Povești băcăuane, destine europene/Histoires de Bacău, destins de l'Europe

Povești băcăuane, destine europene

Histoires de Bacău, destins de l’Europe

Această publicaţie nu reprezintă poziţia oficială a Uniunii Europene. Proiectul „Centrul de Informare Europe Direct Bacău” este finanţat de Comisia Europeană, prin Reprezentanţa Comisiei Europene în România, de Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău, Municipiul Bacău şi Judeţul Bacău.

Coperta 1, 2 - Fotografii din colecţia Centrului de Informare Europe Direct Bacău şi de la Școala francofonă de vară de la Oneşti

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României Povești băcăuane, destine europene = Histoires de Bacău, destins de l’Europe. - Iaşi : PIM, 2019 ISBN 978-606-13-5243-2

Editori: Luminiţa Drugă, Nadia-Nicoleta Morăraşu, Florinela Floria Colaboratori: Veronica Grecu Balan, Raluca Bălăiţă, Elena Bulai, Ioan Dănilă, Simina Mastacan, Emilia Munteanu, Luciana Pascu, Nicoleta Popa Blanariu, Adriana-Gertruda Romedea, Maricela Strungariu, Vasile Spiridon Fotografii: Colecţia Centrului de Informare Europe Direct Bacău, arhiva Centrului de cercetare INTERSTUD, colecţii personale, colecţii instituţionale, platforme web dedicate

Copyright © 2019 Toate drepturile asupra acestei ediţii sunt rezervate Centrului de Informare Europe Direct Bacău şi Editurii PIM.

Parteneri:

Structură-gazdă: Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău

Judeţul Bacău

Municipiul Bacău

Această publicaţie nu reprezintă poziţia oficială a Uniunii Europene. Proiectul „Centrul de Informare Europe Direct Bacău” este finanţat de Comisia Europeană, prin Reprezentanţa Comisiei Europene în România, de Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău, Municipiul Bacău şi Judeţul Bacău.

Cuprins Cuvânt-înainte (Vasile Spiridon)

8

I. Proiecte francofone

12

I.1. Proiecte realizate de Consiliul Judeţean Bacău în parteneriat cu Regiunea Limousin din Franţa (Luciana Pascu)

10

I.2. Proiectul cultural „Dialogul francofon – vector de comunicare interculturală” I.3. De la teatrul francofon la Europa (Emilia Munteanu) I.4. Școala francofonă de vară de la Oneşti (Emilia Munteanu)

22 28 31

II. Personalități literare II.1. Vasile Alecsandri (Ioan Dănilă) II.2. Victor Anestin II.3. Ion Frunzetti

36 36 42 46

II.4. Tristan Tzara

50

III. Personalități artistice

56

III.1. George Apostu III.2. Nicu Enea III.3. George Enescu

56 60 64

IV. Personalități din domeniul educației

68

IV.1. Dumitru Alistar IV.2. Veronica Grecu Balan

68 74

Table des matières Avant propos (Vasile Spiridon)

9

I. Projets francophones

11

I.1. Projets réalisés par le Conseil du Département de Bacău en partenariat avec la région Limousin de France (Luciana Pascu) I.2. Le projet culturel « Le dialogue francophone – vecteur de communication interculturelle » I.3. Du Théâtre francophone à l’Europe (Emilia Munteanu) I.4. L’École francophone d’été d’Oneşti (Emilia Munteanu)

11 23 29 32

II. Personnalités littéraires II.1. Vasile Alecsandri (Ioan Dănilă) II.2. Victor Anestin II.3. Ion Frunzetti

37 37 43 47

II.4. Tristan Tzara

51

III. Personnalités artistiques III.1. George Apostu III.2. Nicu Enea III.3. George Enescu

57 57 61 65

IV. Personnalités de l’éducation

69

IV.1. Dumitru Alistar IV.2. Veronica Grecu Balan

69 75

IV.3. Raluca Bălăiţă IV.4. Elena Bulai IV.5. Ioan Grigoriu IV.6. Simina Mastacan IV.7. Emilia Munteanu IV.8. Nicoleta Popa Blanariu IV.9. Adriana-Gertruda Romedea IV.10. Maria Smâdu Grigoriu (Simina Mastacan) IV.11. Vasile Spiridon IV.12. Maricela Strungariu IV.13. Grigore Tăbăcaru

78 80 86 90 96 100 105 110 114 120 124

V. Personalități științifice

128

V.1. Ion Borcea

128

V.2. Constantin Dumbravă V.3. Solomon Marcus V.4. Ion Simionescu

132 136 140

V.5. George Sterian

145

V.6. Gheorghe Vrănceanu

148

Concluzii Bibliografie

154 158

IV.3. Raluca Bălăiţă IV.4. Elena Bulai IV.5. Ioan Grigoriu IV.6. Simina Mastacan IV.7. Emilia Munteanu IV.8. Nicoleta Popa Blanariu IV.9. Adriana-Gertruda Romedea IV.10. Maria Smâdu Grigoriu (Simina Mastacan) IV.11. Vasile Spiridon IV.12. Maricela Strungariu IV.13. Grigore Tăbăcaru

79 81 87 91 97 101 105 111 115 121 125

V. Personnalités scientifiques V.1. Ion Borcea

129 129

V.2. Constantin Dumbravă V.3. Solomon Marcus V.4. Ion Simionescu

133 137 141

V.5. George Sterian

145

V.6. Gheorghe Vrănceanu

149

Conclusions Bibliographie

155 158

Cuvânt-înainte Cartea Povești băcăuane, destine europene – Histoires de Bacău, destins de l’Europe a apărut în urma colaborărilor şi proiectelor realizate în judeţul Bacău în parteneriat cu instituţii din Franţa. Toate acestea au fost cu putinţă mai întâi datorită lungii tradiţii (de aproape două secole) a relaţiilor franco-române şi diversităţii colaborărilor din perioada contemporană.

La ora actuală – marcată de o gândire esenţial pragmatică, de precaritate culturală şi morală – s-a perpetuat în judeţul Bacău această frumoasă tradiţie, păstrată în ciuda vremurilor grele traversate de francofilie. Promovarea limbii, culturii şi civilizaţiei franceze la Bacău devine o prioritate a acţiunii bilaterale în contextul slăbirii interesului tinerilor pentru studiul limbii franceze. Este vorba despre împărtăşirea dorinţei noastre de a lucra împreună, francezi şi români interesaţi într-un demers al schimburilor reciproce şi al dialogului intercultural pentru promovarea identităţii fiecăruia în Uniunea Europeană.

Mulţumim tuturor persoanelor care au contribuit la succesul acţiunilor franco-române şi celor care au făcut posibilă apariţia acestei cărţi.

Vasile Spiridon

8

Avant propos Le livre Povești băcăuane, destine europene – Histoires de Bacău, destins de l’Europe est issu à la suite des collaborations et des projets realisés dans le Département de Bacău en partenariat avec des institutions de France.

Tout cela est rendu possible, tout d’abord, grâce à la longue tradition (depuis deux siècles à peu près) des relations franco-roumaines et à la diversité des collaborations de l’époque contemporaine.

A l’heure actuelle – marquée par la pensée essentiellement pragmatique, par la precarité culturelle et morale – on a perpetué dans le département de Bacău cette belle tradition, preservée malgré les temps difficiles traversés par la francophilie. La promotion de la langue, la culture et la civilisation française à Bacău devient une priorité de l’action bilatérale dans le contexte de l’amoindrissement de l’ intérêt des jeunes gens pour l’étude du français. Il s’agit de partager notre désir d’apprendre à travailler ensemble, Français et Roumains interesés dans une démarche d’échanges réciproques et de dialogue interculturel pour la promotion de l’identité de chacun dans l’Union européenne.

On doit remercier toutes les personnes qui ont contribué au succès des actions franco-roumaines et ceux qui ont fait possible la parution de ce livre.

Vasile Spiridon

9

I. Proiecte francofone I.1. Proiecte realizate de Consiliul Județean Bacău în parteneriat cu Regiunea Limousin din Franța Tradiţia stabilirii unor bune relaţii instituţionale între autorităţi publice locale din România şi din Franţa, sub forma unor înfrăţiri şi proiecte colaborative, s-a manifestat imediat după 1989 şi a avut un rol esenţial în promovarea spiritului francofon, pe de o parte, şi a specificului românesc, pe de altă parte. În cadrul axelor de colaborare ale Convenţiei de cooperare dintre Județul Bacău și Regiunea Limousin1, semnată în octombrie 2005, s-au încheiat, la nivelul unor instituţii din judeţul Bacău, acorduri/convenţii de colaborare cu instituţii similare din Franţa, cum ar fi: • • • •

• 1 http://www.csjbacau.ro/fisiere/attach/112_41_80_34_conventie_ limousin.pdf.

10

Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău cu Universitatea din Limoges; Colegiul Economic „Ion Ghica” Bacău cu Liceul „Jean Monnet” din Limoges; Grupul Școlar Agricol „J. M. Elias” Sascut, cu Liceul „Magnac”; Colegiul „Mihai Eminescu” Bacău cu Institutul Regional de Formare Sanitară şi Socială de pe lângă CRF (Crucea Roşie din Franţa) prin Institutul de Formare în Ingrijire a asistenţilor medicali din Limoges; Oficiului Judeţean de Consultanţă Agricolă (OJCA) Bacău şi Centrul de Formare Profesională şi de Promovare Agricolă Bellac (CFPPA).

I. Projets francophones I.1. Projets réalisés par le Conseil du Département de Bacău en partenariat avec la région Limousin de France La tradition d’établir de bonnes relations institutionnelles entre les autorités locales et régionales de la Roumanie et de la France, sous forme de fraternités et de projets de collaboration, s’est manifestée immédiatement après 1989 et a joué un rôle essentiel dans la promotion de l’esprit francophone, d’une part, et de la spécificité roumaine, d’autre part.

Dans le cadre des axes de collaboration de la Convention de coopération entre le Département de Bacău et la Région Limousin1, signée en octobre 2005, il y a des accords de collaboration avec des institutions similaires.

• Université « Vasile Alecsandri » de Bacău avec l’Université de Limoges; • Collège Economique « Ion Ghica » Bacău avec le Lycée Jean Monnet Limoges; • Groupe Scolaire Agricole « J. M. Elias Sascut » avec le Lycée «Magnac»; • Collège « Mihai Eminescu » Bacău avec l’Institut régional de formation sanitaire et sociale auprès de CRF (Croix-Rouge de France) par l’intermédiaire de l’Institut de Formation des Infirmiers de Limoges; • Le Bureau de Conseil Agricole du Département de Bacău et le Centre de formation et de promotion de l’agriculture de Bellac (CFPPA).

1 http://www.csjbacau.ro/fisiere/attach/112_41_80_34_conventie_ 11 limousin.pdf.

În domeniul agricol2, în cadrul Programului de susținere a Județului Bacău, s-au desfăşurat proiectele: • „Susţinerea dezvoltării agriculturii din Republica Moldova şi a regiunii Moldovei, respectiv, a judeţului Bacău” (2005-2006), cu participarea Direcţiei pentru Agricultură Judeţeană Bacău (DADR Bacău), Universitatea de Agricultură din Chişinău, Institutul de Cercetări Agricole din Chişinău, reprezentanţi ai Ministerului Agriculturii din Republica Moldova, reprezentanţi ai autorităţilor publice locale; • „Sprijin pentru dezvoltarea agriculturii băcăuane” (2005-2013) acordat pentru DADR Bacău, OJCA, Camera Agricolă, fermieri băcăuani, centre de formare în agricultură; • Cursuri de formare şi vizită de studiu în domeniul agriculturii în Regiunea Limousin (2006) de care au beneficiat 8 specialişti şi decidenţi în agricultură din judeţul Bacău; • „Definirea şi implementarea politicii de dezvoltare a agriculturii/ Diagnostic privind agricultura şi zootehnia din Judeţul Bacău” (2006-2007) pentru specialişti de la DADR Bacău; • Formarea beneficiarilor programului „Fermierul” – stagiu la CFPPA din Bellac, Regiunea Limousin (2007), la care au participat 12 fermieri din judeţul Bacău; 2 http://www.csjbacau.ro/p_limousin-agricultura.html.

12

Dans le domaine agricole2, dans le cadre du Programme de soutien du département de Bacău, parmi les projets réalisés, on peut mentionner: • « Soutenir le développement de l’agriculture en République de Moldova et dans la région du département de Bacău» (2005-2006), avec la participation de la Direction de l’Agriculture du département de Bacău (DADR Bacău), de l’Université d’Agriculture de Chişinău, de l’Institut de Recherche Agricole de Chişinău, représentants du Ministère de l’Agriculture de la République de Moldova, représentants des autorités publiques locales; • « Soutien au développement de l’agriculture de Bacău » (2005-2013) accordé à DADR Bacău, OJCA, la Chambre d’Agriculture, les agriculteurs de Bacău, les centres de formation à l’agriculture; • Cours de formation et visites d’étude dans le domaine de l’agriculture dans la région de Limousin (2006), au bénéfice de 8 spécialistes et décideurs en agriculture du département de Bacău; • « Définition et mise en œuvre de la politique de développement de l’agriculture/ Diagnostic de l’agriculture et l’élevage dans le département de Bacău » (2006-2007) pour des spécialistes de DADR Bacău; • Formation des bénéficiaires du programme « Agriculteur » - stage au CFPPA de Bellac, dans la région Limousin (2007), auquel ont participé 12 agriculteurs du département de Bacău; 2 http://www.csjbacau.ro/p_limousin-agricultura.html.

13

• • • •

Seminar privind formarea profesională agricolă susţinut de specialiştii francezi de la Centrul de Formare Pofesională şi Promovare Agricolă Bellac, organizat la Bacău (2008), pentru 52 de formatori şi consilieri în domeniul agricol de la OJCA, DADR, centre de formare continuă din judeţ şi formatori independenţi; Schimburi de bune practici şi transfer de savoire-faire pentru creşterea ovinelor şi bovinelor, prin cursuri desfăşurate la Bacău şi vizite pe teren organizate în Regiunea Limousin (CFPPA Bellac şi Polul Lanaud) (2007-2009) de către specialişti de la DADR Bacău, precum şi reprezentanţi ai asociaţiilor crescătorilor de ovine, caprine, taurine; „Expertiză tehnică pentru realizarea de culturi realizată de specialiştii din Regiunea Limousin în judeţul Bacău” (20072008) pentru specialişti de la DADR Bacău; „Sprijin tehnic în vederea implementării de bovine (cu prioritate rasa bovină Limousin) şi ovine în judeţul Bacău” (2010 – 2013).

14

•

•

• •

Séminaire sur la formation professionnelle en agriculture organisé par les spécialistes français du Centre de Formation Professionnelle et de Promotion de l’Agriculture Bellac, organisé à Bacău (2008) visant un nombre de 52 formateurs et conseillers de l’OJCA, DADR, des centres de formation continue du département et des formateurs indépendants; Échanges de bonnes pratiques et transfert de savoir-faire pour l’élevage des bovins et moutons, par de stages organisés à Bacău et de visites de terrain organisées dans la région de Limousin (CFPPA Bellac et Pol Lanaud) (2007-2009) par des spécialistes de DADR Bacău, ainsi que des représentants des associations d’éleveurs d’ovins, de caprins et de taureaux; « Expertise technique pour des cultures réalisée par des spécialistes de la région de Limousin dans le département de Bacau » (2007-2008) pour des spécialistes de DADR Bacău; « Assistance technique pour l’élevage de bovins (race prioritaire Limousin) et de moutons dans le département de Bacău » (2010 - 2013).

15

La acestea, se adaugă proiecte realizate prin Programul de sprijin privind dezvoltarea turismului rural și agroturismului din județul Bacău precum „Animalul şi dezvoltarea durabilă” – expertiză tehnică în vederea sprijinirii dezvoltării agroturismului şi turismului rural din judeţul Bacău (2005-2006) şi „Sprijin pentru dezvoltarea agroturismului şi turismului rural din judeţul Bacău”, stagiu în Regiunea Limousin (2008) pentru directori şi administratori de pensiuni. În domeniile IT și tineret, colaborarea ADR Limousin – CSJ Bacău s-a materializat prin: • participarea unor elevi, studenţi şi tineri specialişti în IT la un concurs de webdesign organizat la Bacău (2006) şi organizarea rundei finale la Limoges (2007); • participarea tinerilor băcăuani la Conferinţa internaţională organizată la Limoges în cadrul proiectului: „Ce viitor au tinerii din Europa?” – proiect în parteneriat între România (Judeţul Bacău), Franţa (Regiunea Limousin), Germania şi Italia (2009-2010).

16

À ces projets s’ajoutent des projets réalisés dans le cadre du Programme de soutien au développement du tourisme rural et de l’agrotourisme dans le département de Bacău, tels que «Développement animal et développement durable» - expertise technique pour soutenir le développement de l’agrotourisme et du tourisme rural dans le département de Bacău (2005-2006) et «Soutien au développement de l’agrotourisme et du tourisme rural dans le département de Bacău» par un stage dans la région de Limousin (2008) destiné aux administrateurs de pensions touristiques.

Dans les domaines de l’informatique et de la jeunesse, la collaboration de ADR Limousin - CD Bacau s’est concrétisée à travers: • la participation d’élèves, d’étudiants et de jeunes informaticiens à un concours de création de sites Web organisé à Bacău (2006) et à l’organisation du tour final à Limoges (2007); • la participation des jeunes de Bacău à la conférence internationale organisée à Limoges dans le cadre du projet « Quel avenir pour les jeunes en Europe? » - projet en partenariat entre la Roumanie (département de Bacău), la France (région de Limousin), l’Allemagne et l’Italie (2009-2010).

17

Un număr semnificativ de proiecte s-au derulat în domeniul cultural3: • „Bacăul de ieri şi de astăzi - promovarea imaginii judeţului Bacău în Regiunea Limousin” – expoziţie organizată la Limoges (2006); • Expoziţie de caricatură „Perspective Franco-Române” (organizată în colaborare cu CR Limousin şi Salonul de Caricatură de la Saint-Just-le-Martel la Bacău) (2006); • Expoziţie de caricatură „Banda de Clowni” (organizată la Bacău pentru caricaturişti francezi) (2007); • « Arts Croises 2008 - échange avec la Roumanie » (organizată în Regiunea Limousin de către Consiliul Regional Limousin şi Asociaţia de Promovare Culturală a Artiştilor din Limousin – APCAL cu participarea a 11 pictori băcăuani, membri ai UAP, filiala Bacău şi a 20 pictori francezi, membri APCAL) (2008); • „Bacău şi Limousin, împreună prin artă – expoziţie de pictură” (organizată la Bacău cu participarea a 9 pictori francezi, membri APCAL şi a 10 pictori băcăuani, membrii ai UAP, filiala Bacău) (2010); • Expoziţie internaţională temporară de caricatură şi desen de presă – Constantin Ciosu, organizată la Limoges, cu ocazia celei de a 30-a ediţii a Salonului Internaţional de caricatură şi desen de presă de la Saint-Just-le-Martel (2011). În domeniul sănătații, prin Programul „Sănătatea văzută de aproape” s-au realizat stagii pentru studenţi asistenţi medicali din cadrul Institutului de Formare a Infirmierilor şi Infirmierelor din Limoges la Bacău (Spitalul Judeţean de Urgenţă Bacău, Spitalul Municipal Moineşti) în perioada 2006-2008 şi 2010-2012 şi un stagiu pentru profesori şi instructori de la Colegiul „Mihai Eminescu” la Institutul Regional de Formare Sanitară şi Socială Limousin (2012).

Mai putem menţiona o serie de evenimente care nu sunt subsumate unui domeniu specific de acţiune, dar care au avut un impact semnificativ asupra participanţilor: • Proiectul „Violenţa în sport – premise şi soluţii” iniţiat de Regiunea Limousin împreună cu Judeţul Bacău, în parteneriat cu Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău, Universitatea din Limoges şi Inspectoratul Judeţean Şcolar Bacău (2007); • Proiectul „RURAL INOVA” - reţea de schimburi pentru o politică de dezvoltare rurală inovatoare, susţinută de Comisia Europeană în cadrul programului INTEREG IIIC; • Aderarea judeţului Bacău ca membru al reţelei de schimburi pentru o politică de dezvoltare rurală inovatoare - RUR@CT (2009); • Derularea proiectului european DECOSO, care a presupus participarea în parteneriat la elaborarea unui proiect privind educaţia durabilă/alimentaţie durabilă-sănătoasă (2013); • Participare la întâlnirea comunităţilor înfrăţite cu localitatea Feytiat (Regiunea Limousin) organizată la Limoges (prezentare stand, ateliere-dezbateri şi conferinţă) (2013).

3 http://www.csjbacau.ro/p_limousin-cultura.html.

18

Un nombre important de projets ont été réalisés dans le domaine culturel3: • « Le Bacău d’hier aujourd’hui - promouvoir l’image du département de Bacău en Limousin” - exposition organisée à Limoges (2006); • Exposition de caricatures « Perspectives franco-roumaines » (organisée en collaboration avec le CR Limousin et le Salon de la caricature de Saint-Just-le-Martel à Bacău) (2006); • Exposition de dessins organisée à Bacău pour les dessinateurs français (2007); • « Arts croisés 2008 - échange avec la Roumanie » (organisé dans la région de Limousin par le Conseil régional de Limousin et l’Association pour la Promotion Culturelle des Artistes de Limousin - APCAL avec la participation de 11 peintres de Bacău, membres de l’UAP, de la filiale de Bacău et de 20 peintres français, membres de l’APCAL) (2008); • « Bacău et le Limousin ensemble à travers l’art » (une exposition de peinture organisée à Bacău avec la participation de 9 peintres français membres de l’APCAL et de 10 peintres de Bacău, membres de l’UAP, branche de Bacău) (2010); • Exposition internationale temporaire de caricatures et de dessins de presse - Constantin Ciosu, organisée à Limoges, à l’occasion de la 30e édition de l’Exposition internationale de caricatures et de dessins de presse de Saint-Just-le-Martel (2011).

Dans le domaine de la santé, dans le cadre du programme « La santé vue de près », des stages pour les étudiants en médecine de l’Institut de Formation des Infirmières et Infirmiers de Limoges à Bacău (Hôpital départemental de Bacău, Hôpital municipal de Moineşti) ont été organisés entre 2006-2008 et 2010- 2012 et un stage pour enseignants et instructeurs du Collège « Mihai Eminescu » aupres de l’Institut Régional de Formation Sanitaire et Sociale du Limousin (2012).

Nous pouvons également mentionner une série d’activités qui ne relèvent pas d’un domaine d’action spécifique, mais qui ont eu un impact significatif sur les participants: • Le projet « Violence dans le sport - prémisses et solutions » initié par la Région de Limousin et le Département de Bacău en partenariat avec l’Université « Vasile Alecsandri » de Bacău, l’Université de Limoges et l’Inspectorat Scolaire du Département de Bacău (2007); • Projet « RURAL INOVA – réseau d’échange pour une politique de développement rural innovant », soutenu par la Commission Européenne dans le cadre du programme INTEREG IIIC; • L’adhésion du département de Bacău en tant que membre du réseau d’échange pour une politique de développement rural innovante - RUR @ CT (2009); • Développement du projet européen DECOSO, impliquant la participation du partenariat à l’élaboration d’un projet d’éducation durable/ alimentation saine et durable (2013); • Participation à la rencontre des communautés fraternelles avec la ville de Feytiat (région du Limousin) organisée à Limoges (présentation du stand, ateliers-débats et conférence) (2013).

3 http://www.csjbacau.ro/p_limousin-cultura.html.

19

20

21

I.2. Proiectul cultural „Dialogul francofon – vector de comunicare interculturală” Plasat sub semnul Sezonului cultural Franța-România 2019, proiectul Consiliului Judeţean Bacău „Dialogul francofon - vector de comunicare interculturală”4 în parteneriat cu departamentul Val d’Oise din Franţa s-a desfăşurat în perioada martie-iulie 2019. În propunerea activităţilor, echipa de proiect a avut în vedere, în egală măsură, îndelungata tradiţie a relaţiilor româno-franceze şi ampla dimensiune a colaborărilor în perioada contemporană.

Două dintre activităţile propuse în cadrul proiectului, expoziţia « Le patrimoine culturel et le tourisme dans le département de Bacău – exposition de photos et matériel de promotion » şi conferinţa « Les personnalités de Bacău d’hier et d’aujourd’hui d’expression française dans la musique et la littérature », s-au desfăşurat în martie 2019 la Centrul de Informare « Maison de l’Europe » de Paris (prin contribuţia susţinută a reprezentanţilor Consiliului Judeţean Bacău şi ai Universităţii „Vasile Alecsandri” din Bacău, prin Centrul de Informare Europe Direct Bacău).

Ambele au fost onorate cu prezenţa de însăşi preşedinta centrului, dna Catherine Lalumière, care şi-a exprimat admiraţia pentru personalităţile literare, artistice şi universitare prezentate şi aprecierea pentru întreaga cultură română. Au fost, de asemenea, prezenţi reprezentanţi ai Ambasadei României la Paris, ai Asociaţiei « Amitié Roumaine-Saint Leu-la-Forêt » şi ai Primăriei din Saint-Leu-la-Forêt.

4 http://www.csjbacau.ro/comunicat-1210-dialogul-francofon-vector-de-comunicare-interculturala.html.

22

I.2. Le projet culturel „Le dialogue francophone – vecteur de communication interculturelle” Placé sous le signe de la Saison culturelle FranceRoumanie 2019, le projet du Conseil de département de Bacău «Dialogue francophone - vecteur de communication interculturelle»4, en partenariat avec le département du Val d’Oise en France, s’est déroulé de mars à juillet 2019. En proposant les activités, l’équipe du projet a également tenu compte de la longue tradition des relations franco-roumaines et du large éventail de collaborations de la période contemporaine.

Deux des activités proposées dans le cadre du projet, l’exposition « Patrimoine culturel et tourisme dans le département de Bacău exposition de photos et de matériel promotionnel » et la conférence « Les personnalités de Bacău d’hier et d’aujourd’hui d’expression française dans la musique et la littérature » ont eu lieu en mars 2019 au Centre d’information « Maison de l’Europe » de Paris (grâce à la contribution soutenue des représentants du Conseil de Département de Bacau et de l’Université « Vasile Alecsandri » de Bacău, via le centre d’information Europe Direct Bacău). Toutes les deux ont été honorées de la présence de la présidente du centre, Mme Catherine Lalumière, qui a exprimé son admiration pour les personnalités littéraires, artistiques et des universitaires présentées et une appréciation de toute la culture roumaine. Des représentants de l’Ambassade de Roumanie à Paris, de l’association “Amitié Roumaine-Saint Leu-la-Forêt” et de la Mairie de Saint-Leu-la-Forêt ont été présents également.

4 http://www.csjbacau.ro/comunicat-1210-dialogul-francofon-vector-de-comunicare-interculturala.html.

23

Profilul cultural al judeţului Bacău a fost creionat în cadrul conferinţei atât de dna Luciana Pascu-Cârlan, reprezentanta Consiliului Judeţean Bacău, cât şi de domnul prof. univ. dr. Vasile Spiridon de la Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău. O surpriză deosebită a reprezentat-o prezenţa dnei profesoare Elena Bulai, universitar băcăuan, care s-a adresat publicului în calitatea sa de editor şi traducător al unei valoroase lucrări autobiografice cu multiple referinţe la George Enescu (Maria Cantacuzino Rosetti Enescu – Umbre și lumini. Amintiri ale unei prințese moldave). De o atenţie aparte s-a bucurat şi secţiunea dedicată tradiţiei îndelungate a francofoniei în judeţul Bacău şi amplelor preocupări privind cunoaşterea patrimoniului cultural francez.

24

Le profil culturel du département de Bacău a été esquissé lors de la conférence par Luciana Pascu-Cârlan, représentante du Conseil du Département de Bacău, ainsi que par Vasile Spiridon, Professeur des universités à l’Université « Vasile Alecsandri » de Bacău. Une surprise spéciale a été représentée par la présence de Mme Elena Bulai, qui s’est adressée au public en tant que éditeur en chef et traducteur d’un ouvrage autobiographique de grande valeur, faisant de nombreuses références à George Enescu (Maria Cantacuzino Rosetti - Ombres et lumières. Souvenirs d’une princesse moldave). Une attention particulière a également été accordée à la section consacrée à la longue tradition de la francophonie dans le département de Bacău et aux préoccupations générales concernant la connaissance du patrimoine culturel français.

S-a subliniat faptul că bogăţia culturii franceze a devenit tot mai familiară românilor datorită cercetărilor întreprinse de către profesorii universitari băcăuani. Cărţile lor sunt rodul unei îndelungate cercetări, în ţară şi în Franţa, precum şi al unor stagii de predare în universităţile din Lyon, Bordeaux, Poitiers, Limoges, Anger, Lille. Auditoriul a fost impresionat de vastitatea şi diversitatea preocupărilor ştiinţifice, materializate în câteva produse culturale reprezentative expuse (cărţi şi colecţii de articole), precum şi de longevitatea unor manifestări de teatru francofon şi şcoli de vară cu participare francofonă, care contribuie pe deplin la promovarea francofoniei în comunitatea băcăuană.

25

On a souligné le fait que la richesse de la culture française est devenue de plus en plus familière aux Roumains en raison des recherches entreprises par les professeurs de l’Université de Bacău. Leurs livres sont le fruit de longues recherches menées à la fois en Roumanie et en France, ainsi que de stages d’enseignement dans les universités de Lyon, Bordeaux, Poitiers, Limoges, Anger et Lille. Le public a été impressionné par l’ampleur et la diversité des préoccupations scientifiques, matérialisées dans plusieurs produits culturels représentatifs exposés (livres et recueils d’articles), ainsi que par la longévité des représentations théâtrales francophones et des écoles d’été à participation francophone, qui contribuent pleinement à la promotion de la francophonie dans la communauté de Bacău.

26

27

I.3. De la teatrul francofon la Europa Trupa de teatru DE QUOI S’AGIT-IL?, fondată în anul 2000 la Facultatea de Litere a Universităţii „Vasile Alecsandri” din Bacău, a avut iniţiativa organizării Festivalului Internaţional Du Théâtre Francophone à l’Europe5 [De la teatrul francofon la Europa] care, în 2016, şi-a sărbătorit a 10-a aniversare. În acest deceniu, a interpretat piese ale lui Ionesco, Matei Vişniec, Jean Tardieu, Bernard Maria Koltès, Kressmann Taylor, Michel Tournier, Régine Bruneau-Suhas, Thierry François, a creat „Autobuzul limbilor şi artelor” şi a participat la festivaluri de teatru (Arras, Franţa, Pavia, Italia, Sibiu, Bordeaux, Franţa), fiind invitată la Eysines (Franţa), Piatra-Neamţ, Oneşti, Moineşti.

Festivalul a oferit studenţilor europeni, români, francezi şi moldoveni oportunitatea de a-şi evalua abilităţile, de a-şi reorienta aşteptările şi de a deveni participanţi activi la viaţa culturală a comunităţii europene. Evenimentele care au avut loc cu această ocazie au permis tinerilor nu numai să se cunoască, ci, în acelaşi timp, să lege prietenii, să creeze premisele pentru schimburi culturale între universităţi, licee, grupuri de teatru ş.a. În cadrul festivalului, atelierele de scriere şi teatru moderate de studenţi, profesori şi practicieni de teatru din Bordeaux 3, Limoges, Sorbona 3, Vichy, La Neuville sur Essonne au permis amatorilor de teatru în limba franceză să practice arta dramatică, să-şi îmbogăţească abilităţile de comunicare în limba franceză, să-şi dezvolte imaginaţia prin exerciţii de grup şi prin tehnica modernă a corului dramatic.

5 http://www.ub.ro/litere/studenti/activitati-studentesti/festival-de-teatru.

28

I.3. Du Théâtre francophone à l’Europe La troupe de théâtre DE QUOI S’AGIT-IL?, fondée en 2000 à la Faculté des Lettres de l’Université « Vasile Alecsadri » de Bacău, a eu l’initiative d’un Festival International Du Théâtre francophones a l’Europe5 qui en 2016 a célébré son 10e anniversaire. Au cours de cette décennie, elle a interprété des pièces de Ionesco, Matei Visniec, Jean Tardieu, Bernard Maria Koltès, Kressmann Taylor, Michel Tournier, Régine Bruneau-Suhas, Thierry François, a créé « Le Bus des langues et des arts » et a participé à des festivals de théâtre (Arras, France; Pavie, Italie; Sibiu; Bordeaux, France) et a été invitée à Eysines (France), PiatraNeamt, Onesti, Moinesti.

Le festival a offert aux étudiants européens, roumains, français, moldaves, l’occasion d’évaluer leurs compétences, de réorienter leurs attentes et de devenir des participants actifs, responsables, à la vie culturelle de la communauté européenne. Les manifestations qui ont eu lieu à cette occasion ont permis aux jeunes non seulement de faire connaissance, mais en même temps de lier des amitiés, de créer les prémisses d’échanges culturels entre universités, lycées, troupes de théâtre etc.

Pendant le festival, des ateliers d’écriture et de théâtre animés par des étudiants, des enseignants et des praticiens du théâtre de Bordeaux 3, de Limoges, Sorbonne 3, Vichy, de La Neuville sur Essonne ont permis aux amateurs de théâtre francophone d’exercer l’art dramatique, d’enrichir leur compétence de communication en français, de développer leur imagination par des exercices de groupe et par la technique moderne du chœur dramatique.

29

Trupele de teatru La boîte à craies de la Bordeaux 3, La Balise (Limoges), Procédé Zèbre (Vichy), Théâtre des Minuits (Neuville-sur-Essonne), Grandoliquents (Sorbonne 3), Les enfants de Molière (Chişinău) au avut reprezentaţii urmate de dezbateri privind plurilingvismul, statutul limbii franceze ca limbă străină, interculturalitatea, artele şi identitatea fiecăruia în Uniunea Europeană.

Festivalul s-a înscris într-un proces de pregătire, de ascultare atentă şi observare a diferenţelor culturale ale fiecărei ţări şi ale fiecărei trupe, pentru a evita orice „colonizare culturală”. Este vorba despre împărtăşirea dorinţei noastre de a învăţa să lucrăm împreună într-un proces de schimb şi de dialog intercultural.

30

Les compagnies de théâtre La boîte à craies de Bordeaux 3, La Balise (Limoges), Procédé Zèbre théâtre (Vichy), Théâtre des Minuits (Neuville-surEssonne), Grandoliquents (Sorbonne 3), Les enfants de Molière (Chisinau) ont donné des représentations suivies de débats portant sur le plurilinguisme, sur le statut du français langue étrangère, sur l’interculturalité, sur les arts et l’identité de chacun dans l’Union européenne.

Le festival s’est inscrit dans une démarche de préparation, d’écoute attentive aux différences culturelles de chaque pays et de chaque compagnie, dans un souci d’éviter toute « colonisation culturelle ». Il s’agit de partager notre désir d’apprendre à travailler ensemble dans une démarche d’échange et de dialogue interculturel.

I.4. Școala francofonă de vară de la Onesti De ce o şcoală francofonă în timpul vacanţei de vară?

Cum este posibil să existe o şcoală de vară de limbă franceză condusă de voluntari într-o lume dominată de insecuritate economică, culturală, morală, mercantilism, terorism, indiferenţă, violenţă?

Pentru că organizatorii sunt convinşi că solidaritatea, toleranţa, sprijinul reciproc, teme abordate la Școala francofonă de vară sunt esenţiale pentru a crea o Europă unită şi o lume a păcii. Știm, de asemenea, că francofonia este o mişcare internaţională bazată pe solidaritate şi că franceza este o limbă care permite exprimarea diferenţei.

31

I.4. L’Ecole Francophone d’Eté d’Onesti Pourquoi une école francophone en pleines vacances d’été? Comment est-il possible de faire une Ecole Francophone d’Ete animée par des bénévoles dans un monde dominé par la précarité économique, culturelle, morale, par le mercantilisme, le terrorisme, l’indifférence, la violence?

Parce que les organisateurs sont persuadés que la solidarité, la tolérance, l’entraide, thèmes de l’EFE, sont indispensables pour créer une Europe unie et un monde de la paix. On sait également que la Francophonie est un mouvement international fondé sur la solidarité et que le français est une langue qui permet l’expression de la différence.

În acest mileniu, când nu mai este suficient să cunoaştem o singură limbă străină, unde devine din ce în ce mai dificil să-ţi exprimi alteritatea, propunem franceza ca instrument de manifestare a diferenţei şi teatrul ca formă de comunicare a identităţii culturale.

Ideea unei şcoli franceze de vară6 la Colegiul „Dimitrie Cantemir” din Oneşti s-a născut prin conştientizarea nevoilor cursanţilor şi ale părinţilor. pentru că ştim foarte bine că abilităţile lingvistice dobândite în cadru instituţional sunt insuficiente pentru cei care se pregătesc să devină cetăţeni europeni. Pe de altă parte, este evident că cel mai bun model lingvistic şi cultural este cel oferit de nativii înşişi. Și având în vedere că nu toţi elevii îşi pot permite să îşi petreacă vacanţa sau să urmeze un curs FLE (franceza ca limbă străină) într-o ţară de limbă franceză, am înfiinţat un proiect de colaborare EFE cu universităţile partenere: Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău, HELMO din Liège (Belgia), Bordeaux 3, Poitiers, Limoges, dar şi cu asociaţii precum Gironde-România, AGIR, Languedoc-România, CEPAJ din Eysines.

Provocările proiectului au fost şi sunt imense: instruirea şi îmbunătăţirea receptării orale şi scrise, a abilităţilor de vorbire şi scriere în FLE pentru aproximativ 100 de elevi cu niveluri ale limbii de la A1 la C1 şi de la 7 la 22 de ani; să creeze un mediu propice comunicării între tinerii din Europa pe subiecte fierbinţi din lumea contemporană şi să încerce să găsească soluţii la criză împreună, oferind astfel rebeliunii tinerilor un sens constructiv. Convinşi de eficienţa autenticităţii situaţionale pentru a-şi îmbunătăţi abilităţile de receptare şi de exprimare orală şi scrisă în FLE şi preocupaţi de viitorul lor ca actori sociali şi mediatori interculturali, studenţii din Bacău şi Liège au creat grupul EFE Oneşti7 pe Facebook.

6 http://www.ub.ro/litere/studenti/activitati-studentesti/scoala-francofona.

7 https://www.facebook.com/cndc50/posts/1941809239204579.

32

Dans ce millénaire où il ne suffit plus de connaître une seule langue étrangère, où il devient de plus en plus difficile d’exprimer son altérité, nous proposons le français comme instrument de manifestation de la différence et le théâtre comme forme de communication de l’identité culturelle.

L’idée d’une Ecole Francophone d’Eté6 au Collège « Dimitrie Cantemir » d’Oneşti est née en prenant conscience des besoins des apprenants et des parents, car nous savons très bien que les compétences linguistiques acquises dans le cadre institutionnel sont insuffisantes pour celui qui se prépare à devenir citoyen européen. D’autre part, il est évident que le meilleur modèle linguistique et culturel est celui offert par les natifs eux-mêmes. Et comme pas tous les élèves se permettent de passer leurs vacances ou suivre les cours d’un stage de FLE (français langue étrangère) dans un pays francophone, nous avons mis sur pieds un projet collaboratif d’EFE avec les universités partenaires de l’Université « Vasile Alecsadri » de Bacău: HELMO de Liège (Belgique), Bordeaux 3, Poitiers, Limoges mais aussi avec des associations telles que Gironde-Roumanie, AGIR, Languedoc-Roumanie, CEPAJ d’Eysines.

Les enjeux du projet étaient et sont immenses: former et améliorer des compétences de réception orale et écrite, d’expression orale et écrite en FLE pour environ 100 apprenants de niveau linguistique et d’âge allant de A1 à C1 et de 7 à 22 ans; créer un cadre propice à la communication entre jeunes de l’Europe sur des sujets brûlants du monde contemporain et tenter ainsi de trouver ensemble des solutions à la crise, partant de donner à l’indignation juvénile un sens constructif. Persuadés de l’efficacité de l’authenticité situationnelle pour améliorer leurs compétences de réception et d’expression orale et écrite en FLE et préoccupés de leur devenir comme acteurs sociaux et médiateurs interculturels, des étudiants de Bacău et de Liège ont créé le groupe EFE Onesti7 sur Facebook.

6 http://www.ub.ro/litere/studenti/activitati-studentesti/scoala-francofona.

7 https://www.facebook.com/cndc50/posts/1941809239204579.

33

Având în vedere eterogenitatea publicului şcolar, voluntarii au ales metode active de predare, acordând prioritate jocului, cântecului, conversaţiei bazate pe documente audio-vizuale autentice, dezbaterii interculturale (pe teme precum familie, tradiţii, legende, solidaritate, recreere), marionete, creaţie de afiş şi teatru. Aceste metode formativparticipative au capacitatea de a încuraja atât dezvoltarea individuală în grup, cât şi cu grupul, creând încredere în sine şi în ceilalţi, prin împărtăşirea sarcinilor de dragul succesului unui proiect colaborativ.

Atelierele de teatru au fost proiectate pentru cursanţi de toate vârstele şi abilităţile, cu o varietate de exerciţii pentru a lucra asupra corpului, vorbirii, inimii şi spiritului participanţilor (exerciţii de încredere, cor, creativitate etc.) şi au fost dublate de ateliere de scriere creativă care au dus la crearea unei piese scurte. Școala francofonă de vară este un adevărat cămin al francofoniei naţionale şi ne exprimăm încredere în viabilitatea sa. Această şcoală apără bogăţia intelectuală şi valorile culturale, comunicarea fără frontiere şi este constituită ca o familie francofonă deschisă Europei şi lumii, celor care se bucură de un mediu favorabil pentru a studia, dar şi spre cei mai puţin favorizaţi. Într-o societate în care totul este calculat, chiar şi dragostea, dincolo de rezultatele cuantificabile (texte, afişe, cântece, teatru, videoclipuri, interviuri etc.) există ceva mai mult decât orice altă mărturie a succesului şcolar: sunt aceste gesturi, aceşti indicatori de comportament aproape imperceptibili: un zâmbet, o lacrimă de rămas bun, o scânteie care luminează în ochiul unui copil care descoperă în celălalt un partener de joacă sau un interlocutor, o invitaţie de a reveni, de a-şi petrece seara cu tinerii animatori, semne evazive pentru ochiul grăbit, dar care nu scapă ochiului unui profesor şi trădează starea de a se simţi bine împreună a tuturor celor implicaţi.

34

https://www.facebook.com/search/top/?q=ECOLE%20FRANCOPHONE%20 ONESTI&epa=SEARCH_BOX

https://www.facebook.com/search/top/?q=ECOLE%20 FRANCOPHONE%20ONESTI&epa=SEARCH_BOX

A cause de l’hétérogénéité du public scolaire, les animateurs ont choisi des méthodes actives d’enseignement, en privilégiant le ludique, la chanson, la conversation à partir de documents authentiques audio-visuels, les débats interculturels (sur la famille, les traditions, les légendes, la solidarité, les loisirs), les marionnettes, la création d’affiches et le théâtre. Ces méthodes formativesparticipatives ont la capacité d’encourager à la fois le développement individuel dans et avec le groupe, le renforcement de la confiance en soi et dans les autres, par le partage des tâches avec ceux-ci en vue de la réussite d’un projet collaboratif. Les ateliers de théâtre ont été destinés à des apprenants de tous âges et de tous niveaux grâce au choix d’exercices variés, à même de faire travailler le corps, la parole, le cœur et l’esprit des participants (exercices de confiance, de créativité, etc.), et ont été doublés par des ateliers d’écriture ayant donné lieu à la création d’une courte pièce de théâtre.

L’EFE est un vrai foyer de la Francophonie nationale et nous exprimons la confiance dans sa viabilité. L’EFE défend la richesse intellectuelle et les valeurs culturelles, la communication sans frontières et se constitue comme une famille francophone ouverte vers l’Europe et le monde, vers ceux qui jouissent d’un milieu favorable à l’étude mais aussi vers les moins favorisés.

Dans une société où tout se calcule, même l’amour, au-delà des résultats quantifiables (textes, affiches, chansons, spectacle de théâtre, vidéo, interviews, etc.) il y a quelque chose qui témoigne plus que tout autre du succès de l’EFE, ce sont ces gestes, ces indicateurs quasi imperceptibles de comportement : un sourire, une larme d’adieu, une étincelle qui s’allume dans l’œil d’un enfant qui découvre dans l’autre un partenaire de jeu ou un interlocuteur, une invitation à revenir, à partager sa soirée avec les jeunes animateurs, signes insaisissables pour l’œil pressé mais qui n’échappent pas au regard d’un enseignant et qui trahissent le bien-être ensemble des acteurs.

35

II. Personalități literare II.1. Vasile Alecsandri – repere francofone O simplă plasare în epocă a scriitorului naţional al românilor de până la ivirea lui Mihai Eminescu fixează câteva solide paliere ale legăturilor lui Vasile Alecsandri (14 iunie 1818, Bacău – 22 august 1890, Mirceşti, judeţul Iaşi) cu spaţiul culturii franceze. Secolul al XIX-lea a fost prin excelenţă un moment al redeşteptării naţionale pentru multe dintre popoarele Europei, iar destinul ţărilor mici era să-şi procure modele de la marile naţiuni ale continentului.

Pentru viitorul poet, prozator, dramaturg, diplomat, tezaurizator al folclorului românesc, militant pentru unirea ţărilor române, relaţia cu limba, cultura şi civilizaţia franceză a fost timpurie, statornică şi decisivă pentru configuraţia personalităţii sale artistice. Astfel, la zece ani, intră în pensionul ieşean al lui V. Cuénim, unde până în 1834 are prilejul, primordial, de a se adăpa la izvorul unei limbi romanice de mare prestigiu.

Al doilea episod în biografia sa (1834-1839) are în centru Parisul, unde va ajunge, conform modei vremii pentru familiile boiereşti, spre a studia la şcoli înalte. Mai întâi îşi va lua, în capitala Franţei, bacalaureatul (la 27 octombrie 1835), pregătindu-se apoi pentru a studia chimia şi medicina.

Nu va încheia cu vreo diplomă cele două domenii pentru că atracţia spre umanioare a fost cu adevărat puternică. Trece prin Facultatea de Drept (1836), abandonată după un an, ulterior prin şcoala pregătitoare pentru ingineri a lui Bonin (1838), fără a-şi lua însă bacalaureatul în ştiinţe. https://historice.ro/vasile-alecsandri-cateva-portrete-de-latinerete-pana-la-batranete/ 36

II. Personnalités littéraires II.1. Vasile Alecsandri – repères francophones La simple situation dans l’époque de l’écrivain national des Roumains d’avant Mihai Eminescu fixe quelques dimensions essentielles des liens de Vasile Alecsandri (14 juin 1818, Bacău - 22 août 1890, Mirceşti, département de Iaşi) avec l’espace culturel français. Le XIXème siècle a été un moment de réveil national pour de nombreux peuples de l’Europe et le destin de petits pays était de se procurer des modèles des grandes nations du continent.

Pour le futur poète, journaliste, dramaturge, diplomate, collecteur et gardien du folklore roumain, militant en faveur de l’unification des pays roumains, la relation avec la langue, la culture et la civilisation françaises a commencé dès son enfance, étant déterminante pour la configuration de sa personnalité artistique. Ainsi, à dix ans, il entre dans le pension de V. Cuénim à Iaşi, où il a l’occasion primordiale de se trouver à la source d’une langue romane de grand prestige jusqu’en 1834. Le deuxième épisode de sa biographie (1834-1839) se situe à Paris, où, selon la mode des familles boyardes, il ira étudier dans des hautes écoles. Il passera d’abord le baccalauréat dans la capitale française (le 27 octobre 1835), puis se préparera à étudier la chimie et la médecine. Il ne terminera pas les deux domaines avec un diplôme car l’attrait pour le domaine humaniste était très fort. Il passe par la Faculté de Droit (1836), abandonnée au bout d’un an, puis par l’école préparatoire pour les ingénieurs de Bonin (1838), mais sans passer son baccalauréat en sciences.

37

https://historice.ro/vasile-alecsandri-cateva-portrete-de-la-tineretepana-la-batranete/

Ceea ce îl defineşte în această perioadă a vieţii sale este un latent şi impetuos sentiment al datoriei faţă de ţaramamă, căreia îi întoarce zestrea nativă de sensibilitate şi entuziasm artistic. În 1839 întreprinde un voiaj cu Costache Negri în Italia şi, prin Austria, se întoarce acasă, îndatorat poporului său, pe care se ambiţionează a-l emancipa social, politic şi cultural. Etapa franceză a însemnat şi asimilarea doctrinei romantice a vremii, asumându-şi visuri trainice de luminare a naţiei din care provenea. Începe cu descoperirea entuziastă a folclorului (după o călătorie în munţii Moldovei – 1842-1843), ceea ce va determina direcţia fundamentală a poeziei sale – filonul popular –, urmată de celelalte două coordonate ale romantismului: istoria (a se vedea drama Despot-Vodă) şi natura (prin nemuritoarele Pasteluri).

Tot după model francez, se va înscrie cu toată fiinţa în înfăptuirea principiilor Revoluţiei de la 1848 – sintetizate în triada „libertate, egalitate, frăţietate” – şi a visului esenţial al românilor – Unirea Principatelor. „Hora Unirii” (1856) a lui Vasile Alecsandri a devenit în scurtă vreme „Marseilleza” românească. Parisul îl cheamă şi pentru a iniţia o importantă campanie de promovare a drepturilor poporului său la autodeterminare. Pentru a convinge autorităţile franceze să recunoască ţările române, în „Oraşul luminilor” îşi croieşte relaţii diplomatice şi culturale, publică în presa franceză texte tematice fără a le semna şi alcătuieşte documente capitale în numele emigranţilor români.

Călătoriile sale în Franţa vor fi reluate după 1848, aşa că, în 1853, îl găsim la Paris însoţit de Prosper Mérimée, convorbind despre folclorul românesc. Ca ministru de Externe al Moldovei, este trimis de Al. I. Cuza în această ţară, pentru a le câştiga simpatia oficialilor de acolo (Napoleon al III-lea, Victor-Emmanuel II, Cavour ş.a.) faţă de Principate. Legăturile cu Franţa continuă: în 1879, obţine răsunătorul succes cu „Cântecul gintei latine”, premiul felibrilor (la propunerea lui Fr. Mistral) validându-l drept poet naţional al românilor. În 1885, este ministru plenipotenţiar la Paris, după ce în urmă cu două decenii, îndeplinise dorinţa lui Al. I. Cuza de a avea o întâlnire secretă cu Napoleon al III-lea. Nu e de neglijat rolul lui Alecsandri în a face cunoscută limba română în spaţiul francofon. În 1863, el va publica la Paris, la sfatul lui J. A. Vaillant, „Grammaire de la langue roumaine” (semnată V. Mircesco), sprijinit de A. Ubicini (autorul prefeţei) şi de Al. PapadopolCalimah. De altfel, francezii subliniază ataşamentul lui Alecsandri faţă de cultura occitană până la punctul de a se numi „trubadur de Orient”.8 Alecsandri francofilul/francofonul a însemnat altceva decât o manifestate de complianţă faţă de prestigiul de netăgăduit al culturii occidentale în general. El a reuşit să preia şi să aşeze pe tiparul românesc modelul francez pentru a resuscita pârghii latente ale spiritualităţii naţionale. Constatarea lui D. Bolintineanu că, după descoperirea folclorului de către Alecsandri, poezia noastră „se români” este valabilă pentru întreaga creaţie literară a bardului de la Mirceşti.

8 https://occitanica.eu/exhibits/show/mistral-et-l-europe/roumanie/vasile-alecsandri---le-mistral.

38

Ce que le définit pendant cette période de sa vie est un latent et impétueux sens du devoir envers la patrie-mère, auquel il renvoie son don natif de sensibilité et d’enthousiasme artistique. En 1839, il fit un voyage en Italie avec Costache Negri et il revient dans son pays par l’Autriche, ressentant l’ambition d’émanciper socialement, politiquement et culturellement son peuple.

L’étape française a signifié également l’assimilation de la doctrine romantique de l’époque, s’assumant des rêves puissants d’éclairer la sa nation d’origine. Il commence par la découverte enthousiaste du folklore (après un voyage dans les montagnes moldaves – 1842-1843), qui déterminera la direction fondamentale de sa poésie – l’inspiration populaire –, suivie de deux autres coordonnées du romantisme: l’histoire (voir le drame Despot-Vodă) et la nature (à travers les immortels Pasteluri [Pastels].

Toujours selon le modèle français, il s’engagera de tout son être dans la réalisation des principes de la Révolution de 1848 – synthétisés dans la triade « liberté, égalité, fraternité » – et du rêve essentiel des Roumains - l’Union des Principautés.

“Hora Unirii” (1856) de Vasile Alecsandri devint bientôt la « Marseilleise » roumaine. Paris l’invite également à lancer une importante campagne pour promouvoir les droits de son peuple à l’autodétermination. Pour convaincre les autorités françaises de reconnaître les pays roumains, dans la « Ville des lumières », il entretient des relations diplomatiques et culturelles, publie dans la presse française des textes thématiques sans les signer et établit des documents de capital au nom des émigrants roumains.

Ses voyages en France seront repris après 1848. Nous le retrouvons donc à Paris en 1853, accompagné de Prosper Mérimée, parlant du folklore roumain. En tant que ministre des Affaires étrangères de la Moldavie, il est envoyé par Al. I. Cuza dans ce pays pour gagner la sympathie des fonctionnaires (Napoléon III, Victor-Emmanuel II, Cavour, etc.) aux Principautés.

Les liens avec la France continuent: il obtient en 1879 le succès fulminant avec le Chant de la gent latine (Cântecul gintei latine), le prix Felibri (à la proposition du P. Mistral), le validant comme poète national des Roumains. En 1885, il était ministre plénipotentiaire à Paris, après deux décennies, réalisant le désir de Al. I. Cuza d’avoir une rencontre secrète avec Napoléon III. Il ne faut pas négliger le rôle d’Alecsandri dans la diffusion de la langue roumaine dans l’espace francophone. En 1863, il publiera à Paris, sur les conseils de J. Vaillant, Grammaire de la langue roumaine (signé par V. Mircesco), soutenu par A. Ubicini (auteur de la préface) et Al. Papadopol-Calimah. Les Francais souligne l’attachement d’Alecsandri à la culture occitane au point de se nommer lui-même “trobaire d’Orient”.8 La contribution d’Alecsandri le francophile/ le francophone n’a pas représenté une manifestation de conformité au prestige indéniable de la culture occidentale en général. Il a réussi à reprendre et à appliquer au modèle roumain le modèle français pour ressusciter les mécanismes latents de la spiritualité nationale. La conclusion de D. Bolintineanu selon lequel, après la découverte du folklore par Alecsandri, notre poèsie reçoit un caractère “roumain” est valable pour l’ensemble de la création littéraire du barde de Mirceşti.

8 https://occitanica.eu/exhibits/show/mistral-et-l-europe/roumanie/vasile-alecsandri---le-mistral.

39

Urbea natală, Bacăul, fixând pentru totdeauna, pe bază de document, data naşterii poetului (14 iunie 1818), a recâştigat, la bicentenar, Casa „Vasile Alecsandri”. Într-un viitor apropiat, avem speranţa că vom avea aici/acolo un centru cultural de ţinută. Până atunci, instituţii de prestigiu din Bacău (Colegiul Naţional „Vasile Alecsandri” din Bacău şi Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău) continuă să îi poarte cu cinste numele.

http://www.edumanager.ro/articol.php?id=18754&cmd=print

http://www.obiective-turistice.ro/bustul-lui-vasile-alecsandri-

40

La ville natale, Bacău, établissant à jamais, à base de document, la date de naissance du poète (le 14 juin 1818), a récupéré la maison « Vasile Alecsandri » à son bicentenaire. Dans un proche avenir, on espère bien qu’il existera ici/ là un un centre culturel important. Jusque-là, des établissements prestigieux de Bacău (le Collège National « Vasile Alecsandri » de Bacau et l’Université « Vasile Alecsandri » de Bacau) sont honorés de porter son nom.

https://www.desteptarea.ro/simpozion-national-bicentenar-vasile-alecsandri/

41

https://zdbc.ro/a-doua-sesiune-de-admitere-la-universitatea-vasile-alecsandridin-bacau-3/

II.2. Victor Anestin

Periplul itinerant al familiei scriitorului Victor Anestin şi-a pus amprenta asupra sa, prin faptul că a urmat clasele primare şi gimnaziale în capitală, le-a continuat pe cele liceale la Craiova, după care a revenit la Bucureşti ca student al Facultăţii de Litere şi Filozofie. Chiar dacă nu şi-a finalizat studiile universitare pentru a se putea dedica carierei publicistice, spiritul său autodidact l-a ajutat să înveţe singur limbile engleză, franceză, germană şi italiană, formându-şi o cultură de tip enciclopedic. În biografia sa, îl regăsim atât în calitate de fondator de reviste cât şi în postura de corector, redactor sau secretar de redacţie la peste 30 de ziare şi reviste la care a colaborat. În 1899, a oferit cititorilor primul roman ştiinţifico-fantastic din literatura română: În anul 4000 sau o călătorie la Venus (Editura Revistei „Foaia populară”, Bucureşti). Cu o prolificitate admirabilă, a publicat peste 10.000 de articole originale, traduceri şi volume de popularizare cu tematică ştiinţifică. O constantă a preocupărilor sale a fost reprezentată de astronomie, domeniu căruia i-a dedicat un număr impresionant de scrieri. In plus, în 1907 a înfiinţat Societatea Astronomică Română „Camille Flammarion”, iar în 1913 colecţia de popularizare Biblioteca „Ştiinţa pentru toţi” (1913).9 Ritmicitatea cu care publică volumele la edituri prestigioase din ţară este dublată de diversitatea subiectelor investigate. Notorietatea de care se bucură în ţară depăşeşte graniţele, publicând în 1911 la Torino, Venus diurna, iar un an mai târziu, la Riga, Die Kalenderreform in den Staaten der grierchischen Kirche. De altfel, calitatea de membru al Societăţii Astronomice a Franţei, la propunerea mentorului său, Camille Flammarion, i-a înlesnit colaborarea cu prestigioasele publicaţii English Mecanics şi The Nature (Anglia), Monthly Register (SUA), Boletin de la Sociedad Astronomica De Mexico ş.a.

9 Galben, Cornel, Personalități băcăuane, vol. V, Editura Corgal Press, Bacău, 2011, p. 13-17.

42

https://www.goodreads.com/author/show/7022482.Victor_ Anestin

II.2. Victor Anestin

À cause du parcours itinérant de sa famille, l’écrivain Victor Anestin a suivi les écoles primaires et secondaires dans la capitale, le lycée à Craiova, puis il est revenu à Bucarest comme étudiant à la Faculté des Lettres et de Philosophie. Même s’il n’a pas fini ses études universitaires en préferant se consacrer à une carrière de journaliste, son esprit autodidacte l’a aidé à apprendre tout seul l’anglais, le français, l’allemand et l’italien. Dans sa biographie, on le retrouve comme fondateur ainsi qu’éditeur, rédacteur ou secrétaire de rédaction dans plus de 30 journaux et magazines auxquels il a collaboré. En 1899, il a proposé à ses lecteurs le premier roman scientifique fantastique de la littérature roumaine: În anul 4000 sau o călătorie la Venus [En 4000 ou un voyage à Vénus] publié par la Maison d’édition „Foaia populară”, de Bucarest. Avec une prolificité admirable, il a publié plus de 10 000 articles originaux, traductions et volumes de vulgarisation à thème scientifique. Une constante de ses préoccupations fut représentée par l’astronomie, domaine dans lequel il a consacré un nombre impressionnant d’écrits. De plus, il a fondé en 1907 la Société astronomique roumaine « Camille Flammarion » et la collection de vulgarisation de la bibliothèque „Ştiinţa pentru toţi” [Science pour tous] en 1913.9 Le rythme avec lequel il a publié des volumes chez des éditeurs prestigieux du pays est doublé par la diversité des sujets traités. La notoriété dont il a jouit a bien dépassé les frontières du pays. Ainsi, il a publié en 1911 à Turin, Venus diurna [Vénus diurne], et, en 1912, à Riga, Die Kalenderreform in den Staaten der grierchischen Kirche. En outre, l’adhésion à la Société Astronomique de France, sur la suggestion de son mentor, Camille Flammarion, a facilité sa collaboration avec les prestigieuses revues English Mechanics et The Nature (Angleterre), Monthly Register (USA), Bulletin de la Société astronomique de Mexico et al.

43

http://observatorulastronomicbacau.ro/2016/03/31/observatorulastronomic-victor-anestin-bacau-s-modernizat-cu-fonduri-europene/

Operei sale ştiinţifice i se adaugă traducerile din creaţia lui W. Shakespeare (Hamlet, 1906; Othello, 1908; Macbeth, 1909; Regele Lear, 1909), C. Flammarion (Fenomenele spiritismului, Ce e viaţa? Studii ştiinţifice populare - ambele, 1907; Ce e cerul. Astronomie populară, 1908; Cataclismul din Martinica, 1910), Hector Macpherson jun.

(Astronomie populară, 1909), Clara Tschudi (Tinereţea Măriei Antoaneta, 2 vol., 1910), Charles Lane Poor (Sistemul solar, 2 vol., 1911), Gustav Le Bon (Naşterea şi moartea materiei, 1912), Svante Arrhenius (Evoluţia lumilor, 1914), Ch.R. Gibson (Povestea unui electron, 1914), Messerschmidt (Fizica astrelor, 1914), Henri Poincare (Mecanica cea nouă, 1914), Paul Linderberg (Carol I Regele României, 1915), Lord Macaulay (Frederic cel mare, 1918). În memoria scriitorului cu o cultură enciclopedică greu de egalat, Observatorul Astronomic din Bacău, renovat recent, îi poartă numele.

44

A ses travaux scientifiques s’ajoutent des traductions de la création de W. Shakespeare (Hamlet, 1906; Othello, 1908; Macbeth, 1909; Regele Lear, 1909), C. Flammarion (Fenomenele spiritismului, Ce e viaţa? Studii ştiinţifice populare/Les phénomènes du spiritualisme, qu’est-ce que la vie? Études scientifiques populaires – 1907; Ce e cerul.

Astronomie populară/Qu’est-ce que le ciel? Astronomie populaire, 1908; Cataclismul din Martinica/Le Cataclysme de Martinique, 1910), Hector Macpherson Jun. (Astronomie populară/Astronomie populaire, 1909), Clara Tschudi (Tinereţea Măriei Antoaneta/La jeunesse de Marie Antoinette, 2 vol., 1910), Charles Lane Poor (Sistemul solar/Le système solaire, 2 vol., 1911), Gustave Le Bon (Naşterea şi moartea materiei/La naissance et la mort de la matière, 1912), Svante Arrhenius (Evoluţia lumilor/Évolution des mondes, 1914), Ch.R. Gibson (Povestea unui electron /L’histoire d’un électron, 1914), Messerschmidt (Fizica astrelor/Physique des étoiles, 1914), Henri Poincaré (Mecanica cea nouă/ Nouvelle Mécanique, 1914), Lord Macaulay (Frederic cel mare/Frédéric le Grand, 1918). À la mémoire de cet ecrivain d’une culture encyclopédique, l’Observatoire Astronomique de Bacău, récemment rénové, porte son nom.

45

II.3. Ion Frunzetti Ion Frunzetti (7/20 ianuarie 1918, Bacău - 11 septembrie 1985, Bucureşti) a urmat studiile universitare la Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din Bucureşti (1936-1940), unde a avut şansa de a participa la cursurile unor iluştri profesori precum N. Bagdasar, Mircea Eliade, Dimitrie Gusti, P.P. Negulescu, C. Rădulescu-Motru, Tudor Vianu şi Mircea Vulcănescu. Bucurânduse constant de invitaţii la colaborare din partea profesorilor săi, în 1938, a fost numit asistent onorific la Catedra de istoria artei, la recomandarea lui Tudor Vianu. Sub îndrumarea acestuia şi-a susţinut, în 1940, teza de licenţă în istoria artei şi estetică şi a devenit asistent la Catedra de estetică a Facultăţii de Litere bucureştene.10 Debutul său editorial a avut loc încă din perioada studenţiei, prin publicarea a 2 monografii (1940) şi a unei serii de eseuri, poezii, traduceri şi recenzii în revista Senine (1936-1948). Pe lângă activitatea jurnalistică extrem de prolifică la cele mai căutate publicaţii culturale ale vremii – Viaţa românească, Revista Fundaţiilor Regale şi Universul literar – a publicat mai multe volume de poezii şi primele traduceri: romanul Barbara de J.Fr. Jakobsen (1942) şi Iluminările lui Arthur Rimbaud (1945). În perioada comunistă, a fost îndepărtat, pentru o scurtă perioadă, atât din universitate cât şi din presă, dar a revenit în 1956 în învăţământul superior la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti şi a ajuns director al Editurii „Meridiane”. Impunându-se prin profesionalismul desăvârşit, a deţinut diverse funcţii de conducere la Institutul de Istoria Artei şi la Institutul „Nicolae Grigorescu”, calitate în care a vernisat zeci de expoziţii, a organizat pavilioanele româneşti la principalele manifestări plastice internaţionale şi a făcut parte din jurii internaţionale.

10 Galben, Cornel, Personalități băcăuane, vol. V, Editura Corgal Press, Bacău, 2011, p. 104-109.

46

https://artindex.ro/2012/08/01/ilie-boca-fotografii-dearhiva/

II.3. Ion Frunzetti Ion Frunzetti (20 janvier 1918, Bacău – le 11 septembre 1985, Bucarest) a étudié à la Faculté de Lettres et de Philosophie de l’Université de Bucarest (1936-1940), où il a eu l’occasion de suivre les cours de certains professeurs distingués tels que N. Bagdasar, Mircea Eliade, Dimitrie Gusti, PP Negulescu, C. Rădulescu-Motru, Tudor Vianu et Mircea Vulcănescu. Jouissant constamment des invitations à la collaboration de la part de ses professeurs, en 1938, il a été nommé assistant honoraire du Département d’histoire de l’art, sur la recommandation de Tudor Vianu. Sous sa direction, en 1940, il a soutenu son mémoire de licence en histoire de l’art et esthétique et est devenu assistant du Département d’esthétique de la Faculté de Lettres de Bucarest.10 Ses débuts éditoriaux ont eu lieu à partir du moment de ses études, par la publication de 2 monographies (1940) et une série d’essais, de poèmes, de traductions et de critiques dans la revue Senine (1936-1948). En plus de l’activité journalistique très prolifique aux publications culturelles les plus recherchées de l’époque – Viaţa românească, Revista Fundaţiilor Regale et Universul literar – il a publié plusieurs volumes de poèmes et ses premières traductions: le roman Barbara de J.Fr. Jakobsen (1942) et Les illuminations d’Arthur Rimbaud (1945).

https://radioromaniacultural.ro/in-actualitate-critica-lui-ion-frunzetti-deroxana-pasculescu/

Au cours de l’ époque communiste, il a été exclu pour une courte periode de temps de l’université et de la presse, mais il est revenu à partir de 1956 dans l’enseignement supérieur à l’Institut des Beaux-arts « Nicolae Grigorescu » de Bucarest et devenu directeur de la Maison d’édition « Meridiane ». Il a occupé divers postes de direction à l’Institut d’Histoire de l’Art et à l’Institut « Nicolae Grigorescu », dans lesquels il a ouvert des dizaines d’expositions, a organisé les pavillons roumains lors des principaux événements plastiques internationaux et a fait partie des jurys internationaux.

47

Pe lângă numeroase monografii şi albume ale unor pictori români şi străini, a publicat şi alte traduceri din literatura universală: Porţi ferecate de L. Golding (1946), Iscusitul hidalgo Don Quijote de la Mancha de M. de Cervantes (1949), Generaţia mea de B. Gorbatov (1949), Război şi pace de L. Tolstoi (1949-1955), Oameni din Podlipnaia de F.M. Reşetnikov (1954), Oamenii mării de V. Hugo (1955), Povestiri din Sevastopol de L.N. Tolstoi (1955), Bâlciul deşertăciunilor de W.M. Thackeray (1956), Cimentul de F. Gladkov (1960), Sonete de W. Shakespeare (1962), Comedii de W. Shakespeare (1981), etc.

Recunoscut ca poet, traducător, eseist şi cronicar al manifestărilor de artă vizuală, posesor al unei culturi enciclopedice impresionante, Ion Frunzetti a fost membru al Societăţii Scriitorilor, a participat la congresele Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Artă şi a deţinut funcţia de vicepreşedinte al Uniunii Artiştilor Plastici din România. Din partea celei din urmă, i s-au conferit Premiul pentru critică în 1965 şi Marele Premiu U.A.P. în 1978.11 În semn de omagiu pentru întreaga sa activitate, Ministerul Culturii şi Cultelor din România a instituit Premiul „Ion Frunzetti”, iar Galeria Filialei Uniunii Artiştilor Plastici Bacău a devenit, din iunie 2006, Galeria de Artă „Ion Frunzetti”.

11 Galben, Cornel, Personalități băcăuane, Editura Corgal Press, p. 104-109.

48

Outre de nombreuses monographies et albums de peintres roumains et étrangers, il a publié d’autres traductions de la littérature universelle: Porţi ferecate/The Hot Gates par L. Golding (1946), Iscusitul hidalgo Don Quijote de la Mancha [Le Noble Don Quijote de la Mancha de M. de Cervantes] (1949), Generaţia mea [Ma génération] de B. Gorbatov (1949), Război şi pace [Guerre et paix] de L. Tolstoi (1949-1955), Oameni din Podlipnaia [Les gens de Podlipnaia] de F.M. Reşetnikov (1954), Oamenii mării/Les travailleurs de la mer de V. Hugo (1955), Povestiri din Sevastopol [Histoires de Sébastopol] de L.N. Tolstoi (1955), Bâlciul deşertăciunilor/Vanity Fair de W.M. Thackeray (1956), Cimentul [Le ciment] de F. Gladkov (1960), Sonete/ Sonnets de W. Shakespeare (1962), Comedii [Comédies] par W. Shakespeare (1981) etc.

Reconnu comme poète, traducteur, essayiste et chroniqueur d’art, doué d’une culture encyclopédique impressionnante, Ion Frunzetti a ét membre de l’Union des Ecrivains, a participé aux congrès de l’Association Internationale des Critiques d’Art et a detenu le poste de vice-président de l’Union des Artistes Plasticiens (U.A.P.) de Roumanie. Ce dernier lui a accordé le Prix de la critique en 1965 et le Grand prix de U.A.P. en 1978.11 En hommage à toutes ses activités, le ministère de la Culture et des Affaires religieuses de Roumanie a créé le prix «Ion Frunzetti» et, à partir de juin 2006, la galerie de l’Union des Artistes Plasticiens de Bacău est devenue la Galerie d’Art «Ion Frunzetti».

11 Galben, Cornel, Personalități băcăuane [Personnalités de Bacau], Editura Corgal Press, p. 104-109.

49

II.4. Tristan Tzara Tristan Tzara (pe numele său real Samuel Rosenstock) s-a născut pe 16 aprilie 1896, la Moineşti. Considerat unul dintre cei mai nonconformişti creatori din literatura română, este un reprezentant marcant al avangardei literare a secolului XX şi unul dintre fondatorii mişcării dadaiste. Îşi petrece copilăria la Moineşti, mic târg de provincie, considerat o „altă lume: în piaţa mare sau pe terase, oamenii aspirau la modernizare. În acest liniştit târguşor de provincie, petrolul şi saxonii au stârnit o mică revoluţie. Oraşul se schimbă şi mulţi poftesc la el.”12 Aflat la Bucureşti, în perioada liceului, cochetează cu simbolismul şi fondează revista „Simbolul” împreună cu Marcel Iancu şi Ion Vinea, susţinuţi fiind de Alexandru Macedonski şi Iosif Iser. Colaborează, în această perioadă, şi la alte publicaţii: „Integral”, „Contimporanul”, „unu”.

Pleacă din ţară în 1915, la Zürich, în Elveţia. Aici, la celebrul Cabaret „Voltaire”, se alătură unui grup de tineri din care făceau parte Hans Arp, Richard Huelsenbeck, Hugo Ball, împreună cu care pune bazele mişcării dadaiste. Manifestul Dada (1918) este îndreptat împotriva sistemelor, împotriva războiului, reprezintă o expresie a libertăţii de spirit negând canoanele estetice ale timpului. Autorul se pronunţă pentru: „abolirea logicei, dansul neputincioşilor creaţiei: dada; […] abolirea arheologiei: dada; abolirea profeţiilor: dada; abolirea viitorului: dada; credinţă indiscutabilă în fiecare zeu produs imediat al spontaneităţii: dada. […]

13 Buot, François, Tristan Tzara. L’homme qui inventa la révolution Dada, Paris, Grasset, 2002, p. 17. https://artiestudent10.wordpress.com/2010/11/15/a-breakfrom-visual-art-tristan-tzara/

50

II.4. Tristan Tzara Tristan Tzara (de son vrai nom Samuel Rosenstock) est né le 16 avril 1896 à Moineşti. Considéré comme l’un des créateurs les plus nonconformistes de la littérature roumaine, il est un représentant éminent de l’avant-garde littéraire du XXe siècle et l’un des fondateurs du mouvement dadaïste.

Il passe son enfance à Moineşti, une petite ville de province, considérée comme un «autre monde. Sur la grande place ou aux terrasses des guinguettes, on rêve de modernisme. Dans ce petit bourg de province bien tranquille, le pétrole et les saxons ont entraîné une petite révolution.

La ville change et attire les convoitises».12 À Bucarest, pendant le lycée, il côtoie le symbolisme et fonde la revue «Simbolul» avec Marcel Iancu et Ion Vinea, soutenus par Alexandru Macedonski et Iosif Iser. Durant cette période, il collabore également avec d’autres publications: «Integral», «Contimporanul», «una».

Il quitte son pays en 1915 et part à Zurich, en Suisse. Ici, au célèbre cabaret «Voltaire», il rejoint un groupe de jeunes, dont Hans Arp, Richard Huelsenbeck, Hugo Ball, avec qui il pose les bases du mouvement dadaïste. Le manifeste Dada (1918) est dirigé contre les systèmes, contre la guerre, il représente une expression de la liberté d’esprit tout en reniant les canons esthétiques du temps. L’auteur se prononce pour: «l’abolition de la logique, danse des impuissants de la création: dada; […] abolition de l’archéologie: dada; abolition des prophéties: dada; abolir l’avenir: dada; croyance incontestable en chaque dieu, produit immédiat de la spontanéité: dada. […]

12 Buot, François, Tristan Tzara. L’homme qui inventa la révolution Dada, Paris, Grasset, 2002, p. 17.

51

http://dada100.over-blog.it/

Marele secret este aici: gândirea se face în gură… Apriori, dada pune înaintea acţiunii şi înainte de tot: îndoiala. Dada se îndoieşte de tot.”13 Dadaiştii contestă însuşi limbajul, vehicul al informaţiei şi semn al culturii. Contestarea limbajului înseamnă a contesta platitudinea şi conformismul informaţiilor, aservirea culturală. Sub râsul zgomotos, insolent al Dada se disimulează o revoltă decisivă, care utilizează arme precum deriziunea, umorul, negaţia.

Tzara abandonează ulterior experimentul Dada, de care se îndepărtează, aderând la suprarealism. Se stabileşte la Paris, se alătură lui André Breton şi grupului său la revista „Littérature”. În 1931 publică poemul „Omul aproximativ”.

Rămâne pentru urbea natală „moineşteanul universal” (Șerban Cioculescu). La iniţiativa profesorului Vasile Robciuc, a luat fiinţă în toamna anului 1991 la Moineşti Societatea Cultural-Literară „Tristan Tzara”. Societatea şi-a propus ca „manifest” cinstirea, prin cele mai variate mijloace, a memoriei moineşteanului Tzara, dar şi a altor oameni de cultură români legaţi de zona Bacăului.

13 Ispas, Lucia, Istoria literaturii române. Perioada interbelică. Poezia, Editura Universităţii Petrol-Gaze din Ploieşti, 2015, p. 206.

52

Le grand secret est là: la pensée est faite dans la bouche ...

Apriori, dada met avant l’action et avant tout: le doute. Dada doute de tout.»13 Les dadaïstes contestent la langue, véhicule de l’information et signe de la culture. Contester le langage signifie défier la platitude et le conformisme de l’information, la servitude culturelle. Sous le rire bruyant et insolent de Dada, une révolte décisive est dissimulée, qui utilise des armes telles que la dérision, l’humour, la négation.

Ulterieurement, Tzara abandonne l’expérience Dada, adhérant au surréalisme. Établi à Paris, il rejoint André Breton et son groupe de la revue «Littérature». En 1931, publie le poème «L’homme approximatif».

Il mourut à Paris le 25 décembre 1963. Il reste pour la ville natale son citoyen «universel» (Șerban Cioculescu). À l’initiative du professeur Vasile Robciuc, la Société littéraire et culturelle «Tristan Tzara» a été créée à l’automne 1991 à Moineşti. La société s’est proposée comme «manifeste» l’honneur, par les moyens les plus variés, de la mémoire de Tzara, ainsi que des autres personnalités culturelles roumaines liées à la région de Bacău.

13 Ispas, Lucia, Istoria literaturii române. Perioada interbelică. Poezia, Ed. Universităţii Petrol-Gaze din Ploieşti, 2015, p. 206.

53

Printre realizările Asociaţiei se înscriu şi „Caietele Tristan Tzara”, lansate în anul 1998, o revistă multilingvă de cultură internaţională.

Dacă la Moineşti s-a ridicat o statuie care aminteşte de mişcarea Dada, centenarul naşterii lui Tristan Tzara, sărbatorit sub egida UNESCO în 1996, a însemnat o premieră mondială absolută: unica emisiune filatelică dedicată poetului. Începând cu anul 2012, se organizează Simpozionul Internaţional „Tristan Tzara şi Cultura Dada”, la care participă personalităţi ale culturii şi artei din România şi din lumea întreagă.

54

Parmi les réalisations de l’Association s’inscrivent les «Cahiers Tristan Tzara», revue multilingue de culture internationale, lancée en 1998.

Lorsqu’un monument rappelant le mouvement Dada a été élevé à Moineşti, le centenaire de la naissance de Tristan Tzara, célébré en 1996 sous les auspices de l’UNESCO, a marqué une première mondiale absolue: la seule émission philatélique consacrée au poète. À partir de 2012, on organise le Symposium International «Tristan Tzara et Culture Dada», avec la participation des personnalités de la culture et des arts de Roumanie et du monde entier.

Monumentul Dada de la Moineşti, judeţul Bacău Le monument Dada de Moineşti, département de Bacău 55

III.1. George Apostu

III. Personalități artistice

Absolvent al Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti în 1959, sculptorul George Apostu (n. 20 decembrie 1934, în Stănişeşti, judeţul Bacău - m. 13 octombrie 1986, la Paris) a avut, încă de student, ocazia să participe cu o lucrare la Festivalul Internaţional al Tineretului de la Moscova (1957) , iar în 1963 să-i fie acceptată o sculptură în lemn la Expoziţia Tinerilor Artişti de la Paris. După călătorii de studii în Bulgaria şi în Republica Democrată Germană, în 1965, a fost invitat la Bienala Sculpturii Tinere de la Paris şi a primit o bursă de studii la Perugia, în Italia, unde a avut şansa să îşi cristalizeze mai bine ideile artistice.

Cu sprijinul direct al criticului Ionel Jianu, a deschis în 1967 prima expoziţie personală de sculptură peste hotare, la Galeria „Raymonde Cazenave” din Paris şi a fost invitat să participe la Expoziţia Internaţională de Sculptură în aer liber de la Middelheim-Anvers. Mai mult, a fost unul dintre cei 15 artişti străini invitaţi la primul Simpozion de Sculptură în aer liber din Oraşul Olimpic Grenoble pentru a contribui la înfrumuseţarea cu statui a parcurilor acestuia. Acestor importante succese de la Paris şi Grenoble li se adaugă cel înregistrat la vernisajul expoziţiei deschise de Academia Regală de Arte Frumoase în Palatul Charlottenborg din Copenhaga, în 1968. Datorită excelentei impresii lăsate specialiştilor şi publicului de seria sa de Fluturi, în acelaşi an, a primit o bursă de studii în Danemarca, a fost invitat să participe la 2 trienale din Italia şi la o expoziţie itinerantă în Cehoslovacia.

Periplul său internaţional a continuat cu participarea la saloane de artă, bienale şi trienale la Moscova, St. Petersburg, Budapesta şi Rijeka (1968), Sao Paulo (Brazilia, 1969), Veneţia (1970, 1976, 1980), Madrid şi Barcelona (1970), Erfurt (Republica Democrată Germană, 1974), Berlinul de Est (1975), Padova (1977), Skironio (Grecia, 1979, 1981) şi New Delhi (India, 1979). http://centrulapostu.ro/services/george-apostu/ 56

III.1. George Apostu

III. Personnalités artistiques

Diplômé de l’Institut des Beaux-Arts «Nicolae Grigorescu» de Bucarest en 1959, le sculpteur George Apostu (né le 20 décembre 1934 à Stănişeşti, département de Bacău – mort, le 13 octobre 1986 à Paris) a eu l’occasion de participer comme étudiant au Festival international de la jeunesse de Moscou (1957). En 1963, une de ses sculptures en bois a été acceptée à L’Exposition des Jeunes Artistes à Paris. Après des visites d’études en Bulgarie et en République démocratique, en 1965, il est invité à la Biennale de la jeune sculpture à Paris et reçoit une bourse pour étudier à Pérouse, en Italie, où il a eu la chance de mieux cristalliser ses idées artistiques.

Avec le soutien direct du critique Ionel Jianu, il inaugura en 1967 la première exposition personnelle de sculpture à l’étranger, à la galerie «Raymonde Cazenave» à Paris, et fut invité à participer à l’Exposition internationale de la sculpture en plein air à Middelheim-Anvers. En outre, il était l’un des 15 artistes étrangers invités au premier Symposium de sculpture en plein air organisé dans la ville olympique de Grenoble, afin de contribuer à l’embellissement de ses parcs. À ces importants succès de Paris et de Grenoble s’ajoute celui enregistré lors de l’ouverture de l’exposition organisée par l’Académie Royale des Beaux-arts au Palais Charlottenborg de Copenhague en 1968. Grâce aux excellentes impressions laissées aux spécialistes et au public de sa série de Fluturi [Papillons], la même année, il a reçu une bourse au Danemark, a été invité à participer à deux triennales en Italie et à une exposition itinérante en Tchécoslovaquie.

Son voyage international s’est poursuivi avec la participation à des salons d’art, biennaux et triennaux à Moscou, Saint-Pétersbourg, Budapest et Reykjavík (1968), Sao Paulo (Brésil, 1969), Venise (1970, 1976, 1980), Madrid et Barcelone (1970), Erfurt (République Démocratique Allemande, 1974), BerlinEst (1975), Padoue (1977), Skironio (Grèce, 1979, 1981) et New Delhi (Inde, 1979).

57

http://centrulapostu.ro/services/george-apostu/

La acestea, se adaugă expoziţiile personale de sculptură deschise în Danemarca (1969), la Palatul Artelor Frumoase din Bruxelles (1970), Helsinki (1971), Paris (Galeria R. Cazenave, 1971) şi Milano (Fundaţia Pagani, 1982). În această perioadă, a realizat şi numeroase comenzi de sculpturi din cele 3 cicluri care l-au consacrat: Tatăl şi Fiul, Femei lapone şi Apeduct.14 George Apostu a realizat o intensă activitate creatoare şi expoziţională şi în ţară, unde, în 1970, a primit Premiul Uniunii Artiştilor Plastici şi în 1971, pe cel al Comitetului de Cultură şi Artă. Cu toate acestea, în 1982, s-a decis să rămână în străinătate, mai întâi în Italia, apoi în Franţa, unde a trăit până la sfârşitul vieţii. La Paris, i s-a atribuit în 1983 un atelier şi a avut o prezenţă activă în viaţa culturală franceză, participând la un număr impresionant de saloane de artă şi realizând noi sculpturi monumentale în granit şi piatră din ciclurile mai sus amintite.

Bacăul a cinstit memoria sculptorului prin înălţarea unui bust, atribuirea numelui unei străzi şi Liceului de Artă. În plus, Centrul Internaţional de Cultură şi Arte „George Apostu” găzduieşte Muzeul „George Apostu” unde se regăsesc câteva dintre lucrările sale, organizează anual o tabără internaţională de sculptură ce-i poartă numele şi acordă anual Premiul „George Apostu”. Numele sculptorului a fost acordat de asemenea şcolii din satul Stănişeşti în care s-a născut şi a învăţat artistul.

14 Galben, Cornel, Personalități băcăuane, vol. I, Editura Corgal Press, Bacău, 2000, p. 18-27.

58

http://artindex.ro/2012/05/16/apostu-gheorghe-george/

https://www.societateamuzicala.ro/societateaculturala/colegiul-national-dearta-george-apostu

ainsi que des expositions de sculptures personnelles ouvertes au Danemark (1969) au Palais des Beaux-Arts de Bruxelles (1970), Helsinki (1971), Paris (Galerie R. Cazenave, 1971) et Milan (Fondation Pagani, 1982). Au cours de cette période, il commanda également de nombreuses sculptures parmi les trois cycles qui l’ont consacrés: Tatăl şi Fiul [Père et Fils], Femei lapone [Femmes laponnes] et Apeduct [Aqueduct].15 George Apostu a également eu une intense activité de création et d’exposition dans le pays. En 1970, il a reçu le prix de l’Union des Artistes Plasticiens et en 1971, celui de la Commission de la Culture et de l’Art. Cependant, en 1982, il a décidé de rester à l’étranger, d’abord en Italie, puis en France, où il restera jusqu’à la fin de sa vie. À Paris, il a eu un atelier dès 1983 et a pris part activement à la vie culturelle française, en participant à un nombre impressionnant d’expositions d’art et en réalisant de nouvelles sculptures monumentales en granit et en pierre des cycles précités.

La ville de Bacău a honoré la mémoire du sculpteur en élevant un buste, en attribuant le nom d’une rue et du College d’Art. En outre, le Centre international de la culture et des arts « George Apostu » abrite le musée « George Apostu », où sont exposées certaines de ses œuvres, organise chaque année un camp international de sculptures portant son nom et décerne chaque année le prix « George Apostu ». Son nom a également été accordé à l’école du village de Stănişeşti, où l’artiste est né et a suivi les premières classes.

14 Cornel Galben, Personalități băcăuane [Personnalités de Bacău], vol. I, Ed.

http://centrulapostu.ro/services/george-apostu/

Corgal Press, Bacău, 2000, p. 18-27.

59

III.2. Nicu Enea Drumul spre reuşită în viaţă atunci când provii dintr-o familie modestă, aşa cum a fost cea a lui Nicu Enea (n. 29 mai 1897, comuna Lucăceşti, judeţul Bacău - m. 16 septembrie 1960, la Bucureşti), poate fi unul dificil. Din cauza greutăţilor materiale, pictorul băcăuan a fost nevoit să întrerupă, pentru anumite perioade, atât studiile liceale la Şcoala Normală de Învăţători din Piatra-Neamţ cât şi pe cele la Şcoala de Arte Frumoase din Bucureşti, Nicu Enea şi-a cultivat talentul artistic şi a deschis prima expoziţie personală în 1925, la îndemnul lui Grigore Tabacaru şi sub patronajul Ateneului Cultural din Bacău. După o serie de expoziţii personale în mai multe oraşe din Moldova (19251927) şi participări la Saloanele Oficiale din 1927 şi 1928, la începutul lunii februarie 1929, a deschis prima expoziţie personală în spaţiul bucureştean, la Ateneul Român. În anii următori, a devenit o prezenţă constantă în circuitul expoziţiilor bucureştene şi al saloanelor oficiale de pictură şi sculptură din ţară, iar din 1934 şi din străinătate, printre care se numără două expoziţii la Belgrad şi Zagreb. A intrat şi în atenţia criticii europene cu portretul Elvira, fiind distins cu medalia de argint la Expoziţia Internaţională de la Paris.

După mai multe călătorii care l-au inspirat, în martie 1938, a vernisat la Bucureşti a opta expoziţie personală, expunând peste 100 de lucrări realizate după schiţele făcute în Macedonia sârbească, Muntenegru, Coasta Dalmaţiei, dar şi în ţară. În 1939 este premiat de Ministerul Cultelor şi Artelor, pentru lucrarea Portret de doamnă, expusă la Salonul Oficial. Realizează şi pictură de biserici, fiind delegat de Ministerul Artelor să renoveze pictura Catedralei din Chişinău, la care va lucra timp de un an.

60

https://www.desteptarea.ro/iubire-totala-si-dincolo-de-moarte-elvirapalosanu-si-nicu-enea/

III.2. Nicu Enea

https://www.desteptarea.ro/iubire-totala-si-dincolo-de-moarteelvira-palosanu-si-nicu-enea/

Quand on vient d’une famille modeste, comme celle de Nicu Enea (29 mai 1897, commune de Lucăceşti, département de Bacău - le 16 septembre 1960 à Bucarest), la route du succès dans la vie peut être plus difficile. En raison de difficultés matérielles, le peintre de Bacău fut obligé d’interrompre, pendant certaines périodes, les études secondaires de l’École Normale de Piatra-Neamt et celles de l’École des Beaux-arts de Bucarest. Cependant, Nicu Enea a cultivé son talent artistique et a ouvert la première exposition personnelle en 1925, sous l’impulsion de Grigore Tabacaru et sous le haut patronage de l’Athénée culturel de Bacău. Après une série d’expositions personnelles dans plusieurs villes de la Moldavie (1925-1927) et une participation aux Salons officiels de 1927 et 1928, en février 1929, il a inauguré la première exposition personnelle à Bucarest, à l’Athénée Roumain.

Dans les années suivantes, il est devenu une présence constante dans le circuit des expositions de Bucarest et des expositions officielles de peinture et de sculpture du pays. Depuis 1934, il a aussi eu des expositions à l’étranger, parmi lesquelles celles de Belgrade et de Zagreb. Avec Elvira, le portrait de sa femme, il a également attiré l’attention des critiques européens qui lui ont décerné la médaille d’argent à l’Exposition internationale de Paris.

A la suite de quelques voyages qui l’ont inspiré, en mars 1938, il a ouvert à Bucarest la huitième exposition personnelle, en exposant plus de 100 œuvres réalisées d’après des dessins faits en Macédoine serbe, au Monténégro, sur la côte dalmate, mais aussi dans le pays. En 1939, il fut récompensé par lle Ministère des Cultes et des Arts, pour le travail Portret de doamnă [Portrait d’une dame]. Il a réalisé également la peinture d’églises, en étant chargé par le Ministère des Arts de rénover la peinture de la Cathédrale de Chişinău, un projet pour lequel il travaillera pendant un an.

61

Cu toate că lucrările din expoziţiile personale şi saloanele la care participă îi consolidează reputaţia, eticheta de „pictor al Curţii Regale”, a făcut ca, timp de peste un deceniu, în perioada comunistă, să ajungă din nou în pragul subzistenţei. Împlinirea a venit totuşi din realizarea picturii plafonului actualului Teatru Municipal „Bacovia” şi finalizarea unor lucrări de mari proporţii, cum ar fi Nunta ţărănească şi Greva de la Lapoş.

Casa donată de soţia sa, pictoriţa Elvira Enea, Muzeului Judeţean de Istorie şi Artă din Bacău împreună cu un număr impresionant de lucrări de pictură şi desene ale pictorului a devenit casă memorială şi oferă iubitorilor de frumos prilejul unei întâlniri cu opera sa.

62

Bien que les œuvres dans les expositions personnelles et les salons auxquels il participe consolident sa réputation, l’étiquette de «peintre de la cour royale» l’a conduit, pendant plus de dix ans, dans la période communiste, au seuil de la subsistance. Cependant, la satisfaction est venue de la peinture du plafond du Théâtre Municipal « Bacovia » et de l’achèvement d’œuvres de grande envergure, telles que Nunta ţărănească [Mariage paysan] et Greva de la Lapoş [Grève de Lapos].

La maison offerte par son épouse, la peintre Elvira Enea, au Musée départemental d’histoire et d’art de Bacău, ainsi qu’un nombre impressionnant de peintures et de dessins du peintre, est devenue une maison commémorative et offre la possibilité de connaître son œuvre. https://www.desteptarea.ro/iubire-totala-si-dincolo-de-moarte-elvira-palosanu-si-nicu-enea/

https://g1b2i3.wordpress.com/alexandru-ciucurencu-pictor-roman/nicolae-enea1897-1960-pictor-roman/ 63

III.3. George Enescu George Enescu, născut pe 19 august 1881, la Liveni, Botoşani, este considerat cel mai important muzician român.

Personalitatea sa artistică s-a manifestat în multiple ipostaze: compozitor, violonist, pedagog, pianist şi dirijor.

A început să cânte la vioară la vârsta de 4 ani. De la vârsta de 5-6 ani datează primele sale încercări de compoziţie. Între anii 1888-1894, studiază la Conservatorul din Viena, iar între anii 1895-1899 urmează cursurile Conservatorului din Paris.

Debutul său componistic are loc pe 6 februarie 1898, la Concertele Colonne din Paris, cu Poema Română, op. 1. Activitatea sa muzicală alternează între Bucureşti şi Paris. Întreprinde turnee în mai multe ţări europene şi chiar peste ocean. Activitatea sa de pedagog capătă, de asemenea, o importanţă considerabilă. Printre elevii săi se numără violoniştii Christian Ferras, Ivry Gitlis, Arthur Grumiaux şi Yehudi Menuhin. În 1936, pe 13 martie, a avut loc la Opera Garnier din Paris, premiera mondială a operei Oedip, care s-a bucurat de un mare succes. În timpul celui de-al doilea război mondial, Enescu rămâne în Bucureşti, unde se distinge printr-o activitate dirijorală intensă, încurajând totodată şi creaţiile unor muzicieni români ca Mihail Jora, Constantin Silvestri, Ionel Perlea, Theodor Rogalski şi Sabin Drăgoi. https://webcultura.ro/mi-am-slujit-tara-cu-armele-mele-pana-vioarasi-bagheta/ 64

III.3. Georges Enesco Georges Enesco, né le 19 août 1881, à Liveni, Botoşani, est considéré le plus important musicien roumain.

Sa personnalité artistique s’est manifestée sous multiples hypostases: compositeur, violoniste, professeur, pianiste et chef d’orchestre.

Il a commencé à jouer du violon à l’âge de 4 ans. Dès l’âge de 5-6 ans datent ses premiers essais de composition.

Entre 1888 et 1894, il étudie au Conservatoire de Vienne et entre 1895-1899, il suit les cours du Conservatoire de Paris. Son début en composition a lieu le 6 février 1898, lors des concerts de Colonne de Paris, avec Poème roumain (Poema Română), op. 1. Son activité musicale alterne entre Bucarest et Paris. Il entreprend des tournées dans plusieurs pays européens et même en Amérique. Son activité de pédagogue revêt également une importance considérable. Parmi ses étudiants figurent les violonistes Christian Ferras, Ivry Gitlis, Arthur Grumiaux et Yehudi Menuhin.

En 1936, le 13 mars, a eu lieu la première de l’opéra Oedipe, à l’Opéra Garnier de Paris, remportant un immense succès. Pendant la Seconde Guerre Mondiale, Enescu reste à Bucarest, où il se distingue par une intense activité de direction, tout en encourageant les créations des musiciens roumains tels Mihail Jora, Constantin Silvestri, Ionel Perlea, Theodor Rogalski et Sabin Drăgoi.

65

https://evenimentemuzeale.ro/ro/eveniment-cultural/de-ziua-lui-enescula-tescani-vernisaj-rezidenta-tescani-2019-si-recital-de-pian-sustinut-destefania-vasiliu/

https://www.ziaruldegarda.ro/acasa-la-george-enescu-la-conacul-rosettitescanu-foto/

În 1946, în luna aprilie întreprinde un turneu în URSS, unde intră în contact cu personalităţi de primă mână ale muzicii ruse: Dmitri Şostakovici, Aram Haciaturian, Kiril Kondraşin, David Oistrah, Lev Oborin. În luna septembrie, împreună cu soţia sa Maria (Maruca, născută Rosetti-Tescanu, devenită la prima căsătorie prinţesă Cantacuzino), pleacă în turneu în Statele Unite ale Americii.

La revenirea în Europa se stabileşte la Paris, în semn de protest faţă de regimul comunist instaurat în România. George Enescu rămâne în Franţa până la finalul vieţii sale. Se stinge din viaţă în noaptea de 3 spre 4 mai 1955 şi este înmormântat la Père Lachaise din Paris.

Fostul conac al renumitei familii boiereşti Rosetti-Tescanu din apropierea satului Tescani adăposteşte, astăzi, Centrul de Cultură „Rosetti Tescanu - George Enescu”, cu statut de monument istoric.

Edificiul a fost construit în 1880 într-un frumos parc dendrologic, situat într-o zonă colinară, la 37 km de oraşul Bacău. După întâlnirea Marucăi Cantacuzino, născută Rosetti Tescanu, cu George Enescu, în 1909, marele muzician a venit aici deseori, lăsându-se inspirat de frumuseţea peisajelor. La Tescani a definitivat opera Oedip, pe care a dedicat-o Marucăi. În 1947, conacul familiei a devenit aşezământ cultural prin Actul de donaţie făcut de Maria Cantacuzino-Enescu în 1947. În 1980, a fost inaugurată Casa Memorială „Rosetti – Enescu” din incinta imobilului principal. În 1990, aceasta devine Centrul de Cultura Tescani, apoi din 1993, Centrul de Cultură „Rosetti Tescanu - George Enescu”. Din anul 2007, casa memorială din Tescani este secţie a Muzeului Naţional „George Enescu”. În memoria marelui compozitor se desfăşoară anual concerte omagiale, festivaluri internaţionale şi simpozioane la care participă artişti redutabili.

66

En avril 1946, il entreprend une tournée en URSS où il rencontra des personnalités de la musique russe: Dmitri Chostakovitch, Aram Haciaturian, Kiril Kondrashin, David Oistrah, Lev Oborin. En septembre, avec sa femme Maria (Maruca, née Rosetti-Tescanu, qui était devenue, lors du premier mariage, princesse Cantacuzino), il part en tournée aux États-Unis. À son retour en Europe, il s’installe à Paris, en signe de protestation contre le régime communiste établi en Roumanie. Georges Enesco reste en France jusqu’à la fin de sa vie. Il est décédé dans la nuit du 3 au 4 mai 1955 et est enterré au Père Lachaise à Paris.

L’ancien manoir de la célèbre famille Rosetti Tescanu qui se trouve près du village de Tescani, abrite aujourd’hui le Centre culturel « Rosetti Tescanu - George Enescu ». L’édifice a été construit en 1880 dans un magnifique parc dendrologique, situé sur une colline, à 37 km de la ville de Bacău.

Après la rencontre de Maruca Cantacuzino, née Rosetti Tescanu, avec Georges Enesco, en 1909, le grand musicien venait souvent ici, s’inspirant de la beauté des paysages. À Tescani, il a terminé l’opéra Œdipe, qu’il a dédiée à Maruca.

Grâce à l’Acte de donation de Maria Cantacuzino-Enescu en 1947, le manoir familial devint un établissement culturel. En 1980, a été inaugurée la Maison mémorielle «Rosetti – Enescu » à l’intérieur du bâtiment principal. En 1990, celle-ci est devenu le Centre culturel Tescani, puis en 1993, le Centre culturel « Rosetti Tescanu – George Enescu ». Depuis 2007, la maison mémorielle de Tescani est une section du musée national «George Enescu». À la mémoire du grand compositeur, des concerts annuels, des festivals internationaux et des symposiums sont organisés, auxquels participent des artistes célèbres.

67

https://www.desteptarea.ro/festivalul-enescu-orfeulmoldav/

IV. Personalități din domeniul educației De la momentul în care profesorul Dumitru Alistar a pus bazele unui program de studii universitare de limba şi literatură franceză la Bacău (1961) şi până în prezent, atât contextul socio-politic cât şi modele lingvistice au influenţat, în mod evident, existenţa şi “rezistenţa” francofonă.

Existenţa a fost asigurată prin formarea de profesori şi traducători de limba franceză în ciclurile universitare/postuniversitare şi în programele de formare continuă, organizarea de conferinţe, simpozioane, zile ale francofoniei, festivaluri, editarea de reviste ştiinţifice şi studenţeşti, atragerea de lectori nativi şi schimburi de experienţă cu colegi din ţară şi din străinătate.

Cum a rezistat francofonia băcăuană la nivel universitar timp de peste jumătate de veac? Datorită oamenilor care şi-au dedicat viaţa studiului şi predării limbii franceze şi au preferat să folosească experienţa acumulată în stagiile de studiu în străinătate pentru a sfinţi locurile natale. Fiecare dintre şefii catedrei de limba franceză de la Institutul Pedagogic, devenit Universitatea din Bacău, au dus mai departe o tradiţie frumoasă, păstrată în ciuda vremurilor vitregi, cauzate de noile repere de calitate academică care tind să condamne învăţământul filologic românesc la aneantizare.

Primii dascăli precum Dumitru Alistar, Ioan Grigoriu, Maria Carpov şi Ana Cojocaru au dat ştafeta mai departe Adrianei-Gertruda Romedea, Mariei Smâdu şi Emiliei Munteanu, care, la rândul lor, au îndrumat paşii unei tinere generaţii ale cărei exponente (Simina Mastacan, Brînduşa-Mariana Amălăncei, Veronica Balan, Raluca Bălăiţă şi Maricela Strungariu) fac eforturi incredibile, luptând împotriva curentului, pentru a convinge că spiritul francofon rămâne viu la Bacău.

68

http://www.ub.ro/fr/enseignement/39-romanian/stiri-evenimenteuniversitate/1371-la-francophonie-a-bacau

IV. Personnalités de l’éducation À partir du moment où le professeur Dumitru Alistar a posé les bases d’un programme d’études universitaires en langue et littérature françaises à Bacău (1961) et jusqu’à présent, tant le contexte sociopolitique que les modes linguistiques ont manifestement influencé l’existence et la «résistance» francophone à Bacău.

L’existence a été assurée par la formation de professeurs de français et de traducteurs dans les cycles universitaires/postuniversitaires et dans les programmes de formation continue, l’organisation de conférences, colloques, journées francophones, festivals, la publication de revues scientifiques et d’étudiants, l’attrait de lecteurs natifs et les échanges avec des collègues dans le pays et à l’étranger.

Comment a réussi la francophonie se maintenir au niveau universitaire depuis plus d’un demi-siècle? Grace aux personnes qui ont consacré leur vie à l’étude et à l’enseignement de la langue française et qui ont préféré utiliser l’expérience acquise au cours de leurs études à l’étranger pour faire leur marque dans le pays natal. Chacun des chefs du département français de l’Institut Pédagogique, devenu l’Université de Bacău, a perpétué une belle tradition, préservée malgré les temps difficiles et les nouveaux repères de qualité académique qui tendent à condamner la philologie roumaine à l’anéantissement. Les premiers enseignants tels Dumitru Alistar, Ioan Grigoriu, Maria Carpov et Ana Cojocaru ont passé le flambeau à AdrianaGertruda Romedea, Maria Smâdu et Emilia Munteanu, qui ont à leur tour guidé la jeune génération dont les représentantes (Simina Mastacan, BrînduşaMariana Amălăncei, Veronica Balan, Raluca Bălăiţă et Maricela Strungariu) font des efforts incroyables, luttant contre le courant, pour encore convaincre que l’esprit francophone reste vivant à Bacău.

69

http://www.ub.ro/fr/enseignement/39-romanian/stirievenimente-universitate/1371-la-francophonie-a-bacau

IV.1. Dumitru Alistar Deşi Dumitru Alistar a văzut lumina zilei la 18 iulie 1914, în comuna Duda, judeţul Fălciu, a devenit una dintre personalităţile de marcă ale urbei Bacăului. După anii de şcoală din localitatea natală, a urmat cursurile Liceului „Cuza-Vodă” din Huşi, iar mai apoi cele ale Facultăţii de Litere şi Filosofie din Iaşi (1932-1936). Îşi exersează pana scriitoricească prin colaborări la „Cuget moldovenesc” sau la „Însemnări ieşene”, săptămânalul profesorului său, Garabet Ibrăileanu. Dumitru Alistar „şi-a găsit Bacăul” la 25 octombrie 1938, când a fost numit profesor de franceză la Școala Normală de Băieţi. Anul 1939 are o însemnătate deosebită pentru viaţa culturală a urbei bacoviene prin apariţia revistei „Pătrat”, prin intermediul căreia întemeietorii doreau „plimbarea cititorului prin aproape toate domeniile, în mod original şi plăcut” pentru deschiderea unei alte perspective asupra înţelegerii lucrurilor. Aici se va devoala în toată splendoarea, Alistar poetul şi pamfletarul, cu scrieri publicate sub pseudonimul Spiridon Casian.

Odată cu Reforma Învățământului din 1948 începe o perioadă nefastă pentru Dumitru Alistar care devine „necorespunzător” conform criteriilor regimului comunist care îşi dorea să îl transforme într-un veritabil „activist”. Va ajunge, însă, graţie calităţilor sale intelectuale, preşedinte al filialei Bacău a Societăţii de Știinţe Filologice, iar numirea sa ca lector la Institutul Pedagogic din Bacău şi apoi ca decan al Facultăţii de Filologie îi va permite să se concentreze şi să dezvolte activitatea de cercetare. Recunoscut ca un specialist redubitabil în domeniul limbilor şi literaturilor romanice, Dumitru Alistar va fi solicitat să-şi publice rezultatele cercetării ştiinţifice în reviste de prestigiu. http://www.ub.ro/2016-02-22-11-27-24/evenimente-alumni/787centenar-dumitru-alistar 70

IV.1. Dumitru Alistar Bien que Dumitru Alistar ait vu le jour le 18 juillet 1914, dans la commune de Duda, le comté de Fălciu, il est devenu l’une des personnalités célèbres de la ville de Bacău. Après des années scolaires dans sa ville natale, il a suivi les cours du Lycée «Cuza-Vodă» à Huşi, puis ceux de la Faculté de Lettres et de Philosophie de Iaşi (1932-1936). Il pratique l’écriture jusqu’à ce qu’il collabore avec « Cuget moldovenesc » [Pensée moldave] ou « Însemnări ieşene » [Notes de Iasi], l’hebdomadaire de son professeur, Garabet Ibrăileanu. Dumitru Alistar « trouvera son Bacău » le 25 octobre 1938 lorsqu’il fut nommé professeur de français à L’Ecole Normale de Garçons. L’année 1939 revêt une signification particulière pour la vie culturelle de la ville de Bacovia avec la publication de la revue «Pătrat » [Carré] , à travers lequel les fondateurs ont voulu «guider le lecteur dans presque tous les domaines, d’une manière originelle et agréable» pour ouvrir un autre point de vue sur la compréhension. Ici sera révélé dans toute sa splendeur, le poète et pamphletiste Alistar qui publie sous le pseudonyme de Casian Spiridon.

Avec la Réforme de l’éducation de 1948, Dumitru Alistar commence une mauvaise période, car il est considéré « incongru » selon les critères du régime communiste qui souhaitait en le faire un véritable “activiste”. Cependant, il arrivera, grâce à ses qualités intellectuelles, président de la branche de Bacău de la Société des Sciences Philologiques, maître de conférences à l’Institut Pédagogique de Bacău puis doyen de la Faculté de Philologie, des positions qui lui permettront de se concentrer et de développer son activité de recherche. Reconnu comme un spécialiste rédoutable dans le domaine des langues et littératures romanes, Dumitru Alistar sera invité à publier les résultats de la recherche scientifique dans des revues prestigieuses.

71

Calitatea de profesor şi cercetător a lui Dumitru Alistar a fost magistral completată de aceea de traducător. Pe lângă franceză şi italiană, distinsul profesor şi-a însuşit pe parcursul activităţii sale didactice şi limbile spaniolă, portugheză şi iberico-americană. A publicat în revista „Ateneu” fragmente traduse din romanul Străinul, de Albert Camus, din Greața al lui Jean-Paul Sartre şi două povestiri de Miguel Torga (19671970).15 Deşi cercetător de marcă, totuşi numele său nu era pe deplin agreat de autorităţile comuniste, motiv pentru care, prima dintre cărţile traduse Crângul pierdut, de Rafael Alberti, abia îi menţionează numele ca traducător.

Numele lui Dumitru Alistar rămâne însă strâns legat de învăţământul filologic superior băcăuan pe care l-a înfiinţat (1961), păstorit din prisma unor funcţii (şef de catedră, decan), dar şi de îndrumător al tinerilor profesori, studenţi (după cum înşişi au mărturisit) ai Facultăţii cărora le transmitea din „ştiinţa sa fără ostentaţie, într-un mod cuceritor” care avea ca efect stârnirea curiozităţii ştiinţifice şi intelectuale. Nu în ultimul rând, Dumitru Alistar a fost deschizător de drumuri în diverse arii de cercetare (traducere, literatură franceză, literatură universală, romanistică etc).

Lista bibliografică a lucrărilor ştiinţifice publicate de Dumitru Alistar include numeroase titluri, între care studii, articole, note şi recenzii din domenii care ajută la conturarea unui portret al profesorului recunoscut în învăţământul băcăuan. Pentru generaţiile formate de Domnia Sa, profesorul Alistar a rămas un exemplu de „energie creatoare”, un model intelectual de o înaltă ţinută, un dascăl de excepţie.

15 Cosmescu, Marin, Dănilă, Ioan, Dumitru Alistar - un ilustru cărturar moldovean. Poet. Traducător.

Lingvist, Editura „Egal”, Bacău, 2004.

72

La qualité de professeur et chercheur de Dumitru Alistar a été complétée magistralement par celle de traducteur. Outre le français et l’italien, le professeur a acquis tout au long de son activité d’enseignement les langues espagnole, portugaise et latino-américaine. Il a publié dans la revue “Ateneu” des extraits du roman L’ Étranger, d’Albert Camus, tirés de La Nausée, de Jean-Paul Sartre et deux récits de Miguel Torga (1967-1970).15 Bien que chercheur de marque, son nom n’a pas été entièrement accepté par les autorités communistes, c’est pourquoi le premier des ouvrages traduits Crângul pierdut [Le petit bois perdu], de Rafael Alberti, à peine mentionne son nom comme traducteur.

Cependant, le nom de Dumitru Alistar reste étroitement lié à l’enseignement supérieur philologique de Bacău qu’il a fondé (1961) et managé (en tant que chef de département, doyen), mais aussi par l’orientation des jeunes enseignants et étudiants (comme ils l’ont avoué eux-mêmes), de la faculté à laquelle il a transmis de sa « science sans faste, de manière concise », ce qui a eu l’effet de susciter une curiosité scientifique et intellectuelle. Enfin, Dumitru Alistar a été un pionnier dans divers domaines de recherche (traduction, littérature française, littérature universelle, littérature romane etc.).

La liste bibliographique des travaux scientifiques publiés par Dumitru Alistar comprend de nombreux titres, y compris des études, des articles, des notes et des critiques dans les domaines qui aident à tracer un portrait de l’enseignant reconnu dans l’éducation de Bacău. Pour les générations formées, le professeur Alistar est resté un exemple d’ «énergie créatrice », un modèle intellectuel et un enseignant exceptionnel.

15 Cosmescu, Marin, Dănilă, Ioan, Dumitru Alistar - un ilustru cărturar moldovean. Poet. Traducător.

Lingvist, Ed. „Egal”, Bacău, 2004.

73

IV.2. Veronica Grecu Balan Veronica Grecu Balan este membră a Departamentului de limbi şi literaturi străine al Facultăţii de Litere a Universităţii „Vasile Alecsandri” din Bacău, unde face parte din grupul de cercetare «Espaces de la fiction».

Din iunie 2015, este şi preşedinte al Comisiei pentru Evaluarea şi Asigurarea Calităţii Educaţiei (CEAC) din cadrul Universităţii.

De-a lungul carierei sale academice, a fost profesor invitat la Universitatea Michel de Montaigne Bordeaux 3 (martie-aprilie 2010) la Universitatea din Poitiers (septembrie-noiembrie 2015). După ce a primit o bursă postdoctorală de la Academia Română din Bucureşti cu proiectul de cercetare „Mistificatorul şi avatarurile sale. Contribuţia literaturii române vechi la definirea unui mit universal” (martie 2011 - aprilie 2013), a obţinut abilitarea şi dreptul de a conduce doctorate, cu teza „Filiaţii culturale, probleme estetice şi morale”, în noiembrie 2017.

Este secretar al secţiei române a Societăţii Internaţionale de Literatură Arthuriană (din 2014) şi membru al comitetului director al Centrului de Cercetare « Iconographè » (Centrul de Studii în Filologie, Iconografie Medievală şi Recepţie Medievală - Universitatea din Bucureşti), din 2016.

A făcut parte din echipa proiectului european 143452-2008-ITKA2MP « Kaleidoscope: Langues en couleur » (KALECO), în parteneriat cu Universitatea din Pavia, Universitatea Uppsala, Colegiul King, Universitatea din Tolin, Oraşul Besançon, Oraşul Hildesheim, Oneco (2008-2010).

74

A participat la peste 35 de conferinţe naţionale şi internaţionale (România, Franţa, Ucraina, Republica Moldova, Italia, Portugalia, Elveţia) şi a publicat aproximativ treizeci de articole în reviste ştiinţifice naţionale şi internaţionale.

IV.2. Veronica Grecu Balan Veronica Grecu Balan est membre du Département des langues et littératures étrangères, Faculté des Lettres de l’Université «Vasile Alecsandri» de Bacău où elle fait partie du Groupe de recherche «Espaces de la fiction» (membre fondateur). Depuis juin 2015, elle est aussi Président de la Commission pour l’Evaluation et l’Assurance de la Qualité de l’Enseignement à l’Université « Vasile Alecsandri » de Bacău.

Au long de sa carrière universitaire, elle a été professeur invité à l’Université « Michel de Montaigne » Bordeaux 3 (mars-avril 2010) ert a l’Université de Poitiers (septembre-novembre 2015). Après avoir obtenu une bourse postdoctorale de l’Académie Roumaine de Bucarest avec le projet de recherche « Le mystificateur et ses avatars.

La contribution de la littérature roumaine ancienne à la définition d’un mythe universel » (mars 2011-avril 2013), elle a obtenu l’habilitation à diriger des recherches avec le thèse « Filiations culturelles. Enjeux esthétiques et moraux », en novembre 2017.

Elle est secrétaire de la Branche Roumaine de la Société Internationale de la Littérature Arthurienne (depuis 2014) et membre du comité directeur du Centre de recherche « Iconographè » (Centre d’études en philologie, iconographie médiévale et réception du Moyen Age, Université de Bucarest) depuis 2016.

Elle a fait partie de l’équipe du projet européen 143452-2008-ITKA2MP « Kaleidoscope: Langues en couleur » (KALECO), en partenariat avec l’Université de Pavie, l’Université d’Uppsala, King’s College, l’Université de Tallin, la Ville de Besançon, la Ville de Hildesheim, Oneco (2008-2010).

75

Elle a participé à plus de 35 conférences nationales et internationales (Roumanie, France, Ukraine, République de Moldavie, Italie, Portugal, Suisse) et a publié une trentaine d’articles dans des revues scientifiques nationales et internationales.

Printre publicaţiile care au consacrat-o în calitate de cercetător, putem menţiona cărţile Transparence et ambiguïté de la « semblance » : interpréter et traduire les figures du déguisement au Moyen Age, Iasi, Casa editorială Demiurg, 2006; Du théâtre médiéval au théâtre classique français, Iasi, Editura Institutul European, 2013 et Mistificatorul și avatarurile sale.

Contribuția literaturii române vechi la definirea unui mit universal, Bucureşti, Editura Muzeului Naţional al Literaturii Române, 2013. A tradus de asemenea Jean Louis Carra, Istoria Moldovei și a Țării Românesti. Memorii istorice și geografice despre Țara Românească, Iaşi, Institutul European, 2011.

Pentru contribuţia la cultura franceză, a primit Premiul pentru cel mai bun tânăr cercetător din partea Asociaţiei Române a Departamentelor Universitare Francofone (ARDUF) în 2014 şi Premiul de excelenţă oferit de ARDUF în 2018.

76

Parmi les publications qui l’ont consacrée en tant que chercheur, on peut mentionner les livres Transparence et ambiguïté de la « semblance » : interpréter et traduire les figures du déguisement au Moyen Age, Iasi, Maison d’éditions Demiurg, 2006; Du théâtre médiéval au théâtre classique français, Iasi, Maison d’éditions Institutul European, 2013 et Mistificatorul și avatarurile sale. Contribuția literaturii române vechi la definirea unui mit universal [Le mystificateur et ses avatars. La contribution de la littérature roumaine ancienne à la définition d’un mythe universel], Bucureşti, Maison d’éditions du Musée National de la Littérature Roumaine, 2013. Elle este aussi traductrice du Jean Louis Carra, Istoria Moldovei și a Țării Românesti. Memorii istorice §i geografice despre Țara Românească [Histoire de la Moldavie et Valachie. Mémoires historiques et géographiques de la Valachie], Iaşi, Institutul European, 2011.

Pour sa contribution à la culture française, elle a reçu le Prix Meilleur jeune chercheur offert par l’Association Roumaine des Départements Universitaires Francophones en 2014 et le Prix d’excellence offert par ARDUF en 2018.

77

IV.3. Raluca Bălăiță Raluca Bălăiţă este lector la Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău, unde predă cursuri de Lingvistică franceză (morfosintaxă, lingvistică textuală, lingvistică interacţională). Cercetările sale se concentrează pe lingvistica enunţării, pragmatica lingvistică, analiza interacţiunii.

A participat la mai multe conferinţe naţionale şi internaţionale (Grecia, Italia, Franţa, Irlanda, Ucraina, România) şi a publicat articole în domeniile sale de cercetare.

Este autoarea cărţii Le discours théâtral d’Eugène Ionesco.

L’énonciation entravée, publicată de Editura Institutul European, Iaşi, 2009 şi Editions Universitaires de Dijon, 2010. Într-o perspectivă pragmatic-enunţativă, această carte este un studiu asupra funcţionării discursului teatral din fundamentele sale lingvistice, pentru a (re)descoperi sensul operei dramatice a lui Eugen Ionescu.

Este membră a comitetului de redacţie al revistei Interstudia, a Centrului de cercetare INTERSTUD al Facultăţii de Litere din cadrul Universităţii „Vasile Alecsandri” din Bacău. Face parte din grupul de cercetare Espaces de la fiction şi este, de asemenea, membră a asociaţiilor ABDEF, ARDUF, ADEFFI.

78

IV.3. Raluca Bălăiță Raluca Bălăiţă est chargée de cours à l’Université « Vasile Alecsandri » de Bacău, où elle donne des cours de Linguistique française (morphosyntaxe, linguistique textuelle, linguistique interactionnelle). Ses thèmes de recherche portent sur la linguistique de l’énonciation, la pragmatique linguistique, l’analyse des interactions. Elle a participé à plusieurs conférences nationales et internationales (Grèce, Italie, France, Irlande, Ukraine, Roumanie) et a publié des articles dans ses domaines de recherche.

Elle est l’auteur du livre Le discours théâtral d’Eugène Ionesco. L’énonciation entravée, paru aux Editions Institutul European, Iaşi, 2009 et aux Editions Universitaires de Dijon, 2010.

S’inscrivant dans une perspective pragmatico-énonciative, cet ouvrage est une étude sur le fonctionnement du discours théâtral à partir de ses fondements linguistiques, dans le but de (re)découvrir le sens de l’œuvre dramatique d’Eugène Ionesco.

Elle est membre du conseil éditorial de la revue Interstudia, revue du centre de recherche INTERSTUD, de la Faculté des Lettres de l’Université « Vasile Alecsandri » de Bacău. Elle fait partie du groupe de recherche Espaces de la fiction. Elle est aussi membre de l’ABDEF, de l’ARDUF, de l’ADEFFI.

79

IV.4. Elena Bulai Licenţiată în filologie (1967) a Facultăţii de Limbi Străine şi doctor în Filologie la Universitatea din Bucureşti (1999), Elena Bulai a predat la Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău (1967-2008), în calitate de titular pentru disciplinele Semantică şi Stilistică literară, Traductologie şi Literaturi francofone. Timp de mai bine de 15 ani, a fost directorul Centrului Cultural „Rosetti Tescanu George Enescu”, Tescani (1990-2007).

Realizările sale ştiinţifice numără peste 100 de lucrări ştiinţifice, eseuri, prezentări de cărţi de literatură, traduceri din alte domenii (matematică, istorie, critică de artă), publicate în reviste de specialitate din ţară şi din străinătate (Iugoslavia, Rusia, Japonia); conferinţe semnalate în presă; participări la conferinţe pe teme legate de educaţie şi cultură, în România, Franţa, India, Grecia, Belgia; traduceri de poezie, din limba română în franceză (Arghezi, Bacovia, Eminescu), publicate în reviste literare ale ţării precum Cronica, Tribuna, Ateneu.

A făcut prezentări ale unor autori francezi sau de expresie franceză, precum Lautréamont, Julien Gracq, Marguerite Yourcenar, Erik Orsenna, Philippe Djian, Italo Calvino, Mircea Eliade, Emil Cioran, Eugen Ionescu, Le Clezio, însoţite de mici extrase din opera lor, publicate în reviste literare precum Ateneu, Cronica, Tribuna, Unica, România literară.

80

https://www.desteptarea.ro/la-noi-decenii-intregi-reflectia-si-gandirea-au-fost-confiscate/

Cărţile sale de autor sunt apreciate de generaţii întregi de studenţi filologici: Anthologie de textes littéraires français du XVII- ième et du XVIII - ième siècle, avec présentations des écrivains et de leur temps et des dessins (à l`usage des étudiants), IIS, Bacău, 1980; Cours spécial de Sémantique française, Editura Universităţii din Bacău, 2002; Le Poème en prose, Ed. Alistarc, Oneşti, 1999; Comparaison et métaphore dans le poème français en prose, Ed. Alistarc, Oneşti, 1999.

IV.4. Elena Bulai Ayant une licence ès Lettres (1967) de la Faculté des Langues Etrangères et docteur ès lettres de l`Université de Bucarest (1999), Elena Bulai a enseigné à l`Université « Vasile Alecsandri » de Bacău (1967-2008), en tant que titulaire pour les disciplines Sémantique et Stylistique littéraire, Traductologie, Littératures francophones. Pour plus de 15 ans, elle a été directrice du Centre de Culture « Rosetti Tescanu – George Enescu » de Tescani, Bacău (1990-2007).

Elle s’est fait remarquée par plus de cent communications scientifiques, essais, présentations de livres de littérature, traductions dans d`autres domaines (mathématiques, histoire, critique d`art), publiés dans des revues de spécialité au pays et à l`étranger (Yougoslavie, Russie, Japon); des conférences signalées dans la presse; participations et conférences sur des thèmes concernant l`éducation et la culture, en Roumanie, France, Inde, Grèce, Belgique; traductions de poésie, du roumain en français (Arghezi, Bacovia, Eminescu), publiées dans des revues littéraires du pays comme Cronica, Tribuna, Ateneu.

Elle a fait des présentations d’auteurs français ou d’expression française comme Lautréamont, Julien Gracq, Marguerite Yourcenar, Erik Orsenna, Philippe Djian, Italo Calvino, Mircea Eliade, Emile Cioran, Eugène Ionesco, Le Clezio, accompagnées de petits extraits de leur oeuvre, publiées dans des revues littéraires comme Ateneu, Cronica, Tribuna, Unica, Romania literară.

81

Ses livres d’auteur sont apppréciés par beaucoup de générations d’étudients en philologie: Anthologie de textes littéraires français du XVII-ième et du XVIII-ième siècle, avec présentations des écrivains et de leur temps et des dessins (à l`usage des étudiants), IIS, Bacău, 1980; Cours spécial de Sémantique française, Imprimerie de l`Université de Bacău, 2002; Le Poème en prose, Ed. Alistarc, Oneşti, 1999; Comparaison et métaphore dans le poème français en prose, Ed. Alistarc, Oneşti, 1999.

Activitatea de traducător este realmente impresionantă.

Pe de o parte, se observă traducerile (în prezentare selectivă) din română în franceză: Eduard Covali, Tinerețe fără bătrânețe (Jeunesse sans vieillesse), piesă de teatru jucată la Festivalul de la Nancy, 1975; Viorel Cosma, Cronica unei vieți tragice (Chronique d’une vie tragique), publicată sub egida UNESCO de Editura Octopodium, Bucureşti, 1991. Pe de altă parte, se remarcă traducerile (în prezentare selectivă) din limba franceză în română: Louis Gardel, Fort Saganne/ Fortul Saganne, Ed. Univers, Bucureşti, 1988; Marthe Bibesco, Images d`Epinal/ Imagini de album, Ed. Albatros, Bucureşti, 1998; Guy de Pourtales, Chopin le poète/ Chopin poetul, Ed. Millenium, Bucureşti, 1998; Maria Cantacuzino Rosetti Enescu, Ombres et Lumières. Souvenirs d`une princesse moldave / Umbre și lumini. Amintirile unei printese moldave, Ed. Aristarc, Oneşti, 2000, 2007; Anne Hebert, Les Enfants du Sabat/ Copiii Sabatului, Ed. Univers, Bucureşti, 2002; Bernard Gavoty, Les Souvenirs de Georges Enesco/ Amintirile lui George Enescu, Ed. Curtea Veche, Bucureşti, 2005, 2016; Marguerite Yourcenar, Les Yeux grands ouverts/Cu ochii deschiși, Ed. Curtea Veche, Bucureşti, 2007; Simone Signoret, La nostalgie n`est plus ce qu`elle était / Nostalgia nu mai e ce a fost, Ed. Curtea Veche, Bucureşti, 2009; Oana Orlea, Rencontres sur le fil du rasoir / Întâlniri pe muchie de cuțit, Ed. Leda/Corint, Bucureşti, 2011; Gaidz Minassian, Le Rêve brisé des Arméniens / Visul spulberat al armenilor, Ed. Humanitas, Bucureşti, 2017.

82

Son œuvre de traductrice est vraiment impressionante.

D’une part on remarque les traductions (présentation sélective) du roumain en français: Eduard Covali, Tinerețe fără bătrânețe (Jeunesse sans vieillesse), pièce de théâtre jouée au Festival de Nancy, 1975; Viorel Cosma, Cronica unei vieti tragice (Chronique d`une vie tragique), livre publié sous l`égide de l`UNESCO, Ed. Octopodium, Bucuresti, 1991. D’une autre part, il y a les nombreuses traductions du français en roumain: Louis Gardel, Fort Saganne/ Fortul Saganne, Ed. Univers, Bucarest, 1988; Marthe Bibesco, Images d`Epinal/ Imagini de album, Ed. Albatros, Bucarest, 1998; Guy de Pourtales, Chopin le poète/ Chopin poetul, Ed. Millenium, Bucarest, 1998; Maria Cantacuzino Rosetti Enescu, Ombres et lumières. Souvenirs d`une princesse moldave/ Umbre și lumini, Amintirile unei prințese moldave, Ed. Aristarc, Onesti, 2000, deuxième édition en 2007; Anne Hebert, Les Enfants du Sabat/ Copiii Sabatului, Ed.Univers, Bucureşti, 2002; Bernard Gavoty, Les Souvenirs de Georges Enesco/ Amintirile lui George Enescu, Ed. Curtea Veche, Bucureşti, 2005, 2016; Marguerite Yourcenar, Les Yeux grands ouverts/Cu ochii deschiși, Ed. Curtea Veche, Bucuresti, 2007; Simone Signoret, La nostalgie n`est plus ce qu`elle était / Nostalgia nu mai e ce a fost, Ed. Curtea Veche, Bucureşti, 2009; Oana Orlea, Rencontres sur le fil du rasoir / Intâlniri pe muchie de cuțit, Ed. Leda/ Corint, Bucureşti, 2011; Gaidz Minassian, Le Rêve brisé des Arméniens /Visul spulberat al armenilor, Ed. Humanitas, Bucureşti, 2017.

83

A devenit membră a Uniunii Scriitorilor din România (2000) şi membră a Comitetului Asociaţiei Culturale « Les Rencontres » (Paris, Franţa). Pentru activitatea sa meritorie în slujba culturii franceze, Elena Bulai a fost distinsă cu Medalia Jubiliară „Tristan Tzara”, acordată de UNESCO (1996), a obţinut titlul de Membru de onoare, acordat de Asociaţia Ecologică Cypraea din Napoli, Italia (1997), Ordinul Meritul Cultural (ofiţer), acordat de preşedintele României (2004), Premiul de excelenţă pentru management cultural, acordat de trustul de presă al oraşului Bacău (2005), Medalia comemorativă „George Enescu”, acordată de Ministerul Culturii din România (2005), Premiul pentru traducere, acordat de Uniunea Scriitorilor Români (Filiala Bacău) (2007), Diploma de excelenţă (2008) şi Premiul de excelenţă (2011), acordate de Fundaţia Naţională „George Călinescu” şi titlul de Profesor emerit, acordat de Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău (2001).

Pentru generaţii întregi de filologi şi artişti asupra cărora a avut o mare înrâurire, Elena Bulai rămâne un model de rafinament intelectual, social şi afectiv.

84

Elle est devenue membre de l’Union des Ecrivains de Roumanie (2000) et membre du Commité de l’Association Culturelle « Les Rencontres » (Paris, France). Pour son activité méritoire au service de la culture française, Elena Bulai a été distinguée avec la Médaille jubiliaire « Tristan Tzara », accordée par l`UNESCO (1996), le Titre de Membre d`Honneur, accordé par l`Association Ecologique Cypraea de Naples, Italie (1997), l`Ordre du « Mérite culturel (Officier)», accordé par le Président de la Roumanie (2004), le Prix d`excellence pour le management culturel, accordé par le Trust de Presse de la ville de Bacau (2005), la Médaille commémorative « George Enescu », accordée par le Ministère de la Culture de Roumanie (2005), le Prix pour la traduction, accordé par l`Union des Ecrivains de Roumanie (filiale de Bacau) (2007), le Diplôme d’excellence (2008) et Prix d’excellence (2011), accordés par la Fondation Nationale «George Calinescu» et le titre de Professeur emérite, accordé par l’Université « Vasile Alecsandri » de Bacău (2001).

Pour des générations entières de philologues et d’artistes qu’elle a influencés, Elena Bulai reste un modèle de raffinement intellectuel, social et émotionnel.

85

IV.5. Ioan Grigoriu Destinul profesorului Ioan Grigoriu (n. 22 august 1910, Bacău - m.

8 aprilie 1992, Bacău) este indisolubil legat de cel al oraşului său natal şi de istoria învăţământului băcăuan. Eminentul profesor de franceză provenea dintr-o familie frecventată de importante personalităţi culturale băcăuane, familie care l-a susţinut pentru a urma studii universitare atât în ţară, cât şi în străinătate. Astfel, după absolvirea Liceului „Ferdinand I” din Bacău, a urmat în paralel cursurile Facultăţii de Istorie-Geografie şi pe cele ale Facultăţii de Litere, secţia franceză, din cadrul Universităţii Sorbona (1928-1933). Și-a definitivat studiile în ţară, unde, în 1936, a colaborat cu profesorul universitar N. Şerban la redactarea manualului de curs secundar Histoire de la litterature française, XVIII-e siècle şi şi-a luat licenţa în filologie modernă la Facultatea de Litere şi Filozofie din Iaşi, cu calificativul „cum laude”.16 La absolvirea Seminarului Pedagogic Universitar, s-a clasat primul pe ţară la examenul de capacitate pentru profesorii secundari (1937) şi a ocupat, pe rând, posturi de profesor suplinitor de limba franceză, apoi titular definitiv şi director al Liceului de Băieţi Nr. 1, unde va activa până în 1963, când devine lector la Institutul Pedagogic din Bacău.

Pe lângă activitatea didactică propriu-zisă, s-a preocupat de pregătirea pedagogică a tinerilor profesori (pentru care a tradus, în premieră, un manual de metodică a limbii franceze) şi de folosirea unor metode de predare şi mijloace inovative pentru acea perioadă (filme comentate, folosirea magnetofonului la ore, material bibliografic în limba franceză).

16 Galben, Cornel, Personalități băcăuane, vol. II, Editura Corgal Press, Bacău, 2003, p. 169-174.

86

Grigoriu, Ioan M., O istorie a oraşului Bacău.

Monografie 1928, Editura „Babel”, Bacău, 2017.

IV.5. Ioan Grigoriu Le destin du professeur Ioan Grigoriu (né le 22 août 1910 à Bacău – mort, le 8 avril 1992 à Bacău) est inextricablement lié à celui de sa ville natale et à l’histoire de l’éducation de Bacău. L’éminent professeur de français est né dans une famille fréquentée par d’importantes personnalités culturelles de Bacău, une famille qui l’a aidé à poursuivre des études universitaires dans le pays et à l’étranger. Ainsi, diplômé du Lycée «Ferdinand I» de Bacău, il a suivi parallèlement les cours de la Faculté d’Histoire-Géographie et ceux de la Faculté des Lettres, section française de l’Université de Sorbonne (1928-1933). Il a fini ses études dans le pays où, en 1936, il a collaboré avec le professeur d’université N. Serban à la rédaction du manuel de cours secondaire Histoire de la littérature française au XVIIIe siècle et a obtenu son diplôme en philologie moderne à la Faculté des Lettres et Philosophie de Iaşi, avec la qualification “cum laudae”.16 Après avoir été diplômé du séminaire pédagogique universitaire, il est classé premier dans le pays au test d’aptitude pour les enseignants du niveau secondaire (1937) et a occupé ensuite le poste d’enseignant suppléant en français, puis titulaire permanent et directeur du Lycée pour Garçons no. 1 de Bacău, où il travaillera jusqu’en 1963, lorsqu’il devient chargé de cours à l’Institut Pédagogique de Bacău.

Outre l’activité didactique, il s’occupe de la formation pédagogique des jeunes enseignants (pour lesquels il a traduit, pour la première fois, un manuel de méthodologie en langue française) et l’utilisation de méthodes et de moyens d’enseignement novateurs pour cette période-là (films commentés, utilisation du magnétophone, matériel bibliographique en français).

16 Galben, Cornel, Personalități băcăuane [Personnalités de Bacau], vol. II, Editura Corgal Press, Bacău, 2003, p. 169-174.

87

Grigoriu, Ioan M., O istorie a oraşului Bacău.

Monografie 1928, Editura „Babel”, Bacău, 2017.

A fost, de asemenea, responsabil al cursurilor pentru pregătirea ofiţerilor, organizate de Ministerul Forţelor Armate şi Ministerul Învăţământului, apoi director al primei Şcoli Serale de Ofiţeri, unde a îndrumat instruirea acestor cadre. S-a implicat activ în viaţa comunităţii, în calitate de membru al Comitetului de Cultură şi Artă, precum şi ca director al cursurilor de limbi străine din cadrul Universităţii Populare.

Cariera didactică remarcabilă a fost dublată de cea editorialistică. Preocupările sale literare s-au manifestat încă de pe băncile Liceului „Ferdinand I”, obţinând premiile II (1926) şi I (1928) I la concursul naţional al Societăţii Ştiinţifice Literare „Tinerimea Română". A frecventat întrunirile Cenaclului literar „George Bacovia", a colaborat la ziarul „Curentul Bacăului” şi a fost redactor al revistei „Pătrat” (1939-1940), a cărei redacţie a activat în propria casă. Odată cu apariţia noii serii a revistei băcăuane de cultură „Ateneu”, a tradus un număr impresionant de autori francezi şi poeţi iranieni care au fost popularizaţi în paginile revistei. Printre publicaţiile academice care au văzut lumina tiparului la Institutul Pedagogic Bacău se remarcă culegerile de texte de limba franceză Choix de textes. Moyen Age et Renaissance şi Choix de textes. Le XX-ème siècle. În 2010, urbea băcăuană l-a omagiat pe reputatul profesor la un centenar de la naşterea sa, prilej de a sublinia moştenirea sa impresionantă prin discipolii formaţi de-a lungul carierei sale. De altfel, tradiţia francofoniei a fost cultivată de însăşi fiica profesorului, Maria Grigoriu, conferenţiar universitar, critic literar şi traducător, care a publicat în 2017 monografia rămasă în manuscris - O istorie a oraşului Bacău: monografie: 1928.

88

Il fut également responsable des cours de formation pour les officiers organisés par le Ministère des Forces Armées et par le Ministère de l'Education, puis directeur de la première Ecole du Soir d'Officiers, où il dirigeait la formation de ce personnel. Il a été activement impliqué dans la vie de la communauté en tant que membre du Comité de la Culture et de l'Art, ainsi que directeur des cours de langues étrangères à l’Université Populaire.

En sus de sa remarquable carrière comme enseignant, il a également assumé le rôle d’editeur/auteur. Ses préoccupations littéraires se sont manifestées pendant la période du lycée, quand il a obtenu le deuxieme prix (1926) et le premier prix (1928) au concours national de la Société Scientifique et Littéraire « Tinerimea Română ». Il a assisté aux réunions du cercle littéraire « George Bacovia », il a publié dans le journal Curentul Bacăului et a été rédacteur en chef de la revue Pătrat (1939-1940), dont la rédaction était active dans sa propre maison. Avec l’apparition de la nouvelle série de la revue culturelle Ateneu, il a traduit un nombre impressionnant d’auteurs français et de poètes iraniens qui ont été popularisés dans ses pages. Parmi les publications académiques à l'Institut Pédagogique de Bacău, on trouve les recueils de textes en langue française Choix de textes. Moyen Age et Renaissance et Choix des textes.

Le XX-ème siècle.

En 2010, la ville de Băcău a rendu hommage au célèbre professeur lors du centenaire de sa naissance et a souligné son impressionnant héritage à travers les disciples formés au cours de sa carrière. De plus, la tradition de la francophonie a été cultivée par la fille du professeur, Maria Grigoriu, maître de conférences, critique littéraire et traductrice, qui a publié en 2017 la monographie laissée dans le manuscrit - O istorie a oraşului Bacău: monografie: 1928 [Histoire de la ville de Bacău: 89 monographie: 1928].

http://www.deferlari.ro/2018/01/genius-loci-ioan-m-grigoriu-oistorie.html.

IV.6. Simina Mastacan

Specialistă în lingvistică generală şi lingvistică franceză, Simina Mastacan este conferenţiar universitar la Facultatea de Litere a Universităţii „Vasile Alecsandri” din Bacău. Predă cursuri şi seminarii de Sintaxa limbii franceze, Pragmatica discursului, Teoria argumentării, Traductologie, Comunicare şi Practici de redactare. De-a lungul întregii activităţi didactice, şi-a îndreptat eforturile pentru a oferi studenţilor de la programele de studiu în limba franceză, atât de la licenţă, cât şi de la masterat, o solidă pregătire filologică, atât în ceea ce priveşte consolidarea cunoştinţelor fundamentele de limbă franceză, cât şi în domeniul comunicării şi al analizei discursului, luând ca reper cele mai recente cercetări la nivel internaţional. A participat la numeroase manifestări ştiinţifice naţionale şi internaţionale (peste 70), care constituie cea mai bună ocazie de confruntare cu noile tendinţe în ştiinţele limbajului. A scris cinci cărţi de specialitate şi a elaborat peste şaizeci de articole, publicate în edituri din ţară şi străinătate.

Este doctor în lingvistică generală, cu o teză care a avut ca subiect „Implicitul lingvistic”. O analiză a discursului juridic, distinsă cu menţiunea „Magna cum laude”. În activitatea de cercetare, este interesată cu precădere de studiul fenomenelor lingvistice în interferenţă cu contextul extra-lingvistic, aprofundând teme precum subiectivitatea lingvistică, polifonia discursului, implicitul, stereotipurile şi consecinţele lor în organizarea enunţiativă şi argumentativă a discursului.

Simina Mastacan este membră în comitetele ştiinţifice ale mai multor manifestări ştiinţifice şi publicaţii francofone. În anul 2018, a fot membră a comitetului de organizare a Congresului Internaţional organizat de Consiliul internaţional de Studii Francofone (CIEF), care a avut loc în Franţa, la La Rochelle.

90

În 2016, a fost convocată ca expert în consiliul ştiinţific al Colocviului Internaţional La traduction comme source de découverte et de création ALLHIS - Approches littéraires, linguistiques et historiques des sources, organizat de Universitatea Jean Monnet din Saint Etienne, Franţa, 17-18 iunie 2016.

IV.6. Simina Mastacan Spécialiste de linguistique générale et de linguistique française, Simina Mastacan est maître de conférences à la Faculté des Lettres de l`Université « Vasile Alecsandri » de Bacău, où elle enseigne, en français, des cours et des séminaires de Syntaxe de la langue, de Pragmatique, de la Théorie de l’argumentation, de Traductologie, de Communication et pratiques rédactionnelles. Elle se soucie, à travers son activité didactique et scientifique, d’offrir aux étudiants des filières philologiques de licence et de master une formation solide en français, concernant aussi bien les assises grammaticales indispensables que les compétences de communication et d’analyse du discours, en connexion avec les plus récentes recherches et études menées au niveau international.

Docteur ès Lettres, spécialiste en linguistique générale, avec une thèse portant sur «L’Implicite linguistique dans le discours juridique », elle mène son activité de recherche à l’interférence des phénomènes linguistiques avec l’extra-verbal, étant intéressée par les conséquences que la subjectivité, la polyphonie, l’implicite, les stéréotypes, les émotions ont dans l’organisation énonciative et argumentative du discours. Elle est l’auteure de cinq livres et d’une soixantaine d’études et articles dans des publications de Roumanie, France, Espagne, Ukraine.

Les manifestations scientifiques auxquelles elle a participé (plus de 70) ont offert la meilleure occasion pour communiquer et se confronter avec les meilleurs spécialistes à l’échelle internationale.

91

Simina Mastacan est membre dans le comité scientifique de plusieurs manifestations scientifiques et publications francophones. En 2018, elle participe au comité d’organisation du congrès international du Conseil International d’Etudes Francophones, La Rochelle, France.

En 2016, elle est convoquée comme expert dans le conseil scientifique du colloque international La traduction comme source de découverte et de création ALLHIS - Approches littéraires, linguistiques et historiques des sources), organisé par l’Université Jean Monnet, SaintEtienne, France, 17-18 juin 2016.

În 2004, a luat iniţiativa creării grupului de cercetare francofonă „Espaces de la fiction”, organizând şi co-organizând 13 conferinţe internaţionale şi publicând mai multe volume, incluzând rezultatele cercetării. În 2009, iniţiază, la Facultatea de Litere, Centrul de cercetare a formelor discursive contemporane (Interstud), fiind directoare executivă a acestuia. În acelaşi an, pune bazele revistei Interstudia (Editura Alma Mater, Bacău). În calitate de redactor-şef adjunct al acesteia, editează şi coordonează numerele în limba franceză. În prezent, datorită eforturilor întregii echipe editoriale, Interstudia este o publicaţie cu vizibilitate internaţională, fiind indexată în mai multe baze de date prestigioase.

Francofonia are o îndelungată tradiţie în România, în general, şi în regiunea Moldovei, în special. Specializarea de Limba şi literatura franceză a constituit, alături de cea de Limba şi literatura română, una dintre disciplinele fondatoare ale Universităţii băcăuane. Pe baza acestor premise, dar fiind conştient de scăderea apetenţei tinerilor pentru studiul limbii franceze, manifestat astăzi, profesorul de limba franceză este nevoit să găsească cele mai bune metode pentru a menţine treaz interesul comunităţii pentru valorile pe care limba şi cultura franceză le reprezintă astăzi, ca vector al modernităţii, ca o şansă în plus dată fiecărui vorbitor. Este motivul pentru care Simina Mastacan s-a implicat, încă din 1995, în organizarea sărbătoririi anuale a Zilelor francofoniei, ocazie cu care studenţii francofoni, alături de elevi din Bacău şi din zonă, şi-au pus la încercare creativitatea în concursurile de creaţie, de eseuri, de traduceri sau de afişe pe teme culturale. A coordonat, alături de alţi colegi, activitatea lectorilor francezi prezenţi la catedra de specialitate din Bacău, precum şi pe cea a numeroşilor bursieri ai programului Erasmus proveniţi din Franţa şi ţările francofone. Aceşti locutori nativi de limbă franceză au făcut cursuri de limba franceză şi au interacţionat cu studenţii, cu ocazia diferitelor activităţi organizate în comun: cluburi, redactarea revistei Reste à voir, alte activităţi culturale, etc.)

92

En 2004, elle prend l’initiative de créer le groupe de recherche francophone «Espaces de la fiction », en organisant et coorganisant 13 colloques à participation internationale et en assurant la publication de plusieurs volumes comprenant les résultats de la recherche. Depuis 2009, elle a fondé, à la Faculté des Lettres, le Centre de recherche INTERSTUD (Centre interdisciplinaire de recherche des formes discursives contemporaines) dont elle assure la direction exécutive. La même année, elle fonde la revue Interstudia (Editions Alma Mater, Bacau) dont elle est rédactrice adjointe, en assurant l’édition et la coordination des numéros en langue française. A présent, grâce à l’effort de toute l’équipe éditoriale, Interstudia est une publication visible au niveau international, étant indexée dans des bases de données internationales.

Dans un pays et une région à forte tradition francophone, faisant partie d’une Université à la fondation de laquelle, dans les années 1970, par la filière à double spécialisation, roumain et français a participé pleinement, mais dans un contexte de décroissance de l’intérêt des jeunes pour l’étude de français, l’enseignant de langue ou de littérature française doit trouver les meilleures méthodes pour éveiller et aiguiser l’intérêt de la communauté pour les valeurs que le français représente aujourd’hui, comme véhicule de la modernité, comme une chance supplémentaire donnée à chacun.

En partant de cette prémisse, Simina Mastacan organise ou coorganise, depuis 1995, les éditions annuelles des Journées de la francophonie, une bonne occasion pour les étudiants francophones, à côté de leurs collègues plus jeunes des collèges de Bacau, de valoriser leur créativité à travers les concours de création, d’essais, de traduction, des concours d’affiches sur des thèmes de civilisation française. Elle a aussi coordonné, à côté d’autres collègues, l’activité des lecteurs de français présents en mission d’enseignement à la Faculté des Lettres, ainsi que les nombreux stagiaires Erasmus, provenus de la France et d’autres pays francophones. Ces locuteurs natifs de français, qui ont dispensé des cours de langue, ont interagi de façon systématique avec les étudiants, lors de différentes activités organisées en commun (clubs, rédaction de la revue francophone Reste à voir, d’autres activités culturelles).

93

Șansa reprezentată în prezent de francofonie a fost consolidată de legăturile stabilite şi întreţinute cu Agenţia Universitară a Francofoniei, în special de BECO, ai cărei reprezentanţi au fost invitaţi de mai multe ori la Bacău să îşi prezinte programele de sprijin pentru tineri, oportunităţi pentru burse, locuri de muncă, finanţare pentru proiecte etc. Simina Mastacan a fost de asemenea, moderatoarea diverselor mese rotunde despre confluenţele francoromâne (de exemplu, în 2017, moderatorul mesei rotunde cu tema Francofonia, o franciză a francezei, cu ocazia vizitei domnului profesor universitar Mohamed Ketata, Preşedinte BECO AUF). A încurajat de asemenea mobilitatea internaţională a studenţilor şi a cadrelor didactice în cadrul programului Erasmus, prin încheierea mai multor acorduri de schimb interuniversitar, cu instituţii de învăţământ superior din Franţa şi a participat, la mobilităţi/stagii de predare la mai multe universităţi – Limoges, Saint-Etienne, Brest, Bordeaux, Erzurum. În 2011, a câştigat o competiţie ca profesor invitat la Centrul Cierec al Universităţii de Arte, Liltere şi Limbi din Saint-Etienne. În 2009, a luat iniţiativa de a introduce un program de masterat în franceză la Facultatea de Litere, fiind directorul programului Limba franceză. Practici de comunicare. În 2008, a fondat şi Asociația pentru Dezvoltarea Francofoniei din Bacău, o organizaţie non-profit care promovează limba şi cultura franceză în regiune. În calitate de preşedinte al asociaţiei, a încurajat şi susţinut mai multe proiecte francofone.

94

La chance que la francophonie représente, de nos jours, a été renforcée par les liens établis et entretenus avec l’Agence Universitaire de la Francophonie, notamment par BECO, dont les représentants ont été invités à plusieurs reprises à Bacău pour présenter leurs programmes de soutien pour les jeunes, les opportunités concernant les bourses, les emplois, le financement pour les projets etc. Simina Mastacan a été aussi l’animatrice de différentes tables rondes portant sur les confluences francoroumaines (par exemple, en 2017, modératrice de la table ronde La francophonie, une franchise du français, à l’occasion de la visite du Monsieur le Professeur des Universités Mohamed Ketata, président BECO AUF). Elle a encouragé la mobilité internationale des étudiants et des enseignants dans le cadre du programme Erasmus, en concluant plusieurs accords d’échange interuniversitaire, avec des institutions d’enseignement supérieurs de France et a participé, en mission d’enseignement, à plusieurs stages à Limoges, SaintEtienne, Brest, Bordeaux, Erzurum. En 2011, elle a gagné par concours un poste de professeur invité dans le cadre du centre Cierec de l’Université d’Art, Lettres et Langues de Saint-Etienne.

En 2009, elle prend l’initiative d’introduire un programme d’études de master en français à la Faculté des Lettres, Langue française. Pratiques de communication, dont elle est la directrice.

Elle fonde aussi, en 2008, l'Association pour le Développement de la Francophonie de Bacău, organisation nonprofit qui se propose de promouvoir la langue et la culture françaises dans la région. Comme présidente de l’association, elle a encouragé et soutenu plusieurs projets francophones.

95

IV.7. Emilia Munteanu Cariera de profesor de limba franceză la nivel preuniversitar (19762002) a fost continuată de Emilia Munteanu timp de 14 ani la Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău (2002-2016). În această perioadă, a fost şi profesor invitat la Universitatea din Montaigne Bordeaux 3 (martie 2009, martie-aprilie 2010) şi coordonator al seminarului de Practici filozofice în colaborare cu Oscar Brenifier de la Institutul de Practici Filozofice, Sorbona 1 (2009). A avut o performanţă remarcabilă ca organizator şi coordonator de cursuri la Școala de vară francofonă de la Oneşti timp de peste 20 de ani (1997-2017). Cercetările universitare s-au concretizat în lucrări publicate: Nostradamus, L’éternel retour, Hervé Drévillon şi Pierre Lagrange, Gallimard, 2003, traducere de Emilia Munteanu, Nostradamus. Eterna întoarcere, Editura Univers, Bucureşti, 2007; Brancusi, l’inventeur de la sculpture moderne, de Marielle Tabart, Gallimard, 1995, traducere de Emilia Munteanu, Brâncuşi, inventatorul sculpturii moderne, Editura Univers, Bucureşti, 2007; Communion et communication (sur la scène tardivienne), Editura România Liberă, Bucureşti, 2003; Le théâtre de Jean Tardieu entre invention et parodie, Editura România Liberă, Bucureşti, 2003; Représentations culturelles et linguistiques de l’espace de passage – porte, portail, seuil, fenêtre, Editions universitaires européennes, Saarbrücken, Germania, 2015.

La acestea se adaugă cursuri şi manuale universitare (Éléments pour une sémiologie du théâtre, Editura Sf. Mina, Iasi, 2005; A l’école avec le français langue étrangère, Editura Sf. Mina, Iaşi, 2007; Voix de la polyphonie théâtrale au XXe siècle, Editura Sf. Mina, Iaşi, 2007 şi Itinéraires littéraires au XIXe siècle, Editura Sf. Mina, Iaşi, 2007) şi peste 60 de articole publicate în reviste ştiinţifice naţionale şi internaţionale.

96

IV.7. Emilia Munteanu La carrière de professeur de langue française au niveau préuniversitaire (1976-2002) a été continuée pour 14 années à l’Université «Vasile Alecsandri de Bacău (2002-2016). Pendant cette période, elle a été professeur invité à l’Université Michel de Montaigne Bordeaux 3 (Mars 2009; Mars-avril 2010) et coordinatrice du séminaire de Pratiques philosophiques en collaboration avec Oscar Brenifier de l’Institut de pratiques philosophiques, Sorbonne 1, 2009.

Elle a réalisé une performance remarquable en tant qu’organisatrice et coordonatrice des cours de l’Ecole francophone d’été à Onesti, pendant plus de 20 ans (1997-2017). Ses recherches se sont materialisées dans des travaux publiés: Nostradamus, L’éternel retour, Hervé Drévillon et Pierre Lagrange, Gallimard, 2003, traduction par Emilia Munteanu, Nostradamus. Eterna întoarcere, Editions Univers, Bucarest, 2007; Brancusi, l’inventeur de la sculpture moderne, de Marielle Tabart, Gallimard, 1995, traduit par Emilia Munteanu, Brâncuşi, inventatorul sculpturii moderne, Editions Univers, Bucaresti, 2007; Communion et communication (sur la scène tardivienne), Editions România Liberă, Bucarest, 2003; Le théâtre de Jean Tardieu entre invention et parodie, Editions România Liberă, Bucureşti, 2003; Représentations culturelles et linguistiques de l’espace de passage – porte, portail, seuil, fenêtre, Editions universitaires européennes, Saarbrücken, Allemagne, 2015.

Elle a aussi rédigé et publié des cours et manuels universitaires (Éléments pour une sémiologie du théâtre, Editions Sf. Mina, Iaşi, 2005; A l’école avec le français langue étrangère, Editions Sf.Mina, Iaşi, 2007; Voix de la polyphonie théâtrale au XXe siècle, Editions Sf. Mina, Iaşi, 2007 şi Itinéraires littéraires au XIXe siècle, Editions Sf. Mina, Iaşi, 2007) et plus de 60 articles publiés dans des revues scientifiques nationales et internationales.

97

A coordonat activităţile Teatru multilingv şi Ghid multilingv în proiectul internaţional Kaleco, 2009-2010 (universităţi partenere: Pavia, Italia, Besançon, Franţa, Paris 8, Uppsala, Suedia, Sevilla, Spania, Talin, Estonia, Brighton, Anglia, Hildesheim, Germania), participând cu lucrări şi ateliere. A avut rolul de referent lingvistic în proiectul european PLALE (Playing for learning), coordonator Pavie Unitre, Univ. Terza Età şi alţi cinci parteneri: Universitatea Populară pentru Educaţia şi Cultura de Burgos, Spania, Associação dos Professores do Concelho de Almada, Portugalia, Teatrul englez Com'Eddy din Bordeaux, Franţa, Laboratorio Teatro Tra Righe din Berlin, Germania şi Școala Populară de artă şi meserii Bacău (2013-2015).

S-a implicat activ în organizarea Festivalului Internaţional De la teatrul francofon la Europa, organizat în perioada 2005-2017, cu colaborarea Universităţii Bordeaux 3 şi cu sprijinul AUF, (invitaţi: Gisèle Pierra de la Montpellier 3, Claire Walthéry, Marianne Blocul HELMO Liège, Régine Bruneau-Suhas, Philippe Rousseau din Bordeaux 3). Timp de zece ani, a fost coordonatoarea trupei de teatru francez De quoi s’agitil? (Facultatea de Litere,) care a prezentat spectacole cu ocazia Zilelor francofoniei (1998-2018) şi a avut multiple reprezentaţii internaţionale: 1998 Eysines (Franţa); 2002 Festivalul Théâtre en herbe, Bordeaux; 2005, Întâlniri teatrale, Eysines; 2006 Festivalul de la Craiova; 2007 Pavia, Italia, ca parte a Festivalului limbilor 98

și limbajelor; 2010 Festivalul de teatru din Arras. În plus, a fost organizatoarea turneelor din România (Oneşti, Bacău, Sibiu, Tg. Mureş, Iaşi, Bucureşti) efectuate de către trupele franceze Cabaret Ambulant din Bordeaux (2002), Compagnie des Minuits din Paris (2003) şi Les Grandoliquents de la Sorbonne 3 (martie 2014).

Pentru meritele sale, a devenit Cavaler al Ordinului Palmes Académiques, titlu conferit de premierul Franţei prin decretul din 10 octombrie 2003 pentru serviciile aduse culturii franceze. A primit Diploma de excelență oferită de premierul României „pentru realizările realizate în domeniul educaţiei şi pentru poziţia de excelenţă deţinută în Galeria Olimpică a Școlii Române” (2008) şi Diploma de excelență pentru rezultate excelente în didactica FLE, acordată de ISJ Bacău şi CAVILAM Vichy (2012).

Elle a coordonné les activités Théâtre multilingue et Guide multilingue dans le cadre du projet international Kaleco, 2009-2010 (universités partenaires: Pavie, Italie; Besançon, France; Paris 8; Uppsala, Suède; Seville, Espagne; Talin, Estonie; Brighton, Angleterre; Hildesheim, Allemagne), en participant avec des communications et à des ateliers.

Elle a eu le role de responsable linguistique dans le projet européen PLALE (Playing for learning), ayant comme coordinateur Pavie Unitre, Univ. Terza Età et cinq autres partenaires: Universidad Popular para la Educación y Cultura de Burgos, Espagne, Associação dos Professores do Concelho de Almada, Portugal, English Com'Eddy Theatre de Bordeaux, France, Laboratorio Teatro Tra le Righe de Berlin, Allemagne et Scoala Populară de arte şi meserii [l’Ecole populaire d’arts et de métiers] de Bacau, 2013-2015.

Elle s’est fortement impliquée dans l’organisation du Festival International Du théâtre francophone à l’Europe, organisé de 2005-2017, avec la collaboration de l’Université Bordeaux 3 et à l’appui de l’AUF, (invités: Gisèle Pierra de Montpellier 3, Claire Walthéry, Marianne Block de HELMO Liège, Régine Bruneau-Suhas, Philippe Rousseau de Bordeaux 3). Pour dix années, elle a été la coordinatrice de la troupe de théâtre francophone De quoi s’agit-il? (Faculté des Lettres) qui a présenté des spectacles à l’occasion des Journées de la Francophonie (1998-2018) des représentations internationales: 1998 Eysines (France); 2002 Festival Théâtre en herbe, Bordeaux; 2005 Rencontres théâtrales, Eysines; 2006 Festival de Craiova; 2007 Pavie, Italie, dans le cadre du Festival des langues et des langages; 99

2010 Festival de théâtre d’Arras. De plus, elle a été l’organisatrice des tournées entreprises en Roumanie (Oneşti, Bacău, Sibiu, Tg. Mureş, Iaşi, Bucureşti) par les troupes françaises Cabaret ambulant de Bordeaux (2002), Compagnie des Minuits de Paris (2003) et Les Grandoliquents de Sorbonne 3 (mars 2014).

Pour ses mérites, elle este devenue Chevalier de l’Ordre des Palmes Académiques, conféré par le premier ministre de la France par le décret du 10 octobre 2003 pour des services apportés à la culture française. Elle a recu le Diplôme d’excellence conféré par le Premier ministre de Roumanie “pour le palmarès accompli dans le domaine de l’éducation et la position d’excellence détenue dans la galerie des olympiques de l’école roumaine” (2008) et le Diplôme d’excellence pour des résultats excellents dans la didactique du FLE, accordé par ISJ Bacău et CAVILAM Vichy (2012).

IV.8. Nicoleta Popa Blanariu Nicoleta Popa Blanariu este doctor în filologie al Universităţii «A. I. Cuza» din Iaşi şi conferenţiar la Facultatea de Litere a Universităţii «Vasile Alecsandri» din Bacău, unde predă literatură comparată şi alte discipline aflate la interferenţa studiilor literare cu ştiinţele comunicării, artele spectacolului şi antropologia (inter)culturală. Ea manifestă un interes particular pentru relaţia dintre literatura română şi cea franceză sau din alte regiuni francofone. În această zonă interdisciplinară şi interculturală, se situează cea mai mare parte a lucrărilor sale de cercetare. A publicat articole în reviste ştiinţifice din Statele Unite, Australia, Spania, Marea Britanie, India, România. În calitate de coautor, semnează capitole în mai multe volume colective, între care The Routledge Companion to Transmedia Studies, New York and London: Routledge Taylor and Francis Group, 2019; The Ekphrastic Turn: Inter-art Dialogues, Champaign (University of Illinois Research Park): Common Ground Publishing, 2015; A Semiotic Reader, Stanwell Tops Australia: Southern Semiotic Review, 2013; Perspectives on Interaction, Newcastle upon Tyne: Cambridge Scholars Publishing, 2013, etc.

Dintre volumele individuale ale Nicoletei Popa Blanariu, amintim Când gestul rupe tăcerea. Dansul şi paradigmele comunicării, prefaţă de Maria Carpov, Iaşi: Fides, 2008; Când literatura comparată pretinde că se destramă. Studii şi eseuri, vol. I: Invarianţii, un fir al Ariadnei?, Bucureşti: Eikon, 2016 şi Când literatura comparată pretinde că se destramă.

Studii şi eseuri, vol. II: (Inter)text şi (meta)spectacol, Bucureşti: Eikon, 2016.

Nicoleta Popa Blanariu a cotradus în limba română, împreună cu Florinela Floria, Dicționarul de teatru al lui Patrice Pavis (Iaşi: Fides, 2012), volum publicat cu sprijinul financiar al Ministerului Afacerilor Externe şi Europei, Ministerului Culturii şi Comunicării Franţei, şi al Serviciilor culturale ale Ambasadei Franţei în România.

Este membră a consiliului editorial al Southern Semiotic Review (Sydney, Australia) şi membră a comitetului de redacţie al revistei Studii și cercetări științifice. Seria filologie (http:// studiisicercetari.ub.ro/), din care a coordonat ultimele şaisprezece numere. A coordonat nouă ediţii ale Colocviului Plurilingvism și interculturalitate, începând cu 2010. https://www.desteptarea.ro/colocviilerevistei-ateneu-efectul-bacovia/ 100

IV.8. Nicoleta Popa Blanariu Nicoleta Popa Blanariu est docteur ès lettres de l’Université «Alexandru Ioan Cuza» de Iaşi et maître de conférences de la Faculté des Lettres de l’Université «Vasile Alecsandri» de Bacău, où elle enseigne la littérature comparée et d’autres disciplines situées à la convergence des études littéraires avec les sciences de la communication, les arts du spectacle et l’anthropologie (inter) culturelle. Elle a prêté un intérêt tout particulier aux rapports entre les littératures roumaine et française ou provenant d’autres régions francophones.

Dans cette zone interdisciplinaire et interculturelle se situent la plupart de ses contributions de recherche. Ses articles sont parus dans des revues scientifiques des États Unis, Australie, Espagne, Grande Bretagne, Inde, Roumanie. Ses volumes ont été publiés en Roumanie et à l’étranger. En tant que co-auteure, elle signe des chapitres dans plusieurs volumes collectifs, parmi lesquels The Routledge Companion to Transmedia Studies, New York and London: Routledge Taylor and Francis Group, 2019; The Ekphrastic Turn: Inter-art Dialogues, Champaign (University of Illinois Research Park): Common Ground Publishing, 2015; A Semiotic Reader, Stanwell Tops Australia: Southern Semiotic Review, 2013; Perspectives on Interaction, Newcastle upon Tyne: Cambridge Scholars Publishing, 2013, etc. Parmi ses volumes individuels, on peut citer Când gestul rupe tăcerea. Dansul şi paradigmele comunicării, préface de Maria Carpov, Iaşi: Fides, 2008; Când literatura comparată pretinde că se destramă. Studii şi eseuri, vol. I: Invarianţii, un fir al Ariadnei?, Bucureşti: Eikon, 2016 et Când literatura comparată pretinde că se destramă. Studii şi eseuri, vol. II: (Inter)text şi (meta)spectacol, Bucureşti: Eikon, 2016.

Elle est co-traductrice du Dictionnaire du théâtre de Patrice Pavis (Dicţionar de teatru, Iaşi: Fides, 2012), volume publié avec le soutien financier du Ministère des Affaires Étrangères et Européennes, du Ministère de la Culture et de la Communication de France, et des Services Culturels de l’Ambassade de France en Roumanie.

Elle est membre du conseil éditorial de Southern Semiotic Review (Sydney, Australia) et de la revue Studii şi cercetări ştiinţifice. Seria filologie (http://studiisicercetari.ub.ro/), dont elle a coordonné les seize derniers numéros. Elle a coordonné aussi neuf éditions du colloque Plurilingvism şi interculturalitate (Plurilinguisme et interculturalité) à partir de 2010.

101

În domeniul său de expertiză, a contribuit la implementarea mai multor proiecte de intervenţie culturală sau de cercetare-creaţie, în parteneriat cu organizaţii româneşti şi europene sau din afara Europei. În calitate de consilier dramaturgic, face parte din echipa proiectului «Extra-muros: pour un projet de théâtre rituel sur l’exode, entre mythe et actualité» (2018-2020) – proiect de cercetare-creaţie finanţat de Fonds stratégique de développement de la recherche de l’Université Laval, Québec, Canada.

Este, de asemenea, coordonator al proiectului Contribuții românești la patrimoniul cultural european: Tristan Tzara 55, Benjamin Fondane 120 (2018), finanţat de Ministerul Culturii din România şi dezvoltat în parteneriat cu Asociaţia „Artă, Tradiţii, Patrimoniu - Fără Frontiere”, Facultatea de Litere a Universităţii „Vasile Alecsandri” din Bacău, Universitatea Laval din Québec, Canada (Departamentul de Literatură, Teatru şi Cinema), Centrul de Cultură „George Apostu” şi Teatrul Municipal „Bacovia” Bacău.

Nicoleta Popa Blanariu a coordonat totodată Programul de rezidenţă artistică în cadrul proiectului E-Motional: re-thinking dance (2013-2015), finanţat prin programul „Cultura 2007-2013”, cu sprijinul Comisiei Europene şi al Ministerului Culturii din România. Proiect coordonat de Fundaţia „Gabriela Tudor” şi dezvoltat în parteneriat de patru organizaţii europene, inclusiv Centrul de Cultură „George Apostu” din Bacău.

A fost formator şi membru al echipei de proiect Les chemins du bleu en Europe: transversalité des apprentissages et transculturalité des languages (2015-2017), finanţat prin programul „Erasmus+”, cu sprijinul Comisiei Europene. A făcut parte din echipa de concepţie şi implementare a proiectului Pedagogia patrimoniului natural și cultural (20142016), derulat prin programul „Erasmus +”, cu sprijinul Comisiei Europene şi dezvoltat de Asociaţia „Artă, Tradiţii, Patrimoniu - Fără Frontiere”.

102

Elle est coordinatrice du Groupe de recherche interdisciplinaire Logos et directrice scientifique du Centre de recherche Interstud de la Faculté des Lettres de l’Université « Vasile Alecsandri ». Elle fait partie du conseil artistique du Théâtre Municipal «Bacovia» de Bacău.

Dans son domaine d’expertise, elle a contribué à la mise en oeuvre de plusieurs projets d’intervention culturelle ou de recherche-création en Roumanie, en partenariat avec des organisations européennes ou d’en dehors de l’Europe.

Ainsi, en tant que conseillère dramaturgique, elle fait partie de l’équipe du projet «Extra-muros : pour un projet de théâtre rituel sur l’exode, entre mythe et actualité» (20182020) – projet de recherche-création soutenu par le Fonds stratégique de développement de la recherche de l’Université Laval, Québec, Canada.

Elle est coordinatrice du projet Contributions roumaines au patrimoine culturel européen: Tristan Tzara 55, Benjamin Fondane 120 (2018), financé par le Ministère de la Culture de Roumanie. Le projet a été développé en partenariat par l’Association «Artă, Tradiţii, Patrimoniu – Fără Frontiere», la Faculté des Lettres de l’Université «Vasile Alecsandri» de Bacău, l’Université Laval de Québec, Canada (Département de littérature, théâtre et cinéma), le Centre Culturel «George Apostu», et le Théâtre Municipal «Bacovia» de Bacău.

Elle a coordonné le Programme de résidence artistique dans le cadre du projet E-Motional: re-thinking dance (2013-2015), financé par le programme «Culture 2007-2013», avec le soutien de la Comission Européenne et du Ministère de la Culture de Roumanie.

Projet coordonné par la Fondation «Gabriela Tudor» et développé en partenariat par quatre organisations européennes, y compris le Centre Culturel «George Apostu» de Bacău.

Elle a été formatrice et membre de l’équipe du projet Les chemins du bleu en Europe: transversalité des apprentissages et transculturalité des languages (2015-2017), financé par le programme „Erasmus+”, avec le soutien de la Comission Européenne.

Elle a aussi fait partie de l’équipe du projet Pedagogia patrimoniului natural şi cultural (2014-2016), financé par le programme „Erasmus+”, avec le soutien de la Comission Européenne, et développé par l’Association «Artă, Tradiţii, Patrimoniu – Fără Frontiere».

103

IV.9. Adriana-Gertruda Romedea Doamna profesor universitar doctor Adriana-Gertruda Romedea face parte din Departamentul de limbi ţi literaturi străine, Facultatea de Litere a Universităţii „Vasile Alecsandri” din Bacău. Predă Limba franceză contemporană (fonetică şi fonologie, lexicologie) la programul de licenţă; Acte de limbaj în franceza modernă şi Forme discursive, la programul de masterat. În afară de activitatea didactică, ea a deţinut sau deţine următoarele funcţii: şef al catedrei de franceză, Facultatea de Litere (2001-2004); prorector pentru programe de educaţie (2004-2008); decan al Facultăţii de Litere (2008-2012); prorector pentru programe de predare şi activităţi pentru studenţi (2012 până în prezent); vicepreşedinte al Senatului (2016 până în prezent).

Activitatea ştiinţifică s-a materializat în cadrul grupului de cercetare „Espaces de la fiction” şi în Centrul de cercetare „INTERSTUD”, Facultatea de Litere, Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău. A organizat sau a făcut parte din grupul care a pregătit 9 conferinţe internaţionale. A editat volumul Romanian and Swiss Cultural Spaces [Spații culturale românești și elvețiene], Editura Casa Cărţii, ClujNapoca, 2016.

Este redactorul revistei semestriale INTERSTUDIA a Centrului de cercetare „INTERSTUD”, Editura Alma Mater, Bacău. Este membru fondator al societăţilor ştiinţifice naţionale: Asociaţia Română a Departamentelor Universitare Francofone (ARDUF), Iaşi, 2007; Asociaţia membrilor Ordinul Palmes academiques din România, AMOPA, Bucureşti, 2015; Asociaţia pentru Dezvoltarea Francofoniei din Bacău, 2008. A fost membru deplin în societăţile ştiinţifice internaţionale: Asociaţia pentru cercetare interculturală, Geneva, Elveţia, 2007-2010; Associaţia Francofonă de Educaţie Comparată, Paris, Franţa (AFEC), 2005-2010; Societatea Amis des Universités de Paris, Sorbonne, France, 1992-2008.

Este membră a 8 comitete ştiinţifice naţionale şi internaţionale şi evaluator internaţional în proiectul BelPDCOFUND, Universitatea din Liège, Belgia, co-finanţat de Uniunea Europeană în cadrul programului FP7-PeopleCOFUND, 2014-2016.

104

IV.9. Adriana-Gertruda Romedea Mme Adriana-Gertruda Romedea, Professeure des universités fait partie du Département des langues étrangères, Faculté des Lettres de l’Université «Vasile Alecsandri» de Bacău. Elle enseigne La langue française contemporaine (Phonétique et Phonologie, Lexicologie), au cycle d’études universitaires de licence; Les actes de langage dans le français moderne et Formes discursives, au cycle d’études universitaires de master.

A part l’activité didactique, elle a rempli ou remplit encore les fonctions suivantes: responsable du Département de français, Faculté des Lettres (20012004); vice-recteur pour les programmes d’enseignement (2004-2008); doyen de la Faculté des Lettres (2008-2012); vice-recteur pour les programmes d’enseignements et les activités étudiantes (2012 jusqu’à présent); vice-président du Sénat (2016 jusqu’à présent).

L’activité scientifique s’est matérialisée dans le cadre du groupe de recherche « Espace(s) de la fiction » et dans le Centre de Recherche « INTERSTUD », Faculté des Lettres, Université « Vasile Alecsandri » de Bacău. Elle a organisé ou a fait partie du groupe qui a préparé 9 conférences internationales.

Elle a édité le volume Romanian and Swiss Cultural Spaces, Editura Casa Cărţii, Cluj-Napoca, 2016 et elle assume la responsabilité de rédacteur en chef de la revue semestrielle INTERSTUDIA du Centre de Recherche « INTERSTUD » aux Editions Alma Mater, Bacău. Elle est membre fondateur dans des sociétés scientifiques nationales: Association Roumaine des Départements Universitaires Francophones (ARDUF), Iaşi, 2007 ; Association des Membres dans l’Ordre des Palmes Académiques de Roumanie, AMOPA, Bucureşti, 2015 ; Association pour le Développement de la Francophonie Bacău, 2008. Elle a été membre titulaire dans des sociétés scientifiques internationales: Association pour la recherche interculturelle, Genève, Suisse, 2007-2010 ; Association Francophone de l’Education Comparée, Paris, France (AFEC), 2005-2010; Société des Amis des Universités de Paris, Sorbonne, France, 1992-2008. Este membră a 8 comitete ştiinţifice naţionale şi internaţionale şi evaluator internaţional în proiectul BelPD-COFUND, Universitatea din Liège, Belgia, cofinanţat de Uniunea Europeană în cadrul programului FP7-People-COFUND, 2014-2016.

105

Activitatea sa ştiinţifică s-a concretizat în publicarea tezei de doctorat Actele de discurs: o perspectivă semiotică, Editura “Ştefan Lupaşcu” Iaşi, 1999 şi a 8 monografii şi cărţi: Lecţii de ortografie franceză, Editura Bistriţa, Bacău, 2001; …la science des mots…

Cours pratique de Lexicologie, Editura Junimea, Iaşi, 2002; Parler français en hommes d’affaires, Editura Moldavia, Bacău, 2005; Cours pratique de prononciation du français, Editura Alma Mater, Bacău, 2006; Formes discursives, Editura Alma Mater, Bacău, 2007; Guide de difficultés orthographiques des mots du français, Editura Alma Mater, Bacău, 2009; Apprendre le vocabulaire français, Editura Alma Mater, Bacău, 2013; Initiation aux figures du discours, Editura Alma Mater, Bacău, 2016. În 2007 a apărut La morphosyntaxe du français: notes de cours, Editura PIM, Iaşi.

A publicat şi capitole în volume: « L’Université de Bacău, Roumanie – dimensions de l’acceptation de la mission de formation continue », în UNIversité dans la Société - UNISO 2007, Bucureşti, 2007 (Adriana-Gertruda Romedea, Venera-Mihaela Cojocariu); Reflections on language autobiographies/Réflexions sur les autobiographies langagières, Editura Alma Mater, Bacău, 2014 (Maricela Strungariu, Raluca Galiţa, Elena Bonta, Adriana-Gertuda Romedea); « La performance communicative », în Le français de la Francophonie: altérité intime, identité plurielle, editor Felicia Dumas, Editura Junimea Iaşi, 2014; Dicționar de analiza discursului, editor Rodica Nagy, Editura Institutul European, Iaşi, 2015. La acestea se adaugă articolele: „Conectori argumentativi, Figura, Polifonia, Legile discursului” şi “In Search of Romanian Mentality” în Romanian and Swiss Cultural Spaces, Editura Casa Cărţii, Cluj-Napoca, 2016.

106

Son activité scientifique s’est concrétisée dans la publication de sa thèse de doctorat Actele de discurs: o perspectivă semiotică, Editura “Ştefan Lupaşcu” Iaşi, 1999 [Les actes de discours: une perspective sémiotique], ainsi que 8 livres et monographies: Lecţii de ortografie franceză, Editura Bistriţa, Bacău, 2001 [Leçons d’orthographe française]; …la science des mots… Cours pratique de Lexicologie, Editura Junimea, Iaşi, 2002; Parler français en hommes d’affaires, Editura Moldavia, Bacău, 2005; Cours pratique de prononciation du français, Editura Alma Mater, Bacău, 2006; Formes discursives, Editura Alma Mater, Bacău, 2007; Guide de difficultés orthographiques des mots du français, Editura Alma Mater, Bacău, 2009; Apprendre le vocabulaire français, Editura Alma Mater, Bacău, 2013; Initiation aux figures du discours, Editura Alma Mater, Bacău, 2016. En 2007 paraît La morphosyntaxe du français: notes de cours, Editura PIM, Iaşi.

Elle a publié des chapitres dans des volumes comme: « L’Université de Bacau, Roumanie – dimensions de l’acceptation de la mission de formation continue », dans UNIversité dans la Société - UNISO 2007, Bucureşti, 2007 (Adriana-Gertruda Romedea, VeneraMihaela Cojocariu); Reflections on language autobiographies/ Réflexions sur les autobiographies langagières, Editions Alma Mater, Bacău, 2014, (Maricela Strungariu, Raluca Galiţa, Elena Bonta, Adriana-Gertuda Romedea; « La performance communicative », dans Le français de la Francophonie : altérité intime, identité plurielle, editeur Felicia Dumas, Editions Junimea Iaşi, 2014; Dicționar de analiza discursului (Dictionnaire d’analyse du discours), editeur Rodica Nagy, Editions Institutul European, Iaşi, 2015; les articles: « Figure, Polyphonie, Lois du discours »; « In Search of Romanian Mentality » dans Romanian and Swiss Cultural Spaces, Editura Casa Cărţii, ClujNapoca, 2016.

107

A luat parte la mobilităţile din cadrul Programului Erasmus+ la Universitatea „Michel de Montaigne” Bordeaux 3, Franţa (2005); Universitatea din Poitiers, Franţa (2006); Universitatea Atatürk, Erzurum, Turcia (2010, 2011, 2012, 2014, 2015); Universitatea din Clermont-Ferrand (2016); Universitatea din Limoge, Franţa (2017), Haute Ecole Libre Mosane (HELMo) Liège, Belgia (2017); Universitatea din Messina, Italia (2018, 2019). A participat la peste 50 de conferinţe naţionale şi internaţionale (România, Franţa, Ucraina, Turcia, Republica Moldova, Italia, Bulgaria) şi a publicat peste 60 de articole în reviste ştiinţifice naţionale şi internaţionale.

A făcut parte din echipa proiectului european Kaléidoscope, La couleur des Langues (KALEKO), Pavia, Italia, 2009-2011; Manager de proiect Proiecte multilaterale KA2, 1434522008ITKA2KA2MP şi membru al proiectelor Educating for Citizenship Active in Europe, Milano, Italia, 2003-2005; Educarea prin diversitate în Europa, ParisFranţa, 2006-2008; Proiect PLURI-LA, Paris, Franţa, 2012-2014; BLISS, Elveţia, 2013-2016; MUININ – Building Institutional Confidence in Work/Life Learning Experience, ERASMUS +, 2016-1-KA204-016921, ID 1354293, Irlanda, 2016-2019.

Pentru serviciile aduse culturii franceze, a fost numită Cavaler al Ordinului „Palmes Académiques”, titlu conferit prin decret al prim-ministrului Franţei, la 16 septembrie 2005. Pe 28 martie 2015, a primit Premiul de excelență acordat de Asociaţia Română a Departamentelor Universitare Francofone (ARDUF), Iaşi.

108

Elle a participé aux mobilités dans le cadre du Programme Erasmus+ : Université „Michel de Montaigne” Bordeaux 3, France, 2005; Université de Poitiers, France, 2006; Université „Atatürk”, Erzurum, Turquie, 2010, 2011, 2012, 2014, 2015; Université de Clermont-Ferrand, 2016, Université de Limoge, France, 2017, Haute Ecole Libre Mosane (HELMo) Liège, Belgique, 2017, Université de Messina, Italie, 2018, 2019.

Elle a participé à plus de 50 conférences nationales et internationales (Roumanie, France, Ukraine, Turquie, République de Moldavie, Italie, Bulgarie) et a publié une soixantaine d’articles dans des revues scientifiques nationales et internationales.

Elle a fait partie du groupe de pilotage européen: Kaléidoscope, La couleur des Langues (KALEKO), Pavia, Italie, 2009-2011; manager de projet LIFELONG LEARNING PROGRAMME Transversal Programme: KA2 Multilateral Projects, 1434522008ITKA2KA2MP et membre dans les projets: Eduquer à la citoyenneté active en Europe, Milano, Italie, 2003-2005; Eduquer par la diversité en Europe, Paris-France, 2006-2008; PLURI-LA, Paris, France, 20122014 ; BLISS, Suisse, 2013-2016; MUININ- Building Institutional Confidence in Work/Life Learning Experience ERASMUS +, 2016-1-KA204-016921, ID 1354293, Irlande, 2016-2019.

Pour les services rendus à la culture française, elle a été nommée Chevalier de l’Ordre des Palmes Académiques, titre conféré par décret du Premier Ministre de la France, le 16 septembre 2005. Le 28 mars 2015, elle reçoit le Prix d’excellence accordé par de l’Association Roumaine des Départements Universitaires Francophones (ARDUF), Iaşi.

109

IV.10. Maria Smâdu Grigoriu Maria Smâdu (Grigoriu) s-a dedicat pe deplin, încă de la începutul carierei sale profesionale, predării şi promovării limbii franceze în Bacău.

Absolventă a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, a suţinut în 2001 teza de doctorat cu tema Légende, mythe et écriture chez Michel Tournier [Legenda, mitul şi scrierea lui Michel Tournier].

Maria Smâdu a predat limba franceză la Liceul Nr. 2 din Oneşti, pentru a continua, începând cu 1995, activitatea la Bacău, la Colegiul „Ferdinand” şi la Facultatea de Litere, în departamentul de franceză.

Ea a contribuit decisiv la revirimentul studiilor universitare franceze, prin implicarea ei în renaşterea Catedrei de limba franceză, al cărei director a fost pentru o perioadă. A stimulat tinerii să se implice în activitatea de predare şi cercetare academică, prin organizarea de conferinţe şi cursuri deschise, colocvii ştiinţifice, prin iniţierea colaborărilor cu personalităţi recunoscute ale culturii franceze.

110

IV.10. Maria Smâdu Grigoriu Maria Smâdu (Grigoriu) s’est entièrement dédiée, dès le début de sa carrière professionnelle, à l’enseignement et la promotion de la langue française à Bacău. Diplômée de l’Université Alexandru Ioan Cuza de Iaşi, elle y soutient, en 2001, sa thèse de doctorat, ayant comme thème Légende, mythe et écriture chez Michel Tournier.

Maria Smâdu a enseigné le français au Lycée no 2 d’Oneşti, pour continuer, à partir de 1995, son activité à Bacău, au collège Ferdinand et à la Faculté des Lettres, au département de français. Elle a décisivement contribué, après cette date, au revirement des études universitaires de français, par son implication dans la renaissance de la chaire de français, dont elle a été aussi la directrice pour une période.

Elle a stimulé les jeunes pour s’engager dans l’enseignement et la recherche académique, en organisant des conférences et des cours ouverts, des colloques scientifiques, en initiant des collaborations avec des personnalités reconnues de la culture francophone.

111

În calitate de lector şi apoi conferenţiar, a susţinut cursuri de Literatură franceză a secolelor XVII, XVIII şi XX. Alte cursuri precum Istoria criticii franceze de la Sainte-Beuve la noua critică, Poetica textului literar, Text şi Metatext au propus direcţii de cercetare inovatoare, în conformitate cu tendinţele internaţionale. A reuşit astfel să pătrundă pe teritorii neexplorate, trezind gustul studenţilor de la programele de limba franceză pentru investigarea temelor care încurajează reflecţia La visée du paratexte au XVIIe siècle, Lecteurs et Lectures, La citation comme lecture et écriture, La mise en abyme – une figure du double [Scopul paratextului în secolul al XVII-lea, Cititori şi lecturi, Citarea ca lectură şi scriitură, implementare în abyme - o figură a dublului]. Este autorul a trei cărţi bine primite în comunitatea ştiinţifică naţională şi internaţională: Michel Tournier : l’écriture et son double (2001), Poétique de la tragédie (2004), Exercices de lecture (2004).

Pasionată continuu de complexitatea lexico-gramaticală şi de valenţele expresive ale limbii franceze, ea a pregătit generaţii de studenţi în spiritul respectului pentru frumuseţea şi armonia acestei limbi a cărei cunoaştere perfectă permite satisfacţii intelectuale şi profesionale autentice. În acelaşi timp, scrierile sale pledează pentru „întoarcerea la cărţi”, pentru „citirea făcută cu sinceritate (...), care este, în realitate, o întoarcere la sine care ar trebui să fie reînvăţată” (Avant-propos, Exercices de lecture).

112

Comme chargée de cours et, ensuite, maître de conférences, elle a été titulaire des cours de Littérature française des XVIIe, XVIIIe et XXe siècles. D’autres cours tels l’Histoire de la critique française de Sainte-Beuve à la nouvelle critique, la Poétique du texte littéraire, Texte et Métatexte ont proposé des directions de recherche innovantes, en accord avec les tendances internationales. Elle a réussi ainsi à ouvrir des territoires encore inexplorés, en éveillant le goût des étudiants en français pour l’investigation des thèmes incitants de réflexion - La visée du paratexte au XVIIe siècle, Lecteurs et Lectures, La citation comme lecture et écriture, La mise en abyme – une figure du double.

Elle est l’auteure de trois livres très bien accueillis dans la communauté scientifique nationale et internationale: Michel Tournier: l’écriture et son double (2001), Poétique de la tragédie (2004), Exercices de lecture (2004).

Toujours passionnée par la complexité lexicogrammaticale, mais aussi par les valences expressives du français, elle a formé des générations d’étudiants dans l’esprit du respect pour la beauté et l’harmonie de cette langue dont la parfaite connaissance permet d’accéder à des satisfactions intellectuelles et professionnelles authentiques. En même temps, ses écrits plaident pour le « retour aux livres », pour « la lecture honnêtement faite (…) qui est, en réalité, un retour à soi qu’il faudrait réapprendre » (Avant-propos, Exercices de lecture).

113

IV.11. Vasile Spiridon Licenţiat în Litere, Vasile Spiridon (născut în 1958 la Verşeşti – Girov, judeţul Neamţ) a studiat la Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Filologie (franceză – română). În prezent, este profesor la Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău, Facultatea de Litere, Departamentul de Limba şi Literatura Română şi Ştiinţe ale Comunicării, unde predă următoarele cursuri şi seminarii: „Literatura română”, „Istoria culturii şi civilizaţiei româneşti”, „Curente culturale şi literare”, „Curente în gândirea contemporană” şi „Antropologia comunicării”.

Din 2019, Vasile Spiridon este profesor de franceză în Slovacia, la Universitatea de Economie din Bratislava, Facultatea de Limbi aplicate, Departamentul de limbi romanice şi slave, unde predă cursuri despre multiculturalism. A fost profesor invitat la Universitatea de Stat a Moldovei (Republica Moldova), în anii universitari 2006–2007 şi 2008–2009. Între 1996 şi 1999, a fost lector de Limba şi literatura română la Universitatea Bordeaux III – Franţa. În 2003, Vasile Spiridon şi-a susţinut, la Universitatea din Bucureşti, teza de doctorat asupra operei celui mai important poet român din perioada postbelică, Nichita Stănescu, iar din 2010 este conducător de doctorat la Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava (membru în 200 de comisii de doctorat).

Vasile Spiridon este autorul următoarelor cărţi: Cuprinderi (eseuri critice) (1993); Nichita Stănescu, Monografie (2003); Viziunile „învinsului de profesie” Nichita (Cosmicitate în lirica stănesciană) (2003); Perna cu ace, I (Din vremea „obsedantului deceniu”) (2004); Gellu Naum. Monografie (2005); Înscrierea pe orbită. O cronică a prozei contemporane (2008); „La mijloc de Rău şi Bun”. Identitate spirituală românească, în diacronie (2008); Apărarea şi ilustrarea poeziei (2009); Luca Piţu – Vasile Spiridon, Ceasul fără rost. Corespondență 2011–2015 (2019). A participat la 13 conferinţe internaţionale şi la 170 de conferinţe şi colocvii naţionale, cu peste 50 de studii publicate în volume colective (90 de recenzii despre cărţile sale au apărut în reviste literare, iar 30, în cărţi).

114

IV.11. Vasile Spiridon Licencié ès Lettres, Vasile Spiridon (né en 1958 à Verşeşti – Girov, dans le département de Neamţ) a etudié à l’Université de Bucarest, Faculté de Philologie (français – roumain). Actuellement, professeur des universités à l’Université «Vasile Alecsandri» de Bacău, Faculté des Lettres, Département de Langue et littérature roumaine et Sciences de la communication, il assure les cours et les séminaires suivants: «Littérature roumaine», «L’Histoire de la culture et de la civilisation roumaine», «Courants et discours culturels et littéraires», «Courants dans la pensée contemporaine» et «Anthropologie de la communication».

Depuis 2019, Vasile Spiridon est professeur de français en Slovaquie, à l’Université d’Économie de Bratislava, Faculté des langues appliquées, Département des Langues romanes et slaves, où il assure des cours qui portent sur le multiculturalisme. Il a été professeur invité à l’Université d’État de Moldavie de Chişinău (La République de Moldavie) (les années univesitaires 2006–2007 et 2008–2009).

Entre 1996 et 1999, il a été lecteur de langue et littérature roumaine à l’Université de Bordeaux III – France. En 2003, Vasile Spiridon a soutenu, à l’Université de Bucarest, sa thèse de Doctorat ès Lettres sur l’oeuvre du plus important poète roumain de la période d’après-guerre, Nichita Stănescu, et depuis 2010 il est professeur des universités HDR rattaché à l’École doctorale de l’Université «Ștefan cel Mare» de Suceava (membre de 200 jurys de thèse de doctorat).

Vasile Spiridon est l’auteur des livres suivants: Cuprinderi (eseuri critice) [Amplitudes (essais critiques)] (1993); Nichita Stănescu. Monografie [Nichita Stănescu. Monographie] (2003); Viziunile «învinsului de profesie» Nichita (Cosmicitate în lirica stănesciană) [Les visions du «vaincu par la profession» Nichita (Cosmicité dans la poésie lyrique de Nichita Stănescu)] (2003); Perna cu ace, I (Din vremea «obsedantului deceniu») [Porte-aiguille, I (Du temps de «l’obsédante décennie»] (2004); Gellu Naum. Monografie [Gellu Naum. Monographie] (2005); Înscrierea pe orbită. O cronică a prozei contemporane [Mise en orbite. Chronique de la prose contemporaine] (2008); «La mijloc de Rău şi Bun».

Identitate spirituală românească, în diacronie [«Au juste milieu entre le Mal et le Bien». Identité spirituelle roumaine – perspective diachronique] (2008); Apărarea şi ilustrarea poeziei [Défense et illustration de la poésie] (2009); Luca Piţu – Vasile Spiridon, Ceasul fără rost. Corespondență 2011–2015 [L’Horloge qui fait comme il lui plaît. Correspondance 2011–2015] (2019). Il a participé à 13 conférences internationales et à 170 conférences et coloques nationales, avec plus de 50 études publiées en volumes collectifs (90 comptes-rendus et critiques de ses ouvrages parus dans des revues littéraires et 30 parus dans des volumes).

115

116

117

Redactor-şef al revistei „Studii şi cercetări ştiinţifice” de la Universitatea „Vasile Alecsandri” din Bacău şi redactor al revistei „Conta” (Piatra-Neamţ), Vasile Spiridon scrie studii, eseuri, cronici literare, recenzii şi articole publicate în cele mai importante reviste literare din România (printre care „România literară”, „Convorbiri literare”, „Ateneu”, „Hyperion”, unde deţine rubrici permanente). Textele scrise pentru rubrica permanentă „Hexagonale” de la revista „România literară” sunt legate de aspecte ale actualităţii culturale franceze. El a semnat până în prezent 1000 de apariţii publicistice şi semnează prefeţe şi postfeţe (44), obţinând 26 de premii literare naţionale şi internaţionale (printre care şi două premii „Opera omnia”).

Cetăţean de onoare al oraşului Cărbuneşti (judeţul Gorj), Vasile Spiridon este membru al Uniunii Scriitorilor din România şi face parte din jurii literare naţionale şi internaţionale (160 de prezenţe).

http://www.bibgtkneamt.ro/recent-solutions/item/453-simpozion-nichita-st%C4%83nescu

Redacteur en chef de la revue «Studii şi cercetări ştiinţifice» [Études et recherches scientifiques] de l’Université «Vasile Alecsandri» de Bacău et redacteur de la revue «Conta» (Piatra-Neamţ), Vasile Spiridon écrit des études de recherche scientifique, des essais, des chroniques littéraires, des comptes-rendus, des articles publiés dans les plus importantes revues littéraires de la Roumanie (parmi lesquelles «România literară», „Convorbiri literare», «Ateneu», «Hyperion», où il detient des rubriques permanentes). Les textes écrits pour la rubrique permanente „Hexagonales» de la revue „România literară» [La Roumanie littéraire] se rattachent aux aspects de l’actualité culturelle française. Il a signé jusqu’à présent 1000 parutions et il signe des préfaces et des postfaces (44), tout en obtenant 26 prix littéraires nationaux et internationaux (parmi lesquels deux prix «Opera omnia»). Citoyen d’honneur de la ville de Cărbuneşti (le département de Gorj), Vasile Spiridon est membre de l’Union des Écrivains de Roumanie et il fait partie des jurys littéraires nationaux et internationaux (160).

IV.12. Maricela Strungariu Maricela Strungariu este lector la Facultatea de Litere a Universităţii „Vasile Alecsandri” din Bacău, unde predă Literatura franceză din secolele XIX şi XX, Istoria şi civilizaţia franceză, Teoria şi practica lecturii, Istoria şi poetica autobiografiei şi a jurnalului. Preocupările sale didactice şi ştiinţifice se referă mai ales la istorie şi hermeneutică literară, la teoria recepţiei şi la studiul genurilor diaristice şi autobiografice.

Doctor în litere în literatură franceză, cu o teză despre scrierile autobiografice ale lui Michel Leiris, este, de asemenea, autoarea cărţilor Michel Leiris - discours autobiographique et connexions culturelles, Littérature française des XIXe et XXe siècles [Michel Leiris - discurs autobiografic şi conexiuni culturale, Literatura franceză din secolele XIX şi XX].

Este co-autor al Réflexions sur les autobiographies langagières et de Parler de soi-même: textes et analyses. [Reflecţii despre autobiografii lingvistice şi discuţii despre sine: texte şi analize ] şi a publicat peste 40 de articole şi studii în reviste ştiinţifice naţionale şi internaţionale (în Franţa, Grecia, Spania, Ucraina, Bulgaria).

Ca membră a proiectului Grundtvig, Plurilingvism-Autobiografii lingvistice (PLURI-LA) (2012-2014), Maricela Strungariu a abordat domeniul didacticii limbii prin mai multe experimente şi studii privind autobiografia lingvistică , încercând, ulterior, să atragă atenţia studenţilor asupra problemelor şi beneficiilor acestui tip de abordare autoreflexivă în predarea/ învăţarea limbii franceze ca limbă străină.

120

IV.12 Maricela Strungariu Maricela Strungariu est chargée de cours à la Faculté des Lettres de l’Université « Vasile Alecsandri » de Bacău, où elle enseigne la Littérature française des XIXe et XXe siècles, l’Histoire et la civilisation françaises, la Théorie et la pratique de la lecture, l’Histoire et la poétique de l’autobiographie et du journal intime. Ses préoccupations didactiques et scientifiques se rattachent surtout à l’histoire et l’herméneutique littéraire, à la théorie de la réception et à l’étude des genres diaristique et autobiographique.

Docteure ès lettres en littérature française avec une thèse portant sur les écrits autobiographiques de Michel Leiris, elle est aussi l’auteure des livres Michel Leiris - discours autobiographique et connexions culturelles, Littérature française des XIXe et XXe siècles et la co-auteure de Réflexions sur les autobiographies langagières et de Parler de soi-même: textes et analyses. Elle a publié plus de 40 articles et études dans des revues scientifiques nationales et internationales (en France, Grèce, Espagne, Ukraine, Bulgarie).

Comme membre du projet Grundtvig Learning Partnership, Lifelong Learning Programme, “Plurilingualism–Language Autobiographies” (PLURI-LA) (2012–2014), Maricela Strungariu a abordé le domaine de la didactique des langues par plusieurs expérimentations et études concernant l’autobiographie langagière, en essayant, par la suite, de faire connaître aux étudiants les enjeux et les bénéfices de ce type de démarche autoréflexive dans l’enseignement/ apprentissage du français comme langue étrangère.

121

Este membru al Asociaţiei Cahiers Leiris, al Consiliului Internaţional de Studii Francofone şi membru fondator al Asociaţiei Române a Departamentelor Universităţii Francofone (ARDUF). De asemenea, este membru al comitetului de redacţie al revistei Interstudia, pentru care a coordonat 6 numere. Împreună cu colegele de la Catedra de franceză a organizat 14 ediţii ale Zilelor francofoniei la Universitatea din Bacău şi a coordonat nouă conferinţe internaţionale.

Director al programului Limba şi literatura franceză - Limba şi literatura română, coordonatoare a secţiunii „Literatură, naratologie şi ficţiune” a Grupului de cercetare « Espaces de (la) fiction» [Spaţii ale (ficţiunii] al Centrului de cercetare INTERSTUD, vicepreşedinte şi Membru fondator ABDEF (Asociaţia pentru Dezvoltarea Francofoniei), Maricela Strungariu a încurajat şi a susţinut activităţile care promovează limba şi cultura franceză.

122

Elle est membre de l’Association des Cahiers Leiris, du Conseil International d’Etudes Francophones et membre fondateur de l’Association Roumaine des Départements Universitaires Francophones (ARDUF). Elle est également membre du conseil éditorial de la revue Interstudia, dont elle a coordonné 6 numéros.

Directrice du programme d’études Langue et littérature françaises - Langue et littérature roumaines, responsable de l’axe «Littérature, narratologie et fiction» du groupe de recherche « Espaces de (la) fiction» du Centre de recherche INTERSTUD, vice-présidente et membre fondateur ABDEF (l’Association pour le développement de la francophonie), Maricela Strungariu a encouragé et soutenu des activités censées promouvoir la langue et la culture française. Elle a organisé, avec ses collègues de la Chaire de français, 14 éditions des Journées de la Francophonie à l’Université de Bacău et coordonné neuf colloques internationaux.

123

IV.13. Grigore Tabacaru Poate, dacă profesorul dr. docent Grigore Tabacaru ar mai fi trăit până în secolul XXI, datorită contribuţiei sale deosebite la dezvoltarea educaţiei în Bacău şi nu numai, ar fi fost declarat de către contemporani „tezaur uman viu”, titlu onorific care consfinţeşte calitatea de purtător, cunoscător şi transmiţător de valori educaţionale, culturale şi sociale. Fiu al meleagurilor băcăuane, născut la 14 martie în localitatea Hemeiuş, Bacău (unde încă mai există o casă memorială), Tabacaru a rămas în memoria concetăţenilor săi ca o personalitate notabilă, complexă, cu legături directe cu istoria începuturilor ştiinţelor pedagogice şi psihologice în România.

Adept al psihologiei experimentale, distinsul profesor a înfiinţat şi a condus o serie de reviste al căror scop a fost educaţia naţională şi popularizarea cercetărilor din domeniul psihologiei şi pedagogiei („Buletinul pedagogic”, Societatea „Ateneul Cultural”, cu ajutorul căreia va scoate „Ateneul literar”, primul nume al revistei „Ateneu” de azi, revista „Pedagogia experimentală” (1908), reînfiinţată în 1932.

Mai mult, a reuşit să înfiinţeze Universitatea Liberă de la Ghimeş – Bacău. Meritele sale ştiinţifice au fost recunoscute peste graniţă, lucru demonstrat de faptul că a fost şi membru al „Societăţii de studiu şi protecţie a copilului” din Franţa, condusă de Alfred Binet.

Pe lângă un bun pedagog, Tabacaru a fost şi un om de ştiinţă deosebit „una dintre minţile cele mai clare şi mai originale” ale vremii sale, fiind autorul unor studii de pedagogie şi didactică care şi astăzi îşi dovedesc funcţionalitatea: Problema pedagogiei sociale (1926), Problema personalității (1928), Psychologie de la pensée (1922), Psihologia pedagogică (1929), Istoria pedagogiei românești (1929).

124

IV.13. Grigore Tabacaru Peut-être si le professeur Grigore Tabacaru avait vécu jusqu'au XXIe siècle, en raison de sa contribution particulière au développement de l'éducation à Bacău, il aurait été déclaré « trésor humain vivant », titre honorifique confirmant sa qualité de connaîsseur et transmetteur de valeurs éducatives, culturelles et sociales. Fils des terres de Bacău, né le 14 mars à Hemeiuş Bacău (où il y a encore une maison du mémorielle), Tabacaru est resté dans la mémoire de ses concitoyens comme une personnalité remarquable, complèxe, avec des liens directs avec l'histoire des débuts des sciences pédagogiques et psychologiques en Roumanie.

Adepte de la psychologie expérimentale, le professeur a créé et dirigé une série de journaux ayant pour objectif l’éducation nationale et la vulgarisation scientifique dans le domaine de la psychologie et de la pédagogie (« Bulletin pédagogique », Société « Athénée culturel », avec l'aide dont sortira «Ateneul Literar», le premier nom du magazine « Ateneu» d'aujourd'hui, le magazine « Pédagogie experimentale» (1908), rétabli en 1932.

En outre, il a réussi à créer l'Université Libre de Ghimeş - Bacău. Ses mérites scientifiques ont été reconnus de l'autre côté de la frontière, comme en témoigne le fait qu'il était également membre de la «Société pour l'étude et la protection de l'enfant» en France, dirigée par Alfred Binet.

En plus d'être un bon éducateur, Tabacaru était également un homme de sciences très spécial «l'un des esprits les plus clairs et les plus originaux» de son temps. Il était l'auteur d'études sur la pédagogie et la didactique qui prouvent aujourd'hui leur fonctionnalité: Le problème de la pédagogie sociale (1926 ), Le problème de la personnalité (1928), Psychologie de pensée (1922), Psychologie pédagogique (1929), Histoire de la pédagogie roumaine (1929). https://www.desteptarea.ro/wp-content/uploads/2014/09/ateneul-cultural.jpg

125

Considerat de către cei care l-au cunoscut în diverse ipostaze (elevi, studenţi, colegi, colaboratori) drept unul dintre cei mai credincioşi şi mai competenţi slujitori ai învăţământului românesc, Grigore Tabacaru, este binecunoscut în urbea Bacăului şi datorită faptului că un număr relativ însemnat de instituţii îi poartă numele: Școala Gimnazială „Grigore Tabacaru”, Hemeiuş, Casa Corpului Didactic „Grigore Tabacaru”, Bacău, Asociaţia Pedagogică „Grigore Tabacaru”, Bacău, Editura „Grigore Tabacaru”, Bacău. În semn de recunoaştere a valorilor spirituale în domeniul educaţiei pe care Domnia Sa le-a lăsat moştenire generaţiilor următoare, în anul 1991 a fost instituit Premiul „Grigore Tabacaru” pentru performanţă didactică. Despre Grigore Tabacaru s-a spus că a ştiut să ajungă în primul rând la sufletul elevilor săi şi să le formeze personalitatea.17 Pentru contemporanii săi, Tăbăcaru a fost o „cronică vie a judeţului”18, un mare iubitor al tezaurului cultural al ţării fiind pasionat şi de vestigiile trecutului, iar mărturie a investigaţiilor întreprinse stau volumele Bisericile Bacăului (1932) şi Bacăul de altădată (1930).

Tabacaru va rămâne în istoria culturii româneşti şi pentru editarea operelor complete ale lui Ion Creangă.

17 Galben, Cornel, Personalități băcăuane, vol. VI, Editura Corgal Press, Bacău, 2012, p. 169-174.

126

Considéré par ceux qui l'ont connu dans diverses situations (étudiants, collègues, collaborateurs) comme l'un des serviteurs les plus fidèles et les plus compétents de l'éducation roumaine, Grigore Tabacaru est bien connu dans la ville de Bacău parce que quelques institutions portent son nom: L'Ecole Secondaire «Grigore Tabacaru», Hemeiuş, Casa Corpului Didactic [La Maison du Personnel Enseignant] «Grigore Tabacaru» Bacău, l’Association Pédagogique «Grigore Tabacaru» de Bacău, la Maison d'édition «Grigore Tabacaru» de Bacău. En 1991, en guise de reconnaissance pour ses performances didactiques et de l’héritage aux générations suivantes, on a créé un prix qui porte son nom. On a dit du professeur qu'il savait d'abord atteindre l'âme de ses étudiants et former leur personnalité.17 Reconnu par ses contemporains comme «une chronique vivante du département»18, Tabacaru aimait le trésor culturel du pays et était passionné par les vestiges du passé. Les témoignages des enquêtes entreprises sont les volumes Les Églises de Bacău (1932) et Le Bacau d 'autrefois (1930). Tabacaru restera aussi dans l'histoire de la culture roumaine pour l'édition des œuvres complètes de l’écrivain Ion Creangă.

17 Galben, Cornel, Personalități băcăuane [Personnalités de Bacău], vol. VI, Editura Corgal Press, Bacău, 2012, p. 169-174.

127

V. Personalități științifice V.1. Ion Borcea Ion Borcea (n. 30 ianuarie 1879, Buhoci, Bacău – 30 iulie 1936, Agigea, Constanţa) a fost un zoolog român, specialist în fauna Mării Negre şi fondator al oceanografiei româneşti.

Parcursul academic al redutabilului om de ştiinţă a fost jalonat de absolvirea în 1900 a Facultăţii de Ştiinţe a Universităţii din Iaşi, unde devine preparator la Catedra de Morfologie Animală. La numai un an, odată cu obţinerea unei burse a Fondului „V. Adamachi”, îşi continuă studiile în Franţa, devenind licenţiat al Universităţii Sorbona, Facultatea de Ştiinţele Naturii din Paris (1903) unde şi-a susţinut ulterior şi doctoratul (1905). După mai multe specializări în străinătate, la staţiuni biologice marine de la Banyuls-sur-Mer (Franţa) şi Napoli (Italia), a revenit în ţară, unde a desfăşurat o amplă activitate didactică şi de cercetare, parcurgând rapid toate treptele ierarhiei universitare la Facultatea de Ştiinţe a Universităţii din Iaşi (1909-1936) şi punând bazele Staţiunii Zoologice Marine de la Agigea-Constanţa (1926). A publicat peste 100 de lucrări ştiinţifice din domeniile entomologiei teoretice şi aplicate, oceanologiei şi al faunei Mării Negre.

Poziţiile publice deţinute şi titlurile acordate de-a lungul vieţii atestă profesionalismul şi recunoaşterea erudiţiei sale: ministru al Ministerului Cultelor şi Instrucţiunii Publice (1919-1920), decan al Facultăţii de Ştiinţe a Universităţii din Iaşi, director al Muzeului de Istorie Naturală din Iaşi (1912-1936), director al Staţiunii biologice marine de la Constanţa-Agigea (1926-1936); membru al Muzeului de Istorie Naturală din Paris (1909) şi al celui din New York (1935); membru de onoare al Societăţii Franceze de Zoologie; membru corespondent al Academiei Române (1919); membru fondator al Academiei de Știinţe din România (1935); Doctor Honoris Causa al Universităţii din Montpellier-Franţa (1936).

128

V. Personnalités scientifiques V.1. Ion Borcea Ion Borcea (né le 30 janvier 1879 à Buhoci, Bacău – mort, 30 juillet 1936 à Agigea, Constanţa) a été un zoologiste roumain, spécialiste de la faune de la mer Noire et fondateur de l’océanographie roumaine.

Le cursus académique du célèbre scientifique a été marqué par la fin des cours en 1900 à la Faculté des Sciences de l’Université de Iaşi, où il devient assistant du Département de Morphologie Animale. Une année plus tard, grâce à la bourse «V. Adamachi», il a poursuit ses études en France et il est devenu diplômé de l’Université de la Sorbonne de la Faculté des Sciences Naturelles de Paris (1903), où il a aussi obtenu son doctorat (1905). Après plusieurs spécialisations à l’étranger, dans les Stations de Biologie Marine de Banyuls-sur-Mer (France) et de Naples (Italie), il est rentré dans le pays où il a mené de nombreuses activités d’enseignement et de recherche en tant que professeur à la Faculté des Sciences de l’Université de Iaşi (1909-1936) et directeur de la Station de Recherches Marines d’Agigea-Constanta (1926-1936). Il a publié plus de 100 articles scientifiques dans les domaines de l’entomologie théorique et appliquée, de l’océanologie et de la faune de la mer Noire.

Les fonctions publiques occupées et les titres attribués tout au long de la vie témoignent du professionnalisme et de la reconnaissance de ses compétences: ministre du Ministère des Cultes et de l’Instruction publique (1919-1920), doyen de la Faculté des sciences de l’Université de Iaşi, directeur du Musée d’Histoire Naturelle de Iaşi (19121936), membre du Musée d’histoire naturelle de Paris (1909) et du musée de New York (1935), membre honoraire de la Société Française de Zoologie, membre correspondant de l’Académie Roumaine (1919), membre fondateur de l’Académie roumaine des sciences (1935) et «Docteur Honoris Causa» de l’Université de Montpellier-France (1936).

129

Pe lângă Staţiunea Biologică Marină de la Agigea, Liceul Teoretic din Buhuşi şi Complexul Muzeal de Știinţele Naturii din Bacău care îi poartă numele, memoria realizărilor sale remarcabile este viu păstrată la Casa Memorială „Ion Borcea”, situată în comuna Racova din judeţul Bacău, care reprezintă casa copilăriei şi adolescenţei savantului, donată de sora sa, Eufrosina Borcea Petrovanu. http://www.branche.ro/Ion_Borcea-a157 http://150.uaic.ro/personalitati/biologie/ioan-borcea/

130

Outre la Station de Recherches Marines d'Agigea, le lycée théorique de Buhuşi et le complexe muséal des sciences naturelles de Bacău qui portent son nom, la mémoire de ses réalisations remarquables est conservé à jour par la Maison mémorielle « Ion Borcea », située dans le village de Racova, dans le département de Bacău, qui représente la maison donnée par sa soeur, Eufrosina Borcea Petrovanu, où le savant a passé une bonne partie de son enfance et adolescence. http://www.branche.ro/Ion_Borcea-a157 http://150.uaic.ro/personalitati/biologie/ioan-borcea/

131

V.2. Constantin Dumbravă Aproape complet ignorat de publicul actual, glaciologul român Constantin Dumbravă (n. 15 aprilie 1890, în Buhuşi, judeţul Bacău - m. 22 septembrie 1935, la Cannes, Franţa), a urmat cursurile universitare la Facultatea de Medicină din Bucureşti, a efectuat ulterior specializări în Franţa şi Belgia, devenind doctor în ştiinţe medicale. După stabilirea în America în urma căsătoriei, a pornit, în 1925, pentru prima oară, într-o expediţie de studiu în Groenlanda. Peste 2 ani, pe 26 iulie 1927, a pornit într-o nouă expediţie spre Groenlanda, sub înaltele auspicii ale Societăţii de Geografie a Franţei şi ale Societăţii Regale Belgiene.

De data aceasta, cercetările sale au durat 14 luni şi au fost susţinute financiar de Societatea de Geografie din Philadelfia, Clubul Exploratorilor din New York şi Universitatea din Michigan. Însoţit de un specialist în meteorologie, inginerul belgian Freddy Bernard, a explorat o zonă destul de întinsă, atingând peste 20 de aşezări ale eschimoşilor. Toată observaţiile lor legate de maree, de floră şi faună, de transformările geomorfologice, de portul şi obiceiurile băştinaşilor au fost adunate în lucrările Un an printre eschimoşi (publicată în limba franceză) şi Jurnal de călătorie (în limba engleză).

https://adevarul.ro/locale/bacau/ghinionul-primului-roman-carea-explorat-cultura-eschimosilorcea-mai-mare-insula-pamantului-s-aprabusit-balonul-apele-oceanului-Inghetat-1_55d878d1f5eaafab2ccfb6cd/index.html

Alexandru Roşu, unul dintre cercetătorii care au studiat viaţa şi opera exploratorului buhuşean a conchis că datele pe care le-a adus cu privire la geografia fizică a Groenlandei şi la etnografia eschimoşilor18, au constituit contribuţii noi pentru acele vremuri şi au beneficiat de ample relatări în presa franceză, americană şi românească.

18 Galben, C., Personalități băcăuane, vol. II, Editura Corgal Press, Bacău, 2003, p. 64-65.

132

V.2. Constantin Dumbravă Presque complètement ignoré par le public actuel, le glaciologue roumain Constantin Dumbravă (né le 15 avril 1890 à Buhuşi, département de Bacău – mort, le 22 septembre 1935 à Cannes) a suivi les cours universitaires à la Faculté de Médecine de Bucarest et a complété ses spécialisations en France et Belgique, afin de devenir docteur en sciences médicales. Installé en Amérique après le mariage, il a entreprit pour la première fois en 1925 une expédition d'étude au Groenland. Dans deux ans, le 26 juillet 1927, il est parti pour une nouvelle expédition au Groenland sous les auspices de la Société de Géographie de France et de la Société Royale Belge. Cette fois, ses recherches ont duré 14 mois et ont bénéficié du soutien financier de la Société de Géographie de Philadelphia, du Explorers Club de New York et de l'Université du Michigan. Accompagné d'un spécialiste de la météorologie, l'ingénieur belge Freddy Bernard, il a exploré une zone assez vaste, s'étendant sur plus de 20 colonies des Eskimos.

Toutes leurs observations concernant les marées, la faune et la flore, les transformations géomorphologiques, le port et les habitudes des autochtones ont été rassemblées dans les travaux Un an parmi les Eskimos (publiés en français) et Travel Journal (en anglais).

Alexandru Roşu, l’un des chercheurs qui ont étudié la vie et le travail de l’explorateur roumain, a conclu que les données qu’il avait fournies concernant la géographie physique du Groenland et l’ethnographie des Eskimos18 constituaient de nouvelles contributions à cette époque-là et ont bénéficié de nombreux rapports dans la presse française, américaine et roumaine.

18 Galben, C., Personalități băcăuane [Personnalités de Bacau], vol. II, Editura Corgal Press, Bacău, 2003, p. 64-65.

133

Spre deosebire de cea de-a doua expediţie care a fost un mare succes al vremii, a treia tentativă intitulată „Expediţia românească la Polul Nord” s-a soldat în 1934 cu un grav accident în urma căruia s-a îmbolnăvit grav şi a abandonat proiectul. În ciuda acestui aparent eşec, marele merit al exploratorului Constantin Dumbravă a fost recunoaşterea oficială a expediţiei organizate de el drept una românească, prima de acest gen pe continentul îngheţat.

Contrairement à la deuxième expédition qui fut un grand succès de l’époque, pendant la troisième tentative intitulée «L’expédition roumaine au pôle Nord», il a souffert en 1934 un grave accident, après lequel il est tombé gravement malade et a abandonné le projet. En dépit de cet apparent échec, l’explorateur Constantin Dumbravă avait le mérite d’obtenir la reconnaissance officielle de son expédition roumaine, la première de ce genre sur le continent gelé.

134

https://deieri-deazi.blogspot.com/2017/11/constantin-dumbrava-14-luni-printre.html 135

V.3. Solomon Marcus Academician, profesor universitar, doctor în matematică, cercetător interdisciplinar, Solomon Marcus s-a născut la Bacău pe 1 martie 1925, într-o familie de croitori evrei. A urmat şcoala generală şi liceul în Bacău, absolvind Liceul „George Bacovia” (acum Colegiul Naţional „Ferdinand I”) în 1944. Între 1945 şi 1949, a urmat cursurile Facultăţii de Matematică, la Universitatea din Bucureşti, pe care o absolvă în 1949 cu Diplomă de Merit. A fost numit asistent universitar în 1950, lector în 1955, profesor asociat în 1964, profesor în 1966, Profesor Emeritus al Universităţii din Bucureşti în 1991. A obţinut titlul de doctor în matematică în 1956, cu o teză despre „Funcţiile monotone cu două variabile”. În 1968 a obţinut titlul de Doctor docent al Universităţii din Bucureşti. A fost ales Membru Corespondent al Academiei Române în aprilie 1993 şi Membru Titular al Academiei Române (Academician) în decembrie 2001.

Printre domeniile sale de cercetare şi profesorat se numără diverse ramuri ştiinţifice, de la analiza matematică, informatica teoretică, teoria măsurii şi topologia generală, până la lingvistică, istoria şi filozofia matematicii, poetică, semiotică şi aplicaţii ale matematicii în ştiinţele naturii sau în ştiinţele sociale. Încă de la începutul carierei sale, Solomon Marcus a dat dovadă de un interes profund în ceea ce priveşte problemele educaţiei şi de o puternică voinţă de a crea premisele unei relaţii deschise şi constructive între profesor şi elev/student.

136

V.3. Solomon Marcus Académicien, professeur des universités, docteur en mathématiques et chercheur interdisciplinaire, Solomon Marcus est né à Bacău le 1er mars 1925, dans la famille d'un tailleur juif. Il a fréquenté l'école générale et le lycée à Bacău où il a obtenu son diplôme au Lycée « George Bacovia» (aujourd'hui le Collège national « Ferdinand I ») en 1944.

Entre 1945 et 1949, il a suivi les cours de la Faculté de Mathématiques de l'Université de Bucarest, qu'il a terminé en 1949 avec Diplôme de mérite. Il a été nommé professeur assistant en 1950, chargé de cours en 1955, professeur associé en 1964, professeur en 1966, professeur émérite de l'Université de Bucarest en 1991.

Il a obtenu le titre de docteur en mathématiques en 1956, avec une thèse sur « Les fonctions monotones à deux variables ». En 1968, il obtient le titre de docteur docent de l'Université de Bucarest. Il a été élu membre correspondant de l'Académie Roumaine en avril 1993 et membre titulaire de l'Académie Roumaine (académicien) en décembre 2001. Ses directions de recherche et d'enseignement couvrent divers domaines scientifiques, de l'analyse mathématique à l'informatique théorique en passant par la théorie de la mesure et la topologie générale, en passant par la linguistique, l'histoire et la philosophie des mathématiques, la poétique, la sémiotique et les applications des mathématiques aux sciences naturelles ou aux sciences sociales.

Depuis le début de sa carrière, Solomon Marcus a montré un profond intérêt pour les questions d’éducation et une forte volonté de créer les bases d’une relation ouverte et constructive entre enseignant et éleve/ étudiant.

137

138

139

V.4. Ion Simionescu Mai puţin cunoscut concetăţenilor săi din cauza faptului că mare parte a vieţii nu şi-a petrecut-o pe meleagurile natale, Ion Th. Simionescu s-a născut la 10 iulie 1873, în localitatea Fântânele, (azi comuna Hemeiuş) judeţul Bacău şi a murit la 7 ianuarie 1944, în Bucureşti. Deşi astăzi cea mai mare stradă a localităţii Hemeiuş îi poartă numele, puţini dintre hemeiuşeni şi mai puţini dintre băcăuani ştiu cine a fost şi de ce îi vedem numele pe o plăcuţă.

Geolog şi paleontolog român, Ion Simionescu, rămas orfan de mic copil, a fost crescut la Botoşani de bunica lui. După absolvirea liceului a studiat la Facultatea de Știinţe Naturale a Universităţii din Iaşi, unde a fost elevul chimistului Petru Poni şi al geologului Grigore Cobălcescu. Marile sale pasiuni au fost geologia şi paleontologia. Ion Simionescu a devenit în 1900 profesor la Universitatea din Iaşi la vârsta de numai 27 ani. După 29 ani de activitate la Universitatea din Iaşi, a fost chemat la Universitatea din Bucureşti, pentru a-i succeda la Catedra de geologie profesorului Sabba Ștefănescu. Calitatea ştiinţifică a operei sale a determinat învestirea lui cu supreme demnităţi ştiinţifice, începând cu cea de preşedinte al Societăţii Române de Știinţe (1930), preşedinte al Societăţii de Geologie (1932) şi terminând cu aceea de preşedinte al Academiei Române (1940).

Autor a numeroase descoperiri ştiinţifice în geologie şi paleontologie a lăsat moştenire peste 1.700 de lucrări ştiinţifice, între care şi 18 monografii geologice remarcabile, la care se adaugă numeroase discursuri academice, conferinţe, biografii, traduceri, lucrări de popularizare a ştiinţei etc

140

V.4. Ion Simionescu Moins connu de ses concitoyens parce qu’il n’a pas passé la majeure partie de sa vie dans son village natal, Ion Th. Simionescu est né le 10 juillet 1873 dans la ville de Fântânele (aujourd’hui commune de Hemeiuş) dans le départment de Bacău et décédé le 7 janvier 1944 à Bucarest. Bien qu’aujourd’hui la plus grande rue de la ville de Hemeiuş porte son nom, les habitants de Hemeiuş ou de Bacău ne savent pas pourquoi on voit son nom sur une plaque mémorielle.

Géologue et paléontologue roumain, Ion Simionescu, orphelin de son enfance, a été élevé à Botosani par sa grand-mère. Après avoir terminé ses études secondaires, il a étudié à la Faculté des Sciences Naturelles de l’Université de Iaşi, où il a été l’étudiant du chimiste Petru Poni et du géologue Grigore Cobălcescu. Ses grandes passions étaient la géologie et la paléontologie. Ion Simionescu est devenu professeur à l’Université de Iaşi en 1900, à l’âge de 27 ans. Après 29 ans d’activité à l’Université de Iaşi, il a été invité à l’Université de Bucarest pour succéder au professeur de géologie Sabba Stefanescu. La qualité scientifique de son travail lui a rendu des positions scientifiques, à commencer par Président de la Société Roumaine des Sciences (1930), Président de la Société Géologique (1932) et se terminant par Président de l’Académie roumaine (1940). L’auteur de nombreuses découvertes scientifiques en géologie et en paléontologie a laissé plus de 1 700 articles scientifiques, dont 18 remarquables monographies géologiques, auxquelles s’ajoutent de nombreux discours académiques, conférences, biographies, traductions, travaux de popularisations scientifiques, etc.

141

Recunoaşterea meritelor excepţionale ale lui Simionescu în paleontologia şi stratigrafia Mezozoicului european reiese deosebit de clar din faptul că lucrările sale au fost şi sunt folosite în elaborarea celor mai mari tratate şi monografii publicate de-a lungul timpului. În afara activităţii didactice şi de cercetare, Ion Th. Simionescu a devenit cunoscut şi prin numeroasele sale cărţi şi activităţi de popularizare a ştiinţei în rândul publicului larg, toate adresate tinerei generaţii: Tinere, cunoaște-ți țara! (1983) Tinere, cunoaște-ți arborii! (1983), Tinere, cunoașteți neamul! (1941). De aceea, considerăm că este necesar, tineri şi bătrâni să aducem un omagiu unor asemenea deschizători de drumuri şi să le cinstim memoria, cunoscându-le crâmpeie de viaţă. Și pentru că aşchia nu sare departe de trunchi, pasiunea pentru măruntaie şi ingrediente (chiar dacă nu ale Terrei) a transmis-o şi unicei sale fiice, Cecilia Maria Simionescu (1900-1961), cunoscută cu pseudonimul Sanda Marin, autoare de cărţi de bucate.

142

La reconnaissance des mérites exceptionnels de Simionescu dans la paléontologie et la stratigraphie du Mésozoïque européen est particulièrement évidente du fait que ses travaux ont été et sont utilisés dans l’élaboration des plus grands traités et monographies publiés au fil du temps. En dehors de l’activité d’enseignement et de recherche, Ion Th. Simionescu s’est également fait connu par ses nombreux ouvrages et activités de vulgarisation scientifique auprès du grand public, tous destinés à la jeune génération: Tinere,cunoaște-ți țara! [Jeune homme, connaît ton pays!] (1983) Tinere, cunoaște-ți arborii! [Jeune homme, connaît tes arbres!] (1983), Tinere, cunoaște-ți neamul! [Jeune homme, connaît ton peuple!] (1941). Par conséquent, nous estimons nécessaire, jeunes et vieux, de rendre hommage à de telles personnalites et d’honorer leur mémoire.

On peut dire « comme père, comme...fille », lorsque la passion des intestins et des ingrédients (même si ce n’est pas de la Terre) l’a transmise à sa fille unique, Cecilia Maria Simionescu (1900-1961), connue sous le pseudonyme de Sanda Marin, auteur de livres de cuisine.

143

144

V.5. George Sterian George Sterian (n. 19 aprilie 1860, în Iaşi - m. 19 apri¬lie 1936, la Bacău) a fost un arhitect, urbanist, decorator, restaurator şi publicist care a pledat pe tot parcursul vieţii sale pentru afirmarea specificului nostru naţional în artă şi arhitectură.

Format la Şcoala Naţională de Arte Frumoase din Paris, unde a urmat cursurile exact în aceeaşi perioadă Ion Mincu (creditat cu iniţierea stilului neoromânesc), a manifestat un interes aparte pentru cercetarea monumentelor istorice. În acest scop, după o perioadă de specializare în Franţa şi Italia, s-a întors în ţară în 1887 şi şi-a dedicat primii ani din cariera de arhitect realizării unor releveuri de biserici din diferite zone ale ţării.

George Sterian (né le 19 avril 1860 à Iasi – mort, le 19 avril 1936 à Bacău) a été un architecte, urbaniste, décorateur, restaurateur et publiciste qui a plaidé tout au long de sa vie pour affirmer notre spécificité nationale en matière d'art et d'architecture.

Formé à l'École Nationale des Beaux-arts de Paris, où il a suivi les cours exactement à la même période que l’architecte Ion Mincu (crédité de l'initiation du style néo-roumain), il a montré un intérêt particulier pour la recherche des monuments historiques. À cette fin, après une période de spécialisation en France et en Italie, il est rentré dans le pays en 1887 et a passé les premières années de sa carrière en tant qu'architecte pour construire des relevés d'églises de différentes régions du pays.

145

A fost comisar delegat al Guvernului român la Expoziţia Universală de la Paris (1898), profesor de artă decorativă la Şcoala de Bellearte din Bucureşti, inspector general al Artelor şi Clădirilor, director al Secţiei de Arta Naţională şi Decorativă de pe lângă Şcoala de Arte Frumoase Bucureşti, administrator al Casei Artelor, precum şi fondator, editor şi director al revistei „Arhitectura” (1906).21 A revenit în plin război mondial la Paris pentru a organiza diverse expoziţii de artă românească şi pentru a se pune la curent cu noutăţile din arhitectura europeană. Profitând de expertiza acumulată, Primăria Bacău l-a încadrat ca arhitect-şef al oraşului (1926-1932).

21 Cornel Galben, Personalități băcăuane, vol.II, Ed.Corgal Press, Bacau, 2003 https://www.lapunkt.ro/2013/06/stilul-arhitectural-neoromanesc-moldav-allui-george-sterian/

https://www.desteptarea.ro/casa-arhitect-george-sterian-din-bacau/

Il a été commissaire délégué du gouvernement roumain à l’Exposition universelle de Paris (1898), professeur d’art décoratif à l’Ecole des Beaux-arts de Bucarest, inspecteur général des arts et des bâtiments, directeur de la section des arts décoratifs et nationaux de l’École des Beaux-arts de Bucarest, administrateur de la Maison des Arts, ainsi que fondateur, éditeur et directeur du journal “Architecture” (1906)21. Il est rentré en pleine guerre à Paris pour organiser diverses expositions d’art roumain et se tenir au courant de l’actualité de l’architecture européenne. Profitant de l’expertise accumulée, la mairie de Bacău le recruta en tant qu’architecte en chef de la ville (1926-1932).

146

De-a lungul carierei, sale, Sterian s-a implicat direct în proiecte de restaurare, urbanism şi peisagistică, dintre care cele mai cunoscute sunt Biserica Cuţitul de Argint din Bucureşti (1894); proiectul Cazinoului de la Slănic Moldova, la care se observă particularităţile versiunii moldave a stilului neoromânesc (1894); restaurarea Teatrului Naţional (1895) şi a Bisericii Bucur (1905-1907) din Capitală; restaurarea Mănăstirii Caşin şi a Bisericii Precista din Bacău (19201925); Planul de sistematizare a oraşului Târgu Mureş (1925). Creaţia de maturitate cea mai reprezentativă a lui George Sterian, o constituie Casa Arhitect George Sterian din Băcau, pe care a finalizat-o în anul 1921.

Durant sa carrière, Sterian a été directement impliqué dans des projets de restauration, d’urbanisme et de paysage, dont les plus célèbres sont l’église Cuţitul de argint [Le couteau d’argent] de Bucarest (1894); le projet du Casino (1894) de Slănic Moldova (où les particularités de la version moldave du style néo-roumain sont clairement observées); la restauration du Théâtre National (1895) et de l’église Bucur (1905-1907) de Bucarest; la restauration du monastère de Caşin et de l’église Precista à Bacău (1920-1925); la maison de l’architecte George Sterian de Băcau (1921) et le plan de systématisation de la ville de Târgu Mureş (1925). http://www.e-architecture.ro/fisa.php?id=601

147

V.6. Gheorghe Vrănceanu Gheorghe Vrănceanu (n. 30 iunie 1900, în satul Valea Hogii, comuna Lipova, judeţul Bacău - m. 27 aprilie 1979, la Bucureşti este recunoscut în urbea băcăuană şi nu numai, ca matematician. De la vârste fragede, când alţi copii îşi căutau diferite jocuri şi jucării pentru a-şi trece timpul, viitorul matematician uimea prin felul în care umplea pereţii casei cu tot felul de forme geometrice. Deşi la 5 ani începuse să înveţe singur să citească din abecedarul lui Ion Creangă, în clasa întâi va fi înscris abia la 8 ani, iar la finalul anului şcolar, va fi declarat cel mai bun elev al şcolii din satul său. După propria mărturisire, primul său succes l-a obţinut în clasa a doua, când învăţătorul le-a dat spre rezolvare mai multe probleme şi el a găsit toate soluţiile în mai puţin de un sfert de oră. Nu numai matematica îi stârnea interesul ci, îi plăceau, în egală măsură, istoria şi literatura. La recomandarea dascălului său se înscrie la Gimnaziul din Vaslui (azi, Liceul „M. Kogălniceanu”), devenind primul copil de ţăran din Valea Hogii ajuns pe băncile liceului. Examenul de bacalaureat este un nou prilej de a uimi comisia, unul dintre profesori afirmând că „dacă Vrănceanu ar fi răspuns primul, ceilalţi trebuiau să cadă aproape toţi”. Urmează cursurile Facultăţii de Matematică a Universităţii din Iaşi. La sfârşitul anului al doilea, profesorul Simeon Sanielevici îl numeşte asistentul său. O onoare mai rar întâlnită, dar câştigată pe merit.

La 15 februarie 1923 îşi ia licenţa în matematici şi în vara aceluiaşi an este trimis la Universitatea Gottingen să se specializeze. La 5 noiembrie 1924, în faţa unei comisii formată din 12 profesori prezidaţi de Vitto Volterra, Gheorghe Vrănceanu îşi susţine teza de doctorat cu tema Sopra un teorema di Weierstrass e le sue applicazioni alia stabilita, obţinând maximum de puncte. În acelaşi an îşi tipăreşte, la Roma, prima lucrare - Sui teorema di Weierstrass -, care, ca şi teza de doctorat, îi va deschide calea spre viitoarele descoperiri ce se vor succeda rând pe rând.

148

V.6. Gheorghe Vrănceanu Gheorghe Vrănceanu (né le 30 juin 1900, dans le village de Valea Hogii, commune de Lipova, département de Bacău – décédé le 27 avril 1979, à Bucarest) est reconnu dans la ville de Bacău et dans tout le pays en tant que mathématicien.

Dès son plus jeune âge, lorsque d’autres enfants cherchaient différents jouets pour passer leur temps, le futur mathématicien gravait les murs de sa maison paternelle avec toutes sortes de formes géométriques. Même s’il a commencé à apprendre à lire tout seul, à l’âge de 5 ans, à l’aide de l’alphabet de Ion Creangă, il n’est pas allé à l’école jusqu’à 8 ans. A la fin de l’année scolaire, il fut déclaré le meilleur élève de l’école de son village.

Selon ses propres aveux, son premier succès fut obtenu en deuxième classe, lorsque l’enseignant leur donna plusieurs problèmes à résoudre et il trouva toutes les solutions en moins d’un quart d’heure. Non seulement les mathématiques l’intéressaient, mais il aimait aussi l’histoire et la littérature.

Sur la recommandation de son professeur, il s’inscrit au Lycée de Vaslui (aujourd’hui, le Lycée “M. Kogălniceanu”), devenant ainsi le premier enfant de paysan de Valea Hogii qui est allé au lycée. L’examen du baccalauréat est une nouvelle occasion d’étonner la commission, l’un des professeurs affirmant que «si Vrănceanu avait répondu le premier, les autres devaient tomber presque tous ». Il suit les cours de la Faculté de Mathématiques de l’Université de Iaşi. À la fin de la deuxième année, le professeur Simeon Sanielevici lui donne toute sa confiance en le désignant comme son assistant. Cet honneur est rare, mais mérité. Le 15 février 1923, il obtient son diplôme en mathématiques et à l’été de la même année, il est envoyé à l’Université de Göttingen pour se spécialiser. Le 5 novembre 1924, devant une commission composée de 12 professeurs présidés par Vitto Volterra, Gheorghe Vrănceanu défend sa thèse de doctorat sur le thème Sopra un théorème de Weierstrass et ses applications établies, en obtenant le maximum de points. A Rome, est imprimé le premier article - Sui théorem di Weierstrass - qui, comme la thèse de doctorat, ouvrira la voie à de futures découvertes.

149

La 1 noiembrie 1926, este numit conferenţiar universitar de algebră superioară la Universitatea din Iaşi, funcţie în care va activa până la 31 decembrie 1929. La Congresul Internaţional de Matematică de la Bologna (1928), spaţiile neolonome (spaţiile Vrănceanu) sunt acceptate de două somităţi în materie - J.A. Schouten şi Elie Cartan - iar Fundaţia Rockeffeler îi acordă o bursă a International Education Board, care-i dă şansa să studieze un an la Universităţile Harvard şi Princeton din Statele Unite şi să-şi confrunte ideile sale cu renumiţii profesori americani G. Birkhoff şi O. Veblen. I se propune să rămână la Princeton, dar revine la catedra de la Iaşi, conştient că numai aşa îşi poate ajuta ţara. La 1 octombrie 1929 devine profesor agregat la Catedra de geometrie analitică şi superioară a Universităţii din Cernăuţi, unde avea sa predea timp de un deceniu. În 1930, elaborează formula cunoscută sub numele de Metrica lui Vrănceanu, dezvoltând încă una din cele mai avansate teorii ale geometriei diferenţiale: Teoria scufundării unei varietăţi riemanniene într-un spaţiu euclidian. Formula e valorificată apoi de matematicieni cunoscuţi, între care s-a numărat L.P. Eisenhart, dar şi de specialişti japonezi precum B. Chen, M. Ukumura, K. Ogiue, K. Yano, acesta din urmă lucrând în tandem cu un elev al matematicianului român.

Odată cu vacantarea catedrei de titular a lui Gheorghe Ţiţeica (în 1939), Gheorghe Vrănceanu devine prin concurs succesorul ilustrului matematician la Catedra de geometrie analitică şi superioară a Universităţii din Bucureşti. Aici desfăşoară o bogată activitate atât ca profesor, cât şi ca director al Bibliotecii Facultăţii de Ştiinţe şi are un rol decisiv în crearea Facultăţii de Matematică. Anul 1947 îi va aduce o nouă recunoaştere, fiind numit decan al Facultăţii de Matematică din Bucureşti, iar în 1948 devine Membru Corespondent al Academiei Române.

150

Le 1er novembre 1926, il est nommé professeur associé d'algèbre supérieure à l'Université de Iaşi, un poste dans lequel il exercera ses fonctions jusqu'au 31 décembre 1929. Au Congrès International de Mathématiques de Bologne (1928), les espaces néolomantiques (espaces Vrănceanu) sont acclamés par deux personnalités internationales, J.A. Schouten et Elie Cartan, ainsi que la Rockeffeler Foundation lui décernent une bourse de l'International Education Board, ce qui lui donne la possibilité d'étudier pendant un an aux universités de Harvard et de Princeton aux États-Unis et de confronter ses idées avec celles du célèbre professeur américain G. Birkhoff et O. Veblen. À Princeton, on a lui proposé de rester, mais il retourne à la chaire à Iasi, conscient que c’était la seule manière dont il pouvait aider son pays. Le 1er octobre 1929, il devient professeur associé au Département d'analyse et de géométrie supérieure de l'Université de Cernăuţi, où il enseignera pendant une décennie.

En 1930, il développa la formule connue sous le nom de métrique de Vrănceanu, l'une des théories les plus avancées de la géométrie différentielle: la théorie de la plongée d'une variété riemannienne dans un espace euclidien. La formule est ensuite utilisée par des mathématiciens bien connus, notamment L.P. Eisenhart, ainsi que des spécialistes japonais tels que B. Chen, M. Ukumura, K. Ogiue, K. Yano, ce dernier travaillant en tandem avec un étudiant roumain du mathématicien.

En raison de la disparition de Gh. Ţiţeica (en 1939), Gheorghe Vrănceanu passe le concours pour le poste vacant et devient le successeur de l'illustre mathématicien de la Chaire d'analyse et de géométrie supérieure de l'Université de Bucarest. Il exercera une riche activité à la fois en tant qu’enseignant et directeur de la Bibliothèque de la Faculté des Sciences et joue un rôle déterminant dans la création de la Faculté de Mathématiques. L'année 1947 lui apportera une nouvelle reconnaissance, étant nommé doyen de la Faculté de Mathématiques de Bucarest et en 1948, il devient membre correspondant de l'Académie Roumaine.

151

Distinsul matematician are o bogată activitate publicând noi lucrări: Transformări conforme neolonome (1949), Asupra spaţiilor lui Cagan (1950), Lecţii de geometrie diferenţială (vol. II, 1951), Lecţii de geometrie diferenţială (vol.

I, ediţia a II-a, 1952), Asupra unei ecuaţii aritmetrice (1953), Geometrie analitică şi proiectivă (ediţia a 2-a, 1954), Gheorghe Ţiţeica (monografie, 1955), Asupra unei teoreme echivalente cu teorema lui Fermat (1956), Leçons de geometrie differentielle (vol. I, ediţia a III-a, 1957). Pentru cele două volume de lecţii de geometrie, în 1952 primeşte Premiul de Stat, iar trei ani mai târziu Academia Română îl alege ca Membru Titular. Tot în 1955 este invitat la Congresul Matematicienilor Cehoslovaci de la Praga şi ia parte, între 9 şi 11 iunie, la Conferinţa Naţională de Geometrie Diferenţială de la Timişoara.

Pe lângă multiplele activităţi de la catedră îşi vede în continuare de cercetare, publicând noi studii şi volume, între care mai amintim: Geometrie analitică, proiectivă şi diferenţială (1959, reeditată în 1961 şi 1974), Noţiunea de spaţiu (1959), Lecţii de geometrie diferenţială, vol. III (1960), Reducerea la forma canonică a unei forme pătratice prin transformări iperbolice (1960), Reducerea la o formă canonică a două forme pătratice (1961), Proprietăţile globale ale spaţiilor Riemann cu o conexiune afină constantă (1963), Grupuri discrete în spaţiul euclidian (1965), Lecţii de geometrie diferenţială (ediţia a 2-a, 1968), Geometrie diferenţială globală (1973). Începând din 1969, Editura Academiei îi publică Opera matematică, întregită cu încă trei volume (1971, 1973 şi 1977). În colaborare, publică Probabilités et transport parallèle (1962, la Paris, cu fiul său, G. Gh. Vrănceanu), Geometria euclidiană, Geometrii neeuclidiene, Teoria relativităţii (1964, cu C. Teleman), Geometrie elementară din punct de vedere modern (1967, cu Th. Hangan şi C. Teleman), Introduction in relativity and pseudo-Riemannian (1976, cu R. Roşea) şi Introducere în teoria relativităţii (1978, cu N. Mihăileanu). În total, a publicat peste 300 de lucrări din toate ramurile geometriei moderne, dar şi din alte ramuri ale matematicii.22 Recunoaşterea meritelor sale incontestabile încă din timpul vieţii este ilustrată şi de faptul că instituţii prestigioase i-au acordat onorurile cuvenite, începând cu Universitatea din Bologna, unde i-a fost înmânat în 1967 titlul de „Doctor honoris causa", şi continuând cu Academia Peloritana dei Pericolanti din Messina (1968), Academia de Ştiinţe din Belgia (1970) şi Academia Regală din Liege (1972), care l-au ales Membru Corespondent. Băcăuanii şi-au manifestat mândria şi bucuria de a-l fi avut printre ei prin ridicarea unui bust, amplasat în faţa clădirii fostului Liceu „Lucreţiu Pătrăşcanu", care, din 7 iunie 1990, îi poartă numele. De asemenea, au fost amenajate puncte muzeale, fiind sărbătorit prin organizarea de colocvii şi simpozioane, onorate de personalităţi importante ale culturii şi ştiinţei din România.

Galben, Cornel, Personalități băcăuane, vol. II, Editura Corgal Press, Bacău, 2003, p. 236-245.

152

Le distingué mathématicien a une riche activité en publiant de nouvelles œuvres: Transformations néolomorphes (1949), Sur les espaces de Cagan (1950), Leçons de geométrie differentielle (Vol. 2, 1951), Leçons de geométrie differentielle (Vol. 1, 2e édition, 1952), Sur une équation arithmétique (1953), Géométrie analytique et projective (1954), Gheorghe Ţițeica (monographie, 1955), Sur un théorème équivalent au théorème de Fermat (1956), Leçons de geométrie differentielle (vol. I, édition 3, 1957). Pour les deux volumes de cours de géométrie, il reçoit le prix d'État en 1952 et trois ans plus tard, l'Académie Roumaine le choisit comme membre. Également en 1955, il est invité au Congrès des Mathématiciens Tchécoslovaques à Prague et participe, du 9 au 11 juin, à la Conférence Nationale sur la Géométrie Différentielle de Timisoara.

Outre les nombreuses activités du département, il recherche constamment et il publie de nouvelles études et de nouveaux volumes, parmi lesquels: La géométrie analytique, projective et différentielle (1959, réimprimée en 1961 et 1974), La notion d'espace (1959), Leçons de géométrie différentielle, vol. III (1960), Réduction à la forme canonique d'une forme quadratique par transformations hyperboliques (1960), Réduction à une forme canonique de deux formes quadratiques (1961), Propriétés globales des espaces de Riemann à connexion affine constante (1963), Groupes discrets dans l'espace euclidien (1965), Leçons de géométrie différentielle (1ère édition, 1968), Géométrie différentielle globale (1973). Depuis 1969, la Maison d'édition de l'Académie publie son oeuvre mathématique, complété par trois autres volumes (1971, 1973 et 1977). En collaboration, il publie Probabilités et transport parallèle (1962, à Paris, avec son fils G. Gh. Vrănceanu), Géométrie euclidienne, Géométries néo-clidiennes, Théorie de la relativité (1964, avec C. Teleman), Géométrie élémentaire d’un point de vue moderne (1967, avec Th. Hangan et C. Teleman), Introduction relativiste et pseudo-riemannienne (1976, avec R. Roşea) et Introduction dans la théorie de la relativité (1978, avec N. Mihăileanu). Au total, il a publié plus de 300 ouvrages de toutes les branches de la géométrie moderne, ainsi que d'autres branches des mathématiques.22 La reconnaissance de ses mérites indiscutables durant sa vie est également illustrée par le fait que les prestigieuses institutions lui ont décerné des honneurs, à commencer par l’Université de Bologne, où il a été décerné le titre de "Doctor honoris causa" en 1967, puis par l’Académie Peloritana dei Pericolanti de Messine (1968), de l’Académie des sciences de Belgique (1970) et de l’Académie Royale de Liège (1972), qui l’ont élu membre correspondant. Les habitants de la ville de Bacău ont exprimé leur fierté et la joie de pouvoir le compter parmi eux en inaugurant un buste situé devant le bâtiment de l'ancien Lycée "Lucreţiu Pătrăşcanu", qui porte son nom à compter du 7 juin 1990. Ils l’ont aussi célébré par l'organisation de colloques et de symposiums, honorés par d'importantes personnalités de la culture et de la science roumaines.

22 Galben, Cornel, Personalități băcăuane [Personnalités de Bacău], vol. II, Editura Corgal Press, Bacău, 2003, p. 236-245.

153

Concluzii „Într-o societate care ezită între globalizare, fragmentare, regionalizare, separare, ce rol mai pot juca cultura, literatura, ştiinţa? Lumea, care pare că a îngropat Binele, Frumosul, Armonia, eliberând demonii totalitarismului, violenţei, aroganţei, indiferenţei, egoismului în numele (post)modernismului, mai poate fi salvată?” Parte a unei generaţii care nu umblă cu jumătăţi de măsură, Emilia Munteanu nu doar lansează întrebări care corespund unor probleme tulburător de actuale, ci le oferă un răspuns: „în spaţiul unei Europe care a trecut şi trece prin evenimente traumatizante, valorile culturale, tradiţiile autentice constituie remediile şi formele capabile să revigoreze societatea actuală aflată în căutare de identitate”.

Subscriem pe deplin la această opinie care justifică, de altfel, demersul întreprins în acest proiect editorial de a aduce în atenţia publicului maniera în care valorile spirituale autentice pot fi păstrate şi promovate.

Formatul propus prin ceea ce am numit „poveşti băcăuane” cuprinde prezentări de proiecte realizate în parteneriat cu instituţii din Franţa şi mini-biografii ale unor personalităţi care, fie îşi au rădăcinile în judeţul Bacău, fie s-au stabilit în urbea aflată la răscruce de drumuri moldave. Ce au în comun cei peste 25 de oameni de cultură, ştiinţă şi litere, dincolo de graniţele sociale şi temporale? În primul rând, faptul că pot fi consideraţi francofoni sau de expresie franceză, prin prisma faptului că destinul lor european a stat sub semnul influenţei culturii franceze. Într-un moment decisiv al formării sau al carierei lor, geniul sau talentul (artistic, literar, ştiinţific, pedagogic etc.) aflat în stare naturală, a fost pus în valoare prin pasiunea şi dăruirea cu care fiecare dintre ei/ele şi-au împlinit menirea şi a fost potenţat de oportunităţi oferite de studii în Europa (şi mai ales în Franţa), burse, stagii, proiecte de colaborare etc. Deşi au avut cutezanţa de a se avânta în domenii unde poate nimeni nu ajunsese până la ei/ele şi succesul unora dintre ei/ele a depăşit cu mult graniţele Europei, cei mai mulţi dintre protagoniştii portretelor prezentate au fost animaţi de o iubire de ţară extraordinar de puternică şi o credinţă că pot fi de folos semenilor lor acasă, aşa încât au decis să revină de la studii sau perfecţionări în Bacăul de ieri sau de astăzi. În plan personal, stabilirea definitivă în altă ţară ar fi fost calea mult mai uşoară spre împlinirea financiară, dar, în mod evident, a contat mai mult cea spirituală.

154

Conclusions « Dans une société hésitant entre globalisation, émiettement, régionalisation, séparation, quel rôle peuvent jouer encore la culture, la littérature, la science? Le monde, qui semble avoir enseveli le Bien, le Beau, l’Harmonie, libérant les démons du totalitarisme, de la violence, de l’arrogance, de l’indifférence, de l’égoïsme au nom du (post)modernisme, peutil encore être sauvé? » Emilia Munteanu, qui fait partie d’une génération qui ne fait rien à moitié, pose non seulement des questions qui correspondent aux problèmes actuels troublants, mais leur offre également une réponse: « dans l’espace d’une Europe qui est passée et passe par des événements traumatisants, nous considérons que les valeurs culturelles, les traditions authentiques constituent les remèdes et les formes capables de revigorer la société actuelle en quête d’identité. » Nous souscrivons pleinement à cet avis qui justifie l’action entreprise dans ce projet éditorial qui vise à attirer l’attention du public sur les moyens de préserver et de promouvoir les valeurs spirituelles authentiques.

Le format proposé par ce que nous avons appelé « histoires de Bacău » comprend des présentations de projets en partenariat avec des institutions françaises et des mini-biographies de personnalités qui ont leurs racines dans le département de Bacău ou se sont installées dans la ville située au carrefour des routes moldaves. Qu’est-ce que plus de 25 personnalités de la culture, de la science et des lettres ont en commun, au-delà des frontières sociales et temporelles? Tout d’abord, le fait qu’ils/elles puissent être considérées comme francophones ou d’expression française étant donné que leur destin européen a été sous l’influence de la culture française. À un moment décisif de leur formation ou de leur carrière, leur génie ou leur talent (artistique, littéraire, scientifique, pédagogique, etc.), dans leur état naturel, fut renforcé par la passion et le dévouement avec lesquels elles ont rempli leur mission et par les opportunités offertes par les études en Europe (et particulièrement en France), les bourses d’études, les stages, les projets collaboratifs, etc. Bien qu’ils aient eu le courage de progresser dans des zones que personne ne les avait atteintes et que le succès de certains d’entre eux/elles dépassait de loin les frontières de l’Europe, la plupart des protagonistes des portraits présentés étaient animé(e)s d’un amour extraordinaire pour le pays, convaincus qu’ils peuvent être utiles à leurs concitoyens chez eux; cést pourquoi ils ont décidé de rentrer d’études et de formations avancées à Bacău d’hier ou d’aujourd’hui. Sur le plan personnel, s’établir dans un autre pays aurait été un moyen beaucoup plus simple d’épanouissement financier, mais c’est évident qu’il/elles ont choisi celui spirituel.

155

Poate cea mai tulburătoare declaraţie de dragoste pentru Bacăul de altădată vine de la profesorul Ioan Grigoriu: „Aşa cum e, vara te umpli de jos până sus de praf. Și toamna şi primăvara înoţi în noroi, mi-e scump, căci aici trăiesc, am simţit bucuriile, dar şi necazurile pentru prima oară. Datoria mea şi a oricărui băcăuan este să-i cunoaştem trecutul şi prezentul şi să-l ajutăm întotdeauna cu mijloacele noastre, oricât de slabe ar fi acestea.”1 9 În mod evident, şi Bacăul de astăzi are provocările sale şi poate, cea mai mare este aceea de a-şi convinge cetăţenii să rămână sau să revină în el, cu dorinţa de a-l ajuta să fie pe deplin acel oraş european pe care fiecare dintre noi ni-l dorim.

Fără o schimbare radicală de mentalitate, dacă ne punem mereu problema doar ce face oraşul pentru a ne fi nouă mai bine şi nu luăm exemplul celor care au pus pe primul plan ce pot face ei pentru oraş şi pentru semenii lor, şansa la progres rămâne una limitată. Și exodul spre Occident va continua într-un ritm tot mai accelerat, pe fondul instabilităţii socio-economice din cea mai săracă regiune a Uniunii Europene. Ar trebui să nu uităm totuşi că, decenii întregi, mulţi dintre concitadinii noştri de marcă care au luat calea străinătăţii ca un drum fără întoarcere spre casă, au făcut-o mai ales atunci când vremurile le-au fost potrivnice în ţară şi doar acolo/dincolo îşi puteau continua opera, fără constrângeri doctrinare sau persecuţii politice.

Dar, în aceste condiţii, nu şi-au uitat niciodată rădăcinile şi şi-au asumat rolul de ambasadori culturali neoficiali, făcându-ne mândri că sunt români.

Nutrim speranţa că, indiferent de calea aleasă, concetăţenii băcăuani, bucurându-se de statutul de cetăţeni europeni, liberi să circule, să studieze şi să lucreze în oricare ţară din UE, îşi vor îmbogăţi experienţa datorită deschiderii spre orizonturi mai largi, dar îşi vor păstra rădăcini adânci în comunitatea din care au pornit în viaţă. Mai mult, îşi vor transforma dragostea de glie şi dorul de ţară într-un resort interior suficient de puternic pentru a reuşi în tot ceea ce fac şi apoi vor împărtăşi şi celorlaţi poveştile lor de succes.

19 Grigoriu, Ioan M., O istorie a orașului Bacău. Monografie 1928, Editura Babel Bacău, 2017.

156

Peut-être la plus troublante déclaration d’amour pour Bacău a été faite par le professeur Ioan Grigoriu: « Telle qu’il [Bacau] est, à l’été, on vous remplit de poussière de la tête aux pieds. En automne et au printemps, on nage dans la boue, mais c’est cher pour moi, car ici je vis, j’ai ressenti les joies, mais aussi les ennuis pour la première fois. C’est mon devoir et celui de tout homme de Bacău de connaître son passé et son présent et de toujours l’aider avec nos moyens, aussi faibles soient-ils. »19 De toute évidence, le Bacău actuel a aussi ses défis et peut-être, le plus important est de convaincre ses citoyens d’y rester ou d’y revenir, avec le désir de l’aider à devenir pleinement la ville européenne que chacun d’entre nous la voulons.

Sans un changement radical de mentalité, si nous nous demandons toujours ce que la ville fait pour nous améliorer la vie sans prendre l’exemple de ceux qui ont mis au premier plan ce qu’ils peuvent faire pour la ville et pour leurs concitoyens, la chance de progresser reste limitée. Et l’exode vers l’Ouest se poursuivra à un rythme toujours plus rapide, dans le contexte de l’instabilité socio-économique de la région la plus pauvre de l’Union européenne. Nous ne devons cependant pas oublier que, pendant des décennies, beaucoup de nos citoyens de marque qui sont partis à l’étranger l’ont fait surtout lorsque la situation était défavorable dans le pays et seulement là-bas pourraient-ils continuer leur travail sans contraintes doctrinales ou persécutions politiques. Dans ces conditions, ils n’ont jamais oublié leurs racines et ont assumé le rôle d’ambassadeurs culturels non officiels, ce qui nous rend fiers d’être Roumains.

Nous espérons que, n’importe le chemin choisi, les citoyens de Bacău, jouissant du statut de citoyens européens, libres de circuler, d’étudier et de travailler dans n’importe quel pays de l’UE enrichiront leur expérience en s’ouvrant à des horizons plus vastes, mais continueront à s’enraciner profondément dans la communauté à partir de laquelle ils ont commencé leur vie. En outre, ils transformeront leur amour du pays et sentiront un élan suffisamment fort pour réussir dans tout ce qu’ils font, afin de partager leurs histoires de réussite avec d’autres.

19 Grigoriu, Ioan M., O istorie a orașului Bacău. Monografie 1928 [Une histoire de la ville de Bacau. Monographie 1928], Editura Babel Bacău, 2017.

157

Bibliografie/ Bibliographie I. Cărți/Livres Buot, F., Tristan Tzara. L’homme qui inventa la révolution Dada, Grasset, Paris, 2002.

Căliman, T., Grigore Tabacaru - în memoria contemporanilor săi, Editura „Plumb”, 1993.

Căliman, T., Grigore Tabacaru. Concepția pedagogică, Editura „Plumb”, Bacău, 1993.

Ceucă, M., Cmeciu, D. et al., Istorie, cultură şi tradiţie băcăuană în context european/ Bacău’s History, Culture and Tradition within a European Context, Editura PIM, Iaşi, 2014.

Cmeciu, D., Județul Bacău: modele culturale și investiții creative/ The County of Bacău: Cultural Models and Creative Investments, Editura PIM, Iaşi, 2017.

Cmeciu, D., Manolache, M. (coord.), Obiective turistice băcăuane și valoarea lor europeană/ Tourist Sights and their European Value in Bacău County, Editura PIM, Iaşi, 2014.

Cosma, V., Enescu, azi. Premise la redimensionalizarea personalității și a operei, Editura „Facla”, Timişoara, 1981.

Cosmescu, M., Dănilă, I., Dumitru Alistar - un ilustru cărturar moldovean. Poet. Traducător. Lingvist, Editura „Egal”, Bacău, 2004.

Galben, C., Personalități băcăuane, vol. I, Editura Corgal Press, Bacău, 2000.

Galben, C., Personalități băcăuane, vol. II, Editura Corgal Press, Bacău, 2003.

Galben, C., Personalități băcăuane, vol. III, Editura Corgal Press, Bacău, 2009.

Galben, C., Personalități băcăuane, vol. IV, Editura Corgal Press, Bacău, 2010.

Galben, C., Personalități băcăuane, vol. V, Editura Corgal Press, Bacău, 2011.

Galben, C., Personalități băcăuane, vol. VI, Editura Corgal Press, Bacău, 2012.

Grigoriu, Ioan M., O istorie a oraşului Bacău. Monografie 1928, Editura „Babel”, Bacău, 2017.

Ispas, L., Istoria literaturii române. Perioada interbelică. Poezia, Editura Universităţii Petrol-Gaze din Ploieşti, 2015.

Morăraşu, N. N., Dănilă, I., Drugă, L., Integrarea patrimoniului cultural băcăuan în context european/Integrating Bacău’s Cultural Heritage in the European Context, Editura PIM, 2018. Șerban, L., Bacău. Palimpseste urbane sau carte pentru inimă, minte și istorie, Editura Rovimed, Bacău, 2013. Ștefanache, S., Grigore Tabacaru: personalitate de seamă a pedagogiei românești, Editura „Grigore Tabacaru”, Bacău, 2008.

Zaharia, D., Bacău, istorie adevărată, Bacău: Editura „Babel”, 2013.

158

II. Colecții de fotografii/Collections de photos Colecţia Europe Direct Bacău Colecţia Consiliul Judeţean Bacău Colecţia Primăria Bacău Colecţia Universităţii „Vasile Alecsandri” din Bacău Colecţia Interstud III. Site-uri/Sites http://150.uaic.ro/personalitati/biologie/ioan-borcea/. http://artindex.ro/2012/05/16/apostu-gheorghe-george/. http://bacaulturistic.ro/. http://bacaulturistic.ro/atractie/centrul-de-cultura-rosetti-tescanu-george-enescu-tescani/. http://centrulapostu.ro/ george-apostu/. http://dada100.over-blog.it/. http://edituraspandugino.ro/36_solomon-marcus. http://observatorulastronomicbacau.ro/2016/03/31/observatorul-astronomic-victor-anestin-bacau-s-modernizat-cufonduri-europene/. http://www.branche.ro/Ion_Borcea-a157. http://www.csjbacau.ro/comunicat-1210-dialogul-francofon-vector-de-comunicare-interculturala.html. http://www.csjbacau.ro/fisiere/attach/112_41_80_34_conventie_limousin.pdf. http://www.csjbacau.ro/p_limousin-agricultura.html. http://www.csjbacau.ro/p_limousin-cultura.html. http://www.dadamoinesti.ro/despre-tristan-tzara/. http://www.edumanager.ro/articol.php?id=18754&cmd=print. http://www.obiective-turistice.ro/bustul-lui-vasile-alecsandri-. http://www.ub.ro/2016-02-22-11-27-24/evenimente-alumni/787-centenar-dumitru-alistar. http://www.ub.ro/fr/enseignement/39-romanian/stiri-evenimente-universitate/1371-la-francophonie-a-bacau. http://www.ub.ro/litere/studenti/activitati-studentesti/festival-de-teatru.

159

http://www.ub.ro/litere/studenti/activitati-studentesti/scoala-francofona. https://adevarul.ro/educatie/universitar/interviu-solomon-marcus-academician-pana-20-ani-purtat-numai-hainelefratilor-mei-1_5603d97ef5eaafab2cf2c0d4/index.html. https://adevarul.ro/locale/bacau/ghinionul-primului-roman-carea-explorat-cultura-eschimosilor-cea-mai-mare-insulapamantului-s-aprabusit-balonul-apele-oceanului-Inghetat-1_55d878d1f5eaafab2ccfb6cd/index.html. https://artiestudent10.wordpress.com/2010/11/15/a-break-from-visual-art-tristan-tzara/. https://artindex.ro/2012/08/01/ilie-boca-fotografii-de-arhiva/. https://deieri-deazi.blogspot.com/2017/11/constantin-dumbrava-14-luni-printre.html. https://evenimentemuzeale.ro/ro/eveniment-cultural/de-ziua-lui-enescu-la-tescani-vernisaj-rezidenta-tescani-2019-sirecital-de-pian-sustinut-de-stefania-vasiliu/. https://g1b2i3.wordpress.com/alexandru-ciucurencu-pictor-roman/nicolae-enea1897-1960-pictor-roman/. https://historice.ro/vasile-alecsandri-cateva-portrete-de-la-tinerete-pana-la-batranete/. https://occitanica.eu/exhibits/show/mistral-et-l-europe/roumanie/vasile-alecsandri---le-mistral. https://radioromaniacultural.ro/in-actualitate-critica-lui-ion-frunzetti-de-roxana-pasculescu/. https://www.desteptarea.ro/casa-arhitect-george-sterian-din-bacau/. https://www.desteptarea.ro/colocviile-revistei-ateneu-efectul-bacovia/. https://www.desteptarea.ro/festivalul-enescu-orfeul-moldav/. https://www.desteptarea.ro/iubire-totala-si-dincolo-de-moarte-elvira-palosanu-si-nicu-enea/. https://www.desteptarea.ro/la-noi-decenii-intregi-reflectia-si-gandirea-au-fost-confiscate/. https://www.desteptarea.ro/simpozion-national-bicentenar-vasile-alecsandri/. https://www.desteptarea.ro/wp-content/uploads/2014/09/ateneul-cultural.jpg. https://www.facebook.com/cndc50/posts/1941809239204579. https://www.facebook.com/search/top/?q=ECOLE%20FRANCOPHONE%20ONESTI&epa=SEARCH_BOX. https://www.georgeenescu.ro/georgeenescu-ro_doc_19_despre-george-enescu_pg_0.htm. https://www.goodreads.com/author/show/7022482.Victor_Anestin. https://www.infomusic.ro/agenda/festivalul-george-enescu-2019/. https://www.ziaruldegarda.ro/acasa-la-george-enescu-la-conacul-rosetti-tescanu-foto/. https://zdbc.ro/a-doua-sesiune-de-admitere-la-universitatea-vasile-alecsandri-din-bacau-3/.