4
S Ă
Î N Ț E L E G E M
Cel mai mare importator din lume Una din trăsăturile care caracterizează Europa este dependența sa de energia din exterior. Uniunea Europeană, a doua economie din lume, consumă o cincime din energia produsă la nivel mondial, însă dispune de foarte puține rezerve. Din fericire, portofoliul nostru, denumit „mix energetic”, este extrem de diversificat: avem numeroase baraje în Austria, mine de cărbune în Polonia, centrale nucleare în Franța, platforme petroliere în Marea Nordului și zăcăminte de gaze în Danemarca și Țările de Jos, iar această diversitate nu poate fi decât un lucru bun. Bineînțeles, cu condiția ca țările europene să fie solidare pentru a putea profita de ea. Dependența energetică europeană ne afectează în mod grav economia. Cumpărăm petrol din țările Organizației Țărilor Exportatoare de Petrol (OPEC) și din Rusia, iar gaze naturale din Algeria, Norvegia și Rusia. Astfel, Europa pierde peste 350 de miliarde de euro/an. Mai mult, costurile energiei continuă să crească. Prin urmare, nu avem de ales: statele membre trebuie să fie eficiente, solidare și ambițioase pentru a‑și putea diversifica sursele de energie și modalitățile de aprovizionare.
Componenta climatică Experți de renume au demonstrat cât de mult ne vor costa schimbările climatice dacă nu reușim să reducem emisiile de gaze cu efect de seră. Sectorul energetic are o implicare directă în acest caz, deoarece peste 80 % din producția de energie provine din combustibili fosili. Prin ardere, combustibilii fosili emit dioxid de carbon (CO2), principalul gaz cu efect de seră. Viitorul sectorului energetic este strâns legat, așadar, de scăderea consumului de combustibili fosili și de exploatarea, pe scară mai largă, a tehnologiilor cu emisii reduse de dioxid de carbon.
Europa trebuie să acționeze în mod unitar
U N I U N I I
E U R O P E N E
Încă din anii ′60, statele membre au înțeles că trebuie să se solidarizeze pentru a face față problemelor legate de aprovizionarea cu energie. Așa au fost puse în comun stocuri strategice de petrol și a fost elaborat un mecanism de reacție în caz de criză. În prezent, politica energetică afectează de asemenea multe alte domenii: industria, mediul, transporturile, cercetarea și inovarea și chiar relațiile externe.
Obiectivele europene Uniunea Europeană are puterea și instrumentele necesare pentru a aplica o politică energetică menită: —— să îi garanteze aprovizionarea cu energie; —— să garanteze că prețurile la energie nu sunt de natură să îi frâneze competitivitatea; —— să protejeze mediul și în special să lupte împotriva schimbărilor climatice; —— să dezvolte rețelele energetice. Statele membre pot alege sursele de energie pe care doresc să le dezvolte, dar trebuie să țină cont de obiectivele Uniunii privind sursele regenerabile.
O piață unică pentru jumătate de miliard de europeni. © NASA/Goddard Space Flight Center
Interesul statelor membre față de sectorul energiei nu este de dată recentă. Importanța energiei a fost recunoscută imediat după cel de‑al Doilea Război Mondial, atunci când părinții fondatori ai Europei unite au hotărât să „pună mijloacele de război în slujba păcii”, după cum spunea Jean Monnet. Cărbunele, oțelul și energia atomică au stat la baza primelor tratate europene: Tratatul de instituire a Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului (Tratatul CECO), care a fost integrat în politica Uniunii în 2002, și Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice, care este în vigoare și astăzi.
P O L I T I C I L E