Slatina Buzz, numărul 3

slatina buzz!

Fata cu treizeci de medalii | 4

PUBLICAȚIE GRATUITĂ Numărul 3 | Noiembrie 2017 ISSN 2601 - 078X www.slatinabuzz.ro Program finanțat de Primăria Municipiului Slatina

Asociația care aduce bucurii | 5

Generația ideilor bune!

Descoperă poveștile tinerilor din generația ideilor bune, în paginile 3-12

SPRING 2018 ParticiPă la slatina fashion night Înscrieri deschise Pentru designeri

Corul campion | pag 4

Orașul de sub oraș | pag 6-7

Lyra ne încântă | pag 9

slatina buzz.ro

school buzz | 2

Întâlnire la Subiectele la superlativ în Bacalaureat, Greceanu mai grele față

levii Colegiului Național „Radu Greceanu” au organizat în 15 septembrie 2017 prima ediție a evenimentului „Ziua Absolventului”.

E

Ideea a aparținut unui absolvent din promoția 1997, iar liceenii au reușit să recreeze atmosfera anilor de liceu din acea perioadă. Cu ținute specifice anilor 90’, absolvenți din toate timpurile au răspuns prezent la eveniment. Participarea la orele de curs, strigarea catalogului în -am decis să fac o analiză despre ceva care ne modelează viața, mediul în care ne petrecem 6-7 ore pe zi, 5 zile din săptămână, 4 săptămâni din 4, 9 luni pe an, exact 12 ani din viața noastră.

M

Știu deja cum neuronii voștri au început să se agite datorită acestor numeroase măsuri ale timpului și să vă ducă cu gândul: DA, EXACT! La ȘCOALĂ. Școala, un cuvânt pe care orice copil îl întâmpină și îl rostește în mod constant de la vârsta de 7 ani.

Cum am spus, este locul în care ne petrecem 12 ani din viață. Sună destul de mult, nu? Școala cuprinde trei etape: Școala primară, formată din clasele 1-4, gimnaziul cu clasele 5-8 și ultima treaptă, dar nu cea din urmă, liceul cu clasele 9-12.

Am început cu primul pas și am discutat cu o mică școlăriță din clasa întâi. Șirul discuției a fost următorul: Ție îți place să mergi la școală? Adică, nu

clase, meciurile de fotbal și de baschet, dar și autenticul gust de halviță și bragă au fost câteva din lucrurile de care s-au bucurat absolvenții.

Absolvenți, elevi și profesori ai „LRG-ului" au purtat discuții libere în amfiteatru, împărtășind experiențe și întâmplări inedite din viața de elev în liceul cu o tradiție de invidiat al orașului.

Gândurile absolvenților … doar să mergi ci și să stai acolo atâtea ore pe zi? „Da!” Și ce îți place ție să faci acolo? „Îmi place să scriu, să citesc și să mă joc cu colegii mei.”

Crezi că peste ceva timp o să îți placă să mai mergi la școală? De exemplu, în clasele mai mari? „Cred că da.”

Crezi? Deci, ai o urmă de îndoială. „Se poate să am.”

Cum te vezi tu în viitor? Ce vrei să te faci când vei fi mare? „Vreau să fiu profesoară.”

Crezi că școala te ajută cu ceva? În viitorul tău, te va ajuta să realizezi ceva?

Sau mergi la școală doar pentru că asta fac toți ceilalți copii? „Păi... nu știu. Nu m-am gândit la asta, dar eu cred că o să fac ceva cu ajutorul școlii.” Și la ce o să te ajute? „Să învăț.” Și după ce o să înveți, ce crezi că o să faci? „O să învăț și o să mă fac ceva.”

Ce ai auzit tu la colegii tăi de școală mai mari, de la părinții tăi? După ce termini să înveți, o să ai o

„Este prima dată când aud sau când particip la un astfel de eveniment și mi se pare extraordinar. Eu sunt bucuroasă că s-a organizat și că am putut să particip”, Oana Zlăvag. „Mă simt super azi ,aici printre voi! Felicitări!”, Liana Bodescu. „Felicitări organizatorilor, felicitări profesorilor, felicitări elevilor, mult succes în continuare!” „O plăcere să revăd locurile adolescenței mele! ...

Un sfat pentru elevi spus de domnul diriginte Georgescu: <Atingeți-vă scopul în viață (visul) însă nu uitați drumul, trăiți clipa (prezentul), este unică!>”, Cristina Oancea, clasa XII H, 1995. „Gesturile mici ajung cu timpul gesturi mari, mulțumim celor care au făcut posibilă întâlnirea după 20 de ani”, Elena Similescu. „Deși evenimentul este la început, ne simțim extraordinar !...”, Cristina Constantinescu -1997.

Cristina Mihaela Vasile

slujbă, se mai numește și serviciu sau job, ori carieră. Depinde de ce vei face. Această slujbă e un lucru pe care toată lumea îl are, iar cei care nu îl au, au nevoie de el.

Acest job, serviciu sau carieră ne este oferită de către școală. „Sper să am o slujbă frumoasă, să culeg norii de pe cer exact ca pe tableta mea!”

de anii trecuţi levii de clasa a XI-a vor da începând cu acest an alt gen de subiecte la simulările Bacalaureatului la Limba și Literatura Română.

de olimpiadă, este mai mult de scris iar pregătirea pentru subiectele în anii trecuți a fost degeaba, generația noastră este asuprită”, spune Marina Renate elevă în clasa a XII-a la Colegiul Naţional „Ion MiPreşedintele Consiliului nulescu” - profil Ştiinţe Sociale.

Naţional al Elevilor (CNE), Ștefan „Simulările de anul trecut Vlad, a anunțat că deocamdată se au fost un dezastru pentru mine, nu schimbă doar simulările, iar m-am pregătit deloc și mi începând cu 2018 se vor s-au părut destul de Bacalaureat schimba și subiectele grele. La subiectul 1, în 2018 începe luni, 12 de Bacalaureat. general, este destul februarie 2018, cu de ușor și dacă ești proba de evaluare a În ce constau competențelor lingvis- atent le faci pe toate, însă la subiectele 2 și tice de comunicare modificările 3, în special punctul orală în limba C, este mai greu”, neromână Subiectul 1 va fi a spus Florin structurat mult mai bine, Măcăneață elev la Colegiul s-au eliminat cerințele pur Naţional Vocaţional „Nicolae Tittehnice ale construcţiei textului ulescu” - profil Matematică și abordarea textului este mult Informatică. mai interactivă.

Alți elevi declară că nu Subiectul al doilea sunt afectaţi de schimbarea devine text argumentativ. Va subiectelor, deoarece se bazează conta mai mult să știi să legi teo- mai mult pe felul de gândire. ria unui curent literar de text. „Subiectele simulării de Andrei Laurențiu Teacă clasa a XI-a sunt asemănătoare cu cele

E

Școala, un mediu fericit! Ștefania Furnigă

slatina buzz.ro

3 | oameni

De la o simplă joacă, la un adevărat „mod de viață” A

na-Maria Trăistaru, 18 ani, este elevă a Liceului Teoretic „Tudor Vladimirescu” din DrăgăneștiOlt și locuiește în comuna Mărunței. Se consideră un artist plastic și se poate mândri cu un talent nativ și o frumoasă istorie a ceea ce reprezintă pentru ea arta; Cunoscătoare deja a majorității tehnicilor ce aparțin domeniului în care activează, Ana și-a rupt o bucățică din timpul liber alocat pregătirii pentru UNARTE, să ne vorbească puțin despre pasiunea care a devenit pentru ea un stil de viață.

poate m-aș fi orientat spre scris, iar din punctul meu de vedere, scrisul este tot o artă. Sunt o pasionată de cărți și acest lucru mi-a dezvoltat foarte mult pasiunea pentru desen și pasiunea pentru scris. Când eram mică, in zilele de vară și nu numai, obișnuiam să mă retrag într-un loc liniștit afară și începeam sa scriu povești fantastice despre tot ce mă inspira pe mine. Pe baza lor desenam personajele și scenele și era o strânsă legătura între cele două. Pe lângă această alegere, poate m-aș fi orientat spre o meserie prin care să pot călători foarte mult.”

Cum treci peste momentele pline de lipsă de inspiraţie? „Obișnuiesc să iau o pauză și încerc să observ lucruri din jurul meu, să observ natura, animalele, atmosfera care domină în acel moment mediul. Și de cele mai multe ori îmi e imposibil să nu prind puțină inspirație și apoi să vină de la sine. Un alt prim pas pe care îl fac este acela de a citi. Ma relaxează și în același timp mă inspiră de fiecare dată și mă face să trec peste acele momente.”

Cât de mult ai fost susţinută şi cât de mult ai fost descurajată? „Din fericire am fost o persoană norocoasă să descopăr în jurul meu oameni atât de minunați care m-au susținut atunci când eu eram cea care mă descurajam. Descurajarea venea uneori din lipsa încrederii pe care mi-o acordam singură. Dar întodeauna au existat oameni care și-au rezervat din timpul lor ca să mă susțină și încurajeze.”

Care este tehnica ta preferată? „Nu am una anume. Îmi place mult sa folosesc culori și markere, dar pentru mine toate tehnicile sunt primordiale. Îmi place mai ales să combin multe dintre ele. Atunci mi se pare că

iese totul complet. Desigur, le folosesc și individual. De la pasteluri până la acuarele, tuș, creioane colorate etc.”

Ai reuşit, până la momentul actual, să faci şi profit din munca ta? Dacă da, cum? „Am reușit acest lucru. Am început prin a face portrete. Am continuat cu personaje și am ajuns la modele de tatuaje. Totul a pornit atunci când mi-am postat desenele pe rețele de socializare.

Au început apoi să apară comenzi de la diferite persoane și totul a venit de la sine. Acum, deși nu e ceva stabil, reușesc să mai câștig din ceea ce fac prin comenzi.”

Surse de inspiraţie? „Găsesc inspirație în tot ce mă înconjoară. Am învățat să observ totul în jurul meu și asta m-a ajutat extraordinar de mult. Apoi, anumite persoane urmărite de mine care mă inspiră prin ceea ce fac și ultimele sunt anumite siteuri legate de artă prin care îmi găsesc inspirația.”

Idoli? „Idoli sunt mulți.

De la Michelangelo, DaVinci, Van Gogh, Nicolae Grigorescu, Rafael, Antoon van Dyck, până la profesorul meu de desen, anumiți vloggeri ca JaquelindeLeon și lista poate continua.

Talentul tău este o moştenire din partea părinţilor? „Nu. În familia mea nu există nimeni talentat la desen sau care sa aibă o anumită înclinație spre așa ceva. Mai degrabă pot spune că sunt mai apropriați de muzică decât de arta plastică. Nimeni dintre rude sau bunici, străbunici nu are sau a avut talent la desen. Posibil să fie o moștenire mai îndepărtată, sau pur și simplu totul sa vină de la sine.”

Ai urmat cursuri sau poţi spune că totul este nativ? „Nu am urmat niciun curs. Totul este și a fost nativ. În ultimii 3 ani am lucrat împreună cu profesorul

începe să lucreze în domeniu, ca fotograf prin pub-uri, dar și la evenimente de familie. Peste doi ani se alătură echipei Joker Events, cu care colaborează ca fotograf.

Dar, după un timp, realizează că nu-și găsește locul ca fotograf și încearcă partea video, sau videografia, cum îi place să îi spună. După câteva încercări, care dau Vezi cum arată Slatina de sus, într- rezultate bune, primește și un video realizat de prima confirmare a talentuIulian Ivașcu și care lui. Participă la „Mariage are 40.000 de views. Fest”, probabil cel mai mare

târg de nunți din România, unde organizatorii îi oferă un stand gratuit, în schimbul câtorva filmulețe. În ceea ce privește tehnologia, se poate spune că lucrează tot din pasiune. Atras de tehnică de mic, urmează un liceu de profil, apoi se angajează la o sală de jocuri, loc de muncă pe care îl consideră foarte important și care l-a propulsat în cariera ulterioară la Ultra Pro Computers, unul dintre cele mai mari magazine de calculatoare din Slatina.

Cum şi când ţi-ai descoperit această pasiune? „Pasiunea pentru desen o am dintotdeauna. Nu a existat o anumită perioadă de când această pasiune a apărut. Țin minte că desenez de când am putut ține un creion în mână. Iar cu trecerea anilor a devenit <un stil de viață>. Mică fiind, ca orice copil, găseam în desen o plăcere și un mod de joacă. Dar cu trecerea anilor această <joacă> a continuat pentru mine exact la fel, deși creșteam și totul devenea mult mai serios. Astfel, totul a venit de la sine, această pasiune a crescut odată cu mine și continuă să crească.”

Te consideri împlinită pe plan profesional? „Din punctul meu de vedere mă consider împlinită. Am reușit să mă dezvolt atâția ani alături de oameni minunați și care au crezut în mine! Am reușit să îmi îndeplinesc o dorință pe care o aveam de mult și care până acum jumătate de an nu am avut curajul necesar să o încep, aceea a deschiderii unui canal de YouTube.”

Dacă nu erai artist, ce ai fi fost? „Greu de spus. Dacă nu aș fi fost un artist plastic atunci

u cu mult timp în urmă am avut ocazia să-l cunosc pe Iulian Ivașcu, un tânăr pasionat de videografie, de tehnologie și proaspăt antreprenor.

Originar din Slatina, Iulian și-a dat repede seama că marea lui pasiune este videografia. În urmă cu patru ani

N

meu de desen pentru admiterea la facultate și acestea pot spune că au fost singurele <cursuri> urmate.”

Care este cel mai mare obiectiv al tău la momentul actual? „Cel mai mare obiectiv este acela de a intra la Universitatea de Arte din București, secțiunea Grafică.

Ca orice artist, trebuie să ai un vis care pare nerealizabil. Care este al tău? „Visul meu este acela de a reuși să arăt oamenilor că arta este mai mult decât pare. Să le arăt încărcătura ei istorică și minunată și să fac oamenii să o aprecieze la adevărata ei valoare. Pentru mine este un vis care pare destul de greu de realizat dar nu imposibil.”

Ai simţit vreodată că eşti într-un moment în care tot ceea ce poţi face este să renunţi? „Cred ca toți trecem prin asta . Desigur că am avut și ele încă există în anumite momente de tensiune maximă. Dar tot ce contează e să trecem peste.”

Cum crezi tu că sunt văzuţi artiştii în România în prezent? Crezi că poţi trăi doar din artă? „Artiștii din România sunt convinsă că nu sunt apreciați la adevărata lor valoare pentru că în ziua de azi accentul nu mai este pus pe artă.

Lucrurile poate sunt cu totul altfel și m-aș bucura să fie așa dar eu cred totuși că în România e greu să mai supraviețuiești ca artist clasic. Câți dintre noi mai au tablouri în casă sau vizitează expoziții? Câți sunt dispuși să plătească un artist pentru a-i desena un tablou când poți cumpăra unul mult mai ieftin?

Dar aici nu e vorba de preț. Este

2017 este anul în care Iulian Ivașcu își îndeplinește visul și reușește să deschidă propriul service, Repar.pro, la intersecția străzilor Arcului cu Sergent Maj. Dorobanțu Constantin, unde vă așteaptă cu povești deosebite despre videografie.

Iulian, antreprenor și videograf Anamaria Floarea

vorba de încărcătura spirituală pe care acel tablou o poartă. Despre pasiunea și dăruirea pe care artistul o are. Tablourile vechi au o aură anume, exprimă ceva chiar dacă sunt simple obiecte în aparență, ele de fapt trăiesc prin artiștii care le-au realizat. Așa că nu te poți baza în zilele noastre pe idea de a vinde tablouri, mai ales în România, și de a trăi pe baza lor. Tehnologia a acaparat toate domeniile și nu pot spune că e un lucru rău dar niciodată realizarea unui tablou tradițional nu va putea fi comparată cu cea a unui tablou digital. Fiecare are avantajele și dezavantajele sale, dar întodeauna voi opta pentru arta tradițională.”

Ce presupune procesul realizării unui tablou? De cât timp ai nevoie pentru a fi finalizat? „Procesul de realizare al unui tablou este complex. El nu ține doar de a realiza tabloul, ci de pregătirea pe care o faci înainte să te apuci, starea pe care o ai, muzica pe care o asculți( eu ascult muzică), mediul în care îl realizezi și toate aceste detalii care fac diferența dintre un tablou bine realizat și unul superficial. Timpul este subiectiv, pot sta ore, zile, săptămâni etc. Dar un lucru pe care l-am realizat este acela că atunci când acorzi timp mai mult lucrării tale cu atât va ieși mai bine.”

Ce sfat le-ai da celor lipsiţi de experienţă în domeniu? „Să aibă încredere în ei și săși urmeze visurile indiferent de cât de grele sau imposibile par.”

Andreea Ionela Stoian

slatina buzz.ro

oameni | 4

Corul „Dolce”, campion pe portativ Cel mai cunoscut cor al județului Olt a fost înființat în anul 1985 cu ocazia Concursului Național Coral de la Vaslui, unde a caștigat locul II. „Corul claselor gimnaziale” a primit numele „Dolce” printr-o inspirație de moment a dirijoarei. „Când am văzut că putem trece pe podium cu atâta lejeritate, am spus: <copiii mei merită un nume>. Am pus corului numele Dolce, pornind în primul rând de la imaginea vizuală.

Erau îmbrăcați, la acea ediție, în niște cămăși frumos colorate, în nuanțe calde, care aduceau cu bomboanele.

Am zis că ei sunt dulci, cu ce termen muzical s-ar potrivi? M-am gândit că <Dolce> e numele cel mai potrivit, pentru că nu creează stridență și antipatii. Așa i-am botezat.” a spus formatoarea si dirijoarea corului, Alexandra Geantă.

Ce v-a determinat să înființați corul „Dolce”? „Orice profesor de muzică, în activitatea la clasă, trebuie să formeze și un substitut de orchestră simfonică pentru ca elevii sa aibă și imaginea sonoră colectivă, nu doar individuală.

Cei mai mulți copii cântă cu jenă, nu își recunosc vocile. Astfel, am considerat că într-o localitate ca Slatina, unde nu avem nicio instituție de muzică elevată, ne putem confrunta cu nivelul copiilor care au în orașele lor astfel de instituții, încercând să ținem loc cu glasurile orchestrei simfonice.”

onuț Vătafu este un tânar slătinean, fondator al primului radio local din oraș. Am fost curioasă să văd ce l-a determinat să meargă pe această idee și am stat de vorbă cu el.

I

Cum ți-a venit ideea de a înființa un radio în Slatina? „Am mai fost la câteva radiouri online înainte și am observat că fiecare oraș avea câte un radio local propriu. Atunci mi-am pus întrebarea de ce în Slatina nu este nici unul și m-am gândit să-l fac eu. Asta se întâmpla în 2009.” Și cum a început totul? „M-am interesat de un domeniu web, să cumpăr echipamentul necesar și să informez oamenii. La momentul ăla toate ziarele și televiziunile voiau să-mi ia un interviu pentru că era ceva nou în Slatina, nu mai făcuse nimeni asta. A început să fie cât mai multă lume interesată și am început să facem emisiuni, chiar dacă acum nu mai sunt, fiecare dintre noi avea un anumit „program de transmisie”.

Au fost și critici? „Evident, sunt și critici, nu pot spune că mă place toată lumea, e imposibil. Fiecarea își creează

S-a creat o legătură specială între dumneavoastră și elevii din cor? „Legătura mea cu elevii din cor este una specială, cel puțin în ceea ce mă privește, însă mare parte dintre elevii care au făcut parte din cor încă mă sună, mă vizitează, încă se bucură de premiile luate în trecutul lor de școlari.”

Care sunt cele mai mari realizări ale corului „Dolce”? „Locul I, II, III, pe țară! Niciodată, din 2004, nu ne-am întors de la olimpiadele naționale fără premiu. Cu o tristă excepție în 2014, la Craiova, unde din cauza comunicării deficitare am avut un eșec.”

Ați avut vreun moment critic?

Da, am avut multe momente critice, foarte multe astfel de momente. M-am izbit adesea de lipsa de prețuire a muncii copiilor mei.

Nimic nu m-a durut mai tare decât faptul că ei nu au fost puși în lumină, la nivel local, atât cât ar fi meritat. Aproape că am fost respectați mai mult de cei pe care i-am învins în concursuri, decât de cei care ar fi trebuit sa se bucure de performanțele noastre. Însă, în ultima perioadă, atât Primăria Slatina cât și Consiliul Județean Olt i-au premiat pe componenții formației pentru performanțele olimpice, iar în această lună Consiliul Județean organizează a doua ediție de premiere a olimpicilor.

propria audiență.”

Cum ai reușit să faci artiști cunoscuți să îți promoveze radioul? „Sunt foarte deschiși, cu cei de la Direcția 5 mam întâlnit pe stradă, le-am spus

Ionuț Vătafu, omul de la radio

Au fost copii care datorită corului au ales să facă muzică și mai departe?

Da! Am avut eleve care au făcut parte din cor și care acum îmi sunt colege la „Școala de Muzică”.

De exemplu, Luminița Secu, care începând cu anul acesta îmi este colegă, eu predau flaut, iar ea predă vioara, Ioana Enoiu, care a terminat Universitatea Națională de Muzică și care acum predă pian la „Școala de Muzică”. Acestea sunt două exemple mai apropiate, dar multe dintre educatoarele și învățătoarele județului, au ales profilul pedagogic din atașament față de muzică.

Elena Emilia Ciuchete

că am un radio local și că aș avea nevoie de ceva de genul <Noi suntem Direcția 5 și voi ascultați Radio Slatina>. S-a rezolvat ușor, mi-au trimis ce îmi trebuia pe mail. Cu ceilalți artiști am luat legatura doar telefonic.”

O întâmplare amuzantă de care îți amintești? „Când eram încă în liceu toți profesorii ascultau Radio Slatina să vadă până la ce oră stăm seara, ca să ne dea lucrare dimineața. Eu aveam emisiune de luni până vineri între 10PM-2PM și într-o seară am lungit-o până la 2 noaptea luând telefoane în direct. Dimineața următoare, la prima oră, întreabă profesorul <Ia spune Johnny cum a fost aseară la radio? Ia dă o dedicație la tablă despre subiectul de azi”. Alte momente funny vin din mesajele pe care le citești de la ascultatori, dar nu îmi amintesc unul mai amuzant acum.”

Crezi că o să renunți vreodată la radio? „Nu, probabil o să mă întorc mereu, așa cum nu l-am lăsat nici când am plecat din țară, nu cred că voi renunța vreodată.”

Iulia Caplea

Fata cu 30 de medalii Cum te numeşti şi câţi ani ai? „Mă numesc Maria Pascu și am 17 ani.”

De cât timp practici Judo? Dar Sambo? „Practic judo din clasa a II-a și sambo de aproximativ 2 ani.”

Ne poţi spune câte ceva despre aceste sporturi? „Aceste sporturi sunt de apărare, în același timp periculoase, dar și de disciplină.”

Cum a început pasiunea pentru aceste sporturi? „Pasiunea pentru aceste sporturi a început încă de mică, de când voiam ceva diferit pentru o fată, aşa că am optat pentru asta.”

Cât de dificile au fost competiţiile la care ai participat? „Toate competițiile au fost dificile, unele mai mult, iar altele mai puțin.” În timpul competiţiilor ai făcut greşeli? Dacă da, ce te-a determinat să treci peste ele?

Cred că în toate competițiile a existat un moment de rătăcire în care nu știam ce să fac, dar sprijinul antrenorului și motivația de a merge mai departe m-au determinat să continui.”

Cât durează în medie un meci de Judo? Dar Sambo? „Un meci de Judo durează 4 minute, fără prelungiri, iar cel de Sambo durează la fel.”

Cât de dificil este antrenamentul? „Antrenamentele sunt cât se poate de grele, diferă în funcție de calendarul competițional.”

Ai trecut prin greutăţi în decursul acestor ani? „Am avut greutăți în ultimii ani.

Accidentări şi maturitatea care te face să vrei altceva.”

Care a fost motivaţia să continui? „Motivația de a nu renunţa. De asemenea a fost toată munca și efortul depus pentru a obține tot și era nedrept pentru mine să dau cu piciorul.”

Ai vreun hobby? „Pot spune că hobby-ul meu este dansul.”

Câte medalii ai luat până acum? Ne poţi spune şi nivelul acestora? „Am peste 30 de medalii, am medalii la fiecare nivel de competiție precum național, județean, internațional etc.”

Ce planuri de viitor ai? „Planurile de viitor ar fi să urmez o facultate în acest domeniu al sportului.”

Ai un motto? „Motto-ul meu este: <Plângi în sală, râzi în competiții.>” Ce sfaturi ne poţi da? „Pot să vă dau niște sfaturi din lumea sportului, să nu renunțați indiferent cât de greu este, pentru că rezultatele vă vor bucura.”

Doreşti să mai adaugi ceva înainte de sfârşitul acestui interviu? „Aş vrea să mai spun că deși acest sport mi-a adus multe bucurii, am refuzat un loc în lotul mondial care mi s-a oferit, din motive personale.”

Lucian Moraru

slatina buzz.ro

5 | oameni le-au amintit cât de frumoasă este viața atunci când zâmbești și te bucuri de fiecare moment.

Adevărații eroi din spatele asociației, Aurora Szocs și Kalman Szocs, fondatorii ONGului sunt cei care îi sprijină pe tinerii voluntari, la început peste 50, în prezent 25, dornici de a ajuta, de a aduce bucurii și de a face lumea mai bună. Îi ajută să se dezvolte ca oameni, să-și descopere pasiuni și să-și depășeasca limitele.

Majoritatea elevi de la Colegiul Național „Radu Greceanu”, copiii vin cu drag, se mobilizează rapid în cadrul activităților și au speranța că lumea plină de griji și nevoi poate fi alinată printr-un zâmbet, prin dăruire și speranță. De asemenea, absolvenți ai liceului, acum actuali studenți, revin cu entuziasm la activități și sprijină asociația necontenit.

Asociația care aduce

bucurii opilăria, cel mai suav cuvânt ce simbolizează lumea tuturor posibilităților, plină de joc și zâmbet.

Fiecare dintre noi ne dorim să putem evada în acel univers, pentru a scăpa de zilele monotone și pline de griji și pentru a resimți acel sentiment viu, de a fi copil. Acest lucru este posibil prin Asociația „George Poboran pentru copiii noștri”. Înființată în martie 2014, promovează educarea și dezvoltarea personală a copiilor din ciclul gimnazial prin proiectele pe care le susține: desfășurarea zilnică a

C

Slatina Buzz este o publicație realizată în cadrul programului omonim, finanțat de Primăria Municipiului Slatina.

Publisher Cristian Ștefan Hățiș Redactor Șef Mădălin Iulian Mihai PR Andreea Ionela Stoian

activităților în cadrul programului de afterschool la școlile partenere: „George Poboran”, „Nicolae Iorga” și „Constantin Brâncoveanu”; sprijinirea rezolvării cazurilor sociale speciale, a copiilor cu dizabilități și a celor defavorizați, în vederea integrării lor în unitățile de învățământ și societate.

Activități și proiecte speciale „Crăciunul în inima ta” este una dintre activitățile Redactori Anamaria Ștefania Floarea Andrei Teacă Andreea Bianca Țugulan Alexandra Adriana Crețeanu Alexandra Mihaela Buturoiu Andreea Cornelia Golumbeanu Clara Elena Păun Cristina Orțan Cristina Mihaela Vasile Daniela Elena Stoica Denisa Cornelia Iancu Elena Emilia Ciuchete Gabriela Denisa Maria Ionela Dincă Iulia Caplea Lucian Moraru Mădălina Ciocoiu Mihai Claudiu Piringă Miruna Mihai Ștefania Furnigă Ștefania Michițele

desfășurate anul acesta de asociație, activitate prin care voluntarii au adus în preajma sărbătorilor puțină bucurie și căldură în sufletul copiilor și a părinților ce se aflau în spital în acea perioadă. Au împărțit baloane, dulciuri, cărți de povești și au decorat salonul sumbru al spitalului, dându-i o pată de culoare. De asemenea au cântat colinde reușind să-i facă pe cei mici să uite pentru puțin timp de starea lor de sanatate si să se alăture lor .

Tot în această perioadă s-a organizat proiectul „100 BUCURII” care a constat în strângerea a 100 de cadouri pentru cei 81 de copii din Centrul Multifuncțional Social din comuna Verguleasa. Aceștia au primit cu lacrimi în ochi micile bucurii oferite de oameni cu o inimă mare.

O altă activitate aflată la prima ediție anul acesta, în 7 septembrie, de „Ziua zâmbetului“, a fost „Keep Smiling Day” prin care 20 de voluntari au umplut orașul de zâmbete și voie bună, oferindu-le slătinenilor peste 700 de flori, 500 de baloane, bomboane și stickere cu zâmbărici.

Copleșiți de griji, oamenii au fost luați prin surprindere, și-au găsit cu greu cuvintele, însă voluntarii

Ștefania Alina Moraru Tatiana Cristina Moț Adresa redacției Strada Nicolae Bălcescu, nr. 8, Slatina, Județul Olt. Telefon +40757279306 Email redactia@buzzpublishing.ro Web www.slatinabuzz.ro

Ce spun voluntarii Mihaela Sburliș, studentă la Facultatea de Comunicare și Relații Publice din cadrul SNSPA , este voluntară din clasa a XII-a și vorbește cu emoție în glas despre a doua ei familie, Asociația „George Poboran”: „Mam apucat de voluntariat relativ târziu, la începutul clasei a XII-a și deși poate părea ciudat pentru că în aceea perioadă aveam în față două examene extrem de importante pentru viitorul meu, am reușit să duc la bun sfârșit tot ceea ce mi-am propus.

Pentru mine a fi voluntar este mai mult decât un simplu cuvânt, este o stare, o oportunitate de a mă cunoaște mai bine și de a cunoaste oameni noi.

Prin voluntariat reușești să îți descoperi limitele dar și calitățile și poți dărui ceva comunității făcând lucruri de care poți fi mândru în viitor. Am ales să fac voluntariat în această asociație deoarece îmi doresc foarte mult să îi ajut pe cei din jurul meu, prin diferite modalități. De asemenea am vrut să îmi cunosc limitele și de ce nu să reușesc să le depășesc și bineînțeles am vrut să am parte de experiențe noi alături de oameni minunați. Toate activitățile pe care leam desfășurat în cadrul asociației miau plăcut, de la cele câteva ore petrecute cu copiii la afterschool, unde mă încărcam cu o doză uriașă de e-

Dacă înainte te îmbrăcai pentru că aşa era norma socială, acum poți merge pe jumătate dezbrăcat pe stradă şi nimeni nu poate avea vreo obiecție, pentru că nu ar mai apărea ca ceva vulgar. Tu, prin vestimentație, exprimi ceva la un nivel la care nici nu te-ai gândi!

Hainele noastre trebuie să țipe cine suntem, pentru că în viteza cu care trecem prin viață nu mai avem timp să cunoaştem o persoană cu adevărat. Trebuie să arătăm că suntem un fulg de nea special şi că merită să începi o discuție cu noi...

Cel puțin asta ți se spune. Da, sunt de acord să porți haine care să fie pe placul tău, pentru că şi ele sunt un mod de exprimare la îndemână, dar nu şi că trebuie să calci granițele artistice şi să arăți ridicol. Sunt o

EDITORIAL

nergie pozitivă, până la activitățile de caritate la care am luat parte. Totuși, pot spune că activitatea care mi-a rămas întipărită în suflet este „Keep Smiling Day”. În cadrul acestei activități am avut ocazia să interacționez cu oameni de diverse vârste, de la copii de câțiva ani până la persoane trecute de prima tinerețe.

A fost o experiență minunată și abia aștept să o retrăiesc și anul viitor.

Vreau să îi sfătuiesc pe toți tinerii să facă voluntariat, deoarece în acest fel vor putea să lupte pentru o cauză care îi pasionează, vor putea dobândi aptitudini noi și totodată vor putea să se cunoască mult mai bine pe ei înșiși.

Vor simți că se implică real în viața comunității și vor învăța să lucreze în echipă. Atâta timp cât faci totul cu pasiune și devotament vei găsi timp pentru orice.”

Ca și Mihaela, Elena Iuhas, elevă în clasa a XI-a la Colegiul Național „Radu Greceanu”, este entuziasmată să împărtășească experiența ei de voluntar: „Pentru mine voluntariatul înseamnă o a doua familie. Este locul în care punem țara la cale, în care putem spune ce gândim fără a ne teme că vom fi judecați. Aici părerile noastre sunt ascultate, susținute, combătute și acest lucru ne face să ne simțim apreciați. Un rol important în evoluția noastră, în înțelegerea lumii din jur îl au domnul și doamna Szocs.

Cu toate că îmi doream să mă înscriu mai demult, fac voluntariat doar din clasa a X-a. Aceasta, însă, nu i-a oprit pe ceilalți să mă primească în inimile lor și să se bazeze pe mine. Toți voluntarii sunt foarte energici și nu dau înapoi atunci când vine vorba de o activitate, iar libertatea de exprimare și susținerea necondiționată pe care le primim ne formează ca oameni.” În continuare, Asociația „George Poboran - pentru copiii noștri” își propune să organizeze și anul acesta „Crăciunul în inima ta”, a doua ediție „Keep Smiling Day”, o campanie de informare în vederea educației sexuale, „Chose for your future” și să publice continuarea cărții de activități pentru dezvoltarea personală.

Alexandra Mihaela Buturoiu

adolescentă indecisă, experimentez diferite stiluri, uneori şi eu arăt teribil, dar încerc să arăt decent.

Definiția decenței s-a extins în ultima perioadă, dar totuşi până şi moda are aceste limite.

Nu încerc să îngrădesc ideea ta despre haine sau dreptul la liberă exprimare, dar când te uiți în jurul tău judeci oamenii după aparențe, la rândul lor şi ei te judecă pe tine, e un cerc vicios. Exprimă-te, fii cine sau ce vrei să fii, țipă la propriu sau la figurat ceea ce ai de zis, dar nu fii un dezastru al modei sau poți fi şi asta, trebuie să te simți bine în pielea şi hainele tale.

Ștefania Michițele

slatina buzz.ro

business buzz! | 6

Orașul de owntown este un mic pub în care poți veni împreună cu prietenii tăi și te poți distra. Pentru Daniel Nicolaescu, 42 de ani, proprietarul, cât si pentru iubitorii localului, acest loc reprezintă „micul oraș de jos” unde se pot destinde și-și pot face amintiri frumoase.

D

Unde își petrec slătinenii timpul liber când vor să se relaxeze și să se simtă bine? Unul dintre răspnsuri este cu siguranță Baroc. Am reușit să descoperim mai multe despre ceea ce înseamnă să ai o afacere de acest gen în Slatina de la Veronica Alexandrescu, proprietara localului, care nea povestit în amănunt etapele prin care a trecut pub-ul său până să ajungă la stadiul actual.

Am descoperit o frumoasă afacere de familie, așa cum spune și Veronica: „Tot ceea ce am făcut aici, am făcut împreună”.

Cum v-a venit ideea înființării unui pub? „Noi, inițial, am pornit cu ideea de pub de la fratele meu. El era cu muzica, dar neputând să se ocupe singur, s-a implicat împreună cu un prieten. La un moment dat au hotărât să meargă pe căi diferite, iar fratele meu să o ia de la început cu pub-ul, noi oferindu-ne să îl ajutăm. El avea ideile lui din Spania, care n-au prins aici din păcate, cerințele oamenilor fiind diferite. Prima dată am avut club și apoi ne-am răzgândit și am modificat în pub. Asta era de actualitate atunci.”

Cum a fost perioada pre-pub? „A mers bine până când au luat amploare în oraș și era nevoie să facem ceva diferit.

Oricum, credem că am făcut ceva unic față de ceea ce era în oraș la acea vreme.”

Prima locație pe care ați ales-o a fost tot în spațiul actual? S-a extins comparativ cu perioada de început? „Da, a fost aceeași locație încă de la început și s-a extins de un an.”

Acum cât timp ați deschis primul pub? „Primul pub a fost Maya, în 2011. Din Maya s-a transformat în HD, din HD în Vintage și anul trecut de la Vintage am trecut la Baroc. Am vrut să fie o schimbare mai radicală. Era prea complicat de când a fost adoptată legea în ceea ce privește fumatul să poți să mai rămâi în spațiul acesta și aveam două variante: ori îl închideam, ori găseam altă variantă să putem continua.”

De unde v-a venit ideea de Baroc? „Prima dată am găsit mobilierul, care ne-a plăcut foarte mult, de aici și numele, având în vedere stilul acestuia. Ulterior am început să mă documentez despre stilul baroc, ce impune, ce implică și am încercat

Baroc, o afacere de familie să recreem ceva cât se poate de asemănător.” În opinia dumneavoastră, care a fost cel mai reușit și frumos eveniment ținut aici? „Până acum, cred că standup-ul combinat cu prezentarea de modă din vara asta. Mi s-au părut cele mai tari evenimente.”

Ce alte evenimente mai organizați? „Organizăm majorate, petreceri private, petreceri tematice, chiar și nunți mai nonconformiste.”

Au fost săptămâni în care să nu aveți niciun eveniment? „Dacă nu am avut un eveniment organizat, de exemplu stand-up, avem evenimentele noastre săptămânale gen <Tequilla Party> în weekend.”

Cum v-a venit ideea să organizați un show de stand up? „Evenimentele de stand-up le-am făcut pentru clienți, pentru noi, pentru a aduce un plus de noutate raportat la evenimentele care au loc în Slatina. Prima oară când am făcut stand-up a fost acum 4-5 ani. Mie, personal, mi sa părut ieșit din tipare, dar după m-am obișnuit.”

Cum găsiți persoanele care să susțină astfel de evenimente? „Ei ne contactează prin prisma grupurilor de prieteni care frecventează pub-ul nostru și care la rândul lor au susținut evenimente aici și au fost mulțumiți.”

Care este media de vârstă a clienților? „Începând cu 25 de ani în sus.” Într-o afacere de genul acesta, cum ajungi să îți selectezi clientela? „Treptat. La început am avut un flux de vârste, până când s-a stabilizat.

Prin muzică, în primul rând, am reușit să ne selectăm clientela.”

Cum e să ai o afacere de acest gen într-un oraș ca Slatina? „Este destul de dificil.

Implică timp, oboseală. Ceea ce

ne-a făcut sa rămânem în această afacere a fost că ne-am implicat emoțional foarte mult.”

De unde provin majoritatea problemelor? De la angajați sau de la consumatori? „Avem dificultăți în găsirea unor angajați buni. Dacă vrei să te angajezi doar pentru ca mai târziu să schimbi locul de muncă și tot așa, acesta nu este locul. Noi încercăm să găsim persoane capabile pe care să le instruim cât putem de bine.”

Cum vă țineți la curent cu trendurile în ceea ce privește cerințele consumatorilor? „Ca să fii la curent cu ce se cere pe piață trebuie să fii activ, să vezi ce se întâmplă în jurul tău, să schimbi păreri, să comunici. În ceea ce privește produsele, distribuitorii vin tot timpul cu noutăți. De exemplu, să zicem că la un moment dat dispun de o gamă mai largă de bere sau de cafea, pe care vor să o introducă pe piață. Noi, automat suntem deschiși la asta.” În perioadele de dezvoltare ale barului, care a fost perioada preferată? „Preferată, clar acum. Cu cât avansez în timp și în experiență, cu atât consider că acum se află în punctul culminant al dezvoltării. Nu pot să spun că altă dată nu a fost în regulă, dar făcând o schimbare radicală, acum este momentul meu preferat.”

Ca și întrebare de final, ce planuri aveți de viitor? „Plănuiesc să ne extindem.

Mai există o terasă pe care la vară intenționăm să o punem în funcțiune. Sper să prindă. Va fi o terasă mai retrasă, mai ferită de ochii lumii, nu e vizibilă din stradă. De asemena vrem să introducem servirea de mâncare și eventual să aducem o trupă de muzică ușoară, folk, pop, ambientală.”

Miruna Mihai

Daniel Nicolaescu a reușit să construiască în centrul orașului mica clădire cu terasă, în care pereții poartă imaginile cu zâmbetele tuturor oamenilor care au trecut prin acest loc plin de surprize, distracție și diversitate. Am stat de vorbă cu creatorul „orașului de sub” și am aflat o mică poveste care mi-a fost împărtășită cu bucurie și sinceritate, iar ca persoană care adoră acel loc vă mărturisesc că nu veți regreta dacă îl vizitați.

La ce vârstă ați început prima afacere? „La 21 de ani.”

Ați avut și alte afaceri? Tot în domeniul acesta? „Da. În domeniul importuri, importam haine second hand.”

Cum ați ajuns la Downtown? „Am început acum 11 ani cu o cafenea în Slatina. Bine, la început am stat

în București, apoi m-am mutat la Arad pentru 2-3 ani de zile. Când m-am reîntors în Slatina am reînceput cu o cafenea și ulterior am găsit o oportunitate în spațiul acesta vechi și părăsit din mijlocul orașului, iar de 9 ani de zile activăm aici.”

Cum v-a venit ideea să transformați vinerea în seara rock? „Sincer să fiu ideea nu mia venit mie, ea a venit din partea consumatorilor care erau defavorizați de celelalte localuri.

Noi am ales să o punem vineri, când toată lumea poate să iasă și poate să stea mai mult în oraș și a rămas astfel de un an și ceva."

Cum v-a venit ideea de a deschide un bar și de a nu continua cu prima afacere? „Am avut în paralel și cafeneaua și barul acesta, dar nu te poți împărți în două locuri. Este destul de greu în această afacere să poți să le ții pe ambele. Am preferat să renunț la cafenea pentru că era un spațiu mult mai mic și am rămas cu această locație.”

Aveți alte idei să implementați în viitor? „Implementăm deja idei noi. De o săptămână și ceva am deschis serviciul de catering, nu mâncare fast food, adică pizza dar și meniul zilei cu alte preparate.”

Men’s Sector, concept modern

slatina buzz.ro

7 | business buzz!

sub oraș Ce satisfacții personale aveți, excluzând partea financiară? „Satisfacțiile personale sunt că de 10 ani reușesc să mențin această afacere și este un lucru destul de satisfăcător pentru mine, mai ales având un număr de angajați pe care să îi formezi și să îi ții în continuare. În plus, cunoști tot timpul oameni noi, socializezi.”

Ați întâmpinat probleme majore? Și dacă da, cum ați trecut peste ele? „Am întâmpinat și probleme majore, pe plan financiar, pe care le-am rezolvat cu ajutorul băncilor, există și probleme legate de resursele umane care sunt destul de mari în perioada aceasta."

Vreți să renunțați? „NU! Continuăm! Problemele legate de personal le completez eu, treaba trebuie să meargă.”

Care este legătura cu personalul? „Legătura cu personalul este foarte bună, deoarece noi aici conlucrăm și automat trebuie să ne ajutăm unii pe ceilalți. Eu nu pot să lucrez singur fără un personal căruia să-i placă să lucreze, să-i placa ceea ce

face aici."

Au fost momente în care ați vrut să puneți punct afacerii ? „Au fost foarte multe momente, dar pe-o parte este investiția financiară care s-a făcut aici, iar pe altă parte istoricul mau determinat să continui.”

Dacă vi s-ar oferi șansa să deschideți un pub în alt oraș, ați pleca? „Nu aș pleca pentru că anumite motive mă țin legat de orașul și locul acesta. Când pui suflet într-o locație de 10 ani de zile este destul de greu.” Înainte se numea tot Downtown? „Când am deschis prima dată s-a numit Bizar, deoarece eu și proiectantul voiam inițial să facem o chestie bizară, dar nu s-a mai concretizat proiectul. Acum 3 sau 4 ani de zile, când am făcut ultima renovare, i-am spus Downtown... așa l-am văzut eu, ca un oraș de jos, un oraș care este sub limita nivelului.”

Care este salariul pentru un începător? „Salariul minim pe economie.”

Andreea Bianca Țugulan

laudiu Șerban, un slătinean vizionar, a luat inițiativa de a contribui la readucerea la viață a Centrului Vechi, prin înființarea unei afaceri de tipul magazin de haine-cafenea. Men’s Sector este un loc unic în Slatina, atât prin ideea pe care o surprinde, cât și prin atmosfera pe care o creează, aceea de relaxare, de calm, de întoarcere în timp, în perioada de glorie a Centrului Vechi.

C

într-un

Centru Vechi

Cum v-ați hotărât să înființați afacerea? „Nu am stat prea mult pe gânduri. În primul rând, am vrut să fac ceva pentru orașul în care m-am născut, pentru că mi-ar fi fost simplu să plec din țară și să investesc în altă parte, dar am preferat să fie aici, în oraș, să contribui cu un minim efort. Și, bineînțeles, să fac ceva care să îmi placă, în același timp.

Nu am sperat niciodată că lumea va crede că are nevoie de o astfel de locație, având în vedere că trendul duce către altceva, dar știam că încă sunt oameni interesați în oraș, oameni care vor să meargă undeva unde să citească o carte, să asculte muzică.”

De ce cafenea și magazin de haine? „Și eu am văzut, la rândul meu, conceptul acesta și, dacă nu mă înșel, este al doilea magazin de genul în țară; primul, cel pe care l-am și văzut, este în București, doar că

Ana Maria Nedelcu, ghidul care te plimbă prin țară na Maria Nedelcu este o tânără de 28 de ani, care din pasiune pentru turism și-a deschis propria agenție în Slatina.

A

La 20 de ani, Ana făcea ture în Italia împreună cu tatăl ei.

Inițial a vândut bilete de avion și autocar, iar primele tururi pe care le-a organizat au fost cele religioase, după care le-a diversificat. Și cum începutul este întotdeauna cel mai greu, primii doi ani au fost dificili, pentru ca, următorii să se dovedească a fi mai buni. În mașina în care își plimbă turiștii este șofer și ghid. Își

în acesta atmosfera este complet diferită, de la design până la muzica pe care o asculți.”

Este primul proiect de genul pe care îl desfășurați? „Da, este primul, și tocmai de aceea sunt atât de încântat. Inițial, ideea era de a deschide doar un mic magazin de haine, un butic, dar s-a transformat într-o cafenea, iar la anul avem în plan un mic restaurant.”

De ce în Centrul Vechi și nu într-o zonă mai accesată? „Nu m-au interesat banii și traficul de zi cu zi. M-a interesat clientul special care să vină într-un loc special. Cred că este foarte important să profităm de ceea ce avem, mai ales că nu sunt multe orașe care să aibă un Centru Vechi cum este al nostru.”

Ați atins rezultatele dorite? „Cu siguranță. Eu sunt mulțumit atunci când văd oamenii că pleacă mulțumiți din magazin. Prin simplul fapt că ajung aici și lasă un feedback pozitiv în urmă, ne oferă un impuls pentru a continua să facem ceea ce facem. Acesta a fost și scopul până la urmă, cu această idee am pornit, și pot spune că am avut rezultatele la care ne așteptam.”

Ați vrea să extindeți afacerea? „Da, chiar avem în plan deschiderea unui nou magazin, eventual anul viitor, prin vară, doar că va fi cu haine și accesorii de damă.”

Locația va fi aceeași? „Da, ne place foarte mult zona, și

face temeinic planurile: știe exact ce și când vor vizita, iar când ajung în locurile cu pricina începe magia. Spre exemplu, frumosul, dar mai puțin cunoscutul oraș din Bulgaria, Belogradchik ascunde o poveste impresionantă cu ajutorul căreia Ana Nedelcu și-a fermecat grupul.

Reușind să stârnească interesul oamenilor, tânăra a organizat încă două excursii în acel loc.

După cum marturisește, de la începutul lunii mai până la sfârșitul lunii octombrie a avut doar trei weekenduri libere, în rest fiind ghid în excursii.

Meseria de agent de turism, pentru care a și terminat o facultate, aduce după sine multe îndatoriri. Caută mereu oferte de excursii la prețuri bune, pentru ași mulțumii clienții. Pe lângă avantajul acestei meserii de a călători, există și dezavantajul ca oamenii să nu fie întotdeauna înțelegători. În viitor dorește să se axeze pe tururi ghidate în Oltenia, deoarece și zona noastră are multe locuri care merită vizitate.

O alta dorință de-a ei este să ghideze turiști străini prin România Pentru ea, anul 2017 a fost anul de apogeu. A realizat multe lucruri, începând cu licența de turism. Colaboarează cu centrele de informare turistică de la Dobrosloveni și Caracal. A făcut un tur ghidat pentru americanii de la Deveselu, iar la Dobrosloveni, un team building la cabanele de la Reșca.

Deși a vrut să renunțe la agenție, nu a făcut-o. A trecut peste toate problemele cu brio.

Clara Păun

nu cred că există în Slatina o locație mai bună decât aceasta, din punct de vedere arhitectural, al imaginii per total, al atmosferei. Am încercat să aduc magazinul în peisaj, și nu e ușor să faci un magazin, un bar, o terasă, să se integreze într-o anumită zonă și să aibă o conexiune cu ea, dar noi am încercat să îl aducem aici și credem că am și reușit.”

Aveți în plan modificări ale magazinului actual? „Aș vrea să fac niște modificări la vară, pe terasă, însă nu și în interior. Iar pentru magazinul cu haine de damă aș vrea să găsesc alt spațiu. Nu mi-ar plăcea să amestec lucrurile, iar spațiul aici este destul de mic, oricum.”

Muzica este unul dintre elementele definitorii ale magazinului. Ce ne puteți spune despre aceasta? „Stilul nostru înclină spre jazz, poprock, folk, clasică, iar uneori avem și piese de teatru. Este muzica pe care noi o preferăm, o muzică pe care încercăm să o conectăm cu orele zilei. De exemplu, dimineața avem un anumit gen de muzică, iar după-amiaza un alt gen. Atunci când vom crește ca și afacere, vom deschide și seara, iar muzica va fi în concordanță cu atmosfera din acea zi. Am vrea să facem și un mini-restaurant, ceva în aer liber, în vară, însă este un proiect mai detaliat tocmai pentru că nu este atât de ușor de realizat.”

Care sunt atuurile magazinului? „În primul rând, este singurul magazin de genul de aici, și consider acesta a fi un mare avantaj. Sper ca oamenii să și înceapă să coboare, să ajungă din nou în zonă, pentru că aceasta a fost ideea de bază a magazinului, să facem ceva pentru a însufleți Centrul Vechi, să îl readucem la viață.”

Ați fi interesat să organizați evenimente aici? „Foarte interesat. Chiar aveam în plan, înainte de a deschide magazinul, organizarea unor piese de teatru în aer liber, dar au fost foarte multe lucruri de făcut, fiind la început, și am amânat punerea în practică a ideii. Însă pentru primăvara viitoare aș vrea să văd acest lucru realizat, deoarece consider că este important să contribuim pentru ceea ce ne-ar plăcea să vedem, iar piesele de teatru în aer liber nu sunt ceva obișnuit pentru orașul nostru și mi-ar plăcea ca oamenii de aici să poată vedea și altceva.”

De cât timp funționează afacerea? „Am inaugurat magazinul anul trecut, pe 28 noiembrie, deci ne apropiem de primul an. Cu ocazia <aniversării>, am vrea să avem promoții, discounturi pe care să le oferim clienților, și așteptăm pe oricine vrea să coboare în Centrul Vechi să ajungă și la magazinul nostru.”

Tatiana Moț

slatina buzz.ro

cover | 8

O familie interculturală ntreprenoriatul Social pentru Tineret, un proiect Erasmus+, care a avut ca și organizatori Asociația Prietenii OmuluiUmanism, Cultură, Asociation Dianova España și Associazione Culturale Jumpin, urmărește implementarea în rândul tinerilor conceptul de antreprenoriat social. Este un proiect de schimb trilateral de experiență (între România, Spania și Italia), al cărui scop este stimularea interacțiunii interculturale și dezvoltarea cooperării între tineri și al cărui context este crearea mediului de învățare nonformală .

Echipa Buzz a reușit să obțină câteva impresii din rândul participanților, surprinzând oportunitățile nelimitate pe care un schimb de experiență ți le oferă.

A

Andreea Ionela Stoian

ş putea începe cu o idee legată de aşteptările mele, nu vreau să mint, de la bun început m-am bazat pe ideea că va fi o experienţă pe care nu o voi putea compara cu nimic altceva în viaţă, însă cu siguranţă acest aspect a fost în totalitate depăşit.

Partea cea mai grea a fost bariera lingvistică, însă cu timpul a devenit doar un mic obstacol în ceea ce a reprezentat comunicarea între trei naţiuni diferite.

Ceea ce voi toţi trebuie să înţelegeţi e că lumea în care fiecare dintre noi îşi desfăşoară acum existenţa este mult prea mărginită. Dincolo de graniţele sale există atâtea suflete care ni

A

se aseamănă. Împărtăşim gânduri, trăiri şi experienţe cu persoane pe care nu vom avea ocazia să le întâlnim niciodată; Toţi suntem la fel, însă fiecare există în felul său unic.

Proiectul a avut participanți 36 de persoane provenite din trei ţări diferite (România, Spania şi Italia). Deşi cu o durată de doar 8 zile (prima sa etapă având ca ţară gazdă România), pot spune cu sinceritate că a clădit ceea noi (fie participanţi, fie voluntari) putem numi o familie, în toată splendoarea, frumuseţea şi sinceritatea sa.

Ca ţară gazdă am încercat să surprindem frumuseţea naturală a României, prezentând nu doar peisajele şi folclorul său, dar şi românii, atât ca şi naţiune cât şi ca frumuseţe spirituală.

Ce a fost cu adevărat special? Receptivitatea! Receptivitate care a fost cu adevărat reciprocă. Felul cum fiecare individ a ales să primească informaţii mai mult sau mai puţin tematice, surprinzând fiecare domeniu, oferind la schimb propiile idei ca şi mulţumire. Ne-am redescoperit pe noi înşine odată cu primirea privilegiului de a descoperi o parte din ceea ce se află de fapt în necunoscutul pe care noi îl numim „cealaltă parte din lume”.

Ceea ce pot afirma cu certitudine, este că nu există cuvinte pentru a descrie ceea ce a reprezentat cu adevărat pentru noi această experienţă. E unul dintre aspectele vieţii pe care fiecare dintre noi ar trebui să îl explorăm la un moment dat: cunoaşterea.

Cunoaştere care odată exploatată va fi dusă la extreme, indiferent de idealurile pe care aceasta le va atinge, indiferent de impedimentele pe care urmează să le întâlnească.

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

could start with an idea about my expectations, I don’t want to lie, from the beginning I relied on the idea that it would be an experience that I will be able to compare to anything else in life, but certainly this aspect was totally exceeded. The hardest part was the linguistic barrier, but in time it became just a small obstacle in communicating between three different nations.

What you all need to understand is that the world in which each of us is now carring out their existence is far too limited. Beyond it’s borders there are so many souls that resemble us.

We share thoughts and experiences with people whom we will never have the chance to meet; We are all the same, but each of us exist in our unique way.

The project was attended by 36 people from three different countries (Romania, Spain and Italy), whose main theme is Social Entrepreneurship among Youth. Although it was only eight days long (it’s first stage, having Romania as host country), I can honestly say that it has built up what we (either participants or volunteers) can call a family, in all it’s splendor, beauty and sincerity.

As a host country, we tried to capture the natural beauty of Romania, presenting not only its landscapes and folklore, but also the romanians, both as a nation and as a spiritual beauty.

What was really special? The receptivity! Receptivity that was truly reciprocal. The way each individual chose to receive more or less thematical information in each field, offering in exchange their own ideas as thanks. We rediscovered ourselves with the privilege of discovering some of what is actually

I

in the unknown that we call `the other part of the world." What I can certainly say is that there are no words to describe what really represented this experience for us. It's one of the aspects of life each of us should explore at a time: knowledge. Knowledge that once exploited will be taken to extremes, regardless of the ideals it will achieve, regardless of the impediments it will encounter.

Francesc Jiménez Casas

ună cititorilor, numele meu este Cesc, sunt din Barcelona și am stat aici, în Slatina, între 15 și 24 septembrie. Studiez jurnalismul în Spania. Aici i-am întâlnit pe Cristian, Tatiana și Ada, care sunt de la Slatina Buzz și mi-au sugerat să scriu câteva rânduri despre experiența mea. Este greu să-mi rezum experiența așa că îmi voi împărți explicația în trei părți diferite. Mulțumesc că mă lăsați să fac asta!

CUM AM AJUNS ÎN ROMÂNIA Nu am călătorit foarte mult. Pe lângă excursiile tipice organizate de școală la sfârșit de an, nu am călătorit niciodată nicăieri.

Ca orice tânăr de 20 de ani, am vrut să călătoresc și să întâlnesc culturi noi în afara celei spaniole. Într-o zi norocoasă, am primit un apel de la un prieten care se află într-o asociație numită Dia Nova, care se concentrează pe aspecte sociale (reabilitări, nevoi de bază pentru persoanele sărace sau reintegrarea în muncă). Acest prieten mi-a spus că ei caută oameni să meargă în ROMÂNIA într-un Erasmus + despre antreprenoriatul social. În Spania, antre-

B

prenoriatul social este aproape consolidat și ROMÂNIA începe să îl dezvolte. Am avut o jumătate de oră să mă decid.

La vârsta de douăzeci și doi de ani nu m-am văzut afară din zona de confort a Barcelonei, așa că am spus da. Bineînțeles!

EXPERIENȚA DIN SLATINA A existat o vibrație bună încă din primul minut. În primul rând, când am întâlnit cei doisprezece italieni și ceilalți unsprezece spanioli în autobuz, pe drumul de trei ore de la București - Otopeni la Slatina și apoi restul românilor în Slatina.

Am fost cazați în Institutul Agricol din Slatina. Programul cuprindea cunoașterea a mai multe despre dezvoltarea antreprenoriatului social, schimburi de idei între țări, efectuarea unor vizite la ferme auto-susținute datorită produselor artizanale și cunoașterea culturii românești, mai mult în general. Am vizitat și Bran!

Ospitalitatea a fost uimitoare, doamna Pitei ajutată de Mariana și Sergiu au fost organizatorii care ne-au oferit totul: mâncare bună, un pat bun, toleranță la îmbrăcămintea nebunească spaniolă, călătorii la market, râsete și cunoaștere. Și o conviețuire fantastică. Cei 36 de băieți și fete, tineri din 3 țări diferite au realizat 1000 de povești. Au fost conversații lungi, au fost râsete, plânsete, nopți târzii, dansuri și, de asemenea, a existat iubire și triste „la revedere”. M-am dus singur și m-am întors cu aproape 40 de prieteni, sau i-aș putea numi frați. Schimbând experiența și cultura.

PREJUDECĂȚILE Presupun - și cred că și voi- că plecarea în România nu este locul pe care îl veți alege prima dată pentru a călători. Vă voi explica, astfel încât să nu vă

slatina buzz.ro

9 | cover puneți-ne câteva lucruri despre dumneavoastră. „Mă numesc Ilie Hău, sunt profesor de muzică, profesor de clarinet la școala de muzică, și în prezent sunt dirijor al formației de stradă Lyra band.”

Cum a apărut Lyra? „Lyra a luat viață în anul 2009, ca o necesitate de acoperire a zonei muzicale specifică de promenadă și de ceremonial. Lyra are două componente: Fanfara Lyra și formația de stradă Lyra Band.”

Care este diferența dintre fanfara Lyra și formația de stradă Lyra Band? „Fanfara este formația profesionistă, care participă și susține din punct de vedere muzical ceremoniile și activitățile culturale-sociale organizate de autorități la nivelul municipiului, iar formația de stradă Lyra Band este de asemenea profesionistă, fiind constituită din membri specializați în instrumentul respectiv, cu studii de specialitate. Formația de stradă susține de nouă ani programe și stagiuni de promenadă în municipiul Slatina, în locuri publice.

De asemenea, susține un concert la fiecare sfârșit de an, intitulat

<Bucuria Crăciunului>, anul acesta fiind a zecea ediție.”

De ce ați ales acest nume? „Lyra este un vechi instrument muzical grecesc, care era folosit drept emblemă a celor care erau membri ai fanfarei militare. Având în vedere că cei cu care a început această orchestră erau proveniți din acea fanfară militară, am considerat potrivit să mergem pe aceeași variantă.”

Cu câți membri a început formația? „Cu 12 membri, care inițial încetaseră această activitate. Acum, fanfara are 15 persoane, iar orchestra are 12 persoane.”

Cât de greu a fost să o înființați? „A fost destul de greu, deoarece a fost nevoie de resursă umană specializată, resurse materiale, instrumente, accesorii, repertoriu muzical și o ținută specifică, bineînțeles.”

Cum se desfășoară repetițiile? „Repetițiile au loc constant, mai ales când ne aflăm în preajma evenimentelor, sau atunci când introducem ceva nou în repertoriu.”

Care a fost primul dumneavoastră spectacol? „Primul spectacol a avut loc în

anul 2008, în luna mai, când noi încă nu eram siguri că vom reuși să înființăm formația; atunci când s-a inaugurat în Slatina Parcul Pitești. Apoi, în luna decembrie, a avut loc <Bucuria Crăciunului>, iar din 2009 a luat viață oficial și Lyra.”

Ce evenimente ați avut anul acesta? „Anul acesta am avut activitățile standard cu fanfara, care sunt bine conturate, iar cu formația de stradă am avut stagiunea estivală din oraș și cel mai nou tip de manifestare pe care am abordat-o, <Oktoberfest>, din luna octombrie, un festival pe măsura așteptărilor noastre. Iar acum urmează ediția a zecea din <Bucuria Crăciunului>, în 17 decembrie la Centrul Cultural <Eugen Ionescu>.”

Ce așteptări aveți de la anul viitor? „Vom participa, bineînțeles, la activitățile din oraș, sperăm să ieșim și din județ și ne-ar plăcea să începem să colaborăm și cu alte formații de acest fel.”

supărați, ceea ce vreau să spun e că în Franța există Turnul Eiffel și baghetele, în Italia se află Coliseumul și Ferraris, în Rusia se află Kremlinul și Putin. Dar nu știam nimic despre România în afară de capitala sa, Bucureștiul, de existența unei multitudini de țigani și oameni închiși. De aceea, această parte se numește prejudicăți.

Nu am greșit niciodată mai mult! Cred că experiența mea m-a făcut mai bogat din punct de vedere social și politic. Unde sunt foarte activ.

Situația geopolitică este ca și în Spania: ați avut un regim care s-a încheiat târziu, la fel ca și la noi.

Guvernul este suspectat că este corupt. Și nu sunteți în cel mai bun timp economic al vostru. Și am putut vedea că puterea poporului de a inversa această situație crește și ea.

O diferență între România și Spania este numărul de persoane religioase. Majoritatea poporului român și prietenilor pe care i-am făcut acolo se consideră religioși, Ortodoxia a câștigat de departe. Mă consider a fi ateu, dar am un respect profund pentru alte religii. Vreau să zic, toată lumea trebuie să aibă ceva în care să creadă și în care să aibă încredere.

Cred că globalizarea a fost motivul pentru care am avut, de asemenea, muzică, filme și tendințe comune, astfel a întins mai mult frângiile între tineri.

CONCLUZII Prima mea experiență în care am călătorit singur a fost în România. Și este ceva ce nu aș schimba niciodată. Mi-a placut mămăliga, smântana și sarmalele. Mi-a plăcut festivalul „Oltenii și restul lumii”, locurile unde se bea și oamenii minunați din Slatina. Vă iau –pe români- ca

un exemplu de perseverență și bunătate. Mă voi întoarce cât mai curând posibil, sunt sigur. Categoric o parte din mine a rămas acolo. Mulțumesc pentru tot. Și mulțumesc echipei Slatina Buzz pentru că m-a invitat să scriu câteva cuvinte aici!

SLATINA EXPERIENCE There was a good vibe since minute one. First, when I met the twelve Italians and the eleven other Spanish in the threehour bus ride from BucarestOtopeni to Slatina and then ,with the rest of the Romanian from Slatina.

We stayed at the agricultural institute of Slatina. The program was created for us to know more about the development of social entrepreneurship, exchanging ideas between countries and making some visits to self sustained farms due to their artisanal products and to know more about Romanian culture in general. We visited Bran too!

The hospitality was amazing, Mrs. Pitei, along with Mariana and Sergiu were the organizers who provided us with anything: good food, a good bed, tolerance to Spanish crazy costumes, travels to the market, laughs and knowledge.

And fantastic convivence. Those 36 boys and girls in their youth from 3 different countries made 1000 stories.

There were long conversations, there were laughs, cries, late nights, dances, and also there was love and sad goodbyes. I came alone and I went back with almost 40 friends or, I can say, brothers. Exchanging experiences and culture.

PREJUDICE I assume - and I think you would too - that going to Romania is not the place you would choose in the first place to travel by yourself. I'll explain so you do not get angry, I mean: in France there's Tour Eiffel and baguettes, in Italy there’s the Colosseum and Ferraris, in Russia there's the Kremlin and Putin. But I did not know anything about Romania

S

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - ello readers, my name's Cesc. I'm from Barcelona and I stayed here in Slatina from the 15th to the 24th of September. I'm studying journalism in Spain.

While here, I met Cristian, Tatiana and Ada, who are from Slatina Buzz and suggested to me to write some lines about my experience. It's hard to sum up how my experience was so I'll divide my explanation into three different parts. Thank you for letting me do it!

HOW I ENDED UP IN ROMANIA I’ve not traveled very much. Besides the typical end of the year trips in school, I have never traveled anywhere. As any young person in his twenties, I wanted to travel and meet new cultures, other than my Spanish one. One fortunate day, I received a call from a friend who is in an association called Dia Nova, which focuses on social aspects (rehabilitations, basic needs for poor people or work reintegration). This friend told me that they were looking for people to go to ROMANIA for an Erasmus + project about social entrepreneurship. In Spain, social entrepreneurship is very consolidated and ROMANIA it is starting to develop. I had half an hour to decide. At my age of twenty two, I did not see myself out of the comfort zone in Barcelona, so I said yes. Of course!

H

Andreea Golumbeanu

Lyra îi încântă pe slătineni de aproape un deceniu besides the fact that its capital is Bucarest, that there’s a lot of gypsies and skeptical people. This is why this part is called prejudice.

I've been too wrong. I believe that my experience has made me even richer at a social and political point of view, in which I'm very active.

The geopolitical situation is like Spain: you had a regime that ended later, just like us. The government is suspected to be corrupt. And you're not in your best economic time. And I could see that the power of the people to reverse this situation is growing too.

One difference between Romania and Spain is the number of religious people. The majority of the Romanian people and friends that I made there were considered as religious, Orthodox won by far. I consider myself as an atheist but I have a deep respect for other religions. I mean, everybody needs to have something to believe in and have faith in.

I think globalization was the reason why we also had common music and movies and trends so it made stretch ropes more easily between the young people.

SUMING UP THIS SUM UP My first experience traveling by myself was in Romania.

And it's something that I will never want to change.

I loved mamaliga, smantana and sarmale. I loved the festival of Oltenii and the rest of the world, the places to drink and the awesome people of Slatina. I take you -Romanians- as an example of perseverance and kindness. I'll return as soon as possible, I'm sure.

Definitely a part of me stayed there. Thank you for everything.

And thank you to Slatina Buzz crew for inviting me to write some words here!

Laura Moccia

untem un grup de 12 oameni, 10 tineri și 2 lideri.

Așteptările noastre au fost: cunoașterea culturii altor oameni (pentru că e ceva fundamental să te simți european și cetățean al lumii), comunicarea în alte limbi, confruntarea experiențelor de viață personale, împărtășirea cunoașterii într-un context bogat, primirea teoretică și practică de cunoștințe în domenii ca legume, agricultură, antreprenoriat social, economie socială.

Proiectul ne-a depășit așteptările. Am cunoscut oameni minunați într-o bogată interacțiune interculturală și cooperațională, într-un loc nou.

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - e are a group of 12 people, 10 young people and 2 leaders.

Our expectations were: knowing the culture of other people (because it is fundamental to feel european and world citizens), communicating in other languages, confronting own’s life experiences, sharing knowledge in a rich context, get theoretical and practical knowledge in new area such as vegetables, farming, social enterprise, social economy.

The project was better than our expectations. We met fantastic people in a rich intercultural interaction and cooperation in a new place.)

S

W

slatina buzz.ro

oportunități | 10

Erasmus: cheia multiculturalității ntr-o lume a vitezei, a accesului necondiționat la informații, a transporturilor foarte rapide și a „visului american” cred că fiecare din noi s-a gândit la un moment dat cum o să se aventureze în fabuloasa călătorie în jurul lumii. Si chiar o mare parte din voi urmează să își împlinească acest vis.

Urmează să plecați din lumea mică a Slatinei, să faceți primii pași către cariera voastră și de ce nu, să fiți inițiați în domeniul din ce în ce mai popular al transdisciplinarității, al multiculturalității și adaptibilității.

Î

Programul Erasmus (EuRopean Action Scheme for the Mobility of University Students) este un program bazat pe schimbul de experiență între studenții Uniunii Europene. Cei care se alătura acestui program studiază cel puțin 2 luni din anul academic într-o altă țară europeană, la sfarșitul acestei perioade studiile fiindu-le recunoscute de Universitatea la care se întorc, atâta timp cât respectă contractul semnat inițial. Cea mai importantă parte a acetui program este faptul că studenții nu plătesc taxe de învățământ în plus Universității la care urmează să studieze în străinătate. De asemenea, ei pot aplica pentru o bursă în plus, care le va asigura un ajutor financiar pentru costurile traiului în străinătate.

Pentru a afla mai multe despre Erasmus am vorbit cu Roxana Popescu, fostă elevă a Colegiului Național „Ion Minulescu”, studentă în anul III la Facultatea de Comunicare și Relații Publice, în cadrul SNSPA, implicată în Erasmus de anul trecut și Raluca Iova, fostă elevă a Colegiului Național „Radu Greceanu”, studentă la master în anul II la Facultatea de Psihologie și cu doua experiențe Erasmus în Polonia.

UTIL!

Pentru programul Erasmus + 2018, Uniunea Europeană a alocat 2,7 miliarde de euro, o sumă cu 8% mai mare față de anul acesta.

Astfel, programul va oferi oportunități fără precedent pentru persoane fizice sau organizații din țările Uniunii Europene și țări care au un acord de parteneriat cu U.E. Mai multe oportunități de finanțare pe siteul erasmusplus.ro

Ce a însemnat Erasmus pentru tine?

Roxana: „Trebuie să mărturisesc că aproape orice răspuns aș oferi acestei întrebări aș risca să sune oarecum clișeic. Nu puțini sunt cei care afirmă că o astfel de experiență le-a schimbat viața, modul de gândire, percepția asupra a tot ceea ce îi înconjoară.

Da, așa este. Acesta a fost și cazul meu. Erasmus a însemnat o perioadă din viața mea pe care aș pune-o pe repeat, fix ca atunci când asculți aceeași melodie zile în șir. Doar că, spre deosebire de cazul melodiei, nu m-aș plictisi niciodată.

Definește experiența Erasmus într-un cuvânt!

Raluca: Provocare!

Cum ai ales țara pentru care ai aplicat?

Roxana: Aș putea spune că Germania m-a ales pe mine. Inițial optasem pentru Polonia, o țară subestimată la nivel educațional, dar cum universitatea respectivă încetase a oferi cursuri pentru specializarea Jurnalism și Comunicare, am sfârșit într-un mic orășel din Germania, Ilmenau.

Impresia mea despre Germania, anterior mobilității Erasmus se rezuma la imaginea unor oameni reci, oportuniști și deosebit de stricți. Am luat acest accident al sorții ca pe o provocare de a jongla cu propriile opinii despre țara din care Dunărea își găsește izvorul. Iar din mine a izvorât apoi dorința de necunoscut.

Raluca: Am ales Polonia pentru ca e o țară mai puțin căutată, bine poziționată în Europa și cu o istorie foarte bogată. Si bineînțeles, ieftină! De asemenea orașul în care am studiat, Varsovia, este supranumit „Pasărea Phoenix a Poloniei”. Asfel am considerat că o să am posibilitatea să trăiesc experiențe inedite, să leg noi prietenii și de ce nu, să renasc și eu.

A fost așa cum ți-ai imaginat?

Roxana: Depinde despre ce aspect discutăm. Când intră în discuție motivul pentru care mă aflam acolo, și anume facultatea, exigența pe care o asociam cu țara era confirmată. De cealaltă parte, aspectul de campus multicultural a ajutat la sădirea unor prietenii adânc înrădăcinate, dovadă fiind faptul că vorbim aproape zilnic, chiar și acum, la 1.500 km depărtare. Inițial îmi imaginam cum singurele activități ce vor da sens momentelor petrecute în Germania vor fi cursurile și studiatul.

Oricât de superficial ar suna, acestea au trecut pe locul doi în momentul în care totul s-a transformat într-un film hibrid aflat la granița dintre o

comedie americană cu studenți și un documentar geografic. Asta pentru că am călătorit mult și cred că nu există persoană care a trecut prin experiența Erasmus să nu fi profitat de acest lucru.

Raluca: A fost chiar mai bine de atât!

”

Mergeți acolo cu demnitate și asumați-vă că voi sunteți cei care veți construi imaginea României!

”

Cum sunt oamenii? Ce e diferit la ei față de la noi?

Roxana: Oamenii sunt de prin toate colțurile globului pământesc. Din Asia și până în Africa, ori America fie ea de Nord sau de Sud. A fost un mediu internațional ce mi-a oferit șansa de a gusta (atât la propriu, cât și la figurat) puțin din cultura fiecărei țări, fără să fie necesar să ajung acolo fizic. Cât despre nemți, sunt deosebit de altruiști, binevoitori și înțelegători. Cred că acestea sunt principalele caracteristici care ne diferențiază. La noi am sesizat o mică doză de paranoia, o competiție acerbă de a fi întotdeauna mai bun decât celălalt. Acolo nimeni nu era mai frumos, mai deștept, mai…altfel.

Totodată, ei sunt foarte reali. Noi avem tendința de a ne pune o mască pentru a ne face plăcuți, ceea ce e trist într-o societate în care vrem să ne afirmăm individualitatea.

Care a fost cel mai dificil obstacol pe care l-ai întâmpinat în semestrul de facultate petrecut în străinătate?

Roxana: Sincer, singurul obstacol, deci pe care îl pot include și la categoria dificil a fost ideea de

a te exprima constant și, mai ales, a studia, într-o altă limbă. În cazul meu a fost vorba despre engleză și oricât de ușor ar suna și oricât de mare este pasiunea mea pentru această limbă, a comunica tot timpul prin intermediul său devine frustrant când îți lipsesc anumiți termeni de specialitate sau, mai ales la început, când duci lipsa de exercițiu și îți e teamă să nu te judece ceilalți.

Am conștientizat că, de fapt, această teamă s-a dovedit a fi complet inutilă. Important este să te faci înțeles.

Raluca: Cea mai dificilă pentru mine a fost acomodarea cu mâncarea și cu vremea rece de acolo.

Prima data am fost plecată în perioadă semestrului al doilea de facultate și pot spune ca iarna poloneză a fost un șoc, deși eram obișnuită cu temperaturile scăzute de la noi, mi-a fost greu să mă adaptez vântului de acolo.

Cu ce te-a ajutat experiența?

Ce e nou la tine după asta?

Roxana: Prin natura mea sunt o persoană introvertită, rezervată și chiar îmi pasă ceea ce cred oamenii din jur despre mine. Desigur, e o poveste ce le încearcă pe majoritatea fetelor în adolescență și chiar mai târziu în viață. Ei bine, experiența Erasmus m-a ajutat să „sparg cochilia”, să pășesc în afara zonei de confort, ceea ce mi-a oferit șansa să întâlnesc oameni minunați, din ale căror experiențe am învățat nenumărate lucruri. Pe lângă asta, deși menționam mai devreme că facultatea a trecut cumva în plan secund, am avut mare grijă și de acest aspect, iar acum am un bagaj de cunoștințe teoretice pe care de-abia aștept să le dezvolt.

Raluca: M-a ajutat să-mi pun în practică abilitățile pe care le

dețineam și pe care nu le exersasem, să fiu independentă, să mă descopăr și să vreau mai multe astfel de experiențe.

Cum te-a pregătit liceul pentru asta?

Roxana: La Minulescu am învățat ce înseamnă să fii om. Asta datorită profesorilor pe care i-am avut drept îndrumători, aș putea spune chiar spirituali. Facultatea, atât în România, cât și în Germania, nu mi-ar fi asigurat niciodată acest lucru. După ce termini liceul, spiritualitatea este atât de brusc înlocuită de formalitate încât impactul este dureros de acceptat. De aceea, liceul m-a pregătit enorm pentru relațiile sociale, mi-a oferit adevărate lecții de viață pe care le-am aplicat acolo unde am mers.

Raluca: În liceu am avut ocazia de a învăța engleză foarte bine, datorită profesoarelor de excepție și mi-a oferit câteva proiecte internaționale care au avut la bază tot schimbul intercultural.

Un mesaj pentru viitorii studenți care vor alege aceeași cale ca tine?

Roxana: Nu lăsați gândul că veți sta atât de mult timp departe de prieteni și familie și frica de necunoscut să cultive instinctul de a respinge șansa unei experiențe Erasmus. Totodată, mergeți acolo cu demnitate și asumați-vă că voi sunteți cei care veți construi imaginea României așa cum ea trebuie să fie, de fapt. Și, evident, nu uitați să vă distrați!

Raluca: Trebuie încercată neapărat!

Marina Renate Iova

slatina buzz.ro

11 | oameni

Primul pas spre

maturitate dată cu încheierea ciclului liceal, fiecare tânăr este pregătit într-o anumită măsură pentru momentul în care <își va lua viața în propriile mâini> și pentru prima dată va fi un adult responsabil care se va concentra în mare parte pe plan profesional. Acest nou debut poate varia în funcție de personalitățile diferite ale fiecăruia și este influențat de viața socială, noul program și multe responsabilități.

Privind din afară, pentru noi aceste schimbări par nesemnificative, dar tinerii își găsesc cu greu cuvintele când este vorba despre această trecere bruscă, această diferența semnificativă dintre liceu și facultate, unde programul este unul fix, iar profesorii nu mai sunt interesați în aceeași măsură, sunt mai duri și nu țin cont de aspectele personale.

Pentru început este important să cunoști oameni noi, în general studenți în același an sau colegi din cămin. Pentru un student, cea mai convenabilă și cea mai des întâlnită alegere pentru cazare este căminul, dar odată cu asta vin și unele responsabilități.

O

„Pentru mine, acest început m-a luat puțin prin surprindere deoarece nu știam la ce să mă aștept, iar timpul era destul de limitat. Despre adaptarea la cămin pot spune că a fost relativ ușoară întrucât am avut norocul să am niște colege prietenoase cu care m-am înțeles. Fiind obișnuită să învăț singură, în liniște și cu voce tare, a trebuit să mă adaptez și la nevoile celorlalte colege. Pot spune că lipsa părinților are unele dezavan-

taje dar și avantaje. În acest fel am învățat să mă descurc singură, să iau anumite decizii pe cont propriu, dar cel mai mult mi-a lipsit prezența lor.”, mărturisește Emilia Dică, studentă în cadrul Universității de Medicină din Craiova Chiar dacă avem impresia că dintr-o dată suntem adulți, trebuie să recunoaștem că suntem doar la început, și într-un fel sau altul, fără experiență. În acest fel vei fi nevoit să înveți să gătești, să faci curățenie și să speli și vei ajunge să fii recunoscător mamei tale pentru tot ce a făcut pentru tine până acum.

„Treaba cu orașul e super tare la început, te trezești singur într-un oraș super mare și ai impresia că te-a lovit libertatea.

Viață te încearcă după ce dispare sentimentul ăsta de euforie și dai de treburile casnice pe care trebuie să le faci, precum gătitul sau spălatul. Cât despre acomodarea într-un oraș nou, nu mi se pare un lucru extrem de greu, mai ales că generația noastră primește și ajutorul telefoanelor inteligente. Prietenii tăi de o viață vor veni și ei la facultate, ceea ce reprezintă un avantaj în procesul de acomodare. Eu sunt de părere că dacă orașul în care te muți este în țara ta și se vorbește limba română, acolo acomodarea trebuie să fie floare la ureche.”, spune Mădălin Mihai, student la Jurnalism în București.

Diferența semnificativă dintre cele două orașe între care oscilează un student are unele avantaje, dar și dezavantaje. Într-un oraș mare ai mai multe opțiuni legate de

Vă aduceţi aminte de ciclul primar?

Vă aduceţi aminte de învăţătorii voştri? Nu cumva învăţătorii sunt cei ce v-au ajutat să ajungeţi ceea ce sunteţi astăzi?

Eu îmi aduc aminte foarte bine de învăţătoarea ce mia fost alături timp de 4 ani, ce mă întâmpina dimineaţa cu un zâmbet pe faţă şi cu ochi blânzi. Este omul care a avut atât de multă răbdare să mă înveţe să scriu şi să citesc, literă cu literă, care m-a ajutat să îmi formez bazele culturii mele generale, cu mici informaţii din fiecare domeniu.

Este omul ce avea încredere în mine, chiar şi în momentele în care eu nu aveam. Este omul răbdator, iar răbdarea reprezintă stăpânire de sine şi disciplină, calităţi pe care, odată ce le vede la învăţător, elevul va fi stimulat să le dezvolte în el însuşi.

Omul care folosea cuvinte simple şi care nu dorea să impresioneze prin folosirea vastelor cunoştinţe pe care le deţinea. Omul care nu ar trebui să se simtă ofensat de către elevii ce pun la îndoială un anumit fapt. Omul care nu se simte ameninţat de întrebările profunde sau de aptitudinile remarcabile ale unui elev. Omul care învaţă zi de zi de la elevii săi şi care relaţionează cu aceştia şi în alte scopuri în afara celor şcolare, care încearcă să le cunoască vieţile şi să se împrietenească cu aceştia, formând o atmosferă primitoare în sala de clasă.

De câte ori ţi-ai vizitat învaţătorul după terminarea claselor primare? De câte ori i-ai mulţumit pentru încercările sale de a te face să înţelegi fiecare lucru nou?

EDITORIAL

studii, viitoarea carieră și chiar opțiuni legate de petrecerea timpului liber. Partea neplăcută a locuirii într-un astfel de oraș este aglomerația excesivă, care poate fi un factor negativ în integrarea unui student dintr-un oraș mai mic.

„În prima săptămâna mi s-a părut relativ greu deoarece eram departe de familie, școală și prieteni. Un alt lucru pe care pot spune că nici la momentul actual nu îl suport este Bucureștiul. Ca orice oraș mare are părți bun și rele: multă populație, multă poluare, oameni frumoși, etc. După prima luna am început să văd cum e viața de student și pot spune că este chiar frumoasă, mai ales când te aduni cu prietenii și faceți lucruri frumoase împreună, sau simplul fapt că începi să cunoști noi personalități, mentalități, povești și astfel te dezvolți tu ca persoană și rămâi cu multe amintiri plăcute. În final, ca peste tot, sunt și lucruri frumoase, dar și mai puțin frumoase, totul depinde de viziunea și motivația pe care o ai.”, menționează Laurențiu Ene, student la Universitatea Politehnică din Bucuresti Oricat de mult și-ar iubi noua viață, la sfârșitul unei zile obositoare mai apare câteodată dorul de locurile copilăriei și de afecțiunea părinților care s-au chinuit să îi ofere studentului de acum viața pe care o are, lucruri care vor rămâne veșnic în inima oricăruia, neafectate de grijile vieții și de trecerea continuă a timpului.

Cristina Orțan

Elena Daniela Stoica

Copiii speciali ai lumii sunt ai nimănui opiii, cele mai mari comori, cele mai minunate făpturi, cei care duc omenirea și evoluția mai departe, sunt astăzi abandonați de mame fără milă și părinți fără responsabilitate.

De-a lungul timpului au existat numeroase teorii despre originile oamenilor, ajungându-se adesea la concluzia că suntem rezultatul unui proces lung de evoluție al unor specii de animale. Încă din cele mai vechi timpuri se știe că femelele au grijă de puii lor până când aceștia se descurcă singuri.

Cum de pot renunța oamenii la bebelușii lor? Ce fel de animale sunt oamenii și ce fel de suflet au aceștia?

Cine sunt acești oameni și despre ce mai exact este vorba, vom afla în cele ce urmează...

Unele dintre cele mai

C

sensibile subiecte, cele mai greu de acceptat situații și cele mai greu de privit cazuri sunt cele ale copiiilor aflați în suferință și mai mult de atât, abandonați. Tot mai mulți se nasc cu malformații și tot mai mulți mor din cauza unor mutații genetice severe.

De ce sunt aceste cazuri tot mai des întâlnite?

Mutația reprezintă o schimbare în cadrul structurii ADN-ului sau ARN-ului, produse fie în cadrul meiozei, fie din cauza unui agent extern, precum iradierea sau virusurile. Experții estimează că fiecare persoană poartă în sine 2.000 de defecte genetice. Cauza cea mai bine cunoscută, este radioactivitatea; razele radioactive pătrund în celule și în codul nostru genetic, astfel afectând în mod aleatoriu genele noastre.

Cine e de vină pentru mutațiile genetice?

putem schimba trecutul, iar părinții lor nu se vor întoarce după ei, noi putem face ca lipsa lor să nu fie prezentă.

Cu siguranță nu părinții.

Chiar dacă aceștia sunt purtătorii unor boli, nu transmit în mod conștient sau dorit mutațiile copiilor lor. Și, totuși, mulți sunt îngroziți de acest gând și recurg la abandonarea bebelușilor. Este oare vina noului născut pentru că este nevoit să plătească o sumă atât de mare și trebuie să poarte cu sine nu numai boala, ci și suferința moștenită tot de pe urma părinților?

Unde putem găsi acești copii?

Ce putem face pentru ei?

Le putem acorda mai multă atenție, îi putem vizita mai des și ne putem juca cu ei astfel încât să nu se simtă diferiți. Îi putem învața pe cât posibil să aibă o viață normală, deși nu le

Ei bine, acest lucru nu ar trebui să fie o dilemă pentru cineva care vrea să ajute si care își dorește să cunoască copiii speciali ai lumii. În Slatina, mulți dintre ei trăiesc ca niște copii normali, locuiesc în apartamente și sunt îngrijiți de infirmiere cu un suflet bun. Deși vârsta lor este de peste 5 ani, aceștia sunt foarte slab dezvoltați, dând impresia unui copil de 2-3 ani.

Cum putem evita nașterea unui copil cu dizabilitați?

Probabil că cea mai cunoscută metodă este avortul.

Multe mame care află că poartă în pântece un copil bolnav, se gândesc că e mai bine să îl avorteze decât să îi ofere o viață chinuită. Însă există și alte metode. Dacă boala de care suferă bebelușul nu este gravă, acesta poate fi diagnosticat și, în urma rezultatului, va urma un tratament.

Important este că, oricum s-ar naște un copil, orice problemă ar avea și oricare ar fi starea lui de sănătate, nimeni nu are dreptul de a-i face viața un calvar, iar abandonarea unui copil poate fi considerată una dintre cele mai mari cruzimi ale lumii în care trăim...

Mădălina Ciocoiu

slatina buzz.ro ngrid Maria Bărbuceanu, elevă a Colegiului Național „Radu Greceanu”, 17 ani, ne vorbește despre drumul care a condus-o către funcția de Președinte a Consiliului Județean al Elevilor și proiectele pe care le are în desfășurare.

Elevă activă în ceea ce privește activitățile extrașcolare, se poate mândri cu funcția de președintă CȘE și CJE, dar și cu un trecut plin de reușite în diverse domenii.

De când faci parte din colectivul Colegiului Național ”Radu Greceanu”? „Fac parte din familia Greceanu încă din clasa a IX-a.”

Ai participat anterior pentru vreo funcție CȘE? „Da, anul trecut, am ocupat funcția de secretar în CȘE.” Simți o responsabilitate mai mare pe umerii tăi acum că ești președintele liceului? „Da, responsabilitatea este foarte mare dat fiind faptul că toată lumea apelează la mine atât pentru probleme cât și pentru ideile și aspirațiile lor. Cu toate acestea nu se compară cu responsabilitate pe care o am ca Președinte în Consiliul Județean al Elevilor.”

Ce te-a motivat să participi în acest an pentru funcția de președinte? „Motivația mea este dorința de a

I

school buzz! | 12 evolua ca și elev dar și dezvoltarea mea personală atât pe partea de leadership cât și pe cea de organizator și de lucru în echipă; De asemea a intervenit și plăcerea de a mă implica în activități extrașcolare și de a-i ajuta pe ceilalți.”

Câteva din proiectele trecute implementate? „Serbarea de Crăciun, activități caritabile și de voluntariat, scrisori de Valentine’s Day, activitățile din cadrul săptămânii „Școla Altfel”.

De asemenea, am organizat câteva ședințe în amfiteatrul școlii cu persoane care activează în diverse domenii pentru a discuta cu elevii despre slujbele lor.”

Cea mai mare realizare a ta? „Cu siguranță cea mai mare realizare a mea este faptul că am reușit să obțin funcția de președinte în cadrul Consiliului Județean al Elevilor.

Ceea ce înseamnă foarte mult pentru mine și reprezintă un vis împlinit.”

Ce face președinta Consiliului Județean în timpul liber? „Ador să când la pian și chitară. M-am implicat de-a lungul timpului în diferite activități, precum: Concursul de Miss Boboc, am făcut parte din echipa de Teatru Labirint, fac parte în prezent din echipa de organizare a Balului Bobocilor, am făcut parte și din echipa de majorete a liceului și am participat la cât mai

multe activități de voluntariat posibil. Fac și modeling de un an și jumătate, făcând parte din agenția de modeling Duchesse Pitești, având câteva parteneriate și cu Slatina Buzz. Am avut prezentări pe teritoriul întregii țări (Pitești, Brașov, etc) și am participat și la un festival „Romania Info Fashion Festival” la Sinaia.”

Cum funcționează de fapt Consiliul Școlar al Elevilor? „Avem diferite roluri, oameni pe departamente, care lucrează strict pe ceea ce ține de departamentul fiecăruia (spre exemplu: Departamentul de voluntariat, Avocatul elevului, etc).

Lucrurile stau în felul următor: avem ceea ce noi numim ședințe regulate de consiliu unde discutăm posibilele probleme pe care le auzim prin școală sau inițiem activități noi, propuneri, discuții, și eventual apelăm la consilierul educativ al școlii (doamna Valeria Badea), dar inițiem și ședințe cu elevii, unde purtăm discuții libere. Momentan nu ne putem mândri cu nimic special, neavând foarte mult timp de când deținem noile funcții, dar avem în desfășurare câteva activități.”

Cum decurg lucrurile la momentul actual și cum te acomodezi cu noile funcții? „Lucrurile se mișcă foarte repede, nu mă așteptam să decurgă așa.

Deja am deschis un club de jur-

nalism și avem deja și un eveniment la activ: Petrecerea de Halloween. Pentru proiectele viitoare ne-am propus concursuri de sport și de cultură generală între licee, concursuri de umor, activități de voluntariat, vizitarea școlii de poliție pentru lecții cu specialiști cât și vizite în cadrul spitalului, acțiuni caritabile. Și în rest, activitățile clasice menționate mai devreme. Ne propunem, de altfel, să invităm cât mai multe persoane de succes pentru a discuta cu elevii cu scopul de a-i îndruma către carierele potrivite. Avem și un proiect surpriză, pe care îl consider de altfel cel mai important din acest an, dar care din păcate va rămâne o surpriză până va fi pus în desfășurare.”

Andreea Ionela Stoian

Ingrid, președinta model

Bianca C are ambiții mari recum în celelalte licee, C.N.V. „Nicolae Titulescu" și-a ales, la mijlocul lunii octombrie, noul președinte. Reprezentantul elevilor pentru anul școlar 2017-2018 este Bianca Elena Cristina Stoica. Are 17 ani și este elevă în clasa a-XI-a, profil pedagogic.

După alegerile pe care le-a câștigat, la o diferență de doar 4 voturi, i-am adresat câteva întrebări.

De cât timp ești elevă în acest liceu? „Fac parte din colectivul liceului "Nicolae Titulescu" din clasa I.” Ai ocupat anterior funcții din cadrul CȘE? Ce tea motivat să candidezi pentru președinte anul acesta? „Nu am participat anterior, iar în acest an profesorii și colegii mei sunt cei care m-au încurajat să particip. Ei au văzut un lider bun în mine, iar acest lucru m-a motivat.”

P

Simți o responsabilitate mai mare pusă pe umerii tăi? „Oarecum da. Eu dintotdeauna am fost șeful clasei, chiar din clasa I. Acum cred că trebuie să reprezint toți colegii, toți elevii liceului, trebuie să dezvolt anumite proiecte pentru a ne recâștiga prestigiul pierdut în ultimii ani.”

Care sunt câteva din proiectele tale trecute? „Am participat la multe concursuri. Începând din clasa I până în clasa aVIII-a am făcut vioară și pian. Am făcut parte din corurile „Dolce" și „Unda", coordonate de doamna profesor Alexandra Geantă. Am obținut premiul I la faza locală și mențiune la etapa județeană în cadrul olimpiadei de limbă franceză, însă, totodată, am participat la concursuri de limbă română și limbă engleză.”

Care este cea mai mare realizare a ta? „Faptul că am câștigat președinția este una dintre cele mai mari realizări.”

Care sunt proiectele tale viitoare? „În primul rând am vrea să înscriem școala întrun concurs din care putem câştiga bani pe care să-i investim în dotarea laboratoarelor și renovare. Acesta este și cel mai important proiect al meu. În al doilea rând, am vrea să facem ceva diferit de Dragobete. Noi avem activități legate de această sărbătoare, dar vrem să adăugăm ceva nou. Pregătim o surpriză.”

Hobby-urile tale? „Îmi place să citesc, să ascult muzică. Îmi place și să cânt la vioară, la pian. Doar mai studiez din când în când pentru că am terminat cursurile. Îmi place foarte mult să mai vin în amfiteatru să cânt la pianul de la intrare.”

Gabriela Denisa Maria

ătălin Popa, 17 ani, noul preşedinte al elevilor din Colegiul Național „Ion Minulescu”, ne-a oferit câteva informații despre el şi planurile de viitor.

Ce te-a motivat să candidezi pentru funcția de preşedinte? „Am vrut să încerc ceva nou, să accept noi provocări şi să văd ce pot să realizez.”

Este pentru prima dată când eşti în Consiliul Şcolar? „Da” Ce planuri ai pentru viitor? „Pentru viitor îmi propun realizarea unui contract de parteneriat cu Clubul Interact pentru actele de caritate.”

Aveți activități extraşcolare? „Avem activități extraşcolare, dar ne gândim și la unele noi. Vom propune şi conducerea liceului alege.”

Aveți cluburi? „Trupa de teatru, dar nu ne ocupăm noi de ea.”

Ce hobby-uri ai? „Pasiunea mea este fotografia, am început mai serios în ultimul an.

Primul aparat DSLR l-am avut acum 2 ani” Ai participat la acte de voluntariat? „Am participat la şcoala de vară cu tema antidrog” Mihai Claudiu Piringă

Cătălin vrea să facă caritate