avut ocazia de a oferi din timpul meu liber pentru a ajuta copiii la teme și pentru a comunica cu ei. În al doilea rând, aici am descoperit mai bine ce înseamnă prietenia; am întâlnit o atmosferă cum rar găsești în alte licee. Mi-a plăcut foarte mult faptul că toți elevii sunt liniștiți, iar în pauze predomină liniștea și buna

4

dispoziție. Toată lumea este dispusă să dea o mână de ajutor sau să ofere un sfat ori o vorbă bună.

Apoi, aici sunt întâlnite valori umane și morale foarte greu de găsit în ziua de azi. Acest liceu te ajută să crezi mai mult în tine și să înfrunți mai ușor slăbiciunile ce apar.

Liceul catolic nu e mai puțin liceu: este o familie în care ești învățat să respecți fiecare membru, deoarece fiecare are libertatea de a-și exprima punctul de vedere. Ești considerată o persoană în creștere, o inimă ce are multe de învățat, un suflet deschis, dornic să înfrunte viața cu speranță și încredere.

După mai bine de două luni de la începutul anului școlar, pot spune că sunt mândră de alegerea făcută: am multe de descoperit si multe de dăruit acestui liceu. Aceste sentimente le pot comunica tuturor: profesorilor liceului, colegilor, dar și altor persoane, pentru a crede mai mult în noi și în puterea ce ne însoțește.

Sper ca această atmosferă senină și liniștită să se mențină mereu în această unitate de învățământ, pentru ca noi, elevii ei, să ne educăm și să creștem într-un mod cât mai frumos.

Orizonturi nr. L

MĂRTURISIRE

Liceul Teologic Romano-Catolic „Sfântul Francisc de Assisi”: 125 de ani de la înființare 30 de ani de la redeschidere - scurtă privire istorică Redacția Da, anul acesta, Liceul Teologic Romano-Catolic ”Sfântul Francisc de Assisi” împlinește 125 de ani de la înființarea sa și 30 de ani de la redeschiderea sa plină de entuziasm.

De fapt, totul începea în satul Prăjești, jud. Bacău, în anul 1896, când se înființa, de către călugării franciscani, o primă formă de învățământ la care se înscriau și participau cei care doreau să fie preoți franciscani. Apoi, în anul următor, această școală s-a mutat în satul Hălăucești, jud. Iași, unde se va înființa oficial Liceul, numit în acea vreme Seminarul Franciscan.

Încă de la început, acest Seminar Franciscan avea să primească anual între 130-180 de elevi, oferind ulterior, prin absolvenții săi, atât preoți bisericii locale și universale, cât și profesori, oameni de referință, ingineri, chiar misionari, creștini autentici pentru spațiul moldav și românesc al

acelor vremuri. Ne amintim, spre exemplu, de absolvenți ca pr. prof. dr. Petru Tocănel - rector al

Universității Lateran din Roma, prof. Petru Maria Ciobanu - om de cultură al urbei romașcane, pr.

Carmil Tocănel compozitor, Ion Gârleanu - poet, Iosif Tălmăcel publicist, și mulți alți oameni cu notorietate.

Cu siguranță, traseul frumos al unui asemenea Seminar s-ar fi putut dezvolta mai mult dacă nu ar fi fost instaurat după al doilea război mondial regimul comunist în România.

Acesta, prin decretul din 3 august

Orizonturi nr.nr.

XLIX Orizonturi L

1948, a suprimat învățământul religios din România, implicit fiind închis și Seminarul Franciscan din Hălăucești. Și astfel, începea un timp tragic pentru Biserica și creștinii din România: urmau să fie sabotați, amenințați, persecutați… Abia după 42 de ani, în urma evenimentelor din 1989, Biserica își va relua cu libertate viața. La rândul său, Liceul Franciscan se va bucura de șansa de a fi redeschis de a-și relua astfel entuziast activitatea educațională.

Drept consecință, în anul 1991,

5

MĂRTURISIRE Liceul se va reorganiza și se va numi „Seminarul Liceal Franciscan”. Nemaiavând un spațiu propriu, căci corpul de clădire din Hălăucești fusese confiscat în primă fază de statul comunist, Seminarul Franciscan își va desfășura activitatea în sălile de clasă ale Liceului Industrial Nr.1 din municipiul Roman. Deja din primul an de funcționare, Seminarul Liceal Franciscan avea un număr de 206 elevi, urmând ca, în anul 1993, să fie reintrodus în rețeaua instituțiilor de învățământ, având peste 300 de elevi. Evoluția a continuat, părinții franciscani au ridicat între timp actuala clădire a Liceului, care a fost finalizată în anul 1996, cu ajutorul credincioșilor şi a altor binefăcători din ţară și străinătate. În anul 2002, Inspectoratul Școlar Județean Neamț a confirmat schimbarea denumirii Liceului din

„Seminarul Liceal Franciscan” în Liceul Teologic Romano-Catolic „Sfântul Francisc de Assisi”.

aici. În anul școlar 2014-2015 au fost inițiate noi demersuri prin care s-a dorit înființarea unei noi specializări, învățător-educatoare a profilului pedagogic, lucru ce s-a realizat.

Apoi, tot în

vederea dezvoltării, odată cu anul școlar 2017-2018, Școala Gimnaziala „Costache Negri” din localitate a fost arondată unității noastre. Acum, capacitatea Liceului a devenit destul de amplă: 20 de formațiuni de studiu, cu peste 400 de elevi, de la învățământul preșcolar, primar, gimnazial și până la cel liceal. Mai mult decât atât, odată cu anul școlar 2021-2022, Liceul nostru a mai adăugat ofertei sale educaționale un o nouă specializare, alături de cele existente, și anume științe sociale.

Astfel, astăzi, Liceul Teologic Romano-Catolic „Sfântul Francisc de Assisi” e remarcat și căutat nu numai pentru oferta sa educațională și spirituală, ci și pentru rezultatele sale educaționale excepționale, care sunt confirmate de concursuri școlare și de promovabilitate ridicată la bacalaureat. Mai mult A

Dar creșterea și dezvoltarea școlii nu s-a oprit

6

Orizonturi nr.nr.

XLIX Orizonturi L

decât atât, prin specificul său „franciscan” Liceul este o instituție foarte cunoscută, atât în plan local, județean, regional, cât și la nivelul Bisericii Romano-Catolice din România.

Pregătind prin profilul său teologic viitori preoți pentru

Biserica RomanoCatolică din țară și din lumea întreagă, Liceul nostru, alături de Seminarul din Bacău, sunt singurele instituții de acest gen din România.

Ne bucurăm să recunoaștem astăzi între absolvenții școlii noastre mulți preoți care activează în țară și străinătate, profesori, oameni politici, medici, psihologi, juriști, antreprenori etc. În toate acestea, suntem profund recunoscători atât darului lui Dumnezeu, cât și efortului elevilor și al profesorilor, trecuți și actuali, care prin implicarea și devotamentul lor continuă să promoveze cu iubire valorile acestei frumoase școli: Liceul Teologic Romano-Catolic „Sfântul Francisc de Assisi”, un dar pentru comunitate, pentru Biserică și pentru fiecare dintre noi.

La mulți ani! Cu pace și bine!

RELIGIE – SPIRITUALITATE

CE SE ÎNTÂMPLĂ LA SINODUL BISERICII CATOLICE 2021-2023?

Denis Feraru, cl. a XI-a A Sinodul este o adunare episcopală convocată pentru a lua hotărâri în probleme de dogmă, de morală și de administrație bisericească.

Sfântul Părinte Papa Francisc a deschis adunarea sinodală prin celebrarea euharistică din Bazilica San Pietro, precedată de un moment de reflecție, în ziua de duminică, 10 octombrie 2021. Prin Sfânta Liturghie, Sfântul Părinte a inaugurat Sinodul pentru Biserica universală si pentru Dieceza Romei. Acest parcurs sinodal se va întinde pe o perioadă de 3 ani, desfășurându-se în trei etape : etapa diecezană, etapa continentală și etapa universală.

Prima etapă, etapa diecezană, a început duminică,17 octombrie 2021, și se va încheia înainte de luna aprilie a anului 2022. Această etapă are scopul de a implica și consulta întregul popor creștin al lui Dumnezeu și are loc sub conducerea episcopului diecezan sau eparhial.

Sub coordonarea acestuia, secretariatul sinodului constituit la nivelul local va trimite un document pregătitor alături de un chestionar cu propuneri pentru realizarea consultării fiecărei Biserici locale.

Papa Francisc cere ‚,o autentică

implicare a Bisericilor locale’’ realizată și prin participarea organismelor intermediare precum: Sinodul Bisericilor Orientale Catolice, Consiliile, Adunările Bisericilor și

Conferințele episcopale, cu formele lor de exprimare națională, regională și continentală. Episcopii diecezani, reuniți într-o adunare de discernământ, vor face o sinteză, care va fi trimisă la Secretariatul General al Sinodului. Acesta va întocmi un prim „Instrumentum laboris”, adică un instrument de lucru, care va fi publicat până în luna septembrie a anului 2022.

Cea de-a doua etapă, etapa continentală, este orientată asupra temei: „Dialog și discernământ”. Ea va decurge prin dezvoltarea unui dialog la

Orizonturi nr. L

nivelul fiecărui continent asupra „Intrumentum laboris’’, urmând ca la finele acestei etape să se elaboreze un document final care, la rândul său, va fi trimis Secretariatului General până în

luna martie a anului 2023.

Sinodul însă își va atinge punctul culminant în cea de-a treia etapă, cea universală, când episcopii din întreaga lume se vor aduna în jurul Urmașului Sfântului Petru, la Roma, după procedurile stabilite conform unui document numit „Episcopalis communio’’.

Astfel, Sfântului Părinte Papa Francisc propune un drum sinodal cu, modalități inedite, care să abordeze următoarele teme: comuniune, participare și misiune, „fiecare ascultându-i pe ceilalți și cu toții ascultându-l pe Duhul Sfânt, Cel care ne călăuzește acolo unde Dumnezeu vrea”. Prin urmare, suntem chemați la comuniune în spiritul rugăciunii pe care Isus a înălțat-o Tatălui ceresc, în unitate, fraternitate, îmbrățișați de aceeași unică iubire a lui Dumnezeu și făcând experiența unei Biserici care ,,primește și trăiește darul unității și se deschide la glasul Duhului.

7

RELIGIE - SPIRITUALITATE

VREI SĂ ÎȚI SPUN CUM ESTE DUMNEZEU ÎN CARE EU CRED? Georgiana Dior, cl. a XI-a B Adolescența este o perioadă a vieții când personalitatea noastră se află în plină dezvoltare, o perioadă a creșterii și maturității, a definirii caracterului, o perioadă când începi să îți pui întrebări existențiale și ai nevoie să îți stabilești o cale, o credință, să dai un sens vieții tale.

Creștinul este acea persoană care merge spre frumos, spre bunătate, care vede frumosul în orice, este sigur pe ceea ce crede și nu se lasă intimidat de nimeni și nimic, sigur pe drumul ales și pe credința sa.

Pentru a-l descoperi cu adevărat pe Dumnezeu, trebuie să te convingi personal că există și să ai motive întemeiate pentru aceasta.

Eu am crescut primind întotdeauna nenumărate motive pentru a mă convinge. La începutul copilăriei mă rugam, evident, sub îndemnul părinților și al bunicilor, iar puțin mai târziu, mergeam alături de ei la Biserică, respectând tradițiile speciale și pline de har ale sărbătorilor creștine. Bunica mea și-a dorit ca cel puțin unul dintre cei nouă copii ai ei să devină preot sau măicuță, iar una dintre fetele ei de bună voie a urmat de bunăvoie această cale, fiind atrasă de iubirea Domnului. Și ea a fost principala persoană de la care am avut cele mai multe de învățat despre Domnul.

Dumnezeul în care eu cred este incomparabil, nu există nimeni care să se asemene cu El în fapte sau în ființă.

El este de neegalat și perfect.

Dumnezeu este dragoste. El îi iubește pe oameni mai mult decât îți poți imagina. Îi iubește pe toți, chiar și pe cei care poate se îndoiesc de El și îi încalcă poruncile. El îi iartă.

Poruncile lui nu sunt date pentru ca El să arate că este cineva de care să ne temem. Dimpotrivă, poruncile lui sunt date pentru a ne face nouă bine și chiar a ne elibera de multe frici pe care le avem.

8

Orizonturi nr.nr.

XLIX Orizonturi L

Dumnezeu este alinare; alături de El poți ști că îți vei găsi mereu puterea.

Dumnezeu este singurul la care poți alerga când îți este greu, singurul care are puterea să te ajute în orice circumstanță. El este ajutorul care va veni în cele mai grele timpuri.

Dumnezeu este iertarea; atunci când știi că ai păcătuit, te poți întoarce la El cerându-ți scuze, fiind sigur că El te va ierta. În orice scenariu te-ai afla, poți fi sigur că dacă îl ai pe Dumnezeu vei avea parte de putere, iertare, alinare, sprijin.

Există 7 miliarde de oameni pe lume. Fiecare dintre ei își duce traiul: unii merg prin parc, alții pun combustibil la mașină, alții merg la școală, râd, plâng, unii rănesc, iubesc etc. Inima lui Dumnezeu și voia lui este să dea fiecăruia dintre acești 7 miliarde un viitor și o nădejde: de la cel mai devotat om, până la cel mai mare păcătos care nu are intenții de pocăință. Pentru aceasta noi trebuie să-l respectăm la adevărata sa valoare și să nu ne îndoim de existența lui.

Dumnezeu te iubește. De ce a creat Pământul? Pentru că te iubește. De ce îți iartă păcatul? Pentru că te iubește.

De ce organizează totul în viața ta spre tot ce e mai bun? Pentru că te iubește.

Când mă gândesc la cât de măreață este dragostea, cu atât mai mult îmi vine pofta să întorc acea dragoste spre aproapele meu, după cum ne și îndeamnă Dumnezeu să facem toți, așa cum El însuși o face față de noi.

Dumnezeu ne iubește necondiționat pe fiecare dintre noi, deoarece suntem cu toții fiii lui. Nu există dragoste mai mare decât aceea pe care El ne-o poartă nouă.

Niciodată nu voi putea cuprinde adevăratele adâncimi ale dragostei lui Dumnezeu pentru persoana mea, dar pot trăi în ea și pot face totul pentru a prețui iubirea lui.

RELIGIE – SPIRITUALITATE

ISUS – CEL MAI BUN PRIETEN Sara Irina Tiba, cl. a XI-a B

„Nimeni nu poate trăi

unele

sau

altele

dintre

noi.

A

avut

o

fără prieteni, chiar dacă

aceste calități. Însă Isus le

dorință:

stăpânește toate bunurile

are pe toate.

ceilalți

lumii.

mai bun prieten pe care

copilărie până la moartea

merită să îl alegem.

pe cruce, prin cuvintele

Prietenia

este

necesară fericirii” - sunt cuvintele marelui Aristotel.

Odată

Cu Isus am pornit de la

facă

fericiți.

pe Din

sale, prin înțelepciunea și

trecerea

început în această viață și

toate darurile

anilor, poate ne aducem

tot cu El vrem să mergem

iești, s a dedicat binelui și

aminte

înainte.

Prietenia

fericirii

cu

nu

mai

cu

El este cel

să-i

singură

de prietenul

bun

din

cel

copilăria

Isus

va

trăită

da

greș

nesc.

dumneze-

neamului

Oricine

era

omeîn

noastră, de omul pe care

niciodată. Împrietenindu-

preajma sa, simțea ade-

l-am

ne

să

vărata valoare a vieții și

aproape de noi, căruia i-

cunoaștem gândurile pline

devenea convins că viața

am împărtășit necazuri și

de iubire părintească și de

trăită cu El era adevăratul

bucurii, planuri de viitor,

pace

ideal al omului.

convingeri

Dumnezeu față de întreaga

simțit

cel

mai

despre

viață,

despre prietenie... Adesea, la alegerea unui prieten, ne gândim atât noi, cât

cu

El,

pe

ajungem

care

le

are

lume.

Îmi doresc mult ca Isus să rămână prietenul meu

Viața lui Isus pe pământ este un exemplu pentru

cel mai bun. Și știu că nu mă va dezamăgi.

și părinții noștri, la unele

calități

și

virtuți pe care ar trebui să le aibă: să fie

din

familie

bună, să fie un model,

să

aibă

un caracter bun, să

fie

sincer,

amabil, răbdător, simpatic, puternic, iubitor...

Probabil există

oameni

care

au

fiecare

dintre

Orizonturi nr.nr.

XLIX Orizonturi L

9

RELIGIE - SPIRITUALITATE

ÎNCERCĂRI ȘI AJUTOARE ÎN DRUMUL DE CREDINȚĂ În viața de credință, fiecare om are ispita de a păcătui. În unele momente eu simt că sunt pus la încercare prin diferite persoane din jurul meu, care mă supără prin anumite gesturi, cuvinte, comportament. În astfel de momente, încerc să nu le dau prea multă atenție și îi cer ajutorul lui Dumnezeu pentru a-mi oferi calmul necesar. Uneori mă gândesc să mai lipsesc de la studiu sau de la alte activități, dar am o oarecare reținere atunci când mă gândesc la consecințe sau că, prin fapta comisă, pot supăra pe cineva sau chiar să fac mai rău.

Un alt moment când sunt ispitit aproape zilnic este cel din timpul lucrărilor de control sau al ascultărilor: atunci când văd un caiet sau un alt obiect care m-ar putea ajuta pentru a face o fraudă, mă gândesc de mai multe ori dacă merită să fac acel lucru sau nu, pentru că risc să mă mint singur. Prin acea notă care ar evalua cunoștințele mele, mă mint pe mine însumi. Însă, în toate astfel de încercări Dumnezeu vine în ajutorul meu aducându-mi aminte de consecințele posibile și că nu este corect ceea ce fac. El mă încurajează să nu păcătuiesc în niciun fel, pentru a trăi o viață de credință mai bună; mă iubește și nu mă lasă să cad pradă diavolului. (Alin Balint, cl. a X-a A) În viața noastră există foarte multe ispite care ne împiedică să facem lucruri frumoase. Șansa de a face un bine ne este oferită de Dumnezeu. Iar noi încercăm să facem lucruri bune, dar sunt și foarte multe ispite care ne împiedică. De

10

multe ori noi ne străduim să îndepărtăm o ispită sau un viciu, apelând, fără să ne dăm seama, la un alt viciu: pierdem timpul la telefon, la televizor, la calculator, doar ca să spunem că nu avem vicii, însă acestea sunt tot vicii. Un viciu nu se îndepărtează niciodată prin alt viciu, ci prin fapte bune: prin socializarea cu prietenii, joaca cu ceilalți și multe altele. Ajutorul cel mai important este însuși Dumnezeu în viața noastră. Fără El nu putem face nimic, nu putem face un pas

înainte.

Rugăciunea adresată lui, participarea la Sfânta Liturghie, spovada ne ajută să scăpăm de rele.

Prin toate acestea alungăm ispitele și ne păstrăm inima curată și plină de bucurie. (Denis Ghența, cl. a X-a A) Eu mereu am ispite, dar și ajutoare pentru a le înlătura. Prin ispită înțeleg încercarea celui rău de a mă face să păcătuiesc. Spre exemplu, când intru în magazin, am tendința să mă duc la locul unde sunt chipsuri sau alte gustări care fac rău trupului meu. Nu mă uit prea mult la ele, ci le pun direct în coș pentru a le cumpăra. Altă ispită este faptul că nu pot sta locului. Adică, dacă vreau, spre exemplu, să citesc, voi avea tendința să mă ridic și să mă plimb dintr-un loc în altul.

Aceasta încă nu este nimic, căci am

Orizonturi nr.nr.

XLIX Orizonturi L

o ispită pe care chiar nu pot să o stăpânesc: vorbitul urât, nu cu voce tare, dar în gând. De aceasta pare că nu pot scăpa.

Despre ajutoarele mele pot spune că cele pe care le consider foarte importante sunt părinții. De ce? Păi, să spunem că sunt ispitit să vorbesc urât, dar însă dacă părinții sunt în preajmă nu voi face acest lucru, căci îmi amintesc faptul că mă vor pedepsi. Și aceasta mă ajută mult.

(Alexandru Roca, cl. a X-a A)

Sunt multe încercări în viața ta?

Crezi că Dumnezeu te pune la încercare?

Crezi că există ajutoare în viața de credință?

Este adevărat că uneori te pune și Dumnezeu la încercare, dar de cele mai multe ori te pun alții. Încercările pot veni uneori de la prieteni, cerându-ți să faci ceva rău sau îndemnându-te să mergi la petreceri, la fotbal, să te uiți la televizor, în loc să mergi la Sfânta Liturghie, la Sfântul Rozariu.

Alteori își bagă și diavolul coada, îndemnându-te la fapte rele, la vorbe urâte, la încălcarea regulilor, la nerespectarea unui program zilnic, la multe alte greșeli. Dar, cu ajutorul lui Dumnezeu, vei alege calea cea mai bună. Găsești ajutoare în viața de credință în: rugăciune, spovadă sau în discuția cu un preot spiritual, spunându-i problemele pe care le ai.

Dumnezeu te ajută în multe feluri și te conduce pe drumul cel mai bun, dar și tu trebuie să asculți de cuvântul pe care ți-l spune. Diavolul îți vrea doar răul și te conduce la păcat. În schimb, Dumnezeu îți vrea doar binele și te conduce la fericire.

(Mădălin Acatrinei, cl. a X-a A)

RELIGIE - SPIRITUALITATE

CUM NE RUGĂM? Ciprian Simon, cl. a XII-a A Catehismul Bisericii Catolice ne învață că rugăciunea este înălțarea minții noastre către Dumnezeu, dar putem spune că rugăciunea este și o convorbire directă între om și Dumnezeu, între fiu și Tată, între creatură și Creator.

Atunci când un om vrea să se roage, începe cu Semnul Sfintei Cruci și, făcând acest semn, Dumnezeu coboară pentru ca omul să vorbească prin rugăciune cu Domnul său.

Noi, creștinii, cunoaștem patru forme de rugăciune: de laudă, de mulțumire, de cerere și de mijlocire.

Prin rugăciunea de laudă omul îl preamărește pe Dumnezeu pentru toate câte le-a făcut pe pământ, pentru soare, pământ, lună, stele, dar și pentru că ne-a creat. Omul îl mai ludă pe Dumnezeu pentru că el vede cum Dumnezeu lucrează în viața fiecărei persoane.

Rugăciunea de mulțumire este o rugăciune de recunoștință către Dumnezeu, pentru că El l-a ajutat pe om în anumite nevoi; acum, omul se simte dator să fie recunoscător față de ajutorul primit de la Dumnezeu și îi mulțumește din inimă.

Rugăciunea de cerere este acea rugăciune în care omul îl imploră pe Dumnezeu pentru a-l ajuta în diferite probleme ale vieții de zi cu zi, spre exemplu, pentru a-și găsi un loc de muncă, pentru reușite la examene și pentru multe alte lucruri de care omul are nevoie.

Rugăciunea de mijlocire este o rugăciune importantă pentru viața unui om. Mulți oameni apelează la preoți, seminariști, persoane consacrate pentru ca să se roage și să mijlocească la Dumnezeu pentru ei.

Dar, în afară de mijlocirea omului, ei se roagă la anumiți sfinți, cum ar fi: sfântul Anton de Padova, sfântul Francisc, sfântul Iosif și mulți alții, dar mai ales la Preasfânta Fecioară Maria, pentru ca ea să mijlocească la

bunul Dumnezeu pentru ei sau pentru o persoană dragă din viața lor.

Oare noi, creștinii, ne-am pus vreodată întrebarea: De ce omul trebuie să se roage? Omul trebuie să se roage pentru că numai prin rugăciune și umilință găsește un sprijin și o alinare în viața sa. Doar prin rugăciune omul poate afla ajutor din partea lui Dumnezeu.

Rugăciunea cea mai frumoasă și cea mai folositoare este Sfânta Liturghie, unde omul participă la Sfânta Jertfă al lui Isus și primește ca hrană Trupul său. La Sfânta Liturghie creștinul își poate oferi durerile, necazurile, problemele din familie și i le dăruiește lui Isus care este prezent. Dacă observăm un om care participă zilnic la Sfânta Liturghie și se roagă mereu, chiar dacă el este bolnav sau are vreo suferință, îl observăm că este senin, fericit. De ce? Pentru că el se roagă și îl simte pe Dumnezeu prezent în viața sa. Dumnezeu, prin rugăciune, ne alină în suferință și ne dă curajul de a trece peste orice obstacol din viața noastră.

Orizonturi nr. L

Apoi, o altă rugăciune frumoasă este Sfântul Rozariu, rugăciune pe care multe persoane o recită zilnic.

Este adresată Preasfintei Fecioare Maria, prin care medităm nașterea, viața, patima, moartea și învierea lui Isus, iar creștinul se roagă Rozariul pentru că el știe că această rugăciune este plăcută lui Dumnezeu. În Biserica Romano-Catolică creștinii au posibilitatea și de a se ruga înaintea Preasfântului Sacrament, prin care Isus este prezent în mijlocul nostru. Noi trebuie să fim conștienți de acest lucru și să ne bucurăm că îl putem întâlni astfel. În concluzie, să reținem trei lucruri. În primul rând, omul trebuie să-i mulțumească lui Dumnezeu după fiecare ajutor primit. În al doilea rând, să ne rugăm pentru cei din jurul nostru, pentru cei care ne cer ajutorul prin rugăciune. Și, nu în ultimul rând, să ne rugăm zilnic lăudându-l pe Dumnezeu, aducându-i slavă și cinste, nu doar pentru ceva anume, ci pentru El însuși.

11

RELIGIE - SPIRITUALITATE

CE ÎNSEAMNĂ „NEPRIHĂNITA ZĂMISLIRE?” Alexandru Dominic Roca, cl. a X-a A Totul a început cu Conciliul din Efes, din 431, moment în care Sfânta Maria a fost numită „Mamă a lui Dumnezeu”. Pentru cinstirea sfințeniei Maicii Domnului, Orientul creștin a instituit în secolul al VIIlea o sărbătoare care face referire la Zămislirea Fecioarei Maria. Această sărbătoare a ajuns în Occident la începutul secolului al X-lea, fapt care a făcut ca, între timp, să se creeze grupuri pro și contra. De exemplu, Sfântul Toma de Aquino nega faptul că Sfânta Fecioară Maria era scutită de păcatul strămoșesc, în timp ce alții susțineau acest lucru. În 1708, Papa Clement al XIlea a extins cultul Neprihănitei prin Bula papală „Commissi Nobis Divinatus” și a declarat-o sărbătoare de poruncă. La data de 8 decembrie 1854, Papa Pius al IX-lea, prin Enciclica „Ineffabilis Deus", n-a făcut decât să exprime această convingere dintotdeauna a Bisericii, pentru ca, patru ani mai târziu, adică în 1858, Sfânta Maria, răspunzând la întrebarea „Cum te numești?” să i se reveleze Sfintei Bernadeta Soubirous prin cuvintele „Eu sunt Neprihănita Zămislire”. În textul Enciclicii, Papa Pius al IXlea declara: „Preafericita Fecioara Maria, în prima clipă a zămislirii sale, printrun har și privilegiu unic acordat de Dumnezeu atotputernicul, având în vedere meritele lui Isus Cristos, salvatorul neamului omenesc, a fost ferită de orice pată a păcatului strămoșesc". Este una dintre cele mai importante sărbători care se referă la Sfânta Fecioară Maria.

Odată cu această sărbătoare, a fost confirmat și adevărul de credință cu același nume, care se referă la faptul că Maria, de când a

12

fost concepută în sânul mamei sale, a fost fără păcat. Când spunem „fără păcat" ne referim la faptul că Dumnezeu a vrut ca ea să nu aibă nici măcar păcatul strămoșesc și nici să săvârșească alte păcate de-a lungul vieții. De fapt, Maica Domnului se află în starea în care se aflau Adam și Eva înainte de a săvârși păcatul, într-o stare divină.

Mai mult decât atât, Sfânta Fecioară Maria

a avut privilegiul de a-l naște pe Răscumpărătorul lumii.

Printre lecturile liturgice care se proclamă în Sărbătoarea Neprihănitei Zămisliri, se regăsesc al treilea capitol din Cartea Genezei și primul capitol din Evanghelia lui Luca, în care Sfânta Maria este numită cu cele mai nobile titluri: „Panaghia” (din greacă) sau „Tota

Orizonturi nr. L

Pulchra” (din latină), care înseamnă „Toată frumoasă”, „Cea preasfântă” sau „Preacurată”. Dar, ca să evităm greutatea limbilor clasice, o vom numi pur și simplu „plină de har" (Lc.1,28). Dacă analizăm lecturile amintite, constatăm că în prima ni se povestește că Adam este chemat de Dumnezeu, însă nu răspunde; îi era frică de păcatul săvârșit. Șarpele este o imagine a dezbinării dintre om și Dumnezeu. Însă, așa cum ne amintește lectura Evangheliei, Sfânta Maria, prin „da”-ul pe care îl va pronunța, va schimba radical lumea, ascultându-l pe Domnul și alegând cooperarea cu El pentru mântuirea neamurilor, prin Isus Cristos. În acest context, îngerul Gabriel, în schimb, este o imagine total contrarie șarpelui, simbolizând comuniunea care unește omul cu Dumnezeu, creatura cu Creatorul ei. Totuși, dacă ne întoarcem la prima lectură, putem simți cum Adam este retras, trist din cauza păcatului pe care l-a comis și nu vrea să-i vorbească Domnului, chiar dacă El îl tot cheamă. În schimb, în Evanghelie, Sfânta Maria nu refuză să vorbească, dimpotrivă, ea este deschisă față de Arhanghelul Gabriel și acceptă cu drag misiunea sa nobilă. Când omul este supărat, trist, nervos sau nu se află într-o stare prielnică, refuză să vorbească și, în consecință, se închide în sine, atunci lucrurile se vor înrăutăți pentru sine.

Dumnezeu însă ne îndeamnă la relație, la socializare, nu ne vrea singuri.

Sfânta Fecioară Maria, prin tot ce a făcut și a trăit, a avut un rol profund și important în a reface legătura dintre om și Dumnezeu. Și acest lucru îl face cu delicatețe și fidelitate și acum, din ceruri, manifestând față de umanitate dragostea sa de Mamă.

RELIGIE – SPIRITUALITATE

ADVENTUL SEMNIFICAȚIE ȘI OCAZIE DE SCHIMBARE Dragoș Gabriel Barticel, cl. a IX-a A Ne apropiem cu pași repezi de sfintele sărbători de iarnă, iar acest lucru aduce bucurie și speranță în sufletele tuturor. Auzim în jurul nostru din ce în ce mai mult cuvântul „Advent”, iar unii dintre noi nu știm exact care este semnificația acestui termen.

Prima dată s-a vorbit de Advent in secolul al IV-lea, ca un timp în care credincioșii posteau câteva săptămâni, încercau să facă bine celor din jurul lor și participau mai des la Sfintele Liturghii, ca o pregătire spirituală pentru întâmpinarea Mântuitorului. Și pentru că termenul „advent” provine din limba latină și înseamnă „venire”, înțelegem că, de

fapt, creștinii așteaptă în această perioadă venirea pe lume a Fiului lui Dumnezeu. În secolul al XVI-lea perioada Adventului a fost stabilită în mod oficial de către Biserica Catolică.

Acesta începe cu 4 duminici înainte de Crăciun. În fiecare din aceste duminici, se aprinde rând pe rând câte o lumânare, ajungându-se în final la patru lumânări aprinse. Cele patru lumânări arată cele patru săptămâni ale timpului Adventului.

Aprinderea succesivă a lumânărilor indică apropierea progresivă a Nașterii lui Isus, înlocuirea dușmăniei și a urii din lume cu pace și iubire, și progresiva victorie a luminii asupra întunericului. De

Orizonturi nr. L

aceea este bine ca aprinderea lor să aibă loc seara, pe întuneric.

Lumânările sunt trei de culoare violet și una de culoare roșie: violet pentru a indica penitența și convertirea la viața lui Dumnezeu, roșie ca semn al bucuriei pentru iminenta naștere a lui Isus. Fiecare lumânare își are semnificația sa religioasă. Conform tradiției, ele sunt denumite astfel: Prima este „Lumânarea profetului”, deoarece ne invită la speranță. Cu mulți ani înainte de nașterea lui Isus, profeții au vorbit poporului, invitându-l să aștepte venirea Domnului și să nu-și piardă speranța.

13

RELIGIE – SPIRITUALITATE A doua este „Lumânarea Betleemului”, pentru că indică cetatea în care s-a născut Mesia, Isus Cristos, Mântuitorul oamenilor.

A treia este „Lumânarea păstorilor”, întrucât se referă la cei care au primit cei dintâi vestea Nașterii Domnului, o veste care le-a umplut inimile de bucurie. Această lumânare este aprinsă în ajunul celei de-a treia duminici ale Adventului, numită chiar Gaudete, adică ”Bucurați-vă”.

Ultima lumânare este numită „Lumânarea îngerilor”, pentru că aceștia au adus vestea că Dumnezeu îi iubește pe toți oamenii şi tocmai datorită acestei iubiri El a decis ca Fiul său Preaiubit să ia firea omenească și să se nască pe pământ.

Aceste lumânări sunt așezate pe o coroană, numită ”Coroana de Advent”, adesea confecționată din ramuri de brad verde. De fapt, Coroana de Advent ne pregătește pentru sărbătoarea Nașterii Domnului, trezește în noi dorința de rugăciune comună, arătând că Isus este viața și adevărata lumină care învinge întunericul și răul. Totodată, reprezintă natura care revine la viață, atunci când totul pare a se sfârși, un imn adus luminii care învinge întunericul, un imn adus lui Cristos care vine să învingă întunericul păcatului și al morţii.

Evident, Coroana de Advent are o formă circulară, cercul fiind încă din antichitate un semn al veşniciei şi al

14

unităţii, al soarelui, care, prin ciclul său anual, indică forța de a se reproduce, fără a se consuma vreodată; astfel exprimă foarte bine misterul lui Cristos, mereu viu și luminos. Este şi semn al regalităţii şi al victoriei. În vechea Romă erau încoronaţi învingătorii jocurilor sau ai unui război. Şi astăzi primesc coroniţă cei care iau premiul întâi.

Coroana de Advent anunţă că acest copil este regele care învinge întunericul cu lumina sa. Ramurile mereu verzi sunt semne ale speranţei şi ale vieţii fără de sfârşit, ale vieţii veşnice. Acestea amintesc și de intrarea lui Isus în Ierusalim, primit cu ramuri şi salutat ca rege şi Mesia.

Prin urmare, cu toate aceste semnificații bogate, Adventul reprezintă momentul oportun pentru a ne îmbunătăți viața de credință, pentru a reflecta asupra scopului nostru pe Pământ. În acest timp binecuvântat de Domnul, să nu ne lăsăm păcăliți de ceea ce cred unii în mod greșit că ar fi Crăciunul

Orizonturi nr.nr.

XLIX Orizonturi L

(cumpărături, mese festive, curățenie generală în locuințe etc), ci să simțim în inimile noastre ceea ce înseamnă cu adevărat această mare sărbătoare: un prilej prin care fiecare dintre noi (copii, adolescenți, tineri,familii și bătrâni) dăruiește iubire, ajutându-i pe cei care se află în necazuri, nevoi, susținându-i material și moral.

Totodată, începând anul liturgic în această perioadă de pregătire și de schimbare, cu inimile pline de căință și de speranță, ne putem decide ca tot ceea ce facem de acum încolo să fie făcut cu plăcere și bunăvoință.

Oriunde neam afla, acasă cu familia, la serviciu, în parc cu prietenii sau la școală, să nu uităm, mai ales în acest timp, că Isus vine în mijlocul nostru pentru a ne reda adevărata viață.

Așadar, să pregătim venirea Pruncușorului Isus cu multă bucurie și sârguință, pentru ca în momentul în care va veni timpul mult așteptat al Crăciunului să fim prezenți la ieslea sa împreună cu Sfânta Fecioară Maria și să-i dăruim, alături de magi, tot ceea ce noi am realizat și am schimbat pe parcursul Adventului, făcându-i astfel o primire călduroasă în această lume și în inimile noastre pline de bucurie. Advent binecuvântat și plin de rodnicie sufletească!

RELIGIE – SPIRITUALITATE

CUM SĂ TRĂIEȘTI O ZI DE RECULEGERE Eduard Octavian Ciotloș, cl. a XI-a A

Nu știu dacă ați trăit vreodată o zi de reculegere! Este util să avem și astfel de momente în viața noastră, mai ales în momentele deosebite, cum ar fi Postul Crăciunului sau Postul Paștelui, sau alte zile sfinte ale anului. Și cum ar fi? În ce ar consta o astfel de zi de reculegere?

Vă pot spune cum fac eu. În primul rând, încep o astfel de zi cu Rugăciunea Laudelor. După aceasta, dorind să mă pregătesc să stau cu Dumnezeu, atent la prezența sa, încerc să cer sfatul unui părinte spiritual. El mă poate ghida în rugăciune pentru a găsi mai ușor drumul către Dumnezeu. Iar pentru a putea sta cu Dumnezeu este folositor să fim și spovediți și împăcați cu noi înșine și cu cei din jur. Aceasta o putem face apelând la părintele spiritual.

Apoi, din această zi specială nu poate să lipsească Cuvântul Domnului. Putem alege un text din

Biblie, care să ne lumineze și să ne orienteze ziua. Domnul ne vorbește prin pasajele Biblice și ne dă răspunsuri în viață, ne călăuzește spre ceea ce ne este de folos în drumul nostru. Însă, pentru a medita, noi trebuie sa fim dispuși să stăm în liniște și în ascultare, pentru a-l lăsa pe Dumnezeu să ne reveleze planurile sale cu noi, să ne dăm seama, eventual, de vocația dăruită.

Toți avem o vocație și trebuie să avem încredere în Domnul, căci El știe ce e mai bine pentru noi, ne iubește mai mult decât ne iubim noi pe noi înșine și ne cunoaște mai bine decât o credem noi. De aceea să ne lăsăm conduși ce El și să ne dorim să aflăm ce trebuie să facem pentru a fi fericiți și realizați în viață, împliniți și în comuniune cu Dumnezeu.

Tot important este ca într-o zi de reculegere să nu lipsească Adorația Euharistică, unde putem să stăm în

Orizonturi nr.nr.

XLIX Orizonturi L

fața Sa și să-i aducem mulțumiri pentru toate darurile pe care ni le-a oferit. Putem să ne rugăm fie cu rugăciuni obișnuite din diferite cărți spirituale, sau putem să creăm rugăciunile noastre personale din inimă, spunându-i Domnului sincer ce simțim. În final, o zi de reculegere se încheie cu recunoștință, pentru că totul a fost și este darul lui Dumnezeu. Astfel, încărcați cu haruri, luminați de cuvântul său, încurajați de sfaturile părintelui și simțindu-l viu pe Domnul în viața noastră, după o astfel de zi putem să ne continuăm drumul nostru cu pace și speranță. Vă doresc fiecăruia dintre voi să aveți parte de o zi de reculegere cât mai bogată în haruri, în special în acest timp în care ne pregătim pentru Nașterea Domnului, pentru a-l primi pe Dumnezeu cel viu în viața noastră așa cum se cuvine.

15

RELIGIE – SPIRITUALITATE

BUNĂ-VESTIREA COLINDULUI Alin Fabian Balint, cl. a X-a A

Privind in jur toate piesele ce alcătuiesc peisajul de iarnă, ne săgetează. Ne săgetează frigul iernii, ne săgetează albul orbitor al zăpezii, ne săgetează liniștea pe care au lăsat-o în urma lor animalele ce s-au ascuns pe scena naturii, ne săgetează întunericul care vine tot mai devreme și pleacă tot mai târziu, iar omul care rămâne străpuns și rece are nevoie de ceva, nevoie de căldură. Însă, frigul omului nu este trecut cu vederea, ci este întâmpinat de singurul care-l poate vindeca, de Dumnezeu. De aceea sărbătorim Crăciunul în mijlocul iernii, pentru că în mijlocul întunericului acestei lumi reci răsare Dumnezeu făcut om. În mijlocul acestui timp de gheață se aprinde lumina caldă a

Crăciunului, Crăciun care se simte și prin cântul frumos și special, colindul.

Colindele sunt cântece străvechi. Având ca temă vestirea nașterii Domnului Isus Cristos, obiceiul oamenilor este ca, prin aceste sensibile colinde, să ureze celorlalți lumină, binecuvântare și sărbători fericite.

Atunci când sărbătorim Nașterea Pruncului divin și ascultăm colindele care proclamă viața, și ne aflăm în fața pomului de Crăciun, simbol al dăinuirii vieții, nu trebuie să ignorăm faptul că dreptul fundamental la viață le este adesea negat atâtor ființe umane slabe și lipsite de apărare, așa cum sunt copiii pe cale de a se naște.

Viața, un dar așa de mare, nu poate și nu trebuie să fie uitată.

Crăciunul ne amintește și proclamă locul ființei umane în marele univers al societății și pe întreaga planetă a Pământului.

Proclamând bucuria Crăciunului, proclamăm bucuria umanității, evanghelia vieții, iar o astfel de atmosferă ne obligă să ne îndreptăm către Biserică, către altar, spre iesle și spre Prunc.

Nu este niciun dar și nicio bucurie mai mare decât viața adevărată. De ea depinde toată fericirea omului si împlinirea lui.

Fără aceasta nu există niciun alt bine și nicio altă bucurie. deoarece Crăciunul înseamnă vestea cea bună a vieții, a evangheliei și a iubirii.

Desen: Noelia Baciu, cl. a XII-a B

16

Orizonturi nr. L

RELIGIE – SPIRITUALITATE

Mărturisire sfântă Paul Jicmon, cl. a XII-a A

Fulgi albi din văzduhul senin Mii, spre pământ, dansează divin Se-anunță din cer iar sărbătoare: Vestire preasfântă pentru popoare Stea luminoasă tainic apare Magilor sfinți în depărtare Privind-o uimiți și smeriți, recunosc: Se naște în lume doritul Cristos.

Păstori obosiți, cu chipuri sfioase Aleargă spre grajduri sărăcăcioase Dorindu-l, în numele tuturor, Pe Sfântul Stăpân al veacurilor În grajd animale fidele se-nchin Aceluiași Prunc adormit, calm, divin Cu tandră iubire născut pe Pământ S-ofere săracilor curaj și avânt.

Iar vântul năprasnic, atent, se opri. Și luna, și timpul. Iar cerul privi Copilul ce lin și senin gângurea Primind omenirea în care venea.

Natura și oameni l-au recunoscut Simțind în trăire un nou început.

Nu poate fi altfel de sfântul Crăciun!

Căci Domnul se-arată: smerit, blând și bun.

Orizonturi nr.nr.

XLIX Orizonturi L

17

ARTĂ

Emoții de sărbători...

18

Alina Frenț, cl. a XII-a B

Alexia Enășcuț, cl. a XI-a B

Carina Iuscinschi, cl. a XII-a B

ț

ț

ț

Emanuela Vârgă, cl. a XI-a B

Andreina Iuscinschi, cl. a XIi-a B

ț

ț

Rita Relea, cl. a XII-a B

Alina Frenț, cl. a XII-a B

Anca Platon, cl. a XI-a B

ț

ț

ț

Orizonturi nr.nr.

XLIX Orizonturi L

ARTĂ Cimpoeșu Denisa, cl. a XII-a B ț

Anca Gavril, cl. a XII-a B

ț

ț

Cătălina Diaconu, cl. a XII-a B

Lavinia Baratu, cl. a XII-a B

Veridiana Maria Mihăeș, cl. a XII-a B

ț

ț

ț

Carina Iuscinschi, cl. a XII-a B

Roxana Georgiana Dobrin, cl. a XII-a B

ț

Orizonturi nr. L

19

ARTĂ

Victimelor fără nume Mădălin Paul Acatrinei, cl. a X-a A

O, victime nevinovate Ce-ați suferit atât de mult Sunteți „eroii problemei rezolvate” Din cauza unui tiran adult.

O, victime din Holocaust Ce ne-ați rămas în amintire Sunteți prada din trenurile morții Atât de pline de otrăvire.

Ne sunteți încă vii în amintire Dar vă dormiți somnu-ntre străini Nevinovați făr’ nici-o vină Sunteți o pură mărturie a răului neînchipuit.

Sunteți o lacrimă pe sufletul omenirii Sunteți un foc arzând mistuitor Sunteți un sunet al durerii În fața răului atât de neîndurător.

desen: Veridiana Maria Mihăeș, cl. a XII-a B

La munci grele și servile Ați fost supuși și mici și mari Și jefuiți de bunul vieții Ați fost trimiși ca pradă morții.

V-au jefuit încet, ca hoții, Însă nicicând nu v-ați așteptat La morțile crude, fulgerătoare, Care pe-atâți v-au secerat.

Astăzi, tu, nu fi trist, dar ia de seamă Căci nu totul în viață e corect.

Bucură-te că ai acolo undeva o mamă, Un tată și la școală mulți colegi.

Viața este adesea cam nedreaptă, Dar fii tu mereu cât mai corect, Nu te-piedica de nicio treaptă Și curajos tu calcă drept.

desen: Mihaela Iordache, cl. a XII-a B

20

Orizonturi nr.nr.

XLIX Orizonturi L

ARTĂ

Răspunsuri false Roxana Georgiana Dobrin, cl. a XII-a B

La întrebări nu vrei răspunsuri Şi nici măcar o rezolvare.

Nici la probleme nu vrei calcul, Ci doar răspunsul la-ntrebare.

E-un paradox… şi ce ne pasă Dacă putem să-l evităm?

Nu suntem străini de ce înseamnă Curajul de-a pune-ntrebări.

Când totul vine pus pe tavă, Chiar înţeleg de ce înlesnesc Toate necazurile vremii, cu boli, cutremure, zăpezi. Însă acea tavă bogată, la un moment dat, Se va goli…

Tu vei rămâne gol pe-o stradă Fără ambiţii, ori copii.

Dar nici atunci, tu, din păcate, Nu înţelegi ce ai greşit, Fiindcă nu-i nimeni să-ţi arate Ce pân-atunci nu ai zărit.

Indiferenţa ne omoară, Cu toate astea noi zâmbim.

Lăsăm tot ce-i în noi să moară Până uităm de ce trăim.

Orizonturi nr.nr.

XLIX Orizonturi L

21

INTERVIU CU UN FOST ABSOLVENT AL LICEULUI: PĂRINTELE DANIEL PAL - MISIONAR ÎN GHANA realizat de Paul Jicmon, cl. a XII-a A Pace și bine, părinte Daniel! Vă mulțumim că ați acceptat să acordați acest interviu revistei noastre! Vă propun să discutăm și să ne împărtășiți din darurile și experiențele dumneavoastră.

R: Cum ați decis să alegeți viața de seminarist, viitor preot? Cât de greu a fost să luați această decizie?

Pr. D: A fost o dorință de când am fost mic, apoi am cultivat-o prin slujirea la altar ca ministrant, iar mai apoi am decis să mă înscriu la examenul de admitere la Seminarul din Roman. Nu a fost greu, nu am avut dificultăți în acest sens. Acest

22

lucru mi l-am dorit, iar credința simplă, dar profundă pe care am trăit-o în familie m-a ajutat.

R: Ne puteți povesti cum a fost viața dumneavoastră de seminarist sau o întâmplare care v-a marcat prin farmecul ei?

Pr. D: Viața din seminar a fost activă și plină cu diferite lucruri: școală, momentele extrașcolare (sport, muncă, excursii).Însă a fost frumoasă și viața de comunitate, de trăire împreună cu colegi din diferite contexte sociale, cu bucuria de a împărtăși experiențe diferite împreună.

Orizonturi nr.nr.

XLIX Orizonturi L

Evenimentele cu farmec aparte au fost multe: cele sublime care au rămas în inima mea de la început au fost mai ales sfințirile de diaconi și de preoți, din curtea Institutului, adorațiile nocturne, liturghiile celebrate împreună cu studenții și credincioșii. Îmbrăcate de savoare au fost și spectacolele de Crăciun, urăturile profesorilor, excursiile anuale în care am avut parte de experiențe inedite și de posibilitatea de a cunoaște România cu frumusețile și istoria ei. Aveau un caracter formativ-recreativ, și, întradevăr, au rămas în inima mea ca experiențe de neuitat.

DIALOG ÎNTRE GENERAȚII Au existat însă și momente haioase, spre exemplu, așa numitul „Exod”, adică, momentul în care am făcut trecerea de la internatul de la Liceul 1, la noua clădirea a seminarului, de la condiții de o stea, la 5 stele. Fiecare trebuia să își aducă toate lucrurile, inclusiv patul.

Era o imagine parcă ruptă dintr-o piesă de teatru, cu tot cu spectatori; aceștia din urmă fiind studenții care, ieșiți la balcoane, savurau din plin imaginile care se perindau prin fața ochilor lor. Ce timpuri, ce amintiri!

O altă amintire nostimă este „sacul de ceapă”.

Am „călcat pe bec” cu alți trei-patru colegi, iar „ca premiu” am fost trimiși la bucătărie să exersăm aptitudinile de „voluntar”. Ni s-a dat să curățăm ceapa pentru a doua zi, nici mai mult, nici mai puțin, un sac de ceapă de vreo 30 de kg. Îmi amintesc că, după câteva minute, nea apucat „dorul de casă”, că tuturor ne curgeau lacrimile fără să vrem.

Un alt moment inedit a fost mersul la cules porumb, când intram 150-170 de elevi în lanul de

porumb, de tremurau strujenii.

R: Ce părere aveți despre diminuarea numărului de elevi din seminar? Care ar fi cauzele, în opinia dumneavoastră?

Pr. D: Istoria este ciclică; este o situație normală pentru contextul socio-cultural și religios pe care-l trăim.

La prima vedere pare de speriat, dar cred că Dumnezeu va avea grijă să trimită lucrători în via sa. Este Biserica lui Cristos, iar El îi poartă mereu de grijă. Chiar dacă pare un deșert, tocmai aici, în acest context, Dumnezeu se face cunoscut. Și ce

este mai curios, este faptul că întotdeauna El se folosește tot de oameni: îi cheamă pe unii dintre ei și îi trimite la semenii lor.

Dumnezeu, cu siguranță, a privit și spre voi. Fiți curajoși în a răspunde afirmativ inițiativei lui Dumnezeu și El nu vă va dezamăgi niciodată! Vați gândit la ce plan măreț vă cheamă Dumnezeu?

R: Ce sfat ne-ați oferi nouă, elevilor de la seminarul mic, în calitate de fost elev al acestui liceu?

Pr. D: Fiți voi înșivă: trăiți din plin fiecare moment pentru că aceste momente pe care le trăiți acum nu se vor mai întoarce niciodată. Trăiți un moment frumos: al trecerii de la adolescență la tinerețe. Fiți plini de viață, folosiți creativitatea și energiile pentru a vă construi un viitor frumos, demn! Nu lăsați monotonia să vă roadă, dar găsiți-vă energia și motivația în entuziasmul de la început. Zelul inițial să contureze viața voastră de zi cu zi.

Nu vă limitați la a face doar ceea ce vi se cere, la împlinirea unui program. Să nu vă fie frică să vă aventurați într-o dăruire totală „să vă deschideți larg inima lui Cristos”, doar așa vă puteți regăsi cu adevărat pe voi înșivă și veți putea răspunde și la întrebările existențiale ale vieții voastre: Cine sunt eu? Încotro mă îndrept? Ce trebuie să fac?

R: Până la experiența de a fi misionar în Ghana, ce experiențe ați mai avut în calitate de preot?

Pr. D. Când am fost sfințit diacon, am fost repartizat la Luizi Călugăra. Pentru noi, frații, prima obediență

Orizonturi nr.nr.

XLIX Orizonturi L

23

DIALOG ÎNTRE GENERAȚII este numită „prima iubire”. Pot spune că experiența de fraternitate și viața de pastorație trăită în acea perioadă și-au pus amprenta pe stilul de frate și preot pe care îl simt acum în mine. Experiența fraternă a fost una pozitivă. Îmi amintesc cu drag de acele momente de fraternitate, mai ales serile de duminică când ne adunam la televizor și împărtășeam experiențele și întâmplările din acea zi și acea săptămână. Experiența pastorală a dat culoare vieții mele de slujitor a lui Dumnezeu: înconjurat fiind de tineri și copii, de serile când după Liturghie jucam tot felul de jocuri până se înnopta. Cu bucurie păstrez în inima mea ziua de Primiție, la care un număr considerabil de tineri au dat culoare sărbătorii mele, nu doar prin îmbrăcămintea tradițională frumos colorată, ci și prin bucuria și dansurile lor.

După sfințirea ca preot am mai rămas la Luizi Călugăra până

după 4 octombrie, când a fost hirotonirea diaconală a fratelui meu, Romică, după care, pentru o pregătire adecvată pentru a merge în misiune am fost trimis în Italia la Camposampiero pentru doi ani și jumătate. Aici, pe lângă cursul de misionarism și învățarea limbii engleze, am făcut și o licență în teologie spirituală la Institutul „San Antonio Dottore Massimo” din Padova. Apoi, după doi ani, la data de 5 martie 2012, de la Veneția îmi luam zborul spre Accra, Ghana, Africa.

24

R: Cum e să fii misionar? Ce implică această misiune?

ritm de dans vine la altar și își aduce propriul dar. De obicei credincioșii,

Pr. D: Să fii misionar înseamnă să te simți chemat și trimis de Dumnezeu. Este o experiență inedită în care te lași condus de Spiritul lui Cristos și, în același timp, te simți îmbogățit la contactul cu o altă cultură.

Să fii misionar însemnă să ieși din țara ta cu tradițiile sale, dar și să ieși din comoditățile tale și să fii disponibil, fără rezerve, pentru a împlini voința lui Dumnezeu. Este o chemare specială, pentru că Dumnezeu lucrează într-un mod special, iar dacă te trimite te și întărește cu harul său.

la sărbători, se îmbracă în îmbrăcămintea tradițională, foarte viu colorată, iar grupurile parohiale în uniformele proprii.

O sărbătoare specială este ziua de 6 martie când se celebrează Ziua Independenței. În acea zi se organizează parade impresionante, care se desfășoară, de obicei, pe stadioane și la care participă foarte multă lume și foarte multe grupuri de elevi îmbrăcați în uniforma

R: Care dintre tradițiile și obiceiurile ghaneze vă atrag?

Pr. D: Mă atrage în special modalitatea de a celebra sărbătorile, paradele, fie religioase, fie naționale. Apoi, celebrarea Sfintei Liturghii este atractivă datorită numeroaselor obiceiuri care împodobesc și stimulează participarea activă a credincioșilor.

De obicei, duminica, Sfânta Liturghie durează aproximativ două ore. În anumite momente ale Liturghiei se cântă și se dansează.

Un moment aparte este ofertoriul, când fiecare, în timp ce se cântă, în

Orizonturi nr.nr.

XLIX Orizonturi L

școlii.

Pentru ei, purtarea uniformei este o onoare, un simbol al școlii, fiecare școală având uniforma proprie; chiar dacă de cele mai multe ori cei care sunt mai săraci nu au mai multe schimburi, totuși seara își spală unica uniformă și o calcă pentru a o avea curată ziua următoare.

DIALOG ÎNTRE GENERAȚII R: V-a fost greu să vă acomodați cu clima și diferența dintre Europa și Africa?

Pr. D: În privința acomodării a fost un proces gradual. În primele luni, căldura dogoritoare din timpul nopții nu îmi permitea să mă odihnesc prea bine, transpiram foarte mult, dar cu timpul am început să mă obișnuiesc. Un lucru straniu care se întâmplă aici este faptul că, deși este foarte cald, soarele mai tot timpul este acoperit de nori. Nici acomodarea la timpul ploios nu a fost chiar ușoară. Să vezi că plouă zilnic...!?

Nici cu mâncarea nu a fost simplu să mă acomodez, mai ales cu toate mâncărurile și cu „gusturile tradiționale”, care implicau și consumul de rozătoare (nutrie) și târâtoare (șerpi, iguane) pe care ei le numesc carne de pădure. Între timp, cu unele mam obișnuit și chiar îmi plac, cu altele însă mai puțin. Din fericire, am avut posibilitatea de a mânca și alimente cu care eram obișnuit în Europa, mai ales fructe și legume care aici se găsesc din belșug.

R: Ce activități sau jocuri se practică în acea zonă?

Pr. D: Activitățile sunt de diferite feluri, în funcție de ambientul pastoral (biserica, școala, tipografie). În ceea ce privește jocurile, predomină cele competitive organizate la anumite sărbători.

Băieții, în special, joacă mult fotbal.

R: Vă e dor de România, de rude și prieteni? Cum e să petreci timpul departe de casă și de cei dragi?

Pr. D: Îmi este dor de familie, de prieteni și de țară, în special. Cel mai greu este când în țară se

Orizonturi nr.nr.

XLIX Orizonturi L

celebrează anumite sărbători, sau când sunt evenimente speciale care au loc în familie, în Provincie, sau în alte contexte, iar eu sunt departe.

Când mă mai cuprinde nostalgia, atunci ascult cântece tradiționale românești. Dorul de țară nu va dispărea niciodată din inima celor care trăiesc departe.

Personal, ceea ce mă ajută să îmi desfășor activitatea departe de țară este dorința și visul de a-l sluji pe Dumnezeu cu toată viața mea, fără a pune nicio limită planului pe care Dumnezeu îl are cu mine. „Părinte Daniel, vă mulțumim pentru disponibilitatea, sinceritatea, sfaturile acordate și înțelepciunea cu care ne-ați vorbit.

Bunul Dumnezeu să vă binecuvânteze cu harurile și iubirea sa pentru a-i urma calea.

Pace și bine!

25

ȘTIINȚĂ, EDUCAȚIE, SOCIETATE

Diana Humă, cl. a XI-a B Să vă spun părerea mea despre dezvoltare personală! Să nu cădem în capcane, ci să învățăm să ne dezvoltăm armonios.

Pentru început, trebuie să înțelegem ideea de „dezvoltare personală”.

Când spunem

Cel mai bun indicator pentru acțiunea de dezvoltarea personală este rezultatul acesteia, adică efectul acestor activități și experiențe. Eu, spre exemplu, consider că m-am dezvoltat foarte mult față de cum eram acum câțiva ani, observând în

sperat (nu zic să faceți și voi la fel, ci doar vă prezint experiența mea).

Pentru a nu cădea în capcane, nu încercați să deveniți cine nu sunteți, ci luați-vă mai întâi puțin timp pentru propria persoană și descoperiți-vă pe voi înșivă. Dacă

dezvoltarea personală, ne gândim practic la activități și experiențe la care participăm, cu scopul final de a ne îmbunătăți, de a ne optimiza abilitățile personale, a conștientiza trăsăturile noastre, a crește calitatea vieții noastre și a păși convinși spre împlinirea aspirațiilor personale.

Această dezvoltare personală este o descoperire de sine și a potențialului pe care fiecare îl deține în raport cu moștenirea sa genetică.

O greșeală ce multe persoane o fac este aceea de a investi foarte mulți bani și timp în tot felul de cărți și cursuri care par a fi, însă nu sunt, de dezvoltare personală; în consecință, nu îi ajută cu nimic.

viața mea rezultatul, efectul anumitor lucruri și activități care mau obligat să ies din zona mea de confort. Spre exemplu, pentru a vă face o idee, eu, acum patru ani, eram foarte timidă. Nu vorbeam cu nimeni, nu mă implicam așa mult în nimic și nu îmi spuneam deloc opinia. Însă, doar interacționând cu o mulțime de oameni și făcând tot felul de activități, am putut să-mi conturez personalitatea și să-mi descopăr potențialul meu adevărat.

Eu nu am citit nici măcar o pagină dintr-o carte de dezvoltare personală și nu am participat la niciun curs în acest sens și, uite, am reușit, chiar fără să vreau, mai mult decât am

nu știți ce vreți, veți cădea în capcana de a face foarte multe lucruri fără nici un scop și desigur fără nici un rezultat. Faceți însă exact ce vă place, dar și ceea ce v-ar plăcea să faceți sau să învățați.

Pentru a începe o schimbare, puteți începe a vă folosi chiar de persoanele ce vă înconjoară. Mereu să vă înconjurați de persoane mai bune decât voi înșivă pentru a avea de unde învăța. Schimbarea vine apoi în timp și persoanele din jurul vostru vor observa. Contează mult cine rămâne lângă voi până la capăt!

26

Orizonturi nr.nr.

XLIX Orizonturi L

ȘTIINȚĂ, EDUCAȚIE, SOCIETATE

Mădălina Bălan, cl. a XII-a B

Educația non-formală este acel gen de educație care cu siguranță ar atrage mulți elevi, indiferent de vârstă. De ce?

Pentru că acest tip de educație, care diferă de educația formală ce este întâlnită în școlile tradiționale, se adaptează nevoilor elevilor și situațiilor speciale pentru a oferi cât mai multe informații pe care elevii nu le învață la școală, dar pe care totuși trebuie să le cunoască foarte bine. O astfel de educație abordează teme de interes precum: securitatea virtuală și utilizarea programelor/aplicațiilor actuale, drepturile omului, sănătate mintală, orientare în carieră, prim ajutor, nutriție și sport, fotografie, ecologie, antreprenoriat și multe, multe altele.

Educația non-formală este necesară,, deoarece educația formală se adaptează mult prea lent la schimbările socioeconomice și culturale ale lumii în care trăim. De aceea, sunt propuse şi alte posibilităţi de a-i pregăti pe copii/tineri/adulţi, pentru a-i ajuta să răspundă adecvat la schimbările societăţii.

Aceste ocazii de învăţare pot proveni nu doar prin învăţământul formal, ci şi din domeniul mai larg al societăţii sau din anumite sectoare ale

acesteia, zone unde de multe ori intervin ONG-urile.

Prin atelierele dedicate educației non-formale participanții pot să fie mult mai deschiși către probleme civice și sociale, deoarece temele abordate trezesc un interes maxim fără ca participanții să fie stimulați de notele pe care le-ar putea primi.

Abordarea subiectului, de cele mai multe ori prin activități interactive, motivante, antrenante și amuzante, atrage mai mult decât metodele simple de transmitere a informației. Aici, metodele și instrumentele care sunt des întâlnite în oferirea informației sunt dezbaterea clasică, dezbaterea stradală, cafeneaua publică, jocul și activitatea ludică în aer liber,

improvizația, învățarea prin experiență, lista continuând...

Frumusețea stă în faptul că are un cadru flexibil de spațiu și timp, fără să piardă obiectivele clar definite. Toate programele de educație non-formală invită la reflecție, la autoanaliză, la socializare, interacțiune și împărtășirea cunoștințelor, procese prin care se dezvăluie mai ușor calitățile personale.

Un tânăr care experimentează educația non-formală își dezvoltă o perspectivă pozitivă, activă și participativă, beneficiind de o deschidere și de o înțelegere mult mai amplă asupra propriei persoane și a mediului său.

“Educația este ceea ce supraviețuiește după ce tot ce a fost învățat a fost uitat.”

B.F. Skinner

Orizonturi nr. L

27

ȘTIINȚĂ, EDUCAȚIE, SOCIETATE

CARE ESTE GENUL TĂU LITERAR PREFERAT? ...despre cum să îți alegi cartea potrivită Louana Doboș, cl. a X-a B

Bine te-am regăsit, dragă cititorule! Astăzi aș vrea să vorbim despre un subiect nu chiar așa de discutat, dar cu care mulți se confruntă, și anume alegerea unui gen de lectură potrivit pentru personalitatea noastră.

Este adevărat că, de cele mai multe ori, deși sună „clișeic”, nu noi alegem genul pe care să îl citim, ci el ne alege pe noi. În următoarele rânduri vei descoperi că ai o afinitate mai mare pentru un anumit stil de scriere, sau poate pentru mai multe, care se pretează la anumite trăsături definitorii ale tale.

Așadar, să începem! În continuare, îți voi prezenta toate genurile literare, alături de recomandări de cărți pentru fiecare, dar și un ghid care te va ajuta să îți alegi cartea potrivită.

Genul fantasy. Fantasy-ul este un gen complex, care de multe

28

ori cuprinde elemente din toate celelalte genuri literare. Creativii, visătorii, dar și cei care au o imaginație bogată vor considera perfectă o carte „fantasy” cu dragoni, vampiri și magie. De multe ori sa considerat că interesul scăzut al oamenilor în legătură cu ficțiunea se datorează faptului că nu au avut o experiență satisfăcătoare Cu toate acestea, acest gen ne face să fim mai încrezători în forțele proprii, mai perceptivi și, de ce nu, chiar mai intuitivi. În ultimii ani,

Orizonturi nr.nr.

XLIX Orizonturi L

cărțile de acest gen au devenit extrem de populare la noi în țară și nu numai, iar gama din care putem alege este extrem de vastă. În acest moment, cărțile scrise de Sarah J Maas, Cassandra Clare și J. L. Armentrout se bucură de un real succes. Dar dacă ești fan al fantasy-ului oldschool, atunci romane precum „Harry Potter”, „Stăpânul Inelelor” sau „Dune” sunt perfecte pentru tine.

Genul romance. Ei bine, nu cred că există persoană care să nu fi citit sau să nu fi auzit de o carte „romance”.

Acest gen este unul foarte comun, potrivindu-se unei game largi de persoane. Introvertit, extrovertit, timid sau exuberant, cu siguranță se găsește o poveste de dragoste pe placul tău. Însă, dacă vrei să diversifici, o carte young adult cu un

ȘTIINȚĂ, EDUCAȚIE, SOCIETATE plot-twist bun, aceasta te va face să adori lectura; în plus, îți va spori imaginația și îți va reduce stresul.

Pentru amatori, cărți ca ,,Un an fără tine”, ,,Scrisori de dragoste către cei plecați”, ,,Iubire de probă” se citesc extrem de ușor și au mesaje puternice.

Genul thriller/mistery.

Acest gen nu este pe placul tuturor și, în unele cercuri, este chiar disprețuit. Însă, dacă ești fan al jocurilor psihologice și îți plac misterele și secretele, poți face totuși o încercare. Tensiunea, intriga și atmosfera sunt perfecte pentru o

zi de toamnă, alături de o cană cu ceai și o pătură pufoasă. Cea mai populară serie „mistery” a momentului este romanul „Anchetele lui Audrey Rose”, scrisă de Kerri Maniscalco. Pe partea de thriller, romanele Agathei Christie sau ale Colleenei Hoover, cum sunt ,,Verity” sau ,,E cineva la tine acasă”, scris de Stephanie Perkins, sunt ideale pentru un începător.

Genul clasic. Cărțile clasice au fost și încă sunt prezente în viața noastră. Fie că avem de citit un roman pentru școală, fie că ne întâlnim cu ele din greșeală, nu avem cum să nu ne îndrăgostim de cel puțin unul, Stilul, atmosfera aceea de vechi și frumos nu au cum să nu ne acapareze, deși sunt și excepții. Autori români, și nu numai, au creat o lume întreagă pe care apoi noi să o descoperim. De acest univers literar sunt atrași cu precădere iubitorii de istorie și

introvertiții. Romane ca ale lui Jane Austen, Victor Hugo, Mircea Eliade și mulți alții sunt necesare pentru o minimă cultură literară, plus că ne învață despre vechile valori și principii, dar ne ajută și să ne însușim anumite informații despre acel univers care nouă ni se pare atât de îndepărtat. Astfel, lecturi precum ,,Mândrie și prejudecată”, ,,Jane Eyre”, ,,Cocoșatul de la Notre Dame” și multe altele sunt un bun început de acomodare cu literatura de acest tip.

Genul ficțiune istorică. În primul rând, dragă cititorule, trebuie să știi că ficțiunea istorică nu este pentru oricine. Trebuie să fii un împătimit al istoriei, să adori intrigile pentru a savura cum trebuie acest gen. Pe mulți e posibil să îi plictisească descrierile lungi, obiceiurile specifice vremii, limbajul mai mult decât protocolar, dar dacă pe tine nu te deranjează, atunci este posibil să fi descoperit deja o comoară. Deși nu sunt foarte

multe cărți de genul acesta la noi în țară, ficțiunea istorică este de multe ori prezentă și în genul „fantasy”, așa că ai de unde alege. Dacă ți-am stârnit interesul, poți căuta câteva dintre capodoperele istorice ale momentului, și anume seria ,,Saga cuceritorului”, de Kiersten White, sau ,,Cartea pierdută a vrăjitoarelor” care, deși este un „fantasy”, include extrem de multe detalii istorice care sunt prezentate într-un mod plăcut și eficient. Iar dacă îți plac poveștile cu vikingi, atunci ,,Cerul din adâncuri” este perfect pentru tine.

Orizonturi nr.nr.

XLIX Orizonturi L

Genul nonficțiune. Dacă încă nu te-ai simțit atras de niciuna dintre cărțile de mai sus, atunci poate că preferi ceva „nonliterar”, ceva care să te ajute să evoluezi spiritual și nu numai. Dacă ești genul realist, cărțile de psihologie și de

dezvoltare personală sunt exact ceea ce îți trebuie. Ele te vor ajuta să devii persoana care vrei să fii, îți vor oferi încredere în sine și te vor face să fii mai analitic cu persoanele din jur. Cărțile de acest gen sunt extrem de populare în România. Titluri ca ,,Inteligența emoțională”, de Daniel Golemann, „Gândește ca un călugăr”, de Jay Shetty sau

,,Nimic nu se schimbă până când tu nu te schimbi” îți vor schimba percepția asupra lumii și, de ce nu, chiar și asupra celor din jur.

Așadar, cititorule, sper că te-am convins să încerci cel puțin un gen din cele de mai sus. O pagină citită în fiecare zi reprezintă o mică schimbare pe care o aducem lumii.

29

ȘTIINȚĂ, EDUCAȚIE, SOCIETATE

PRACTICA PEDAGOGICĂ PROVOCARE SAU OPORTUNITATE ?

Roxana-Georgiana Dobrin, cl. a XII-a B Cu siguranţă, atunci când întrebaţi elevii de la profilul pedagogic de ce au ales această ramură, majoritatea vă vor răspunde: „Pentru că iubesc copiii!”. Bineînţeles că această iubire se poate manifesta în mai multe feluri şi în mai multe situaţii, însă când vine vorba de practica pedagogică, „viitoarele cadre didactice” cred că îşi dau seama de faptul că, din poziţia de educator sau învăţător, iubirea faţă de copii se manifestă prin educaţie.

Practica pedagogică este cel mai captivant şi benefic stadiu din parcursul liceal, când vine vorba de profilul pedagogic. De ce? Pentru că în cadrul acesteia învăţăm partea practică a meseriei de educator sau învăţător.

De multe ori, din experienţa anilor trecuţi, am constatat că părerile sunt împărţite în ceea ce priveşte diferenţa dintre teorie şi practică: unii colegi consideră teoria mai uşoară, iar practica mai dificilă, alții, fix invers. Însă, uneori aceste păreri se schimbă complet prin dobândirea de experiență făcând legătura între teorie şi practică.

De exemplu, în primii doi ani, atunci când observi lecţiile şi ai ocazia de a interacţiona cu diferite clase de elevi, impresiile se schimbă de la o săptămână la alta. Cred că atunci îţi dai seama și dacă vrei cu adevărat sau nu să urmezi această profesie, deoarece în această perioadă ai ocazia să îţi formezi întro manieră confortabilă un stil propriu de a organiza o lecţie şi de a relaţiona cu elevii.

Când însă ajungi în clasa a XI-a, deja treci de la a fi observator la

30

observat. Tot ceea ce ai învăţat până atunci se reflectează acum în lecţia prestată. Nu este nimic greu. Este doar o provocare aşteptată, ce ştiam că va veni şi pe care acum trebuie să o acceptăm cu încrederea şi determinarea că vom reuşi.

Ș

priveşte pregătirea şi desfăşurarea unei lecţii, se adaptează colectivului de elevi şi reuşeşte să obţină rezultate.

Trecând la experienţa mea de practica pedagogică, pot spune că am învăţat pe parcursul acestor ani să iubesc copiii. Poate suna ciudat, însă sentimentul acela de empatie de la începutul clasei a IX-a s-a transformat în iubire pentru sufletele de la care am realizat că eu, în primul rând, am ce învăţa. Pentru mine, faptul că a trebuit să mă acomodez şi orientez în funcţie de fiecare colectiv de elevi, a fost ca o barieră pe care am reuşit să o elimin tot cu ajutorul copiilor.

Cu timpul, am observat apoi că fiecare cadru didactic deţine un fel de „chei” educaționale unicat pe care le folosește la clasa la care predă. De multe ori eram prea atentă la ceea ce ar trebui să observ ca „învăţătoare” şi pierdeam din vedere faptul că totul depinde de TIINȚĂ DUCAȚIE OCIETATE elevi.

Indiferent de ce a pregătit viaţa pentru tine, practica pedagogică nu te ajută doar pentru meseria de dascăl. Căci în acelaşi Bineînţeles că nu timp dobândeşti și alte aptitudini este obligatoriu a reuşi din prima şi necesare și altor domenii de nimeni nu se aşteaptă să atingem activitate, cum ar fi: discursul perfecţiunea încă din primele lecţii. public, organizarea timpului, Tocmai de aceea, există cei doi ani structurarea conţinutului etc. de pregătire pentru lecția decisivă.

După aproape patru ani de Un elev practicant este mereu în practică pedagogică, vă încurajez să dezvoltare, în schimbare, descoperă vă bucuraţi de fiecare oportunitate şi aplică metode şi procedee noi cu de a creşte, dorindu-vă un parcurs cu fiecare ocazie. Odată ce reuşeşte să rezultate de succes și darul de a vă își găsească echilibrul în ceea ce simți mereu „un copil printre copii”.

,E

,S

Orizonturi nr.nr.

XLIX Orizonturi L

ȘTIINȚĂ, EDUCAȚIE, SOCIETATE

CELE PATRU REGINE ALE ROMÂNIEI Diana Humă, cl. a XI-a B Amalia-Gabriela Popuțoaia, cl. a XII-a B

Cu toții am auzit de regii României, Regele Carol I, Regele Ferdinand I, Regele Carol al II-lea, Regele Mihai I și ce lucruri importante au făcut aceștia pentru țara noastră, dar v-ați întrebat cine le-a stat alături permanent? Aici, desigur, ne referim la iubitele lor regine.

Pe scurt o să vă prezentăm date și evenimente importante din viața celor patru regine ale României, care, asemeni soților lor, au marcat destinul acestei țări prin faptele trăite.

Prima regină a României, Elisabeta, este născută la Neuwied, la 29 decembrie 1843, pe numele complet Prințesa Elisabeth Pauline Ottilie Luise de Wied. Ce nume lung! Nu vi se pare?! Probabil, Regina Victoria a Marii Britanii nu s-a uitat la numele ei, ci la frumusețea și talentele acesteia când a dorit-o de noră. Totuși, din fericire, Prințesa s-a căsătorit la vârsta de 26 de ani cu Domnitorul Carol I și a devenit prima regină a României,

între anii 1881-1914. Și, pentru că în anul 1881 Puterile Centrale împreună cu Înalta Poartă au numit România regat, acest fapt a făcut ca Țara noastră să aibă primul cuplu regal din istorie.

O altă situație inedită, parcă din filme, a fost următorul fapt: regina era protestantă, regele catolic, iar poporul pe care avea să-l conducă, ortodox. Desigur că aceasta nu i-a împiedicat să conducă cât mai bine Regatul. Iubitoare de literatură, muzică, traduceri și pictură, Primei Regine i s-a mai spus și „Protectoare a artelor”. Era adevărată gazdă a seratelor regale, mai întâi la București, apoi la Castelul Peleș, unde invita personalități precum Mihai Eminescu, Titu Maiorescu, Vasile Alecsandri, Nicolae Grigorescu, I.L. Caragiale, Elena Văcărescu, Mite Kremnitz, George Enescu, dar și tineri pe care dorea să îi îndrume în carieră și să îi susțină financiar. Și, ghici pe cine l-a numit „copilul meu de suflet”? Pe cel căruia i-a dăruit și o vioară făcută

Orizonturi nr. L

special de cunoscutul lutier francez Amati, pe George Enescu.

O altă personalitate apropiată Reginei, cunoscută și numită de aceasta „un zeu servit de o muritoare”, a fost Mihai Eminescu.

Există încă fragmente ale conversațiilor dintre cei doi păstrate de Regină în carnețelul de însemnări personale, așa cum sunt, spre exemplu, replicile următoare: - „Majestate! În forma actuală cred că ar fi mai bine să nu fie publicată“ - „Uiţi că vorbeşti cu regina României?”

- „Da, dar nu cu regina poeziei!“ Ca un „random fact”, evenimentul care a afectat-o la un moment dat puternic pe Regină a fost moartea fiicei sale, Principesa Maria, la vârsta de doar 4 ani. Din această cauză, dar și pentru iubirea față de popor, a scris propria ei „Evanghelie”. Această Evanghelie se găsește în momentul de față la Mănăstirea Curtea de Argeș, unde, pe o plăcuță de aur din fața acesteia,

31

ȘTIINȚĂ, EDUCAȚIE, SOCIETATE este notat: ”Evanghelie scrisă și pictată de către regina Elisabeta între anii 1866-1892”.

De remarcat este faptul că Regina Elisabeta își iubea foarte mult țara, motiv pentru care, în timpul Războiului de Independență din anii

1877-1878, a înființat spitale, servicii de ambulanță, serviciul de Cruce Roșie în 1876, asigurând medicamente pentru răniți. De aceea, a mai fost numită și „mama răniților”.

Regina va muri cu puțin timp înainte de a intra România în Primul Război Mondial, în 1916.

A doua Regină a Românie a fost Maria Alexandra Victoria.

Născută la data de 29 octombrie 1875 este nepoata Reginei Victoria a Marii Britanii și a Țarului Alexandru al II-lea al Rusiei, una dintre cele mai fascinante și mai importante personalități ale României.

Cunoscută drept una dintre cele mai frumoase femei pe care țara a văzuto, a fost și una dintre cele mai educate, având o inteligență deosebită. În anul1892, principesa Maria l-a cunoscut pe moștenitorul tronului românesc, Prințul Ferdinand, când mama acesteia a dat o petrecere la Munchen, la care a fost invitat însuși Prințul. Timid fiind, Prințul șia luat inima-n dinți, cum se zice, și ia cerut mâna. Prima încercare a acestuia nu a primit răspuns

32

favorabil, dar, îndrăgostit fiind, nu a cedat, astfel încât, în luna mai a aceluiași an, cei doi s-au logodit în orașul Potsdam, urmând ca în decembrie, având ca martori familii din înalta societate a Europei, să se căsătorească. „Bine ai venit mireasă de Dumnezeu aleasă spre a Patriei cinstire...” , cu astfel de cuvinte a fost primită Regina când a ajuns pentru prima dată în iubita noastră țară.

A fost și Regină, dar și soție perfectă. A avut o relație deschisă și frumoasă cu soțul ei, de la început implicându-se fără ezitare în viața politică, participând la festivități, discutând cu miniștrii și diplomații.

A fost numită și Comandant onorific al Regimentului 4 Roșiori pentru implicarea și iubirea ei față de patrie. Însă, nu a fost implicată doar politic, ci s-a implicat și fizic când a venit vorba de război, ajutând și pregătind baza pentru asigurarea armatei din punct de vedere medical. Pentru aceasta a primit apoi și titlul de „Regina soldat”. Rolul ei însă avea să nu se încheie aici; după război a participat activ la întrunirile cu mai marii Europei pentru a negocia la dineuri sau întruniri private soarta României.

La data de 14 iulie 1938, aflată în

Germania, Hitler i-a pus la dispoziție un avion pentru a se întoarce în țară.

Regina însă l-a refuzat, căci nu se simțea bine. Drumul cu trenul pânăn țară a fost dificil, afectându-i starea de sănătate. După 4 zile, la data de 18 iulie, avea să moară.

Orizonturi nr.nr.

XLIX Orizonturi L

Nu după mult timp, pe tronul României ajunge Carol al II-lea și soția s-a, Regina-Mamă Elena.

Născută la 3 mai 1896, a devenit a treia Regină a României, căsătorindu-se cu Regele Carol al IIlea, de care apoi a divorțat păstrând însă titlul de Regina-Mamă a României.

Regină cu mare credință, curaj și înțelepciune, ea a fost un bun îndrumător pentru familia sa, oferindu-i mereu lecții autentice de

viață, de dezvoltare a sinelui. Acest lucru a contribuit și la formarea profundă a fiului său, Regele Mihai, care a avut mereu capacitatea de a lua decizii sănătoase în situațiile dificile ale vieții. „Dreptatea, justiția și moralitatea, asta a rămas atât de adânc întipărite în sufletul meu de la ea în special", a declarat ulterior fiul acesteia, Regele Mihai. După ce a fost forțată să plece în exil în urma revenirii lui Carol al II-lea la tron, și-a cumpărat o casă în Florența pe care a numit-o mai târziu „Villa Sparta", unde avea să își demonstreze astfel simțul estetic dezvoltat, decorând casa în mod excepțional, pe gustul ei. Multe dintre rudele și prietenii săi, în special fiul ei, Mihai, erau încântați să o viziteze. Tatăl lui Mihai însă era strict cu el, oferindu-i permisiunea să stea doar câteva săptămâni cu mama sa, momente în care tânărul se simțea fericit. Fiind una dintre

ȘTIINȚĂ, EDUCAȚIE, SOCIETATE marile femei curajoase ale României, tăria de caracter a reginei a fost demonstrată elocvent și în timpul exilului ei. Astfel, pe parcursul celui de-Al Doilea Război Mondial, Regina Elena a contribuit la salvarea a numeroși evrei, ceea ce a dus la primirea titlului de „Drept între popoare”. A murit la 28 noiembrie 1982, la Lausanne.

Ultima Regină a României a fost Regina Ana. Poreclită „Nanne”,

demonstrând devotament și luptând pentru o Europă liberă și demnă alături de tatăl și frații ei.

Dar, cum s-a întâlnit cu Regele Mihai? La 20 noiembrie 1947 și-a întâlnit pentru prima dată soțul, Regele Mihai al României, la nunta Reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii. O săptămână mai târziu, Regele Mihai îi cere mâna în căsătorie. Mama Regelui Mihai, Elena, încântată de tânărul cuplu o invită pe Ana să petreacă mai mult timp cu ei și cu familia lor extinsă.

Dar, după abdicarea Regelui Mihai, cei doi aveau să trăiască multe decade în exil, Regina fiindu-i mereu alături în astfel de momente de încercare și suferință. Abia la vârsta de 85 de ani, în anul 1992, după 60 de ani de căsătorie, Regina avea iarăși ocazia de a veni în România. Profund emoționată, va spune următoarele cuvinte: „Consider că sunt

foarte norocoasă! Fiind alături de omul iubit, simt că trebuie să fac mai mult pentru el şi pentru visele lui. Dumnezeu mi-a dat omul vieţii mele, aici nu încape nici un dubiu!

Viaţa a fost generoasă cu mine, mi-a dat enorm de mult”. (…)”Aş vrea să fac mai mult pentru România, dar nu numai din datorie, ci şi dintr-un sentiment de identitate, prin ceea ce sunt eu ca om, ca destin. Aş vrea să fiu mai mult în România. Aş vrea să o cunosc mai mult. Ceea ce mă supără nu este timpul care trece, ci faptul că nu pot să aprofundez raportul dintre mine şi ţara al cărei nume îl port”. La 13 august 2016, avea să se stingă din viață, în Elveția, plecând la Domnul ultima Regină a României, Ana. Cele patru regine ale României rămân și astăzi modele demne de urmat, atât prin exemplul oferit, cât și prin tăria de caracter și implicarea de care au dat dovadă prin faptele trăite.

Regina Ana s-a născut la Paris, la 18 septembrie1923. La 25 de ani se va căsători, la Atena cu Regele Mihai I al României.

Regina Ana a copilărit în Franța, împreună cu cei trei frați ai săi, iar după izbucnirea războiului, în 1939, a fost nevoită să fugă împreună cu familia sa în Spania, Portugalia și Statele Unite. A urmat o școală de artă în New York între 16 și 19 ani și a lucrat ca vânzătoare la magazinul Macy's pentru a-și completa veniturile.

A cerut permisiunea mamei sale de a călători în Europa sub drapelul țării sale, în 1943, și a obținut-o. Astfel, Prințesa Ana s-a înrolat în armata franceză în calitate de caporal în luna septembrie a aceluiași an, la vârsta de doar 19 ani, după ce a călătorit timp de doi ani dintr-un loc în altul, inclusiv în Maroc, Algeria, Italia, Franța, Luxemburg și Germania,

Orizonturi nr.nr.

XLIX Orizonturi L

33

LECȚIA DE DIRIGENȚIE .

FRUMUSEȚEA

...

Mădălina Bălan, cl. a XII-a B

Ce reprezintă pentru mine voluntariatul? Hmm, cred că acesta este subiectul despre care aș vorbi încontinuu și aș veni cu zeci de argumente pentru a-l susține (dacă ar pica un atare subiect la examenul de bacalaureat, cu siguranță aș lua punctajul maxim!!).

Dar, revenind, uitându-ne în DEX, aflăm că voluntariatul este o acțiune care nu se plătește. Însă țin să contrazic o astfel de opinie: această muncă se plătește cu zâmbete și mulțumiri venite din inimă, care valorează mult mai mult decât bani sau bunuri materiale. Nu veți vedea niciodată voluntar trist, fără poftă de viață.

Mereu am susținut actele de voluntariat și mereu mi-am îndemnat prietenii să se implice activ în a face bine. După aproximativ 5 ani de voluntariat pot să spun că am crescut frumos alături de oameni diverși și minunați de la care am putut învăța foarte multe lucruri pe care cu siguranță le voi transmite mai departe. Experiența

34

mea de voluntariat de până acum ma ajutat să îmi dezvolt abilități de organizare, planificare și comunicare. Am început de la vârsta de 12 ani aproximativ, prin clubul Green Impact - Green Family Bâra, care m-a format și pentru viitoarele acțiuni de voluntariat pe care le-am avut. Dorind să fiu sinceră, recunosc că la început mă duceam de plictiseală sau ca să nu stau acasă, dar cu timpul am realizat cât de bine mă simt cu oamenii aceea și cât de fericită eram când vedeam chipurile oamenilor. În cadrul acestui club ca activități de voluntariat am avut mai multe proiecte: oferirea de hăinuțe pentru copii și alimente pentru bătrâni, activități de ecologizare, iar pe lângă acestea, clubul a desfășurat și câteva evenimente la care eu am participat și am ajutat la organizarea acestora: Ziua Copilului, Ziua Recoltei, acte de caritate de Crăciun etc. Apoi, m-am implicat și în campusurile de vară organizate

Orizonturi nr.nr.

XLIX Orizonturi L

împreună cu Biserica, la care aveam activități distractive cu peste 80 de copii și peste 20 de tineri. Pe parcurs m-am înscris și la Asociația The Community For Youth Education – Roman, unde desfășurăm diferite proiecte și training-uri despre diferite subiecte etc.

Pentru a deveni un voluntar, nu este deloc complicat; este nevoie de voință și de bucuria de a-i ajuta pe cei din jurul tău, oportunitățile venind destul de repede. Deși nu se plătește, voluntariatul produce beneficiul enorm de a-ți face prieteni noi. O situație pe care am observat-o este faptul că mai toate persoanele care fac voluntariat sunt aproximativ la fel în ceea ce privește trăsăturile de caracter: în primul rând, sunt extrovertiți, apoi, le place să lucreze în echipă și, în al treilea rând, vin cu idei care, inițial, par greu de realizat, însă prin muncă reușesc să le pună în aplicare.

LECȚIA DE DIRIGENȚIE Mai apoi, voluntarii sunt mereu plini de entuziasm și gata să sară în ajutor atunci când este nevoie. Iar dacă într-o anumită situație ei sunt dedicați unei singure cauze, nu vor ignora restul prolemelor cu care se confruntă cei din jurul său lor. Nimic nu se compară cu sentimentul că ai contribuit la dezvoltarea unei comunități sau că ai ajutat niște persoane care sunt mai puțin norocoase ca tine.

Eram într-o zi în oraș și mergeam spre autobuz eram mai mult concentrată pe telefon și nu pe ce se întâmplă în jurul meu - iar la un moment dat ridic ochii și simt un profund contact vizual cu un copil sărac care era însoțit de o persoană. Cel mic, uitându-se la mine, mă arată cu degetul și zice ceva persoanei de lângă el. Eu m-am speriat și am început să grăbesc pasul, însă la fel și ei. Într-un final m-au ajuns din urmă și copilul mă ia strâns în brațe și spune “Uite, Andrei, ea este una dintre doamnele care m-au învățat literele și să citesc”. Imediat după aceea, mi-am dat seama cine este copilul, unul dintre beneficiarii unui Centru în care activez, care se ocupă de copiii defavorizați, oferindu-le o a doua șansă. Mi s-a înmuiat sufletul la cuvintele și la modul în care mă descria acel copil.

Am trăit multe întâmplări de genul acesta, în diverse contexte care m-au ajutat să simt că sunt de folos multor persoane și că îmi sunt

recunoscătoare, dar totodată și eu le mulțumesc în sinea mea, deoarece m-au ajutat extrem de mult să-mi

ridic stima de sine, să mă iubesc mai mult și să fiu convinsă că ceea ce fac este bine. Apoi, apropiindu-mă de săraci, am cunoscut o lume care este normală pentru unii, dar poate anormală pentru alții, o lume fără

reguli, dezordonată, unde copiii se chinuie să trăiască în mizerie și fără educație, fără un viitor sigur. Unii dintre ei frecventează centrele de ajutor social.

De câte ori ai fost ajutat de cineva atunci când îți era greu?

Simplul fapt de a fi cineva alături de tine, într-un moment în care ai probleme, este suficient să te ajute să te pui din nou pe picioare.

Atunci când ești voluntar, oferi din bunătatea care ți s-a arătat unor persoane care au mare nevoie de acest lucru.

Un ultim motiv pentru a deveni voluntar este acela că tu poți fi protagonist și poți să produci deja schimbarea pe care o dorești în lume. Autoritățile, conducătorii sunt oameni la fel ca tine și nu de fiecare dată se gândesc la toate. Atunci, singura soluție este să pui capul la contribuție, să-ți sufleci mânecile și să realizezi ceea ce ți-ai propus.

Există mai multe tipuri de voluntariat. Un tip de voluntariat este cel civic și implică acele activități care sunt implementate de către cetățeni în scopul dezvoltării societății. Apoi, există voluntariatul

Orizonturi nr.nr.

XLIX Orizonturi L

ecologic, care se traduce prin activitățile dedicate planetei, respectarea, ocrotirea și protejarea naturii prin: colectarea selectivă, plantarea de puieţi în zonele defrişate, agricultură ecologică, promovarea sacoşelor de pânză, organizarea de igienizări, mersul cu bicicleta... Voluntariatul cultural este un alt tip de voluntariat și se ocupă de promovarea culturii în diferite moduri: poți opta pentru a face voluntariat în cadrul festivalurilor de film, teatru, muzică şi de artă, sau prin promovarea literaturii, campanii de alfabetizare, conservarea monumentelor şi, nu în ultimul rând, prin campanii pentru păstrarea tradiţiilor. Voluntariatul pentru asistenţă şi serviciile sociale serveşte familiile şi copiii aflaţi în dificultate, oferă îngrijire socială și medicală, consiliere şi mediere pentru persoanele bătrâne, pentru cele fără adăpost şi pentru persoanele cu anumite dizabilităţi.

Acum sunt membră a unui grup de inițiativă de implementare a unui proiect european, care se axează pe

dezvoltarea comunității în care trăiesc tinerii. Și, la una din întâlniri, mi s-a adresat întrebarea: „Ce vrei în comunitatea ta?” M-am gândit puțin și am zis că doresc educație nonformală. Restul grupului a fost de acord și am început să vorbim și să punem în aplicare această idee, dar nu înainte de a despica foarte bine ideile: „Despre ce domenii am putea

35

LECȚIA DE DIRIGENȚIE vorbi?”, „Cărui grup de vârstă ne putem adresa?”, „Pe cine am putea chema pentru a ține discursuri?” și așa mai departe...

Dacă tot am început să împărtășesc din experiențele mele personale, v-aș povesti ceva ce pe mine sincer m-a pus pe gânduri. În ultimul timp mi s-au întâmplat foarte multe lucruri bune, m-am împăcat cu persoane cu care m-am certat, mi-am revăzut prieteni, note mai mari, rezolvare rapidă și eficientă a mai multor probleme și multe altele. Și, punând seara capul pe pernă, mă întrebam: De ce așa multe lucruri bune se îndreaptă spre mine? De ce mă iubește așa de mult Dumnezeu? Sunt întrebări pe care, sincer, mi le-am pus de multe ori și chiar voiam un răspuns. Într-o zi, fiind la ora de religie, doamna profesoară spunea că, dacă noi ne rugăm la Dumnezeu, El nu ne va lăsa singuri și ne va ajuta de câte ori avem nevoie, dar mai adăugă ceva: „Dumnezeu ajută și oamenii care fac

...

Și

fapte bune, care fac voluntariat, un voluntariat care vine din inimă, fără a aștepta nimic în schimb...”, ceva de genul acesta au fost cuvintele ei, sper să nu fi greșit, dar ideea oricum era aceasta. În acel moment mi „s-a aprins beculețul” și am zâmbit în suflet; în gândul meu era o mare

fericire că am găsit răspunsul care mă apăsa de mult timp.

Da, nici Dumnezeu nu uită de cel care face bine și îi va oferi odată și odată ce a oferit el semenilor săi, dar, cum spune și Biblia, înzecit.

Iată, spre exemplu, ce mărturisesc două colege despre voluntariat: Pentru mine voluntariatul a fost ceva total nou, m-a făcut să mă simt apreciată și încrezătoare în forțele proprii. Încă din primele săptămâni de voluntariat am simțit o schimbare majoră în viața mea. Am învățat în aceste luni foarte multe lucruri, de la ce înseamnă să ai răbdare cu adevărat și până la ce semnifică sfaturile oferite din suflet copiilor de către noi, voluntarii, pentru că au nevoie de ele, au nevoie să audă cât sunt de deștepți, de inteligenți și să creadă că vor ajunge cineva în viață. Au nevoie de ajutorul și de sprijinul nostru.” (Anca Platon, cl. a XI-a B) „Mereu mi-a plăcut să pun suflet în ceea ce fac. Vă recomand să participați la astfel de activități, sunt și în folosul vostru, nu doar al celorlalți”. (Larisa Dancă, cl. a XI-a)

Voluntarului Diana Humă, cl. a X-a B

Voluntariatul este o activitate atât de frumoasă, dar nu mulți știu exact în ce constă. O majoritate considerabilă de oameni consideră că voluntariatul este doar activitatea aceea de o zi-două pe an, în care te apuci tu împreună cu un grup de prieteni/ persoane dintr-o organizație sau nu numai, să adunați gunoaie dimprejur (acest exemplu este cel mai întâlnit).

Mă numesc Diana Humă, sunt în clasa a XI-a B, și încerc să vă spun ce înseamnă a fi voluntar, cu exemple din viața mea personală, dar și profesional. Am avut experiența de a face voluntariat chiar aici, la Liceu, prin Fundația Pacea, ce a constat în ajutorul oferit copiilor defavorizați la teme și lecții.

Dar experiența mea a început acum 4 ani, când, într-o zi, doamnele

36

Loredana Simon și Mimi Gherasim (profesoara de franceză a școlii Bâra și bibliotecara comunei) au venit și ne-au prezentat oportunitatea de a ne înscrie la Clubul Green Impact, deschis în acea zi. Activitatea pe care trebuia să o desfășurăm consta în promovarea patrimoniului cultural și natural din comună prin diversele activități pe care le-am desfășurat ulterior, precum: scrierea unei cărți de bucate, vânzare de produse (dulceață, zacuscă, perne cusute manual pe etamină și multe altele), organizarea Zilei Copilului, „România 100” și o șezătoare. Acest club a fost sub tutela Fundației „Noi Orizonturi” (FNO) În cadrul FNO mai exista și programul EduLab pentru tineri antreprenori. Prima dată când am participat la acest program a fost

Orizonturi nr.nr.

XLIX Orizonturi L

dintr-o pură curiozitate. Nu am participat singură, ci cu încă două fete din comună, iar ideea noastră era să creăm un campus educațional pentru copiii din clasele a I-a și a IIa pentru a recupera materia pierdută în timpul pandemiei (proiect desfășurat în vara anului 2020).

După cinci luni petrecute la traininguri pe Zoom am reușit să câștigăm locul, cu o sumă de 3000 de lei.

Timp de șapte zile, copiii participanți au învățat distrându-se.

La final au avut parte de o vânătoare de comori unde au câștigat și un premiu. Aceasta a fost doar o primă experiență, însă eu am mai participat și la următoarele ediții ale programului, unde, la fel, am primit finanțare și am devenit totodată mentor pentru următoarele generații de participanți.

LECȚIA DE DIRIGENȚIE Nu după așa mult timp am intrat și în Asociația UN Youth Romania – Club Roman – ce promova strict valorile ONU. În această asociație am fost membru pe departamentul de Relații publice (departamentul de RP se împarte în două direcții: articole și grafică) și am avut ocazia chiar de a fi reprezentant PR pe articole la Creativ Con, un proiect ce avea ca viziune invitarea a nouă „speakers” din țară, dar și din străinătate (printre care și Fabian Nicieza co-creator al seriei Marvel, acest proiect fiind în limba engleză).

Din cauza unor probleme la nivel intern al clubului, în această primăvară ne-am format o nouă asociație independentă ,The Community for Youth Education (TCYED), care are filiale la Roman, Iași și Vaslui. În cadrul TCYED Roman am fost reprezentant articole la două proiecte și anume: Roman Youth Festival și Under The Same Rainbow (care au fost ulterior anulate din cauza unor probleme), iar, recent, sunt reprezentant la SafetyFirst, un proiect dedicat persoanelor ce vor să învețe despre importanța primului ajutor și metode în

cazul unei situații neprevăzute. În primăvara-vara acestui an, am mai întâlnit alte oportunități, care nicidecum nu mi-a trecut prin gând să le ratez. Prima dintre ele a fost Acceleratorul de Implicare Civică, derulat de Societatea Academică din România, în parteneriat cu Asociația pentru Dezvoltare Activă, proiect ce își propune să transforme 24 de tineri (între 15-26 de ani) din 24 de localități din urbanul mic și din rural, în vectori ai schimbării la nivel local. În acest sens, tinerii participanți, printre care și eu, au luat parte la sesiuni de formare și au beneficiat de suport în realizarea unor acțiuni de „advocacy” asupra unei probleme identificate de ei la nivelul comunității, în cadrul unui program de mentorat și „coaching”, întins pe durata a șapte luni. Acum, problema mea identificată a fost, și încă este, lipsa unui Centru de Tineret în comună, pentru care sper că până la jumătatea anului 2022 și cel târziu sfârșitul anului viitor autoritățile locale să ne ofere o clădire, dar și un sprijin financiar.

Cam în aceeași perioadă, în comuna Bâra se lucra pentru Titlul de „Sat European de Tineret”. A fost un drum lung și greu de

parcurs. Împreună cu Denisa Handuc și Cătălina Diaconu (o educatoare din comună) am luat inițiativa de a participa și de a munci pentru a aduce titlul acasă. Prima dată am participat la un training de formare cu alte 11 comune din România, am adunat tineri pentru a forma Grupul de Inițiativă cu care am lucrat împreună zile și nopți la scrierea candidaturii. Apoi, am participat la Summitul Tinerilor din Mediul Rural, unde ne-am prezentat speech-ul pentru lansarea candidaturii și a programului pe care îl avem în anul următor, 2022. După toate acestea am reușit să aducem titlul acasă la el, unde îi era și locul, iar odată cu titlul a venit munca și responsabilitatea care nu se vor opri până în decembrie anul viitor.

Un alt act de voluntariat de care mă bucur este că fac parte dintr-un „board” al unei aplicații. Rolul meu în acel „board” este să verific și să dau un feedback pentru îmbunătățire și idei noi pentru un rezultat cât mai bun. Echipa este formată cu oameni din România și din alte părți ale lumii.

Așadar, în atât de multe locuri și proiecte poți face voluntariat încât ai ocazia să te dezvolți cum nu credeai vreodată. E necesar numai să vrei!

„

Orizonturi nr.nr.

XLIX Orizonturi L

37

LECȚIA DE DIRIGENȚIE

Profesorul Manuela Brăilescu, cl. a X-a B Se trezește, îi mulțumește lui Dumnezeu pentru o nouă zi, își ia desaga cu înțelepciune și pleacă spre școală, un loc binecuvântat și primitor. Calcă cu pași repezi, încrezători, cu zâmbetul pe buze și gata să pregătească lumii oameni cinstiți, buni, inteligenți, înțelepți, echilibrați, oameni de caracter.

El este profesorul, un om înzestrat cu multă răbdare, un om perseverent care îți oferă încredere și îți deschide o ușă spre viitor. Își bea cafeaua, se uită la ceasul de mână, salută cu respect personalul unității și pleacă spre sala de clasă, locul dăruirii sale și al slujirii.

Privește planșele viu colorate de pe holurile școlii, o expoziție originală realizată de mâini stângace, o expoziție unică a unor artiști încă necopți. Se oprește în dreptul unei uși înalte din lemn de unde se aud râsete, își potrivește haina și deschide ușa. Omul matur, învățat, trecut prin școli și facultăți intră iar în lumea copilăriei, o lume inocentă, dar atât de frumoasă.

Vocea sa de aur răsună în toată clasa, este privit și ascultat de zeci de suflete pline de curiozitate. Fiecare mișcare și vorbă este memorată,

38

pentru că el reprezintă un model, un prieten al copilului. Orele lui sunt atât de captivante și frumoase

datorită glumelor și imaginației sale. El nu predă, ci învață, explică și exemplifică, ascultă păreri și răspunde fiecărei întrebări. Este plăcut surprins când elevii săi dau răspunsuri corecte și autentice, se bucură când descoperă noi calități ale lor și începe a clădi, pas cu pas, cărămidă cu cărămidă temeliile oamenilor de mâine.

Deși pare atât de simplu, nu e ușor să fii profesor. În timpul liber

Orizonturi nr.nr.

XLIX Orizonturi L

pregătește noi materiale și activități care să-i atragă și să le stârnească creativitatea elevilor, care să-i determine să iubească cărțile, lectura, cultura, frumosul, binele. E conștient că în ziua de astăzi puțini iubesc școala, puțini iubesc să citească, iar cărțile marilor autori pe care le răsfoia cu drag în adolescența sa stau prăfuite în bibliotecile părăsite și abătute. E mâhnit când vede indiferență și ură, când elevii săi îl pun pe ,,nu pot’’ în fața oricărei decizii, dar este hotărât să schimbe umanitatea, să nu cedeze în fața indiferenței și a nepăsării. Zi de zi este supus unor noi provocări, dar întotdeauna caută și găsește soluții. El poate să treacă peste orice obstacol, pentru că el este un adevărat erou.

Profesorul este raza de soare care luminează și arată calea cea dreaptă pe drumul vieții.

Să fii pedagog e cea mai minunată vocație.

Iubirea copiilor, îmbrățișările lor calde și zecile de compuneri și poezii adresate dascălului sunt cele mai prețioase comori. Un profesor vede cum generațiile sale progresează, se maturizează și devin personalități importante omenirii, este înduioșat și emoționat când elevii săi se reîntorc după mulți ani și-i spun cu recunoștință, prețuire și respect deosebit: ,,VĂ MULTUMIM, DOMNULE PROFESOR!’’

LECȚIA DE DIRIGENȚIE

PERIPLU PRIN ȚINUTUL NEAMŢULUI Roxana-Georgiana Dobrin, cl. a XII-a B Un autocar, câteva provizii de drum, vreo două trei haine, muzică şi voie bună a fost tot ceea ce ne-a trebuit nouă, colectivului de clasa a XI-a B, pentru a ne porni în experienţa nemţeană, unde veţi vedea că am avut parte de multe situaţii de neuitat şi am creat amintiri pline de farmec şi demne de povestit. Fie că a fost pe culmile unui deal, în camera unei colege, în autobuz sau pe cărările Viişoarei, drumul minunat pe care l-am parcurs în aceste trei zile a fost unic şi plin de noutate, chiar dacă am mers în locuri pe care le-am mai vizitat unele dintre noi.

Primul loc în care am ajuns la scurt timp după plecare a fost Muzeul Popa din localitatea Târpeşti. Din momentul în care am păşit în acest muzeu şi până am ajuns la finalul turului, nu ne-am putut lua ochii de la nenumăratele lucrări realizate manual în întreaga viaţă a creatorului popular Neculai Popa. Am fost impresionate să aflăm că ghidul acestui muzeu este chiar fiica artistului de artă naivă.

Totul primeşte un farmec aparte atunci când operele sunt povestite de „copilul” care a crescut o dată cu ele. În tot muzeul puteai observa viaţa de la ţară, ba chiar evoluţia obiectelor folosite de oameni în muncile gospodăreşti. Aici ne-am întâlnit şi cu prietenul nostru Bulinuţă, un motan iubibil şi jucăuş ce ne-a făcut turul prin curtea din interiorul muzeului. După acest tur în care am încercat să înţelegem ce vrea să ne spună acest prieten al nostru necuvântător, la fel ca în operele lui Emil Gârleanu, ne-am hotărât să mai exersăm limbajul animalelor şi să ne îndreptăm atenţia spre ghidul nostru ce ne purta pe meleagurile nemțene ale traiului la țară din cele mai vechi timpuri. Am încheiat turul ieşind pe aceleaşi porţi imense şi impresionante, sculptate manual, şi nu am uitat să marcăm

momentul printr-o poză cu sandvişurile ce ne serveau drept pauză de masă.

Nu ne puteam detaşa chiar de tot de ceea ce studiem la şcoală, aşa că am decis să vizităm Casa şi Muzeul memorial „Ion Creangă” din Humuleşti. Aici am pătruns în

cea fizică, cât şi cea psihică. Cetatea Neamţului ne-a supus unui test, ce-i drept mult mai uşor decât cel pe care îl aveau duşmanii lui Ştefan cel Mare, şi anume: „cucerirea dealului Cetăţii”. Am urcat uşor de la poalele pline de tarabe, unde nu am uitat să realizăm cea mai preţioasă amintire

tainele poveştilor şi vieţii pe care a dus-o marele autor. Pentru câteva minute ne-am transformat în copii mai mici decât suntem acum, care îşi imaginau toate poveştile citite de mama, doar că de data aceasta aveam ilustraţii. Copilăria şi „Amintirile din copilărie” au un loc important în viaţa fiecăruia dintre noi şi, chiar dacă uneori avem impresia că vremurile în care nu aveam griji sunt prea departe, o vizită în Muzeul memorial „Ion Creangă” ne-a readus zâmbetul pe buze şi cheful de a fi copii măcar încă o dată. Noi am profitat de această ocazie la maxim şi am rememorat momente amuzante din poveşti, amintiri din poznele noastre, dar şi cântece sau legende strâns legate de viaţa de la ţară. Aşa, copile cum eram, am părăsit acest loc plin de admiraţie şi pregătite să ajungem la următorul obiectiv ce avea să ne solicite rezistenţa, atât

din acest loc, aşa că am imortalizat momentul pe o „farfurie vorbitoare”.

Până am ajuns în „vârful dealului” unde ne-am tras puţin sufletul şi am controlat pedometrul ce ne arăta că nu am urcat chiar atât de mult pe cât ni se părea, a fost drum lung, însă nimic nu se compară cu peisajul şi serpentinele pe care le-am parcurs acolo. Fiind primite cu multă căldură de soare, am regăsit cu multă plăcere zidurile umbroase ale cetăţii, care ascund o istorie veche de sute de ani. Un ghid bun şi o privire ageră a fost tot ce aveam nevoie pentru a parcurge toate camerele, culoarele şi misterele acestei construcţii impresionante.

Am păşit în interiorul ei, iar primul lucru pe care l-am făcut a fost să aruncăm un bănuţ în fântâna ce se află în interiorul cetăţii, poate așa so împlini și dorința fiecăreia dintre noi (de a lua examenul de bacalaureat, bineînțeles). Luând la

Orizonturi nr. L

39

LECȚIA DE DIRIGENȚIE rând camerele am descoperit modul în care trăiau curtenii moldoveni în acele vremuri, obiceiuri specifice, dar şi creativitatea modului de construcţie şi administrare a locului.

Peisajul ce se poate admira din cetate este unul minunat, priveşti muntele Ceahlău şi poalele acestuia în cel mai frumos mod cu putinţă.

Unul dintre cele mai atrăgătoare locuri este podul construit cu multă trudă şi care se întinde pe o distanţă apreciabilă. Din momentul în care păşeşti pe el şi până ajungi să intri în cetate, îţi dai deja seama că ai intrat în perioada cea mai cunoscută din istoria Moldovei, şi anume secolul marilor voievozi. La coborâre nu am întâmpinat probleme decât cu vremea care a ţinut cu noi până în momentul când ne-am îmbarcat din nou în autocar. Atunci când am ajuns la Mânăstirea “Maica Unităţii” de la Viişoara, deja vremea ne spunea să luăm o pauză în timpul în care ea îşi revărsa stropii peste meleagurile acestea minunate.

La Mânăstirea “Maica Unităţii” am fost primite cu braţele deschise şi zâmbete călduroase, care ne-au mai făcut să uităm de vremea mohorâtă de afară. Am rămas cazate aici prima noapte şi ce-a de-a doua zi, urmând ca în cea de-a treia zi să ne îndreptăm spre alte obiective. Cu toate că picăturile de ploaie de afară şi ceaţa cam deasă ne-au făcut puţin să ne pierdem din elan, am hotărât să luăm partea frumoasă din această situaţie şi să ne petrecem o zi întreagă împreună. Am reuşit să ne menţinem unite şi puse pe distracţie pe tot parcursul zilei şi chiar am aflat mult mai multe lucruri despre noi. Faptul că am realizat împreună jocuri recreative, de inteligenţă, am cântat, dansat sau chiar jucat în aer liber ne-a ajutat foarte mult să ne

40

acomodăm cu stilul fiecăreia şi să încercăm să înţelegem caracterele noastre diferite. Astfel, după un mic dejun pe cinste, am strâns toate jocurile de societate în sala mare şi am dat drumul competiţiilor de inteligenţă, cultură generală, creaţie.

Am purtat discuţii şi ne-am bucurat de compania fiecăreia în parte, încât am început să îndrăgim şi sunetul ploii ce se auzea de afară. Glumele au fost la locul lor, făcute chiar atunci când cineva avea nevoie de un zâmbet pe buze. Peisajul de la mânăstire şi curtea minunată au creat un cadru perfect pentru a ne delecta cu tot ceea ce înseamnă frumuseţea naturii. Ne-am plimbat prin împrejurimi şi am descoperit

varietatea de pensiuni denumite probabil după numele proprietarilor, pentru că la orice pas dădeai de Smărăndiţa, Victoria etc.

A treia zi am părăsit Mânăstirea unde am fost cazate și unde ne-am simţit atât de bine, însă nu înainte de a participa la Sfânta Liturghie, care ne-a ajutat să parcurgem ultima zi din excursie în cel mai luminat mod.

Traseul Cheile Bicazului a fost prima destinaţie pe care am bifat-o.

Un loc mirific s-a îmbinat perfect cu o vreme uşor mohorâtă şi cu un aer montan pe care ai vrea să îl regăsești pretutindeni. Dotate cu umbrele şi pelerine de ploaie, am reuşit să râdem puţin de stropii ce cădeau din cerul înnorat şi să parcurgem un traseu în Chei doar cu suişuri și coborâșuri. Serpentinele nu au lipsit nici de aici şi, pentru câteva momente, ne-am dat seama că traseul de la Cetatea Neamţului a fost floare la ureche. Bineînţeles că primul lucru pe care l-am făcut a fost să escaladăm o stâncă pe care se

Orizonturi nr.nr.

XLIX Orizonturi L

pare că am cucerit-o. Putem dovedi asta cu o simpatică fotografie de grup. Următorul obiectiv a fost Lacul Roşu. Aici ne-am confruntat cu o vreme ploioasă şi cam neplăcută pentru o drumeţie, dar, cu toate astea, majoritatea dintre noi am reuşit să realizăm traseul ce înconjoară această minunăţie naturală a României. Conform spuselor ghidului nostru, acest lac se bazează pe trei legende ce datează din cele mai vechi timpuri. Prima ar fi cea care se bazează pe sângele luptătorilor de pe timpul războiului ce se află pe fundul lacului. Cea dea doua susţine faptul că argila roşie ce se află în jurul lacului ar oferi apei această culoare. Iar cea de-a treia este a Esterei, o tânără fată care îşi dă viaţa pentru a rămâne fidelă iubitului ei. Am plecat din acest loc încărcate emoţional şi puţin epuizate fizic către cea din urmă oprire, din ultima zi de excursie. La Mânăstirea Bistriţa am ajuns pe o vreme minunată, soarele strălucea cu toate puterile, pentru prima dată în ultimele zile, şi ne-am bucurat să încheiem excursia pe o notă însorită și veselă, aici, într-un loc bogat atât din punct de vedere istoric, fiind ctitoria voievodului Moldovei, Alexandru cel Bun, cât şi spiritual, aici aflându-se icoana făcătoare de minuni a „Sfintei Ana”.

Au fost trei zile de neuitat, pline de obiective diverse, peisaje minunate, activități și lucru în echipă, după

lungile luni de restricții impuse din cauza pandemiei.

Sperăm că v-am deschis apetitul pentru o viitoare vacanţă în Masivul Ceahlău şi alte obiective din judeţul Neamţ. Noi cu siguranţă le vom mai vizita şi sperăm ca în clasa a XII-a să avem șansa de a descoperi și alte locuri minunate.

CRONICA

CRONICA LICEULUI Redacția Deschiderea anului școlar 2021-2022 Luni, 13 septembrie 2021, când Biserica l-a celebrat pe Sfântul Ioan Gură de Aur, a avut loc deschiderea anului școlar 2021-2022, cu aceleași măsuri de protecție antiCovid-19. Ceremonia a început la ora 10.00, cu Sfânta Liturghie celebrată afară, pe platoul din fața Institutului Teologic Franciscan, și a fost prezidată de pr. Emilian Dumea, vicar provincial, alături de care au concelebrat pr. Bogdan-Emilian Balașcă, directorul liceului nostru, pr. Maximilian Pal, rectorul Institutului Teologic Franciscan, pr. Virgil Blaj, rector formator, pr.

Alexandru Olaru, guardian al Conventului „Sfântul Francisc de Assisi”, și alți preoți profesori, formatori și spirituali din cadrul Institutului Teologic și al liceului.

Zi de formare pentru seminariști Sâmbătă, 26 septembrie 2021, elevii de la profilul teologic au avut o zi de formare umană și spirituală cu tema: Veniți și vedeți! Meditația a fost ținută de pr.

Clement Tălin, fost elev al liceului nostru, care i-a îndemnat pe seminariști să pășească cu încredere și curaj pe drumul chemării proprii, având certitudinea că nu sunt niciodată singuri, ci însoțiți de Cel prin care și în care găsesc adevărata fericire, pace, lumină, viață.

Sărbătoarea Sfântului Francisc de Assisi „Let’s Do it, Romania” Sâmbătă, 18 septembrie 2021, Primăria Municipiului Roman a organizat o campanie de ecologizare la nivelul orașului, în cadrul programului „Let’s do it, Romania”.

Astfel, elevi voluntari de la diferite licee din Roman s-au adunat pe malul râului Moldova cu scopul de a colecta deșeuri de toate tipurile, aruncate și abandonate de semenii noștri, și de a lăsa natura curată, așa cum a creato Dumnezeu. De la liceul nostru au participat elevii claselor IX-XII de la profilul teologic, care au fost însoțiți și coordonați de preoții formatori. Ei a curățat zona podului de cale ferată de pe malul stâng al râului Moldova.

Luni, 4 octombrie 2021, s-a celebrat solemnitatea Sfântului Francisc de Assisi, patronul spiritual al Institutului Teologic Franciscan și al liceului nostru. În cadrul Sfintei Liturghii de la ora 10.30, prezidată de PS Iosif Păuleț, episcopul Diecezei de Iași, au fost hirotoniți diaconi șase frați, foști elevi ai seminarului nostru.

Alături de episcop au concelebrat pr. Damian Patrașcu, ministru provincial al Fraților Minori Conventuali, și un număr mare de preoți. Elevii și profesorii liceului nostru s-au aflat printre numeroșii credincioși prezenți la sărbătoare.

Competiții sportive de Ziua Educației Marți, 5 octombrie 2021, cu ocazia Zilei Educației, elevii profilului teologic împreună cu părinții formatori

Orizonturi nr. L

41

CRONICA au organizat mai multe competiții sportive (șah, tenis de masă, fotbal) prin care au trăit bucuria comuniunii, curajul fair-play-ului, arta de a pierde sau modestia victoriei. Câștigătorii fiecărei categorii au fost recompensați cu o medalie și alte mici daruri. Cupa campionilor la fotbal a fost câștigată de elevii clasei a XII-a A.

Reconfirmarea membrilor CȘE Vineri, 8 octombrie 2021, în urma consultărilor cu elevii școlii, pr. director Bogdan-Emilian Balașcă și prof.

Monica Grosu, consilier educativ în cadrul liceului nostru, au reconfirmat elevii care fac parte din Consiliul Școlar al Elevilor, ce au fost aleși prin vot secret în anul școlar precedent de către toți elevii școlii. Astfel, pentru anul școlar în curs, Roxana Dobrin din clasa a XII-a B este președinte, Eduard Ciotloș din clasa a XI-a A – vicepreședinte, iar Ioana Mantale din clasa a XI-a B – secretar.

omenirii” și fiecare elev participant a ales să aducă un omagiu celor care au avut de suferit din cauza măsurilor luate de regimul nazist. Astfel, au fost realizate prezentări power point, colaje de fotografii ce au fost expuse în clase, desene și poezii. Creațiile cele mai reușite sunt publicate în cadrul revistei noastre. Le mulțumim elevilor pentru implicare și realizările lor deosebite!

Grupul de voluntari „Darul speranței” La 11 octombrie 2021, eleve de la profilul pedagogic care fac parte din grupul de voluntariat al școlii, în colaborare cu Fundația Umanitară ”Pacea”, și-au reluat activitatea de a-i sprijini și a-i ajuta pe copiii care provin din medii defavorizate să învețe, să scrie, să citească, săși facă temele. Ele au fost împărțite pe grupe de către coordonatoarea grupului, eleva Adelina-Mădălina Bălan din clasa a XII-a B, pentru a asigura în fiecare după amiază sprijin educațional. Grupul de eleve este însoțit în fiecare zi de cadre didactice de la liceul nostru (tot cu un spirit de voluntariat) pentru a ajunge cu bine și în siguranță la locul ”dăruirii speranței”.

Proiect „Comemorarea Holocaustului” În perioada 9-15 octombrie 2021, un grup de elevi din clasele IX-XII, coordonați de doamna profesoară Balașcă Aurelia-Cristina, au participat la activitatea anuală dedicată comemorării victimelor Holocaustului în România. Anul acesta proiectul școlii noastre s-a intitulat „Holocaustul – o pagină întunecată din istoria

42

Ședința semestrială cu părinții Duminică, 7 noiembrie 2021, s-a desfășurat întâlnirea semestrială cu părinții elevilor seminariști. Elevii, părinții, preoții formatori și profesorii diriginți s-au întâlnit în sălile de clasă, unde diriginții și formatorii au prezentat situația școlară și comportamentală a fiecărui

Orizonturi nr.nr.

XLIX Orizonturi L

CRONICA elev. Pr. Bogdan-Emilian Balașcă, directorul liceului, a trecut pe la fiecare clasă și le-a vorbit părinților despre aspecte care țin de activitatea internă a seminarului, îndemnându-i să colaboreze cu școala pentru formarea umană, spirituală și intelectuală a copiilor lor. Întâlnirea s-a încheiat cu participarea la Sfânta Liturghie, celebrată în capela seminarului de către pr. director.

Înființarea Cluburilor de Lectură, Dans și Debate Luni, 15 noiembrie 2021, la inițiativa Consiliului Școlar al Elevilor liceului nostru, coordonat de eleva Roxana Georgiana Dobrin, de la clasa a XII-a B, au luat ființă trei Cluburi: „Lectură”, „Dans” și „Debate”, ce își propun promovarea interesului în rândul elevilor pentru citit, comunicare și coregrafie, ca modalități interactive de dezvoltare personală și de formare a spiritului de comuniune și susținere între elevii liceului nostru.

Proiect de combatere a traficului de persoane În luna noiembrie, școala noastră, în baza parteneriatului încheiat cu Asociația eLiberare, a realizat o serie de activități prin care și-a propus să combată traficul de persoane în România. În cadrul proiectului, elevilor le-au fost puse la dispoziție o serie de materiale audio-video, slide-uri powerpoint și istorioare cu caracter informativ, prin intermediul cărora ei să cunoască, să prevină sau să evite, dacă va fi cazul, astfel de situații în viața lor. La finalul lunii, elevii vor realiza un feedback al activității cu principalele reguli de combatere a traficului de persoane. Le mulțumim diriginților pentru implicare și elevilor pentru entuziasm!

Evenimente viitoare: • • • • •

În perioada 29 noiembrie-15 decembrie 2021 se va desfășura Concursul „Ieslea de Crăciun”, la care fiecare clasă are ocazia să participe prin „confecționarea” și reprezentarea în miniatură a tabloului Nașterii Domnului, în propria sală de clasă, folosind diverse materiale artizanale, urmând ca cele mai apreciate realizări să fie premiate.

Sâmbătă, 4 decembrie 2021: „Zi de reculegere și rugăciune” pentru elevii care își doresc, din cadrul profilurilor pedagogic (învățător-educatoare) și umanist (științe sociale), cu scopul pregătirii sufletești cât mai responsabile la Sărbătoarea Crăciunului.

Sâmbătă, 11 decembrie 2021: „Zi de reculegere și pelerinaj” pentru cadrele didactice de la toate ciclurile liceului nostru, moment de comuniune și de pregătire spirituală la Nașterea Domnului.

Sâmbătă, 18 decembrie 2021: „Zi de reculegere și rugăciune” pentru elevii profilului teologic (seminariști) ai liceului nostru, moment de aprofundare și pregătire spirituală apropiată la Sărbătoarea Crăciunului.

Marți, 21 decembrie 2021: „Serbarea de Crăciun” a liceului nostru, eveniment pregătit de elevi din toate ciclurile (de la preșcolar la liceal) Liceului Teologic Romano-Catolic „Sfântul Francisc de Assisi”, la care sunt invitați elevi, profesorii, angajați și colaboratorii instituției noastre.

Orizonturi nr.nr.

XLIX Orizonturi L

43

Purtându-l pe Dumnezeu în suflet, să continuăm să fim un dar unii pentru alții!

Orizonturi nr.nr.

XLIX Orizonturi L