Medical Market - Diabet 2024

Prof. Univ. Dr. Gabriela Radulian

Institutul Național de Diabet, Nutriție și Boli Metabolice - Prof. Dr. N. Paulescu, București

Prof. Univ. Dr. Cristian Serafinceanu

Președintele Comitetului de organizare INTERDIAB, Președinte al ASRMN

Prof. Univ. Dr. Eugen Moța

Președinte al Societății Române de Nefrologie, UMF Craiova

Prof. Univ. Dr. Antoniu Petriș

UMF „Grigore T. Popa“, Iași Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă „Sf. Spiridon“, Iași

Șef Lucr. Dr. Viviana Elian

Medic primar, specialist în Diabet, Nutriție și Boli Metabolice, UMF „Carol Davila”, Secretar Științific al SRD

Dr. Anca Cerghizan

Secretar General al Federaţiei Române de Diabet, Boli de Nutriţie și Metabolism

Asist. Univ. Dr. Daniela Stegaru

Asistent UMF „Carol Davila”, București, Inst. Naț. de Diabet, Nutriție și Boli Metabolice - Prof. Dr. N. Paulescu

Citește mai mult

Diabet, Nutriție și Boli Metabolice

Revista profesioniștilor din Sănătate • 2024 - 2025 • Publicație creditată B+ conform

250 ULS capsule moi

600 ULS/2 ml soluție injectabilă

Acest material promoţional este destinat profesioniştilor din domeniul sănătăţii. Pentru informaţii suplimentare vă rugăm să consultaţi rezumatul caracteristicilor produsului complet, disponibil la cerere sau pe site-ul www.anm.ro. Vessel Due F® 250 ULS capsule moi - o capsulă moale conţine sulodexid 250 ULS (unităţi lipasemice sulodexid). Administrare orală. Medicament eliberat pe bază de prescripţie medicală – P6L. Vessel Due F® 600 ULS/2ml soluţie injectabilă - 2 ml soluţie injectabilă conţin sulodexid 600 ULS (unităţi lipasemice sulodexid). Administrare im/iv. Medicament eliberat pe bază de prescripţie medicală – PRF. Profesioniștii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată sau reclamaţie cu privire la acest produs la adresa de e-mail: Drugsafety.alfasigma@addenda.ro sau la Agenţia Naţională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, www.anm.ro. DAPP Alfasigma - S.p.A.

Alfasigma România S.R.L. str. Cluceru Udricani, nr. 18, parter și etaj 1, sector 3, București tel.: 031.805.35.26, 031.805.35.27; fax: 031.805.35.28. e-mail: info.ro@alfasigma.com

„Orice medic,

de specialitate, va îngriji și persoane cu diabet zaharat”

Interviu cu Prof. Dr. Gabriela Radulian

„S-a dovedit că diabetul și obezitatea sunt, probabil, cele mai mari probleme de sănătate publică în lume”

Copierea

Dieta

„Orice medic, indiferent de specialitate, va îngriji și persoane cu diabet zaharat”

Doamna profesor dr. Gabriela Radulian a avut amabilitatea să ne vorbească despre cele mai actuale stări de lucruri din diabetologia românească și pe plan mondial.

Doamnă profesor, care sunt cele mai importante reuniuni ştiințifice în care medicii diabetorogi se întâlnesc pentru a se informa despre noutățile din sfera profesională şi a dezbate cele mai bune soluții de tratament în diabet?

Problema diabetului zaharat la nivel mondial reprezintă o importantă problemă de sănătate publică, în condițiile în care numărul persoanelor cu diabet zaharat a crescut foarte mult. De aceea, diabetul zaharat și complicațiile sale se află în atenția nu doar a diabetologilor dar și a medicilor din alte specialități implicați în îngrijirea persoanei cu diabet zaharat complicat. Și aici vorbim de colegi cardiologi, nefrologi, oftalmologi, neurologi, chirurgi, medici de familie șamd. În aceste condiții, manifestările științifice care se desfășoară la nivel național și internațional reprezintă evenimente de mare interes pentru întreaga comunitate medicală.

La nivel național vorbim în primul rând de cel de-al 50-lea Congres al SRDZNBM, care se va desfășura în perioada 15-18 mai 2024 și care reprezintă cel mai amplu eveniment științific al comunității medicilor diabetologi români. În țară mai avem o suită de evenimente tradiționale: Smartdiab, Nefrodiab, Cardiodiab, Neurodiab, Interdiab etc, care sugerează buna colaborare a diabetologilor cu colegii din specialități cum ar fi: nefrologie, cardiologie, neurologie, medicina de familie, oftalmologie și nu numai aceștia.

SMARTDIAB, care este programat și anul acesta pentru luna octombrie, a devenit după atâția ani un eveniment științific de referință, un pol de interes pentru managementul integrat al diabetului zaharat într-o abordare holistică.

Pentru diabetologii români, anul se încheie ca de obicei cu Congresul Federației Române de Diabet (FRDNBM) la care mai participă și Federaţia Asociaţiilor Diabeticilor din România (FADR) și Asociaţia Române de Educaţie în Diabet și Obezitate (AREDO)

La nivel internațional, există foarte multe manifestări care au în centru problematica diabetului zaharat. Chiar acum, în martie se desfășoară cea de-a 17-a Conferință de Tehnologii Avansate și Tratament în Diabet, care este o adevărată provocare pentru inovația în diabet, și când spun inovație nu mă refer doar la medicație inovatoare în cazul diabetului zaharat de tip 2, dar mai ales la tehnologia care își pune amprenta tot mai mult în managementul diabetului zaharat. Fie că vorbim de sisteme de monitorizare conti-

nuă a glicemiei - CGM, fie despre pompe de insulină augmentate cu senzori de glicemie, toate acestea vin în sprijinul creșterii calității vieții persoanelor cu diabet zaharat.

De asemenea, trebuie să menționăm și Congresul American de Diabet (ADA), care se va desfășura anul acesta în luna iunie și care întotdeauna reprezintă un eveniment de marcă la nivel internațional, cu participare din întreaga lume. Temele abordate sunt la cel mai înalt nivel științific și de maximă noutate. Aș menționa de asemenea Congresul Asociației Europene de Studiu al Diabetului (EASD), anunțat pentru septembrie a.c. și care reunește nu numai specialiști de marcă din Europa pentru că trebuie să remarcăm și aici participare internațională. Problematica abordată, extrem de complexă pornește

EVALUARE AVANSATĂ

ALL-IN-ONE A TUTUROR

TESTELOR RECOMANDATE DE CĂTRE GLOBAL VASCULAR GUIDELINES

• Monitorizarea oximetriei transcutanate (tcpO2)

• Indicele deget-braț (TBI)

• Indicele gleznă-braț (ABI)

• Înregistrarea volumului pulsului (PVR)

• Presiunea de perfuzie cutanată (SPP)

• Presiunea la nivelul gleznei și degetelor picioarelor/mâinii

• Conectarea către infrastructura IT spitalicească de tip DICOM sau HL7

Opționale:

• Presiunea segmentară

• Testare ABI prin exercițiu pe banda de alergare

PeriFlux 6000 Combined

de la prevenție, monitorizare, tratamentul complicațiilor, managementul integrat centrat pe pacient.

Doamnă profesor Radulian, desfăşurați o activitate didactică de peste 30 de ani în UMF Carol Davila. Ce vi se pare semnificativ în menirea pe care dumneavoastră ați avut-o şi o aveți în fața studenților şi rezidenților din medicină?

Din punctul de vedere al pregătirii studenților și rezidenților, este foarte important ca încă din acești ani de studiu din facultate sau rezidențiat să definim clar problematica diabetului zaharat. Să-i învățăm pe studenții noștri că diabetul zaharat este o prioritate. Așa cum le spun eu întotdeauna la primul curs: „indiferent de specialitatea pe care o veți avea, veți îngriji și persoane cu diabet zaharat”. Noi suntem o specialitate cu totul deosebită pentru că abordăm diabetul zaharat și bolile metabolice, dar elementul fundamental al specialității noastre este nutriția, știut fiind faptul că majoritatea patologiilor sunt asociate cu dezechilibre nutriționale. Pentrun noi pregătirea tinerei generații este prioritară pentru că este foarte important ca școala românească de diabetologie să aibă viitor. Ori, investind în tinerii noștri atât pe partea de cercetare științifică, implicându-i în proiecte și rezultând totodată lucrări cu recunoaștere atât la congrese naționale și internaționale, dar și în publicarea lor în reviste cotate internațional, pe de o parte, iar pe de altă parte, punând accent pe creșterea calității îngrijirii persoanelor cu diabet zaharat, cu alte cuvinte implicarea în activitatea clinică. Investind în tânăra generație vom avea specialiștii pe care ne putem baza în viitor. Acest lucru se regăsește la nivel de UMF Carol Davila, dar totodată trebuie să remarcăm o colaborare la nivel național între toate universitățile de medicină și farmacie, care realizează această pregătire a specialiștilor în diabet, nutriție și boli metabolice, fapt care creează premizele unei dezvoltări profesionale încă din perioada rezidențiatului.

Să nu uităm faptul că investind în tânăra generație, ne putem gândi și la o dezvoltare profesională academică. Cei care au abilități didactice reprezintă de fapt generația căreia îi vom preda șta-

feta, care va duce mai departe, așa cum spuneam, prestigiul școlii românești de diabet.

Din punct de vedere al perfecționării într-o specialitate, este important ca odată cu obținerea diplomei de medic specialist în diabet, nutriție și boli metabolice, implicarea și în alte proiecte să fie definitorie, fie că vorbim de burse pe parcursul studiilor doctorale sau post doctorale, dar vorbim și de stagii de pregătire a tinerilor specialiști în diverse centre din Europa, care înseamnă de fapt o mai bună pregătire profesională, dar acestea dezvoltă și alte abilități și creează premizele unui management modern, actualizat, ceea ce se traduce prin creșterea calității asistenței medicale în specialitatea noastră. Cum vi se pare activitatea clinică în specialitatea diabet din România? Este aceasta satisfăcătoare?

Specialitatea noastră nu se regăsește ca specialitate distinctă în nomenclatorul specialităților medicale al multor țări din Europa. De aceea, pentru România,

existența acestei specialități medicale este extrem de importantă. Aria de acoperire cu specialiști reflectă posibilitatea de a acorda asistență medicală de calitate, pornind de la faptul că pe parcursul celor 5 ani de rezidențiat sunt parcurse tematici care vizează în egală măsură nu doar diabetul zaharat și complicațiile generate de acesta, dar și alte boli metabolice și patologii nutriționale. De aceea, doresc să subliniez că existența specialității noastre, diabet, nutriție și boli metabolice în România, conferă o bază solidă pentru acordarea unor servicii medicale de calitate. Și încă ceva: este foarte importantă și colaborarea cu medicii de familie. Implicarea acestora fiind esențială în diagnosticul precoce al diabetului zaharat, dar și ulterior în monitorizarea persoanelor cu diabet zaharat, în vederea reducerii riscului apariției complicațiilor cronice. În cadrul managementului diabetului zaharat într-o abordare holistică, centrată pe pacient, vorbim mereu despre o colaborare interdisciplinară, care vizează creșterea calității vieții persoanelor cu diabet zaharat.

S.C. AMELITE TRADING S.R.L.

Mobil: 0729 114118, Tel./fax: 031 4085898

Pri n i n term e d i u l S .C . A M E L IT E T RA D I N G S RL , p ro du c ăto r u l n i p o n a l c â n t a re lo r TA N I TA , e s te p re ze n t ă ș i î n Ro m â n i a . Pro duc ț i a a c e s to r ap a rate e s te făcută î n Ja p on i a , l a fa b r i c a d i n To k yo ș i s u n t d i s t r i b u i te c u p re că d e re î n S UA ,

Grație usurinței și preciziei aplicării metodei bioimpedanței, cântarele TAN I TA sunt un instrument practic pentru specialiștii care lucrează în domeniile legate deoarece pe lângă determinarea exactă a greutății ajugrăsime, masa hidrică, masa musculară, rata metabo -

lică de bază, vârsta metabolică, grăsimea viscerală, mineralizarea osoasă). Există posibilitatea conectării la calculatorele Windows prin soft-ul medical de analiză corporală TANITA PRO (cablu de date sau conexiune bluetooth).

Aparatul asigură calibrarea automată până la 300.000 utilizări!

Cantar profesional cu analiza compoziției corporale Tanita DC-240 MA (NOU scanare pe două frecvențe)

Masurători ce privesc întregul organism

• Greutate (până la 200 kg)

• Indicele de masă corporală

• Grăsimea corporală în procentaj

• Apa totală din corp, în procentaj

Măsurători disponibile împreuna cu softul GMON:

• Grăsimea ,%

• IMC

• Masa de grăsime, kg

• Masa fără grăsime,kg

• Apa totală din corp, %

• Masa hidrică, kg

• Masa musculară, kg

• Mineralizarea osoasă, kg

• Nivelul grăsimii viscerale (1-60)

• Rata metabolică de bază, (calorii, Kj)

• Vârsta metabolică

Trăsături speciale:

• Extrem de ușor (cântărește numai 4,7 kg)

• Meniu cu iluminare, ușor de folosit

• Ușor de transpor tat, prevăzut cu mâner

• Platformă mare, ideală pentru pacienți obezi sau în vârstă

„S-a dovedit că diabetul și obezitatea sunt, probabil, cele mai mari probleme de sănătate publică în lume”

Interviu cu Prof. Univ. Dr. Cristian Serafinceanu, președintele Comitetului de organizare INTERDIAB, Președinte al ASRMN

Stimate domnule profesor, ediția din anul acesta a INTERDIAB este o ediție aniversară, 10 ani de la prima ediție. Vă rog să ne spuneți câteva cuvinte despre această ediție şi despre evoluția evenimentului de-a lungul acestor ani precum şi perspectivele de viitor.

INTERDIAB este in primul rând o manifestare științifică, de prestigiu, prin nivelul ridicat al prezentărilor, conferințelor și dezbaterilor pe care le include INTERDIAB. Manifestarea este adresată medicilor de medicină internă, specialiști și rezidenți și în general tuturor celor interesați de diabetul zaharat – aici sunt incluși și medicii chirurgi (cei care se ocupă cu chirurgia piciorul diabetic). Am avut acum câțiva ani o manifestare dedicată chirurgiei pacientului diabetic. În general, ne adresăm medicilor de medicină internă, în principal diabetologi, dar și endocrinologi, neurologi, nefrologi, cardiologi și tuturor celor interesați în general. Acesta este și motivul pentru care sunt invitați să participe medicii din specialitățile menționate și avem sesiuni dedicate acestor specialități, nefrologie, cardiologie, endocrinologie.

Anul acesta avem invitați de mare prestigiu din țară și din străinătate – este președintele IDF Europa, profesorul Akhtar Hussain din Norvegia, profesorul Francesco Cosentino din Suedia (institutul Karolinska), profesorul Peter Toth din SUA, specialist în lipidologie, profesorul Antonio Ceriello care este deja un mare prieten al nostru care vine în fiecare an și care este specialist în diabetul de tip 2, colegi din țară – profesori, conferențiari. Deja putem spune că avem în România o expertiză de nivel înalt, în domeniul diabetului zaharat. În afară de diabet, sunt teme de discuție în special în ceea ce privește nutriția clinică. De asemenea avem o conerință legată de tulburările de comportament alimentar – aceasta este o zonă interdisciplinară între psihiatrie și nutriție. O altă temă importantă de dezbatere la INTERDIAB este obezitatea care, probabil, în acest moment este cea mai importantă problemă de sănătate publică în lume. Rămâne în prim-plan această entitate nou

definită – complexul cardio-reno-metabolic, interactiunea dintre diabetul zaharat sau dintre prediabet , boala cardiovasculară și boala cronică de rinichi. Avem un curs de 3 sesiuni, 6 ore, dedicat acestui complex – se numește Cursul CARE – adică cardio-renal.

În cei 10 ani in care, în fiecare an am organizat INTERDIAB, cred ca cel mai important lucru realizat, pe care de altfel mi-am propus să-l realizez în cadrul Asociației pentru Studii Reno-Metabolice și Nutriționale, a fost și este să conștientizăm, în primul rând lumea medicală, că diabetul zaharat este o problemă profund multidisciplinară, că are corelații strânse cu specialitățile din medicina internă – nefrologie, cardiologie, endocrinologie, am reușit să discutăm la aceeași masă problemele noastre comune, am realizat că avem aceleași preocupări și aceleași probleme.

O altă mare realizare este că am propus și am reușit într-o oarecare măsură să aducem în prim-plan nutriția clinică, o zonă a medicinei interne care a fost o zonă oarecum neglijată, pentru că singura specialitate care se ocupă de nutriție era specialitatea noastră, dar trebuie neapărat să știm că în toate specialitățile este extrem de importantă nutriția și medicina nutrițională care este oarecum diferită de medicina tradițională pe care am învățat-o la facultate, pentru că are instrumente de diagnostic și de intervenție care sunt foarte specifice. Am reușit impreună să conștientizăm colegii de importanța și de caracterul clinic al nitriției.

Aș vrea să extindem colaborarea noastră cu alte asociații și organizații non-guvernamentale care se ocupă cu problemele de nutriție. M-am gândit să ne apropiem de un nou format al Asociației pentru Sănătatea Adolescentului. Adolescenții au probleme foarte complicate legate de nutriție, există deja multe cazuri de obezitate, multe tulburări metabolice, care nu sunt diagnosticate si nici tratate. Este foarte necesar să facem screening la adolescenți, poate chiar și la copii, pentru obezitate, pentru diabet de tip 2, pentru boală cronică de rinichi, pentru tulburări de comportament alimentar și alte probleme legate de medicina metabolică si medicina nutrițională. Desigur, orice asociație sau organizație non-guvernamentală care are aceste preocupări – îi așteptăm să ne întâlnim.

În această problemă și în această specialitate, problemă enorm de importantă a medicinei metabolice, care cuprinde diabetul zaharat și obezitatea și este extrem de intricată cu alte probleme crocice, cum ar fi boala cronică de rinichi, boala cardiovasculară. În ultimii ani s-au făcut progrese uluitoare, au fost puse în practica clinică clase noi de medicamente incredibil de eficiente, pur și simplu s-a spart gheața. Până acum nu existau medicamente eficiente nici în obezitate, nici în boala cronică de rinichi. În prezent, deja avem cel puțin două clase de medicamente care au efecte senzaționale: sunt inhibitorii de SGLT2 și agoniștii receptorilor de GLP-1 care sunt deja în practică de câțiva ani. Vor fi aprobate și vor intra în practica clinică această clasă nouă a poli-agoniștilor sau agoniștilor multipli, care, din studiile clinice rezultă că au dat rezultate foarte bune.

România are o situație privilegiată față de alte țări din Europa si decât Statele Unite pentru că este una dintre puținele țări are această specialitate distinctă: diabet, nutriție, boli metabolice. În marea majoritate a țărilor europene și chiar în Statele Unite nu există această specialitate, de regulă este încorporată în endocrinologie. Aș putea spune că a fost o idee genială când s-a introdus la noi această specialitate, pentru că s-a dovedit că diabetul și obezitatea sunt, probabil, cele mai mari probleme de sănătate publică în lume și cresc în importanță. Mulțumesc pentru timpul acordat, vă doresc succes în continuare !

GIP

1 din cei 2 HORMONI IMPLICAȚI ÎN EFECTUL INCRETINIC1

Atât GIP, cât și GLP-1 sunt hormoni secretați de intestin ca răspuns la ingestia de alimente. Aceștia sunt responsabili pentru efectul incretinic, în care glucoza administrată oral determină eliberarea unei cantități mai mari de insulină comparativ cu glucoza administrată iv, la valori similare ale glucozei serice.1

~2/3

GIP este responsabil pentru aproape două treimi din efectul incretinic la persoanele sănătoase, contribuind la secreția de insulină mai mult decât GLP-1. 2

GLICEMIE

GIP poate contribui la menținerea valorilor glicemice în două moduri.

Studiile preclinice au demonstrat că GIP poate contribui la reglarea glicemiei prin efectul său asupra sensibilității la insulină.1,3

1 2

Crește secreția de insulină dependentă de glucoză, din celulele beta1

Îmbunătățește sensibilitatea la insulină conform datelor preclinice4-6

Datele din ultimele cercetări arată că GIP ar putea avea efect asupra mecanismelor asociate greutății corporale, precum ingestia alimentară și apetitul alimentar.2,3,5-10 În plus, o serie de studii genetice corelează acțiunea GIP cu metabolismul insulinei, glicemiei, lipidelor și al greutății corporale.11-13

iv=intravenos

1. Nauck MA, et al. Lancet Diabetes Endocrinol. 2016;4(6):525-536. 2. Nauck MA, et al. Diabetes. 2019;68(5):897-900. 3. Adriaenssens AE, et al. Cell Metab. 2019;30(5):987-996. 4. Mohammad S, et al. J Biol Chem. 2011;286(50):43062-43070. 5. Kim SJ, et al. PLoS One. 2012;7(7):e40156. 6. Finan B, et al. Trends Mol Med. 2016;22(5):359-376. 7. Gasbjerg LS, et al. Peptides. 2020;125:170183. 8. Mroz PA, et al. Mol Metab. 2019;20:51-62. 9. Zhang Q, et al. Cell Metab. 2021;33(4):833-844. 10. NamKoong C, et al. Biochem Biophys Res Commun. 2017;490(2):247-252. 11. Saxena R, et al. Nat Genet. 2010;42(2):142-148. 12. Speliotes EK, et al. Nat Genet. 2010;42(11):937-948. 13. Bowker N, et al. Diabetes. 2021;70(11):2706-2719.

Material destinat profesioniștilor din domeniul sănătății. PP-TR-RO-0054 S.C. ELI LILLY ROMÂNIA S.R.L. Strada Menuetului, nr. 12, Bucharest Business Park, Corp D, Etaj 2, 013713, Sector 1, București, Tel: 021-402.30.00, Fax: 021-402.30.01

Boala Renală Diabetică – un alt curs

Abstract: Diabetic kidney disease (DKD) is the leading cause of chronic kidney disease and end-stage kidney disease in the United States and worldwide. Diabetic kidney disease (DKD) affects 700 million people worldwide and has a threefold higher risk of all-cause mortality than in people without DKD.

DProf. Prof. Univ., dr. Eugen Moța

Presedinte al Societatii Romane de Nefrologie, UMF Craiova

KD, an all-encompassing term increasingly used to describe the types of kidney failure affecting patients with diabetes, is a particularly formidable complication of diabetes and affects up to 40% of people with diabetes. With a better understanding of the pathophysiological mechanisms underlying DKD and recent clinical trials showing promise for therapeutic intervention, never before have we sat on the precipice of making a significant impact on this public health threat.

Diabetic nephropathy (DN) is a common long-term complication of type 1 and type 2 diabetes. DKD, a more comprehensive diagnostic term than DN, is the leading cause of chronic kidney disease (CKD) and end-stage renal disease (ESKD) requiring dialysis or transplantation in the United States and worldwide. DN manifests as albuminuria and progressive renal failure, while other categories of non-DN DKD include renal artery atherosclerosis, renal arteriolosclerosis, and kidney acute. Approximately 30% to 40% of people with diabetes develop DN during their lifetime.

Rezumat

Boala renală diabetică (BRD) este o complicație microvasculară gravă care afectează aproximativ 40% dintre persoanele cu diabet zaharat. În prezent, boala renală diabetică este principala cauză a bolii renale cronice și a bolii renale în stadiul terminal în SUA și în întreaga lume.

BRD este un termen atotcuprinzător folosit din ce în ce mai mult pentru a descrie tipurile de leziuni renale care se intâlnesc la pacienții cu diabet zaharat, este o complica-

ție deosebit de severă a diabetului zaharat și afectează până la 40% dintre persoanele cu diabet. Cu o mai bună înțelegere a mecanismelor fiziopatologice care stau la baza BRD și cu studiile clinice recente care prezintă soluții terapeutice promițătoare, ne așteptăm la un impact semnificativ asupra acestei amenințări pentru sănătatea publică.

Nefropatia diabetică (ND) este o complicație frecventă, pe termen lung, a diabetului zaharat de tip 1 și tip 2. ND se manifestă prin albuminurie și insuficiență renală progresivă, în timp ce alte categorii de BRD, non-ND, includ ateroscleroza arterelor renale, arterioloscleroza renală și boala renală acută. Aproximativ 30% până la 40% dintre persoanele cu diabet zaharat dezvoltă ND, în timpul vieții.

Epidemiologia BRD se schimbă, prevalența depășind rapid incidența, deoarece diabetul afectează din ce în ce mai mulți subiecți tineri, cu mai puține comorbidități și o speranță de viață mai mare. Îmbunătățirile supraviețuirii cardiovasculare legate de noile terapii cresc prevalența BRD. Boala renală diabetică afectează aproximativ 700 de milioane de oameni, și îi afectează în mod disproporționat pe cei care sunt dezavantajați social. Globalul procentul pacienților cu boală cronică de rinichi în stadiul terminal (BCRST) și prevalența celor cu diabet zaharat a crescut de la 19,0% în 2000 la 29,7% în 2015, în timp ce procentul pacienților BCRST incidenti, cauzată de diabetul zaharat, a crescut de la 22,1% la 31,3%.

În 2017, jumătate dintre pacienții din SUA cu boală cronică de rinichi în stadiul terminal au avut diabet zaharat ca și cauză etiologică primară. Prevalența globală actuală a diabetului zaharat este de 564 de milioane și se estimează că va crește la 600 de milioane până în 2035, ajungând la 783 milioane până în 2045. În plus, numărul celor care beneficiază de tratament de substituție a funcției renale a crescut constant de la 2,819 milioane în 2010 la o estimare estimată de 4,35 milioane până în 2030. Deși salvează vieți, extinderea tratamentului de

substituție a funcției renale nu este sustenabilă din punct de vedere economic, având în vedere îmbătrânirea nesănătoasă a populației, în creștere și este adesea inaccesibil multor persoane cu venituri mici și medii.

Povara costurilor BRD și BRCST este enormă. Comorbiditățile, inclusiv accidentul vascular cerebral, bolile cardiovasculare și hipertensiunea arterială, au ca rezultat creșterea costurilor, datorită necesității de spitalizări, îngrijire ambulatorie, terapii farmacologice și intervenții cardiovasculare. Progresia BRD este strâns asociată. cu o creștere sinergică a costurilor. Recunoașterea timpurie a BRD și controlul agresiv al factorilor de risc pot reduce această mare povară a costurilor.

Caracterizată prin fibroză renală progresivă care duce la pierderea funcției renale, boala cronică de rinichi (BCR) cauzată de diabetul zaharat sau de alte cause, este definită de grupul Kidney Disease: Improving Global Outcomes (KDIGO) ca anomalii ale structurii și funcției renale, prezente timp de > 3 luni. , cu implicații asupra sănătății și necesită pentru diagnosticare unul dintre cele două criterii, care persistă timp de >3 luni: rata filtrarii glomerulare estimată (eGFR) <60 ml/min/1,73 m2,sau raportul albumină/creatinină urinară (UACR) > 30 mg/g sau albuminurie persistentă (> 300 mg/24 h), fie markeri de afectare renală, necesitând determinări repetate la 3 luni, indiferent de valoarea eGFR.

În timp ce pierderea funcției renale poate fi devastatoare, există o subapreciere remarcabilă a contribuției semnificative pe care această afecțiune cu evoluție progresivă o are asupra riscului cardiovascular, în special atunci când funcția renală reziduală ajunge la valori ale eGFR <45 ml/min. Scopul principal al reducerii progresiei BRD este, prin urmare, reducerea riscului cardiovascular și apoi evitarea sau intârziera inițierii dializei. În mod cert, decesul din cauzâ cardiovasculareâ reprezintâ riscul cel mai mare la pacienții cu BRC înainte de a ajunge în stadiul 4 al BCR (eGFR

<30 ml/min/1,73 m2). Comparativ cu populația generală, BRD conferă un risc de trei ori mai mare de mortalitate de toate cauzele și o reducere cu 16 ani a speranței de viață. Reducerea eGFR și albuminuria prezic în mod independent creșterea morbidității și mortalității cardiovasculare, iar prezența ambelor exercită efecte multiple asupra riscului de mortalitate de cauză cardiovasculară.

Nimic dincolo de controlul glicemic și al presiunii arteriale nu a fost disponibil pentru a opri progresia BCR până la studiul cu captopril în 1993, la persoanele cu diabet zaharat de tip 2. Rezultatele acestui studiu au relevat un rol cheie al blocării sistemului renină-angiotensină (RAS) pentru încetinirea BRD cu aproximativ 5-7 ml/min/an. Următorii 8 ani de cercetare privind blocanții receptorilor de angiotensină (ARA) au consolidat și mai mult blocarea RAS la toți pacienții cu diabet zaharat. Cu toate acestea, riscul residual pentru progresia BRD a persistat, deoarece declinul ratei filtrării glomerulare cu blocante ale RAS a fost estimată a fi între 4 și 6 ml/min/an, iar scăderea anuală normală a ratei filtrării glomerulare este de aproximativ 0,7–0,9 ml. /min/an. Astfel, au fost necesare terapii suplimentare.

În 2014, descoperirea întâmplătoare a inhibitorilor cotransportatorului sodiu-glucoză 2 (SGLT2) a oferit speranța că progresia BRD ar putea fi încetinită și mai mult. Acest lucru a fost demonstrat în mod clar în studiile cu rezultate multiple, care au fost finalizate. Aproximativ în același timp cu descoperirea inhibitorilor SGLT2, au fost începute studiile cu o nouă clasă de agenți, antagoniștii receptorilor mineralocorticoizi nesteroidieni (NS-MRA), în special finerenona. Acest compus a fost net diferit de spironolactonă și, de asemenea, a încetinit BRD, independent de utilizarea inhibitorului SGLT2. Acum avem două medicamente bazate pe dovezi, care, atunci când sunt combinate cu inhibarea RAS, s-a dovedit că încetinește progresia BRD, la aproximativ 2,5-3 ml/min/an, cu condiția ca presiunea arterială și nivelurile glucozei serice să fie controlate, conform recomandarilor ghidurilor.

Mecanisme fiziopatologice și potențiale ținte terapeutice care stau la baza BRD pot fi conceptualizate în linii mari ca decurgând dintr-o interacțiune a trei procese cheie, fiecare cu contribuții variabile în funcție de structura genetică a

unui individ, ceea ce explică heterogenitatea componentelor hemodinamice, metabolice și inflamatorii. Efectele hemodinamice sunt esențiale pentru menținerea homeostaziei nefronilor și se centrează în jurul sistemului renină-angiotensină-aldosteron. Renina este cheia activării RAS. Produsă de celulele juxtaglomerulare ale nefronului, renina se găsește în zona adiacentă arteriolelor aferente. Angiotensina II, care este generată prin activarea RAS, se leagă avid de doi receptori specifici, denumiți AT1 și AT2, care exercită efecte pleiotrope. Activarea AT1 mediază rezistența crescută (vasoconstricția) a arteriolei eferente a nefronului, care crește presiunea intraglomerulară pentru a menține rata filtrarii glomerulare. Activarea receptorului AT2, în schimb, modulează eliberarea de prostaglandine vasodilatatoare renale, exercitând astfel o acțiune de contrareglare protectoare asupra reglării presiunii arteriale, care se opune acțiunii receptorului AT1. Nivelurile ridicate de angiotensină II exercită mai multe efecte non-hemodinamice care contribuie la aparița de leziuni renale, inclusiv creșterea secreției suprarenale de aldosteron, inducerea chemokinelor fibrogenice (proteina chemotractantă monocitară-1 [MCP-1] și factorul de creștere transformator-β [TGF-β]) și activarea macrofagelor, care generează un mediu inflamator. Creșterile presiunii intraglomerulare induse de activarea RAS se numără printre modificările precoce observate la 40% pânâ la 75% dintre persoanele cu diabet zaharat de tip 1, respectiv, de tip 2. Angiotensina II și endotelina contribuie la aparița celor mai timpurii modificări ale glomerulilor expuși la hiperglicemie, ceea ce are ca rezultat expansiunea mezangială. Aceste modificări, împreună cu inflamația, contribuie la instalarea glomerulosclerozei, în timp. Podocitele sunt esențiale pentru menținerea permeabilitații și selectivității barierei de filtrare glomerulară. Leziunea podocitelor conduce la pierderea rolului lor și compromite mecanismul de menținere a permeabilitații și selectivității barierei de filtrare glomerulară, care stă la baza albuminuriei în diabet. Blocarea RAS îmbunătățește permeabilitatea și selectivitatea, în timp ce blocanții de calciu dihidropiridici precum nifedipina, atunci când sunt utilizați singuri, înrăutățesc permeabilitatea și selectivitatea. Modificările funcției tubulare pot declanșa modificări hemodina-

mice glomerulare prin afectarea feedback-ului tubuloglomerular.

În diabet, nivelurile suprafiziologice de glucoză livrate în tubul proximal reglează SGLT1 și SGLT2 pentru a maximiza reabsorbția glucozei și a sodiului. Livrarea redusă de sodiu la tubului contort distal are ca rezultat un feedback tubuloglomerular negativ. Studiile efectuate asupra persoanelor cu diabet zaharat de tip 1 demonstrează că, pentru a crește perfuzia glomerulară, producția locală de angiotensină II este crescută, ceea ce declanșează dilatarea arteriolei aferente și constricția arteriolei eferente. Aceasta explică, parțial, rolul renoprotector al inhibitorilor SGLT2 în condiții de funcționare normală a rinichilor. Prin blocarea reabsorbției glucozei la nivelul tubului contort proximal și eliminarea acesteia prin urină, se restabilește feedback-ul tubuloglomerular, cu efectul net de scădere a presiunii intraglomerulare și de reducere a hiperfiltrării glomerulare. Cu toate acestea, acest lucru nu este fezabil atunci când eGFR este sub 45 ml/min/1,73 m2, când autoreglarea nu mai este funcțională. Prin urmare, mecanismul de renoprotecție în boala renală avansată este neclar.

Este de menționat faptul că aceste mecanisme nu au fost studiate în diabetul zaharat de tip 1. Hiperglicemia, rezistența la insulină și dislipidemia coexistă în mod obișnuit, ceea ce pune în mișcare mai multe căi metabolice dereglate inexplicabil, legate de stresul oxidativ și procesele inflamatorii, creând în cele din urmă un cerc vicios în care un proces îl potențează pe altul. Cele mai notabile sunt căile poliolului și proteinei kinazei C (PKC), care măresc stresul oxidativ și, respectiv, epuizează sintetaza endotelială de oxid nitric, ducând la niveluri mai mari de endotelin-1 și factor de creștere a endoteliului vascular. Disfuncția endotelială și citokinele mediate de factorul nuclear κB (NF-κB) (factor de necroză tumorală-α [TNF-α] și interleukina-6 [IL6]) favorizează un răspuns inflamator.

Mediul hiperglicemic încurajează, de asemenea, acumularea de produse finale de glicare avansată (AGE). AGE-urile sunt un grup heterogen de molecule glicate neenzimatic. La interacțiunea cu receptorii lor (RAGE), care se găsesc în rinichi, ei declanșează perturbări ale funcției celulare, inclusiv reglarea NF-κB, care induce o cascadă de citokine proinflamatorii (TNF-α și IL-6). AGE-urile reduc biodisponibilitatea oxidului nitric derivat din endoteliu și cresc

Livrăm Sănătate. Oriunde.

www.ringdoc.ro

Consultații Video-Audio Securizate Fără Abonament

Program Flexibil

Acoperire Malpraxis

Peste 11.000 de conturi de pacienți

Pla ormă de Telemedicină care respectă 100% normele GDPR și Legea Telemedicinei din România cu normele sale

Tarife stabilite exclusiv de medic

Tarif diferențiat: consultație și control

Dosar Medical Electronic Pacient

Se pot înrola medici cu sau fără cabinet

Se pot înrola clinici și spitale

Accesilibilă de pe PC, iOS și Android

producția de specii reactive de oxigen, care este legată de vasodilatația afectată în diabet. Inflamația și fibroza sunt factori majori care contribuie la progresia BRD. Dovezile în creștere implică o interacțiune complicată între receptorul mineralocorticoid (MR) aldosteron și substratul 1 al toxinei botulinice C3 (Rac1) asociat cu RAS, în producerea proceselor inflamatorii care conduc la calea comună finală a fibrozei în BRD.

Efectele dăunătoare ale activării MR în modularea inflamației și fibrozei au fost de mult recunoscute în studiile pe animale și oferă baza terapeutică pentru antagoniștii receptorilor mineralocorticoizi. Studiile pe animale au arătat beneficii similare ale blocării MR asupra rinichilor și asupra sistemului vascular. Activarea MR are loc la nivelul nefronului distal sensibil la aldosteron, determinând reabsorbția sodiului și excreția de potasiu. Secreția de aldosteron este stimulată de activarea RAS, ca răspuns la scăderea volumului plasmatic circulant sau la creșteri semnificative ale potasiului seric. Deși este critic pentru supraviețuirea în stările de aport scăzut de sodiu, devine patologic în contextul unui aport de sodiu persistent ridicat, așa cum este exemplificat de dietele occidentale și de multe diete asiatice. Semnalizarea inadecvată a aldosteronului, combinată cu aportul ridicat de sodiu are ca rezultat hipertensiune arterială, care contribuie direct la leziuni glomerulare și fibroză. Receptorul mineralocorticoid posedă o afinitate de legare pentru cortizol și corticosteron similară cu cea a aldosteronului. Aceste celule coexprimă de obicei izoenzima 2 11B-dehidrogenază (11B-HSD2), care neutralizează cortizolul și astfel atenuează supraactivarea MR.

În afara nefronului distal, receptorii mineralocorticoizi sunt exprimați pe alte tipuri de celule, inclusiv podocite, fibroblaste, celule vasculare și macrofage; aceste celule, totuși, nu coexprimă uniform efectele de tocire a steroizilor de către 11B-HSD2, ceea ce permite activarea necontrolată a MR. Activitatea MR este reglată în creștere în hiperglicemie, rezistența la insulină, dislipidemie și obezitate. Acest lucru are ca rezultat creșterea transcripției genice a factorilor profibrotici, inhibitor-1 al activatorului de plasminogen (PAI-1) și TGF-β1, factorul de creștere a țesutului conjunctiv și proteinele matricei extracelulare, toate contribuind la progresia BRD. Imunitatea înnăscută joacă un rol critic în patogeneza BRD. Infiltrarea macrofagelor a fost iden-

tificată ca unul dintre semnele distinctive ale BRD, a cărei povară este asociată cu o boală mai gravă. Hiperglicemia, disfuncția celulelor endoteliale, angiotensina II, AGE și LDL oxidat recrutează macrofage.

Albuminuria este o variabilă continuă stabilită, unde nivelurile care depășesc 30 mg/zi prezic rezultate adverse cardiovasculare, iar cele care depășesc 300 mg/zi sunt de obicei criteriu de diagnostic a bolii renale de bază și sunt asociate cu declinul accelerat al funcției renale. Multe studii au stabilit că o reducere a albuminuriei este asociată cu încetinirea progresiei BRD și cu rate reduse de evenimente cardiovasculare. Nu există niciun remediu pentru BRD și regresia modificărilor fiziopatologice odată ce acestea apar. În linii mari, managementul BRD vizează întârzierea progresiei bolii renale și prevenirea complicațiilor cardiovasculare. Reducerea albuminuriei, controlul glicemic și controlul tensiunii arteriale cuprind obiective surogat care pot fi vizate pentru a întârzia progresia bolii renale.

Schimbarea cursului

bolii renale diabetice

Progresia bolii renale diabetice a încetinit în ultimii 40 de ani ani cu până la 70–75%, datorită unei diversități de clase de medicamente care au mai puțin efect asupra glucozei serice și mai mult asupra reducerii riscului cardiorenal. Odată cu apariția inhibitorilor co-transportatorului de sodiu-glucoză 2 (SGLT2) și a noului antagonist non-steroidian mineralocorticoid, finerenona, avem acum trei „piloni ai terapiei”, luând în considerare inhibitorii sistemului renină-angiotensină ca tratament deja stabilit pentru încetinirea boalii renale diabetice.

Atât studiile privind rezultatele renale, cât și cele cardiovasculare au furnizat rezultate solide, dovezi ale beneficiului acestor agenți pentru încetinirea bolii renale, progresia si reducerea spitalizarilor pentru insuficiența cardiacă. Având în vedere apariția multor terapii noi în ultimul deceniu, a fost propus conceptul de piloni ai terapiei, adoptat inițial de cardiologi pentru pacienții cu insuficiență cardiacă. Prin urmare, acum avem trei terapii stabilite și dovedite care, atunci când sunt utilizate împreună, vor încetini la maxim progresia BRD. După descoperirea că inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) ar putea încetini progresia bolii renale în 1993, a trecut aproape încă un deceniu până când

am avut confirmarea că o altă metodă de inhibare a sistemului renină-angiotensină cu blocante ale receptorilor angiotensinei a fost, de asemenea, capabil să încetinească progresia bolii renale diabetice. Cu toate acestea, în urma acestei descoperiri, a existat un eșec timp de aproape 20 de ani de a dezvolta noi terapii care să încetinească și mai mult progresia bolii renale diabetice, în ciuda cercetărilor semnificative, Abia în 2016 am avut dovezi că inhibarea receptorului co-transportorului sodiu-glucoză-2 (SGLT 2) ar putea încetini progresia BRD. Alți 4 ani mai târziu, am observat că o nouă clasă de agenți, antagoniștii receptorilor mineralocorticoizi nesteroidieni (NSMRA), în special finerenona, ar putea încetini, de asemenea, progresia bolii renale, independent de controlul glicemic sau al presiunii arteriale. Mai mult, inhibitorii SGLT2 și finerenona ar putea reduce riscul de dezvoltare a insuficienței cardiace și spitalizare.

Astfel, acum avem două clase suplimentare de agenți pentru a-i adăuga la blocanți RAS, care ar putea fi utilizați într-un mod complementar mecanic pentru a încetini progresia BRD și pentru a reduce în continuare spitalizările pentru insuficiență cardiacă. Clasele de medicamente detectate sunt inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (ACE) și blocanții receptorilor angiotensinei (ARA), inhibitorii SGLT2, GLP-1 RA, antagoniștii nesteroidieni ai receptorilor mineralcorticoizi (MRA). ) și antagoniști ai endotelinei. Blocarea sistemului renină-angiotensină-aldosteron (RAAS), cu inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (ACE-I) și blocanți ai receptorilor angiotensinei (BRA), a fost singura opțiune trpeutică pentru boala renală diabetică timp de aproximativ 20 de ani.

Opțiunile terapeutice pentru BRD, includ blocarea RAAS cu ACE-I sau ARB și terapii mai noi, cum ar fi inhibitorii SGLT2, antagoniștii endotelinei, GLP-1 RA și antagoniști ai receptorilor mineralocorticoizi (MRA), împreună, ca rezultat al studiilor de reper care sprijină utilizarea acestor agenţi. Studiile privind rezultatele BRD au inclus persoane cu risc crescut de progresie a BRD, definite prin eGFR <60 ml/min/1,73 m2, precum și o rată de excreție a albuminei în urină (raportul albumină-creatinină în urină (UACR) >300 mg/zi. Acest lucru nu înseamnă că cei cu microalbuminurie, nu beneficiază de tratament - de fapt, o fac, iar beneficiile sunt predominant cardiovasculare.

Inbody 970, analizor de compoziție corporală (Coreea): ul�mul model. Analizor cu electrozi tac�li tetrapolari cu 8 puncte de contact, 8 nivele de frecvență, (1, 5, 50, 250, 500kHz, 1, 2, 3 MHz). Măsoară impedanța Z (40 măsurători la 8 nivele), și unghiul de fază (15 măsurători la 3 nivele): Nivelele de frecventa de masurare de 2 si 3 MHz sunt unice in lume. Toate determinările efectuate de Inbody 770măsurate la un nivel superior de precizie. Opt �puri diferite de rapoarte inclusiv raport de grăsime viscerală u�lizând opțiunea Yscope. Compararea măsurătorilor cu datele sta�s�ce in func�e de vârstă folosind baza de date Inbody (peste 13 milioane de date); Compararea masuratorilor. Ghidare vocală. Cod QR. Memorie proprie 100.000 inregistrari. Bază de date nelimitată prin so�ware Lookin’Body 120

Opțional: BSM-370 al�metru computerizat cu conectare prin USB la InBody.

BWA 02 , analizor de compoziție corporală (Coreea): un nou standard in analiza lichidelor corporale. Analizor cu electrozi tac�li tetrapolari �p clește cu 8 puncte de contact, 8 nivele de frecvență, (1, 5, 50, 250, 500kHz, 1, 2, 3 MHz). Măsoară impedanța Z (40 măsurători la 8 nivele), și unghiul de fază (15 măsurători la 3 nivele): Nivelele de frecventa de masurare de 2 si 3 MHz sunt unice in lume. Toate performanțele Inbody 970. 7 �puri de rapoarte diferite. Opțiune de funcționare cu baterii. Opțiune de lucru cu electrozi de unica folosință (adezivi). Mod de examinare: în picioare, șezînd, culcat. Rapoarte speciale lichide corporale (monitorizare în dializă).

Memorie 100.000 înregistrări.

So�ware Lookin’Body 120

Inbody S10 analizor de compoziție corporală (Coreea) – Analizor portabil cu electrozi tac�li tetrapolari cu 8 puncte de contact, 6 nivele de frecvență, (1, 5, 50, 250, 500, 1000kHz). Măsoară impedanța Z (30 măsurători la 6 nivele), reactanța Xc (15 măsurători la 3 nivele) și unghiul de fază (15 măsurători la 3 nivele). Electrozi reu�lizabili (tac�l – clemă) și sistem adeziv de unică folosință. Mod de operare: de la rețea sau baterie. Test în poziție ver�cală, șezând, culcat (u�lizabil pentru bolnavi la pat, dializă). Rapoarte: analiză corporală (protein, minerale, grăsime, țesuturi moi, masa musculară scheletală, arie grăsime viscerală, etc.). Două �puri de rapoarte de lichide corporale. Memorie proprie 100.000 inregistrări Structura: aparatul Inbody S10, geanta de transport, carucior, Opțional: - Baterie, Imprimantă termică, so�ware Lookin’Body 120

ATP KIT (UK): kit complet pentru evaluarea piciorului diabe�c. Con�ne doppler DMX cu sonda de 8MHz: alimentare baterii alcaline, display color de inalta rezolu�e, forma de unda bidirec�onala cu autocalibrare si posibilitate de revizualizare in scopul selectarii formei de unda ideale, mod de lucru arteriala si venoasa, stocare de date pe card de memorie, (unde si audio) pentru revizualizare ulterioara sau transfer in so�ware dedicat, analiză spectrală Accesorii pentru determinarea ABI & TBI (indice glezna/brat, deget/brat) prin plethismografie arteriala. Geanta portaparat. Pachet so�ware pentru DMX , licenta pentru 1 PC sau pentru 5 PC.

Acuratețe ridicată1 și ușor de folosit

www.diabetes.ascensia.com

Depășește standardul de acuratețe*

Se iau decizii cu încredere: indicatorul unic al intervalului țintă smartLIGHT™ arată dacă măsurătoarea glicemiei se încadrează în intervalul țintă personal**

Ușor de folosit, gata de utilizare de îndată ce este scos din cutie

Se evită înțeparea repetată,2 se economisesc bandelete: Recoltarea Second-Chance® poate economisi până la 100 de bandelete pe an***3

Se organizează viața cu încredere cu CONTOUR®DIABETES app†

* Cerințele minime de acuratețe prevăzute în standardul ISO15197: 2013 Secțiunea 6.3 standardul impune ca ≥95% din valorile măsurate prin metoda de referință să se încadreze în

** Consultați-vă întotdeauna cu medicul dvs. înainte de a seta sau modifica orice interval țintă.

*** Cantitatea medie de deșeuri produse de bandelete estimată de medici și indicată ca beneficiu potențial al funcției Recoltarea Second-Chance®. Date și fapte colectate prin sondaj online

† Pe un dispozitiv Android sau iOS compatibil. Pentru o listă completă a dispozitivelor compatibile, vizitați compatibility.contourone.com.

1. Klaff l et al. Accuracy and user performance of a new blood glucose monitoring system. Journal of Diabetes Science and Technology. 2021;15(6): 1382-1389.

2. Richardson J et al. Clinical Relevance of Reapplication of Blood Samples During Blood Glucose Testing. Poster prezentat la a 20-a întrunire anuală virtuală pentru tehnologie în diabet (DTM). 12 noiembrie 2020.

3. Market Research Ascensia Diabetes Care, cercetare de piață online Hall & Partners, efectuată în aprilie/mai 2015.

©2023 Ascensia Diabetes Care Holdings AG. Toate drepturile rezervate. Ascensia, sigla Ascensia Diabetes Care, Contour, smartLIGHT și Second-Chance sunt mărci comerciale și/sau mărci comerciale înregistrate ale Ascensia Diabetes Care Holdings AG. Data elaborării: februarie 2023 PP-CNXT C-GBL-0025

Abordări terapeutice în retinopatia diabetică

Retinopatia diabetică (RD) este o complicație oculară microvasculară a diabetului zaharat (DZ), reprezentând una dintre cele mai frecvente cauze de orbire la nivel mondial, atât în rândul pacienților cu diabet zaharat tip 1, cât și a celor cu diabet zaharat tip 2. Cu toate că progrese semnificative au fost realizate în diagnosticarea și managementul acestei afecțiuni, RD continuă să fie o provocare majoră pentru sistemul de sănătate publică. În ultimii ani, cercetările s-au concentrat asupra identificării unor noi strategii terapeutice care să ofere beneficii semnificative în prevenirea și tratarea deteriorării retiniene asociate DZ, oferind speranță pentru rezultate îmbunătățite și conservarea vederii.

Dr. Oana-Verginia Andronescu

Institutul Național de Diabet, Nutriție și Boli Metabolice - Prof. Dr. N. Paulescu, București

Dr. Ioana Dobrotă

Institutul Național de Diabet, Nutriție și Boli Metabolice - Prof. Dr. N. Paulescu, București

Asist. Univ.

Dr. Daniela Stegaru

Institutul Național de Diabet, Nutriție și Boli Metabolice - Prof. Dr. N. Paulescu, București, Facultatea de Medicină, UMF „Carol Davila”, București,

Prof. Univ.

Dr. Gabriela Radulian

Institutul Național de Diabet, Nutriție și Boli Metabolice - Prof. Dr. N. Paulescu, București, Facultatea de Medicină, UMF „Carol Davila”, București,

Fiziopatologia

retinopatiei diabetice

Prevalența retinopatiei diabetice este strâns legată de durata de evoluție a diabetului zaharat și de nivelul de control glicemic, dar și de alți factori precum hipertensiunea arterială, dislipidemia, fumatul, factori genetici. Patogeneza RD este complexă și implică o varietate de mecanisme moleculare și celulare care sunt influențate de hiperglicemie cronică, inflamație cronică, stres oxidativ și disfuncție vasculară. Expunerea prelungită la niveluri ridicate de glucoză duce

la modificări vasculare, cum ar fi permeabilitatea crescută a capilarelor, disfuncția endotelială și ischemia retiniană. Ischemia retiniană cu hipoxie reprezintă principalul trigger al producției excesive de factor de creștere vascular endotelial (VEGF) și citokine proinflamatorii, ce conduc la neovascularizare patologică și edem macular. Neovascularizația retinei delimitează cele două forme ale retinopatiei: proliferativă și neproliferativă. Tratamente aprobate de FDA conform ghidurilor ADA

În primul rând, managementul retinopatiei diabetice presupune controlul factorilor de risc pentru apariția acesteia, fiind necesare controlul glicemic optim cu HbA1c în țintele terapeutice, controlul hipertensiunii arteriale și al dislipidemiei. Deși nu există un tratament curativ pentru RD, de-a lungul anilor mai multe opțiuni terapeutice au fost dezvoltate și aprobate de Administrația pentru Alimente și Medicamente (FDA) și susținute de Asociația Americană de Diabet (ADA) pentru a gestiona complicațiile asociate acestei afecțiuni. Printre cele mai utilizate tratamente se numără:

1. Injecții intravitreale cu agenți anti-VEGF: Agenții anti-VEGF, cum ar fi ranibizumabul și afliberceptul, sunt folosiți pentru a bloca efectele angiogenice prin blocarea factorului de creștere vascular endotelial (VEGF), un mediator cheie al neovascularizației retiniene și permeabilității vasculare. Aceste injecții au demonstrat reducerea edemului macular, îmbunătățirea acuității vizuale și inhibarea progresiei retinopatiei diabetice proliferative.

2. Fotocoagularea cu laser: Fotocoagula-

rea focală și panretiniană sunt tehnici de fototerapie cu laser care pot fi utilizate pentru tratarea edemului macular (focală) sau pentru inducerea regresiei vaselor de neoformație și împiedicarea progresiei bolii, în cazul fotocoagulării panretiniene, prevenind astfel complicațiile amenințătoare de vedere, cum ar fi hemoragia vitreană și dezlipirea retinei. Deși aceste proceduri pot avea efecte adverse, cum ar fi scăderea periferică a vederii, ele rămân opțiuni eficiente pentru gestionarea complicațiilor RD.

3. Injecțiile intravitreene cu corticosteroizi: pot fi utilizate, asociat tratamentului de fotocoagulare, în situațiile în care edemul macular este persistent în ciuda terapiei anterioare cu anti-VEGF sau la pacienți care nu sunt candidați pentru această terapie. Corticosteroizii acționează prin reducerea inflamației și permeabilității vasculare. Cu toate acestea, aceste tratamente pot fi asociate cu efecte secundare, precum creșterea presiunii intraoculare și dezvoltarea cataractei. Tratamente viitoare

Deși tratamentele utilizate actual au îmbunătățit semnificativ managementul retinopatiei diabetice, în ultimii ani, cercetările în domeniul RD s-au concentrat asupra dezvoltării unor terapii mai eficiente și mai bine tolerate, care vizează diferite căi patogenice implicate în procesul bolii mai. Unele dintre acestea includ:

1. Terapii antiinflamatorii: Având în vedere rolul inflamației cronice în patogenia RD, există studii clinice cu agenți anti-inflamatorii, precum anti TNF-α (infliximab), care pare a îmbunătăți acuitatea vizuală la pacienții cu edem macular.

Formula cu o experienţă clinică de 30 de ani în Italia

Preţ de referinţă pentru DCI Sulodexide, decontat pe lista B

Coreflux 250 ULS capsule moi şi Coreflux 600 ULS/2 ml soluţie inj. (i.v./i.m.) sunt medicamente biologice autorizate pe bază de sulodexide.

Sulodexide este un antitrombotic marcant, activ la nivel arterial și venos cu un profil farmacologic deosebit susținut de efecte pleiotropice: inhibarea aderării plachetare și de activarea sistemului fibrinolitic tisular și circulator.

Sulodexide normalizează parametrii alteraţi ai vâscozităţii sanguine, această acţiune se manifestă în special prin scăderea concentraţiilor plasmatice ale fibrinogenului.

Profilul farmacologic al sulodexidei descris anterior este completat și cu acţiunea de normalizare a concentraţiilor plasmatice crescute ale lipidelor, realizată prin activarea lipoproteinlipazei.

Criteriile* de includere în tratamentul specific pentru Sulodexide/COREFLUX sunt:

• tromboza venoasă profundă (TVP) și în prevenţia recurenţei TVP,

• ameliorarea semnificativă a factorilor de risc pentru afecţiunile vasculare și progresia bolii vasculare, recurenţa unor episoade ischemice fatale și nonfatale,

• tratamentul insuficienţei cronice venoase (IVC) în oricare din stadiile CEAP,

• tratament al unei leziuni ischemice,

• tratamentul bolii ocluzive arteriale periferice (BOAP), și în alte patologii care pot fi considerate ca o consecinţă a unui proces aterosclerotic,

• tratamentul simptomatic al claudicaţiei intermitente, precum și tratamentul durerii de repaus.

• Prevenţia și stoparea complicaţiilor vasculare ale diabetului: nefropatia diabetică, retinopatia diabetică și piciorul diabetic.

• Prin administrarea de Sulodexide poate fi evitată amputarea piciorului diabetic și se poate opri evoluţia retinopatiei și nefropatiei diabetice.

Siguranță la administrarea pe termen lung şi în asocierile curente

Tratamentul antitrombotic cu Sulodexide/COREFLUX este un tratament de lungă durată, fiind destinat unor afecţiuni cronice şi de prevenţie a complicaţiilor diabetului.

Eficacitatea sulodexide, ca medicament biologic, nu depinde de: vârstă, sexul pacientului şi nici de severitatea bolii, administrarea fiind benefică pentru toate aceste categorii de pacienţi.

Acţiunea antitrombotică este datorată inhibării, dependente de doză, a unor factori ai coagulării, în principal factorul X activat. Interferenţa cu trombina rămâne însă la un nivel nesemnificativ, coagularea nefiind astfel influenţată.

Astfel, antitromboticul Coreflux pe bază de sulodexide nu prezintă efecte secundare hemoragice, când este administrat oral și are un risc hemoragic redus comparativ cu alţi glicozaminogligani terapeutici (GAGi, ca de ex. heparina și heparina cu greutate moleculară mică) când se administrează pe cale parenterală.

Aceasta este o consecinţă a unei interacţiuni mai reduse cu antitrombina III și a inhibiţiei simultane a cofactorului II al heparinei, obţinându-se o inhibiţie semnificativă a trombinei cu o anti-coagulare sistemică minimă.

Monitorizarea parametrilor sistemici ai hemocoagulării nu este necesară la dozele sugerate. Terapia combinată cu medicamente cu potenţial hemoragice (AINS, antiagregante plachetare etc.) este sigură

Datorită toleranţei deosebite și a procentului foarte redus al efectelor secundare (sub 1%), nu sunt date publicate ce ar recomanda scăderea dozelor, faţă de dozele recomandate uzual.

Inițierea tratamentului se face de către medicii specialiști care diagnostichează și tratează boli vasculare cu risc de tromboză.

Continuarea se face de către medicul de familie în baza scrisorii medicale emise de specialist.

Arhitectură terapeutică modernă:

pacientul diabetic cu insuficienţă cardiacă

Abstract: Diabetes mellitus (DM) affects more than 463 million people globally and the risk of death is partially attributed to the association with cardiovascular pathology, among which heart failure (HF), a life-threatening heterogeneous syndrome affecting over 60 million people, is one of the most common entities. The prevalence of HF in patients with DM type 2 is estimated to be 22%. HF is classified according to ejection fraction (EF) into HFrEF which seems to affect 50% of patients, while 20-25% of patients are distributed in each of the HFmrEF and HFpEF groups. Starting from the image of a pediment supported by pillars/columns (to which are periodically added the so-called „popi“ (rom.) or „provisional support“) has been developed a new architectural approach for „building“ new therapeutic strategies in the main HF phenotypes. HFrEF therapy is supported by four columns (iSGLT2, ACEi/ARB/ARNi, MRA and beta-blockers) and the „provisional support“ that is provided by diuretics (useful in volume overload). HFmrEF and HFpEF therapy is based on iSGLT2, possibly on MRA, on ARNi for female patients, while beta-blockers and diuretics can only be „popi“, a sort of temporary support. This idea of the pediment supported by columns has already entered the therapy of patients adding kidney disease: ARB, iSGLT2, GLP-1 receptor agonists and non-steroidal MRAs (finerenone).

Antoniu Octavian Petriș

Profesor universitar, medic primar cardiolog, UMF „Grigore T. Popa“, Iași Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă „Sf. Spiridon“, Iași, Clinica de Cardiologie

Diabetul zaharat (DZ) afectează acum la nivel global peste 463 de milioane de persoane, cu potenţialul de a crește la 700 de milioane în 2045, devenind una dintre cele mai importante provocări de sănătate publică, riscul de deces fiind amplificat de către asocierea DZ cu patologia cardiovasculară (CV), context în care insuficienţa cardiacă (IC) a fost identificată drept una dintre cele mai frecvente comorbidităţi. (1,2) IC, un sindrom heterogen, ameninţător vital, care afectează peste 60 de milioane de persoane la nivel global, este clasificată fenotipic în funcţie de fracţia de ejecţie a ventriculului stâng (FE) în ICFEr (FE < 40%, redusă) ce pare să afecteze 50% dintre pacienţi, în timp ce 20-25% dintre pacienţi sunt distribuiţi în fiecare dintre grupurile cu ICEFur (ușor redusă) și ICFEp (păstrată).(1) În registrul Get With The Guidelines-HF (USA), estimările au fost de 39% pentru ICFEr (FE<40%), 14% pentru ICFEur (FE 40–50%) și 47% pentru ICFEp (FE > 50%).(1) Prevalenţa IC la pacienţii cu DZ tip 2 este estimată a fi 22% (SUA).(2)

În ultima perioadă s-au înregistat progrese în tratamentul IC, utilizarea inhibitorilor SGLT2 (iSGLT2) și a agoniștilor receptorilor GLP-1 fi-

ind expresia directă a colaborării cardiolog-diabetolog în managementul contemporan al DZ asociat IC (ulterior și a pacienţilor cu IC dar fără DZ), ceea ce a plasat această medicaţie la baza unor strategii fundamentate pe piloni terapeutici robuști care permit creșterea supravieţuirii și nu doar a calităţii vieţii acestei categorii de pacienţi. Pornind de la ideea unor piloni/coloane (la care se adaugă periodic și asa-numiţii „popi“ sau „proptele“ care, din punct de vedere tehnic, sunt elemente de structură utilizate pentru a susţine încărcările verticale ale clădirilor) s-a dezvoltat o adevărată abordare architecturală în „construirea“ strategiilor terapeutice aplicate în principalele fenotipuri ale IC demarcate în funcţie de valorile FE. Planșeul acestei construcţii se bazează pe recomandările legate de dietă și pe menţinerea efectuării efortului fizic, iar frontonul trebuie menţinut cât mai „în poziţie“ dar și cât mai „în echilibru“.

Sunt dovezi aduse de studiile clinice randomizate, controlate care confirmă soliditatea „cărămizilor“ pe care le utilizăm pentru construirea unor terapii cât mai eficiente și cât mai adaptate fiecărui pacient în parte, componente esenţiale ale proiectului arhitectural.(1,2,3) Terapia ICFEr, de exemplu, este susţinută de către patru coloane (iSGLT2 – utilizare bazată pe studiile DAPA-HF și EMPEROR-Reduced, IECA/ BRA/ARNi cu utilizarea bazată pe rezultatele studiilor CONSENSUS și SOLVD pentru IECA, CHARM-Alternative și Val-HeFT pentru BRA și PARADIGM-HF pentru ARNi, ARM bazat pe studiile RALES și EMPHASIS-HF iar betablocantele în urma rezultatelor studiilor CIBIS-2, MERIT-HF și COPERNICUS) „propteaua“ fiind reprezentată de către diuretice (utile în supraîncărcările volemice) (figura 1).

Terapia ICFEp se bazează (figura 2) tot pe patru pilieri care includ iSGLT2 (studiile

EMPEROR-Preserved și DELIVER), posibil pe ARM (braţul „american“ al TOPCAT), pe ARNi în cazul pacienţilor de sex feminin (studiul PARAGON-HF), în timp ce betablocantele (studiul SENIORS) și diureticele pot fi utilizate doar ca „popi/suport provizoriu“. Există o serie de diferenţe, rezultând deseori din sincronizare, între ghidurile Societăţii Europene de Cardiologie (ESC) și cele ale societăţilor savante americane (American Heart Association - AHA, American College of Cardiology – ACC și Heart Failure Society of America - HFSA). Evident, clasificarea IC în clase NYHA (I-IV) sau în stadii (ABCD) poate genera, de asemenea, o serie de diferenţe subtile de abordare terapeutică.(4,5)

În cazul pacienţilor cu ICFEur, conform Ghidului ESC 2023, se recomandă (IA) administrarea unui iSGLT2 (dapagliflozin sau empagliflozin) pentru a atinge obiectivul primar compozit (riscul de spitalizare determinată de IC sau de deces de cauză CV), recomandare care se bazează pe datele din studiile EMPEROR-Preserved și DELIVER, precum și pe cele provenind dintr-o meta-analiză.(3) Terapia ICFEur include și administrarea diureticelor în cazul retenţiei de fluide (IC), ghidurile americane oferind nivele de recomandări și pentru IECA/ARNi/BRA (IIb), a ARM (IIb) și a betablocantelor (IIb). De fapt, iSGLT2 și diureticele pot fi administrate în cadrul întregului spectru al FE (inclusiv în cazul IC cu FE supranormală).(6) Ghidul ESC 2023 pentru managementul bolilor CV la pacienţii cu DZ recomandă, de asemenea, utilizarea iSGLT2 (empagliflozin, canagliflozin, dapagliflozin, ertugliflozin sau sotagliflozin) la pacienţii cu DZ tip 2 cu multipli factori de risc pentru boala CV aterosclerotică (ASCVD) sau care au deja ASCVD în scopul de a reduce riscul de spitalizare determinat de IC (recomandare IA). De asemenea, iSGLT2

(dapagliflozin, empagliflozin sau sotagliflozin) sunt recomandaţi la pacienţii cu DZ tip 2 și ICFEr pentru a reduce riscul de spitalizare pentru IC și de deces de cauză CV (IA). Recent, așa cum menţionam mai sus, empagliflozinul și dapagliflozinul au obţinut calitatea de a putea fi recomandaţi la pacienţii cu DZ tip 2 și IC cu FE > 40% (ICFEur și ICFEp) în scopul de a reduce riscul de spitalizare determinată de IC sau de deces de cauză CV (IA).(3)

În stategia terapeutică actuală este cuprinsă, cu o clasă de recomandare IA, și suplimentarea intravenoasă cu fier, administrarea acestuia fiind recomandată la pacienţii simptomatici cu ICFEr sau ICFEur care asociază și deficit de fier și are scopul de a atenua simptomele IC și de a îmbunătăţi calitatea vieţii acestor pacienţi.(3)

Agoniștii recepţilor GLP-1 (lixisenatidă, liraglutidă, semaglutidă, exenatidă ER, dulaglutidă sau efpeglenatidă) au un efect neutru asupra riscului de spitalizare pentru IC și, conform ghidurilor recente, ar trebui luaţi în considerare pentru tratamentul hipoglicemic al pacienţilor cu DZ tip 2 cu risc de a dezvolta sau care au deja IC (IIa). Sitagliptina și linagliptina, inhibitori ai dipeptidil peptidazei 4 (DPP-4), au un efect neutru asupra riscului de spitalizare pentru IC și pot fi luaţi în considerare pentru terapia DZ tip 2 la pacienţii cu risc sau care au deja IC (IIa), existând însă o atenţionare fermă privind administrarea saxagliptinei care s-a dovedit a fi asociată cu un risc crescut de spitalizare pentru IC la acești pacienţi cu DZ și, prin urmare, nu este recomandată ca medicaţie antidiabetică la pacienţii cu risc de / cu diagnostic anterior de IC (III B). Ghidul ESC 2023 pentru managementul bolilor CV la pacienţii cu DZ menţionează și că insulinele bazale (glargina și degludecul) au un efect neutru asupra riscului de spitalizare pentru IC și, astfel, ar trebui luate în considerare pentru tratamentul DZ tip 2 la pacienţii cu risc de sau care asociază deja IC (IIa B). Metforminul poate fi luat în considerare pentru tratamentul DZ tip 2 la pacienţii cu IC (IIa B).(2)

Atenţie și la pioglitazonă care este asociată cu un risc crescut de apariţie a IC la pacienţii cu DZ și care, prin urmare, nu este recomandată pentru tratamentul hipoglicemiant la cei cu risc/cu diagnostic anterior de IC (III A).(3) Extrem de explicit, ghidul ESC 2023 destinat managementului afecţiunilor CV la pacienţii cu DZ recomandă trecerea de la tratamentul hipoglicemiant care utilizează agenţi terapeutici fără beneficii demonstrate sau fără siguranţă în sfera CV către utilizarea medicaţiei cu beneficiu CV probat.(2)

Ideea frontonului sprijinit de coloane a pătruns și în cadrul terapiei pacienţilor cu IC și

DZ tip 2 care asociază/dezvoltă afectare renală: pilierii sunt reprezentaţi de către iSGLT2 (bazat pe studiile DAPA-CKD, EMPA-KIDNEY, CREDENCE și SCORED), agoniștii receptorilor GLP-1, ARM non-steroidieni (finerenona, ca urmare a rezultatelor studiilor FIDELIO-DKD și FIGARO-DKD) și BRA.(3) Similar, s-a tentat și un proiect architectural (coloane, pilieri etc) care să includă dispozitivele utilizate în terapia IC rezultând o „construcţie“ cu cinci coloane bazate pe recomandări variate și care cuprind cardioverter-defibrilatorul implantabil (ICD, IA), terapia de resincronizare cardiacă (CRT, IA), transcatheter edge-to-edge repair (TEER, IIa), dispozitivul de monitorizare la distanţă Cardio MEMS (IIb) și… o a cincea coloană reprezentată de către „altele“.(1,3)

În ceea ce privește principiile pe baza cărora se construiește actualmente terapia IC, s-a demonstrat faptul că tratamentul cvadruplu este mult mai eficient (beneficiul estimat fiind de 73% în ceea ce privește reducerea mortalităţii de toate cauzele) decât cel dublu sau triplu (patru vs două sau trei coloane, în termeni arhitecturali), construcţia trebuie iniţiată „ridicând“simultan și nu secvenţial coloanele, rapid („azi“!) și nu „cu încetișorul“, în mod sistematic și nu aleator, dinamic (cu titrarea dozelor) și nu static (G. Fonarow).

Aspectul arhitectural actual, rezultat în urma strategiei cu patru coloane, asigură o bună stabilitate construcţiei terapeutice în cazul IC. Închei, parafrazând ceea ce scria cândva Paracelsus (unul dintre primii oameni de știinţă care au introdus chimia în medicină, preocupat de leacuri dar și de otrăvuri)(7) „întreaga medicină se bazează pe patru coloane/pilieri“: filosofia (care stă la baza raţionamentului nostru clinic), astrologia (implicată cumva atunci când discutăm despre probabilităţi, riscuri și posibilităţi), alchimia (pe care am preluat-o și am transformat-o în biochimie) și etica sau virtutea (care ne ghidează întreaga activitate dedicată binelui pacientului, în termeni de supravieţuire dar și de ameliorare a calităţii vieţii acestuia).

Figura 1. Arhitectura tratamentului medicamentos al insuficienţei cardiace cu fracţie de ejecţie redusă (ICFEr). Sunt menţionate clasele de recomandare și nivelurile de evidenţă conform ghidurilor europene (ESC) și americane (AHA/ACC).*Ghidul ESC recomandă ARNi

ca înlocuitor pentru IECA la pacienţii simptomatici sub terapie cu IECA / BB / ARM. **Ghidul AHA/ACC susţine administrarea IECA/BRA doar cand nu este fezabilă utilizarea ARNi.

Legendă: iSGLT2 = inhibitor al cotransportorului 2 sodiu-glucoză; ARNi = inhibitor al receptorilor angiotensinei și neprilizinei; IECA = inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei; BRA = blocant al receptorilor de angiotensină; ARM = antagonist al receptorilor mineralocorticoizi; BB = betablocant; D = diuretic; NS = nespecificat.

Figura 2. Arhitectura tratamentului medicamentos al insuficienţei cardiace cu fracţie de ejecţie păstrată (ICFEp). Utilizarea IECA nu este specificată iar cea a BRA este susţinută, în principal, prin studiile I-PRESERVE șI CHARM-Preserved cu recomandări actuale de clasă IIb.

Legendă: iSGLT2 = inhibitor al cotransportorului 2 sodiu-glucoză; ARNi = inhibitor al receptorilor angiotensinei și neprilizinei; IECA = inhibitor al enzimei de conversie a angiotensinei; BRA = blocant al receptorilor de angiotensină; ARM = antagonist al receptorilor mineralocorticoizi; BB = betablocant; D = diuretic; NS = nespecificat.

Bibliografie

1. McDonagh TA, Metra M, Adamo M, et al. ESC Scientific Document Group. 2021 ESC Guidelines for the diagnosis and treatment of acute and chronic heart failure. Eur Heart J 2021; 42(36): 3599-3726.

2. Marx N, Federici M, Schütt K, et al. 2023 ESC Guidelines for the management of cardiovascular disease in patients with diabetes. Eur Heart J 2023; 44: 4043-4140.

3. McDonagh TA, Metra M, Adamo M, et al. 2023 foccused update of the 2021 ESC guidelines for the diagnosis and treatment of acute and chronic heart failure. Eur Heart J 2023; 44: 3627-3639.

4. Heidenreich P, Bozkurt B, Aguilar D, et al. 2022 AHA/ACC/ HFSA guideline for the management of heart failure: executive summary. A report of the American College of Cardiology/ American Heart Association Joint Committee on Clinical Practice Guidelines. Circulation 2022; 145: e895-e1032.

5. MacDonald BJ, Virani SA, Zieroth S et al. Heart failure management in 2023: a pharmacotherapy- and lifestyle-focused comparison of current international guidelines. CJC Open 2023; 5: 629-640.

6. Petriș AO. Spectre și (alte) aspecte: tratamentul medicamentos actual al insuficienţei cardiace cronice. În Popescu BA, Bădilă E (coordonatori). Noutăţi în cardiologie. Ed. Medichub Media, București, 2023: 66-73.

7. Theophrastus Bombastus von Hohenheim 1493-1541. Essential Theoretical Writings. Edited and translated with a Commentary by Andrew Weeks. Leiden, Boston: Brill, 2008.

Vitamina B12 –energie pură!

Vitamina B12 –energie pură!

Supliment alimentar cu doză mare de vitamina B12 şi metilcobalamină bioactiva: 400 µg vitamina B12.

Vitamina B12 susține metabolismul normal care produce energie și este implicată în reducerea oboselii și a epuizarii.

De asemenea, contribuie la funcționarea normală a sistemului nervos și a psihicului.

• Formă de prezentare unică, plicuri orodispersabile, îl face ușor de administrat, fără apă.

• Dizolvarea lentă a Cefavit ® B12 în gură poate crește absorbția vitaminei B12 în organism.

Ţineţi sub observaţie aportul de vitamina B12 – mai ales în cazul:

• veganilor, vegetarienilor, a persoanelor care ţin dietă, a celor care au lipsa poftei de mâncare, a seniorilor, a celor cu alimentație dezechilibrată,

• după operații la stomac

• in cazul persoanelor cu tulburări de absorbţie (tulburare a mucoasei stomacului, lipsa factorului intrinsec, boala inflamatorie intestinală, boala pancreasului);

• a persoanelor care consumă excesiv de alcool;

• în cazul administrării de medicamente obișnuite (medicamente antiacide care blochează acidul gastric*, a medicamentelor pentru diabet, în special metformină, vitamina C în doze mari).

Cefavit ® B12 este 100% vegan, are un gust fructat de zmeură și trebuie administrat între două mese. Pentru un aport optim zilnic 1 stick este suficient.

Produsele noastre le găsiţi în farmacii sau, la preţ de importator, cu un singur click, aici farmaciile3f.ro

* Gastrotuss® Light reduce timpul de staţionare a conținutului gastric în stomac. Gastrotuss® Light are un conținut scăzut de calorii și sodiu, fiind indicat pentru tratamentul refluxului chiar și la pacienții supraponderali / obezi, pacienții diabetici și în toate cazurile în care este necesară o dietă hipocalorică și/sau săracă în sodiu.

Sistemele de monitorizare glicemică continuă

Monitorizarea glicemiei este esențială pentru gestionarea eficientă a diabetului zaharat iar dacă ne referim la diabetul zaharat de tip 1 este necesară monitorizarea de 4-6 ori pe zi din cauza variabilității crescute a valorilor glicemice.

MȘef Lucrări

Dr. Viviana Elian

Medic primar, specialist în Diabet, Nutriție și Boli Metabolice, UMF „Carol Davila”, Secretar Științific al SRD

onitorizarea zilnică a glicemiei a fost îmbunătățită semnificativ prin apariția tehnologiilor avansate cum sunt sistemele de monitorizare glicemică continuă (CGM). Sunt disponibile două tipuri de CGM-uri: CGM profesionale (datele pot fi descărcate și văzute numai de către medic) și CGM personale (date văzute în timp real de persoana care poartă dispozitivul).

Există CGM intermitente care constau dintr-un senzor care măsoară nivelurile de glucoză din lichidul interstițial în fiecare minut și stochează automat datele la fiecare 15 minute, fără a le transmite. Datele pot fi văzute atunci când persoana scanează senzorul cu un cititor sau un smartphone.

CGM-urile în timp real măsoară automat glicemia zi și noapte și le transmit la fiecare 1/5 minute către un receptor (cititor, smartphone, pompă de insulină). Acestea au sisteme de alarmă pentru niveluri de glucoză în afara intervalului și informează pacienții/îngrijitorii despre evenimente imediate/pe termen lung (hiperglicemie sau hipoglicemie). Cunoașterea glicemiei în timp real ajută pacientul să ia decizii zilnice informate cu privire la alimentație, activitatea fizică și dozele de insulină.

Un sistem CGM cuprinde un senzor, transmițător, receptor, software de aplicație și instrument de inserție. CGM evaluează nivelurile de glucoză din lichidul interstițial (ISF) din țesutul

adipos subcutanat. Concentrațiile de glucoză măsurate în ISF sunt procesate prin diferiți algoritmi pentru a prezice nivelurile de glucoză din sânge.

Performanța CGMS este evaluată prin diferența relativă absolută medie (MARD). Un CGM de înaltă performanță are o valoare MARD < 10%.

Diferite companii comercializează dispozitive minim invazive de monitorizare continuă a glucozei (MID): GlySens Incorporated, Senseonics Holdings, Inc., Abbott Laboratories, Medtronic plc, F. Hoffmann-La Roche Ltd., Dexcom, Inc., A. Menarini Diagnostics, LifeScan IP Holdings LLC, Echo Therapeutics, Inc., Johnson &; Johnson, Terumo Corporation și B. Braun Melsungen AG. În tabel, sunt exemplificate cele mai recente și mai frecvent utilizate CGM în UE și SUA.

CGM nu trebuie expus la echipamente de imagistică prin rezonanță magnetică (RMN), dispozitive de diatermie sau alte dispozitive care generează câmpuri magnetice puternice (de exemplu, raze X, scanare CT sau alte tipuri de radiații). Expunerea la un câmp magnetic puternic nu a fost evaluată și poate provoca funcționarea defectuoasă a dispozitivului, poate duce la vătămări grave sau poate fi nesigură.

Glicemia măsurată poate fi influențată de numeroși factori legați de locul de inserție, regiunea abdominală fiind cea mai comună locație, urmată de braț. Măsurătorile din zona abdominală dreaptă tind să fie ușor diminuate față de cele din stânga. Valori anormale ale glicemiei nocturne au fost legate de pozițiile de dormit. Dimensiunea țesutului adipos subcutanat poate influența de asemenea precizia măsurării glicemiei și funcționarea optimă a senzorului. Inserția senzorului traumatizează zona

aferentă, inducând reacții inflamatorii și creșterea fluxului sanguin. Enzimele proteolitice locale și speciile reactive de oxigen ar putea afecta negativ citirile senzorilor. În timpul vindecării, neoangiogeneza capilară poate furniza glucoză suplimentară la locul de inserție. În comparație cu monitorizarea glicemică cu ajutorul glucometrului, utilizarea unui sistem de monitorizare continuă vine cu beneficii în sensul menținerii unui nivel de glicemie mai apropiat de valorile țintă, cu scăderea variabilității glicemice și a nivelurilor de HbA1c. De asemenea scade timpul petrecut în hipoglicemie și hiperglicemie severă și nu în ultimul rând reduce numărul de înțepături zilnice ale degetelor. Posibilitatea urmăririi în timp real a glicemiei copilului de către părinte aduce un beneficiu semnificativ pentru aceasta grupă de pacienți.

Limitările în folosirea acestor sisteme vin din faptul că sistemele CGM sunt mai scumpe decât glucometrele standard, există un număr de erori sporadice, imprevizibile, sunt dispozitive invazive iar uneori performanța este limitată de biocompatibilitate. Efecte adverse potențiale legate de introducerea, îndepărtarea și folosirea senzorului cum ar fi: alergiile la adezivi, sângerarea și echimozele la locul inserției, inflamarea pielii, cicatrizare, subțiere, decolorare sau roșeață, durerea la inserție pot limita utilizarea acestora.

Îmbunătățirea calității vieții, scăderea fricii de hipoglicemie, corelată cu rezultatele pozitive în ceea ce privește ameliorarea controlului glicemic aduce aceste dispozitive în prim planul monitorizării glicemice la pacienții cu diabet zaharat, constituind un ajutor important în managementul eficient al diabetului.

Tabelul 1. Comparație între diferite sisteme CGM comerciale

Caracteristici Dexcom G7 Guardian 4 Libre 3 Eversense E3

Producător

DexCom, Inc, San Diego, California, Statele Unite ale Americii Medtronic, Minneapolis, Minnesota, SUA

Abbott Laboratories, Chicago, Illinois, Statele Unite ale Americii

Senseonics Holdings, Maryland, Statele Unite ale Americii

Aprobarea FDA Decembrie 2022 2021 Aprilie 2022 Februarie 2022

Utilizatorii Adulți și copii peste 2 ani Adulți și copii peste 7 ani Adulți și copii cu vârsta de 4 ani și peste Femeile gravide Adulți peste 18 ani

Tehnică Electrochimică Electrochimică Electrochimică Optică

Componente Senzor, transmițător, aplicație Senzor, transmițător, aplicație Senzor, aplicație

Dimensiunea

Zone de inserție aprobate Abdomen și braț Pentru copii 2-6 ani – de asemenea fese superior#

Senzor, transmițător, aplicație, instrument de inserare

18,3x3,5 mm subcutanat

Transmițător 37,6x48x8,8

Peste 18 ani abdomen, braţ 7-17 ani – braț, fese superior Zona posterioară a brațului Braţ

Integrarea cu o pompă de insulină

Tandem t: control subțire-IQ

MiniMed 770G, 780G

Integrare smartphone Android, iOs, Apple Watch Android, iOs Android, iOs Android, iOs, Apple Watch

DIABEC

Curcumina care ajunge la retină

Studii clinice care

demonstrează: 1,2,3,4

Biodisponibilitate

retiniană și sanguină

Regim de dozare

Eficacitate

Alfa lntes este deținătorul licenței europene pentru CurcuWIN™ pentru uz oftalmologic.

Familia proglucagonului - implicaţii în patologia

și managementul DZ tip 2… și

dincolo de ele

Dr. Anca Cerghizan

Medic primar Diabet, Boli de Nutriţie și Metabolism, Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă

Cluj-Napoca, Secretar General al Federaţiei

Române de Diabet, Boli de Nutriţie și Metabolism

Istoria familiei proglucagonului a început în anul 1907, odată cu descrierea celulelor alfa- și beta- pancreatice. 50 de ani mai târziu, în anul 1956, Bromer descria structura glucagonului. Ulterior au fost identificate/descrise mai multe peptide cu structură asemănătoare și astfel s-a conturat un grup de molecule cu origine comună și roluri diverse în organism, grup descris ca și „familia proglucagonului“ (1) În anii 1970-1980, după încă 10 ani, cu ajutorul tehnicilor avansate de biologie moleculară au fost identificat proglucagonul – ca și prohormon, și gena responsabilă de producerea lanţului polipeptidic al proglucagonului, lanţ precursor din care derivă peptidele finale ale acestei familii – hormoni implicaţi în diverse procese fiziologice (2) . De atunci - până în prezent, au fost studiate structura, rolul și potenţialul terapeutic ale moleculelor componente ale acestei familii. Fiziologie

Gena responsabilă de producerea acestor molecule - gena proglucagonului sau gena preproglugagonului (ambele denumiri descriu aceeași genă) este exprimată la nivelul celulelor alfa-pancreatice, a celulelor L intestinale și în anumite zone ale tractului solitar (3) .

Peptidele post-translaţionale care fac parte din familia glucagonului și a căror producţie este controlată de către gena proglucagonului, identificate până în acest moment, sunt (3):

1. Glucagonul, 2. Glucagon-like peptide 1 (GLP1), 3. Glucagon-like peptide 2 (GLP2), 4. Oxintomodulina, 5. Glicentina, și

6. Glicentin-related pancreatic polypeptide (GRPP).

Potenţialul terapeutic pancreatic și extra-pancreatic al peptidelor derivate din proglucagon este unul important. Domeniile clinice în care sunt identificate/testate oportunităţi sunt:

• Diabetul zaharat tip 2,

• Obezitatea,

• Protecţia cardiovasculară și renală în DZ 2,

• Hipoglicemia,

• Ficatul gras metabolic,

• Bolile neurodegenerative,

• BPOC,

• Sindromul intestinului scurt,

• Osteoporoza,

• Sindromul de ovar polichistic.

Unele dintre studiile clinice care testează aceste oportunităţi terapeutice sunt în curs de desfășurare și anii care urmează, foarte probabil vor aduce noutăţi în managementul unora dintre bolile enumerate mai sus. Gena proglucagonului tradusă în eficienţă practică

Medicamentele dezvoltate care folosesc ca și ţintă/se bazează pe efectele peptidelor derivate din proglucagon sunt (4):

1. Glucagonul,

2. Agoniștii de receptori glucagon-like peptide 1 (AR GLP1),

3. Agoniștii duali unimoleculari – de receptori glucagon-like peptide 1 și glucose-dependent insulinotropic polypeptide (AR GLP1/GIP),

4. Agoniștii multipli unimoleculari – de receptori glucagon-like peptide 1, glucose-dependent insulinotropic polypeptide și glucagon (AR GLP1/GIP/glucagon).

Diabetul zaharat tip 2 – efectul anti-hiperglicemiant (5,6)

GLP1 este un polipeptid secretat de către celulele L intestinale ca răspuns la aportul alimentar, unul dintre efectele sale fiziologice fiind acela de a stimula secreţia de insulină – asociat aportului nutriţional. Terapiile care se bazează pe acest efect al GLP1 aparţin clasei AR GLP1. Clasa AR GLP1 este o clasă heterogenă structural, farmacocinetic și farmacodinamic. Din punct de vedere structural:

• unii au o structură foarte apropiată – peste 90% - de cea a GLP1 nativ - analogi GLP1,

• alţii sunt mai puţin apropiaţi structural de GLP1 nativ.

Din punct de vedere al acţiunii, există 2 categorii:

1. Cei cu durată scurtă de acţiune – care stimulează intermintent receptorii GLP1 – exenatida cu eliberare imediată și lixisenatida, și

2. Cei cu durată lungă de acţiune – care stimulează permanent receptorii GLP1 – exenatida cu durată lungă de acţiune, liraglutida, dulaglutida și semaglutida.

Cea mai mare parte dintre ei sunt produse injectabile, dar există în folosinţă semaglutida cu administrare orală, și alte molecule orale sunt în dezvoltare.

Utilizarea AR GLP1 în managementul DZ tip 2 este însoţită de o reducere importantă a hemoglobinei glicate, de aproximativ 1.5% (mai mare în cazul produselor cu durată lungă de acţiune), o reducere ponderală - diferită între membrii clasei (la fel, mai mare în cazul produselor cu durată lungă de acţiune), și o reducere medie a valorilor tensionale de aproximativ 4 mmHg a tensiunii arteriale sistolice. Eficacitatea AR GLP1 înregistraţi în acest moment, în baza datelor din studiile clinice randomizate, sunt redate în Tabelul 1 (7-13) .

Ultimul produs antihiperglicemiant aprobat din această familie este un agonist dual unimolecular care ţintește GLP1 și GIP (glucose-dependent insulinotropic polypeptide), AR GLP1/GIP – tirzepatida (Mounjaro®). Tirzepatida are un efect mai mare de reducere glicemică și ponderală în comparaţie cu AR GLP1. (15)

Diabetul zaharat tip 2 – protecţia cardiovasculară (5,6,16)

Datele din studiile cu obiectiv cardiovascular (CVOT), studii în care aceste medicamente au fost testate din punct de vedere al efectelor asupra morbidităţii și mortalităţii cardiovasculare, au arătat că AR GLP1 reduc riscul cardiovascular, acest efect fiind unul de clasă (17,18). Meta-analiza datelor din studiile cardiovasculare a arătat că utilizarea unui AR GLP1 este însoţită de reducerea riscului relativ (RR) de apariţie a unui eveniment cardiovascular (infarct miocardic acut, accident vascular, deces de cauză cardiovasculară) cu 14% (18). Efectul este realizat în cea mai mare parte prin reducerea riscului de apariţie a accidentelor vasculare cerebrale (AVC) – reducere de 17% a

Exenatida durată lungă Bydureon® Lixisenatida Lyxumia® Liraglutida Victoza® Dulaglutida Trulicity® Semaglutida Ozempic® Semaglutida Rybelsus®

RR de AVC (18). Acesta este motivul pentru care ghidurile recomandă la persoanele cu DZ tip 2 și AVC în antecedente, introducerea în schema de tratament a unui AR GLP1 – independent de echilibrul glicemic (5,6,16,19)

Diabetul zaharat tip 2 – protecţia renală

Tot datele din CVOT au arătat că persoanele cu DZ tip 2 care folosesc un AR GLP1 au un risc mai mic de afectare renală – o reducere cu 21% a RR de apariţie/ agravare a funcţiei renale, efect de clasă realizat prin efectele pozitive asupra excreţiei urinare de albumină (17,18). În baza acestor dovezi, ghidurile recomandă, cu scopul de protecţie renală, utilizarea AR GLP1 – alături de inhibitorii de SGLT2 la persoanele cu DZ tip 2 și risc de afectare renală/boală cronică renală (5,6,20)

Diabetul zaharat tip1 şi 2 – tratamentul hipoglicemiei

Începând cu anii 50, după secvenţializarea aminoacizilor componenţi ai glucagonului, au început să se producă medicamente bazate pe glucagon, destinate tratamentului hipoglicemiilor severe. Au existat iniţial produse injectabile de glucagon – adiministare intra-musculară, recent au apărut cele cu administrare nazală (5,6). Aceste medicamente oferă un real sprijin persoanelor cu diabet și risc crescut/istoric de hipoglicemie. Sunt foarte ușor de folosit și pot fi adminstrate de către orice persoană aflată în proximitate.

Obezitate

În baza efectului pozitiv de scădere ponderală constatat în studiile clinice randomizate ale AR GLP1 și ale AR GLP1/ GIP în tratamentul DZ tip 2, aceste molecule au fost testate și în managementul obezităţii și al complicaţiilor sale.

Conceptul utilizării incretinelor în tratamentul obezităţii se bazează pe efectul GLP1 nativ și al AR GLP1 de reducere a senzaţiei de foame/crșetere a senzaţiei de saţietate, alături de efectul de scădere în greutate observat în studiile de DZ tip 2.

Trei dintre incretine, sub denumiri comerciale diferite și în doze diferite faţă de indicaţia pentru DZ tip 2, în ordinea aprobării lor: liraglutida (Saxenda®), semaglutida (Wegovy®) și tirzepatida (Zepbound®), au fost aprobate pentru tratamentul obezităţii (21,22). Toate cele trei medicamente sunt înregistrate „ca adjuvant la un regim alimentar hipocaloric și la o activitate fizică crescută pentru gestionarea greutății corporale, inclusiv scăderea în greutate și menținerea greutății“, la adulți cu:

1. Obezitate - indice de masă corporală (IMC) ≥30 kg/m2, sau

2. Suprapondere - IMC ≥27 kg/m2până la <30 kg/m2 (suprapondere) în prezența cel puțin a unei comorbidități legate de greutate, de exemplu, disglicemie (pre-diabet sau diabet zaharat de tip 2), hipertensiune, dislipidemie, apnee în somn de tip obstructiv sau boli cardiovasculare.

Efectele ponderale spectaculoase – reduceri de 5-15% din greutatea iniţială –efectul maxim fiind cel al tirzepatidei, și posibila soluţie la o problemă medicală/ estetică/socială extrem de frecventă, au făcut ca aceste medicamente să devină unul dintre subiectele preferate ale literaturii medicale și laice în ultimii ani.

Sunt în curs de testare – în diferite etape de dezvoltare clinică, și alţi agoniștii duali unimoleculari de receptori glucagon-like peptide 1 și glucose-dependent insulinotropic polypeptide (AR GLP1/GIP), precum și agoniștii multipli unimoleculari de

receptori glucagon-like peptide 1, glucose-dependent insulinotropic polypeptide și glucagon (AR GLP1/GIP/glucagon) (23) . Obezitate – protecţie cardiovasculară

Scăderea în greutate asociată AR GLP1 are efecte pozitive asupra funcţionării întregului organism, inclusiv asupra aparatului cardiovascular (23) .

Acest efect a fost testat pentru semaglutida injectabilă în studiul SELECT (24) Ceea ce a demonstat studiul SELECT, este că utilizarea semaglutidei în doză de 2.4 mg/săptămână timp de 40 de luni, de către persoane cu exces ponderal (71% cu obezitate) și risc cardiovascular crescut, a fost însoţită de o scădere de 9.4% a greutăţii și de o reducere cu 20% a RR de evenimente cardiovasculare (24). Acest lucru susţine prioritizarea utilizării semaglutidei în doza de 2.4 mg/săptămână, la persoane cu obezitate și boală cardiovasculară clinic manifestă.

Tot semaglutida injectabilă, în doza de 2.4 mg/săptămână, a dovedit, la persoane cu exces ponderal și insuficienţă cardiacă – forma cu fracţie de ejecţie păstrată, în studiul STEP HFep, că poate ameliora simptomatogia IC și îmbunătăţește nivelul de activitate fizică (25) .

Și alte molecule sunt testate la persoane cu suprapondere/obezitate din punct de vedere al potenţialului de reducere al riscului de evenimente cardiovasculare (23)

Mecanismele prin care aceste medicamente realizează protecţie cardiovasculară nu sunt pe deplin explicate. Se pare că un rol important, alături de scăderea în greutate îl are și ameliorarea nivelului de exprimare al celorlalţi factori de risc cardiovascular, respectiv influenţarea directă a procesului inflamator (23) .

Alte domenii în care utilizarea AR GLP1 a fost însoţită de beneficii clinice sunt: Ficatul gras metabolic, Bolile neurodegenerative – demenţa, boala Alzheimer, BPOC.

Desigur, datele sunt limitate și este nevoie de studii dedicate și dovezi suplimentare pentru a susţine folosirea incretinelor și în aceste arii terapeutice.

În concluzie, medicaţia care ţintește familia proglucagonului este un exemplu de dezvoltare și aplicabilitate practică a cercetării riguroase. Pe măsură ce sunt descrise și vor fi înţelese mai bine multiplele roluri ale hormonilor derivaţi din lanţul polipeptidic al proglucagonului, vor apărea și alte posibile utilizări terapeutice.

Efect/ Produs Exenatida durată scurtă Byetta®

Factorii de risc cardiovascular

în diabetul zaharat de tip 2

În ultimele decenii asistăm la creșterea rapidă a prevalenței diabetului zaharat peste tot în lume. Ultimele date arată, la nivel mondial, în 2021, o prevalență a diabetului zaharat de 10,5% din populația adultă, cu vârste cuprinse între 20-79 de ani, iar estimările pentru anii 2030 și 2045 preconizează creșterea procentului la 11,3%. La nivel European prevalența a fost de 9.2%, însumând 61.4 de milioane de oameni afectați. În România prevalența diabetului este de 8.4% adică 1.2 milioane de pacienți și încă 255.000 de pacienți subdiagnosticați. [1] .

PDr. Petru Mihail Vlad

Institutul Național de Diabet, Nutriție și Boli Metabolice - Prof. Dr. N. Paulescu, București

Prof. Univ.

Dr. Gabriela Radulian

Institutul Național de Diabet, Nutriție și Boli Metabolice - Prof. Dr. N. Paulescu, București, Facultatea de Medicină, UMF „Carol Davila”, București,

acienții cu diabet zaharat de tip 2 reprezintă 90% din totalul pacienților și prezintă un risc de 2 până la 4 ori mai mare decât restul populației de a dezvolta boli cardiovasculare (boală coronariană, cerebrovasculară și boală arterială periferică), inclusiv complicații ale acestora. Cei mai expuși riscului cardiovascular sunt acei pacienți cu diabet zaharat de tip 2 care se confruntă deja cu boala cardiovasculară aterosclerotică sau cu afectare severă de organ. Afectarea severă de organ se definește prin prezența a cel puțin unuia dintre criteriile următoare: primul este RFG sub 45 ml/ min/1.73m² indiferent de prezența sau absența albuminuriei , al doilea este eRFG între 45-59 mL și microalbuminurie, încadrându-se în stadiul A2 al bolii cornice de rinichi, al treilea este valoarea raportului albumină/ creatinină urinară > 300mg/g, încadrându-se în stadiul A3 al bolii cornice de rinichi, iar cel de al patrulea criteriu îl reprezintă prezența bolii microvasculare în cel puțin 3 ținte). Un alt factor de risc semnificativ cardiovascular este un scor SCORE2-Diabetes ≥20%. Acest scor estimează riscul cardiovascular pe o durată de 10 ani la pacienții cu diabet zaharat și ia în considerare vârsta, status-ul de fu-

mător, valoarea tensiunii arteriale sistolice și a HDL colesterolului, vârsta de debut a diabetului, HbA1c și eRFG). [1,2,3]

Pentru prevenția și managementul bolii aterosclerotice cardiovasculare și al insuficienței cardiace factorii de risc cardiovasculari ar trebui identificați și evaluați sistematic cel puțin anual la toți pacienții cu diabet zaharat. Acești factori de risc includ: durata diabetului, obezitatea sau supraponderea, hipertensiunea arterială, dislipidemia, fumatul, istoricul familial de boală coronariană prematură, boală cronică de rinichi și prezenței albuminuriei.[4]. Excesul ponderal, fie că este vorba de suprapondere (IMC >25 kg/m2) fie că este vorba de obezitate (IMC >30 kg/ m2) și dispoziția de tip central/visceral a țesutului adipos, este asociat cu creșterea riscului cardiovascular. Obezitatea crește riscul BCV de aproximativ 2 ori, iar diabetul în asociere cu sindromul metabolic crește riscul BCV de aproximativ 5 ori. Obezitatea contribuie direct la apariția bolii cardiovasculare prin adaptări cardiace, incluzând scăderea debitului cardiac, creșterea rezistenței periferice, creșterea grosimii peretelui ventricular stâng și o funcție sistolică scăzută a ventriculului stâng. Obezitatea duce la hipertensiune arterială, dislipidemie, disfuncție endotelială și inflamație cronică.[5]

Prin adoptarea unei abordări integrate și agresive a factorilor de risc (incluzând controlul glicemic, al tensiunii arteriale și al parametrilor metabolismului lipidic) s-au obținut beneficii semnificative în reducerea morbidității și a mortalității acestor pacienți. [4] Este necesară schimbarea stilului de viață cu sublinierea importanței scăderii ponderale (pentru pacienții care prezintă indicație), adoptarea unei diete mediteraneene și a unui regim centrat pe reducerea hipertensiunii

arteriale, reducerea grăsimilor trans și a grăsimilor saturate, bogat în fibre vegetale și în acizi grași omega 3, creșterea activității fizice în scopul optimizării profilului lipidic pentru a reduce riscul de boală cardiovasculară aterosclerotică, precum și renunțarea la fumat și la consumul de etanol. [4] La pacienții cu diabet tip 2, aderența mai mare la un stil de viață sănătos e asociată cu un risc substanțial mai scăzut de apariție a bolilor cardiovasculare și a mortalității prin boală cardiovasculară. [5]

Calculatorul de risc al American College of Cardiology (ASCVD risk calculator) este un instrument care permite estimarea posibilității apariției unui eveniment de tip boală aterosclerotică cardiovasculară în decursul următorilor 10 ani. Rezultatul cuantifică riscul cardiovascular și poate identifica pacienții care ar beneficia cel mai mult în urma tratamentului cu statine și medicamente antihipertensive. [4]

Un plan de nutriție personalizat reprezintă o componentă esențială pentru adulții cu diabet de tip 2 în eforturile de a reduce riscul cardiovascular. Adoptarea unui model alimentar sănătos pentru reducerea riscului cardiovascular nu numai că contribuie la îmbunătățirea controlului glicemic, ci și la obținerea pierderii în greutate, atunci când este necesar, și la ameliorarea altor factori de risc aterosclerotic pentru bolile cardiovasculare. Terapia nutrițională medicală presupune stabilirea unui obiectiv caloric individualizat, adecvat nevoilor pacientului, activitate fizică regulată, în mod ideal cel putin 175 de minute pe saptamână de activitate fizică moderată. Scăderea în greutate, ameliorarea formei fizice și optimizarea stilului de viață duce la îmbunătățirea tuturor factorilor de risc cardiovascular, a sindromului de apnee în somn, dar și a riscului de boală renală sau simptomelor depresive. [5]

InBody Romania

Web: ro.inbody.com

Mail: gdragoianu@inbody.com

Mobile: +40 761 643 213

Authorized Distributors

Bucharest

Mail: office@avptrend.ro

Mobile: +40 744 956 665

Baia Mare

Mail: info@medika.ro

Mobile: +40 729 571 352

Diabetul gestaţ ional

Diabetul zaharat gestațional (GDM) este una dintre cele mai frecvente endocrinopatii prezente în timpul sarcinii, cu o prevalență în creștere la nivel global datorată epidemiei de obezitate și diabet. Este bine documentat faptul că GDM este asociat cu riscuri materne și fetale, precum și cu riscul de obezitate și diabet la mamă și copil, pe tot parcursul vieții. Prin urmare, a devenit o problemă prioritară de sănătate publică. 1,2

GDr. Stefania Apostolescu

Institutul Național de Diabet, Nutriție și Boli Metabolice - Prof. Dr. N. Paulescu, București

Prof. Univ.

Dr. Gabriela Radulian

Inst. Național de Diabet, Nutriție și Boli Metabolice - Prof. Dr. N. Paulescu, București, Facultatea de Medicină, UMF „Carol Davila”, București,

DM este definit ca tulburare metabolică, diagnosticată în al doilea și al treilea trimestru de sarcină (săptămânile 24-28). Este necesar să diferențiem diabetul zaharat cu debut în timpul sarcinii de cel care precede sarcina și care este descoperit în primul trimestru al acesteia. Diagnosticul de diabet stabilit în primul trimestru se clasifică drept diabet care complică sarcina, fiind preexistent acesteia, cel mai adesea diabet de tip 2, mai rar diabet de tip 1 sau diabet monogenic.1

Etiologia GDM este legată de: 1. disfuncția celulelor beta pancreatice sau răspunsul întârziat al celulelor beta la nivelurile glicemice și 2. rezistența marcată la insulină secundară eliberării hormonilor placentari. Hormonul lactogen placentar uman este principalul hormon legat de creșterea rezistenței la insulină în GDM. Alți hormoni legați de dezvoltarea acestei boli sunt hormonul de creștere, pro-

lactina, hormonul de eliberare a corticotropinei și progesteronul, acești hormoni contribuind la amplificarea rezistenței la insulină și a hiperglicemiei în timpul sarcinii. Nivelurile ridicate ale glucozei materne traversează placenta și produc hiperglicemie fetală. Pancreasul fetal este stimulat ca răspuns la hiperglicemie și proprietățile anabolice ale insulinei induc creșterea într-un ritm accelerat a țesuturilor fetale.3,4

În general, riscurile specifice GDM includ riscuri pentru mamă: preeclampsia, eclampsia, necesitatea de operație cezariană, și pentru făt: naștere prematură, macrosomia, traumatisme la naștere, hipoglicemia neonatală, hiperbilirubinemie neonatală și sindrom de detresă respiratorie neonatală. În plus, diabetul

gestational în timpul sarcinii crește riscul pentru copilul expus in utero la hiperglicemie de a dezvolta pe parcursul vieții: obezitate, hipertensiune arterială și diabet zaharat de tip 2. În ceea ce privește gravidele cu GDM, în general valorile glicemice revin la normal după naștere, dar ele prezintă un risc de 10 ori mai mare de a dezvolta diabet zaharat de tip 2 pe parcursul vieții și un risc de 50-60% de a dezvolta și pe parcursul viitoarelor sarcini diabet gestațional.1,5

GDM afectează aproximativ 7–10% din toate sarcinile din întreaga lume. Aceste cifre variază foarte mult în funcție de populația studiată și de criteriile de diagnostic utilizate. În Europa cea mai mare prevalență a fost înregistrată la gravidele din țările est-europene (31,5%).2,6

I. Strategia într-un singur pas

Conform Grupului de Studiu al Asociației Internaționale pentru Diabet și Sarcină (IADPSG), testarea se face dimineaţa, după un post alimentar de 8 ore, cu 75 g de glucoză anhidră. Determinarea glicemiei se face à jeun, la o oră după administrarea glucozei și apoi la două ore. Diagnosticul de GDM se pune dacă oricare dintre cele trei determinări depășește următoarele valori:

Glicemia à jeun ≥ 92 mg/dL (5,1 mmol/L); Glicemia la 1 oră ≥180 mg/dL (10 mmol/L); Glicemia la 2 ore ≥ 153 mg/dL (8,5 mmol/L).1

Interacţiunile Apolipoproteinelor în Patofiziologia

și Complicaţiile Diabetului Zaharat de Tip 2

Abstract: This review addresses dyslipidemia in Type 2 Diabetes Mellitus (T2DM), focusing on the role of apolipoproteins, based on extensive PubMed literature from 2010 onwards. T2DMassociated dyslipidemia features high triglycerides, low HDL, and increased LDL, contributing to cardiovascular disease (CVD) risk. Key apolipoproteins, including apoA, apoB, apoC, and apoE, exhibit altered levels in T2DM, impacting lipid metabolism and vascular health. ApoA-II, significant in HDL, plays a crucial role in lipid management and cardiovascular risk, though its impact on atherogenesis remains debated. This review explores apolipoprotein dysregulations in T2DM, their genetic implications, and the therapeutic potential of targeting these biomarkers.

Ioana Păunică1, Andrada Doina Mihai1,2, Cristian Serafinceanu1,2

1Universitatea de Medicină și Farmacie ”Carol Davila”, București

2Institutul Național de Diabet, Nutriție și Boli Metabolice Prof. Dr. Paulescu, București

Prevalența diabetului zaharat de tip 2 a fost semnificativ asociată cu un risc crescut de boli cardiovasculare (BCV) și mortalitate, distingând astfel pacienții ca fiind deosebit de susceptibili în comparație cu indivizii sănătoși 1. Un element esențial în acest risc cardiovascular crescut este dislipidemia, o condiție multifactorială caracterizată prin modificări ale metabolismului lipidic și al lipoproteinelor 2

La pacienții cu diabet zaharat tip 2, dislipidemia nu este doar o anomalie cantitativă; aceasta cuprinde variații calitative și cinetice în profilurile lipidice 3. Această complexitate a metabolismului lipidic este influențată de o multitudine de factori, inclusiv rezistența la insulină, deficitul relativ de insulină, rolul adipocitokinelor precum adiponectina, și hiperglicemia persitentă 4

Apolipoproteinele, drept componente integrale ale lipoproteinelor, joacă un rol crucial în acest scenariu. Ele sunt constituenții proteici ai lipoproteinelor și sunt esențiale în transportul și

metabolismul lipidic. Înțelegerea funcției și reglării lor este esențială pentru a înțelege anormalitățile lipidice observate în diabetul zaharat tip 2 4 .

Scopul acestei revizuiri este de a explora interconexiunea dintre aceste abateri lipidice și riscul crescut de complicații cardiovasculare, mai ales la pacientul ce asociază diabet zaharat tip 2.

Alterările metabolismului lipidic în diabetul zaharat tip 2

Unul dintre aspectele cheie ale dislipidemiei diabetice este metabolismul alterat al lipoproteinelor bogate în trigliceride. Aceasta include creșterea secreției hepatice de lipoproteine cu densitate foarte scăzută (VLDL) și eliminarea deficitară a VLDL și a chilomicronilor derivați de la nivel intestinal 3. Aceste modificări duc la prezența prelungită a acestor lipoproteine în plasmă, inclusiv a lipoproteinelor cu densitate intermediară (IDL) bogate în colesterol, care sunt puternic aterogene 5. Mai mult, producția crescută și/ sau eliminarea întârziată a particulelor mari de VLDL contribuie la formarea particulelor mici dense de LDL, care sunt distincte în comportamentul lor metabolic și rolurile patologice. Particulele mici dense de LDL au fost identificate ca un factor de risc pentru boala coronariană, având în vedere afinitatea lor redusă pentru receptorii

LDL și timpul prelungit de rezidență în plasmă 6

Pe lângă schimbările LDL, particulele HDL în dislipidemia diabetică sunt de asemenea afectate. Există multiple subclase de HDL care diferă în diametru și densitate, iar reducerile de HDL asociate cu diabetul de tip 2 sunt adesea văzute ca reduceri ale subspeciei HDL-2b și creșteri relative sau absolute în HDL-3b și HDL-3c mai mici și mai dense. Această modificare este în principal datorată transferului crescut de colesterol dinspre particulele de HDL la lipoproteinele bogate în trigliceride și invers 7. Particulele HDL bogate în trigliceride sunt metabolizate și eliminate mai rapid din plasmă, scăzând cantitatea totala de HDL colesterol.

Rezistența la insulină joacă un rol central în dezvoltarea dislipidemiei diabetice. Aceasta duce la creșterea fluxului de acizi grași liberi din țesutul adipos și la preluarea deficitară a acestor acizi de către mușchii scheletici, crescând astfel fluxul de acizi grași către ficat 8. Această condiție, adesea văzută în stadiile incipiente ale intoleranței la glucoză, duce la depunerea trigliceridelor în mușchi, ficat, inimă și pancreas.

Dislipidemia și insulinorezistența

În stările de rezistență la insulină, există o producție crescută de trigliceride VLDL și apoB-100 la nivel hepatic, determinată de niveluri ridicate de acizi grași liberi și eficacitate redusă a insulinei. Această condiție este exa-

Dieta - o problemă veche.

NutriVi – o soluţie nouă

Evoluţia umană a fost puternic influenţată de schimbările de mediu, inclusiv de cele de dietă, iar înţelegerea patologiilor moderne poate fi ajutată de analiza schimbărilor nutriţionale din perspectivă evoluţionistă. Primele hominide sunt presupuse a fi avut o dietă bazată pe fructe. Cândva, în Miocenul târziu, a apărut o mutaţie în gena pentru uricază, enzimă a cărei funcţie este de a degrada acidul uric; mutaţia a avut drept consecinţă inactivarea uricazei și creșterea nivelului de acid uric plasmatic, finalmente, creșterea capacității de a stoca grăsimi și glicogen, în contextul dietei frugivore. Stocurile mai mari de grăsimi și glicogen au reprezentat un avantaj în supravieţuirea în habitatul sezonier, mai rece, din Europa. În zilele noastre, însă, aportul de fructoză nu mai provine exclusiv din fructe, ci a crescut semnificativ prin introducerea zahărului rafinat (sucroza) și a altor îndulcitori; ca urmare a acestui aport, ca și a consumului ridicat de carne, nivelul de acid uric plasmatic a crescut de cca. 4 ori comparativ cu perioada dietei frugivore preistorice, ceea ce se reflectă în riscul crescut de afecţiuni precum diabetul de tip 2, obezitatea, ficatul gras și alte boli hepatice, hipertensiunea, guta.

Dr. Maria Stratan

Medic specialist

Genetică medicală

Dr. Radu Truică Medic rezident Genetică medicală

Andreea Țuțulan-Cuniță

Dr. Biol.

Danae Stambouli

Dr. Biol.

Astfel, se reliefează faptul că răspândirea alimentelor înalt procesate și modificările substanţiale ale stilului de viaţă, în timp, au contribuit la o dietă nesănătoasă, cu conţinut caloric excesiv, bogată în grăsimi saturate, glucide și sare, respectiv la o creștere rapidă a obezităţii, și implicit a patologiilor asociate. Pe plan global, conform unui studiu recent publicat de NCD Risk Factor Collaboration (The Lancet, 29.02.2024, DOI: https://doi.org/10.1016/S0140-6736(23)027502), între 1990 și 2022, rata de obezitate la copii și adolescenți a crescut de 4 ori, iar la adulți s-a dublat, urmarea fiind scăderea ca-

lităţii vieţii și creșterea costurilor serviciilor medicale implicite. Astfel, se estimează că, în 2022, erau aproximativ 878 milioane de adulți cu obezitate, respectiv aproximativ 159 milioane de copii și adolescenți, depășind în total un miliard de persoane. Aprecierea OMS că 2030 va fi anul în care vom atinge un miliard de persoane ce suferă de obezitate este deja depășită.

Obezitatea este cauzată de interacţiunea dintre factorii genetici și de mediu: (in)activitatea fizică, aportul caloric excesiv, micromediul intrauterin, posibil - microbiomul intestinal, calitatea și durata insuficientă a somnului, medicamentele, compușii chimici care perturbă mecanismele de reglare endocrine. Proporţia de variaţie atribuită factorilor genetici, altfel spus heritabilitatea indicelui de masă corporală este estimată a fi de 40-70%. Prin urmare, numeroase studii

s-au concentrat pe identificarea acelor variante genice care sunt asociate cu răspunsul organismului la dietă si la anumiți factori de mediu ce pot influența greutatea corporală. Testul NutriVi este o abordare inovativă, diferită de alte teste nutrigenetice de pe piaţă prin combinaţia de parametri incluși în analiză: 109 variante de secvență unice (SNP – single nucleotide polymorphism) asociate cu obezitatea, nivelul colesterolului și al trigliceridelor, diabetul de tip 2, rezistența la insulină, supraalimentarea emoţională, răspunsul la dieta săracă în grăsimi sau bogată în carbohidraţi, nivelurile scăzute de leptină și grelină, pierderea de ţesut adipos prin exerciţii fizice, riscul de recâștigare a greutăţii pierdute, rata metabolică de repaus scăzută, hemocromatoza, hipertensiunea sensibilă la aportul de sare, nivelurile hormonale, inflamaţia, alergiile și intoleranțele alimentare, boala celiacă, nivelurile de minerale circulante (calciu, fier, magneziu, seleniu, sodiu), capacitatea de detoxificare, metabolizarea alcoolului și a cafeinei ș.a. Aceste SNP au fost atent selectate pe baza studiilor de asociere și sunt localizate în gene semnificative pentru influența dietei asupra stării de sănătate. În comparaţie cu alte teste disponibile pe piaţă, NutriVi folosește, însă, în algoritmul de analiză nu doar constituţia genetică a pacientului, ci și date privind starea sa de sănătate.

Recomandările nutriţionale incluse în raportul NutriVi au fost elaborate de o echipă de medici, nutriţioniști și farmaciști, iar interpretarea lor de către clinician în contextul personalizat al pacientului asigura optimizarea managementului dietei. NutriVi nu este gândit ca un test direcţionat de-a dreptul către consumator, ci ca un instrument pe baza căruia clinicianul sau nutriţionistul să poată lua decizii de îngrijire a sănătăţii și de nutriţie personalizate pentru fiecare pacient în parte. În acest sens, NutriVi oferă un raport pentru clinician/nutriţionist, creat pentru a-l ajuta în interpretarea rezultatelor pacientului, și, separat, un raport pentru acesta din urmă.

Dedicat excelenței, CytoGenomic Medical Laboratory oferă o paletă largă de analize genetice și genomice, de screening și de diagnostic prenatal și postnatal (www. cytogenomic.ro).

cerbată de hiperinsulinemia cronică, tipică pentru obezitate și diabetul de tip 2, ducând la creșterea nivelurilor de VLDL și de trigliceride 9. Supraproducția de VLDL este un proces complex care implică mai mulți factori, inclusiv reglarea insulinei, disponibilitatea lipidică în ficat și sinteza proteinelor. Asamblarea VLDL necesită coordonarea mai multor elemente precum apoB-100, colesterol și trigliceride. În plus, sinteza și activitatea proteinei de transfer a trigliceridelor microsomale și a proteinelor de legare a elementului regulator sterol joacă roluri semnificative în sinteza și secreția VLDL în rezistența la insulină 10

În stările de rezistență la insulină și diabet de tip 2, descompunerea resturilor de lipoproteine care conțin apoB este redusă. Aceasta se datorează parțial rolului apolipoproteinei CIII (apoC-III), care inhibă catabolismul acestor lipoproteine, blocând lipoprotein lipazei și captarea mediată de receptorii LDL 11. Mai mult, rezistența la insulină suprimă activitatea lipoprotein lipazei, ducând la o scădere a descompunerii particulelor bogate în trigliceride. Lipaza hepatică, care este amplificată în rezistența la insulină, remodelează aceste resturi în particule de LDL mici și dense, mai predispuse la a crește stresul oxidativ și sunt eliminate mai puțin eficient din circulație 12 .

Nivelurile scăzute de HDL-colesterol și apoA-I în stările de rezistență la insulină se datorează în principal catabolismului accelerat al acestora. Acest lucru este influențat major de activitatea crescută a proteinelor de transfer al esterilor de colesterol, care trasferă esterii de colesterol din HDL în alte lipoproteine, ducând la scăderea nivelului de HDL-colesterol 13. De asemenea, lipaza hepatică descompune HDL-urile bogate în trigliceride în particule mai mici, care sunt rapid eliminate de rinichi. Lipaza endotelială joacă, de asemenea, un rol important în reducerea HDL-colesterolului în rezistența la insulină 14 .

Tipurile de apolipoproteine

Apolipoproteinele au un rol esențial în metabolismul lipidic, fiecare

având un rol specific. Printre acestea, tipurile cunoscute până la acest moment sunt:

• Apolipoproteina A cu subtipurile: ApoA-I, ApoA-II, ApoA-IV și ApoA-V;

• Apolipoproteina B cu subtipurile: ApoB-48 și ApoB-100;

• Apolipoproteina C cu subtipurile: ApoC-I, ApoC-II, ApoC-III și ApoC-IV;

• Alte tipuri: ApoD, ApoE, ApoF, ApoH, ApoL, ApoM și Apolipoproteina (a).

Apolipoproteina A, în special apoA-I, joacă un rol semnificativ în metabolismul glucozei și patologia cardiovasculară în contextul diabetului zaharat. Studiile au arătat că apoA-I sporește secreția de insulină stimulată de glucoză și stimulează utilizarea glucozei în țesuturile periferice, cum ar fi mușchiul scheletic. Acest efect este deosebit de pronunțat la nivelul cordului, unde apoA-I induce o absorbție considerabilă a glucozei. Interesant este că această absorbție este amplificată în stările de rezistență la insulină, cum ar fi obezitatea indusă de dietă la șoareci, și se produce prin mecanisme care depășesc calea clasică de semnalizare a insulinei 15 .

Studii randomizate care au urmărit corelația dintre apoA-I, HDL-colesterol și boala coronariană nu au susținut concluzia celor epidemiologice în care o concentrație crescută de apoA-I ar avea risc cardioprotectiv 15. Rezultat susținut și într-un studiu realizat în România pe pacienți cu diabet zaharat tip 2 16 .

În ceea ce privește metabolismul apoA în diabetul zaharat de tip 2 există numeroase modificări. Procesul aterosclerotic în DZ2 este unul accelerat și are un efect în detrimentul acțiunii antioxidante a apoA-I. Această reducere a proprietăților antioxidante este crucială deoarece afectează inhibarea stresului oxidativ indus de statusul hiperglicemic NADPH mediate de la nivelul macrofagelor 17 .

Un alt efect este glicarea apoA-I în DZ2 ceea ce îi scade proprietățile anti-inflamatoare prin inhibarea activării factorului nuclear κB 18. Concentrația apoA-I glicozilate este un factor independent în procesul de ateroscleroză

la acești pacienți. Suplimentar, nivelul plasmatic de apoA-I este scăzut față de pacienții ce nu asociază DZ2 ce se asociază puternic cu creșterea mortalității indiferent de cauză 19

La pacienții cu DZ2 concentrația de apoA-I și raportul apoA-I/apoB a fost mai mic la cei complicați cu retinopatie diabetica proliferativă față de neproliferativă 20

În ceea ce privește apolipoproteina B, acestea sunt componente ale chilomicronilor, a VLDL-colesterolului, IDL-colesterol și a LDL-colesterolului (90% din totalul particulelor de apoB). În DZ2, fluxul crescut de acizi grași liberi duce la o producție accelerată de trigliceride care induce secreția de apoB și VLDL-colesterol 20. La capătul opus al lanțului, scade și clearance-ul apoB plasmatic la acești pacienți. Însă, după inițierea insulino-terapiei, nivelul HDL-colesterolului crește, iar cel de apoB scade. Acest fapt, poate sugera efectul anti-aterosclerotic al insulinei 21. Pacienții cu DZ2 ce asociau albuminurie, s-a dovedit a avea și o valoare crescută a apoB, arătând o relație cu nefropatia diabetică 22 . Raportul apoB/apoA-I a devenit un biomarker semnificativ în evaluarea riscului cardiovascular, în special la pacienții cu DZ2. Studiile au demonstrat că acest raport este crescut la pacienții cu DZ2 care suferă concomitent de boli cardiovasculare, subliniind potențialul său ca marker predictiv pentru complicațiile cardiovasculare. Valoarea predictivă a raportului se extinde la sănătatea arterială, cu corelații stabilite între componente ale raportului, cum ar fi apoB-48, și markeri precum grosimea intima-media carotidiană, sugerând utilitatea sa în prezicerea rigidității arteriale și a bolii arteriale periferice la pacienții de vârstă mijlocie . Într-un studiu realizat pe 83 de pacienți, raportul apoB/ apoA-I a fost cel mai puternic corelată cu riscul cardiovascular calculat față de LDL-colesterol și raportul non-HDL-colesterol/HDL-colesterol 16. Aceste dovezi plasează raportul apoB/apoA-I ca un instrument crucial în ghidarea strategiilor terapeutice pentru pacienții cu T2DM, în special pentru cei cu risc crescut de complicații cardiovasculare.

DIAGNOSTICUL PRECOCE ȘI URMĂRIREA

EVOLUȚIEI NEUROPATIEI AUTONOME PERIFERICE

Preven ia i controlul complica iilor Diabetului Zaharat ț ș ț Identificarea altor neuropatii

REZULTATE CLARE

RAPID

SIMPLU

Determinarea dureaza 3 minute. Raportul este generat imediat după terminarea determinării.

Graficele detaliate permit evaluarea vizuală a rezultatelor.

Valori reale ale răspunsului galvanic al pielii la nivelul palmelor și tălpilor indică severitatea neuropatiei. Această determinare poate fi comparată cu rezultatele testelor ulterioare pentru a evalua răspunsul pacientului la tratament sau alte intervenții prescrise.

Eventualele asimetrii între partea dreaptă și stângă ajută la identificarea tipului de Neuropatie periferică.

Evaluarea riscului Neuropatiei Cardiace.

Evaluarea scorului de aparitie a nefropatiei

CANTITATIV

SIMETRIE

NEUROPATIA CARDIACĂ

NEFROPATIE

Denumi

Până la 2 cp/zi

Partenerul de încredere în controlul HbA1c

Compoziţia calitativă şi cantitativă*: Un comprimat cu eliberare modificată conţine gliclazidă 60 mg. Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat. Forma farmaceutică: Comprimat cu eliberare modificată. Comprimate oblongi, de culoare albă, cu o linie mediană şi marcate cu ,,DIA 60’’ pe ambele feţe. Comprimatul poate fi divizat în doze egale. Indicaţii terapeutice: Diabet non-insulino-dependent (de tip 2) la adulţi, atunci când regimul dietetic, exerciţiul fizic şi scăderea în greutate nu sunt suficiente pentru a controla glicemia. Doze şi mod de administrare*: Doza zilnică de DIAPREL MR 60 mg poate varia de la o jumătate de comprimat la 2 comprimate (30-120 mg gliclazidă) administrate oral, în doză unică, la micul dejun. Similar celorlalte antidiabetice orale, doza de gliclazidă trebuie ajustată în funcţie de răspunsul metabolic individual al pacientului (glicemie, HbA1c). Doza iniţială recomandată este de 30 mg pe zi (jumătate de comprimat DIAPREL MR 60 mg). În cazul în care glicemia este bine controlată, această doză poate fi utilizată şi pentru tratamentul de întreţinere. Dacă glicemia nu este controlată adecvat, doza poate fi crescută treptat la 60, 90 sau 120 mg gliclazidă pe zi. Intervalul între fiecare creştere a dozei trebuie să fie de cel puţin 1 lună, cu excepţia pacienţilor a căror glicemie nu a fost redusă după două săptămâni de tratament. În asemenea cazuri, doza poate fi crescută la sfârşitul săptămânii a doua de tratament. Doza maximă recomandată este de 120 mg gliclazidă pe zi. Posibilitatea de rupere a comprimatelor cu eliberare modificată de DIAPREL MR 60 mg permite un dozaj flexibil. Tratament asociat cu alte antidiabetice: DIAPREL MR 60 mg poate fi administrat în asociere cu biguanide, inhibitori de alfa-glucozidază sau insulină (sub strictă supraveghere medicală). Contraindicaţii*: Hipersensibilitate la gliclazidă sau la oricare dintre excipienţi, alte sulfoniluree, sulfonamide. Diabet zaharat tip 1. Precomă şi comă diabetică, cetoacidoză diabetică. Insuficienţă renală sau hepatică severă: în acest caz se recomandă utilizarea insulinei. Tratament cu miconazol (vezi pct. „Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune”). Alăptare (vezi pct. „Fertilitatea, sarcina şi alăptarea”). Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare*: Hipoglicemia: Acest tratament trebuie recomandat doar dacă pacienţii au un aport alimentar regulat (incluzând şi micul dejun). Este important ca aceştia să aibă un aport regulat de carbohidraţi, din cauza riscului crescut de hipoglicemie, în cazul în care aportul alimentar este întârziat, insuficient sau cu conţinut scăzut de carbohidraţi. Hipoglicemia este mai posibil să apară în timpul dietelor hipocalorice, după efort fizic prelungit sau intens, în cazul consumului de alcool etilic sau dacă se utilizează o combinaţie de medicamente hipoglicemiante. Hipoglicemia poate să apară după administrarea de sulfoniluree. Insuficienţa renală şi hepatică: farmacocinetica şi/sau farmacodinamia gliclazidei pot fi modificate la pacienţii cu insuficienţă hepatică sau insuficienţă renală severă. În cazul apariţiei unui episod hipoglicemic la aceşti pacienţi, există riscul ca acesta să fie prelungit, ca urmare fiind recomandată o abordare terapeutică adecvată. Se recomandă precauţie la utilizarea la pacienţii cu deficit de G6PD. Au fost descrise cazuri de porfirie acută la pacienții care au porfirie. Excipienţi: conţine lactoză monohidrat. Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune*: Administrare concomitentă contraindicată: miconazol. Administrare concomitentă nerecomandată: fenilbutazonă (administrate sistemic); alcool etilic; danazol. Administrare concomitentă care necesită precauţie la utilizare: alte medicamente antidiabetice, beta-blocante, fluconazol, inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei (captopril, enalapril), antagonişti ai receptorilor H2, IMAO, sulfonamide, claritromicină, antiinflamatoare nesteroidiene; clorpromazină (neuroleptic); corticosteroizi (administrare sistemică şi topică: intraarticulară, cutanată, rectală) şi tetracosactidă; ritodrină, salbutamol, terbutalină (i.v.); produse din sunătoare (Hypericum perforatum); fluorochinolone. Administrare concomitentă de care trebuie ţinut cont: tratament cu anticoagulante (de exemplu warfarina). Fertilitatea, sarcina şi alăptarea*: Sarcina: Ca măsură de precauție, este de preferat să se evite utilizarea gliclazidei în timpul sarcinii. Pentru tratamentul diabetului în timpul sarcinii nu se recomandă utilizarea antidiabeticelor orale, insulina fiind medicamentul de primă intenţie. Alăptarea: Din cauza riscului de hipoglicemie neonatală, acest medicament este contraindicat în timpul alăptării. Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje*: DIAPREL MR 60 mg nu are nici o influență asupra capacității de a conduce vehicule și de a folosi utilaje. Cu toate acestea, pacienţii trebuie avertizaţi asupra simptomelor hipoglicemiei şi trebuie să fie atenţi atunci când conduc vehicule sau folosesc utilaje, în special la începutul tratamentului. Reacţii adverse*: Hipoglicemie. Alte reacţii adverse: tulburări gastro-intestinale, incluzând dureri abdominale, greaţă, vărsături, dispepsie, diaree şi constipaţie. Rare: erupţii cutanate tranzitorii, prurit, urticarie, angioedem, eritem, erupţii maculopapulare, reacţii buloase (cum sunt sindrom Stevens-Johnson și necroliză epidermică toxică și afecțiuni buloase autoimune) și, excepțional, erupție cutanată medicamentoasă cu eozinofilie și simptome sistemice; anemie, leucopenie, trombocitopenie, granulocitopenie, creştere a valorilor serice ale enzimelor hepatice (AST, ALT, fosfatază alcalină), hepatită (cazuri izolate), tulburări de vedere tranzitorii. Reacții adverse atribuibile clasei farmacoterapeutice: cazuri de eritrocitopenie, agranulocitoză, anemie hemolitică, pancitopenie, vasculite alergice, hiponatriemie, creştere a valorilor serice ale enzimelor hepatice şi chiar disfuncţie hepatică (de exemplu colestază şi icter) şi hepatită, care au regresat după întreruperea tratamentului sau, în cazuri izolate, au dus la insuficienţă hepatica letală. Supradozaj*. Proprietăți*: Gliclazida este un derivat de sulfoniluree care reduce glicemia prin stimularea secreţiei de insulină la nivelul celulelor beta din insulele pancreatice Langerhans. Reface primul vârf al secreţiei de insulină ca răspuns la glucoză şi creşte a doua fază a secreţiei de insulină. Gliclazida are și proprietăți hemovasculare. Deţinătorul autorizaţiei de punere pe piaţă: Les Laboratoires Servier, 50 rue Carnot, 92284 Suresnes cedex, Franţa. Data reînnoirii autorizaţiei: August 2015. Data revizuirii textului: Martie 2020.

Acest medicament se eliberează pe bază de prescripție medicală PRF. *Pentru informații complete, vă rugăm să consultați rezumatul caracteristicilor produsului. Acest material promoțional este destinat profesioniștilor din domeniul sănătății.

Servier Pharma

Str. Tipografilor 11-15, S-park, corp A1, etaj 3, sector 1, Bucureşti

Tel :021 528 52 80 ; Fax : 021 528 52 81 ; www.servier.ro