Page 1

slatina buzz! Fata cu treizeci de medalii | 4

PUBLICAȚIE GRATUITĂ Numărul 3 | Noiembrie 2017 ISSN 2601 - 078X www.slatinabuzz.ro Program finanțat de Primăria Municipiului Slatina

Asociația care aduce bucurii | 5

Generația ideilor bune!

Descoperă poveștile tinerilor din generația ideilor bune, în paginile 3-12

SPRING 2018 ParticiPă la slatina fashion night Înscrieri deschise Pentru designeri

Corul campion | pag 4

Orașul de sub oraș | pag 6-7

Lyra ne încântă | pag 9


slatina buzz.ro

school buzz | 2

Întâlnire la Subiectele la superlativ în Bacalaureat, Greceanu mai grele față

levii Colegiului Național „Radu Greceanu” au organizat în 15 septembrie 2017 prima ediție a evenimentului „Ziua Absolventului”.

E

Ideea a aparținut unui absolvent din promoția 1997, iar liceenii au reușit să recreeze atmosfera anilor de liceu din acea perioadă.  Cu  ținute  specifice anilor 90’, absolvenți din toate timpurile au răspuns prezent la eveniment. Participarea la orele de curs, strigarea catalogului în -am decis să fac o analiză despre ceva care ne modelează viața, mediul în care ne petrecem 6-7 ore pe zi, 5 zile din săptămână, 4 săptămâni din 4, 9 luni pe an, exact 12 ani din viața noastră.

M

Știu deja cum neuronii voștri  au  început  să  se  agite datorită  acestor  numeroase măsuri  ale  timpului  și  să  vă ducă cu gândul: DA, EXACT! La ȘCOALĂ. Școala,  un  cuvânt  pe care orice copil îl întâmpină și îl rostește în mod constant de la vârsta de 7 ani.  Cum  am  spus,  este locul în care ne petrecem 12 ani din viață. Sună destul de mult, nu? Școala cuprinde trei etape: Școala primară, formată din  clasele  1-4,  gimnaziul  cu clasele 5-8 și ultima treaptă, dar nu  cea  din  urmă,  liceul  cu clasele 9-12.  Am început cu primul pas  și  am  discutat  cu  o  mică școlăriță din clasa întâi.  Șirul discuției a fost următorul: Ție îți place să mergi la școală? Adică, nu

clase, meciurile de fotbal și de baschet, dar și autenticul gust de halviță și bragă au fost câteva din lucrurile de care s-au bucurat absolvenții. Absolvenți,  elevi  și profesori ai „LRG-ului" au purtat discuții  libere  în  amfiteatru, împărtășind  experiențe  și întâmplări inedite din viața de elev în liceul cu o tradiție de invidiat al orașului.

Gândurile absolvenților … doar să mergi ci și să stai acolo atâtea ore pe zi? „Da!” Și ce îți place ție să faci acolo? „Îmi place să scriu, să citesc și să mă joc cu colegii mei.” Crezi că peste ceva timp o să îți placă să mai mergi la școală? De exemplu, în clasele mai mari? „Cred că da.” Crezi? Deci, ai o urmă de îndoială. „Se poate să am.” Cum te vezi tu în viitor? Ce vrei să te faci când vei fi mare? „Vreau  să  fiu profesoară.” Crezi că școala te ajută cu ceva? În viitorul tău, te va ajuta să realizezi ceva? Sau mergi la școală doar pentru că asta fac toți ceilalți copii? „Păi... nu știu. Nu m-am gândit la asta, dar eu cred că o să fac ceva cu ajutorul școlii.” Și la ce o să te ajute? „Să învăț.” Și după ce o să înveți, ce crezi că o să faci? „O să învăț și o să mă fac ceva.” Ce ai auzit tu la colegii tăi de școală mai mari, de la părinții tăi? După ce termini să înveți, o să ai o

„Este prima dată când aud sau când particip la un astfel de eveniment și mi se pare extraordinar. Eu sunt bucuroasă că s-a organizat și că am putut să particip”, Oana Zlăvag. „Mă  simt  super  azi ,aici  printre  voi!  Felicitări!”, Liana Bodescu. „Felicitări  organizatorilor,  felicitări  profesorilor, felicitări elevilor, mult succes în continuare!” „O  plăcere  să  revăd locurile  adolescenței  mele!  ... Un  sfat  pentru  elevi  spus  de domnul  diriginte  Georgescu: <Atingeți-vă  scopul  în  viață (visul)  însă  nu  uitați  drumul, trăiți  clipa  (prezentul),  este unică!>”,  Cristina Oancea, clasa XII H, 1995. „Gesturile  mici  ajung cu  timpul  gesturi  mari, mulțumim celor care au făcut posibilă  întâlnirea  după  20  de ani”, Elena Similescu. „Deși  evenimentul este la început, ne simțim extraordinar !...”, Cristina Constantinescu -1997.

Cristina Mihaela Vasile

slujbă, se mai numește și serviciu sau job, ori carieră. Depinde de ce vei face. Această slujbă e un lucru pe care toată lumea îl are, iar cei care nu îl au, au nevoie de el. Acest job, serviciu sau carieră ne este oferită de către școală. „Sper  să  am  o  slujbă frumoasă, să culeg norii de pe cer exact ca pe tableta mea!”

de anii trecuţi levii de clasa a XI-a vor da începând cu acest an alt gen de subiecte la simulările Bacalaureatului la Limba și Literatura Română.

de olimpiadă, este mai mult de scris iar pregătirea pentru subiectele în anii trecuți a fost degeaba, generația noastră este asuprită”,  spune  Marina Renate elevă în clasa a XII-a la  Colegiul  Naţional  „Ion  MiPreşedintele Consiliului nulescu” - profil Ştiinţe Sociale.  Naţional al Elevilor (CNE), Ștefan „Simulările de anul trecut Vlad, a anunțat că deocamdată se au fost un dezastru pentru mine, nu schimbă doar simulările, iar m-am pregătit deloc și mi începând cu 2018 se vor s-au părut destul de Bacalaureat schimba  și  subiectele grele. La subiectul 1, în 2018 începe luni, 12 de  Bacalaureat. general, este destul februarie 2018, cu de ușor și dacă ești proba de evaluare a În ce constau competențelor lingvis- atent le faci pe toate, însă la subiectele 2 și tice de comunicare modificările 3, în special punctul orală în limba C, este mai greu”,  neromână Subiectul 1 va fi a  spus  Florin structurat mult mai bine,  Măcăneață elev la Colegiul s-au  eliminat  cerințele  pur Naţional Vocaţional „Nicolae Tittehnice ale construcţiei textului ulescu”  -  profil  Matematică și  abordarea  textului  este  mult Informatică.  mai interactivă.  Alți elevi declară că nu Subiectul  al  doilea sunt  afectaţi  de  schimbarea devine  text  argumentativ.  Va subiectelor, deoarece se bazează conta mai mult să știi să legi teo- mai mult pe felul de gândire.  ria unui curent literar de text.  „Subiectele simulării de Andrei Laurențiu Teacă clasa a XI-a sunt asemănătoare cu cele

E

Școala, un mediu fericit! Ștefania Furnigă


slatina buzz.ro

3 | oameni

De la o simplă joacă, la un adevărat „mod de viață” A

na-Maria Trăistaru, 18 ani, este elevă a Liceului Teoretic „Tudor Vladimirescu” din DrăgăneștiOlt și locuiește în comuna Mărunței. Se consideră un artist plastic și se poate mândri cu un talent nativ și o frumoasă istorie a ceea ce reprezintă pentru ea arta; Cunoscătoare deja a majorității tehnicilor ce aparțin domeniului în care activează, Ana și-a rupt o bucățică din timpul liber alocat pregătirii pentru UNARTE, să ne vorbească puțin despre pasiunea care a devenit pentru ea un stil de viață.

poate m-aș fi orientat spre scris, iar  din  punctul  meu  de  vedere, scrisul  este  tot  o  artă.  Sunt  o pasionată de cărți și acest lucru mi-a  dezvoltat  foarte  mult  pasiunea  pentru  desen  și  pasiunea pentru scris. Când eram mică, in zilele  de  vară  și  nu  numai, obișnuiam  să  mă  retrag  într-un loc  liniștit  afară  și  începeam  sa scriu povești fantastice despre tot ce  mă  inspira  pe  mine.  Pe  baza lor  desenam  personajele  și scenele și era o strânsă legătura între cele două. Pe lângă această alegere,  poate  m-aș  fi  orientat spre  o  meserie  prin  care  să  pot călători foarte mult.”  Cum treci peste momentele pline de lipsă de inspiraţie? „Obișnuiesc să iau o pauză și încerc să observ lucruri din jurul meu, să observ natura, animalele,  atmosfera  care domină în acel moment mediul. Și de cele mai multe ori îmi e imposibil  să  nu  prind  puțină inspirație  și  apoi  să  vină  de  la sine. Un alt prim pas pe care îl fac este acela de a citi. Ma relaxează și în același timp mă inspiră de fiecare  dată  și  mă  face  să  trec peste acele momente.” Cât de mult ai fost susţinută şi cât de mult ai fost descurajată? „Din  fericire  am fost  o  persoană  norocoasă  să descopăr  în  jurul  meu  oameni atât  de  minunați  care  m-au susținut atunci când eu eram cea care  mă  descurajam.  Descurajarea  venea  uneori  din  lipsa  încrederii  pe  care  mi-o  acordam singură. Dar întodeauna au existat oameni care și-au rezervat din timpul lor ca să mă susțină și încurajeze.” Care este tehnica ta preferată? „Nu am una anume. Îmi place mult sa folosesc culori și markere, dar pentru mine toate tehnicile  sunt  primordiale.  Îmi place mai ales să combin multe dintre ele. Atunci mi se pare că

iese  totul  complet.  Desigur,  le folosesc  și  individual.  De  la pasteluri  până  la  acuarele,  tuș, creioane colorate etc.” Ai reuşit, până la momentul actual, să faci şi profit din munca ta? Dacă da, cum? „Am  reușit  acest  lucru.  Am  început  prin  a  face  portrete.  Am continuat  cu  personaje  și  am ajuns la modele de tatuaje. Totul a pornit atunci când mi-am postat desenele pe rețele de socializare. Au început apoi să apară comenzi de la diferite persoane și totul a venit de la sine. Acum, deși nu e ceva stabil, reușesc să mai câștig din ceea ce fac prin comenzi.” Surse de inspiraţie? „Găsesc  inspirație  în  tot  ce  mă înconjoară. Am învățat să observ totul în jurul meu și asta m-a ajutat  extraordinar  de  mult.  Apoi, anumite  persoane  urmărite  de mine care mă inspiră prin ceea ce fac și ultimele sunt anumite siteuri  legate  de  artă  prin  care  îmi găsesc inspirația.” Idoli? „Idoli sunt mulți. De la Michelangelo, DaVinci, Van Gogh, Nicolae Grigorescu, Rafael, Antoon van Dyck, până la profesorul meu de desen, anumiți vloggeri  ca  JaquelindeLeon  și  lista poate continua.  Talentul tău este o moştenire din partea părinţilor? „Nu. În familia mea nu  există  nimeni  talentat  la desen sau care sa aibă o anumită înclinație  spre  așa  ceva.  Mai degrabă  pot  spune  că  sunt  mai apropriați  de  muzică  decât  de arta plastică. Nimeni dintre rude sau bunici, străbunici nu are sau a avut talent la desen. Posibil să fie o moștenire mai îndepărtată, sau pur și simplu totul sa vină de la sine.” Ai urmat cursuri sau poţi spune că totul este nativ? „Nu am urmat niciun curs. Totul este și a fost nativ. În ultimii 3 ani am lucrat împreună cu profesorul

începe să lucreze în domeniu, ca fotograf  prin  pub-uri,  dar  și  la evenimente de familie. Peste doi ani  se  alătură  echipei  Joker Events, cu care colaborează ca fotograf.  Dar,  după  un  timp, realizează că nu-și găsește locul ca  fotograf  și  încearcă  partea video,  sau  videografia,  cum  îi place  să  îi  spună.  După câteva  încercări,  care  dau Vezi cum arată Slatina de sus, într- rezultate bune, primește și un video realizat de prima confirmare a talentuIulian Ivașcu și care lui.  Participă  la  „Mariage are 40.000 de views. Fest”, probabil cel mai mare

târg de nunți din România, unde organizatorii  îi  oferă  un  stand gratuit,  în  schimbul  câtorva filmulețe.  În  ceea  ce  privește tehnologia,  se  poate  spune  că lucrează tot din pasiune. Atras de tehnică de mic, urmează un liceu de profil, apoi se angajează la o sală  de  jocuri,  loc  de  muncă  pe care îl consideră foarte important și  care  l-a  propulsat  în  cariera ulterioară  la  Ultra  Pro  Computers,  unul  dintre  cele  mai  mari magazine  de  calculatoare  din Slatina.

Cum şi când ţi-ai descoperit această pasiune? „Pasiunea  pentru  desen  o  am dintotdeauna.  Nu  a  existat  o anumită perioadă de când această pasiune a apărut. Țin minte că desenez de când am putut ține un creion  în  mână.  Iar  cu  trecerea anilor  a  devenit  <un  stil  de viață>. Mică fiind, ca orice copil, găseam în desen o plăcere și un mod  de  joacă.  Dar  cu  trecerea anilor  această  <joacă>  a  continuat  pentru  mine  exact  la  fel, deși  creșteam  și  totul  devenea mult  mai  serios.    Astfel,  totul  a venit de la sine, această pasiune a crescut odată cu mine și continuă să crească.” Te consideri împlinită pe plan profesional? „Din punctul  meu  de  vedere  mă  consider împlinită.  Am  reușit  să  mă  dezvolt atâția ani alături de oameni minunați  și  care  au  crezut  în mine!  Am  reușit  să  îmi  îndeplinesc  o  dorință  pe  care  o aveam de mult și care până acum jumătate de an nu am avut curajul necesar să o încep, aceea a deschiderii unui canal de YouTube.” Dacă nu erai artist, ce ai fi fost? „Greu de spus. Dacă nu aș fi fost un artist plastic atunci

u cu mult timp în urmă am avut ocazia să-l cunosc pe Iulian Ivașcu, un tânăr pasionat de videografie, de tehnologie și proaspăt antreprenor. Originar din Slatina, Iulian  și-a  dat  repede  seama  că marea  lui  pasiune  este videografia. În urmă cu patru ani

N

meu de desen pentru admiterea la facultate și acestea pot spune că au fost singurele <cursuri> urmate.” Care este cel mai mare obiectiv al tău la momentul actual? „Cel mai mare obiectiv  este  acela  de  a  intra  la Universitatea  de  Arte  din București, secțiunea Grafică.  Ca orice artist, trebuie să ai un vis care pare nerealizabil. Care este al tău? „Visul meu este acela de a reuși să arăt oamenilor că arta este mai mult decât pare. Să le arăt încărcătura ei istorică și minunată și să fac oamenii să o aprecieze la adevărata ei  valoare.  Pentru  mine  este  un vis care pare destul de greu de realizat dar nu imposibil.” Ai simţit vreodată că eşti într-un moment în care tot ceea ce poţi face este să renunţi? „Cred  ca  toți  trecem prin asta . Desigur că am avut și ele  încă  există  în  anumite  momente de tensiune maximă. Dar tot  ce  contează  e  să  trecem peste.” Cum crezi tu că sunt văzuţi artiştii în România în prezent? Crezi că poţi trăi doar din artă? „Artiștii  din România  sunt  convinsă  că  nu sunt apreciați la adevărata lor valoare pentru că în ziua de azi accentul  nu  mai  este  pus  pe  artă. Lucrurile poate sunt cu totul altfel și m-aș bucura să fie așa dar eu cred totuși că în România e greu să  mai  supraviețuiești  ca  artist clasic.  Câți  dintre  noi  mai  au tablouri  în  casă  sau  vizitează expoziții?  Câți  sunt  dispuși  să plătească un artist pentru a-i desena  un  tablou  când  poți cumpăra  unul  mult  mai  ieftin? Dar aici nu e vorba de preț. Este

2017 este anul în care Iulian Ivașcu își îndeplinește visul și reușește să deschidă propriul service, Repar.pro, la intersecția străzilor Arcului cu Sergent Maj. Dorobanțu Constantin, unde vă așteaptă  cu  povești  deosebite despre videografie.

Iulian, antreprenor și videograf Anamaria Floarea

vorba de încărcătura spirituală pe care acel tablou o poartă. Despre pasiunea și dăruirea pe care artistul  o  are.  Tablourile  vechi  au  o aură anume, exprimă ceva chiar dacă  sunt  simple  obiecte  în aparență, ele de fapt trăiesc prin artiștii care le-au realizat. Așa că nu te poți baza în zilele noastre pe idea de a vinde tablouri, mai ales  în  România,  și  de  a  trăi  pe baza  lor.  Tehnologia  a  acaparat toate domeniile și nu pot spune că e un lucru rău dar niciodată realizarea  unui  tablou  tradițional nu va putea fi comparată cu cea a unui  tablou  digital.  Fiecare  are avantajele  și  dezavantajele  sale, dar  întodeauna  voi  opta  pentru arta tradițională.” Ce presupune procesul realizării unui tablou? De cât timp ai nevoie pentru a fi finalizat? „Procesul de realizare al  unui  tablou  este  complex.  El nu ține doar de a realiza tabloul, ci  de  pregătirea  pe  care  o  faci înainte să te apuci, starea pe care o ai, muzica pe care o asculți( eu ascult muzică), mediul în care îl realizezi  și  toate  aceste  detalii care  fac  diferența  dintre  un tablou bine realizat și unul superficial. Timpul este subiectiv, pot sta ore, zile, săptămâni etc. Dar un lucru pe care l-am realizat este acela că atunci când acorzi timp mai mult lucrării tale cu atât va ieși mai bine.”  Ce sfat le-ai da celor lipsiţi de experienţă în domeniu? „Să aibă încredere în ei și săși  urmeze  visurile  indiferent  de cât de grele sau imposibile par.”

Andreea Ionela Stoian


slatina buzz.ro

oameni | 4

Corul „Dolce”, campion pe portativ Cel mai cunoscut cor al județului Olt a fost înființat în anul 1985 cu ocazia Concursului Național Coral de la Vaslui, unde a caștigat locul II. „Corul claselor gimnaziale” a primit numele „Dolce” printr-o inspirație de moment a dirijoarei. „Când am văzut că putem trece pe podium cu atâta lejeritate, am spus: <copiii mei merită un nume>. Am pus corului numele Dolce, pornind în primul rând de la imaginea vizuală. Erau îmbrăcați, la acea ediție, în niște cămăși frumos colorate, în nuanțe calde, care aduceau cu bomboanele. Am zis că ei sunt dulci, cu ce termen muzical s-ar potrivi? M-am gândit că <Dolce> e numele cel mai potrivit, pentru că nu creează stridență și antipatii. Așa i-am botezat.” a spus formatoarea  si  dirijoarea  corului, Alexandra Geantă. Ce v-a determinat să înființați corul „Dolce”? „Orice  profesor de muzică, în activitatea la clasă, trebuie să formeze și un substitut de orchestră simfonică pentru ca elevii sa aibă și imaginea sonoră colectivă,  nu  doar  individuală. Cei mai mulți copii cântă cu jenă, nu își recunosc vocile. Astfel, am considerat că într-o localitate ca Slatina,  unde  nu  avem  nicio instituție  de  muzică  elevată,  ne putem  confrunta  cu  nivelul  copiilor care au în orașele lor astfel de instituții, încercând să ținem loc cu glasurile orchestrei simfonice.”

onuț Vătafu este un tânar slătinean, fondator al primului radio local din oraș. Am fost curioasă să văd ce l-a determinat să meargă pe această idee și am stat de vorbă cu el.

I

Cum ți-a venit ideea de a înființa un radio în Slatina? „Am mai fost la câteva radiouri online înainte și am observat că fiecare oraș avea câte un radio local propriu. Atunci mi-am pus întrebarea de ce în Slatina nu este nici unul și m-am gândit să-l fac eu. Asta se întâmpla în 2009.”  Și cum a început totul? „M-am  interesat  de  un domeniu web, să cumpăr echipamentul necesar și să informez oamenii.  La  momentul  ăla  toate ziarele și televiziunile voiau să-mi ia un interviu pentru că era ceva nou în Slatina, nu mai făcuse nimeni  asta.  A  început  să  fie  cât mai multă lume interesată și am început să facem emisiuni, chiar dacă  acum  nu  mai  sunt,  fiecare dintre noi avea un anumit „program de transmisie”. Au fost și critici? „Evident, sunt și critici, nu pot spune că  mă  place  toată  lumea,  e  imposibil.  Fiecarea  își  creează

S-a creat o legătură specială între dumneavoastră și elevii din cor? „Legătura  mea  cu  elevii  din  cor este  una  specială,  cel  puțin  în ceea  ce  mă  privește,  însă  mare parte dintre elevii care au făcut parte  din  cor  încă  mă  sună,  mă vizitează, încă se bucură de premiile  luate  în  trecutul  lor  de școlari.” Care sunt cele mai mari realizări ale corului „Dolce”? „Locul I, II, III, pe țară! Niciodată, din 2004, nu ne-am întors de la olimpiadele  naționale  fără  premiu. Cu o tristă excepție în 2014, la  Craiova,  unde  din  cauza comunicării  deficitare  am  avut un eșec.” Ați avut vreun moment critic? Da, am avut multe momente critice,  foarte  multe  astfel  de  momente. M-am izbit adesea de lipsa de prețuire a muncii copiilor mei. Nimic  nu  m-a  durut  mai  tare decât faptul că ei nu au fost puși în lumină, la nivel local, atât cât ar fi meritat. Aproape că am fost respectați mai mult de cei pe care i-am învins în concursuri, decât de cei care ar fi trebuit sa se bucure  de  performanțele  noastre. Însă,  în  ultima  perioadă,  atât Primăria Slatina cât și Consiliul Județean  Olt  i-au  premiat  pe componenții  formației  pentru performanțele  olimpice,  iar  în această  lună  Consiliul  Județean organizează a doua ediție de premiere a olimpicilor.

propria audiență.”  Cum ai reușit să faci artiști cunoscuți să îți promoveze radioul? „Sunt  foarte deschiși, cu cei de la Direcția 5 mam întâlnit pe stradă, le-am spus

Ionuț Vătafu, omul de la radio

Au fost copii care datorită corului au ales să facă muzică și mai departe? Da! Am avut eleve care au făcut parte  din  cor  și  care  acum  îmi sunt colege la „Școala de Muzică”. De exemplu, Luminița Secu, care începând cu anul acesta îmi este colegă,  eu  predau  flaut,  iar  ea predă vioara, Ioana Enoiu, care a terminat Universitatea Națională de  Muzică  și  care  acum  predă pian la „Școala de Muzică”. Acestea  sunt  două  exemple  mai apropiate, dar multe dintre educatoarele  și  învățătoarele județului,  au  ales  profilul  pedagogic  din  atașament  față  de muzică.  Elena Emilia Ciuchete

că am un radio local și că aș avea nevoie de ceva de genul <Noi suntem  Direcția  5  și  voi  ascultați Radio Slatina>. S-a rezolvat ușor, mi-au  trimis  ce  îmi  trebuia  pe mail.  Cu  ceilalți  artiști  am  luat legatura doar telefonic.”  O întâmplare amuzantă de care îți amintești? „Când eram încă în liceu  toți  profesorii  ascultau Radio Slatina să vadă până la ce oră  stăm  seara,  ca  să  ne  dea  lucrare dimineața. Eu aveam emisiune  de  luni  până  vineri  între 10PM-2PM și într-o seară am lungit-o până la 2 noaptea luând telefoane  în  direct.  Dimineața următoare, la prima oră, întreabă profesorul <Ia spune Johnny cum a  fost  aseară  la  radio?  Ia  dă  o dedicație la tablă despre subiectul de azi”. Alte momente funny vin din mesajele pe care le citești de la  ascultatori,  dar  nu  îmi  amintesc unul mai amuzant acum.”  Crezi că o să renunți vreodată la radio? „Nu, probabil o să mă întorc mereu, așa cum nu l-am lăsat nici când am plecat din țară, nu cred că voi renunța vreodată.” Iulia Caplea

Fata cu 30 de medalii Cum te numeşti şi câţi ani ai? „Mă numesc Maria Pascu și am 17 ani.”  De cât timp practici Judo? Dar Sambo? „Practic judo din clasa a II-a și sambo de aproximativ 2 ani.” Ne poţi spune câte ceva despre aceste sporturi? „Aceste sporturi  sunt  de  apărare,  în același timp periculoase, dar și de disciplină.” Cum a început pasiunea pentru aceste sporturi? „Pasiunea pentru aceste sporturi a început încă  de  mică,  de  când  voiam ceva diferit pentru o fată, aşa că am optat pentru asta.”  Cât de dificile au fost competiţiile la care ai participat? „Toate  competițiile  au fost dificile, unele mai mult, iar altele mai puțin.” În timpul competiţiilor ai făcut greşeli? Dacă da, ce te-a determinat să treci peste ele? Cred  că  în  toate  competițiile  a existat  un  moment  de  rătăcire în  care  nu  știam  ce  să  fac,  dar sprijinul  antrenorului  și motivația  de  a  merge  mai  departe  m-au  determinat  să  continui.” Cât durează în medie un meci de Judo? Dar Sambo? „Un  meci  de  Judo  durează  4 minute,  fără prelungiri, iar cel de Sambo durează la fel.” Cât de dificil este antrenamentul? „Antrenamentele sunt cât se poate de grele,  diferă în funcție  de  calendarul competițional.” Ai trecut prin greutăţi în decursul acestor ani? „Am avut greutăți  în  ultimii  ani. Accidentări şi  maturitatea care  te face să vrei altceva.”

Care a fost motivaţia să continui? „Motivația de a nu renunţa. De asemenea a fost toată munca și efortul depus pentru a obține tot și  era  nedrept  pentru  mine  să dau cu piciorul.” Ai vreun hobby? „Pot spune că hobby-ul meu este dansul.” Câte medalii ai luat până acum? Ne poţi spune şi nivelul acestora? „Am peste 30 de  medalii,    am  medalii  la fiecare nivel de competiție precum  național,    județean, internațional etc.” Ce planuri de viitor ai? „Planurile de viitor ar fi să urmez o facultate  în  acest  domeniu  al sportului.” Ai un motto? „Motto-ul  meu este:  <Plângi  în  sală,  râzi  în competiții.>” Ce sfaturi ne poţi da? „Pot să vă  dau  niște  sfaturi  din  lumea sportului,  să  nu  renunțați  indiferent cât de greu este, pentru că rezultatele vă vor bucura.”  Doreşti să mai adaugi ceva înainte de sfârşitul acestui interviu? „Aş vrea să mai spun că  deși  acest  sport  mi-a  adus multe bucurii, am refuzat un loc în  lotul  mondial  care  mi  s-a oferit, din motive personale.”

Lucian Moraru


slatina buzz.ro

5 | oameni le-au amintit cât de frumoasă este viața atunci când zâmbești și te bucuri de fiecare moment. Adevărații  eroi  din spatele asociației, Aurora Szocs și Kalman  Szocs,  fondatorii  ONGului sunt cei care îi  sprijină pe tinerii voluntari, la început peste 50,  în  prezent  25,  dornici  de  a ajuta, de a aduce bucurii și de a face lumea mai bună. Îi ajută să se  dezvolte  ca  oameni,  să-și  descopere  pasiuni  și  să-și depășeasca limitele.  Majoritatea  elevi  de  la Colegiul  Național  „Radu  Greceanu”,  copiii  vin  cu  drag,  se mobilizează  rapid  în  cadrul activităților  și  au    speranța  că lumea plină de griji și nevoi poate fi alinată printr-un zâmbet, prin dăruire și speranță. De asemenea, absolvenți ai liceului, acum actuali studenți, revin cu entuziasm la  activități  și  sprijină  asociația necontenit.

Asociația care aduce

bucurii opilăria, cel mai suav cuvânt ce simbolizează lumea tuturor posibilităților, plină de joc și zâmbet. Fiecare dintre noi ne dorim să putem evada în acel univers, pentru a scăpa de zilele monotone și pline de griji și pentru a resimți acel sentiment viu, de a fi copil. Acest lucru este posibil prin Asociația „George Poboran pentru copiii noștri”. Înființată în martie 2014, promovează educarea și dezvoltarea personală a copiilor din ciclul gimnazial prin proiectele pe care le susține: desfășurarea zilnică a

C

Slatina Buzz este o publicație realizată în cadrul programului omonim, finanțat de Primăria Municipiului Slatina. Publisher Cristian Ștefan Hățiș Redactor Șef Mădălin Iulian Mihai PR Andreea Ionela Stoian

activităților în cadrul programului de afterschool la școlile partenere: „George Poboran”, „Nicolae Iorga” și „Constantin Brâncoveanu”; sprijinirea rezolvării cazurilor sociale speciale, a copiilor cu dizabilități și a celor defavorizați, în vederea integrării lor în unitățile de învățământ și societate.

Activități și proiecte speciale „Crăciunul în inima ta” este  una  dintre  activitățile Redactori Anamaria Ștefania Floarea Andrei Teacă Andreea Bianca Țugulan Alexandra Adriana Crețeanu Alexandra Mihaela Buturoiu Andreea Cornelia Golumbeanu Clara Elena Păun Cristina Orțan Cristina Mihaela Vasile Daniela Elena Stoica Denisa Cornelia Iancu Elena Emilia Ciuchete Gabriela Denisa Maria Ionela Dincă Iulia Caplea Lucian Moraru Mădălina Ciocoiu Mihai Claudiu Piringă Miruna Mihai Ștefania Furnigă Ștefania Michițele

desfășurate  anul  acesta    de asociație, activitate prin care voluntarii  au    adus  în  preajma sărbătorilor  puțină  bucurie  și căldură  în  sufletul  copiilor  și  a părinților ce se aflau în spital în acea  perioadă.  Au  împărțit baloane, dulciuri, cărți de povești și au decorat salonul sumbru al spitalului, dându-i o pată de culoare. De asemenea au cântat colinde reușind să-i facă pe cei mici să  uite  pentru  puțin  timp  de starea  lor  de  sanatate  si  să  se alăture lor . Tot în această perioadă s-a organizat proiectul „100 BUCURII” care  a  constat  în  strângerea a 100 de cadouri pentru cei 81  de  copii  din  Centrul Multifuncțional  Social  din  comuna  Verguleasa.  Aceștia  au primit cu lacrimi în ochi micile bucurii  oferite  de  oameni  cu  o inimă mare.  O altă activitate aflată la prima ediție anul acesta, în 7 septembrie, de „Ziua zâmbetului“, a fost  „Keep Smiling Day” prin care  20  de  voluntari  au  umplut orașul de zâmbete și voie bună, oferindu-le slătinenilor peste 700 de  flori,  500  de  baloane,  bomboane  și  stickere  cu  zâmbărici. Copleșiți de griji, oamenii au fost luați prin surprindere, și-au găsit cu greu cuvintele, însă  voluntarii

Ștefania Alina Moraru Tatiana Cristina Moț Adresa redacției Strada Nicolae Bălcescu,  nr. 8, Slatina, Județul Olt. Telefon +40757279306 Email redactia@buzzpublishing.ro Web www.slatinabuzz.ro

Ce spun voluntarii Mihaela Sburliș, studentă la Facultatea de Comunicare  și  Relații  Publice  din cadrul SNSPA , este voluntară din clasa a XII-a și vorbește cu emoție în glas despre a doua ei familie, Asociația „George Poboran”: „Mam apucat de voluntariat relativ târziu, la începutul clasei a XII-a și deși poate părea ciudat pentru că în aceea perioadă aveam în față două examene extrem de importante pentru viitorul meu, am reușit să duc la bun sfârșit tot ceea ce mi-am propus. Pentru mine a fi voluntar este mai mult decât un simplu cuvânt, este o stare, o oportunitate de a mă cunoaște mai bine și de a cunoaste oameni noi. Prin voluntariat reușești să îți descoperi limitele dar și calitățile și poți dărui ceva comunității făcând lucruri de care poți fi mândru în viitor. Am ales să fac voluntariat în această asociație deoarece îmi doresc foarte mult să îi ajut pe cei din jurul meu, prin diferite modalități. De asemenea am vrut să îmi cunosc limitele și de ce nu să reușesc să le depășesc și bineînțeles am vrut să am parte de experiențe noi alături de oameni minunați. Toate activitățile pe care leam desfășurat în cadrul asociației miau plăcut, de la cele câteva ore petrecute cu copiii la afterschool, unde mă încărcam cu o doză uriașă de e-

Dacă înainte te îmbrăcai pentru că aşa era norma socială, acum poți merge pe jumătate dezbrăcat pe stradă şi nimeni nu poate avea vreo obiecție, pentru că nu ar mai apărea ca ceva vulgar. Tu, prin vestimentație, exprimi ceva la un nivel la care nici nu te-ai gândi! Hainele  noastre  trebuie  să țipe cine suntem, pentru că în viteza cu  care  trecem  prin  viață  nu  mai avem timp să cunoaştem o persoană cu  adevărat.  Trebuie  să  arătăm  că suntem un fulg de nea special şi că merită să începi o discuție cu noi... Cel puțin asta ți se spune. Da, sunt de acord să porți haine care să fie pe placul tău, pentru că şi ele sunt un mod de exprimare la îndemână, dar nu şi că trebuie să calci granițele artistice  şi  să  arăți  ridicol.  Sunt  o

EDITORIAL

nergie pozitivă, până la activitățile de caritate la care am luat parte. Totuși, pot spune că activitatea care mi-a rămas întipărită în suflet este „Keep Smiling Day”. În cadrul acestei activități am avut ocazia să interacționez cu oameni de diverse vârste, de la copii de câțiva ani până la persoane trecute de prima tinerețe. A fost o experiență minunată și abia aștept să o retrăiesc și anul viitor. Vreau să îi sfătuiesc pe toți tinerii să facă voluntariat, deoarece în acest fel vor putea să lupte pentru o cauză care îi pasionează, vor putea dobândi aptitudini noi și totodată vor putea să se cunoască mult mai bine pe ei înșiși. Vor simți că se implică real în viața comunității și vor învăța să lucreze în echipă. Atâta timp cât faci totul cu pasiune și devotament vei găsi timp pentru orice.” Ca  și  Mihaela,  Elena Iuhas,  elevă  în  clasa  a  XI-a  la Colegiul  Național  „Radu  Greceanu”,  este  entuziasmată  să împărtășească  experiența  ei  de voluntar: „Pentru mine voluntariatul înseamnă o a doua familie. Este locul în care punem țara la cale, în care putem spune ce gândim fără a ne teme că vom fi judecați. Aici părerile noastre sunt ascultate, susținute, combătute și acest lucru ne face să ne simțim apreciați. Un rol important în evoluția noastră, în înțelegerea lumii din jur îl au domnul și doamna Szocs. Cu toate că îmi doream să mă înscriu mai demult, fac voluntariat doar din clasa a X-a. Aceasta, însă, nu i-a oprit pe ceilalți să mă primească în inimile lor și să se bazeze pe mine. Toți voluntarii sunt foarte energici și nu dau înapoi atunci când vine vorba de o activitate, iar libertatea de exprimare și susținerea necondiționată pe care le primim ne formează ca oameni.” În continuare, Asociația „George Poboran - pentru copiii noștri” își propune să organizeze și anul acesta „Crăciunul în inima ta”, a doua ediție „Keep Smiling Day”, o campanie de informare în vederea educației sexuale, „Chose for your future” și  să publice continuarea cărții de activități pentru dezvoltarea personală.

Alexandra Mihaela Buturoiu

adolescentă indecisă, experimentez diferite stiluri, uneori şi eu arăt teribil,  dar  încerc  să  arăt  decent. Definiția  decenței  s-a  extins  în  ultima  perioadă,  dar  totuşi  până  şi moda are aceste limite.  Nu  încerc  să  îngrădesc ideea ta despre haine sau dreptul la liberă exprimare, dar când te uiți în jurul  tău  judeci  oamenii  după aparențe, la rândul lor şi ei te judecă pe tine, e un cerc vicios. Exprimă-te, fii cine sau ce vrei să fii, țipă la propriu sau la figurat ceea ce ai de zis, dar nu fii un dezastru al modei sau poți fi şi asta, trebuie să te simți bine în pielea şi hainele tale.

Ștefania Michițele


slatina buzz.ro

business buzz! | 6

Orașul de owntown este un mic pub în care poți veni împreună cu prietenii tăi și te poți distra. Pentru Daniel Nicolaescu, 42 de ani, proprietarul, cât si pentru iubitorii localului, acest loc reprezintă „micul oraș de jos” unde se pot destinde și-și pot face amintiri frumoase.

D

Unde își petrec slătinenii timpul liber când vor să se relaxeze și să se simtă bine? Unul dintre răspnsuri este cu siguranță Baroc. Am reușit să descoperim mai multe despre ceea ce înseamnă să ai o afacere de acest gen în Slatina de la Veronica Alexandrescu, proprietara localului, care nea povestit în amănunt etapele prin care a trecut pub-ul său până să ajungă la stadiul actual. Am descoperit o frumoasă afacere de familie, așa cum spune și Veronica: „Tot ceea ce am făcut aici, am făcut împreună”. Cum v-a venit ideea înființării unui pub? „Noi, inițial, am pornit cu ideea de pub de la fratele meu. El era cu muzica,  dar  neputând  să  se  ocupe singur, s-a implicat împreună cu un prieten. La un moment dat au hotărât să meargă pe căi diferite, iar  fratele  meu  să  o  ia  de  la  început cu pub-ul, noi oferindu-ne să îl ajutăm. El avea ideile lui din Spania,  care  n-au  prins  aici  din păcate, cerințele oamenilor fiind diferite. Prima dată am avut club și  apoi  ne-am  răzgândit  și  am modificat în pub. Asta era de actualitate atunci.” Cum a fost perioada pre-pub? „A  mers  bine  până când au luat amploare în oraș și era nevoie să facem ceva diferit. Oricum, credem că am făcut ceva unic față de ceea ce era în oraș la acea vreme.” Prima locație pe care ați ales-o a fost tot în spațiul actual? S-a extins comparativ cu perioada de început? „Da, a fost aceeași locație încă de la început și s-a extins de un an.” Acum cât timp ați deschis primul pub? „Primul pub  a  fost  Maya,  în  2011.  Din Maya s-a transformat în HD, din HD în Vintage și anul trecut de la Vintage  am  trecut  la  Baroc.  Am vrut  să  fie  o  schimbare  mai radicală.  Era  prea  complicat  de când a fost adoptată legea în ceea ce privește fumatul să poți să mai rămâi în spațiul acesta și aveam două variante: ori îl închideam, ori găseam altă variantă să putem continua.” De unde v-a venit ideea de Baroc? „Prima dată am găsit mobilierul, care ne-a plăcut foarte  mult,  de  aici  și  numele, având în vedere stilul acestuia. Ulterior  am  început  să  mă  documentez  despre  stilul  baroc,  ce impune, ce implică și am încercat

Baroc, o afacere de familie să recreem ceva cât se poate de asemănător.” În opinia dumneavoastră, care a fost cel mai reușit și frumos eveniment ținut aici? „Până acum, cred că standup-ul  combinat  cu prezentarea  de  modă  din  vara asta. Mi s-au părut cele mai tari evenimente.” Ce alte evenimente mai organizați? „Organizăm majorate, petreceri private, petreceri tematice, chiar și nunți mai nonconformiste.” Au fost săptămâni în care să nu aveți niciun eveniment? „Dacă  nu  am  avut  un eveniment organizat, de exemplu stand-up,  avem  evenimentele noastre săptămânale gen <Tequilla Party> în weekend.” Cum v-a venit ideea să organizați un show de stand up? „Evenimentele  de  stand-up le-am făcut pentru clienți, pentru noi,  pentru  a  aduce  un  plus  de noutate raportat la evenimentele care au loc în Slatina. Prima oară când  am  făcut  stand-up  a  fost acum 4-5 ani. Mie, personal, mi sa părut ieșit din tipare, dar după m-am obișnuit.”  Cum găsiți persoanele care să susțină astfel de evenimente? „Ei ne contactează prin prisma  grupurilor  de  prieteni care frecventează pub-ul nostru și care  la  rândul  lor  au  susținut evenimente  aici  și  au  fost mulțumiți.” Care este media de vârstă a clienților? „Începând cu 25 de ani în sus.” Într-o afacere de genul acesta, cum ajungi să îți selectezi clientela? „Treptat. La început  am  avut  un  flux  de vârste,  până  când  s-a  stabilizat. Prin muzică, în primul rând, am reușit să ne selectăm clientela.” Cum e să ai o afacere de acest gen într-un oraș ca Slatina? „Este  destul  de  dificil. Implică  timp,  oboseală.  Ceea  ce

ne-a făcut sa rămânem în această afacere a fost că ne-am implicat emoțional foarte mult.” De unde provin majoritatea problemelor? De la angajați sau de la consumatori? „Avem dificultăți în găsirea unor angajați buni. Dacă vrei să te  angajezi  doar  pentru  ca  mai târziu să schimbi locul de muncă și tot așa, acesta nu este locul. Noi încercăm să găsim persoane capabile  pe  care  să  le  instruim  cât putem de bine.” Cum vă țineți la curent cu trendurile în ceea ce privește cerințele consumatorilor? „Ca să fii la curent cu ce se cere pe piață trebuie să fii activ, să  vezi  ce  se  întâmplă  în  jurul tău, să schimbi păreri, să comunici.  În  ceea  ce  privește  produsele,  distribuitorii  vin  tot timpul  cu  noutăți.  De  exemplu, să zicem că la un moment dat dispun de o gamă mai largă de bere sau  de  cafea,  pe  care  vor  să  o introducă pe piață. Noi, automat suntem deschiși la asta.” În perioadele de dezvoltare ale barului, care a fost perioada preferată? „Preferată, clar acum. Cu cât avansez în timp și în experiență, cu atât consider că acum se află  în punctul culminant  al  dezvoltării.  Nu  pot  să spun  că  altă  dată  nu  a  fost  în regulă,  dar  făcând  o  schimbare radicală,  acum  este  momentul meu preferat.” Ca și întrebare de final, ce planuri aveți de viitor? „Plănuiesc să ne extindem. Mai există o terasă pe care la vară intenționăm  să  o  punem  în funcțiune. Sper să prindă. Va fi o terasă mai retrasă, mai ferită de ochii  lumii,  nu  e  vizibilă  din stradă. De asemena vrem  să introducem servirea de mâncare și eventual  să  aducem  o  trupă  de muzică  ușoară,  folk,  pop, ambientală.” Miruna Mihai

Daniel  Nicolaescu  a reușit să construiască în centrul orașului mica clădire cu terasă, în care pereții poartă imaginile cu zâmbetele  tuturor  oamenilor care au trecut prin acest loc plin de surprize, distracție și diversitate.  Am  stat  de  vorbă  cu  creatorul  „orașului  de  sub”  și  am aflat o mică poveste care mi-a fost împărtășită cu bucurie și sinceritate,  iar  ca  persoană  care  adoră acel loc vă mărturisesc că nu veți regreta dacă îl vizitați. La ce vârstă ați început prima afacere? „La 21 de ani.” Ați avut și alte afaceri? Tot în domeniul acesta? „Da. În domeniul importuri, importam haine second hand.” Cum ați ajuns la Downtown? „Am  început acum  11  ani  cu  o  cafenea  în Slatina. Bine, la început am stat

în București, apoi m-am mutat la Arad pentru 2-3 ani de zile. Când m-am reîntors în Slatina am reînceput cu o cafenea și ulterior am găsit  o  oportunitate  în  spațiul acesta  vechi  și  părăsit  din  mijlocul orașului, iar de 9 ani de zile activăm aici.” Cum v-a venit ideea să transformați vinerea în seara rock? „Sincer să fiu ideea nu mia venit mie, ea a venit din partea consumatorilor  care  erau defavorizați de celelalte localuri. Noi  am  ales  să  o  punem  vineri, când toată lumea poate să iasă și poate să stea mai mult în oraș și a rămas astfel de un an și ceva." Cum v-a venit ideea de a deschide un bar și de a nu continua cu prima afacere? „Am avut în paralel și cafeneaua și  barul  acesta,  dar  nu  te  poți împărți  în  două  locuri.  Este destul de greu în această afacere să  poți  să  le  ții  pe  ambele.  Am preferat să renunț la cafenea pentru că era un spațiu mult mai mic și am rămas cu această locație.” Aveți alte idei să implementați în viitor? „Implementăm deja idei noi. De o săptămână și ceva am deschis serviciul de catering, nu mâncare fast food, adică  pizza dar și meniul zilei cu alte preparate.”

Men’s Sector, concept modern


slatina buzz.ro

7 | business buzz!

sub oraș Ce satisfacții personale aveți, excluzând partea financiară? „Satisfacțiile personale sunt că de 10 ani reușesc să mențin această afacere și este un lucru destul de satisfăcător pentru  mine,  mai  ales  având  un număr  de  angajați  pe  care  să  îi formezi și să îi ții în continuare.  În  plus,  cunoști tot timpul oameni noi, socializezi.” Ați întâmpinat probleme majore? Și dacă da, cum ați trecut peste ele? „Am întâmpinat  și  probleme majore, pe plan financiar, pe care  le-am  rezolvat  cu  ajutorul băncilor,  există  și  probleme legate  de  resursele  umane  care sunt  destul  de  mari  în  perioada aceasta." Vreți să renunțați? „NU!  Continuăm!  Problemele legate  de  personal  le  completez eu, treaba trebuie să meargă.” Care este legătura cu personalul? „Legătura  cu  personalul  este  foarte  bună, deoarece noi aici conlucrăm și automat trebuie să ne ajutăm unii pe ceilalți. Eu nu pot să lucrez singur  fără  un  personal  căruia  să-i placă să lucreze, să-i placa ceea ce

face aici." Au fost momente în care ați vrut să puneți punct afacerii ? „Au fost foarte multe momente,  dar  pe-o  parte  este investiția financiară care s-a făcut aici, iar pe altă parte istoricul mau determinat să continui.” Dacă vi s-ar oferi șansa să deschideți un pub în alt oraș, ați pleca? „Nu  aș  pleca pentru  că  anumite motive  mă  țin  legat de  orașul  și  locul acesta.  Când  pui  suflet într-o locație de 10 ani de zile este destul de greu.” Înainte se numea tot Downtown? „Când  am  deschis prima  dată  s-a  numit  Bizar, deoarece eu și proiectantul voiam inițial să facem o chestie bizară, dar nu s-a mai concretizat proiectul. Acum 3 sau 4 ani de zile, când am  făcut  ultima  renovare,  i-am spus Downtown... așa l-am văzut eu, ca un oraș de jos, un oraș care este sub limita nivelului.” Care este salariul pentru un începător? „Salariul  minim  pe economie.” Andreea Bianca Țugulan

laudiu Șerban, un slătinean vizionar, a luat inițiativa de a contribui la readucerea la viață a Centrului Vechi, prin înființarea unei afaceri de tipul magazin de haine-cafenea. Men’s Sector este un loc unic în Slatina, atât prin ideea pe care o surprinde, cât și prin atmosfera pe care o creează, aceea de relaxare, de calm, de întoarcere în timp, în perioada de glorie a Centrului Vechi.

C

într-un

Centru Vechi

Cum v-ați hotărât să înființați afacerea? „Nu am stat prea mult pe gânduri. În primul rând, am vrut să fac ceva pentru orașul în care m-am născut, pentru că mi-ar fi fost simplu să plec din  țară  și  să  investesc  în  altă parte, dar am preferat să fie aici, în oraș, să contribui cu un minim efort. Și, bineînțeles, să fac ceva care să îmi placă, în același timp. Nu am sperat niciodată că lumea va crede că are nevoie de o astfel de  locație,  având  în  vedere  că trendul  duce  către  altceva,  dar știam  că  încă  sunt  oameni interesați  în  oraș,  oameni  care vor  să  meargă  undeva  unde  să citească  o  carte,  să  asculte muzică.” De ce cafenea și magazin de haine? „Și  eu  am văzut, la rândul meu, conceptul acesta și, dacă nu mă înșel, este al  doilea  magazin  de  genul  în țară; primul, cel pe care l-am și văzut, este în București, doar că

Ana Maria Nedelcu, ghidul care te plimbă prin țară na Maria Nedelcu este o tânără de 28 de ani, care din pasiune pentru turism și-a deschis propria agenție în Slatina.

A

La 20 de ani, Ana făcea ture în Italia împreună cu tatăl ei. Inițial a vândut  bilete de avion și autocar,  iar  primele  tururi  pe care le-a organizat au fost cele religioase, după care le-a diversificat. Și cum începutul este întotdeauna cel mai greu, primii doi ani au fost dificili,  pentru  ca, următorii  să  se dovedească a fi mai buni. În mașina în care își plimbă turiștii este șofer și ghid. Își

în acesta atmosfera este complet diferită, de la design până la muzica pe care o asculți.” Este primul proiect de genul pe care îl desfășurați? „Da, este primul, și tocmai  de  aceea  sunt  atât  de încântat.  Inițial,  ideea  era  de  a deschide doar un mic magazin de haine, un butic, dar s-a transformat  într-o  cafenea,  iar  la  anul avem în plan un mic restaurant.”  De ce în Centrul Vechi și nu într-o zonă mai accesată? „Nu  m-au  interesat banii și traficul de zi cu zi. M-a interesat  clientul  special  care  să vină într-un loc special. Cred că este foarte important să profităm de ceea ce avem, mai ales că nu sunt multe orașe care să aibă un Centru Vechi cum este al nostru.” Ați atins rezultatele dorite? „Cu  siguranță.  Eu  sunt mulțumit  atunci  când  văd  oamenii  că  pleacă  mulțumiți  din magazin.  Prin  simplul  fapt  că ajung  aici  și  lasă  un  feedback pozitiv în urmă, ne oferă un impuls pentru a continua să facem ceea  ce  facem.  Acesta  a  fost  și scopul până la urmă, cu această idee am pornit, și pot spune că am  avut  rezultatele  la  care  ne așteptam.”  Ați vrea să extindeți afacerea? „Da,  chiar  avem  în plan  deschiderea  unui  nou  magazin, eventual anul viitor, prin vară, doar că va fi cu haine și accesorii de damă.”  Locația va fi aceeași? „Da, ne place foarte mult zona, și

face temeinic planurile: știe exact ce și când vor vizita, iar când ajung în locurile cu pricina începe magia. Spre exemplu, frumosul, dar mai puțin cunoscutul oraș din Bulgaria, Belogradchik ascunde o poveste impresionantă cu ajutorul căreia Ana Nedelcu și-a fermecat grupul.         

Reușind  să stârnească interesul oamenilor,  tânăra  a  organizat încă  două  excursii  în  acel  loc. După cum marturisește, de la începutul  lunii  mai  până  la sfârșitul  lunii  octombrie  a  avut doar  trei  weekenduri  libere,  în rest fiind ghid în excursii. Meseria de agent de turism, pentru care a și terminat o facultate, aduce după sine multe îndatoriri. Caută mereu oferte de excursii la prețuri bune, pentru ași  mulțumii  clienții.  Pe  lângă avantajul  acestei  meserii  de  a călători, există și dezavantajul ca oamenii  să  nu  fie  întotdeauna înțelegători. În  viitor  dorește  să  se axeze pe tururi ghidate în Oltenia, deoarece și zona noastră are multe locuri care merită vizitate. O  alta  dorință  de-a  ei  este  să ghideze turiști străini prin România Pentru  ea,  anul  2017  a fost  anul  de  apogeu.  A  realizat multe  lucruri,  începând  cu licența de turism. Colaboarează cu centrele de informare turistică de la Dobrosloveni și Caracal. A făcut un tur ghidat pentru  americanii de la Deveselu, iar la Dobrosloveni, un team building la cabanele de la Reșca.  Deși a vrut să renunțe la agenție,  nu  a  făcut-o.  A  trecut peste toate problemele cu brio.    Clara Păun

nu  cred  că  există  în  Slatina  o locație  mai  bună  decât  aceasta, din punct de vedere arhitectural, al  imaginii  per  total,  al  atmosferei. Am încercat să aduc magazinul în peisaj, și nu e ușor să faci un magazin, un bar, o terasă, să se integreze într-o anumită zonă și să aibă o conexiune cu ea, dar noi am încercat să îl aducem aici și credem că am și reușit.” Aveți în plan modificări ale magazinului actual? „Aș  vrea  să  fac  niște modificări la vară, pe terasă, însă nu și în interior. Iar pentru magazinul cu haine de damă aș vrea să  găsesc  alt  spațiu.  Nu  mi-ar plăcea  să  amestec  lucrurile,  iar spațiul  aici  este  destul  de  mic, oricum.” Muzica este unul dintre elementele definitorii ale magazinului. Ce ne puteți spune despre aceasta? „Stilul nostru  înclină  spre  jazz,  poprock,  folk,  clasică,  iar  uneori avem și piese de teatru. Este muzica  pe  care  noi  o  preferăm,  o muzică  pe  care  încercăm  să  o conectăm cu orele zilei. De exemplu, dimineața avem un anumit gen de muzică, iar după-amiaza un  alt  gen.  Atunci  când  vom crește ca și afacere, vom deschide și  seara,  iar  muzica  va  fi  în concordanță  cu  atmosfera  din acea zi. Am vrea să facem și un mini-restaurant, ceva în aer liber, în vară, însă este un proiect mai detaliat tocmai pentru că nu este atât de ușor de realizat.” 

Care sunt atuurile magazinului? „În primul rând, este singurul magazin de genul de aici, și consider acesta a fi un mare avantaj. Sper ca oamenii să și înceapă să coboare, să ajungă din  nou  în  zonă,  pentru  că aceasta  a  fost  ideea  de  bază  a magazinului, să facem ceva pentru a însufleți Centrul Vechi, să îl readucem la viață.”  Ați fi interesat să organizați evenimente aici? „Foarte interesat. Chiar aveam în plan, înainte de a deschide magazinul, organizarea unor piese de teatru în aer liber, dar au fost foarte  multe  lucruri  de  făcut, fiind  la  început,  și  am  amânat punerea în practică a ideii. Însă pentru primăvara viitoare aș vrea să  văd  acest  lucru  realizat, deoarece consider că este important  să  contribuim  pentru  ceea ce  ne-ar  plăcea  să  vedem,  iar piesele de teatru în aer liber nu sunt ceva obișnuit pentru orașul nostru și mi-ar plăcea ca oamenii de aici să poată vedea și altceva.”  De cât timp funționează afacerea? „Am  inaugurat magazinul anul trecut, pe  28  noiembrie,  deci  ne apropiem  de  primul  an.  Cu ocazia <aniversării>, am vrea să avem  promoții,  discounturi  pe care  să  le  oferim  clienților,  și așteptăm  pe  oricine  vrea  să coboare  în  Centrul  Vechi  să ajungă și la magazinul nostru.” Tatiana Moț


slatina buzz.ro

cover | 8

O familie interculturală ntreprenoriatul Social pentru Tineret, un proiect Erasmus+, care a avut ca și organizatori Asociația Prietenii OmuluiUmanism, Cultură, Asociation Dianova España și Associazione Culturale Jumpin, urmărește implementarea în rândul tinerilor conceptul de antreprenoriat social. Este un proiect de schimb trilateral de experiență (între România, Spania și Italia), al cărui scop este stimularea interacțiunii interculturale și dezvoltarea cooperării între tineri și al cărui context este crearea mediului de învățare nonformală . Echipa Buzz a reușit să obțină câteva impresii din rândul participanților, surprinzând oportunitățile nelimitate pe care un schimb de experiență ți le oferă.

A

Andreea Ionela Stoian

ş putea începe cu o idee legată de aşteptările mele, nu vreau să mint, de la bun început m-am bazat pe ideea că va fi o experienţă pe care nu o voi putea compara cu nimic altceva în viaţă, însă cu siguranţă acest aspect a fost în totalitate depăşit. Partea cea mai grea a fost bariera lingvistică, însă cu timpul a devenit doar un mic obstacol în ceea ce a reprezentat comunicarea între trei naţiuni diferite. Ceea ce voi toţi trebuie să  înţelegeţi  e  că  lumea  în  care fiecare  dintre  noi  îşi  desfăşoară acum  existenţa  este  mult  prea mărginită.  Dincolo  de  graniţele sale există atâtea suflete care ni

A

se  aseamănă.  Împărtăşim  gânduri, trăiri şi experienţe cu persoane pe care nu vom avea ocazia să le întâlnim niciodată; Toţi suntem la fel, însă fiecare există în felul său unic.  Proiectul  a  avut participanți  36  de  persoane provenite  din  trei  ţări  diferite (România,  Spania  şi  Italia).  Deşi cu o durată de doar 8 zile (prima sa  etapă  având  ca  ţară  gazdă România),  pot  spune  cu  sinceritate  că  a  clădit  ceea  noi  (fie participanţi, fie voluntari) putem numi  o  familie,  în  toată  splendoarea, frumuseţea şi sinceritatea sa. Ca ţară gazdă am încercat  să  surprindem  frumuseţea naturală a României, prezentând nu doar peisajele şi folclorul său, dar şi românii, atât ca şi naţiune cât şi ca frumuseţe spirituală. Ce a fost cu adevărat special? Receptivitatea! Receptivitate  care  a  fost  cu  adevărat reciprocă. Felul cum fiecare individ a ales să primească informaţii mai mult sau mai puţin tematice, surprinzând  fiecare  domeniu, oferind la schimb propiile idei ca şi mulţumire. Ne-am redescoperit pe noi înşine odată cu primirea privilegiului  de  a  descoperi  o parte din ceea ce se află de fapt în necunoscutul  pe  care  noi  îl numim „cealaltă parte din lume”. Ceea ce pot afirma cu certitudine, este că nu există cuvinte pentru a descrie ceea ce a reprezentat cu adevărat  pentru  noi  această experienţă.  E  unul  dintre  aspectele vieţii pe care fiecare dintre noi ar trebui să îl explorăm la un  moment  dat:  cunoaşterea. Cunoaştere care odată exploatată va fi dusă la extreme, indiferent de idealurile pe care aceasta le va atinge,  indiferent  de  impedimentele  pe  care  urmează  să  le întâlnească. - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

could start with an idea about my expectations, I don’t want to lie, from the beginning I relied on the idea that it would be an experience that I will be able to compare to anything else in life, but certainly this aspect was totally exceeded. The hardest part was the linguistic barrier, but in time it became just a small obstacle in communicating between three different nations. What you all need to understand  is  that  the  world  in which each of us is now carring out their existence is far too limited. Beyond it’s borders there are so many souls that resemble us. We  share  thoughts  and  experiences with people whom we will never have the chance to meet; We are all the same, but each of us exist in our unique way. The  project  was  attended by 36 people from three different  countries  (Romania, Spain  and  Italy),  whose  main theme is Social Entrepreneurship among  Youth.  Although  it  was only  eight  days  long  (it’s  first stage,  having  Romania  as  host country), I can honestly say that it  has  built  up  what  we  (either participants  or  volunteers)  can call a family, in all it’s splendor, beauty and sincerity.  As  a  host  country,  we tried  to  capture  the  natural beauty  of  Romania,  presenting not only its landscapes and folklore,  but  also  the  romanians, both as a nation and as a spiritual beauty. What was really special? The receptivity! Receptivity that was truly reciprocal. The way each individual chose to receive more or less thematical information in each field, offering in  exchange  their  own  ideas  as thanks.  We  rediscovered  ourselves  with  the  privilege  of  discovering some of what is actually

I

in the unknown that we call `the other part of the world." What I can certainly say is that there are no words to describe what really represented  this  experience  for us. It's one of the aspects of life each  of  us  should  explore  at  a time: knowledge. Knowledge that once  exploited  will  be  taken  to extremes, regardless of the ideals it will achieve, regardless of the impediments it will encounter.

Francesc Jiménez Casas

ună cititorilor, numele meu este Cesc, sunt din Barcelona și am stat aici, în Slatina, între 15 și 24 septembrie. Studiez jurnalismul în  Spania.  Aici  i-am  întâlnit  pe Cristian, Tatiana și Ada, care sunt de la Slatina Buzz și mi-au sugerat să  scriu  câteva  rânduri  despre experiența mea. Este greu să-mi rezum experiența așa că îmi voi împărți  explicația  în  trei  părți diferite. Mulțumesc că mă lăsați să fac asta! CUM AM AJUNS ÎN ROMÂNIA Nu  am  călătorit  foarte mult. Pe lângă excursiile tipice organizate de școală la sfârșit de an, nu am călătorit niciodată nicăieri. Ca orice tânăr de 20 de ani, am vrut să călătoresc și să întâlnesc culturi noi în afara celei spaniole. Într-o zi norocoasă, am primit un apel de la un prieten care se află într-o asociație numită Dia Nova, care se concentrează pe aspecte sociale (reabilitări, nevoi de bază pentru  persoanele  sărace  sau reintegrarea în muncă). Acest prieten mi-a spus că ei caută oameni să  meargă  în  ROMÂNIA  într-un Erasmus  +  despre  antreprenoriatul  social.  În  Spania,  antre-

B

prenoriatul  social  este  aproape consolidat și ROMÂNIA începe să îl dezvolte. Am avut o jumătate de oră să mă decid. La vârsta de douăzeci și doi de ani nu m-am văzut afară din zona de confort a Barcelonei, așa că am spus da. Bineînțeles! EXPERIENȚA DIN SLATINA A existat o vibrație bună încă din primul minut. În primul rând,  când  am  întâlnit  cei  doisprezece  italieni  și  ceilalți  unsprezece spanioli în autobuz, pe drumul    de  trei  ore  de  la București - Otopeni la Slatina și apoi restul românilor în Slatina. Am fost cazați în Institutul Agricol din Slatina. Programul cuprindea  cunoașterea  a  mai multe despre dezvoltarea antreprenoriatului  social,  schimburi de idei între țări, efectuarea unor vizite  la  ferme  auto-susținute datorită produselor artizanale și cunoașterea  culturii  românești, mai mult în general. Am vizitat și Bran! Ospitalitatea  a  fost  uimitoare, doamna Pitei ajutată de Mariana și Sergiu au fost organizatorii  care  ne-au  oferit  totul: mâncare  bună,  un  pat  bun, toleranță  la  îmbrăcămintea nebunească spaniolă, călătorii la market, râsete și cunoaștere. Și  o  conviețuire fantastică. Cei 36 de băieți și fete, tineri  din  3  țări  diferite  au  realizat  1000  de  povești.  Au  fost conversații lungi, au fost râsete, plânsete, nopți târzii, dansuri și, de  asemenea,  a  existat  iubire  și triste „la revedere”. M-am dus singur și m-am întors cu aproape 40 de prieteni, sau i-aș putea numi frați.  Schimbând  experiența  și cultura. PREJUDECĂȚILE Presupun - și cred că și voi-  că  plecarea  în  România  nu este  locul  pe  care  îl  veți  alege prima dată pentru a călători. Vă voi explica, astfel încât să nu vă


slatina buzz.ro

9 | cover puneți-ne câteva lucruri despre dumneavoastră. „Mă numesc Ilie Hău, sunt profesor de muzică, profesor de clarinet la școala de muzică, și în prezent sunt dirijor al formației de stradă Lyra band.” Cum a apărut Lyra? „Lyra a luat viață în anul 2009, ca o necesitate de acoperire a zonei muzicale specifică de promenadă și  de  ceremonial.  Lyra  are  două componente:  Fanfara  Lyra  și formația de stradă Lyra Band.” Care este diferența dintre fanfara Lyra și formația de stradă Lyra Band? „Fanfara este formația profesionistă, care participă și susține din punct de vedere  muzical  ceremoniile  și activitățile culturale-sociale organizate de autorități la nivelul municipiului, iar formația de stradă Lyra  Band  este  de  asemenea profesionistă,  fiind  constituită din membri specializați în instrumentul  respectiv,  cu  studii  de specialitate.  Formația  de  stradă susține de nouă ani programe și stagiuni  de  promenadă  în  municipiul Slatina, în locuri publice. De asemenea, susține un concert la fiecare sfârșit de an, intitulat

<Bucuria  Crăciunului>,  anul acesta fiind a zecea ediție.” De ce ați ales acest nume? „Lyra  este  un  vechi  instrument  muzical  grecesc,  care era folosit drept emblemă a celor care erau membri ai fanfarei militare. Având în vedere că cei cu care a început această orchestră erau  proveniți  din  acea  fanfară militară,  am  considerat  potrivit să mergem pe aceeași variantă.” Cu câți membri a început formația? „Cu  12  membri, care inițial încetaseră această activitate.  Acum,  fanfara  are  15 persoane, iar orchestra are 12 persoane.” Cât de greu a fost să o înființați? „A fost destul de greu, deoarece a fost nevoie de resursă umană specializată, resurse materiale,  instrumente,  accesorii, repertoriu  muzical  și  o  ținută specifică, bineînțeles.” Cum se desfășoară repetițiile? „Repetițiile  au  loc constant, mai ales când ne aflăm în  preajma  evenimentelor,  sau atunci când introducem ceva nou în repertoriu.”  Care a fost primul dumneavoastră spectacol? „Primul  spectacol  a  avut  loc  în

anul 2008, în luna mai, când noi încă nu eram siguri că vom reuși să  înființăm  formația;  atunci când s-a inaugurat în Slatina Parcul Pitești. Apoi, în luna decembrie,  a  avut  loc  <Bucuria Crăciunului>, iar din 2009 a luat viață oficial și Lyra.” Ce evenimente ați avut anul acesta? „Anul acesta am avut activitățile standard cu fanfara, care sunt bine conturate, iar cu formația de stradă am avut stagiunea estivală din oraș și cel mai  nou  tip  de  manifestare  pe care  am  abordat-o,  <Oktoberfest>, din luna octombrie, un festival  pe  măsura  așteptărilor noastre. Iar acum urmează ediția a  zecea  din  <Bucuria Crăciunului>, în 17 decembrie la Centrul  Cultural  <Eugen Ionescu>.” Ce așteptări aveți de la anul viitor? „Vom participa, bineînțeles,  la  activitățile  din oraș, sperăm să ieșim și din județ și  ne-ar  plăcea  să  începem  să colaborăm și cu alte formații de acest fel.”

supărați, ceea ce vreau să spun e că în Franța există Turnul Eiffel și baghetele, în Italia se află Coliseumul și Ferraris, în Rusia se află Kremlinul și Putin. Dar nu știam nimic despre România în afară de capitala  sa,  Bucureștiul,  de existența  unei  multitudini  de țigani și oameni închiși. De aceea, această  parte  se  numește prejudicăți. Nu am greșit niciodată mai mult! Cred  că experiența  mea  m-a  făcut  mai bogat din punct de vedere social și politic. Unde sunt foarte activ. Situația geopolitică este ca și în Spania: ați avut un regim care s-a încheiat târziu, la fel ca și la noi. Guvernul  este  suspectat  că  este corupt.  Și  nu  sunteți  în  cel  mai bun timp economic al vostru. Și am  putut  vedea  că  puterea poporului  de  a  inversa  această situație crește și ea. O diferență între România și Spania este numărul de persoane  religioase.  Majoritatea poporului român și prietenilor pe care i-am făcut acolo se consideră religioși, Ortodoxia a câștigat de departe. Mă consider a fi ateu, dar am  un  respect  profund  pentru alte  religii.  Vreau  să  zic,  toată lumea trebuie să aibă ceva în care să  creadă  și  în  care  să  aibă  încredere. Cred  că  globalizarea  a fost motivul pentru care am avut, de  asemenea,  muzică,  filme  și tendințe comune, astfel a întins mai mult frângiile între tineri. CONCLUZII Prima mea experiență în care am călătorit singur a fost în România. Și este ceva ce nu aș schimba niciodată. Mi-a placut  mămăliga,  smântana  și sarmalele. Mi-a plăcut festivalul „Oltenii și restul lumii”, locurile unde se bea și oamenii minunați din Slatina. Vă iau –pe români- ca

un  exemplu  de  perseverență  și bunătate. Mă voi întoarce cât mai curând posibil, sunt sigur. Categoric  o  parte  din  mine  a  rămas acolo.  Mulțumesc  pentru  tot.  Și mulțumesc echipei Slatina Buzz pentru  că  m-a  invitat  să  scriu câteva cuvinte aici!

SLATINA EXPERIENCE There  was  a  good  vibe since  minute  one.  First,  when  I met  the  twelve  Italians  and  the eleven other Spanish in the threehour  bus  ride  from  BucarestOtopeni to Slatina and then ,with the  rest  of  the  Romanian  from Slatina. We stayed at the agricultural institute of Slatina. The program was created for us to know more about the development of social  entrepreneurship,  exchanging  ideas  between  countries  and  making  some  visits  to self sustained farms due to their artisanal  products  and  to  know more about Romanian culture in general. We visited Bran too! The  hospitality  was amazing,  Mrs.  Pitei,  along  with Mariana and Sergiu were the organizers  who  provided  us  with anything: good food, a good bed, tolerance  to  Spanish  crazy  costumes,  travels  to  the  market, laughs and knowledge. And  fantastic  convivence. Those 36 boys and girls in  their  youth  from  3  different countries  made  1000  stories. There  were  long  conversations, there  were  laughs,  cries,  late nights,  dances,  and  also  there was  love  and  sad  goodbyes.  I came alone and I went back with almost  40  friends  or,  I  can  say, brothers.  Exchanging  experiences and culture. PREJUDICE I  assume  -  and  I  think you would too - that going to Romania is not the place you would choose in the first place to travel by yourself. I'll explain so you do not get angry, I mean: in France there's Tour Eiffel and baguettes, in  Italy  there’s  the  Colosseum and Ferraris, in Russia there's the Kremlin and Putin. But I did not know  anything  about  Romania

S

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - ello readers, my name's Cesc. I'm from Barcelona and I stayed here in Slatina from the 15th to the 24th of September. I'm studying  journalism  in  Spain. While  here,  I  met  Cristian,  Tatiana  and  Ada,  who  are  from Slatina Buzz and suggested to me to write some lines about my experience. It's hard to sum up how my experience was so I'll divide my explanation into three different parts. Thank you for letting me do it! HOW I ENDED UP IN ROMANIA I’ve  not  traveled  very much. Besides the typical end of the  year  trips  in  school,  I  have never traveled anywhere. As any young  person  in  his  twenties,  I wanted  to  travel  and  meet  new cultures, other than my Spanish one. One fortunate day, I received a call from a friend who is in an association  called  Dia  Nova, which  focuses  on  social  aspects (rehabilitations,  basic  needs  for poor  people  or  work  reintegration).  This  friend  told  me  that they were looking for people to go to ROMANIA for an Erasmus + project  about  social  entrepreneurship. In Spain, social entrepreneurship is very consolidated and ROMANIA it is starting to develop.  I  had  half  an  hour  to  decide. At my age of twenty two, I did not see myself out of the comfort zone in Barcelona, so I said yes. Of course!

H

Andreea Golumbeanu

Lyra îi încântă pe slătineni de aproape un deceniu besides the fact that its capital is Bucarest, that there’s a lot of gypsies and skeptical people. This is why this part is called prejudice. I've    been  too  wrong.  I  believe that my experience has made me even richer at a social and political  point  of  view,  in  which  I'm very active. The  geopolitical  situation  is  like  Spain:  you  had  a regime that ended later, just like us. The government is suspected to be corrupt. And you're not in your best economic time. And I could see that the power of the people to reverse this situation is growing too. One difference between Romania and Spain is the number of religious people. The majority  of  the  Romanian  people and  friends  that  I  made  there were considered as religious, Orthodox won by far. I consider myself as an atheist but I have a deep respect  for  other  religions.  I mean,  everybody  needs  to  have something to believe in and have faith in.  I  think  globalization was the reason why we also had common music and movies and trends  so  it  made  stretch  ropes more  easily  between  the  young people. SUMING UP THIS SUM UP My first experience traveling by myself was in Romania. And  it's  something  that  I  will never want to change. I loved mamaliga, smantana and sarmale. I loved the festival of Oltenii and the rest of the world, the places to drink and the awesome people of Slatina. I take you -Romanians- as an example of perseverance and kindness. I'll return as soon as possible, I'm sure. Definitely  a  part  of  me  stayed there. Thank you for everything.

And  thank  you  to  Slatina  Buzz crew  for  inviting    me  to  write some words here!

Laura Moccia

untem un grup de 12 oameni, 10 tineri și 2 lideri. Așteptările noastre au fost: cunoașterea culturii altor oameni (pentru că e ceva fundamental  să  te  simți  european  și cetățean  al  lumii),  comunicarea în  alte  limbi,  confruntarea experiențelor de viață personale, împărtășirea cunoașterii într-un context bogat, primirea teoretică și  practică  de  cunoștințe  în domenii ca legume, agricultură, antreprenoriat social, economie socială. Proiectul  ne-a  depășit așteptările. Am cunoscut oameni minunați  într-o  bogată interacțiune  interculturală  și cooperațională, într-un loc nou. - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - e are a group of 12 people, 10 young people and 2 leaders. Our expectations were: knowing the culture of other people (because it is fundamental  to feel european  and  world  citizens), communicating  in  other  languages, confronting own’s life experiences, sharing knowledge in a rich context, get theoretical and practical knowledge in new area such  as  vegetables,  farming,  social enterprise, social economy. The  project  was  better than  our  expectations.  We  met fantastic people in a rich intercultural interaction and cooperation in a new place.)

S

W


slatina buzz.ro

oportunități | 10

Erasmus: cheia multiculturalității ntr-o lume a vitezei, a accesului necondiționat la informații, a transporturilor foarte rapide și a „visului american” cred că fiecare din noi s-a gândit la un moment dat cum o să se aventureze în fabuloasa călătorie în jurul lumii. Si chiar o mare parte din voi urmează să își împlinească acest vis. Urmează să plecați din lumea mică a Slatinei, să faceți primii pași către cariera voastră și de ce nu, să fiți inițiați în domeniul din ce în ce mai popular al transdisciplinarității, al multiculturalității și adaptibilității.

Î

Programul Erasmus (EuRopean  Action  Scheme  for  the Mobility of University Students) este un program bazat pe  schimbul de experiență între studenții Uniunii  Europene.  Cei  care  se alătura acestui program studiază cel  puțin  2  luni  din  anul  academic într-o altă  țară europeană, la  sfarșitul  acestei  perioade  studiile fiindu-le recunoscute de Universitatea la care se întorc, atâta timp cât respectă contractul semnat  inițial.  Cea  mai  importantă parte a acetui program este faptul că  studenții  nu  plătesc  taxe  de învățământ în plus Universității la  care  urmează  să  studieze  în străinătate. De asemenea, ei pot aplica pentru o bursă în plus, care le va asigura un ajutor  financiar pentru  costurile  traiului  în străinătate. Pentru a afla mai multe despre  Erasmus  am  vorbit  cu Roxana Popescu,  fostă  elevă  a Colegiului  Național  „Ion  Minulescu”, studentă în anul III la Facultatea  de  Comunicare  și Relații Publice, în cadrul SNSPA, implicată în Erasmus de anul trecut și Raluca Iova, fostă elevă a Colegiului  Național  „Radu  Greceanu”,  studentă  la  master  în anul II la Facultatea de Psihologie și  cu  doua experiențe  Erasmus în Polonia.

UTIL!

Pentru programul Erasmus + 2018, Uniunea Europeană a alocat 2,7 miliarde de euro, o sumă cu 8% mai mare față de anul acesta. Astfel,  programul  va  oferi oportunități fără precedent pentru  persoane  fizice  sau organizații  din  țările  Uniunii Europene  și  țări  care  au  un acord de parteneriat cu U.E. Mai  multe  oportunități  de  finanțare pe siteul  erasmusplus.ro

Ce a însemnat Erasmus pentru tine? Roxana: „Trebuie să mărturisesc că aproape orice răspuns aș oferi acestei întrebări aș risca să sune oarecum  clișeic.  Nu  puțini  sunt cei  care  afirmă  că  o  astfel  de experiență  le-a  schimbat  viața, modul  de  gândire,  percepția asupra a tot ceea ce îi înconjoară. Da, așa este. Acesta a fost și cazul meu.  Erasmus  a  însemnat  o perioadă din viața mea pe care aș pune-o  pe  repeat,  fix  ca  atunci când asculți aceeași melodie zile în șir. Doar că, spre deosebire de cazul  melodiei,  nu  m-aș  plictisi niciodată. Definește experiența Erasmus într-un cuvânt! Raluca: Provocare! Cum ai ales țara pentru care ai aplicat? Roxana: Aș putea spune că Germania  m-a  ales  pe  mine.  Inițial optasem  pentru  Polonia,  o  țară subestimată la nivel educațional, dar cum universitatea respectivă încetase  a  oferi  cursuri  pentru specializarea Jurnalism și Comunicare,  am  sfârșit  într-un  mic orășel  din  Germania,  Ilmenau. Impresia mea despre Germania, anterior  mobilității  Erasmus  se rezuma la imaginea unor oameni reci,  oportuniști  și  deosebit  de stricți. Am luat acest accident al sorții  ca  pe  o  provocare  de  a jongla cu propriile opinii despre țara din care Dunărea își găsește izvorul.  Iar  din  mine  a  izvorât apoi dorința de necunoscut. Raluca: Am ales Polonia pentru ca e o țară mai puțin căutată, bine poziționată în Europa și cu o istorie foarte bogată. Si bineînțeles, ieftină!  De  asemenea  orașul  în care  am  studiat,  Varsovia,  este supranumit  „Pasărea  Phoenix  a Poloniei”. Asfel am considerat că o  să  am  posibilitatea  să  trăiesc experiențe inedite, să leg noi prietenii și de ce nu, să renasc și eu. A fost așa cum ți-ai imaginat? Roxana:    Depinde  despre  ce  aspect  discutăm.  Când  intră  în discuție motivul pentru care mă aflam acolo, și anume facultatea, exigența  pe  care  o  asociam  cu țara  era  confirmată.  De  cealaltă parte, aspectul de campus multicultural a ajutat la sădirea unor prietenii  adânc  înrădăcinate, dovadă  fiind  faptul  că  vorbim aproape zilnic, chiar și acum, la 1.500  km  depărtare.  Inițial  îmi imaginam  cum  singurele activități  ce  vor  da  sens  momentelor petrecute în Germania vor fi cursurile și studiatul. Oricât de superficial ar suna, acestea au trecut pe locul doi în momentul în care totul s-a transformat  într-un  film  hibrid  aflat  la  granița  dintre  o

comedie americană cu studenți și un  documentar  geografic.  Asta pentru  că  am  călătorit  mult  și cred că nu există persoană care a trecut prin experiența Erasmus să nu fi profitat de acest lucru. Raluca: A fost chiar mai bine de atât!  

Mergeți acolo cu demnitate și asumați-vă că voi sunteți cei care veți construi imaginea României!

Cum sunt oamenii? Ce e diferit la ei față de la noi? Roxana:  Oamenii  sunt  de  prin toate  colțurile  globului pământesc.  Din  Asia  și  până  în Africa, ori America fie ea de Nord sau  de  Sud.  A  fost  un  mediu internațional ce mi-a oferit șansa de a gusta (atât la propriu, cât și la  figurat)  puțin  din  cultura fiecărei țări, fără să fie necesar să ajung  acolo  fizic.  Cât  despre nemți, sunt deosebit de altruiști, binevoitori  și  înțelegători.  Cred că acestea sunt principalele caracteristici care ne diferențiază. La noi  am  sesizat  o  mică  doză  de paranoia, o competiție acerbă de a  fi  întotdeauna  mai  bun  decât celălalt. Acolo nimeni nu era mai frumos, mai deștept, mai…altfel. Totodată, ei sunt foarte reali. Noi avem  tendința  de  a  ne  pune  o mască  pentru  a  ne  face  plăcuți, ceea ce e trist într-o societate în care vrem să ne afirmăm individualitatea. Care a fost cel mai dificil obstacol pe care l-ai întâmpinat în semestrul de facultate petrecut în străinătate? Roxana:  Sincer,  singurul  obstacol, deci pe care îl pot include și la categoria dificil a fost ideea de

a te exprima constant și, mai ales, a  studia,  într-o  altă  limbă.  În cazul  meu  a  fost  vorba  despre engleză și oricât de ușor ar suna și  oricât  de  mare  este  pasiunea mea pentru această limbă, a comunica  tot  timpul  prin  intermediul său devine frustrant când îți lipsesc anumiți termeni de specialitate sau, mai ales la început, când duci lipsa de exercițiu și îți e teamă să nu te judece ceilalți. Am  conștientizat  că,  de  fapt, această  teamă  s-a  dovedit  a  fi complet inutilă. Important este să te faci înțeles. Raluca:  Cea  mai  dificilă  pentru mine a fost acomodarea cu mâncarea și cu vremea rece de acolo. Prima  data  am  fost  plecată  în perioadă semestrului al doilea de facultate  și  pot  spune  ca  iarna poloneză a fost un șoc, deși  eram obișnuită  cu  temperaturile scăzute de la noi, mi-a fost greu să mă adaptez vântului de acolo. Cu ce te-a ajutat experiența? Ce e nou la tine după asta? Roxana: Prin natura mea sunt o persoană introvertită, rezervată și chiar  îmi  pasă  ceea  ce  cred  oamenii  din  jur  despre  mine.  Desigur, e o poveste ce le încearcă pe  majoritatea  fetelor  în adolescență și chiar mai târziu în viață. Ei bine, experiența Erasmus m-a ajutat să „sparg cochilia”, să pășesc în afara zonei de confort, ceea ce mi-a oferit șansa să întâlnesc  oameni  minunați,  din  ale căror  experiențe  am  învățat nenumărate  lucruri.  Pe  lângă asta,  deși  menționam  mai  devreme  că  facultatea  a  trecut cumva  în  plan  secund,  am  avut mare grijă și de acest aspect, iar acum am un bagaj de cunoștințe teoretice pe care de-abia aștept să le dezvolt.  Raluca: M-a ajutat să-mi pun în practică  abilitățile  pe  care  le

dețineam  și  pe  care  nu  le  exersasem,  să  fiu  independentă,  să mă  descopăr  și  să  vreau  mai multe astfel de experiențe. Cum te-a pregătit liceul pentru asta? Roxana: La Minulescu am învățat ce  înseamnă  să  fii  om.  Asta datorită profesorilor pe care i-am avut drept îndrumători, aș putea spune chiar spirituali. Facultatea, atât în România, cât și în Germania, nu mi-ar fi asigurat niciodată acest  lucru.  După  ce  termini liceul, spiritualitatea este atât de brusc  înlocuită  de  formalitate încât impactul este dureros de acceptat.  De  aceea,  liceul  m-a pregătit  enorm  pentru  relațiile sociale,  mi-a  oferit  adevărate lecții de viață pe care le-am aplicat acolo unde am mers. Raluca:  În  liceu  am  avut  ocazia de  a  învăța  engleză  foarte  bine, datorită profesoarelor de excepție și  mi-a  oferit  câteva  proiecte internaționale  care  au  avut  la bază tot schimbul intercultural. Un mesaj pentru viitorii studenți care vor alege aceeași cale ca tine? Roxana: Nu lăsați gândul că veți sta atât de mult timp departe de prieteni și familie și frica de necunoscut să cultive instinctul de a respinge șansa unei experiențe Erasmus. Totodată, mergeți acolo cu demnitate și asumați-vă că voi sunteți  cei  care  veți  construi imaginea  României  așa  cum  ea trebuie să fie, de fapt. Și, evident, nu uitați să vă distrați!  Raluca:  Trebuie  încercată neapărat!

Marina Renate Iova


slatina buzz.ro

11 | oameni

Primul pas spre 

maturitate dată cu încheierea ciclului liceal, fiecare tânăr este pregătit într-o anumită măsură pentru momentul în care <își va lua viața în propriile mâini> și pentru prima dată va fi un adult responsabil care se va concentra în mare parte pe plan profesional. Acest nou debut poate varia în funcție de personalitățile diferite ale fiecăruia și este influențat de viața socială, noul program și multe responsabilități. Privind din afară, pentru noi aceste schimbări par nesemnificative, dar tinerii își găsesc cu greu cuvintele când este vorba despre această trecere bruscă, această  diferența semnificativă dintre liceu și facultate, unde programul este unul fix, iar profesorii nu mai sunt interesați în aceeași măsură, sunt mai duri și nu țin cont de aspectele personale.  Pentru  început  este  important    să cunoști  oameni  noi,  în  general  studenți  în același an sau colegi din cămin. Pentru un student,  cea  mai  convenabilă  și  cea  mai  des întâlnită alegere pentru cazare este căminul, dar odată cu asta vin și unele responsabilități. 

O

„Pentru mine, acest început m-a luat puțin prin surprindere deoarece nu știam la ce să mă aștept, iar timpul era destul de limitat. Despre adaptarea la cămin pot spune că  a  fost  relativ  ușoară  întrucât  am  avut norocul  să  am  niște  colege  prietenoase  cu care  m-am  înțeles.  Fiind  obișnuită  să  învăț singură, în liniște și cu voce tare, a trebuit să mă adaptez și la nevoile celorlalte colege. Pot spune că lipsa părinților are unele dezavan-

taje dar și avantaje. În acest fel am învățat să mă descurc singură, să iau anumite decizii pe cont  propriu,  dar  cel  mai  mult  mi-a  lipsit prezența  lor.”,    mărturisește  Emilia Dică, studentă în cadrul Universității de Medicină din Craiova  Chiar dacă avem impresia că dintr-o dată suntem adulți, trebuie să recunoaștem că suntem doar la început, și într-un fel sau altul, fără experiență. În acest fel vei fi nevoit să înveți să gătești, să faci curățenie și să speli și vei ajunge să fii recunoscător mamei tale pentru tot ce a făcut pentru tine până acum.

„Treaba cu orașul e super tare la început,  te  trezești  singur  într-un  oraș  super mare  și  ai  impresia  că  te-a  lovit  libertatea. Viață te încearcă după ce dispare sentimentul ăsta de euforie și dai de treburile casnice pe care  trebuie  să  le  faci,  precum  gătitul  sau spălatul. Cât despre acomodarea într-un oraș nou, nu  mi se pare un lucru extrem de greu, mai ales că generația noastră primește și ajutorul telefoanelor inteligente. Prietenii tăi de o  viață  vor  veni  și  ei  la  facultate,  ceea  ce reprezintă  un  avantaj  în  procesul  de  acomodare. Eu sunt de părere că dacă orașul în care  te  muți  este  în  țara  ta  și  se  vorbește limba română, acolo acomodarea trebuie să fie floare la ureche.”, spune Mădălin Mihai, student la Jurnalism în București. Diferența semnificativă dintre cele două orașe între care oscilează un student are unele  avantaje,  dar  și  dezavantaje.  Într-un oraș  mare  ai  mai  multe  opțiuni  legate  de

Vă aduceţi aminte de ciclul primar? Vă aduceţi aminte de învăţătorii voştri? Nu cumva învăţătorii sunt cei ce v-au ajutat să ajungeţi ceea ce sunteţi astăzi? Eu  îmi  aduc  aminte foarte bine de învăţătoarea ce mia fost alături timp de 4 ani, ce mă întâmpina dimineaţa cu un zâmbet pe faţă şi cu ochi blânzi. Este omul  care  a  avut  atât  de  multă răbdare să mă înveţe să scriu şi să citesc, literă cu literă, care m-a ajutat să îmi formez bazele culturii mele generale, cu mici informaţii din fiecare domeniu. Este  omul  ce  avea  încredere  în  mine,  chiar  şi  în  momentele în care eu nu aveam. Este omul  răbdator,  iar  răbdarea reprezintă  stăpânire  de  sine  şi disciplină, calităţi pe care, odată ce le vede la învăţător, elevul va fi stimulat să le dezvolte în el însuşi. Omul care folosea cuvinte simple şi care nu dorea să impresioneze prin folosirea vastelor cunoştinţe pe care le deţinea. Omul care nu ar  trebui  să  se  simtă  ofensat  de către elevii ce pun la îndoială un anumit  fapt.  Omul  care  nu  se simte  ameninţat  de  întrebările profunde  sau  de  aptitudinile  remarcabile  ale  unui  elev.  Omul care învaţă zi de zi de la elevii săi şi care relaţionează cu aceştia şi în alte scopuri în afara celor şcolare, care încearcă să le cunoască vieţile şi să se împrietenească cu aceştia, formând o atmosferă primitoare în sala de clasă. De  câte  ori  ţi-ai  vizitat învaţătorul  după  terminarea claselor primare? De câte ori i-ai mulţumit pentru încercările sale de  a  te  face  să  înţelegi  fiecare lucru nou?

EDITORIAL

studii, viitoarea carieră și chiar opțiuni legate de petrecerea timpului liber. Partea neplăcută a  locuirii  într-un  astfel  de  oraș  este aglomerația excesivă, care poate fi un factor negativ în integrarea unui student dintr-un oraș mai mic.

„În  prima  săptămâna  mi  s-a  părut relativ greu deoarece eram departe de familie, școală și prieteni. Un alt lucru pe care pot spune că nici la momentul actual nu îl suport este Bucureștiul. Ca orice oraș mare are părți bun și rele: multă populație, multă poluare, oameni frumoși, etc. După prima luna am început  să  văd  cum  e  viața  de  student  și  pot spune că este chiar frumoasă, mai ales când te  aduni  cu  prietenii  și  faceți  lucruri  frumoase împreună, sau simplul fapt că începi să  cunoști  noi  personalități,  mentalități, povești și astfel te dezvolți tu ca persoană și rămâi cu multe amintiri plăcute. În final, ca peste tot, sunt și lucruri frumoase, dar și mai puțin frumoase, totul depinde de viziunea și motivația  pe  care  o  ai.”,  menționează Laurențiu Ene,  student  la  Universitatea Politehnică din Bucuresti Oricat de mult și-ar iubi noua viață, la  sfârșitul  unei  zile  obositoare  mai  apare câteodată  dorul  de  locurile  copilăriei  și  de afecțiunea  părinților  care  s-au  chinuit  să  îi ofere studentului de acum viața pe care o are, lucruri  care  vor  rămâne  veșnic  în  inima oricăruia, neafectate de grijile vieții și de trecerea continuă a timpului.

Cristina Orțan

Elena Daniela Stoica

Copiii speciali ai lumii sunt ai nimănui opiii, cele mai mari comori, cele mai minunate făpturi, cei care duc omenirea și evoluția mai departe, sunt astăzi abandonați de mame fără milă și părinți fără responsabilitate. De-a lungul timpului au existat  numeroase  teorii  despre originile oamenilor, ajungându-se adesea  la  concluzia  că  suntem rezultatul  unui  proces  lung  de evoluție  al  unor  specii  de  animale. Încă din cele mai vechi timpuri se știe că femelele au grijă de puii  lor  până  când  aceștia  se descurcă singuri.  Cum de pot renunța oamenii la bebelușii lor? Ce fel de animale sunt oamenii și ce fel de suflet au aceștia? Cine sunt acești oameni și despre ce mai exact este vorba, vom afla în cele ce urmează... Unele  dintre  cele  mai

C

sensibile subiecte, cele mai greu de  acceptat  situații  și  cele  mai greu de privit cazuri sunt cele ale copiiilor aflați în suferință și mai mult de atât, abandonați. Tot mai mulți  se  nasc  cu  malformații  și tot mai mulți mor din cauza unor mutații genetice severe.

De ce sunt aceste cazuri tot mai des întâlnite? Mutația  reprezintă  o schimbare  în  cadrul  structurii ADN-ului sau ARN-ului, produse fie  în  cadrul  meiozei,  fie  din cauza unui agent extern, precum iradierea sau virusurile.  Experții estimează  că  fiecare  persoană poartă în sine 2.000 de defecte genetice.  Cauza  cea  mai  bine cunoscută, este radioactivitatea; razele  radioactive  pătrund  în celule și în codul nostru genetic, astfel afectând în mod aleatoriu genele noastre.

Cine e de vină pentru mutațiile genetice?

putem  schimba  trecutul,  iar părinții  lor  nu  se  vor  întoarce după ei, noi putem face ca lipsa lor să nu fie prezentă. 

Cu siguranță nu părinții. Chiar dacă aceștia sunt purtătorii unor  boli,  nu  transmit  în  mod conștient sau dorit mutațiile copiilor  lor.  Și,  totuși,  mulți  sunt îngroziți de acest gând și recurg la abandonarea bebelușilor. Este oare vina noului născut pentru că este  nevoit  să  plătească  o  sumă atât de mare și trebuie să poarte cu  sine  nu  numai  boala,  ci  și suferința  moștenită  tot  de  pe urma părinților? 

Unde putem găsi acești copii?

Ce putem face pentru ei? Le  putem  acorda  mai multă atenție, îi putem vizita mai des și ne putem juca cu ei astfel încât  să  nu  se  simtă  diferiți.  Îi putem  învața  pe  cât  posibil  să aibă o viață normală, deși nu le

Ei bine,  acest lucru nu ar trebui să fie o dilemă pentru cineva care vrea să ajute si care își dorește să cunoască copiii speciali ai lumii. În Slatina, mulți dintre ei trăiesc ca niște copii normali, locuiesc  în  apartamente  și  sunt îngrijiți de infirmiere cu un suflet bun. Deși vârsta lor este de peste 5  ani,  aceștia  sunt  foarte  slab dezvoltați,  dând  impresia  unui copil de 2-3 ani. 

Cum putem evita nașterea unui copil cu dizabilitați? Probabil  că  cea  mai cunoscută  metodă  este  avortul.

Multe mame care află că poartă în  pântece  un  copil  bolnav,  se gândesc  că  e  mai  bine  să  îl avorteze  decât să îi ofere o viață chinuită.  Însă  există  și  alte metode. Dacă boala de care suferă bebelușul  nu  este  gravă,  acesta poate fi diagnosticat și, în urma rezultatului,  va  urma  un  tratament.  Important  este  că, oricum s-ar naște un copil, orice problemă ar avea și oricare ar fi starea lui de sănătate, nimeni nu are  dreptul  de  a-i  face  viața  un calvar,  iar  abandonarea  unui copil poate fi considerată una dintre  cele  mai  mari  cruzimi  ale lumii în care trăim...

Mădălina Ciocoiu


slatina buzz.ro ngrid Maria Bărbuceanu, elevă a Colegiului Național „Radu Greceanu”, 17 ani, ne vorbește despre drumul care a condus-o către funcția de Președinte a Consiliului Județean al Elevilor și proiectele pe care le are în desfășurare. Elevă  activă  în  ceea  ce privește activitățile extrașcolare, se  poate  mândri  cu  funcția  de președintă CȘE și CJE, dar și cu un trecut plin de reușite în diverse domenii.  De când faci parte din colectivul Colegiului Național ”Radu Greceanu”? „Fac  parte din  familia  Greceanu  încă  din clasa a IX-a.”  Ai participat anterior pentru vreo funcție CȘE? „Da, anul trecut, am ocupat funcția de secretar în CȘE.” Simți o responsabilitate mai mare pe umerii tăi acum că ești președintele liceului? „Da, responsabilitatea este foarte mare dat fiind faptul că toată lumea apelează la mine atât pentru probleme  cât și pentru  ideile  și  aspirațiile  lor.  Cu toate  acestea  nu  se  compară  cu responsabilitate pe care o am ca Președinte în Consiliul Județean al Elevilor.” Ce te-a motivat să participi în acest an pentru funcția de președinte? „Motivația mea este dorința de a

I

school buzz! | 12 evolua  ca  și  elev  dar  și  dezvoltarea  mea  personală  atât  pe partea de leadership cât și pe cea de  organizator  și  de  lucru  în echipă; De asemea a intervenit și plăcerea  de  a  mă  implica  în activități  extrașcolare  și  de  a-i ajuta pe ceilalți.” Câteva din proiectele trecute implementate? „Serbarea de Crăciun, activități caritabile și de voluntariat, scrisori de Valentine’s  Day,  activitățile  din cadrul săptămânii „Școla Altfel”. De  asemenea,  am  organizat câteva  ședințe  în  amfiteatrul școlii cu persoane care activează în diverse domenii pentru a discuta cu elevii despre slujbele lor.” Cea mai mare realizare a ta? „Cu siguranță cea mai  mare  realizare  a  mea  este faptul  că  am  reușit  să  obțin funcția  de  președinte  în  cadrul Consiliului  Județean  al  Elevilor. Ceea  ce  înseamnă  foarte  mult pentru mine și reprezintă un vis împlinit.” Ce face președinta Consiliului Județean în timpul liber? „Ador  să  când  la  pian  și chitară. M-am implicat de-a lungul timpului în diferite activități, precum:  Concursul  de  Miss Boboc, am făcut parte din echipa de Teatru Labirint,  fac parte în prezent din echipa de organizare a  Balului  Bobocilor,  am  făcut parte și din echipa de majorete a liceului și am participat la cât mai

multe  activități  de  voluntariat posibil. Fac și modeling de un an și  jumătate,  făcând  parte  din agenția  de  modeling  Duchesse Pitești, având câteva parteneriate și  cu  Slatina  Buzz.  Am  avut prezentări  pe  teritoriul  întregii țări (Pitești, Brașov, etc) și am participat și la un festival „Romania Info Fashion Festival” la Sinaia.” Cum funcționează de fapt Consiliul Școlar al Elevilor? „Avem diferite roluri, oameni  pe  departamente,  care lucrează strict pe ceea ce ține de departamentul fiecăruia (spre exemplu: Departamentul de voluntariat,  Avocatul  elevului,  etc). Lucrurile  stau  în  felul  următor: avem ceea ce noi numim ședințe regulate  de  consiliu  unde discutăm posibilele probleme pe care  le  auzim  prin  școală  sau inițiem activități noi, propuneri, discuții,  și  eventual  apelăm  la consilierul  educativ  al  școlii (doamna  Valeria  Badea),  dar inițiem și ședințe cu elevii, unde purtăm discuții libere. Momentan nu  ne  putem  mândri  cu  nimic special, neavând foarte mult timp de  când  deținem  noile  funcții, dar  avem  în  desfășurare  câteva activități.” Cum decurg lucrurile la momentul actual și cum te acomodezi cu noile funcții? „Lucrurile se mișcă foarte repede, nu mă așteptam să decurgă așa. Deja am deschis un club de jur-

nalism și avem deja și un eveniment la activ: Petrecerea de Halloween.  Pentru  proiectele viitoare ne-am propus concursuri de  sport  și  de  cultură  generală între licee, concursuri de umor, activități de voluntariat, vizitarea școlii  de  poliție  pentru  lecții  cu specialiști cât și vizite în cadrul spitalului, acțiuni caritabile. Și în rest,  activitățile  clasice menționate  mai  devreme.  Ne propunem,  de  altfel,  să  invităm cât mai multe persoane de succes pentru  a  discuta  cu  elevii  cu scopul de a-i îndruma către carierele  potrivite.  Avem  și  un proiect  surpriză,  pe  care  îl  consider de altfel cel mai important din acest an, dar care din păcate va rămâne o surpriză până va fi pus în desfășurare.”

Andreea Ionela Stoian

Ingrid, președinta model

Bianca C are ambiții mari recum în celelalte licee, C.N.V. „Nicolae Titulescu" și-a ales, la mijlocul lunii octombrie, noul președinte. Reprezentantul elevilor pentru anul școlar 2017-2018 este Bianca Elena Cristina Stoica. Are 17 ani și este elevă în clasa a-XI-a, profil pedagogic. După  alegerile  pe  care le-a  câștigat,  la  o  diferență  de doar 4 voturi, i-am adresat câteva întrebări. De cât timp ești elevă în acest liceu? „Fac  parte  din colectivul  liceului  "Nicolae  Titulescu" din clasa I.” Ai ocupat anterior funcții din cadrul CȘE? Ce tea motivat să candidezi pentru președinte anul acesta? „Nu am  participat  anterior,  iar  în acest an profesorii și colegii mei sunt  cei  care  m-au  încurajat  să particip. Ei au văzut un lider bun în mine, iar acest lucru m-a motivat.”

P

Simți o responsabilitate mai mare pusă pe umerii tăi? „Oarecum  da.  Eu  dintotdeauna am fost șeful clasei, chiar din clasa I. Acum cred că trebuie să reprezint toți colegii, toți elevii liceului, trebuie să dezvolt anumite  proiecte  pentru  a  ne recâștiga prestigiul pierdut în ultimii ani.” Care sunt câteva din proiectele tale trecute? „Am participat la multe concursuri. Începând din clasa I până în clasa aVIII-a am făcut vioară și pian. Am făcut parte din corurile „Dolce" și „Unda",  coordonate  de  doamna profesor Alexandra Geantă.  Am obținut premiul I la faza locală și mențiune  la  etapa  județeană  în cadrul  olimpiadei  de  limbă franceză, însă, totodată, am participat  la  concursuri  de  limbă română și limbă engleză.” Care este cea mai mare realizare a ta? „Faptul că am câștigat președinția este una dintre cele mai mari realizări.”

Care sunt proiectele tale viitoare? „În  primul  rând am vrea să înscriem școala întrun  concurs  din  care  putem câştiga bani pe care să-i investim în dotarea laboratoarelor și renovare. Acesta este și cel mai important proiect al meu. În al doilea rând,  am  vrea  să  facem  ceva diferit  de  Dragobete.  Noi  avem activități  legate  de  această sărbătoare, dar vrem să adăugăm ceva nou. Pregătim o surpriză.” Hobby-urile tale? „Îmi place să citesc, să ascult muzică. Îmi place și să cânt la vioară, la pian. Doar mai studiez din când în  când  pentru  că  am  terminat cursurile. Îmi place foarte mult să mai vin în amfiteatru să cânt la pianul de la intrare.”

Gabriela Denisa Maria

ătălin  Popa,  17  ani,  noul preşedinte al elevilor din Colegiul  Național  „Ion Minulescu”,  ne-a  oferit  câteva informații despre el şi planurile de viitor.  Ce te-a motivat să candidezi pentru funcția de preşedinte? „Am vrut să încerc ceva  nou,  să  accept  noi provocări şi să văd ce pot să realizez.”  Este pentru prima dată când eşti în Consiliul Şcolar? „Da”  Ce planuri ai pentru viitor? „Pentru  viitor  îmi propun realizarea unui contract de parteneriat cu Clubul Interact pentru actele de caritate.” 

Aveți activități extraşcolare? „Avem activități extraşcolare, dar ne gândim și la unele noi. Vom propune şi conducerea liceului alege.”  Aveți cluburi? „Trupa de teatru, dar nu ne ocupăm noi de ea.”  Ce hobby-uri ai? „Pasiunea mea este fotografia, am început mai serios în ultimul an. Primul  aparat  DSLR  l-am  avut acum 2 ani”  Ai participat la acte de voluntariat? „Am participat la  şcoala  de  vară  cu  tema  antidrog” Mihai Claudiu Piringă

Cătălin vrea să facă caritate

Slatina Buzz, numărul 3  

În această ediție vorbim despre „Generația ideilor bune”, despre tinerii și micii antreprenori din oraș.

Slatina Buzz, numărul 3  

În această ediție vorbim despre „Generația ideilor bune”, despre tinerii și micii antreprenori din oraș.

Advertisement