Chirurgie estetică un punct ele sunt similare ca aspect, diferenţa fiind reprezentată de faptul că o cicatrice hipertrofică se remite de regulă spontan. Principalele cauze ale apariţiei unei cicatrice cheloide sunt fie predispoziţia individuală fie infecţia locală. Contractura capsulară (Figura 7) – probabil cea mai frecventă şi redutabilă complicaţie. Probabil că un grad mai mic sau mai mare de contractură capsulară apare în toate cazurile dar, din fericire, ea este evidentă clinic în numai aproximativ 50% din cazuri. Organismul uman reacţionează la prezenţa implantului ca la prezenţa oricărui alt corp străin prin formarea unei capsule fibroase ce îl izolează de ţesuturile înconjurătoare. Îngroşarea în exces a acestei capsule o face să devină mai mică decât conţinutul. Drept cauze ale acestui proces au fost sugerate: migrarea moleculelor de silicon din implant, reacţia la corp străin, anumite afecţiuni autoimune ale ţesutului conjunctiv, predispoziţia genetică, infecţia sau contaminarea bacteriană, prezenţa hematomului, caracteristicile suprafeţei implantului. Nu există diferenţe privind frecvenţa dezvoltării contracţiei capsulare în funcţie de tipul de proteze utilizate actualmente, în schimb se pare că plasarea submusculară a unor implante cu volum mai mic de 350 cm³ reduce considerabil rata ei de apariţie. Poziţionarea submusculară a implantului poate preveni apariţia contracturii capsulare datorită faptului că prin contracţie se realizează o mişcare a implantului în buzunarul său; în plus, muşchiul pectoral realizează o barieră de protecţie în calea contaminării bacteriene de la mamelon. De asemenea, muşchiul poate face ca o contractură să fie mai puţin evidentă clinic. Unele studii sugerează că irigaţia locală cu antibiotice şi antibioterapia generală ar reduce mult rata de apariţie a contracturii capsulare, în timp ce folosirea betadinei ar favoriza apariţia ei. Cu toate că este controversată, unii chirurgi procedează la mobilizarea zilnică a implantului în scopul menţinerii dimensiunilor buzunarului şi prevenirii contracţiei capsulare. Dacă este evidentă clinic, contractura capsulară 12
trebuie tratată. Se poate recurge la capsulotomie închisă sau deschisă sau la capsulectomie. Capsulotomia închisă este numai rareori utilizată datorită riscului mare de complicaţii (ruptura implantului, hematom, deplasarea implantului) şi recidive. Capsulectomia este mult mai dificilă tehnic decât capsulotomia deschisă, dar are un potenţial mai mic de recidivă. Indicaţiile principale ale capsulectomiei sunt calcificările capsulare, implantele siliconice rupte, infecţia, contractură foarte severă. 13. Pot apărea alte boli după introducerea implantelor? În anii ’80 au fost raportate o serie de cazuri la care se pare ca există o legătura între introducerea implantelor siliconice şi apariţia unor afecţiuni ale ţesutului conjunctiv (sclerodermie, artrită reumatoidă, lupus eritematos sistemic, dermatomiozita, polimiozita, polimialgie reumatică). Studiile efectuate ulterior au demonstrat însă că nu există nici un fel de determinism. 14. Ce efecte are siliconul asupra sarcinii, lactaţiei şi alăptării? Nu există nici o dovadă ştiinţifică privind mutagenicitatea sau teratogenicitatea siliconului. Implantele nu afectează lactaţia, iar la nivelul laptelui nu au fost identificate concentraţii crescute de silicon comparativ cu femeile fără implante.
Figura 7 - retracţie capsulară